Sunteți pe pagina 1din 641

POLIROM

Catherine
ALLIOTT
Colecţia CHIC este coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu.

Catherine Alliott, A Crowded M arriage

© 2006 Catherine Alliott


First published in 2006 by Headline Review, an imprint of Headline
Publishing Group
© 2008 by Editura POLIROM, pentru prezenta traducere

w w w .p o lir o m .r o

Editura POLIROM
Iaşi, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506
Bucureşti, B-dul I.C. Brătianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37;
P.O. BOX 1-728, 030174

D e s c r ie r e a C IP a B ib lio te c ii N a ţio n a le a R o m â n ie i
ALLIOTT, CATHERINE '
T rei in tr -u n p a t / Catherine Alliott;
trad. şi note de Maria Zirra. - I a ş i: Polirom, 2008

ISBN 978-973-46-1011-2
I. Zirra, Maria (trad.)

821.111-31=135.1

P rinted in ROM ANIA


Catherine
ALLIOTT
Hei îvrtJi-UH pQt
T raducere din lim ba engleză şi note
de M aria Z irra

POLIROM
2008
C a t h e r in e A llio t t a lu crat la o agen ţie de p ub licitate
din Londra, apoi s-a m u tat în H ertfordshire, unde s-a
pus pe scris. Prim ul ei rom an, The O ld-Girl NetWork
(1994), a fost in clu s în W H S m ith F resh T alent Pro-
m otion. D e atun ci, cărţile sa le p lin e ochi de fem ei
p uternice cărora ridicolul le p un e p ied ici la tot p asu l
s-au vân du t ca p âin ea caldă. D in tre ele a m in tim :
Going Too F a r (1994), The R e al T hing (1996), Roşie
M e a d o w s Regrets... (1998), O liv ia ’s Luck (2000), The
W edding D a y (2004) şi N o t T h at K i n d o f G irl (2005).
Trei Intr-un p a t (2006) e ste o p oveste îm p ăn ată cu
ironii şi situ a ţii d elicate de u n com ic irezistib il despre
cum gelozia, schim barea dom iciliului, paranoia şi viaţa
la ţa ră (în A nglia) n u prea fac casă bună. Im ogen
C am eron, pictoriţă n erem arcată, se vede n evoită s-o
ia de la zero, finan ciar vorbind, într-o căsu ţă la o
oarecare d ista n ţă de Londra sa n atală. N evoită să
locu iască pe „teritoriul" u n e i foste iu b ite a soţului
(care-i to t dă târcoale) şi stăp ân ă p este un cârd de
a n im ale d om estice ce-i par cel p uţin am en inţătoare,
Im ogen m ai are şi u n copil de crescut. D acă şi, m ai
a les, cum se des'curcă răm ân e să descoperiţi printre
h ohote de râs în a cea stă carte pe care o devorezi
dintr-o răsuflare, ca să te în torci la ea ori de câte ori
te am eninţă depresia. Autoarea, copywriter de profesie,
ştie să -şi dozeze efectele în a şa fel în cât să-şi ţin ă
cititorii cu ochii m ari de u im ire şi gura p ână la urechi
de-a lungul şirului de întâm plări prin care trece eroina.
P en tru fam ilia G w ynn, cu dragoste.
Oapitodu?, 1

P â n ă când au în d e p ă rta t perso an a care se


sinucisese de pe linia de m etrou Piccadilly şi trenul
şi-a re lu a t m ersul obişnuit, eu reuşisem în mod
inev itab il şi fă ră echivoc să în tâ rz ii cel p u ţin o
ju m ă ta te de oră. In vrem e ce tre n u l se u rn e a din
tunelul unde moţăise liniştit în tim pul încurcăturii
şi lu a viteză - o viteză cam neliniştitoare, de fapt
şi de drept, plus că se legăna oarecum, de parcă un
p an to f sau vreo h ain ă încă m ai erau în drum - eu
m ă holbam n erăb d ăto are la ceas. U nu ju m ă ta te .
U nu ju m ă ta te ! Am sim ţit cum mi se taie picioarele.
Desigur că-mi părea ră u de omul respectiv, bărbatul
sau poate femeia - nu ni se spusese sexul, prim ise­
răm doar u n a n u n ţ m acabru p rin s ta ţie despre
„om pe linie“ - , dar de ce trebuia să m oară pe linia
pe care eram eu? De ce să nu aleagă Jubilee? Sau
B akerloo? De ce, cu perfectă precizie, tre b u iau
oamenii deprim aţi grav să aleagă linia a lb a stră -
p e n tru a doua oară anul ă s ta ? E ra ca şi când m ă
a şteptau. A sta probabil m ă văzuse voioasă în baie
dându-m ă cu d erm ato g raf şi aplicând lipglossul,
hlizindu-m ă la em isiunea lui Terry Wogan1, sărind

1. Crainic de radio foarte îndrăgit al BBC Radio 2 care


moderează em isiunea Wake Up To Wogan în fiecare
dim ineaţă.

7
de la perechea de ten işi ponosiţi în nişte pantofi
cu toc, îm brăcând ja c h e ta b u n ă de piele în to a rsă
ca să dau o tu ră până în West End şi s-a gândit -
hopa, dacă iese din casă, dacă se sim te bine, gata,
m -am evaporat, s-a zis cu m ine - şi s-a a ru n c a t
în fa ţa unui tre n care venea.
„Un gând care-i extrem de egoist şi o reacţie
nem iloasă la o în tâm p lare tragică, Imogen Came-
ron“, m i-am spus, în vrem e ce coboram la u rm ă ­
to area s ta ţie şi m ă repezeam către scara ru lan tă.
„Iartă-m ă, Doam ne“. Mi-am ridicat privirea n epri­
h ă n ită către ceruri. Şi, în tim p ce făceam asta,
îmi dădeam seam a că, de fapt, încheiam o înţe­
legere secretă cu El. Ş tiam că recunosc că su n t o
p ăcătoasă p e n tru ca el să facă în tâ ln ire a cu tipul
ăsta să m eargă ca pe roate şi Doamne, iartă-m ă din
, nou, dar, Hristoase - aveam să întârzii a tâ t de t a r e !
Am ieşit ca din puşcă de la m etrou şi am luat-o
pe s tra d a Piccadilly în sp re s tra d a A lbem arle.
In tâ rz ia se m la p rim a m ea în tâ ln ire - prim ul
m eu p rânz, de fap t — cu cineva care se a ră ta se
cât de cât in te re s a t de m unca m e a : un p ro p rietar
al unei galerii, totuşi, care pom enise în tre a c ă t
că-m i va include tablourile într-o expoziţie p ri­
vată şi care m ă invitase la m asă, unde să discutăm
detaliile de afaceri, dar care, în condiţiile astea -
m -am u ita t din nou la ceas - probabil că se
plictisise şi o ştersese englezeşte.
Am rid ic at p u ţin poalele fustei, m i-am s trâ n s
g e a n ta bine la piept şi am luat-o la săn ăto asa
cam ca Dam e Kelly H olm es1 pe u ltim a s u tă de

1. Dame este un grad onorific oferit de Coroana Marii


Britanii pentru servicii speciale aduse ţării. Kelly
Holmes este o atletă britanică.
m etri, am scos b ărb ia în a fa ră şi m -am repezit
p rin tre oam enii în costum e.
Făcusem cunoştinţă cu el la K ate acasă să p tă ­
m ân a tre c u tă , la o p etrecere de-a ei extrem de
posh, unde eram înconjurată de prietenii ei trendy.
Ş am pania rose cursese în v alu ri şi râ u ri, şi, cum
Alex şi cu m ine eram cam s trâ m to ra ţi în u ltim a
vrem e şi tre b u ia să ne m ulţum im cu cea m ai
ieftin ă poşircă, m ă repezisem la ea. C ând K ate
se în d re p tase spre m ine cu p ro p rie ta ru l galeriei,
prezen tân d u -m ă d rep t „prietena m ea p ictoriţă
de vizavi, care face cele m ai grozave tablouri",
deja vedeam dublu. Apoi reu şi să-l m om ească la
ea în birou - trăgându-m ă şi pe m ine de-o aripă -
p e n tru ca să adm ire şi el o pictură în ulei oarecum
haotică de-a m ea, pe care o ag ăţase plină de
devotam ent d e a su p ra biroului. N u făcea p a rte
d in tre cele m ai bune tablouri ale mele.
— Da...
El se u ită cu a te n ţie , apoi, ca şi când o ase­
m enea apropiere a r fi fost oarecum a la rm a n tă,
făcu brusc u n pas înapoi. îşi aru n că buclele zbur­
dalnice, c astan ii pe spate şi dădu din cap con­
tem plativ.
— Da, e încântător. Are u n fel de sim plitate
naivă - sa u poate sim plă n a iv ita te ? - care nu
ap are m ereu în vrem urile noastre, d a r pe care
eu, unul, o admir.
în to a rse ochii de la tablou şi m ă m ăsu ră cu
p riv irea din cap p ân ă-n picioare într-o m an ieră
s tu d ia tă , observând p ă ru l m eu ciufulit şi blond
şi obrajii îm bujoraţi. E ram de-a d rep tu l fericită
că adm ira sim p litatea, p e n tru că m ai aveam pe
m ânecă tone ca b u cata a ia şi i-am zâm bit larg,
a m e ţită cum eram .

9
— Ia spune, ai a v u t m ulte expoziţii?
N u aveam, nu avusesem niciodată. Sigur, dacă
n u se pune la socoteală u n a dem ult de tot, în tr-u n
pub din P arsons G reen, unde eu, îm p reu n ă cu
alţi tre i p rieten i pictori, închiriasem cam era de
sus şi acolo au v en it n u m ai m am ele n o astre, şi
o d a tă într-o biserică tra n sfo rm a tă de la ţa ră ,
unde eu am pus d a ta g reşită pe flyere şi n-a
venit nim eni şi eram pe cale să-i spun toate astea
verde-n faţă, dacă n -a r fi in te rv e n it K a te :
— Da, destul de multe, nu-i aşa, Imo ? D ar nu aşa
de m ulte în ultim a vreme. Nu prea de când criticul
acela răutăcios din Times a strâ m b a t din n as şi-a
b ălm ăjit ceva despre „expunere m a in stre a m “.
T rase un fum din ţig a ră şi-l suflă pe d easu p ra
capului, în tim p ce eu priveam to a tă scena cu
u m ilă uim ire. E ram u im ită că ea p u te a să spună
aşa m inciuni sfru n ta te , stâ n d în cam era aceea
îm b răcată în rochia ei C hanel şi cu şiragul de
perle M ikim oto la gât, deşi u ite că to tu şi K ate
nu fusese unsă Cea Mai B ună D ebutantă a te a tru ­
lui C helsea P lay ers (tru p a de actori am atori din
în a lta societate) de florile m ăru lu i, şi-şi în tă ri
a firm a ţia cu un zâm bet de M ecena, u itându-se
d rep t în ochii lui cu ochii ei de un a lb a stru adânc.
El se dădu b ă tu t de p rivirea aceea şi se în to arse
din nou la tablou. *
— Da, păi, criticii su n t o gaşcă scârboasă, m ârâi
el p rin tre dinţi. N u ştiu nici unde le e capul,
d a ră m ite să recunoască ta le n tu l a d e v ăra t când
îl văd, chiar dacă se lovesc cu n a su l de el. Ş tiu
p rea bine a sta , adăugă el cu acreală.
Se în d re p tă de sp ate im p u n ă to r şi băgă o
m ână în b u zu n aru l in te rio r al sacoului de catifea
re ia tă peticit cu stil în coate.

10
— S u n t C asper V illiers, spuse el seducător,
aşezându-m i o carte de vizită în palm ă, u itân -
du-se cu ochii-i închişi la culoare adânc în tr-a i
mei. H ai să luăm prânzul. P lănuiesc să fac o
expoziţie m ixtă la v ară şi am nevoie de u n a rtis t
ab stract. Se poate m a rţi la ora u n u la r e s ta u ra n ­
tu l M ark h am ? A du-ţi şi portofoliul.
Şi o lu ă din loc, oprindu-se doar ca să-m i m ai
arunce o privire sexy peste um ăr, în vrem e ce
lua de pe ta v a un u ia d in tre chelneri încă un
p a h a r cu şam p an ia e x tra o rd in a ră a lui K ate. N u
m i-ar fi plăcu t să tre b u iasc ă să-i spun că „arta
ab stractă" din fa ţa lui e ra de fap t o c ă ru ţă cu fân
extrem de fig u rativ ă în tr-u n câm p de ovăz cât se
poate de figurativ şi că eu nu aveam nici urm ă
de portofoliu, şi tocm ai sim ţeam că mi se taie
picioarele de emoţie.
— F o arte influent, îmi şopti K ate la ureche, îi
ştie aproape pe to ţi din lum ea a rtistic ă şi p o ată
să tra g ă to t felul de sfori. Ba m ai e şi d răg u ţ pe
d easu p ra, n u crezi?
— F o a rte ! am zis pe n e ră su fla te exact când,
de n u ştiu unde, se ivi soţul m eu, care p ă re a
am uzat, d a r deloc posesiv.
— L-ai p rin s? în tre b ă Alex.
— Sper că da, am izbucnit eu veselă. E pro­
p rie ta r de galerie, u n a pe C ork S treet. I-a plăcu t
tabloul de aici, de la K ate, şi vrea să vadă şi
re s tu l de lu crări. Din - ştii tu - portofoliul m eu.
— G ro zav ! făcu el, având bunul-sim ţ de a nu
în tre b a despre e x iste n ţa acelei ficţiuni nem aipo­
m enite. E ra şi tim pul. M ă to t gândeam că are
să vină clipa când soţia m ea a rtis tă o să fie
descoperită şi eu o să pot să ies la pensie de

11
tân ă r. De-abia a şte p t să ajung în s itu a ţia de
B ă rb a t în tre ţin u t. A, şi poţi să-i tra n s m iţi din
p a rte a m ea că n u în g h it bazaconii de genul 50 la
su tă comision. M axim um m axim orum 10% şi,
dacă nu-i convine, ne ducem înapoi la S aatch i &
Saatchi.
— N e?
— P ăi, evident, în c a lita te de im p re sa r al tă u ,
m ă voi ocupa îndeaproape de interesele tale finan­
ciare, ridică el din sprâncene şi-şi răsu ci colţul
unei m ustăcioare im aginare.
E u izbucnisem în râ s şi îm i dădusem seam a
că era m ulţum it, lucru care m ă făcea să fiu în al
n o uălea cer.
De la o vrem e încoace, începusem să fiu foarte
a b ă tu tă din cauza aşa-zisei m ele m unci şi a can­
tită ţii zero de ban i pe care o producea, şi m ă
în treb am dacă n -a r tre b u i oare să m ă recalific ca
ilu s tra to r sau ceva de genul ăla. Ceva care să
m ai adune câţiva b ă n u ţi în contul Cam eronilor,
ceva care să m ă facă să m ă sim t ca o m am ă cu
carieră, acum că R ufus e ra la şcoală aproape
to a tă ziua. începusem să m ă sim t groaznic de
r ă s fă ţa tă p e n tru că-mi p erm iteam să m ă închid
în pod cu vopselele m ele de ulei, cu o coadă de
m ă tu ră care bloca u şa , strig â n d „Vorbesc la tele ­
fon" către to ţi cei care veneau în vizită, pictând
tablouri de care nu e ra nim eni in te re sa t, în afară
de m ine însăm i. Ba ch iar m ă dusesem c h itită la
m agazin şi cum părasem n işte acuarele şi un bloc
de desen cu care să înfăţişez av en tu rile Paulei,
Poneiul Poznaş şi ale Gâştei Gloria, dar nu puneam
deloc suflet când m ă apucam de tre a b ă şi, n u se
ştie cum, ajungeam să-m i tra g pe m ine salopeta

12
şi să m ă postez în faţa unei pânze uriaşe. Invitaţia
lui C asper Villiers era, deci, sem nul de care aveam
nevoie. îm b ă rb ă ta re a m u lt a ş te p ta tă de care
aveam a tâ ta nevoie.
în vrem e ce alergam pe tro tu a re le p răfu ite
ale c a rtie ru lu i W est E nd, în g re u n a tă de tocurile
groaznic de în a lte - m ă decisesem să nu a ră t
chiar ca o a rtis tă în m izerie din m om ent ce K ate
îi sugerase că aveam o aşa m are p riză la public,
în cât acesta e ra în pericol de s u p ra s a tu ra re —
încercam să n u m ă m ai gândesc la expoziţia din
vară despre care vorbise Casper. E ra un vis foarte
concret. S eara d e sc h id e rii: o expoziţie p riv a tă
într-o se ară caldă de vară, cu p rieten ii şi fam ilia
ieşind buluc afa ră pe uşa galeriei, vorbind în tre
ei entuziasm aţi, cu p ah are de şam panie în m â n ă ;
Alex a ră tâ n d m in u n a t într-o ja c h e tă cam ei de
in, dându-şi g raţios p este cap p ă ru l lui blond
suplu şi m ătă so s; m am a m ea, elegantă, cu o rochie
u n d u ito are bej, ta tă l m eu... Vai, Doam ne, ta ta !
...îm brăcat în geaca lui de piele neagră şi cizmele
de cowboy. Am tre c u t cu graţie peste. Apoi p r e s a :
b litu ri lucitoare, obiective în to a rse şi d e p ă rtate
în d rep tate spre pânzele mele, ultim ul m eu tablou
după n a tu ră , pe care îl num isem oarecum p re ­
tenţios : N u d în S u d u l Londrei (sau, cum a r fi zis
sora m ea H an n ah , Boaşe în Brixton), apoi num ele
m eu scris cu litere gri discrete pe v itrin a g a le rie i:
„Imogen C am eron - Expoziţie personală". Nu,
n u e ra bine, p e n tru că spusese că era o expoziţie
colectivă, şi, Doamne sfinte, poate eu nici n-aveam
să fiu inclusă în colectiv din m om ent ce nu văzuse
decât o sin g u ră lu crare de-a m ea.
P e n tru a-i îm bogăţi cunoştinţele a su p ra m u n ­
cii m ele, pierdusem to a tă să p tă m â n a tre c u tă

13
fotografiind celelalte lu cră ri şi a ra n jâ n d pozele
de dim ensiuni m ari într-o m apă de piele —îngro­
zitor de scum pă, d ar care făcea to ţi banii, îmi
zisesem - pe care o strângeam în m ân u ţa tra n s p i­
ra tă , îm p reu n ă cu câteva planşe în ulei m ai mici
puse-ntr-o plasă, despre care eram sigură că-i vor
plăcea. N um ai să m ai fie încă acolo! Să n u se fi
plictisit să m ă a şte p te a tâ ta şi - a, s a lu t - am
ajuns, aici e ra M arkham . Şi aproape că trecusem
de el în grabă. M-am u ita t niţel la coloanele g ran ­
dioase, în fond, care încadrau in tra re a în tr-u n res­
ta u ra n t decorat cu stuc alb şi am in tr a t în ă u n tru
grăb ită. D upă ce am îm pins uşile duble de sticlă
de la in tra re , m -am tre z it în tr-u n hol lam brisat.
Din fericire, era o fa tă în dosul tejghelei de la
recepţie care se ocupa de „circulaţie".
— Am în tâ ln ire cu dom nul Villiers, i-am zis,
gâfâind şi privind n e ră b d ă to a re p rin u şa re s ­
ta u ra n tu lu i. D ar am în tâ rz ia t îngrozitor de ta re
şi se p rea poate să fi - a ! A, nu, n-a plecat,
iată-1.
Şi am pornit-o la drum făcându-i sem n fetei
că n-aveam nevoie să m ă conducă, d rept p rin res­
ta u ra n tu l plin de oameni, strecurându-m ă printre
m ese cu un „vai, m ă scuzaţi, m ă scuzaţi", când
am re u ş it să dau peste cotul u n u i tip gen ju r n a ­
list îm b răcat într-o căm aşă şifonată şi am ^ c u t
o fu rcu liţă plină de risotto să se a b a tă de la
cursul ei obişnuit, eu fiind cu ochii pe figura
so litară d in tr-u n colţ al re sta u ra n tu lu i.
— îm i pare ta re rău , am în g ăim at eu, gâfâind,
pe când el se ridica să-m i ureze bun venit.
P ă rea m ult m ai tâ n ă r şi m ai arăto s decât mi-1
am inteam . Buclele castan ii i se u n d u iau atractiv,
încadrându-i ochii închişi la culoare şi zâm betul

14
lui era foarte larg şi binevoitor când îm i strâ n se
m âna.
— Vedeţi, s-a petrecut o sinucidere b lestem ată
pe linia de m etrou şi - de fapt, nu, sună groaznic,
n u b lestem ată, desigur nu p e n tru el, d ar...
— N u contează, îm i în tre ru p se el p e ro ra ţia
cu blândeţe. Şi eu am în tâ rz ia t. Am aju n s abia
acum cinci m inute. Ceva de b ă u t? a r ă tă înspre
o sticlă dintr-o frapieră. M i-am perm is să comand
n işte şam panie, d a r dacă doriţi altceva...
— A, nu. Grozav.
M-am aşezat, am în tin s n e ră b d ă to a re m âna
spre p a h a ru l m eu şi am lu a t o în g h iţitu ră din el.
De fapt, e ra un gât. Doam ne, ce sete m i-era.
L-am pus jos, prevăzătoare. Ia-o încet, Imogen.
D oar nu vrei să te enervezi îngrozitor şi să începi
să-i a ră ţi cicatricea de la o p eraţia de apendicită
sau celulita pe care-o a i ! Ia-o pas cu pas. Să fie
ă s ta un sem n b u n ? Ş am p an ie? N u cheltuiai aşa
o sum ă de bani decât dacă erai in te re sa t, n u ?
M-am a şezat picior peste picior cu o m ină
serioasă şi m i-am n e te z it fu sta cu m işcări tr e ­
m u rate. E ram terib il de em oţionată, acum îmi
dădeam seam a. s t*

— Şi, desigur, m i-am adus cu m ine şi Port-clo-


se tu l1... am a ru n c a t o privire în jos spre el. D ar
sta i puţin...
— Portofoliul ?
— Da, chiar el, m -am ro şit to ată. R ahat.
— D ar su n t d estu l de sigur că locul acesta
este perfect echipat din punct de vedere san itar,
se hlizi el.

1. Joc de cuvinte intraductibil între „Portaloo“ şi


„Portfolio". „Loo“ înseam nă „closet" în limba engleză,
deci Portaloo = closet portabil.

