Sunteți pe pagina 1din 1

— Sunteți… ești de aici din oraș?

— Da, de aici sunt, dar sper să găsesc o ocazie să mă mut în curând.

— Da? Unde?

— La București, doar acolo am vreo șansă să fac ce vreau.

— Pot să întreb ce anume?

— Sigur, fac stand-up, cel puțin încerc să fac. Deocamdată e mai mult un
hobby pe lângă serviciul meu de la Orange.

— Serios? Uau, ce cool! Nu am mai cunoscut niciun comediant până acum!


Cum ai ajuns să faci asta?

— Când eram cam de vârsta ta, eram obsedat de ăștia americani, George
Carlin, Bill Cosby, marii. Mă uitam cu orele, luam notițe, eram fascinat de
mintea lor. Acum au început să se miște și la noi lucrurile în domeniul ăsta.

— Nu prea știu nimic despre subiectul ăsta, sincer. Nu am încercat niciodată


să mă uit mai mult, dar acum m-ai făcut curioasă.

— Păi dacă tot ești în Cluj, poți veni la show diseară, în Bricks, e un bar unde
se face sâmbătă de stand up, vom fi mai mulți comedianți care intrăm pe
scenă. E mișto atmosfera.

— Da! Chiar mi-ar plăcea, mai ales, așa, cu invitație de la artist, spuse
Miruna, întorcându-și zâmbetul mândru spre geam.

Ultimele blocuri se risipeau în urmă pe măsură ce șoseaua se lărgea.


Dealurile se unduiau leneșe, într-un ritm pe care doar lumina de toamnă îl
poate da. Vrând să rupă liniștea care se prelungea, Paul învârti încet butonul
de volum al radioului, iar Miruna tresări la primele ritmuri ale unei piese pop.

— Mai avem de luat pe cineva din Ilișești, spune Paul. Întârziem puțin, dar
după, trebuie musai să bag o cafea, că nici mașina nu merge ca lumea fără.

Miruna dă din cap aprobator, dar se gândește că bine ar fi să nu fie tot un


bărbat celălalt pasager, în timp ce bea o gură de apă.