15
— Da, probabil că e, ha, h a ! A, şi pe lângă
portofoliu, am m ai adus şi câteva pânze m ai mici
în ulei, d a r poate p referaţi să m âncăm m ai în tâ i
şi apoi...?
— A, să m âncăm m ai în tâ i, desigur. Avem
d estu l tim p la dispoziţie p e n tru restu l treburilor.
Zâm bi la rg şi-m i făcu cu ochiul în vrem e ce-şi
d e sp ă tu re a şervetul ca să şi-l p u n ă în poală.
Ah, ok. M ai în tâ i tre b u ia să discutăm şi să
flirtăm puţin. Bine, atunci, puteam să fac şi asta.
P u te am să flirtez pân ă-n pânzele albe dacă era
nevoie. în că ru ş in a tă de gafa pe care o făcusem ,
am re u ş it să-m i desfac propriul şervet, să-i fac
cu ochiul înapoi şi, apucând-o pe cea m ai scu rtă
cale spre inim a unui b ă rb a t, m -am a ru n c a t să-l
în tre b câte ceva despre el însuşi.
C asper se în tin se ca în tr-u n v is : se lăsă pe
s p ă ta ru l scaunului, îşi în tin se picioarele în faţă
şi se aru n că expansiv în povestea „C arierei mele
strălu cite, d a r sabotate'1, în vrem e ce m ă lăsasem
şi eu pe sp ă ta ru l scaunului, cu ochii m ari, m u r­
m u râ n d câte un „C hiar a ş a ? “ S au „Doamne, ce
grozav!" şi apoi, m ai încolo, când am ajuns la
p a rte a cu „sabotajul", câte un „Ce g ro a z n ic !“. Se
dovedi că el, C asper, fusese stu d e n tu l cel m ai
strălucit la St. M artin’s şi aproape câştigase T um er
Prize, d a r ideile sale fuseseră furate fără scrupule
de n işte rivali ai săi m ult inferiori şi groaznic de
geloşi. Cu greu ren u n ţa se la visul său de a deveni
a rtis t şi îşi deschisese o galerie, care avusese un
succes nem aipom enit şi acum se bucura de m arele
p restig iu de descoperitor de talen te.
— B enji Riley-Sm ith, P e ter De Cazzolet - şi
m ulţi alţii, eu i-am descoperit, şopti el pe u n ton

16
confidenţial, lăsându-se apoi din nou pe s p ă ta ru l
scaunului.
Aproape că stă te a la orizontală acum, cu bărbia
la nivelul mesei.
— A d ev ărat?
N u auzisem de nici u n u l d in tre ei şi abia m ai
înţelegeam ce zicea din cauză că e ra a tâ t de
d e p a rte de m ine.
— C asian P â rţe sc u 1, B arty B ă d ă ran u 2 (citeam
pe buze, deci poate că n u spunea ch iar num ele
astea). D ădu din um eri cu m o d estie: Am avut, să
zicem, u n rol im p o rtan t în succesul carierelor lor.
— Da, da, să zicem, am şoptit eu aruncând o
privire fugară pe sub m asă către ceasul de la m ână.
C h ia r dacă acest im n de lau d ă în ch in a t lui
în su şi era în g â n a t unui file de ton care e ra a tâ t
de la m odă, p rin tre ocheade sexy şi so rbituri de
şam panie, lucru care era foarte plăcut, de altfel,
tim p u l trecea nem ilos. Trebuia să-l ia u pe Rufus
de la şcoală la 3 ju m ă ta te şi C asper încă n u se
u ita se peste lu crările mele.
— Deci, eşti p rie ten ă cu K ate, spuse el aple-
cându-se brusc în faţă.
îşi puse coatele pe m asă şi îşi îm preună m âinile
peste peştele de care nici n u se atin sese şi se
u ită d rep t în ochii mei cu ai săi ochi negri.
— Te-a ţin u t sub cheie p ân ă acum.
M ă aplecasem şi eu în faţă ca să-i ascult mono­
logul n e sfâ rşit, a şa că acum aproape că ni se
atin g e au n asurile.
— Pe bune ? m -am tra s în spate uşor, sp erând
că n u e ra p rea evident. A, păi, se p rea poate. Nu

1. Fartm aker, în original.


2. Bugger-Me, în original.

17
ne cunoaştem de p rea m u lt tim p. Ne ştim de
când s-a m u ta t la Putney, acum câţiva ani. Noi
stăm acolo de ceva vrem e.
— Noi?
— Soţul m eu şi cu m ine. Şi b ă ia tu l n ostru,
Rufus. Are nouă ani.
— A.
P lu te a un a e r extrem de n e in te re s a t în mono-
silaba pe care o lăsase să-i scape şi sim ţeam cum
n u m ai e ra aten t.
— D ar K ate e m in u n a tă , nu-i aşa ? continuai
eu brusc. Şi S eb astian la fel. S u n t p rie ten i buni
de-ai noştri. Tu de unde i-ai cunoscut?
B ună lovitură, Imogen. I a r ajungem la el.
— A, păi, K ate ştie pe to a tă lum ea, spuse el
a e rian pe când îi făcea sem n u n u i chelner de
v in u ri care trecea pe lângă el şi eu m ă gândeam
că, la u rm a urm ei, a s ta era ch iar ad ev ărat. Sau,
m ai precis, to a tă lum ea o ştie pe K ate.
E ra c ă să to rită cu un chirurg de renum e şi
avea propria ei casă de m odă şi u n butic pe
F ulham Road. K ate a trăg ea pe to ată lum ea. Dacă
n u m i-ar fi plăcu t de ea a tâ t de m ult, probabil
că aş fi invidiat-o îngrozitor de ta re - frum oasă,
am u zan tă, d a r şi darnică şi groaznic de m odestă.
Am au zit de ea cu m u lt în a in te s-o cunosc. „Vai,
trebuie să faceţi cunoştinţă cu fam ilia B arrington“,
spunea lum ea când K ate şi S e b a stia n se m u ta ­
se ră pe H astoe Avenue. „Stau chiar vizavi de voi.
Toată lum ea o ştie pe K ate.“ Da, eu le ştiam casa
foarte bine. U riaşă, făcu tă din cărăm idă roşie şi
im p u n ăto are - pe p a rte a d re a p tă a bulevardului
(grădini care d ădeau în sp re sud şi p arcare în
perim etru , nu pe strad ă), e ra greu să n-o observi
pe lângă căsu ţa n o a stră cu etaj şi m an sa rd ă de

18
p este drum (grădini cât o b a tis tu ţă dând spre
nord şi p a rc a rea pe stra d ă ), care e ra greu de
observat în sine. Şi o ştiam şi pe fa ta despre care
vorbeau. O văzusem plecând la serviciu, cu pletele
ei blonde în v ân t, strig ân d ultim ele in stru cţiu n i
către dădacă, apoi întorcându-se acasă de la şcoală,
cu o h o ard ă de copii blonzi în spatele u n u i 4x4
strălucitor. O văzusem şi serile, ieşind la cină cu
soţul ei, făcându-le cu m âna copiilor care se u itau
după ea de la geam ul dorm itorului lor, în fă şu ­
r a tă în caşm ir şi cu perle la gât, cu picioarele
lungi la vedere, ieşind dintr-o fu stă m inusculă.
D ar n-o cunoscusem încă, şi probabil că nici n-aş
fi făcut cu n o ştin ţă cu ea niciodată dacă n -ar fi
b ă tu t la u şa m ea într-o dim in eaţă de luni, cu
ochii sp e ria ţi şi panicată.
— Ai cum va un fe ră s tră u ? strig ase ea dis­
p e ra tă.
— U n fe ră s tră u ? clipisem eu.
— Da, Orlando tocmai şi-a prins capul în balus­
tra d ă şi m i-am adus am inte că te-am v ăzu t cum
tă ia i n işte p lan şete de lem n în g răd in a din faţă.
— A!
Planşetele mele pentru desen. Mai ieftine decât
pânzele, d ar câteodată prea m ari şi greu de m ane­
v ra t ca să-m i încapă pe stativ, având nevoie deci
de n işte operaţii.
— A, da, am. S tai o c lip ă !^
Am fugit în sus pe scări şi l-am înşfăcat din
atelier, apoi, îm preu nă, am luat-o la goană până
vizavi.
Holul de in tra re al fam iliei B arrin g to n era
m are cât u n te re n de hochei şi avea o scară
u ria ş ă pe a cărei m argine se vedeau su te de
b a lu ştri care a ră ta u extrem de scump. F a ţa lui

19
O rlando începuse să se învineţească foarte ta re
în tre cei doi de sus, deci am luat-o la goană cu
fe ră stră u l în m ân ă şi am început să ta i foarte
aproape de urechea lui stân g ă, în strig ăte le lui
K a te :
— Ori îi tăiem urechea, ori îi tăiem g â tu l !
M ă rugam din suflet ca doctorul B arrington
să nu vină acasă m ai devrem e şi să m ă vadă pe
m ine fere stru in d la b ăieţelul lui de parcă eram
un m agician zd ren ţu it. O rlando scăpă n e v ă tă ­
m at, d a r fap tu l că tocm ai creasem pagube voite
unei case m ega-scum pe m ă făcea să am n e a p ă ­
ra tă nevoie de un polizor. De vrem e ce e ra zece
d im ineaţa, K ate se grăbi să deschidă D ulapul
Cu Cadouri şi scoase de-acolo - vai, m inunat, am
făcut de-adevăratelea cu noştinţă în ju ru l ei - o
cutie de bom boane de ciocolată Lindor.
Da, to a tă lum ea o plăcea pe K ate, şi se p ă re a
că tâ n ă ru l m eu p ro p rie ta r de galerie n u făcea
excepţie de la această regulă. Fusese un adm irator
al ei de m ultă vrem e, o cunoscuse la St. M artin’s,
unde ea făcea căm ăşi şi el picta peisaje... şi... el
oare încă m ai picta peisaje?... A devărat?... con­
tin u a să se joace cu uleiurile şi - m ăiculiţă, ia r
ne în to rseserăm la el.
— C hiar şi acum, zise el pe un ton confidenţial
cu m âinile îm p reu n ate, sotto voce, când oam enii
vin să cum pere un Hodgson sau P arn ell, d a r li
se p a r p rea scum pe, zic m ereu - s ta ţi p u ţin ,
ridică el un deget, licenţă poetică - poate că v-ar
in te re sa un a rtis t aproape necunoscut ale cărui
pânze le am aici, în spate, apoi îi duc în spate şi
le a ră t o pânză de-a m ea, şi să ştii că, de cele
m ai m ulte ori, chiar le cum pără.

20
— F a s c in a n t! F ă ră să le spui că s u n t ale ta le ?
în tre b a i eu, d a r fă ră pic de in te res p e n tru r ă s ­
p u n su l lui.
C h iar tre b u ia să-l ia u curând pe R ufus de la
şcoală.
— A, nu, n u m ă d au de gol niciodată.
El îm i făcu cu ochiul şi eu am re u ş it să p a r
d estu l de im p resio n ată de „modestia*' lui şi să
fac pe cocheta, dar, Doam ne sfinte, te rog, m ăcar
la cafea, am p u tea oare să ne u ită m p u ţin şi
peste lu crările m ele? Ca să aflu şi eu odată când
e expoziţia a s ta blestem ată!
— Ce-ai zice de-o... cafea?
E ram to a tă num ai zâm bete. A d a t dom nu’ !
— Desigur. ,
— Şi ce-ar fi să m ergâm sus s-o bem ? E m ai
confortabil acolo...
A, şi m ai bine. Probabil aveau aici şi o zonă cu
canapele m ai moi, un lounge sau ceva la etaj, unde
am p u te a să în tin d em to ate pozele cu tablouri,
apoi să ne ridicăm în picioare şi să le privim
în şira te în ju ru l nostru.
— Ce idee grozavă, am spus, ridicându-m ă.
R etrospectiv, cred că am observat o privire în
care se citea o oarecare u im ire ; poate p u ţin ă
tea m ă provocată de h o tă râ re a cu care m -am ridi-
m
cat de pe scaun. F a ţa i se înroşise oricum - fie că
i se tră g e a de la şam panie, fie că e ra extrem de
n erăb d ăto r să-m i vadă lucrările - şi l-am lă s a t să
m ă conducă, cu o m ân ă p u să cam p rea „atent** pe
spatele m eu, prin re s ta u ra n t şi înapoi la recepţie.
Vorbea v ru te şi n evrute, oarecum em oţionat,
despre noua expoziţie T urner şi W histler şi m i-a
tre c u t p rin cap că acesta era probabil un m om ent
im p o rta n t p e n tru el.

21
O stea a p icturii pe cale să fie descoperită? O
nouă Tracey E m in 1cu el d rep t m en to r? Să-m i fie
un fel de Svengali2? Am zâm bit şi am c lă tin a t din
cap bucuroasă şi cu in d u lg e n ţă la şuvoiul de
vorbe care se re v ă rsa din g u ra lui, deşi, în sinea
m ea, am ezitat, p u ţin nedum erită de faptul că ne
urcam într-un lift. A sta mi s-a p ă ru t din cale-afară
de ciudat. Liftul o luă în sus cu sâ rg şi el tot
sporovăia fără oprire, a ra n jân d u -şi din când în
când buclele şi râz â n d p rea ta re , şi apoi, când
uşile s-au deschis, m -a condus p rin tr-u n coridor
lung. Un coridor lung, cu m ochetă roz şi m ulte
uşi p lacate cu lem n de s te ja r pe am bele p ă rţi. El
o luă de-a lungul coridorului, c ău tân d frenetic
ceva p rin b u zu n aru l de la p antaloni, cu zăn g ăn it
de m onede, d a r abia când am tre c u t de o fată
care ducea un mop şi o g ă le a tă m i-a tre c u t p rin
cap că... ă s ta era un hotel. Şi zăn g ăn itu l n u era
de la m onede, ci de la o le g ă tu ră de chei, pe care
le scotea chiar acum şi le băga în broasca unei
uşi cu n u m ăru l 15 scris pe ea.
Am tre s ă rit sp e ria tă . Sângele m i s-a u rc a t la
cap şi faţa, îm p reu n ă cu alte e x tre m ită ţi ale cor­
p ului m eu despre care nu ştiam că pot să facă
a şa ceva, mi s-a în ro şit p uternic. îm p ietrisem pe
loc. C asper a îm pins uşor u şa care s-a d a t în
lă tu ri p e n tru a dezvălui u n p a t dublu im ens

1. Artistă britanică polivalentă, reprezentantă a mişcării


YBA (Young British A rtists), care a fost descoperită
de proprietarul de galerie Jay Jopling, care vinde
lucrări ready-made.
2. Personaj din cartea lui George du Maurier, Trilby,
care reuşeşte, prin hipnoză, să o transforme pe o
tânără într-o cântăreaţă celebră, manipulând-o pentru
a obţine profituri uriaşe.

22
acoperit cu o cu v e rtu ră roşu-aprins, care şedea
în mijlocul unei cam ere lum in ate slab. Perdelele
erau tra s e şi în tr-u n colţ al cam erei, într-o fra ­
pieră, ne m ai a ş te p ta încă o sticlă de şam panie.
Aproape că m ă aşteptam să aud muzică în surdină
din n işte difuzoare şi să văd p etale de tra n d a fir
căzând din tav a n . P a tu l p ă re a să devină din ce
în ce m ai m are, se apropia de m ine din ce în ce
m ai m ult, ca în im aginile cu produsul m ă rit care
ocupa to t ecranul din reclam ele vechi de la TV.
In tim p ce m ă u itam , nevenindu-m i să-m i cred
ochilor, to a tă saliva din gură mi se uscase.
— In tră m ? m u rm u ră C asper, a ră tâ n d spre
cam eră.
— Păi, eu...
— Am p u tea să în tin d em tablourile pe pat.
Am in tr a t în panică. Şi, într-o secundă de
disperare, am fost chiar te n ta tă . T en tată să cred
to a tă p o v e ste a : să in tru pe uşă, poate să ţin uşa
deschisă cu piciorul, îm i ziceam în sinea m ea, cu
ta lp a piciorului m eu elastic ca în desenele a n i­
m ate - în vrem e ce m ân a m ea elastică şi exten­
sibilă, to t din desene anim ate, tră g e a perdelele
sau o înşfăca pe m enajera aia de pe hol în cam eră
p e n tru a-m i servi de suport m oral, d a r fix în
acea clipă m i-am d a t seam a, cu capul cât se
»poate de lim pede, că, dacă puneam piciorul în
cam era aceea, tre b u ia să fiu perfect sig u ră că
pu team să supravieţuiesc unei s ă ritu ri pe geam
de la etaju l trei. Fie asta, fie să fiu p re g ă tită ca,
atu n ci când ieşeam din cam eră pe o cale m ai
norm ală, strigând „viol“, reacţia criticilor să indice
clar că, in trâ n d în tr-u n asem enea joc de seducţie,
pe fru n te a m ea s tă te a scris „Complice". M-am
întors. Am tr a s a er în piept.

23
— C red... că s-a produs o neînţelegere.
Z âm betul i-a d isp ă ru t de pe fa ţă p e n tru o
clipă.
— P ardon ?
— Da, vezi, eu nu ştiam că ă s ta e un hotel.
M ă grăbeam a tâ t de ta re să ajung aici că nu
m -am u ita t în jur. Am crezut că e doar un re s­
ta u r a n t şi când ai zis să bem cafeaua la etaj, am
crezut că a s ta în seam n ă că era u n b a r sau ceva
de genul ăsta. Nu m i-a trecu t prin cap că de fapt...
M i-am p ie rd u t şiru l aici, a ră tâ n d n e p u tin ­
cioasă spre pat.
— A ha! spuse el rapid.
Am u rm ă rit cum expresia de pe fa ţa lui se
transform a dintr-una uim ită că nu-i citisem in te n ­
ţiile în tr-u n a de furie la gândul că reuşisem să
ne pun pe am ândoi într-o situaţie a tâ t de penibilă.
O clipă mi s-a p ă ru t că u rm ează să-m i dea un
pum n. Apoi a făcut ceva m ai ră u d e-atât. F a ţa i
s-a schim onosit brusc şi şi-a tre c u t o m ân ă dispe­
r a tă p rin păr.
— E u n u su n t aşa, a spus încet. E u nu fac
lu cru ri de genul ăsta.
Vai, Doam ne. Am în g h iţit în sec.
— U ite, am început eu, e în regulă, pe cuvân­
tu l m eu. N u treb u ie să-m i explici.
— Soţia m ea şi cu m ine... ne-am cam des­
p ă rţit. De curând, să-ţi spun drept.
T rebuia să-m i sp u n ă d re p t? N u întrebasem ,
nu-i a şa ?
— Şi su n tem ... suntem d e sp ă rţiţi de probă.
— Aha, am şoptit eu, privind cu ardoare de-a
lungul coridorului, spre lift, spre lib ertate.
— D ar n u e ceva p erm an en t, spuse el pe un
ton sfidător, de p arcă aş fi su g e ra t că era.

24
— Nu, nu, l-am a sig u ra t degrabă. S u n t sigură
că n u e.
— Şi, p en tru num ele lui Dumnezeu, urăsc ches­
tia asta, o d e te s t! Să-mi văd copiii doar în weekend,
să n u m ai s ta u acasă şi to a tă h a ra b a b u ra asta.
Dar, în fine, treb u ie să trec şi peste a sta , şi, vezi
tu , m i-e a şa u r â t sin g u r şi sta u aici, în hotelul
ă sta , cât descurcăm treburile şi am crezut că... ne
înţelegeam a şa de bine jos şi m i s-a p ă ru t că...
— O ricine a r.fi p u tu t să facă o greşeală de
genul ă sta , i-am zis repede. Şi e şi vina m ea. Cred
că p u r şi sim plu nu m -am prins, n-am văzut sem ­
nele. L asă, nu contează. Şi acum treb u ie n e a p ă ­
r a t să...
— Şi când ai zis „Hai să m ergem să-m i vezi
m arfa", m ă privi el acuzator, am crezut că... am
p resu p u s că...
Am spus eu a s ta ? Doam ne, Imo, ce p ro astă
eşti.
— Da, da, înţeleg, m -am în ro şit pân ă-n vârful
nasului.
— Şi problem a e că ea-i îm preună cu altul,
cred. De fapt, ştiu că e.
Ochii, spre disperarea mea, îi înotau în lacrimi.
M ă cuprinsese o d orinţă a rzăto are să fiu undeva
p rin Insulele Scilly. Intr-o b ă rc u ţă poate, legă-
n ân d u -m ă pe lângă un golfuleţ. Priveam în ju r
frenetic. U nde o fi oare m enajera aceea? D esigur
că p lân su l pe u m ăru l ei a r fi fost m ai potrivit.
M ai ab so rb an t!
— E u n tip m ai tâ n ă r decât m ine, se bâlbâi el,
a n tre n o ru l ei personal, aşa - un clişeu!
M ai tâ n ă r ? M ai tâ n ă r decât C asp er? C ât de
tin e ri îi făceau oare în ziua de azi?

25
— E spaniol şi-l cheam ă Je su s, îţi vine să
crezi? Şi probabil că face şi m inuni, probabil c-o
ridică la cer, spuse el pe un ton a m ă rât. S unt
sigu r că şi-a ră s p â n d it m ai m u lt decât să m â n ţa
bună. Probabil c-o are cât u n cal - că treb u ie să
şi-o dea pe după g â t când coboară din pat.
M-am u ita t din nou în jur. A -j-u-t-o-r!
Se ciupi de răd ăcin a n a su lu i ca să-şi oprească
şuvoiul de lacrim i.
— Are 24 de ani, oftă el, şi are corpul u n u ia
de 18 ! Copiii îi spun „Jeez“. îi plim bă în spinare
la piscina din apropiere şi poate să stea în m âini
pe fundul apei. Se p a re că poate să dea din
urechi fără să le atingă. Şi cine ştie din ce altceva
m ai poate să dea. Cu soţia m e a ! C h arlo tte a
m ea!
D upă ce-a zis acestea, i-a p ie rit vocea şi a
oftat adânc.
Mă u ita m la el îm p ietrită. Se chinuia să se
potolească, d a r e ra evident că nu-i prea ieşea.
Am s ta t pe gânduri, d a r n u m ai p e n tru o clipă,
apoi m i-am b ă g a t m ân a în g e a n tă şi am scotocit
după mobil. Am form at u n n u m ă r în grabă.
C asper a tre s ă rit sp e ria t, cu ochii bulbucaţi.
— Ce faci ? chiţăi el. Suni la poliţie ?
— N u, am oftat eu resem n ată. Sun la şcoala
b ă ia tu lu i m eu. Am să-i rog să-l ţin ă pe R ufus la
clubul de după-am iază şi apoi am s-o rog pe
vecina m ea să-l ia de la şcoală.
— A!
L-am b ă tu t p rie ten e şte pe u m ă r şi l-am în to rs
uşor în direcţia liftului.
— Tu, p â n ă u n a -a lta , ai să vii cu m ine şi îm ­
p reu n ă o să găsim b a ru l acela cu canapele con­
fortabile la care am to t v isa t de la prânz încoace.

26
Tu ai să-ţi iei un b randy şi eu o cafea, şi în
vrem e ce o să le sav u răm poţi să-m i spui to tu l
despre soţia ta şi felul ei in trig a n t şi tră d ă to r
de-a fi şi despre blestem atu l de Je su s. De fapt,
dacă m ă gândesc m ai bine, am şo p tit eu cât îl
escortam de-a lungul coridorului, şchiopătând
p u ţin pe tocuri, cu telefonul lip it de ureche, cred
că şi eu am să b eau to t un brandy.
Cap ito dud 2

— Vai, îm i pare a şa de r ă u ! se lam e n ta K ate,


m işcându-se g răb ită p rin bu cătărie şi pu n ân d o
cană de ceai pe m ăsu ţa de cafea din faţa mea.
— De ce să-ţi p a ră r ă u ?
— P e n tru că e num ai vina m e a ! C redeam că
o să-ţi ia lu crările la echivalentul de v a ră al
Expoziţiei A nuale de pe Cork S treet, nu că o să
încerce să te violeze, apoi să te ude cu lacrim i.
— B ănuiesc că a r tre b u i să m ă sim t fla tată ,
am zis eu pe gânduri, aşezându-m ă m ai bine pe
c anapeaua ei moale şi roz de pe te ra s a ei închisă,
sorbind din ceai cu o m ină oarecum şocată. Nici
n u m ai ţin m inte u ltim a o ară când vreun a lt
b ă rb a t în a fa ră de soţul m eu a în cercat să m ă
ţin ă de m ână, d arăm ite să se culce cu m ine. A sta
dacă nu-1 pun*la socoteală pe directorul adjunct
de la şcoală, de la concertul de colinde de anul
trecut.
^ — D irectorul adjunct a încercat să se culce cu
tin e ?
— N u, a încercat să m ă ia de m ână. E ram cu
capul complet în nori, şi n u am fost a te n tă când
n i s-a ceru t să ne sa lu tă m vecinul cu sem nul
păcii. A proape că l-am pocnit.

28
K ate râse în barbă.
— U n gest foarte creştinesc. D a r m ă m iră
tâ n ă ru l Casper, a spus ea căzând pe g ân d u ri şi
aşezându-se lân g ă m ine pe canapea. A fost m e­
re u oarecum gagicar, d a r n u m i-am im ag in at
niciodată că a r încerca u n a ca a s ta cu tine, aşa
pe faţă. Am să-l su n m ai târz iu . Să-i zic câteva
de la obraz.
— N u, n u face a sta , am zis eu repede. A fost
o neînţelegere to ta lă , de fap t probabil că a fost
vina m ea. Şi, oricum, e tr is t şi singur.
— A şa o fi, zise ea cu îndoială în glas, luând
o g u ră de ceai.
— Deşi să sperăm că după două b randy-uri şi
o ru n d ă în care l-a făcut varză din vorbe pe Jesu s
de la B arcelona, se sim te m u lt m ai bine.
— J e su s cine?
— De la B arcelona. A n tren o ru l personal.
L otharioC ul latino care o duce re g u la t pe nevas-
tă -sa pe T ărâm u l F ăgăduinţei.
— Vai, exclam ă ea. D a’ ştiu că ai aflat to ate
dedesubturile.
Am râ s oarecum fals.
— Vai, a tre b u it să m ă u it la m ai m ulte poze
cu B arnaby şi Archie, de 18 luni, respectiv 3 ani,'
m ai m ulte decât am eu cu propriul m eu copil.
K ate se strâ m b ă puţin.
— Ce trist.
— F oarte. m

1. Personaj dintr-o piesă de teatru a dramaturgului


N icholas Rowe, care o seduce şi o trădează pe eroina
piesei, sau personaj din romanul Anii de ucenicie ai
lui Wilhelm Meister, de J.W. von Goethe, care trece
prin mai m ulte aventuri şi ajunge la un duel cu un
soţ gelos.

29
Tăcerea s-a lă s a t în tre noi p e n tru un m om ent.
K ate stu d ia cu a te n ţie ra ftu rile bufetului.
— Alex are a tâ te a poze de genul ă s ta în por­
tofel?
— C e? Cu m ine şi cu R ufus? N u, d a r
S eb astian ?
— N u!
Ne-am u ita t u n pic u n a la a lta , uim ite.
— De fapt, am adm is eu, cred că m ereu mi
s-au p ă ru t cam siropoase chestiile astea. B ărbaţii
care au m ereu la ei pozele lor sa u poze în ră m a te
cu soţia şi copiii, pe birou —la ce foloseşte chestia
a s ta ? Ca să n u u ite cum a ra tă când ajung la
serviciu? S au să a ra te cu m ân d rie la birou ce
fam ilie fericită a u ?
— P robabil că e v a ria n ta a doua şi da, ai
d rep ta te , e u n fel de n e sig u ra n ţă . Adică, u ite
ce-a p ă ţit Casper. Avea pozele alea şi soţia lui a
încep u t să um ble din floare-n floare.
— Da, şi apoi el a încercat să i-o plătească, deşi
m i se pare că s tra te g ia a c tu a lă de a a g ă ţa fem ei
la v â rs ta a doua în re s ta u ra n te de hotel e d estu l
de p ro astă. N u p rea cred că a s ta o s-o facă pe ea
să-l lase b a ltă pe a rm ă sa ru l cu fălci m usculoase
şi să se în to arcă la el.
— S u n t perfect de-acord. Adică, adăugă ea în
grabă, despre a g ă ţa tu l femeilor, nu p a rte a cu
v â rs ta a doua.
— M ersi, am spus eu recunoscătoare.
îş i m ai legănă p u ţin cana, apoi se în to arse pe
loc în aşa fel în câ t să privească cu o strălu cire
rău tă cio a să în ochi.
— Şi n-ai fost deloc te n ta tă ? C asper e destul
de chipeş, a şa suplu şi cu aeru l lui de căţeluş.

30
— C h iar deloc. P re a verde b ăieţelul p e n tru
g u stu rile m ele şi, precum bine ştii, m ie-m i plac
b ă rb a ţii m ai în v â rstă . N u v reau u n căţeluş.
— Pe care poţi să-l p rim eşti şi altfel decât de
C răciun.
— P ăi, cam aşa. Şi a r fi tre b u it să-l în v ăţ
a port cu b ă ţu l şi să nu facă în casă. Oricum , am
a d ă u g at eu, nu eram e p ila tă pe picioare.
— A, de fapt a s ta era problem a.
Am izbucnit am ândouă în râs.
— A fost d răg u ţ să-l refuz, de fapt, am zis eu
m editativ, lăsându-m i capul pe pernele moi din
dam asc şi pironindu-m i p rivirea în tav an . U ita ­
sem ce bine e să ţi se facă av a n su ri şi să refuzi
u n b ărb at.
K ate se u iţă la m ine p u ţin în treb ăto r, d a r eu
n-am m ai co n tin u at. V rem ea confidenţelor de
genul ă s ta n u era cu sig u ra n ţă ora şase seara
într-o m iercuri după-am iază, cu p a tru copii mici
v â n tu râ n d u -se pe lângă noi, unii cu un auz m ai
fin decât alţii.
— M ersi că l-ai lu a t pe Rufus de la şcoală, am
zis privind spre fiul m eu, care s tă te a în p a tru
labe şi co n stru ia un fort din Playm obil îm p reu n ă
cu O rlando, ia r T abitha şi L au ra, fetele lui K ate,
care se bu cu rau de nişte zile libere de la pension,
îşi făceau unghiile cu ojă u n a alteia, concentrân-
du-se in ten s.
N u e ra prim a oară că-mi trecea p rip cap că a r
fi fosfidrăguţ să am o fiică. în că a r m ai fi drăguţ,
de fapt.
— A, n-a fost m are brânză. O rlando e ra în
clubul de după şcoală oricum , p e n tru că m i-am
d a t brusc seam a că m ergem la operă în seara

31
a s ta şi n-aş m ai fi av u t tim p să m ă spăl pe cap,
aşa că am tr a s o fugă p â n ă la coafor.
Am zâm bit în cană, m in u n ân d u -m ă cât de
diferite e ra u vieţile n o astre. F iu l m eu fusese
lă s a t m ai m ult la şcoală p e n tru că eu încercam
cu d isp erare să m ai fac n işte bani vânzându-m i
tablourile, în vrem e ce b ă ia tu l lui K ate răm ăsese
acolo p e n tru că ea se ră s fă ţa cu o chestie de care
eu n-avusesem niciodată p a rte şi probabil că nici
n-aveam s-o fac v reodată. N u a tâ ta tim p cât
p u team să-m i bag capul sub duş pe gratis.
M i-am p lim bat priv irea p rin te ra s a ei închisă
şi în so rită, anexa n a tu ra lă la b u c ă tă ria ei u ria şă
cu ta v a n în a lt şi arcade, care era m in u n a t m obi­
la tă cu d u lap u ri de b u cătărie n e în c a stra te din
lem n de stejar şi d ulapuri p e n tru ru fărie suedeze,
pictate m anual, înspre grădina ei de aproape două
hectare, care se în tin d ea către lin ia o riz o n tu lu i,;
e ra posibil să fie g răd in a cea m ai m are din to a tă
L ondra. C ând am p riv it p rim a oară pe geam urile
a ste a şi m -am ho lb at la priv eliştea de după ele,
am fost p u r şi sim plu uim ită. Nu puteam să văd
nici m ăcar c a p ătu l ei. D upă p rim a fâşie de gazon
asezonată cu porţi de crochet şi to ate celelalte
ale jocului, se în tin d ea livada de m eri, cu iarb ă
m ai în a ltă , iar, în spatele livezii, ceva ce sem ăna
cu o pădure de clopoţei. A ră ta ca o ferm ă pe
undeva p rin W iltsh ire1, n u în W est London, şi
i-am spus şi ei fix asta.
— A, dar, vezi tu , acolo e de fa p t sufletul m eu,
îm i m ărtu risise K ate cu un zâm bet pe fa ţă când
veni lângă m ine la geam în ziua aceea, cu braţele

1. Comitat în Anglia cunoscut pentru peisajele rurale


de deal cu vegetaţie luxuriantă.

32

L
strâ n se la piept, la ţa r ă , în inim a zonei ru rale,
călare pe u n cal. D ar treb u ie să m ă descurc cu
ce am, prefăcându-m ă că s u n t acolo, d a r locuind
aici, rus in urbe.
— N u m -ar d eran ja să m ă descurc cu asta,
am exclam at eu.
— Ş tiu, şi nici pe foarte m ulţi alţii. E u su n t
ră s fă ţa tă . D ar e o zicală în v ia ţă - tris tă , dar
a d e v ă r a tă : oricât de m ult ai avea, to t nu-i destul.
S au vrei altceva.
D upă ce am cunoscut-o m ai bine, m i-am dat
seam a că o deranja într-adevăr că locuia la Londra.
D ar S eb astian era chirurg cardiovascular la spi­
ta lu l W ellington şi tre b u ia să locuiască relativ
aproape de spital, în caz că era urg en tă nevoie de
el, ia r a sta n u urm a să se schimbe. încercaseră să
ţin ă o casă de v acan ţă undeva în Norfolk, d a r lui
Sebastian îi e ra aproape imposibil să ajungă acolo
vineri se a ra şi K ate n u voia să se ducă fă ră el.
— S u n t cam ca R egina M am ă în tim pul a ta ­
curilor B litz1, glum ise ea. Dacă regele n u pleacă,
n u m ă m işc nici eu şi dacă eu n u m ă urnesc,
copiii ră m â n şi ei aici.
Deci vânduseră casa de v acanţă din Norfolk şi
casa din Knightsbridge, m utându-se din Montpellier
S quare în P u tn ey cel v e rd e ; făcuseră u n compro­
m is. De fapt, odată ce in tra i în casă, e ra greu să
n u te crezi ch iar în tr-u n conac de ţa r ă veritabil.

1. Atacuri aeriene ale Germ aniei asupra Angliei în


tim pul celui de-al Doilea Război M ondial; derivat al
cuvântului nem ţesc Blitzkrieg. Regele Marii Britanii
a refuzat să părăsească Londra aflată sub bcvabar-
dament pentru a îm bărbăta populaţia, iar Regina şi
copiii au refuzat, de asem enea, din solidaritate faţă
de populaţie.

33
C anapelele e ra u acoperite cu creton b rodat cu
m odel floral, pe p e re ţi e ra u a tâ rn a te picturi în
ulei în culori calde, cu ra ţe m oarte şi potârnichi,
şi m obilă veche pe p ereţii acoperiţi cu lam briu
de lem n şi to ate com puneau im aginea iluzorie a
u nui conac. B a chiar aveau şi iep u ri în nişte
ţa rc u ri în g răd in ă şi K ate a m en in ţa că va aduce
şi-un ponei de S h etlan d în curând.
— Avem d estu l sp a ţiu oricum , zisese ea e n tu ­
ziasm ată, târâ n d u -m ă într-o zi p â n ă în livadă, şi
dacă aş strâ n g e balega, S eb astian nici nu şi-ar
da seam a. Oricum nu vine pe-aici niciodată.
— S-ar p u tea să-l vadă de pe geam ul de la
dorm itor, spusesem eu cu îndoială în glas.
— I-aş spune că e u n câine m are.
— Cum a r suna „Dulăul din P utney Common“ ?
— De ce n u ?
Am zâm bit în sinea m ea, în vrem e ce s tr â n ­
geam lu cru rile fiului m eu - ghiozdanul, cutia
p e n tru m âncare, g e a n ta cu h ainele de sport - şi
încercam să-l ex trag din mijlocul bucuriilor pe
care i le oferea cutia cu ju că rii a lui O rlando,
plină ochi cu m u n ţi de Lego şi m aşin u ţe teleg h i­
date şi să-l duc înapoi în casa lui m ult m ai p u ţin
in teresan tă, unde n-avea surori, ponei sau puişori.
Dar, a şa cum îi spusesem cu o zi în a in te când
încercam să-l tra g cu forţa din aceeaşi bucătărie,
casele alto r oam eni m ereu p a r m ai in te resa n te ,
decât a ta , şi O rlando probabil că sim ţea la fel
faţă de casa lui Rufus. R ufus se u ita la m ine
sfidător.
— H ai să m ergem , Rufus, am zis eu cu un
zâm bet pe faţă.
— Plecăm ? Privirea pe care mi-o aruncă acum
era chinuită. N u stăm şi la ceai?

34
Fiul m eu m ai avea p â n ă să înveţe să se poarte
politicos în societate.
— N u, dragule, am răsp u n s eu repede, p ân ă
să apuce K ate să se ofere, p e n tru că ta ti vine
devrem e acasă în se ara a s ta şi o să m âncăm toţi
îm preună. Nu-i aşa că-i d ră g u ţ din p a rte a lu i?
N u e ra în mod clar a şa d răg u ţ ca şederea aici
cu O rlando, L aura şi Tabitha, aşezaţi toţi în ju ru l
mesei enorme de ceai, în vreme ce Sandra, dădaca,
le aducea sendvişuri m icuţe cu coaja în d e p ă rta tă
şi merengues în form ă de şoricei albi şi biluţe de
pepene — biluţe de p e p e n e ! — la c e a i; pe când
acasă m am a tă ia o felie su b ţire de pâine dintr-o
franzelă şi-i aru n ca o p răjitu ric ă cu jeleu. D ar
e ra u n copil a scu ltăto r şi eu pu team să-i spun
m ulte doar din ochi.
— Alex vine şi el o d a tă devrem e acasă? K ate
se ridică să ne conducă. D răg u ţ din p a rte a lui.
— Păi, oarecum , am spus eu şovăielnic m er­
gând pe holul cu gresie alb-negru în sp re ieşire,
adică oarecum devrem e, n u oarecum drăguţ. P ro­
babil c-o să vină la nouă în loc de zece.
E a se strâ m b ă puţin.
— Să-i spui din p a rte a m ea să m ai spargă
m onotonia din când în când şi să ajungă m ăcar
o d a tă când face Rufus baie. Să încerce din răs-
} pu teri.
Am izbucnit în râs, d ar i-am observat aerul
dezaprobator. O sugestie că obligaţiile sociale de
după slujbă ale lui Alex —chiar dacă erau orientate
către client şi el le d e te sta - erau p rea m ulte şi
că n u se pu p au cu v iaţa lui de fam ilie. Dar, oum
observase Alex în seara precedentă prăbuşindu-se
într-o râ n ă pe canapea, complet epuizat, cu faţa
lui frum oasă chircită de oboseală, cu c rav ata

35
hăis, abia în to rs de la încă un cocteil în oraş,
to tu l era în regulă p e n tru S ebastian. P acienţii
lui e ra u to ţi la orizontală şi complet a n esteziaţi
la sfâ rşitu l zilei lui de m uncă şi nu exista nici
cea m ai m ică şa n să ca u n u l d in tre ei să se ridice
voios şi să z ic ă : „Fac c in s te !“.
— Şi, oricum , a co n tin u at el acru, frecându-şi'
obrazul şi căscând larg, nu to ţi putem să facem
c a rieră din salv at vieţile oamenilor.
Cred că Alex ţin e a la noii noştri p rieteni, d ar
i se p ă re a că e ra u u n pic cam respectabili p e n tru
g u stu l lui. îl descrise pe S eb astian ca fiind un
hom m e serieux, apoi a d ă u g ă :
— B ă rb a tu l ă s ta cred că n-a făcut o gafă în
to a tă v ia ţa lui.
— A dică?
— N u se relax ează niciodată. N iciodată nu
bea şi el u n p ă h ă re l şi n u se la să în voia sim ­
ţurilor. De ce-i e a şa de frică ? Că o să se facă de
r â s ? Şi ce dacă?
— O fi el un hom m e serieux, d a r e şi un g ra n d
from age\ am răspuns eu cunoscătoare, zicându-mi
în sinea m ea că n u m -ar d eran ja m ai p u ţin e gafe
şi s ta t degeaba.
M ereu u ltim ul care ieşea pe u şă de la p e tre ­
ceri, în inim a oricărei a d u n ări, Alex e ra cel m ai
m are bon v iv e u r; dar, totuşi, cum îm i răsp u n d e a
el, a ste a e ra u în pachetul slujbei. în ca lita te de
specialist în fuziuni şi achiziţii al firm ei W einberg
şi P arsons, tre a b a lui e ra să ridice în slăvi noile
afaceri şi să vrăjească clienţii, şi n u p u tea i să

1. în original, big cheese, expresie informală care desem­


nează o persoană im portantă şi bine poziţionată în
ierarhia socială.

36
faci a s ta la un p a h a r de suc de roşii şi cu o faţă
de p arcă ţi s-au în ecat to ate corăbiile.
R ufus şi cu m ine ne-am lu a t la revedere de la
K ate şi am tre c u t stra d a . D upă ce am in tr a t prin
u şa stil Q ueen A nne, cu fe re a stra cu v itra liu în
form ă de evantai deasupra, m izeria m i-a explodat
în faţă. C asa avusese la în cep u t u n hol alungit
şi îngust, d a r era în tu n e c a t şi posom orât, aşa că
Alex şi cu m ine am d ă râ m a t peretele care separa
holul de su frag eria de a lă tu ri. R ezu ltatu l era că
in tra i d rep t într-o cam eră m ăricică şi m ai p u ţin
posom orâtă, d a r a te riz a i fix în m ijlocul aglom e­
ra ţie i de lucruri. R eacţia m ea - care a r fi tre b u it
să fie să m ă aplec şi să culeg de pe jos hainele
şi ju căriile pe m ăsu ră ce avansam p rin casă, ca
u n culegător de bum bac —a fost să păşesc senină
peste to ate lucrurile, pe când R ufus s-a n ă p u stit
în c e alaltă cam eră de la p a rter, bpcătăria. în
m ijlocul procesului de a păşi a te n t pe lân g ă un
coş cu rufe m u rd are, m ă gândeam cu reproş la
S an d ra de vizavi, d a r acum nu p u team să justific
ch eltu iala p e n tru o fem eie de serviciu, darăm ite
o dădacă. L-am u rm a t pe Rufus în bucătărie,
unde acesta se urcase pe h iatu l de la bucătărie
şi luase c u ţitu l din cutia de pâine.
T ăia pâine de zor, cu d estu l de m u ltă înde­
m ânare.
*— Hei, ce zici că luăm m asa de se a ră cu ta ta ?
— A, se opri în m ijlocul tă ie rii unei felii.
C redeam că doar ai in v e n ta t a s ta ca să fim ca
B arringtonii. N u m ă gândeam că e chiar adevărat.
Am izbucnit în râ s şi i-am lă s a t ghiozdanul
jos pe m asă.
— E şti p rea şm echer p e n tru v â rsta ta , Rufus
Cam eron. Vino-ncoa, fac eu asta, i-am lu a t cuţitul
din m ână. ,

37
— Ce-i aia şm echer?
— Păi... deştept. Cred.
Am tă ia t felia de pâine, am întins u n t de arahide
pe ea, am pus încă u n a pe deasupra şi i-am întins
sendvişul. E l îl apucă şi m uşcă din el încă
n elăm u rit, cu m ine urm ărindu-1 cum s tă te a pe
b latu l m esei, m estecând, bălăbănindu-şi picioa­
rele îm brăcate în şort şi ciorapi gri şi b ătân d
d a ra b a n a cu călcâiele pe u ş a de la d u la p ; m i-am
zis că el ch iar era un copil înţelept. U nul care se
m ula foarte bine pe stă rile m ele de s p irit: care
ştia când m am a lui era fericită sau tris tă sau
ad ân cită în g ân d u ri sau nervoasă. B ăieţelul m eu
frum os, cu buclele lui arăm ii şi ochii de culoarea
ciocolatei: frum uşel să-l m ănânci şi deştept. U na
dintre chestiile care chiar m ă luaseră prin surprin­
dere de când aveam un copil e ra că-1 sim ţeam de
p arcă e ra o p relungire a m ea, u n a lt organ care
funcţiona. Mă întrebam dacă şi alte m am e sim ţeau
la fel p e n tru copiii lor. Din m om ent ce aveam
u n u l singur, nu p u team să com par sen zaţia a sta
cu nim ic. C âteo d ată m ă în treb am şi dacă leg ă­
tu ra d in tre noi doi n u e ra cum va p rea p u te rn ic ă ;
dacă n -a r tre b u i să m ă dau p u ţin la o p a rte , să
dau d ru m u l c ap ătu lu i de cordon om bilical pe
care-1 ţineam . Alex spunea că-1 cocoloşesc, d ar
to tu şi R ufus şi ta tă l său... m i-am lins n işte u n t
de arah id e de pe deget şi m -am în to rs să pun
p âinea la loc în cutie. Am închis capacul cu un
pocnet vioi. Şi, să spun drept, Rufus nu era chiar
fiul pe care şi-l dorea Alex.
—Dacă-i a ru n ci o m inge se fereşte de ea! se
plânsese Alex după o excursie d ezastru o asă în
parc, din care am ândoi se în to rseseră p ăm ân tii
la fa ţă de enervare. Trebuie să se m ai călească
niţel, să înveţe să fie m ai bărbat.

38
A runcă m ingea de rugby pe canapea şi se
p răb u şi s u p ă ra t lângă ea, cu ja c h e ta încă pe el,
în vrem e ce R ufus o şte rse în cam era lui.
— Are doar nouă ani, A le x ! Vrei să dea pe gât
halbe de bere şi să cânte cântece de rugby?
— N u, d a r nici nu cred că a r tre b u i să facă
a şa ceva. Adică, ce dracu’ m ai e şi a s ta ?
Scoase o b u c a tă de etam in ă din dosul unei
perne a canapelei şi mi-o flu tu ră pe la nas.
— D oar p u ţin c u s u t! i-am ră sp u n s eu pe un
ton e n e rv a t luându-it-o din m ână. C e-are?
Deşi ch iar şi eu m ă în treb asem vinovată de ce
o luase R ufus cu el la şcoală.
— Sigur vrei s-o iei la şcoală, dragule ? îi spuse­
sem, urm ărindu-1 cu frică în ochi într-o dim ineaţă
când îşi p u n ea în ghiozdan b u cata de etam ină.
C ând ai să ai tim p să coşi?
— Păi, în pauză, spusese el calm. Când ceilalţi
băieţi su n t a fa ră la fotbal.
— A ha, răspunsesem eu. D ar nu li se p are că
e... n u ştiu... ciu d at?
El ridicase din um eri.
— H a b a r n-am . E ciudat?
— Nu. N u, sigur că nu e.
Cu ru şin e m ărtu risesc că, în ciuda lucrurilor
pe care i le-am zis, a doua zi dim ineaţă, când o
tot c ă u ta şi n-o găsea, e ra în fundul se rta ru lu i
meu cu chiloţi. Şi spre u şu ra re a m ea, când l-am
luat de la şcoală, l-am g ăsit în mijlocul unui jory
de cărţi cu prieten ii lui buni A rth u r şi Torquill,
o pereche de profesori u n iv ersita ri în devenire
de la clubul de blockflote.
— U n copil sensibil şi cu ureche muzicală, ne-a
zis în văţătoarea lui zâmbind la o consultaţie, când
stăteam fa ţă în fa ţă cu ea ca n işte giganţi aşezaţi

39
r

pe scăunele lilip u ta n e ; d a r nu e sfios ca o fată


m are. C hiar deloc, participă la discuţiile din clasă.
Are ceva la bibilică, îmi făcu sem n bătându-şi uşor
tâm p la şi eu m -am u m flat în pene. Ba chiar ieri,
la plim barea p rin n a tu ră , a fost singurul care
făcea d iferenţa corect în tre u n tişo r şi gălbenele,
şi apoi a identificat şi clopoţeii. E expertul clasei
în flori de câm p!
N-am p u tu t să m ai dau ochii cu Alex după
u n a ca asta.
Acum, R ufus se aşezase cu sendvişul cu u n t
de a ra h id e şi yo-yo-ul să u în faţa televizorului şi
se u ita la The Sim psons, lucru pe care cu sigu­
r a n ţă l-ar face orice băieţel de nouă ani care
petrecuse deja o oră la clubul de după-am iază şi
încă u n a acasă la p rie ten u l său. Sigur, în afară
de a se aşeza la m asă cu un ceai p ro asp ăt făcut
şi cu o farfurie de legum e.
M-am p o sta t în pragul uşii.
— N-ai tem e, R ufus?
— N um ai de c itit şi deja am făcut-o.
N u se dezlipi de B a rt şi de M arge.
— Aha.
Probabil că deja term inase to a tă cartea, la cum
îl ştiam eu pe Rufus.
— Am te rm in a t deja cartea.
Am zâm bit. »
— B ravo, scum pule.
Se în to arse spre m ine.
— M am ă, du-te. N u treb u ie să sta i cu m ine în
fiecare se ară şi deja m -am ju c a t cu prietenii,
deci am term in at-o cu p a rte a in teractiv ă, ia r
arah id ele au proteine şi pâinea are fibre şi prom it
să m ănânc u n m ăr m ai pe seară, a şa că du-te.
Dubios m ai e ra şi copilul ăsta.

40
\
— A tunci poate m ă duc sus vreo ju m ă ta te de
oră, dacă eşti sigur că n-ai nevoie de mine.
— Da, sigur, se în to arse înapoi către televizor.
Şi dacă su n ă telefonul n-am să spun că pictezi,
am să zic că întorci ta r ta în cuptor şi că n u poţi
să răsp u n zi, d a ?
Am râ n jit complice şi am încep u t să păşesc cu
grijă p rin tre obstacole către scări. A sta fusese o
re fe rin ţă la fap tu l că într-o dim in eaţă fusesem
aco stată de U rsu la M oncrief, şefa com itetului de
p ă rin ţi din, clasă şi m am ă profesionistă cu norm ă
în tre ag ă , care, înconjurată de diverse acolite, îmi
zisese acu zato r:
— Am s u n a t la voi a sea ră să în tre b despre
contribuţia ta la Festivalul Recoltei şi R ufus mi-a
zis că e rai sus şi p ic ta i!
După tonul pe care spusese asta, puteam foarte
bine să fiu sus biciuind câţiva chiriaşi tin eri,
legaţi de scaune şi cu căluş în gură.
— P ăi, da, m ai pictez din când în când, m ă
bâlbâisem eu, în vrem e ce u n val de dezacord vui
în ta b ă ra M oncrief. De fapt, pictez cam în fiecare
seară, am ad ă u g at p rin zân d curaj.
— Şi R ufus unde e în tim pul ă s ta ?
— P ăi, e... jos. îşi face tem ele, am răsp u n s eu
repede.
Am fost înv red n icită cu încă o serie de priviri
acre şi dezgustate, p en tru că, desigur, a r fi trebuit
să sta u jos cu el, înfăşurată strâns în capot, prăjind
peşte şi m ereu g a ta să m ă întorc în sp re el şi să-l
a ju t să scrie corect „aligator", dacă avea nevoie.
— Spune-le să se ducă la dracu’! m ârâise Alex
în a p ă ra re a m ea când m ă întorsesem .
N-am făcut a sta , d ar i-am fost ta re recunos­
cătoare lui Alex p e n tru ajutor. Alex nici n u voia

41
să au d ă de „mafia m ăm icilor", p e n tru că m ai
avusese o d a tă de-a face cu ele, cu Lucy şi
M iranda, cele două fete ale sale din prim a căsă­
torie, acum în v â rs tă de 16, respectiv, 14 ani.
P ărerile lui referitoare la m ăm icile de genul ă sta
de la şcoală - o m ulţim e de fem ei fru s tra te , m ult
p rea calificate, care-şi înlocuiesc carierele în tre ­
ru p te crescând copii p rea stim u la ţi - e ra u tr a n ­
şa n te şi probabil chiar ad ev ărate. Oricum , eu
eram uşor de sp eriat, şi acum R ufus şi cu m ine
eram m ai circum specţi în le g ă tu ră cu treb u rile
mele de-acasă. Păcăleala cu ta r ta părea să m eargă
unsă.
O, da, fetele. Probabil că se apropia vrem ea
când ne vor face încă o vizită, m ă gândeam eu
în tim p ce urcam pe scări. Inim a începu să-m i
b a tă m ai pu tern ic la gândul ă s ta şi m -am ap ucat
de b a lu stra d ă .
Lucy şi M iranda locuiau cu m am a lor, o femeie
incredibil de frum oasă pe num e Tilly, care, după
divorţ, plecase în Am erica. A tunci când ne-am
căsăto rit şi fetele e ra u m ai mici, n u p rea le v ăzu ­
sem, p e n tru că Alex avea adesea tre a b ă în S ta te
şi le vizita când e ra acolo. A nul tre c u t, to tu şi,
din m om ent ce acum e ra u adolescente, tra v e r­
sa se ră singure oceanul şi veniseră să stea la noi,
la Londra. N u fusese o vizită p rea fericită. E ra u
probabil creatu rile cele m ai frum oase, cu cele
m ai lungi picioare şi m ai în crezăto are în ele
însele pe care le văzusem eu vreodată, îm brăcate
în pan talo n ii lor cu talie jo asă M iss Sixty şi cu
Ugg Boots în picioare şi kilom etri de p ă r m ătăsos
şi negru. îm i aduc am inte că, într-o zi, când m -am
în to rs de la Tesco în că rca tă cu plase de cum pă­
ră tu ri, le-am g ă sit to lăn ite lân g ă Alex, cu două

42
perechi de picioare lungi în tin se peste genunchii
lui, în tu n e ric în cam eră, perdelele tra se , u itân-
du-se la un film. Instinctiv, am exclam at:
— Vai, scuze.
Lucy m ă privi batjocoritor:
— De ce te scuzi ?
Am ro şit in sta n t.
— Voiam să zic, râz â n d vesel, m ă sim ţeam de
p arcă v-am d e ra n jat!
— Cam tâ rz iu p e n tru a sta , n u crezi?
îm i aduc am inte că obrajii îm i ard eau de furie
când m -am dus în b u c ă tă rie să despachetez cum ­
p ă ră tu rile . Nici m ăcar n u e ra corectă rem arca
a sta . C ăsăto ria p ă rin ţilo r lor se sfârşise cu m ult
în a in te să a p a r eu în v iaţa lui Alex.
Alex venise după m ine şi m ă luase în b ra ţe pe
la sp ate în vrem e ce despachetam .
— N-a zis-o serios, îm i şoptise el. E doar un
copil.
M ă întorsesem cu fa ţa la el în îm b răţişare.
— Ş tiu a sta , dar... Alex, ea n u ştie despre
E lean o r? m -am u ita t d rep t la faţa lui.
El dăduse din um eri şi începuse să se u ite în
a ltă p arte.
— Se p are că nu. E leanor e n a şa ei, Imo. O
divinizează. N u pot să-i spun u n a ca asta.
— D ar s u n t sig u ră că m ăcar i-o fi zis T illy !
I-o fi zis ce s-a în tâ m p la t, de fa p t?
El dădu din cap.
— Mă îndoiesc. Tilly e m u lt p rea m ândră.
Bine. Aşa că am devenit ţa p u l ispăşitor. E ram
C ealaltă Fem eie care d istru sese căm inul lor feri­
cit. Şi el avea d r e p ta te ; de ce să dezgropăm
tre c u tu l? D ar p ă re a a tâ t de nedrept, şi câteodată
îm i venea să le s p u n : „Nu am fost eu de v in ă !

43
întrebaţi-o pe scumpa voastră naşă ce s-a întâm plat
de fa p t!“. D ar a s ta le-ar fi ră n it .şi mai ta re şi
Alex avea d re p ta te : suferiseră deja destul.
Şi am să-m i dau silin ţa m ai ta re data viitoare,
m i-am zis, urcând pe ultim ele trepte; şi deschi­
zând u şa de la atelier. Să fac un efort mai m are.
Să le duc la c u m p ă rătu ri pe K ing’s ltoad, poate,
deşi, p u r şi sim plu, m en ţiu n ea unei astfel de
a c tiv ită ţi îm i dădea fiori reci pe şira spinării.
Adică să a ră t spre curele sau fulare pe care a r
fi p u tu t să le cum pere în vrem e ce ochii lor
făceau m işto de alegerile m ele? M-am fu rişat în
grabă spre vopselele mele, in trâ n d în panică.
Vopselele mele. în această că m ă ru ţă m inusculă
care dădea spre nord (ceea ce-o făcea ideală) care
era sa n ctu a ru l m eu, refugiul m eu. Aici puteam
m ereu să m ă descarc. Să fiu eu însăm i.
Sub geam ul de la m an sa rd ă care dădea spre
stra d ă e ra o m asă veche din lem n de pin acope­
rită cu tu b u ri de vopsea, cârpe, blocuri de desen,
carneţele de schiţe, cărţi, creioane şi p a le ta m ea
de culori, care aproape că devenise ea în săşi o
operă de a rtă , p e n tru că e ra plină de vopsele
închegate şi uscate. M irosul ta re de ulei m i-a
in tr a t d rep t în n ă ri, aproape că m -a a m e ţit de
tot. M-am în to rs cu spatele. C am era e ra u n haos,
dar num ai p e n tru n e in iţia ţi: eu ştiam unde e
fiecare lucru. U na peste alta, stivuite lângă pereţi,
erau pânzele mele, sau, m ai de curând, panourile,
pictate în stilu l m eu liber şi sp ira la t, o m ulţim e
de pânze - eram aproape prolifică - şi, în mijlocul
cam erei, era şevaletul m eu cu o p ictu ră pe ju m ă ­
tate term inată. M-am prefăcut că nu-i dau atenţie
şi am tre c u t pe lângă ea ca să-m i iau salopeta de
p icta t din cuiul de pe u şă şi s-o tra g pe m ine, o

44
şmecherie pe care o foloseam des, ignorând pictura,
ca şi când n-aş fi fost deloc in te re s a tă de ea, dar
chiar în a in te să-m i p u n pe m ine h a la tu l vechi de
lab o rato r pe care-1 foloseam şi să m ai storc nişte
vopsea din tu b u ri pe p aletă, m i-a a tra s privirea.
E ra o m irişte a rsă pe tim p de i a r n ă : u n spectacol
cenuşiu, rece şi, din m om ent ce în P u tn ey nu
p rea găseai m irişti, aveam o poză cu o m irişte
pusă în spate.
— A sta n u e ca şi când ai tr iş a ? m ă în tr e ­
b a se K ate u im ită în tr-u n a d in tre rare le vizite în
s a n c tu a ru l meu.
R eacţia ei n u e ra u n a neobişnuită, d a r to tu şi
m ă su rp rin se se u n pic.
— De ce? Pictez după o poză, n u după a ltă
operă de a rtă . Cum să trişez ?
E a făcuse o fa ţă care spunea „aşa o fi“, d ar
îm i dădeam bine seam a că oam enii credeau că
n u e tocm ai bine. E ra oarecum ciudat. N u eram
chiar p rin să în câm pul ăla, sim ţind lum ina, sor­
bind um brele. Şi totuşi, clienţilor le plăceau peisa­
jele de ţa r ă în ră m ate pe perete şi cele câteva
tablouri pe care le vândusem p â n ă atunci fuse­
se ră făcute fix aşa. La nevoie....
C ând scoteam o pensulă d in tr-u n borcan cu
tere b en tin ă şi o ştergeam cu o cârpă, am văzut-o
pe K ate cum ieşea din casa ei de vizavi. O luă pe
„alee în sp re stra d ă îm b răcată extrem de elegant,
(iu o ja c h e tă sc u rtă n eag ră şi o fu stă scu rtă roz,
pe tocuri joase şi se urcă în tr-u n tax i care-ol
aştepta. Taxiul o luă din loc spre Sheekey’s, unde
S eb astian o a ş te p ta să ia o cină u şoară în ain te
de operă, în vrem e ce S andra le făcea baie copiilor
şi le citea poveşti ca să-i adoarm ă. Am zâm bit.
Vieţile altora. M-am în to rs la şevaletul meu. Să

45
vedem. F agul acela din colţ - sigur că soarele
n -ar tre b u i să se vadă p rin tre crengile lui aşa de
puternic, n u ?
Abia ce m ă apucasem să lucrez la cer, preocu-
pându-m ă a te n t de cenuşiul lui şi adăugând niţel
a lb a stru de P ru sia p rin tre vălătu cii de nori ca
să-i m ai întunec, că în u şă ră s ă ri un cap.
— Vai, Rufus, ce m -ai s p e r ia t!
— Nu-i nimic la televizor, deci m ă duc la culcare.
— D eja? D ar n-ai făcut baie şi nimic altceva....
— E zece, m am ă. C ând ne punem şi noi Sky ?
— Deja ? m-am u ita t la ceas cu groază. Doamne,
chiar e. Trebuia să fii în p a t de m ult. Hai, fu g u ţa !
Din cauză că m ă sim ţeam vinovată, am devenit
a u to rita ră , am lă s a t pensula deoparte şi l-am
g răb it spre cam era lui, l-am îm b ră ca t în pijam a,
m orm ăind în barb ă de p arcă a r fi fost vina lui,
p e n tru num ele lui D u m n ezeu ! Cum o să ajungă
oare copilul ă sta când o fi m are cu o m am ă m ereu
cu capul în nori ? I-am făcut repede p a tu l şi i-am
b ă tu t perna ca să stea tare. N u m ai treb u ia să tra g
perdelele, p e n tru că nici nu fuseseră desfăcute
de dim ineaţă. C ând îl pupam de noapte bu n ă şi
stingeam lum ina, m i-am adus adus am inte cum
îmi zisese Kate că o luase pe Tabitha odată dintr-o
casă unde sus la etaj găsise p atu ri nefacute, closete
la care n u fusese tra s ă apa, perdele v raişte şi
chiloţi cu urm e m u rd are pe jos. M -am ro şit brusc
şi am şters-o spre baie ca să tra g apa şi să culeg
de pe jos chiloţii de ieri. N u era p rim a oară că
decideam că pictatu l m ă făcuse să pierd controlul
din nou. în loc să m ă duc înapoi în atelier, unde
ştiam că aş fi p u tu t zăbovi până după m iezul
nopţii, am m ers h o tă râ tă jos, am sp ă la t vasele,
am făcut c u ra t în sufragerie, am stin s to ate

46
luminile, apoi m-am îndreptat spre dormitor. Măcar
o d a tă să m ă culc şi eu devrem e, m i-am zis. Şi
apoi, poate când vine Alex acasă, poate...
Am făcut un duş rap id şi m -am c ă ţă ra t în pat,
bucurându-m ă de sen zaţia de corp cald şi gâdilat
sub cuvertura rece. S trada era lin iştită şi se auzea
num ai zgomotul în d ep ărtat al traficului pe fundal.
Am încercat să sta u tre a z ă să-l a şte p t pe Alex,
d ar îm i sim ţeam pleopele de plum b. La u n mo­
m en t d at, am au zit p rin somn u n tax i care s-a
oprit şi a p a rc a t vizavi, am ascu ltat aştep tân -
du-m ă să aud paşii ţu i Alex venind, d a r erau
K ate şi S eb astian care p lăte au şoferul şi apoi am
a u z it vocea lui K ate, când S an d ra i-a deschis
u şa, în tre b â n d cum s-au p u r ta t copiii, la ce oră
s-au cu lcat; apoi tăcere.
P este câtva tim p, Alex s-a fu riş a t şi el în p at
lân g ă mine.
— Scuză-m ă, dragă, şopti el. Te-am tre z it ?
— N u, e în regulă, am m u rm u ra t eu somno­
roasă. Voiam să te a şte p t oricum . Cum a fost
se ara ta ?
— D estul de neplăcută. Sugerasem să luăm o
cină u şo ară la un b a r de vinuri, crezând că pot
să scap doar cu un fel de m âncare, dar fraţii Cronin
tocm ai au venit din S ta te şi voiau o îm buibare
trad iţio n ală. Am m ers p â n ă la u rm ă la Sim pson’s
şi am m ân cat frip tu ră de viţel şi budincă de
Yorkshire. C red că am pus pe m ine vreo şase
kile în se ara asta.
Am zâm bit şi m -am întors să-l iau în b ra ţe pe
la spate, cu obrazul lipit de spatele lui.
— Eh, n u se vede, m -am cuibărit lân g ă el şi
l-am m ân g â iat pe coapsa goală.
— Hum pf, m orm ăi el.

47
f
— B ietul de tine, am în g â n a t eu încet. Poate
ai nevoie de nişte relaxare...
El oftă.
— Dacă n-aş fi a tâ t de epuizat, a sta e exact
ce m i-ar plăcea să fac. D ar su n t ru p t în seara
asta , Imo.
L-am g âd ilat cu genele pe spate.
— Ai d rep tate, am fost eu de acord. E tâ rz iu
şi su n t obosită şi eu, apoi m -am rostogolit spre
p a rte a m ea de pat.
Zece m inute după aceea, auzeam re sp ira ţia
ritm ică a soţului m eu lângă m in e ; auzeam cum
in sp ira încet pe n as şi zgomotul pe care-1 făcea
când expira. M orfeu îl luase în b ra ţe şi-l dusese
în lum ea lui. Mie m i-a lu a t ceva m ai m ult totuşi.
S tăteam cu ochii larg deschişi şi m -am to t h olbat
în în tu n eric o vrem e. La u n m om ent d at, am
adorm it şi eu.

48
Capitol 3
D im in eaţa u rm ă to a re , Alex m i-a şo p tit în
u re c h e : \
— Ghici cine e jo s?
— H m ? Ce ? Cine ? am m ijit ochii somnoroasă.
S tă te a aplecat peste m ine cu un zâm bet larg
pe faţă şi cu o cană de ceai în m ână. O puse jos
lângă m ine.
— M a-m a t a ! c â n tă el.
— O, Doam ne! am icn it eu. G lum eşti, n u ?
— Nu. Se p are că m ergem to ţi la n u ştiu ce
meci al lui R ufus în după-am iaza a sta , o ieşire
în fam ilie. Eu, unul, de-abia aştep t. Zi-mi că vine
şi sora ta şi to tu l o să fie perfect, făcu ochii m ari
în sem n de fals entuziasm .
— S igur că n u vine, i-am tăiat-o eu, şi meciul
e abia la ora tre i, deci ce dracu’ cau tă m am a aici
la ora şa p te ? Cum a a ju n s?
— Se pare că a venit pe bicicletă. Le-a zis „pa
p a “ vecinilor ei din B elgravia1 şi a d isp ă ru t în
noapte cu bicicleta, îndreptându-se spre „sătucul"
Putney.
— Şi răm ân e aici ?

1. Cartier luxos din vestul Londrei, unde au sediul o


serie de ambasade.

49
— Păi, p are să fî adus cam m ulte pungi cu ea
ca să nu ne facă p lăcerea să stea, d ar n-am
supus-o u n u i in tero g ato riu d e ta lia t încă.
M i-am u rn it picioarele jos din pat.
— D oam ne sfinte. Şi unde-i R ufus?
— Jos, fum ează pasiv cu ea.
Am chicotit.
— C red că-i în al nouălea cer, am zis, tră -
gându-m i h a la tu l pe m ine.
— A, păi da. E n tu ziasm u l pu tern ic plu teşte
prin aer, d ar m i-am perm is să deschid o fere a stră
la această m ică şuetă. M iroase ca la berărie deja.
— Să nu-m i spui că a şi b ă u t c e v a !
— N u încă, a fum at doar o ţig a ră Gauloise,
d a r m i-a zis că în F ra n ţa bea m ereu o cafe C alva1
la m icul dejun şi că în societatea provensală era
nepoliticos să nu faci asta.
— P ăi, acum e în societatea sud-londoneză şi
a r face bine să ia am in te la resp o n sab ilitatea
p ă rin te a sc ă şi să se conformeze.
M i-am leg a t bine cordonul h a la tu lu i de casă
şi am lu a t o g u ră de ceai.
— Tu cum te m ai sim ţi ? l-am p riv it pe soţul
m eu peste m arg in ea cănii. D upă n o aptea de des-
frâ u ?
— D esfrâul a lip sit cu desăvârşire, m i-a r ă s ­
pu n s Alex şi s-a aşezat cu to a tă g reu tatea pe m ar­
ginea patului. Am ericanii su n t foarte profesionişti
zilele a stea. S-au dus vrem urile când n u m ăram
sticlele goale de vin C hablis şi-i duceam la un
club de strip te a se - slavă D om nului. N u, am
b ă u t fiecare câte o ap ă m in erală şi apoi s-au
rep ezit înapoi la Waldorf.

1. Cafea la care se adaugă Calvados.

50
— D ar a ţi în ch eiat tra n z a c ţia ?
— Cine ştie, Imo, cine ştie, a zis şi şi-a frecat
obrazul obosit. Au fost suficient de „drăguţi" sg
ne spună la sfâ rşitu l serii că m ai au în tâ ln iri cu
alte două firm e.
— Of.
Soţul m eu şi-a netezit nonşalant buclele blonde
din ju ru l fru n ţii în alte şi şi-a în d re p ta t spatele
în fă şu ra t în h a la tu l bleum arin, d a r se vedea în
ochii lui a lb a ştri că era în g rijo rat şi m i-am d at
seam a că n-avea ro st să-l în tre b m ai m ulte. Alex
fusese a n g a ja t la W einberg & P arso n s special
p e n tru a a tra g e noi o p o rtu n ită ţi de afaceri şi,
p â n ă u n a -a lta , singurele afaceri care funcţionau
e ra u cele m ai vechi.
— M ereu e aşa, i-am zis eu îm păciuitor, tu
singur ai zis a sta . C ityL ul e în m ijlocul unei
h a ra b a b u ri, nim ăn u i nu-i m erge bine din cauza
a sta . D ar o să fie m ai bine, ai să vezi. L ucrurile
a ste a su n t ca fluxul şi refluxul.
— E u m ereu p rin d refluxul.
— H ai, nu fi caraghios, i-am spus eu îm bărbă-
tându-1. M ereu vezi ju m ă ta te a goală a paharului.
— Ori asta, ori m-am ales eu cu pah aru l greşit.
D ar ai d re p ta te , să ştii, lucrurile ch iar m erg
ciclic, deci, cine ştie? Oricum , p ân ă u n a-alta, m ai
bine cobori repede în a in te să apuce m am a ta să-i
ia lui R ufus to ţi ban ii de buzunar.
— P a riu ri pe căluţi ?
— N u, doar cărţi azi.
— Bine.
M i-am lu a t cana şi am lu n g it pasul în jos pe
s c ă r i: am apucat-o p rin sufragerie, care era plină

1. Centrul financiar al Londrei.

51
ochi cu pungi, şi am ajuns în b ucătărie, unde...
aha, înţelegeam acum.
A erul era în cărcat cu fum de ţig ară, dar, p rin
fum ul gros, a şezaţi pe scaune de bar, îi d istin ­
geam vag pe m am a şi pe R ufus cu câte tre i cărţi
în m ân ă, reco n stitu in d o scenă din C acealm aua1.
— C arte, zise m am a concentrată. C arte din
nou... carte... Pas.
— N u poţi să zici p a s la a sta , observă Rufus.
Ai depăşit.
— B a nu.
— Ba da, u ite - zece cu nouă şi cu tre i fac 22.
Şi la 21 p rim eşti banii.
S-a în tin s peste m asă şi i-a lu a t banii m am ei.
— ’N eaţa, m am ă, am privit-o cu ochii m ari.
D a’ ştiu că te-ai tre z it cu n o aptea în cap.
— A, nu, de fapt, nu, draga m ea, zise ea cu o
voce ră g u şită , îm p ă rţin d cărţile din nou. Când
ajungi la v â rs ta m ea, descoperi că n-ai nevoie
decât de câteva ore de somn - întreab-o şi pe
M argaret Thatcher. M-am tre z it la cinci. D ealerul
câştigă.
— Tu ai d a t cărţile d a ta tre c u tă , îi rea m in ti
Rufus.
M am a îi aru n că o priv ire sfidătoare, deschise
g u ra să se apere, apoi o închise la loc şi-i pasă
pach etu l lui Rufus.
— Trişează, îmi atrase atenţia Rufus, fără urm ă
de ran c h iu n ă, în vrem e ce îm p ă rţe a cărţile.
— Ş tiu, am crescut cu ea, am zis eu întin-
zându-m ă către dulapul de d e a su p ra capetelor

1. Comedie din an ii ’70 cu Robert Redford şi Paul


Newm an, în care unui mare boss al m afiei i se iau
banii la un joc de poker, printr-un şiretlic.

52
lor ca să scot pachetele de cereale. în locul tău ,
m-aş u ita şi în mânecile ei, ia r dacă se scarpină la
gleznă, uită-te şi-n pantofi. Rufus, tu ce-ai m âncat ?
— B uni m i-a c u m p ărat p a in au chocolat. N u
v reau şi cereale.
— Ok, în regulă. M am ă? C eai?
— M ersi, din m om ent ce n-ai nim ic m ai tare .
— P ăi, poţi să te delectezi cu E a rl Grey.
— C red că m -am d electat cu el în anii ’70,
scumpo, zise ea tă ră g ă n a t. U n a risto c ra t încre­
zut, din câte-m i aduc eu am inte. C arte... carte...
la n a ib a ! îşi aru n că ea cărţile de joc cât colo.
C h ia r ţin e a să câştige, m i-am zis în sinea
m ea, privind scena cu un zâm bet în tip ă rit pe faţă.
Şi evident că tocm ai din cauza asta Rufus se distra
a şa de bine. Ş tia că se concentrează pu tern ic la
joc, la fel de m u lt cât se concentra şi el. N u juca
p e n tru a-i face u n h a tâ r şi nu-1 lu a de sus - a,
nu, voia să-i ia banii de buzunar. Şi îi şi lua cu
plăcere şi-i dădea înapoi să p tă m â n a u rm ătoare,
m orm ăind când el şi-i câştiga iar. O urm ăream cu
coada ochiului cum îl supraveghea pe Rufus când
făcea cărţile, aşezată pe scaunul ei, cu spatele
drept, zveltă, cu o ţin u tă e le g a n tă : o ja c h e tă
crem din ale cărei m âneci suflecate se iţe a u o
pereche de m âini b ronzate prinse în b ră ţă ri, p a n ­
taloni largi kaki, m ulte m ărgele la gât, cu ţig a ra
p rin să în tre degetele acoperite de bijuterii, cu
p ă ru l de u n roşcat spălăcit s trâ n s în tr-u n coc
neglijent şi cu piepteni care-1 ţin e a u lipit de cap.
Avea m ereu stil şi acum hainele ei c ă p ăta se ră o
a lu ră franţuzească, p e n tru că-şi petrecuse m ajori­
ta te a tim p u lu i din ultim ii zece ani la casa ei din
sudul F ra n ţe i. E xplicaţia ei e ra că se m utase
acolo p e n tru că-i p ria vrem ea şi s u n t sigură că-i

53
p ria în c ă su ţa de p ia tră a rs ă de soare, aproape
de Aix en Provence, dar sora mea H annah, şi chiar
şi eu în sinea m ea, credeam că plecase în s tră in ă ­
ta te ca să tre a c ă peste şocul că se d esp ărţise de
t a ta din cauza lui M arjorie Ryan. De ce oare se
în to rsese acum , schim bând culorile m in u n ate şi
m irosurile îm bietoare ale prim ăverii provensale
cu stră z ile plouate ale B elgraviei, era un m ister
p e n tru noi, d ar p ă re a d estu l de fericită în a p a r­
ta m e n tu l pe care şi-l închiriase şi-i plăcea la
nebunie să ste a cu Rufus. M ă în tre b am în secret
dacă i se n ă z ărise când se plim ba p rin păduricea
ei de m ăslini, tră g â n d din ţig a ra ei G auloise şi
m ijindu-şi ochii la soarele care apunea, că se
p u tea ca el să fie sin g u ru l ei nepot şi că n u voia
să-şi rate ze şa n sa să-l crească.
— Ş tii că m eciul e ab ia la tre i, n u ? i-am zis
eu p u n â n d ceainicul la fiert.
— Da, da, ştiam , d a r m i-am zis că poate m ai
fac câte ceva cu grădina ta. Am câştigat, plăteşte.
— Vai, m am ă, faci a s ta p e n tru m ine? m -am
în to rs graţios pe călcâie. E u n d ez astru to ta l şi
n-am ap u cat să m ă ocup şi de ea.
— Sigur că n-ai avut tim p, ai prea m ultă treabă
pe cap oricum , spuse ea pe u n ton devotat.
M -am îm bujorat de plăcere. M ama, spre deose­
bire de sora m ea, e ra u n u l d in tre p u ţin ii oam eni
care nu credeau că, dacă a rta m ea nu se vindea,
e ra o pierdere de vrem e.
— Am v â n d u t unul săp tăm ân a trecu tă, să ştii,
i-am zis eu în tim p ce-mi tu rn a m un p a h a r de
suc de portocale.
— Ş tiu, m i-a zis Alex. D ar nu cred că ai lu a t
d estui bani, nici pe departe.

54
— A lu a t p rea p u ţin , spuse Alex care tocm ai
in tra se în cam eră şi-şi încheia butonii de la m an­
şete. Şi era u n a d in tre picturile alea m ai m a r i ;
a r fi tre b u it să ceară de două ori m ai m ult.
— N u ia u ban i pe c a n tita te a de vopsea sau
m ărim ea pânzei, i-am ră sp u n s eu, ch iar dacă
îm i plăcea d estu l de ta re să fiu lă u d a tă şi discu­
ta tă ca u n mic Picasso în tre câţiva im presari.
N u vând roşii.
— P ăi atu n ci să te asiguri că tip u l ăla cu
galeria cu care ţi-a făcut cunoştinţă K ate le vinde
la p re ţu ri rezonabile. C ând te vezi cu el?
Se duse dincolo ca să-şi ia h a in a şi servieta,
a ru n c â n d şi o privire la ceas.
— La n aiba, am în tâ rz ia t.
— M -am în tâ ln it cu el, am răsp u n s eu, urm ân-
du-1 în c e alaltă cam eră ca să n u au d ă şi R ufus
ce se în tâm p lase. Se p a re că doar încerca să se
dea la m ine.
El se în to a rse din drum ul către u şa de la
in tra re , com plet b u im ă c it:
— E te n a ?
— E ceva a şa de ieşit din com un?
— P ăi, nu, sigur că nu, d a r să m or eu, se
bâlbâi el, ce n e ru ş in a t! exclam ă.
Se u ită u n pic la m ine, apoi dădu din cap
n ă u c it şi se în tin se după servietă.
— Deci n-ai rezolvat nim ic cu picturile, n u ?
— Nim ic, a c o n f i r m a t , a m u zată că n u i se
n ă z ărise să în treb e dacă eu eram n eatin să.
N eviolată, adică.
I-am deschis uşa.
— Deci încă n u contribui cu nim ic la banii
Cam eron, din păcate. Acum pleacă, dragule, că
m ăcar u n u l dintre noi are o slujbă. Ne vedem pe
după-am iază.

55
Alex privea d istra t în fa ţă când a ieşit pe uşă.
— La meci.
— A, la m eci! Doam ne, nu l-aş r a ta nici în
ru p tu l capului, îşi stre c u ră capul înapoi pe u şă şi
strig ă în sp re b u cătărie : în ce poziţie joci, R ufus?
U rm ă o sc u rtă pauză.
— P ăi, joc rugby.
— Da, d a r în ce poziţie?
— N u ştiu.
— B ate-i m ăr, da ?
în c ă o pauză.
— Pe cine ?
Alex şi cu m ine schim barăm n işte zâm bete
complice. El m ă pupă.
— Ne vedem în trib u n ă .
în vrem e ce închideam u şa şi m ă pregăteam
să m ă duc să m ă schim b, observând ca de-obicei
că R ufus era deja îm b răcat în uniform a de şcoală
şi g a ta de plecare, m ă gândeam cât ne costase să
ajungem să stăm în trib u n ă . S-o pornim m ândri
en fa m ilie să vedem m eciul de rugby al fiului
nostru. F a p tu l că a r p u tea să fie într-o echipă -
orice fel de echipă —nu-i trecuse lui R ufus p rin
cap decât în ziua când listele p e n tru g ru p a de
v â rstă de nouă ani şi, dedesubt, categoriile A şi B
fuseseră afişate în holul şcolii. E u le-am parcu rs
cu nerăbdare când l-am lu a t de la şcoală îm preună
cu alte câteva m am e la fel de agere. C hiar şi
A rth u r şi Torquill in tra s e ră în echipa B, a£ta
p e n tru că era o şcoală a tâ t de m ică, d a r fiul m eu
nu. Am sim ţit cum m i se u rcă sângele la cap şi
cum fu ria începe să se dezlănţuie în m ine.
— N u contează, dragule, bălm ăjisem eu, înde-
p ă rtâ n d u -m ă de g rupul de m am e en tu ziaste.

56
— Ce n u contează ? în treb ă, p ărân d să n u în ţe ­
leagă o iotă.
— Că n-ai in tr a t în echipă.
— A, aia.
— N u-ţi p a să ?
El ridică din um eri. '
— N u prea.
Am condus spre casă foarte repede. M ult prea
repede. II excluseseră. II excluseseră la v â rsta
de nouă ani - cum în d ră z n e sc ! Şi Alex avea să fie
aşa de dezam ăgit, m i-am zis tre să rin d . N-o să-i
spunem , m -am h o tă râ t eu repede. D ar o să afle,
mi-am zis şi m ai repede. O să-i sp u n ă S ebastian
că O rlando e ra în echipă. M âinile m i-au tra n s p i­
ra t pe volan de emoţie. I-am a ru n c a t o privire
fiului m eu d e z in tere sat din scaunul a lă tu ra t.
— Rufus, ţie nu-ţi place rugby-ul? am în tre b a t
su p ărată.
— E ok.
— Şi dacă ai fi fost în echipă a r fi fost to t ok ?
El ridică din um eri.
— Probabil, şi se în to a rse apoi spre m ine. D ar
nu s u n t p rea bun oricum , m am ă.
— Păi, nu m ă surprinde, m -am stropşit eu.
Nici m ăcar n u ţi-a u d a t o ş a n s ă !
A doua zi dim in eaţă am p ă şit ţa n ţo şă în holul
şcolii şi l-am în fru n ta t pe profesorul de sport cu
aplomb. E ra îm brăcat în tr-u n tren in g şi punea la
avizier încă o listă, de data asta cu echipa de juniori.
— Dom nule O’C allaghan, se pare că Rufus e
singurul b ă ia t din anul lui care nu e în echipa
de rugby - vi se pare corect? am spus aproape
izbucnind în lacrim i.
Pe cuvânt că aproape am d a t ap ă la şoareci.
Respiră, respiră...

57
Domnul O’C allaghan s-a întors şi s-a în c ru n ta t:
— N u e sin g u ru l care nu-i în echipă, doam nă
C am eron. M ai e şi M agnus P ritch ard .
— M agnus P ritc h a rd are piciorul r u p t ! am
p ro te sta t eu. Ok, am exclam at eu încercând să-m i
controlez tonul, e singurul b ă ia t care are două
picioare funcţionale şi nu-i în echipa de rugby!
P e n tru o clipă ciu d ată m i-am im a g in a t cum
scheciul cu T arzan fă ră u n picior al lui P ete şi
D ud1 avea să înceapă.
Dom nul O’C allaghan se juca nervos cu fluierul
său de la gât.
— P ăi, îm i pare rău , d a r lista ac ea sta răm â n e
în vigoare p e n tru m eciul de m iercuri, d a r am să
văd ce-i de făcut p en tru cel de săptăm âna viitoare,
bine ? Sigur, trebuie să fie pe m erit, ne-am înţeles ?
— Desigur, am m u rm u ra t eu servil şi m i-am
lu a t tălpăşiţa, ţinând pentru m ine preţiosul secret.
S ă p tăm â n a viitoare. S ă p tăm â n a viitoare avea
să fie în echipă.
Toată s ă p tă m â n a care a u rm a t m -am tot
ru g a t lui D um nezeu, lui A llah, oricui îm i ascu lta
rugăciunile, să-i dea p u tere pixului dom nului
O’C a lla g h a n ; să-l ajute să scrie „Rufus Cameron",
cu litere îngroşate pe lista cu copii de nouă ani
tre c u ţi la categoria B.
L unea urm ăto are, R ufus şi cu m ine ne-am
g ră b it să in tră m în şcoală. Acum ch iar şi Rufus

1. Peter Cook şi D udley Moore, autori britanici de


scheciuri umoristice în anii ’70-’80. Unul dintre aceste,
scheciuri, in titu lat One Leg Too Few (Un picior în
minus), era despre un actor şchiop care dădea probă
pentru rolul lui Tarzan într-un film. Tot scheciul
căutătorul de talente îi explică cum că nu e potrivit
pentru rol din cauza lipsei piciorului.

58
se m olipsise de la en tu ziasm u l m eu şi recunos­
cuse asea ră , chiar dacă avea un nivel de z a h ăr
neobişnuit în sânge după tre i cutii de R ibena -
aşa îl adusesem la o sta re aproape de enervare -
că, de fapt, chiar i-a r fi plăcut să fie în echipă.
Deci fap tu l că n u era pe listă l-a dezam ăgit şi
m ai ta r e decât în mod norm al.
— N u su n t pe listă, a zis el, cu ochii m ai ageri
ca ai mei.
Nici n u puteam să vorbesc de furioasă ce eram .
— S u n t în echipă din n o u ! se auzi o voce din
spatele n o stru , m -am în to rs şi am v ăzu t că era
O rlando, to t num ai zâm bete.
— Bravo, dragule, spuse K ate, care parcurgea
lista cu privirea.
îm i venea să-i d au u n pum n. îm i venea să-i
tra g o sm etie p rieten ei m ele celei m ai bune.
— Tu nu, R ufus ? se în cru n tase ea. Probabil
că-i o greşeală, n u ?
— S igur că-i o g re ş e a lă ! am s trig a t eu pe un
ton s trid e n t şi necaracteristic mie.
K ate p ă re a su rp rin să.
— Nu-i nimic, poate că intri săptăm âna viitoare,
şoptise ea.
— Nu, am zis eu gâfâind de su p ă ra re şi scrâş­
nind din dinţi. Nu, o să fie să p tă m â n a asta.
Şi m -am n ă p u s tit în sp re cancelarie.
Mi-e cam ru şin e de ce s-a în tâ m p la t m ai de­
parte. C h iar şi-n ziua de azi K ate se ju r ă că l-am
îm pins pe dom nul O’C allaghan în d e b a ra u a pen­
tru echipam ent de sport, am în cu iat u şa şi l-am
am eninţat că-mi dau jos toate hainele, dar, desigur,
astea-s doar prostii. Ce s-a în tâ m p la t de fapt e
că l-am v ăzu t pe dom nul O’C allaghan că in tra se
în căm ara p e n tru echipam ent de sp o rt - debara,

59
in sistă K ate stricân d u -se de râ s - l-am u rm a t
în ă u n tru şi l-am ru g a t cât se poate de raţio n al
să se gândească bine la decizia pe care o luase.
S igur că-mi aduc am inte te ro a re a veritab ilă care
se citea în ochii lui când se dădea în spate şi
d ărâm a o g răm ad ă de bâte de hockey şi faptul că
îngăim ase ceva de genul „A jutor!“ - probabil că
n-am auzit eu bine —, dar h a b a r n-am de ce aveam
n astu rele de sus de la căm aşă descheiat şi nici de
ce profesorul a fost apoi v ăzu t tulind-o d isp erat
din căm ară, înşfăcând u n pix de la u n copil care
trecea pe hol şi scriind cu litere m ari şi tre m u ra te
„Rufus C am eron“ în josul listei cu categoria B.
Am scos u n o ftat în vrem e ce urcam pe scări
către dorm itorul m eu şi m i-am scos h a la tu l. E ra
clar că „nu-i în iad urgie-aşa d e-afurisită ca a
fem eii cu p ro g en itu ra ce-i batjocorită", d ar m ă
în tre b am ce-ar fi fost dacă R ufus n -a r fî fost
copil sin g u r la p ă rin ţi, dacă aş m ai fî sim ţit toate
lucrurile astea aşa de acut. Dacă dezam ăgirile lui
m i-ar fî in tr a t pe sub piele ca otrava unui şarpe
sau trium furile lui m icuţe s-ar m ai fî tran sfo rm at
în m edalii olimpice. Şi dacă aş îm p ă rţi sentim en­
tele mele în tre m ai m ulţi copii poate s-ar dilua
sa u aş fî din ce în ce m ai em otivă p â n ă m -aş
tra n sfo rm a în tr-u n em oticon u riaş... N -aveam de
unde să ştiu, p e n tru că încă nu se în tâm p lase şi
oricât de m ult îm i puneam m âinile în chip de
pâlnie la g u ră şi s tr ig a m : „Ieşi din ascunzătoare,
m ezinule Cam eron, că ţi-a venit v re m e a !“, nu
ap ă re a nim eni. S igur că ştiam că trebuie să fac
m ai m u lt decât să strig, d a r câteodată m ă în tr e ­
bam dacă Alex m ai voia un copil.
Am făcut un duş şi m -am şte rs încet, cu un
ochi în oglindă. S ilu eta m ea n u era deloc re a —

60
m ăcar n u devenisem cât u n ceaun, cum păţise
H annah d a r n -a r strica să am coapsele p u ţin
m ai subţiri. C h ia r tre b u ia să m ai dau jos nişte
kile, d ar m ă tem eam că a sta a re să-m i afecteze
fe rtilita te a şi m ă gândeam că, dacă m ănânc bine,
o să fac un copil g ră s u ţ şi sănătos. Şi a şa a ră ta m
m ai bine la faţă. Vorba a ia : „După ce treci de
treizeci de ani, trebuie să alegi ori faţa, ori fundul".
Ei bine, eu alesesem şi Alex e ra şi el de-acord cu
alegerea m ea.
— îţi s tă b in e ! îm i şoptea el în p a t când m ă
strân g ea în braţe. E şti voluptuoasă, Imo, n u a ră ţi
ca u râ te le alea de fem ei scândură.
A sta însem n a că n u a ră ta m ca fosta lui soţie,
d ar o p a rte din m ine îşi dorea fierbinte să a ra te
ca Tilly şi fiicele ei: în alte, b ru n ete şi ca tra se
p rin inel, n u rotunjoare, blonde şi bondoace.
— Pictezi azi? strigă m am a de la piciorul scării.
— Da, de ce? m i-am p ă ră s it im aginea din
oglindă şi m -am în tin s repede după su tie n şi
chiloţi.
— Bine, atu n ci îl duc eu pe R ufus la şcoală,
dacă vrei, apoi m ă duc să lucrez p rin grădină!
— Vai, m am ă, faci a sta p e n tru m in e? f
— N orm al.
Răscoleam p rin s e rta r după o bluză, d a r exact
când am p rin s u n a în m ână, am îng h eţat. Am
fugit către capul scărilor.
— M am ă, vezi să-i zici să te ţin ă de m ână,
d a ? Şi să-l duci fix p ân ă la p o arta şcolii. Nu-1
iăsa să te păcălească să m eargă singur de la colţ.
M am a m i-a a ru n c a t o privire sfidătoare care
m -a făcut să m ă ruşinez şi l-a înd em n at pe Rufus
să ia să pe uşă.

61
— M ergem cu bicicleta. Pe curând.
Cu bicicleta ?! U şa de la in tra re s-a trâ n tit,
lăsân d u -m ă cu g u ra căscată. Am în lem n it acolo
unde eram , îngrozită. R ufus n u se plim base cu
bicicleta decât în parc, niciodată nu m ersese pe
o strad ă aglom erată. Sigur nu vorbea serios. M-am
rep ezit către geam ul de la dorm itor. B ineînţeles
că cei doi îşi duceau bicicletele de ghidon pe
aleea care dădea în s tra d ă şi, după ce m am a s-a
u rc a t în şa şi a luat-o în ain te, R ufus a încălecat
şi el şi a început să dea din pedale clătinându-se
am en in ţăto r, fără cască pe cap. M -am ch in u it să
tra g de m ân eru l de la geam ca să-l deschid, d ar
n u se m işca. Am b ă tu t cu m ân a în el, to t nimic.
D isp erată, am luat-o în jos pe scări, am deschis
u şa de la in tra re şi aproape c-am s trig a t din toţi
bojocii: „ O p re şte -te !“, d ar m i-am d a t seam a că
a s ta l-a r trim ite direct în botul TIR -ului care
trecea pe strad ă. M i-am în ăb u şit ţip ă tu l şi m -am
u ita t cum p edala lin iş tit în p a ra lel cu TIR-ul.
M ergea d estu l de bine. îş i p ă s tra echilibrul m ult
m ai bine şi se ţin e a ch iar în spatele bicicletei
bunicii lui, la o d ista n ţă sigură. Când a u disp ăru t
după colţ, am observat că poştaşul care adusese
ceva la casa vecină se u ita ciu d at la m ine. Mi-a
lu a t doar o clipă să-m i dau seam a că eram în
chiloţi şi sutien. M -am rep ezit în ă u n tru şi am
tra s u şa după m ine. Doam ne, oare ce aveam ?
M i-am tre c u t degetele p rin păr, a g ita tă . P ăream
să pendulez în tre n eg lijen ţă crasă când îi în d e­
sam lui R ufus pe g ât un biscuit la ora ceaiului
şi afecţiune sufocantă p e n tru bietul copil, nelă-
sându-1 să-m i scape din ochi şi luând-o la fugă
dezbrăcată pe stra d ă după el.

62

l
— E şti m a n ia c ă ! îm i spunea Alex fă ră să m ă
judece. Fie că eşti obsedată cu p ictu ra ta , fie cu
copilul, d ar cele două lu cru ri se exclud reciproc.
— E ceva ră u în a s ta ? întrebam eu îngrijorată.
— S igur că nu, a şa eşti tu.
Să fiu sinceră, m am a era de fapt aşa o u şu rare
p e n tru m ine, îm i ziceam eu, în vrem e ce urcam
scările agale. îi dădea lui R ufus niţică lib ertate,
nu-1 cicălea, exact cum făcuse cu m ine şi H annah.
C ând eram m ai mici, m ereu ne sp u n ea lucru ri
de genul: „Nu vă duceţi azi la şcoală, dragele
m ele. H ai să ne plim băm p rin L ondra pe te ra s a
u n u i omnibuz". S au „Ce-ar fi să luăm m aşin a şi
să m ergem p â n ă la Haydock să prindem cursa
de cai de la u n u ju m ate?". Da, e ra m in u n a t că
avea o bunică a şa de nonconform istă şi e ra m inu­
n a t că m ă a ju ta şi pe m ine. Ce ră s fă ţ e ra să pot
să m ă închid în a te lie r to a tă ziua, cât ea îmi
a ra n ja g rădina. Ce d esfătare pe cinste!
Desigur, a r fi tre b u it să m ă a şte p t să-m i coacă
ea u n a b ună. D oar o cunosc de 34 de ani.
M ai tâ rz iu în aceeaşi zi, când stă te a m una
lân g ă a lta în trib u n ele stadionului de rugby al
şcolii, pu tern ic b ă tu t de v ân t, îm p reu n ă cu alţi
p ă rin ţi care d â rd â ia u de frig, în a şte p ta re a lui
R ufus şi a echipei lui şi a lui Alex care treb u ia
să vină de la m uncă, schim bam şoapte su p ărate.
Sau, m ă rog, ale m ele e ra u furioase, cel puţin.
— N u su n t ab su rd ă, şuieram eu, nici m ăcar
n u s u n t u n h o rticu lto r pasionat, d a r cred că pu r
şi sim plu a sta anulează ideea de a avea o g ră d in ă !
— P rostii, dragă, e foarte uşor de în tre ţin u t şi
faci şi economie.
— Da, d a r n u e a d e v ăra tă !

63
— D ar nici n-ai fi observat, nu-i aşa ? C ând ai
ieşit s-o vezi, ţi s-a p ă ru t grozavă.
Mă u ita m la ea complet n e a ju to ra tă, în ochii
ei a lb a s tru spălăcit, aproape gri, care se iţe a u
de sub p ă lă ria su perbă de piele în to arsă. Avea
d r e p ta te : când coborâsem din a te lie r la prânz,
a m e ţită şi s ă tu lă - sta re a m ea obişnuită de eufo­
rie după p a tru ore în faţa şevaletului —, m ulţum ită
că reuşisem să pictez o bucată bună în ziua a ia şi
să o scot la capăt cu un peisaj m arin recalcitrant,
am găsit-o pe m am a afară, în g rădină, înconju­
r a tă de pungi goale, p ă râ n d că p lan te az ă u lti­
m ele fru m u seţi vegetale, şi fusesem foarte plăcut
im presionată de priveliştea care m i se înfăţişase.
P arcela obosită de gazon m aro deschis, înconju­
ra tă de parcele ciocolatii de p ă m â n t de flori şi
m ai dep rim an te, se evaporase şi în locul ei a p ă ­
ru se o fâşie de gazon catifelat verde-sm arald.
C atifelat, zic. Abia când m -am aplecat să atin g
noua m ea ia rb ă şi să m ângâi ferigile de lângă
m arg in ea grădinii, am răm as c o n s te rn a tă : to tu l
e ra artificial. S tă te a m în mijlocul u n u i p a ra d is
de p lastic şi m ătase, to a tă g răd in a fiind o iluzie
d e săv â rşită, fară nici o petală, frunză sa u fir de
ia rb ă adevărate.
— Nu trebuie s-o uzi niciodată sau s-o pliveşti
de b u ru ie n i şi n u se usucă, nici n u se pierd
sem inţele - nu poţi să ceri m ai m ult d e-atât.
A ra tă m in u n a t pe te ra s a m ea de pe acoperiş de
la W ilton Crescent.
— D ar nu poţi nici m ăcar s-o m iro şi!
Pupilele m am ei m ele se d ila ta se ră şi pufăia
lin iş tită din ţig a ra ei Gauloise.
— Ba poţi, draga m ea, poţi să-ţi cum peri
sp ray u ri parfum ate. E u m i-am lu a t levanţică şi
pin.

64
— Sprayuri parfum ate ca acelea care se folosesc
la to ale tă ?
— Nu. Le-am c u m p ărat de la H a rro d ’s ; su n t
c h iar adevărate. î ţi iau şi ţie unul, dacă vrei. Pe
bune, Imogen, eşti ta re nerecunoscătoare, după
to a tă m unca m ea... A, ia uite, au ieşit. H aaai,
R u fu s !
B ătea e n tu z iasm a tă din palm ele în m ăn u şate,
în vrem e ce douăzeci şi doi de băieţei ieşiră în
fugă pe te re n îm brăcaţi în şo rtu ri albe şi tricouri
cu guler roşii sau albastre, extrem de ţanţoşi.
A proape m i-a p lesn it inim a de bucurie când l-am
v ăzu t pe Rufus, zâm bind larg, cu piep tu l în ain te
şi fugind pe picioruşele sale. I-am făcut frenetic
cu m âna, u itâ n d p e n tru o clipă de ideea n ă s ­
tru şn ic ă a m aică-m ii de a-m i înlocui grăd in a, din
păcate, cu o im ita ţie de g rădină, com plet s ă rită
de pe fix din pu n ctu l de vedere al anotim purilor
cu tra n d a firi albi şi ghiocei care înfloreau toate
în acelaşi tim p, p e n tru num ele lui D um nezeu.
Alex avea s-o ia raz n a !
Dar, chiar aşa, unde era Alex? Acum era momen­
tul să ap a ră . M -am u ita t în ju r nerăb d ăto are,
d a r n u l-am v ăzu t decât pe dom nul O’C allaghan
fugind înspre teren. U n frison perceptibil le cu­
prinse pe to ate m am ele strâ n se la meci. Dom nul
O’C allaghan era înalt, blond şi neras, dar cam prea
albinos p e n tru gusturile mele, cum a r zice m am a,
o r a ta re la m u sta ţă . A lerga pe te re n dându-şi
im p o rta n ţă şi strig ân d in stru cţiu n i, îm b răcat cu
un şort alb s trâ m t şi foarte scurt.
K ate apăru în spatele m eu în făşurată în eşarfe,
îm i şopti în u re c h e :
— C red că şortul dom nului O’C allaghan a r
m ai tre b u i s®' se ridice o idee, nu-i a ş a ?
Am început să chicotesc.

65
— Fiecare-şi satisface nevoile cum poate.
— Sigur, de ce crezi c-am venit to ate să ne
u ită m la m eci? Ia uite la U rsu la M oncrief, mai
că n u m ă tu ră cu lim ba pe podea.
— M ereu se dă bine pe lângă el, am rem arcat
eu privind-o cum defila pe te re n pe tocurile ei
îngrozitor de în a lte p e n tru ca să-i p u n ă cine ştie
ce în tre b a re stupidă.
— Vai, dom nule O’C allaghan, se prosti Kate,
să vă ţin scorul? Vai, dom nule O’C allaghan, pot
să vă ţin eu m ingiuţele?
Am râs am ândouă pe înfundate, ca două casnice
fru s tra te ce eram .
— Cred că de la coapsele alea rozalii şi late,
zise K ate încet, i se trage.
— P ăi, sper că n u ni le m ai a ra tă m u lt tu tu ro r
şi îi dă bice cu jocul ăsta. M i-au în g h e ţa t m âinile
de tot.
— Şi m ie. C e-ar fi să n i le frecăm de coapsele
dom nului O’C allaghan la pauză, ca să se m ai
încălzească?
— Probabil că i-a r plăcea a s ta la n e b u n ie ; nu
su n t aşa sigură că Orlando a r avea aceeaşi reacţie.
O cunoşti pe m am a m ea, n u ?
O ştia şi s-au p u p a t exclam ând bucuroase ce
revedere p lăc u tă era şi nu tre c u m u lt tim p p ân ă
să-şi adm ire u n a a lte ia puloverele de caşm ir,
să-şi recom ande re s ta u ra n te scum pe şi să com­
pare eficacitatea fem eilor pe care le aveau în
casă. E u n u aveam nim ic de zis în conversaţia
a sta , deci m i-am în d re p ta t priv irea în sp re teren.
A început într-un ritm am eţitor şi eu îmi ţineam
re s p ira ţia de em oţie, a şte p tâ n d ca Rufus să ia în
prim ire m ingea, să fugă eroic de-a curm ezişul
te re n u lu i şi să m archeze un eseu în vrem e ce

66
i nloana sonoră de la Chariots o f F ire1 îm i ră s u n a
m cap. N u m i-a tre b u it prea m ult să-mi dau seam a
ni a sta n u avea să se în tâm ple. Ş le ah ta de copii
11iRca de-a lungul terenului într-o p arte şi-ntr-alta,
Iuţi roşii la faţă , repezindu-se şi îm pingându-se
imul pe a ltu l p e n tru a ajunge la m inge, d ar
Kufus p ă re a să privească to ate a ste a ca pe un
nport unde e ra doar spectator. Dacă focul jocului
era pe lân g ă el, ţo p ăia pe lân g ă îm bulzeală e n tu ­
ziasm at, dând sfa tu ri pe o voce strid e n tă , d a r se
lerea de m inge cu graţie de câte ori se apropia
de el. Dacă to a tă acţiu n ea era în celălalt colţ al
terenului, cădea pe gân d u ri şi ră m â n e a pe loc,
privind în gol cu m âinile la spate, cam ca P rin ţu l
C harles, aducându-şi arninte doar din când în
când unde era şi începând să ţopăie pe-acolo.
— Ţopăie, îm i şopti m am a.
— Ştiu, am reuşit eu să îngaim uitându-m ă la el
cum să re a vesel după echipele care se în d re p ta u
înspre el. Rufus, fugi! am u rla t eu.
El m i-a zâm bit, m i-a făcut cu m ân a şi s-a pus
pe ţo p ăit m ai cu foc.
M i-am tra s p ă lă ria peste ochi.
— N u pot să m ă u it la a sta . ,
— N u treb u ie, m -a a n u n ţa t m am a. A ieşit de
pe te re n acum.
— C e? m -am ră s tit eu indignată, ridicându-m i
p ă lă ria de pe ochi şi a ştep tân d u -m ă în mod clar
să-l văd pe dom nul O’C allaghan cum îl scoate de
pe te re n şi cheam ă o rezervă să-l înlocuiască,

1. Chariots o f Fire, film din anii ’80 care prezintă în


paralel felul în care doi atleţi de origini diferite şi
din m edii diferite se antrenează pentru Jocurile
Olimpice din 1924.

67
lucru p e n tru care aş fi p ro te sta t cu cele m ai
puternice argum ente pe care le-aş fi găsit. M ăsu­
răm din p riviri to t terenul.
— U nde?
— Acolo jos. M ângâie un câine.
F ire şte că R ufus ieşise din joc p e n tru ca să se
aplece p rin tre picioarele unor p ă rin ţi complet
d e ru ta ţi de pe m argine ca să m ângâie un cocker
spaniei. N u în d răzn eam să strig la el de frică să
n u m ă au d ă dom nul O’C allaghan, d ar cum îl
priveam eu cu ochii cât cepele, am observat că
trecuse de la m ân g â iatu l cockerului la o discuţie
cu o fem eie cu un copil în b raţe . Acum chiar că
era P rin ţu l de W ales la o plim bare regală, oprin-
du-se să discute cu m ulţim ea.
Meciul s-a în ch e iat cu 22-14 p e n tru noi, d ar
n u d a to rită fiului m eu, care nu se atin sese nici
m ăcar o clipă de minge.
C ât băieţii strig a u de tre i ori „ura“ p e n tru
fiecare echipă şi noi to ţi aplaudam frenetic, am
h o tă râ t că poate era m ai bine că Alex n u a ju n ­
sese la meci. A r fi fost c u ra tă to rtu ră p e n tru el.
Totuşi, pe d in ă u n tru , eram extrem de furioasă
pe el. U nde n a ib a e ra ? încercasem să-l sun pe
mobil to t tim pul jocului, d ar e ra închis. Poate
tre b u ia să m ai încerc la birou o d ată. în sfârşit,
am re u ş it să dau de se cre ta ra lui, Ju d ith , care
m i-a zis pe o voce oarecum obosită că i se pare
că plecase acasă. Cineva sunase la serviciu, zisese
ea, şi el răsp u n sese la telefon şi plecase.
— A plecat a c asă ? N u cum va la şcoală?
— N u cred.
— Trebuia să ne în tâln im aici.
— A.
— Deci, o clipă, Ju d ith , cine a s u n a t?

68
— N u p rea ştiu, p e n tru că a su n a t direct pe
linia lui p riv ată.
— Da, d a r eu su n t sin g u ra care îl su n ă pe
linia aia, nu-i a şa ?
— Hm, n u su n t sigură.
P ă re a d estu l de je n a tă . D intr-odată am îm ­
p ietrit. Mi s-a oprit inim a p e n tru o clipă, apoi a
început să b a tă cu viteză, m ai-m ai să-m i spargă
pieptul. M i-am închis telefonul şi m -am în to rs
înspre m am a, care tocm ai îi a ră ta lui K ate nişte
cercei pe care-i cum părase de la Veneţia.
— S u n t din sticlă, vezi, nici o p ia tră preţioasă.
E xtrem de d eştep t făcuţi.
— M am ă, R ufus treb u ie să facă un duş rapid
apoi m erge la un ceai org an izat după meci cu
echipa. N -ai p u tea tu să-l a şte p ţi şi să-l aduci
acasă apoi?
— Sigur. D ar de ce, draga m ea, unde te duci ?
— Vreau să m ă duc să-l cau t pe Alex.
M am a p ă re a d estu l de su rp rin să că i se încre­
d in ţase o asem enea sarcină şi sim ţeam cum ochii
lui K ate m ă sc ru ta u în treb ăto r, d ar într-o clipită
m ă evaporasem . M i-am a d ăp o stit b ărb ia de v ân t
în g u leru l de la h a in ă şi am tra v e rs a t/ rapid
te re n u rile de joacă, m i-am g ă sit m aşina în p a r­
care şi câteva secunde m ai tâ rz iu ieşeam în m ar-
ş a rie r de pe te re n u l de jocuri cu o viteză m ult
p rea m are. Am gonit pe străzile lătu raln ic e ale
P utney-ului, m i-am z g âriat oglinda la te ra lă de
u n a a u n u i tax i în trecere şi am început să ta i
benzi în dem enţă. C ând am d a t colţul şi am
in tr a t pe stra d a n o astră, m ă uitam în stân g a
şi-n d re a p ta la m aşinile parcate. Nu-1 vedeam ;
n u vedeam bine Cunoscutul L and C ru iser verde
închis, deci m i-am zis că eram com plet tâm p ită.

69
Am p a rc a t şi am in tr a t g răb ită pe aleea din faţa
casei n o astre, încercând d in greu să n-o ia u la
goană în sp re uşă, d a r inim a îmi b ă te a puternic
când am re u ş it să-m i scot cheia din geantă.
Im ed iat ce-am in tr a t pe u şă, am v ăzu t h a in a
lui. E ra a ru n c a tă neglijent pe sp ă ta ru l canapelei:
catifea a lb a stru închis cu n a s tu ri de bronz u lti­
m ul ră c n e t şi o g e a n tă de m ân ă îm p reu n ă cu un
set de chei erau trâ n tite pe m asa din hol. Dinspre
b u cătărie se auzeau vorbe şi râsete. în tim p ce
treceam p rin cam era de zi înspre b u cătărie, chi-
nuindu-m ă să m ă calmez, i-am văzut p rin glasvan-
dul care dădea spre grădină stând îm preună acolo.
F iecare avea câte un p a h a r de şam panie în m ână
şi Alex îşi lăsase capul pe sp ate şi râ d e a la ceva
ce spusese ea m ai devrem e. Se în to a rse şi m ă
văzu şi am observat cum se lum inează.
— B ună, dragă, ia u ite cine-a venit. Nu-i aşa
că-i grozav? E ch iar Eleanor.

70
Capitolul!, 4

C ând l-am cunoscut pe Alex, era că să to rit cu


Tilly. Totuşi, cauza e şu ării căsătoriei lor n u avea
nici o legătură cu mine. E ra în 1995 şi eu tocmai mă
întorsesem de la F lo ren ţa, unde îm i(petrecusem
u n an fericit de m aşter, stu d iin d p o rtre tistică şi
scu lp tu ră cu signor R analdez de la Academ ia
Conte S an Trada. Aveam un iubit d răg u ţ pe num e
Paolo, şi el stu d e n t la A rte, ia r acum că m ă în to r­
sesem lş Londra m ă pomenisem cu o relaţie destul
de dificil de în tre ţin u t de la distanţă. Ne scriam şi
ne sunam frecvent şi planul nostru era ca eu să m ă
duc la el în Ita lia la v a ră şi el să vină în A nglia 1
toam na. V iaţa era, în general, frum oasă. E ram
to tu şi d estu l de s trâ n s ă la portofel şi - p e n tru ca
să-m i pot p lăti chiria din C lapham , unde îm păr­
ţea m o casă cu încă tre i p rieten i pictori - m -am
an gajat secretară în City. Doar p entru câteva luni,
îmi zisesem, apoi aveam să strâng destul cât să-mi
închiriez un atelier şi să m ă căpătuiesc ca pictoriţă.
B irourile unde m ă h o tărâ sem să lucrez erau în
L udgate C ircus şi Alex C am eron era şeful meu.
In prim a zi se ivise pe coridor, cu h a in a flutu-
rân d u -i în spate, dându-şi ţ|ă ru l blond din ochii
a lb a ştri şi s trig â n d u -m i:

71
— ’N eaţa, M a ria !
Când trecu prin dreptul biroului meu, am sim ţit
că plan u rile îm i fuseseră to ta l date peste cap.
S-a oprit, apoi, după câţiva paşi, s-a în to rs pe
călcâie şi s-a m ai u ita t o dată.
— Tu n u eşti M aria.
— Nu, su n t Im ogen Townshend. S u n t a n g a ­
j a tă tem porar.
— Aha, norm al că e ş ti! îşi duse m âna la frunte.
M i-am a m in tit acum . Şi, de fapt, nu sem eni deloc
cu M aria. N u eşti, ştii tu... şi făcu u n sem n
încercând să m im eze o b u rtă de gravidă.
— G ravidă ?
— Aşa.
E u am râ n jit înapoi:
— Să sperăm că nu.
El a izbucnit în râs.
— Da. Că mi s-ar cam duce buhul, nu-i aşa ?
Dacă secretarele m ele a r răm ân e gravide u n a
după alta. Va tre b u i să p retin d că e ceva care se
ia din apă. Cum te descurci cu făcutul cafelei?
— Perfect.
— Bine, p e n tru că am o şedinţă în zece m inute
şi am nevoie d isperată de o cană de licoare neagră
şi ta re în a in te să m ă p rezin t în fa ţa P u te rilo r
C en trale din sala de şedinţe.
Apoi şi-a lu a t tă lp ă şiţa . Şi, de asem enea, eu
am luat-o la picior ca o b u n ă se cre ta ră de corpo­
ra ţie , cu gândul la cât de ta re m i-ar fi plăcu t să
m anevrez o p en su lă şi n u u n filtru de cafea, d ar
că, dacă to t tre b u ia să slugăresc la cineva, m ăcar
să fie u n tip care să a ra te a şa bine ca el.
Şi el deveni şi m ai arăto s. T recuseră două
luni şi M aria născuse copilul şi h o tărâ se că nu
p u tea să-l lase cu doica din Sevenoaks şi nu

72
p u tea oare cineva s-o înlocuiască m ai m u lt tim p,
adică aşa, cam p e n tru to td e a u n a, şi să aibă grijă
de Alex şi de p lan te le ei a g ă ţă to a re ? Am prom is
că-i ud florile şi că am să s ta u p ân ă când Alex
îşi va gasi o se cre ta ră nouă. Aşa că procesul de
in terv iev are de secretare a început. M ai în tâ i
Alex vorbea cu secretarele candidate, apoi mi le
pasa mie, ca să le explic atribuţiile pe care u rm au
să le aibă m ai pe larg. O blondă d estu l de curviş-
tin ă a ie şit de la el din birou cu ochii strălucind.
— M am ă, ce bucăţică e ! îm i şoptise ea când
m ergeam să-i a ră t unde era fotocopiatorul. Mă
m ir că m ai şi m unceşti pe-aici!
I-am a r ă ta t d rum ul spre lift.
— Mi s-a p ă ru t că era în regulă, a rem a rc a t
Alex m ai tâ rz iu când sem na n işte scrisori pe
care i le adusesem .
E u am zâm bit p a lid :
— E ra leneşă.
El p ă re a u im it de se n tin ţa m ea.
— D a? Şi cum ţi-ai d a t seam a de a s ta ?
— Crede-m ă, i se vedea în ochi.
La fel şi cu u rm ăto area. „Prea tim idă." Şi cea
care a venit după e a : „Prea înaltă".
— P re a în a ltă ? m -a în tre b a t Alex su rp rin s.
— N u i-au în căp u t picioarele sub b iro u ; e ra
ca o girafă. D oar n u vrei să tre b u iasc ă să-i cum ­
peri u n birou nou, n u ?
— Păi, nu. C red că nu.
U rm ăto a re a e ra râ n jită , cea de după ea era
prea ordonată şi exact atunci m i-am d a t seam a că
nu-m i m ai răm ă sese ră p rea m ulte obiecţii în sac
şi că aveam o problem ă. T rebuia să ia u o decizie.
N u m ai p u team să ră m â n o se cre ta ră tem p o rară
to a tă v iaţa. T rebuia să devin u n a p erm an en tă.

73
Am su n a t la agenţie să le spun să oprească valul
de candidate şi i-am d at lui Alex vestea. A fost
de-a d rep tu l extaziat.
P rieten ii mei din C lapham , to tu şi, s-au lu a t
cu m âinile de cap de disperare. C ând o să m ai
pot p icta? D esen a? Şi cu a rta m ea cum ră m â ­
n e a ? M am a a fost de-a d rep tu l îngrozită - secre­
ta r ă ? D upă a tâ ţia ani de stu d iu , cu a tâ ta ta le n t?
T atăl m eu, care nu e ra genul de om în sta re să
se implice, în general, şi-a spus şi el p ă re re a -
„Eşti dusă cu p lu ta, fata m e a !“ - d a r deja nu
m ai p u tea m fi convinsă. îi scrisesem deja o scri­
soare lungă lui Paolo, în care îi explicam că n u m ai
p u team să vin în v a ră din cauza unor problem e
de fam ilie, dar o să p tă m ân ă m ai tâ rz iu i-am scris
alta, în care i-am spus că întâlnisem pe altcineva.
N u i-am pom enit de faptul că b ă rb a tu l de care
e ra vorba nici n u băn u ia, că sentim entele nu
e ra u reciproce şi că, de fap t, e ra căsăto rit. Nici
n-am m en ţio n at că m ă m ulţu m eam doar să-l
venerez de la d ista n ţă şi să salivez pe după uşa
de sticlă opacă pe care scria „A. Cam eron". A stea
e ra u doar detalii.
Şi oricum n u era m ereu la d ista n ţă . D in când
în când, degetele n o astre se atin g e au când îi
dădeam un dosar, şi câteodată, da, câteodată se
apleca d easu p ra m ea când scriam la calculator
şi a ră ta cu degetul undeva pe ecran şi se lovea
de u m ăru l m eu din greşeală. Şi câteodată, când
ne urcam în acelaşi lift, îşi p u n ea m ân a re s ­
pectuos pe spatele m eu, p e n tru ca să m ă lase să
ies eu prim a, sigur că făcea la fel şi cu M aria,
d ar ea nu se em oţiona terib il şi n u să re a înapoi,
lovindu-se de butoanele de la lift şi făcându-1 să
coboare cu viteză înspre pivniţă. O dată am răm as

74
blocaţi în lift îm preună. N u eram singurii din
lift — m ai e ra u şi a lţi oam eni, care a u făcut
conversaţie politicoasă p â n ă să vină Bill, omul
de serviciu, şi să ne dea drum ul - , d a r num ai eu
am fost cea care a ieşit din lift gâfâind şi tre ­
buind să m ă ţin de mobile ca să-m i rec a p ă t echi­
librul. Da, eram în d răg o stită. D ureros şi ca la
carte, şi e ra prim a oară că se în tâ m p la chestia
a sta . Şi nici nu p u team să ţin secretul. E ram
g u ră s p a rtă şi n u trecea zi în care să n u pom e­
nesc de el. „Alex a zis că...“ sa u „Lui Alex i se
p are că...“, şi, după un consiliu de fam ilie pe
fugă, sora m ea, H an n ah , a ven it de la ţa r ă în
c a lita te de em isar ca să-m i bage m inţile în cap.
M -a scos la re s ta u ra n t şi apoi a in s is ta t să m ă
însoţească înapoi, ca să-l cunoască pe Alex. Din
fericire, e ra într-o şedinţă, d a r i-am făcut tu ru l
biroului lui.
— A sta e biroul lui, am zis eu respectuos,
aliniind cu drag n işte h â rtii de pe el. Şi a s ta e
lam pa lui de birou. E o lam pă cu picior.
— Da, da, văd, mi-o tă ie ea nerăb d ăto are. De
ce-o to t m ân g âi?
— N-o m ângâi, am ră sp u n s eu trăgându-m i
repede m âna.
— P u n p a riu că şi pe aia o m ângâi, pufăi ea
dispreţuitoare, a ră tâ n d înspre h a in a lui care a tâ r­
n a în cuierul de pe uşă.
— N u fi a b s u rd ă ! m -am r ă s tit eu.
N-am a v u t curajul să-i zic că deja trecusem
de faza a sta , îi adulm ecam h aina.
— B anch er? exclam ase m am a când m ă d use­
sem s-o vizitez în F r a n ţa ; izbucni în tr-u n hohot
oarecum în ă b u şit lân g ă aragaz, m estecând în
bouillabaisse-ul pe care-1 făcea şi scăpând scrum

75
în supă, m estecând în continuare şi prefăcându-se
că e ra piper. Şi-acum o să-m i spui că are şi un
P o rs c h e !
C h iar avea unul, d ar n-am p u tu t să-i zic asta.
F am ilia m ea e ra u n a de a rtiş ti boemi - H an n ah
e ra olar, t a ta actor - , ban ch erii şi Porsche-urile
lor e ra u a n atem izate de-a dreptul. Se a şte p ta u
ca eu să m ă combin cu vreun poet pletos într-o
bună zi, cineva cu un dispreţ sănătos pentru lum ea
m ate ria lă , să stăm într-o m a n sa rd ă m inusculă
undeva în Islington, cu o pisică pe num e Ibsen,
n u cu u n director de bancă tâ n ă r şi am biţios
care locuia în C helsea şi se d istra jucându-se cu
banii de in vestiţii. Şi cel m ai ră u e ra că ştiam că
n-aveam nici o sp e ra n ţă. E ra c ă să to rit cu Tilly -
care e ra fost fotomodel, era frum oasă de pica şi
se n tim e n tală —şi avea două fetiţe mici, şi locuia
fericit cu fam ilia lui perfectă într-o casă d răg u ţă
pe Flood S treet.
D in când în când, dacă se duceau la te a tru
sa u la v reu n cocteil, Tilly tre c ea pe la birou să-l
ia. Cu ochii stră lu c ito ri şi cu picioare su b ţiri ca
ale lui Bam bi, trecea pe lân g ă biroul m eu cu un
zâm bet tim id în tip ă rit pe fa ţă şi m ă sa lu ta p rie te ­
noasă, apoi, după ce bătea încet la uşa cu glasvand
de vizavi, zâm betul i se lu m in a şi m ai ta re la
vederea soţului ei şi in tra . E u priveam p rin sticla
geam ului, rozând nervoasă un creion p â n ă a ju n ­
geam la m ină, cum el se ridica de la birou şi-o
s ă ru ta , în mod clar bucuros s-o vadă, şi ea se
scufunda în can ap eau a lui din birou ca să-şi dea
cu p u ţin lac pe unghii în a in te să plece sau s-o
sune pe dădacă, în tim p ce el îşi term ina treab a pe
care o m ai avea de făcut. D upă încă zece m inute,
ieşeau am ândoi pe uşă, râzân d şi discutând voios,

76
în vrem e ce eu îi priveam cum se duc cu un
zâm bet fals în tip ă rit pe faţă , strigându-le vo io s:
„D istracţie p lăcu tă!" şi scoţându-m i bucăţelele
de m ină de creion din gură.
Apoi m ă p răb u şeam înapoi în scaunul m eu
şi-m i doream să n u m ai tră iesc aşa. Ce se în tâ m ­
p lase ? Cu tre i lu n i în u rm ă eram o a rtis tă pro­
m iţăto a re cu o serie de p rie ten i a m u zan ţi şi un
iu b it ita lia n d răg u ţ, ia r acum devenisem o secre­
ta r ă sinucigaşă din L udgate Circus, stin g ân d
extrem de a m ă râ tă lum inile din biroul şefului
m eu şi a ru n cân d o privire către p a h a ru l de polis-
tire n pe care îl aru n case la gunoi, chinuindu-m ă
din ră s p u te ri să m ă ab ţin să-l iau de-acolo ca să
b eau din el. De ce?
Ştiam că treb u ie să plec de-acolo. P ic tu ra m ea
avea de su fe rit - să fiu sinceră, abia m ai pictam
p e-atunci - dar, de fiecare d a tă când încercam să
fac a sta , p u r şi sim plu n u puteam . G ândul că n-o
să-l m ai văd în fiecare zi, că n-o să-i m ai aduc
corespondenţa, că ri-o să-i m ai scriu scrisorile şi
n-o să i le m ai duc la sem nat, că ochii lui a lb a ştri
n-or să se m ai ridice către m ine din hârţo ag e
când in tra m şi că n-o să-şi m ai descreţească fru n ­
te a in tr-u n zâm bet larg - sau, şi m ai rău , o să şi-o
descreţească p e n tru altcineva - m ă făcea să m ă
tre a c ă n işte fiori îngrozitori ce m ă p u n eau fără
zăbavă în m işcare pe drum ul spre m uncă.
Apoi, după aproape u n an la slujbă - da, ştiu,
u n a n în tre g —, ceva, şi nu-m i dădeam seam a ce
exact, ceva s-a schim bat. Alex p ă re a absent şi
su p ă ra t, ia r Tilly, de câte ori suna să întrebe
dacă p u tea să vorbească cu Alex, p ă re a încor­
dată. Ba chiar laconică. Suna din ce în ce i\iai ra r
şi, într-o zi, a venit la birou num ai ca să pornească

77
o ceartă ap rin să cu el. N u am auzit ce-şi spuneau,
d ar avea o voce s trid e n tă şi tre m u râ n d de furie.
D upă ce-a plecat, m-am u ita t nedum erită la Jenny,
o se cre ta ră care lu cra p e n tru u n asociat cu ve­
chime. Şi ea m ă privea com plet ulu ită.
— A, da, tu nu ş tia i? Are o a v e n tu ră. Tilly l-a
p rin s a su p ra fap tu lu i şi acum e ta re în d ârjită
îm potriva lui. C red că se despart.
Nu m ai ştiam ce să zic. A lex? Alex al m eu?
Avea o a v e n tu ră ? Nu, era p rea de tot. Am pălit.
Mi s-a făcut greaţă. Intestinele îm i ardeau. C um ?
E ra de necrezut. D ar eu îi eram a tâ t de apro­
piată, îi cunoşteam agenda, ştiam fiecare m işcare
pe care o făcea, aş fi observat cu sig u ra n ţă . M-a
lu a t g u ra pe din ain te, nedându-m i seam a exact
ce z ic e a m :
— D oar n-o fi cineva de la serviciu?
— N u, n u de-aici, m -a a sig u ra t Jenny. Şi eu
ştiu a sta doar p e n tru că cunosc pe cineva care o
ştie. E o p rieten ă de fam ilie, de fapt, e şi p rieten ă
cu Tilly. E leanor L atim er.
— E leanor L a tim er?
E leanor L atim er era într-ad ev ăr o bună priete­
nă, o p rie te n ă grozav de b ună, care crescuse cu
Alex la ţa r ă şi al cărei soţ era p rie ten cu Alex,
ia r copiii lor se în ţelegeau bine cu fetele lui Alex,
cu care m ergeau îm p reu n ă la schi de P a şti şi în
Toscana vara. Ştiam . E u făcusem rezervările.
G ăsisem vilele, rezervasem cam erele de hotel.
E ram se cre ta ra p erso n ală in d isp en sab ilă după
care E leanor e ra com plet în n eb u n ită , se pare.
— Vai, ce norocos eşti, Alex, ca m âna ta dreaptă
să fie Im ogen!
O şi cunoscusem când venise cu soţul ei odată,
un tip cu ceva titlu nobiliar sonor, în alt, slab şi

78
gălbui la faţă, îm brăcat într-un palton, şi o văzusem
încă o d a tă când trecuse să-l scoată pe Alex la
re s ta u ra n t... Cu Alex la re s ta u ra n t. De ce nu
mi-o fî picat fisa, oare? D ar n u m i-am d a t seam a,
pentru că era o prietenă de familie, de ce să nu ia
m asa cu ea ? Şi era a şa de veselă şi de v o rbăreaţă
şi d răg u ţă - nu e ra tim id ă ca Tilly, ci prietenoasă,
cu păru-i castaniu cârlionţat şi ochii-i veseli şi gura-i
z âm b ăreaţă. Se sprijinise pe m arg in ea biroului
m eu şi îm i dezvăluise că în curând era ziua de
n a şte re a lui Tilly şi că Alex voia să-i cum pere
o carafă de sticlă georgiană, d ar că ea venise să-l
convingă să cum pere ceva de la C a ssa n d ra Goad1
de pe Sloane S treet.
— Tilly nu vrea de ziua ei cine ştie ce carafă
b u rto asă, p e n tru num ele lui D um nezeu, chicotise
ea. Vrea ceva stră lu c ito r în u r e c h i!
— F aceţi echipă îm potriva m ea ? ieşise Alex
din birou zâm bind larg.
— Im ogen tocm ai e ra de acord cu m ine, zise
ea râ z â n d şi făcându-m i cu ochiul. Trebuie să-i
iei soţiei tale ceva ce poate să poarte, n u ceva cu
care să to arn e vinul de Porto în p a h a re !
Mă holbam la Jenny. Eleanor L atim er? Eleanor
L a tim e r!
— De cât tim p ?
E a ridică din u m eri:
— Nu ştiu. Nu-i treab a mea. Nu su n t surprinsă,
totuşi. E clar că-şi ţin e creierul în p antaloni, ca
m ajo ritate a bărbaţilor.
Soţul lui Jenny, Pete, tocm ai fusese su rp rin s
cu pan talo n ii în vine şi părerile ei despre bărb aţi

1. Bijutier de lux din Londra.

79
d eveniseră tra n ş a n te şi n ec ru ţăto a re . Pufnise
d isp re ţu ito r şi se dusese spre copiator.
Am luat-o pe jos în se ara aia spre c a s ă ; am
m ers pe jos tocm ai p ân ă în C lapham . Mi-a lu a t
două ore şi ploua to ren ţial. Cum p u tu se să facă
o asem enea fa p tă ? Cum p u tu se să-şi m ute cen­
tru l afecţiunii către o a ltă femeie, şi fem eia aceea
să nu fiu e u ! S entim entul de tră d a re îm i zăbovea
în p iep t şi m ă sufoca, m ă sim ţeam de p arcă
cineva îm i băgase inim a în tocător. Trebuia să
plec, m -am decis când m ă tâ râ m pe tre p tele din
faţa casei, udă p â n ă la piele: să plec acum. O
să-m i dau dem isia a doua zi dim ineaţă. Da, la
p rim a oră.
Şi ch iar voiam să fac a sta , d a r a doua zi dim i­
n e a ţă , im ed iat ce am ajuns la serviciu, Alex m -a
chem at la el în birou şi a închis uşa în u rm a lui.
E ra com plet cenuşiu la fa ţă de su p ă ra re şi dădea
din colţ în colţ, din ce în ce m ai ag itat. Voia
să-m i vorbească aşa, ca unei prietene, îm i sp u ­
sese, să discute cu cineva în care ştia că poate să
aibă deplină încredere că n-o să ajungă să ciri­
pească în faţa asociaţilor cu vechime, care, lucrând
la o bancă am ericană, nu vedeau cu ochi buni
orice era im oral, orice n u era pe fa ţă : voia să-i
d au u n sfat. Tilly îl dăduse afară din casă. Locuia
acum la un hotel din B aysw ater/T otul în tre el şi
Tilly se term in a se, e ra aşa de m u ltă vrem e
de-atunci, vai - se aşezase pe canapea lângă
m ine şi oftase din toţi răru n c h ii - vai, ce m ult
tim p, Imogen. D upă ce s-a n ă scu t cel de-al doilea
copil... ea, ştii, şi-a p ierd u t orice in te res p e n tru
m ine. E ra aşa de ocupată cu copiii, încât el se
sim ţea complet exclus. Şi E leanor - sigur, o adora
pe Eleanor, m ereu fusese aşa, crescuse odată cu

80
ea. A r fi tre b u it să se însoare cu ea, d a r ea' se
căsătorise cu P iers, cu titlu l lui P iers, casa de pe
Tite S tre e t şi, într-o b u n ă zi, m oşten irea sa,
Stockley. D ar el, Alex, o iubise m ereu şi cum.
Tilly devenise a tâ t de rece şi ab sen tă şi cum ei,
adică el şi Eleanor, e ra u m ereu îm p re u n ă în
vacanţe sau m ergeau la v ân ăto are, ei bine, nu
s-au m ai p u tu t abţine. îşi pleda din privire cazul.
Am înghiţit în sec. Se întâm pla de m ultă vreme ?
Nu, nu de m ult tim p, şi nici n u se în tâm p la
p rea des, p e n tru că se se sim ţeau oribil după
tre a b a aia.
— Şi o să-l p ă răsească pe P iers p e n tru tin e ?
A sta o să se întâm ple ? m-am in teresat eu, în parte
urându-1 p e n tru c-o iubea pe ea şi n u pe m ine,
şi în p a rte fiind extrem de fericită că stă te am
lângă el pe canapea, ascultându-i m ărtu risirile ,
cu m âinile aproape atingându-ni-se, el spunân-
du-m i secrete a tâ t de m ari.
S tă te a m a tâ t de aproape de el c-aş fi p u tu t să
în tin d o m ân ă şi să i-o bag în sacou, ca să-i sim t
inim a b ătând.
— N u, spuse el complet dezolat, uitân d u -se la
m âini. M âinile acelea pe care le ştiam aşa de
bine, pe care le studiasem cu a tâ ta aten ţie. Nu,
a s ta nu se va în tâ m p la niciodată. E prea devo­
ta tă copiilor ei, fam iliei ei. N u vrea să-şi distrugă
căm inul. N-o să-l p ă răsească pe Piers.
— D ar tu şi Tilly...?
— N u pot să m ă m ai întorc la Tilly acum , mă
privi el în ochi cu o privire tem ătoare. N-o m ai
iubesc, Imogen. N-o m ai iubesc aşa cum a r trebui
şi cum a r m ai p u tea să fie lucrurile la fel dup^
u n a ca a s ta ?

81
— D ar ea te m ai vrea înapoi? m -am h a z ard a t
eu.
— Cred... că da. Da, m -ar prim i. Dar... dădu
din cap, uitân d u -se p ierd u t în gol. N u m ai are
rost. Nu pot să m ă prefac că re p a r ce-am stricat
dacă nu m ai am ce rep ara. N u pot să trăiesc în
m inciună.
— Nu poţi face a sta nici m ăcar p e n tru fete?
D ădu din cap cu tris te ţe .
— Nici m ăcar p e n tru fete.
Se ridică şi se în d re p tă spre fe re a stră , cu
m âinile înfipte adânc în buzunare, cu spatele la
m in e ; um erii lui la ţi e ra u încovoiaţi în căm aşa
bleu în vrem e ce se u ita în zare în lum ina gri a
dim ineţii reci. Şi chiar acolo se afla, s u fle te ş te :
d at afa ră în ploaie. L ă sa t a fa ră în ploaie într-o
cam eră de hotel din Baysw ater, fără Tilly şi copiii
lui şi fără Eleanor, care era era complet distru să,
conform lui Alex, obligată să aleagă în tre el şi
P iers, într-o h a ra b a b u ră de n e d e sc ris; d ar care
făcuse, după spusele lui Alex - şi ce n -ar fi dat
şi el să po ată să facă la fel ca e a ?! - , ceea ce
tre b u ia : răm ăsese cu fam ilia ei. Şi Piers nu aflase
nimic. N u ştia nim ic din ce se în tâm p lase, m ereu
plecat cu tre b u ri, m ereu ad ân cit în m uncă.
— D ar ce-i de făcut acum ? îl în treb asem eu.
— E u ? Alex se întoarse către m ine din dreptul
geam ului. Păi, eu o să fiu în regulă. Am A s c-am
s-o las pe Tilly să locuiască în casă cât vrea ea.
O să-m i găsesc u n a p a rta m e n t pe undeva. Poate
în Putney, pe lân g ă Common. M ereu m i-a plăcut
zona aia.
Zis şi făcu t: ipotecase un a p a rta m e n t m ititel
la p a rte ru l unei case în P u tn ey şi, du p ă u n tim p,
E leanor şi fam ilia ei s-au m u ta t de la L ondra în

82
conacul u ria ş al fam iliei din B uckingham shire -
m am a văduvă a lui P iers h o tă râ n d că ă s ta era
m om entul să rezolve cu ta x a pe m oştenire şi să
se m ute în casa din Dover, lăsân d u -i pe Eleanor,
Piers şi copiii lor să se m ute la Stockley şi să-l
însufleţească. E ra o soacră iste a ţă , care văzuse
m ulte la v ia ţa ei şi m ă în tre b am în sinea m ea
dacă n u cum va ş tia ce se' în tâm p lase şi voia să
o ţin ă pe nora ei cât m ai dep arte de Alex. S-o
ducă a tâ t cât şi tre b u ia să fii de d ep arte fa ţă de
Londra. („Cât treb u ia" era o expresie care p re ­
dom ina în u ltim a vrem e, ca şi când cele două
fam ilii aveau de rezolvat tre b u ri referitoare la
m obilă şi p ro p rie tă ţi p riv ate, nu inim i sfâşiate.)
Deci E leanor avea acum un nou hobby, ceva
la care să se concentreze, s-o ţin ă ocupată. Stockley
tre b u ia com plet redecorat - după cum îmi m ai
zicea Alex în ra re le d ă ţi când ieşeam la o bere
după m uncă, n u m ai fusese m odificat din anii
’70 şi ch iar in s ta la ţia electrică de-acolo era un
pericol. E leanor avea o tre a b ă destul de grea de
făcut, spusese el; exact de ce-avea nevoie.
— B ea p â n ă la fund, Im ogen, dacă ne grăbim ,
m ai apucăm să luăm o rundă.*
Şi eu beam p â n ă la fund, ba chiar şi m âneam
tot, când Alex şi cu m ine ieşeam din când în
când la m asă la b istroul de jos. Păi, el se sim ţea
d estul de sin g u r - n-avea la ce să se întoarcă
decât la a p a rta m e n tu l acela m ohorât al lui şi la
m ai puţinii bani de cheltuit cu prietenii lui bogaţi,
din cauză că trebuia să în treţin ă două case acum -
şi p ă re a să se sim tă bine-cu m ine. Abia a ştep ta
să ieşim la sfâ rşitu l program ului.
Tim pul trecea şi după ceva vrem e s-a în tâ m ­
p la t inevitabilul. E ra u n a d in tre acele seri când /

83
luam o m asă fru g ală după m uncă şi apoi am
v enit cu el p â n ă la a p a rta m e n tu l din Putney, ca
să-l sfătuiesc cum să-l decoreze după ce în ain te
îl convinsesem că nu tre b u ia să fie to t v ă ru it în
alb şi a ra n ja t m inim alist doar p e n tru că era apar­
tam entul unui burlac. U n set de rafturi pe peretele
acela gol din sufragerie, de exem plu, n u avea
cum să dea greş - cărţile fac m ereu o atm osferă
m ai p lăc u tă şi caldă într-o cam eră - şi în dor­
m itor s u p ra fa ţa aia crem -m agnolia p arcă cere să
fie decorată cu nişte stam pe de B eardsley1. „Aici“,
am a r ă ta t eu flu tu rân d u -m i m ân a în sp re s u p ra ­
fa ţa de d e a su p ra patului...
Am făcut oare d inadins să ră m â n g rav id ă?
N u i-am spus că n u luam anticoncepţionale sau
m i-a scăp at in te n ţio n a t să-l rog să folosească
p rez e rv ativ u l? Nu. N u in te n ţio n a t, d a r atu n ci a
fost u ltim u l lucru care p u tea să-m i tre a c ă p rin
cap. S ingurul lu cru care m ă preocupa atu n ci era
că în fine, în fine, eram în b raţele acestui b ă rb a t
dum nezeiesc de frum os, era num ai al m eu, unde
treb u ia să fie după a tâ te a du-te-vino-uri. E ram în
culm ea fericirii. Şi el la fel. D ar şi un pic uim it. Ne
sim ţiserăm a tâ t de bine, a tâ t de n a tu ra l, de parcă
a sta era ce treb u ia să se întâm ple, m i-a zis el m ai
tâ rz iu cu gura căscată de uim ire când, după actul
cu pricina, eram to lă n iţi în p a t goi puşcă. Fuspse
complet orb p â n ă atunci, nu văzuse ce era fix sub
nasul lui a tâ t de clar şi era surprins că eu văzusem.

1. Audrey Beardsley, reprezentant al m işcării engleze


Arts and Crafts, precedând mai cunoscutul stil Art
Nouveau. Audrey Beardsley este renum it pentru
stam pele în tuş alb-negru, reprezentative pentru
pictura de sfârşit de secol al XIX-lea şi început de
secol al XX-lea.

84
— M -am în d ră g o stit de tin e cam de la prim ul
cuvânt pe care mi l-ai ad resat, am recunoscut eu
complet fă ră tact.
D ar de ce nu, m i-am zis. M ai bine să-l gonesc
<le pe-acum a, dacă a s ta l-ar goni, decât să tre ­
buiască să zic adevărul gol-goluţ m ai încolo. F ă ră
jocuri, fără p re fă c ă to rie : ^ sta eram eu, directă,
sinceră. A cceptă-m ă a şa cum su n t sa u pleacă
acum.
Şi el m -a acceptat. A fost com plet buim ăcit,
apoi u lu it de-a drep tu l, d a r cred că şi foarte
m ăgulit şi fla ta t şi d estu l de um ilit de fap tu l că
ţinusem secretul a tâ t de bine şi nu i-am a ră ta t
niciodată că eram în lim bă după el, n u m -am
enervat niciodată la vreo petrecere la birou şi
nici n-am încercat să m ă dau la el.
— Deci n u ţi-ai d a t seam a niciodată ? l-am
în tre b at, to lă n ită în în tuneric, privindu-1 drept
în ochi, m ângâindu-i a d â n citu ra de la cot. N-ai
băn u it niciodată?
— N-am avut nici cea m ai vagă bănuială, recu­
noscu el. Şi cum să m ă fi p rin s? Adică, m ă în tre ­
bam adesea de ce lucrai p e n tru m ine, o fată aşa
de frum oasă, cu o cascadă de p ă r blond, despre
care to a tă lum ea zice că pictează m in u n a t şi
vorbeşte italian a perfect. Şi norm al că-mi plăcea
să te ştiu în faţa biroului m eu - cărui b ă rb a t nu
i-ar surâde a s ta ? O perlă p rin tre to ate celelalte
secretare din South End care năvălesc în Ludgate
Circus în fiecare zi, toate fetele acelea fără num e,
şi u ite că eu aveam p a rte de o fa tă m in u n ată,
ta le n ta tă şi bine ed u c ată ; d ar nu m i-a tre c u t
niciodată p rin cap că... ştii, eu su n t cu 15 ani
m ai în v â rs tă decât tin e şi tu eşti a şa de...
Aici ezitase puţin.

85
— Mi s-a p ă ru t m ereu că e rai p rea b u n ă ca să
te interesez.
— Şi mie că tu erai p rea bun p e n tru mine.
Ne-am p riv it d rep t în ochi pe în tuneric. Ceea
ce s-ar fi p u tu t în tâ m p la dacă eu aş fi ş tiu t că
p a rte a in tim ă a căsniciei lui se sfârşise cu ani şi
ani în u rm ă, dacă el a r fi ş tiu t ce sentim ente
n u tre a m p e n tru el ne-a lovit brusc. Ne-am zâm ­
bit u n u l altu ia, năuci.
— Şi E le an o r? am în tre b a t eu ezitând.
El oftă şi îm i m ângâie părul.
— E leanor doar s-a în tâ m p la t să fie acolo la
m om entul oportun. A u m p lu t u n gol. Am să con­
tin u i să ţin enorm la ea p e n tru to td eau n a, dar...
suntem doar prieteni. Şi a şa vom fi m ereu.
Am zâm bit larg către el, cu faţa lui frum oasă
şi sinceră sp rijin ită pe perne şi, din com oditate,
am d a t u ită rii to tu l despre cum îmi, spusese cu
lacrim i în ochi în biroul lui cu p u ţin tim p în
u rm ă că o iubea. Că, dacă n u p u te a s-o aibă, n-o
voia nici pe Tilly. Am în tin s m ân a spre el şi l-am
m ân g â iat pe obraz. M i-a prins degetul şi m i-a
s ă ru ta t buricul lui.
— R ăm âi cu m ine, Im ogen?
Zis şi făcut. M-am m u ta t cu el în a p a rtam e n t
şi m i-am c ă ra t acolo to ate posesiunile despe­
recheate : u n camion în tre g de p icturi şi cărţi şi.
perne colorate şi un scaun îm p letit din răch ită,
desfundat. D ar când am aflat că eram gravidă,
m i-am lu a t to ate lucrurile şi m -am m u ta t din
ap artam en t.
M i-am făcut te stu l cu m âinile trem u rân d e,
aşez a tă pe m arginea căzii, privind îngrozită cum
lin ia a lb a stră su b ţire şi-a făcut a p a riţia . Am m ai
făcut în că u n te s t, nevenindu-m i să-m i cred

86
ochilor, d a r am av u t u n re z u lta t asem ănător,
doar cu o linie m ai groasă. M i-am făcut bagajele
şi le-am tâ r â t de-a lungul gazonului p ân ă la
m aşină. îm i luasem liber de la m uncă pe motiv
de boală, a şa că i-am lă s a t lui Alex un bilet pe
m asă în care îi ziceam că d iferenţa de v â rs tă era
într-adevăr m ult prea m are, nu p u tea fi depăşită,
şi plecam la F lo re n ţa ca să pictez.
De fapt, m -am dus înapoi în C lapham , unde
p rieten ii m ei m -au p rim it u lu iţi, dar cu b raţele
deschise. Totuşi, la zece noaptea, el s-a p o stat în
p ragul uşii cu ochii goi şi în tu n ecaţi, cu braţele
căzute pe lângă corp. C larissa şi Philippe, aco­
p eriţi din cap pân ă-n picioare cu vopsea, s-au
evaporat în dorm itoarele lor.
— Ce s-a în tâ m p la t? m i-a şoptit el pe un ton
p ierd u t, ridicându-şi m âinile im plorator, apoi lă-
sându-le să cadă din nou pe lângă corp. De ce-mi
faci u n a ca a s ta ?
L-am s tu d ia t un pic şi aproape că reuşisem să
joc rolul pe care mi-1 im pusesem . Apoi i-am zis :
— S u n t în să rc in a tă .
Nici n u s-a clintit.
— Şi?
— P-păi, adică, m -am b âlb âit eu, păi vreau să
păstrez copilul. Şi n u v reau să te sim ţi prins
într-o situ a ţie din care să n-ai ieşire. N u vreau
să crezi că treb u ie să sta i cu noi în vreun fel sau
să m ă aju ţi să-m i cresc copilul sau...
D ar orice a ltă b ălm ăjeală a ltru is tă sa u gene­
ro asă m i-a m ai tre c u t p rin cap în secundele alea
s-a oprit brusc p e n tru că el a s tră b ă tu t d ista n ţa \
d in tre noi în cam eră, m -a lu a t în b ra ţe şi mi-a
a s tu p a t g u ra cu să ru tu ri.

87
— M ărită-te cu m ine, m i-a şo p tit el stăru ito r,
cu priv irea cău tân d pe faţa m ea vreun sem n de
răsp u n s. M ărită-te cu m ine, Imo, şi să facem
copilul, să fim îm p reu n ă p e n tru to td eau n a.
M i-ar plăcea m ie să vă spun că am s ta t să
cân tăresc situ a ţia , am răm a s pe gân d u ri etc.,
d a r pe cine păcălesc eu aici? Nici nu m i-a s ta t
inim a în loc, ci a făcut o tu m b ă de bucurie.
— Da, i-am şoptit eu la fel de stăru ito r, u itân-
du-m ă-n ochii lui, care stră lu c e a u de bucurie.
Da, h a i !
A şa că fericirea m ea e ra deplină. M am a, ta ta
şi ch iar şi H a n n a h s-au îm p ăcat cu to a tă tre a b a,
fiind puşi în fa ţa fap tu lu i îm plinit, şi Alex şi cu
m ine ne-am m u ta t din a p a rta m e n tu l m inuscul
din B runsw ick G ardens - strâ n g â n d cu reau a cât
p u team de m u lt, p e n tru că ju m ă ta te din to t ce
aveam se ducea la c e alaltă fam ilie a lui - în
c ă su ţa n o a stră cu etaj la cotul pe care-1 făcea
H astoe Avenue, unde locuiam şi acum . M-am
d is tra t m in u n a t când am renovat-o. L-am ru g a t
pe u n p rie ten care lu cra la re s ta u ră ri de a rh i­
te c tu ră să dărâm e peretele d in tre sufragerie şi
hol, apoi am îm b ră ca t to a tă încăperea în vopsea
crem şi am făcut şabloane p lin ă de voie b ună, şi
m i-am p e tre cu t p erioada cât am fost gravi4ă
com plet fericită.
Intr-o dim ineaţă de luni, când m ă întorceam din
vizită de la m am a, din F ra n ţa , Alex m -a dus până
în pod ţin ân d u -m ă de m ân u ţă . S p aţiu l cavernos
şi p răfuit, plin cu valize şi m obilă veche acoperită
de pânze de p ăian jen, d isp ăru se ca p rin m inune
şi a p ă ru se în loc o cam eră v ă ru ită în alb, goală,
cu duşum ele de lem n gri deschis, cu bârnele la

88
vedere to t gri şi cu u n c e arşa f care acoperea ceva
ce sem ăna cu o cruce în mijloc.
— Doam ne, d a r a s ta ce-i?
Am p riv it în jur, m in unându-m ă de tav a n u l
în clinat, m asa din lem n de pin de sub geam ;
lu m ina care b ă te a dinspre nord.
— E u n atelier, m i-a zis ^.lex.
Trase cearşaful de pe obiectul respectiv flutu-
rându-1 ca un m agician şi scoase la iveală şevaletul
meu, cu o pânză goală fixată pe el. Avea o expresie
caldă şi p lin ă de dragoste.
— P ictează, m ă îndem nase el. Pictează.
Zis şi făcut. Tot tim p u l cât am fost gravidă
a s ta am şi făc u t: v a lu ri de culoare, ceruri ca
n işte caiere, câm puri de porum b b ă tu te de v ân t
cu m aci iţin d u -se din loc în loc - tab lo u ri vesele,
instinctive, care p ă re a u să se reverse din m ine,
făceam a s ta a şez a tă pe u n scaun în ultim ele luni
când n u m ai p u team să s ta u în picioare. N u m ai
fusesem nicicând a şa de fericită.
Şi apoi, cu vreo două să p tă m ân i în a in te să
nasc, m ă plim bam p rin s u p e rm a rk e tu l P e te r
Jones, că u tâ n d o p ă tu ră p e n tru schim bat bebe­
lu şu l şi încercam să m ă h o tărăsc de care coşuleţ
să-i cum păr viito ru lu i copil, m ângâind vestele
moi şi în tre b ân d u -m ă dacă a r fi fost bine să
cum păr câteva de-acum , apoi, când am ieşit de
la raionul p e n tru copii mici şi m -am u rc a t în lift,
am d a t n a s în n a s cu Tilly.
A m ândouă eram com plet şocate de în tâ ln ire,
d ar u şa se închisese deja şi răm ăseserăm doar noi
două în lift. E a îm i privi b u rta u ria şă , coşuleţul
de bebeluş pe care-1 duceam , apoi m ă privi dre,lt
în ochi. C h iar dacă ştia, şi probabil ştia, p e n tru
ea încă m ai era, în mod clar, u n şoc teribil. E ram

89
de-a d rep tu l îngrozită. N u p u team să zic nici
pâs. Şi jos p ă lă ria p e n tru că ea a reuşit. îşi umezi
buzele şi reu şi să zâm bească în colţul gurii.
— Im o g e n !
— T illy ! am zis eu în g h iţin d în sec.
Am sim ţit cum îmi ard obrajii, cum m ă roşesc
to ată, din cap p ân ă în picioare, şi m -am u ita t
disp erată în a ltă d ire c ţie : la butoanele de la lift,
în p ă m â n t. Am coborât p â n ă la p a rte r în linişte.
C ând ieşeam şi încercam să m ă grăbesc, cu ochii
plecaţi, m ă apucă de m ână.
— B aftă. O să ai nevoie.
M-am u ita t în sus, sp e ria tă şi am v ăzu t în
ochii ei n u batjocura la care m ă a ştep tam , ci o
p riv ire aproape de m ilă. E ram pe cale să-m i iau
tă lp ă ş iţa , d ar m -am întors, sfidând-o.
— Cum adică ?
E a p ă re a pe cale să ridice din um eri şi plece,
d ar apoi m i-a zâm bit u n pic strâm b.
— în to a tă căsnicia m ea, Imogen, n u m ai o
sin g u ră perso an ă m -a făcut să v rea u să fac pe
victim a. N um ai o sin g u ră persoană m -a făcut să
apuc creionul d erm ato g raf şi să-m i fac ochii cu
contur negru, să m ă u it te a tra l ca în faţa cam erei
şi să-m i şoptesc: „Suntem tre i în m enajul ă s ta “.
Cred că ştii la cine m ă refer. M ult noroc. Cum
ziceam, o să ai nevoie de el.
Apoi îşi văzu de drum , strecu rân d u -se p rin tre
ra ftu rile cu p o rţe lan u ri şi sticlărie, p ăşind uşor
pe scările de m arm u ră şi ieşind pe uşile p rin ­
cipale în p iaţe tă .

90
O'Qpitodul!, 5

— E le a n o r! am zâm bit eu fo rţa t şi am ieşit


p rin uşile cu glasvand în grădină. Ce d răg u ţ din
p a rte a ta să ne faci o vizită, d ar cu ce...
— P ăi am venit să iau prânzul cu o p rieten ă în
oraş şi am tre c u t pe la Alex din p u ră în tâm p lare.
Veni în sp re m ine zâm bind larg şi luându-m i
am ândouă m âinile în tr-a le ei.
— Trec fix p rin fa ţa casei voastre în drum
spre Stockley şi m i-am zis, h ai să încerc totuşi,
poate cine ştie, or fi acasă —şi ia uite, am ândoi
su n te ţi a ic i! Ce noroc pe m in e !
— Noroc chior, am zis eu când ne pupam de
b u n venit. Dar, Alex, m -am întors eu spre el,
a rzân d m ocnit pe d in ău n tru , cu vocea d estu l de
tre m u ra tă , tre b u ia să vii la meci. R ufus ju ca şi
m i-ai zis că...
— E num ai vina m ea, m -a în tre ru p t E leanor
făcând un gest ca să-m i taie a v â n tu l cu palm a.
Alex m i-a zis că se ducea să-l vadă pe R ufus cum
joacă şi că doar trecea să se schim be şi i-am
prom is solem n că ajung în zece m inute ca să
m ergem îm p reu n ă — de-abia a şte p tam să-l văd
pe finul m eu în acţiune - , d ar traficul ă s ta bles- ■*
te m a t! Am făcut ju m ă ta te de oră n u m ai ca să
ies de pe B rom pton Road.

91
— îm i pare rău, dragă, spuse Alex cu o privire
sp ăsită. Ştii doar că voiam foarte ta re să vin, d ar
b ia ta Els era blocată în trafic şi am aşteptat-o
ce-am aşteptat-o, şi bineînţeles că atu n ci când a
ajuns deja era prea târziu . Cum a ju c a t?
— M inunat.
Alex m i-a în tin s şi mie u n p a h a r de şam panie.
E ram a tâ t de su p ă ra tă că aproape că l-am d a t pe
gât.
— Pe bune ? se lum ină la faţă. Bravo. Adică
e ra chiar în mijlocul ac ţiu n ii?
— A, n o rm a l!
Am m ai lu a t un g ât şi m -am u ita t n iţel la
Eleanor, care s tă te a în fa ţa m ea. P u rta o jac h e tă
m oale de piele în to arsă, p an talo n i tre i sferturi
galben pai şi o căm aşă albă a p re ta tă . Buclele ei
c astan ii aveau şuviţe în tr-o n u a n ţă uşor m ai
deschisă şi nu-i m ai cădeau fix pe faţă, erau
tra s e pe după urechi, dând la iveală obrajii ei
frum oşi şi ochii ei căprui m in u n a ţi şi m ari ca de
chinezoaică. T recerea tim p u lu i fusese generoasă
cu E le an o r; încă m ai era extrem de frum oasă.
De fapt şi de drept, acum a ră ta m ai bine decât
atu n ci când am cunoscut-o prim a oară. M ai m a­
tu ră , m ai elegantă, d ar e ra uşor să a ră ţi bine
când n u tre b u ia să ridici u n deget to a tă ziulica.
E ram convinsă că E leanor n u şi-a m ai făcut sin­
g u ră p a tu l de ani de zile, d a ră m ite să tra g ă
perdelele.
— Bravo, Rufus, m i-a zis ea cu vocea ei gravă.
N u ştiam că e genul s p o rtiv !
— A, păi, de fapt e bun cam la to ate, am
m in ţit eu cu n eru şin are.
— La fel ca Theo al m eu. P iers şi cu m ine
tocm ai vorbeam seara tre c u tă cât de enervant

92
poate să fie. Fie că-i în clasă, fie că e pe tere n -
n u calcă strâm b n ic io d a tă !
Din ce m ai ţin eam eu m inte despre m ezinul
ei, eram complet de-acord cu ce spusese. C hiar era
un copil enervant, groaznic de com petitiv şi h o tă ­
r â t să câştige cu orice preţ. Ii dăduse lui Rufus
u n bobârnac oribil când l-a b ă tu t la şah ultim a
oară când veniserăm în vizită la Stockley.
— Am fost să vedem m eciul lui de la Ludgrove
să p tă m â n a tre c u tă şi a m a rc a t p a tru e s e u r i!
— P a tru , exclam ă Alex cu ochii cât cepele. Ce
b atjocură! se în to a rse către m ine. R ufus a prins
vreu n u l ?
— Da, chiar cinci.
— C in c i! p ă re a de-a d rep tu l u lu it, aşa cum şi
treb u ia.
— M ai vrei şam panie, E lean o r? m -am în tin s
spre sticlă şi i-am um p lu t tacticos p a h a ru l. Deşi,
am con tin u at eu, D um nezeu ştie de ce oare stăm
noi aici în grăd in ă pe frigul ă sta , bând şam panie
într-o după-am iază de m ie rc u ri!
Am pu fn it în tr-u n râ s e t cristalin şi, când îi
um pleam şi lui Alex p a h a ru l, am observat că
apucase să se schim be de costum şi îşi pusese o
pereche de pantaloni de catifea re ia tă şi un hano­
rac. Se schim base oare cu ea aici, m ă în treb am
eu a g ita tă . O are se c u n o şte a u a tâ t de bine
în c â t urcase cu el în dorm itor şi se aşezase pe
m arginea p a tu lu i, făcând conversaţie cât el îşi
dădea jos boxerii? G ata, Imogen, eşti de-a dreptul
rid ic o lă !
Am pus sticla la loc pe bancă. A ră ta şi extrem
de d răg u ţ azi, m i-am zis în vrem e ce el îşi dădea
p ăru l din ochi. Grijile care i se vedeau pe fa ţă în
ultim a vrem e m ai m ereu fuseseră acum înlocuite,!

93
de o ro şeaţă jovială, care p u tea să i se tra g ă de
la b ă u tu ră sau de la com pania în care se afla,
îm i ziceam eu a m ă râtă .
— Păi, să-ţi zic de ce sărb ăto rim cu şam panie,
a început el pe u n ton solem n ridicând p a h a ru l
foarte m u lţu m it de el însuşi. E u n lucru de-a
d rep tu l m in u n a t, de fap t!
Vai, Doam ne, m ereu era ceva m in u n a t când
e ra ea p rin p reajm ă, n u ? D in tr-o d ată to t voca­
b u laru l lui se schim ba şi to tu l era e x tra o rd in a r
de m in u n at, extrem de am u z a n t şi m ă sim ţeam
complet în plus şi terib il de plictisitoare în com­
p a ra ţie cu optim ism ul ei de c a stă superioară,
încercam din ră sp u te ri să n u protestez făţiş când
el se în to a rse către ea, cu u n su râ s jucân d u -i pe
buze.
— Mă laşi pe m ine să-i d au vestea sau vrei să
ai tu onoarea a s ta ?
Cum s tă te a u zâm bind u n u l la altu l, cu ochii
strălu cin d , u n m om ent m i-a ju c a t în cap u n sce­
n a riu cu doi tin e ri p ro asp ă t logodiţi, care e ra u
pe cale să-i dea vestea bu n ă u n u i p ă rin te în
v â rstă . Am tr a s a er în p iep t în tim p ce ea m -a
ap u cat uşor de m ânecă doar cu vârful degetelor.
— M ai bine tu.
El s-a în to rs spre m ine şi eu am re u şit, cu o
sforţare supraom enească, să m ă ab ţin să nu-i
arunc b ă u tu ra în faţă.
— E leanor ne-a oferit o căsuţă.
— O c ă su ţă ?
E ra m com plet ulu ită.
— Da, la Stockley. Are o căsu ţă care e deocam ­
d a tă goală şi m i-a spus că putem s-o folosim.
Nu-i aşa că e m in u n a t?
— D a... păi... e foarte d răg u ţ din p a rte a ei...

94
M intea m ea o lu ase ra z n a complet.
— O căsuţă. La Stockley ? Isuse. Adică... trăgeam
de tim p acum. P e n tru la v a ră ? P e n tru v a c an ţă ?
— A, nu, nu, n u doar p e n tru v a ră , cât vreţi
voi. Sincer, n e-aţi face ch iar un m are serviciu
dacă a ţi lua-o, povesti Eleanor. Locul ăla e gol de
aşa de m u ltă vrem e, în cât a re nevoie de nişte
rep a ra ţii. Alex a zis că nu-1 d eran jează să-l reno­
veze n iţel - nim ic de an vergură, desigur, trebuie
doar fin isat - , d a r m i-ar conveni să locuiască
cineva acolo p e rm a n en t decât să s ta u m ereu cu
grijă că a r p u tea fi ocupată de ţigani. S unt o
pacoste îngrozitoare p rin zonă. R uthie G reyshot
a d a t peste ei în tr-u n u l d in tre h am b are şi ei au
p retin s că su n t ch iriaşi p erm an en ţi. N-a p u tu t
să-i m ai scoată de-acolo cu nici u n chip !
— Da, dar... m i-am tre c u t lim ba peste buze.
N-ai p u tea oare să o în chiriezi? Adică s-o închi-
riezi la un p re ţ b u n ? N u ştiu ce ţi-a spus Alex,
d a r noi n u ne putem p erm ite să...
— N u, nu. N u v rea u să-m i d a ţi bani p e n tru
ea. Dacă a r fi s-o închiriez bine, a r trebui s-o
renovez complet şi n u pot să-m i pun a s ta în cârcă
acum. Nu, vă jur, m i-aţi face un serviciu im ens
p u r şi sim plu dacă a ţi locui acolo.
— N u-i aşa că-i m in u n a t ? în tre b ă Alex. O
casă la ţa ră , undeva unde R ufus să p o ată să
zburde în voie şi să se joace p rin păd u re şi să
construiască b araje p e n tru p â râ iaşe . Şi tu ai
p u tea să plan tezi legum e şi să pictezi to a tă ziua,
cum ţi-ai dorit d in to td e a u n a !
Aşa şi era, d in to td eau n a îm i dorisem a sta , şi
dacă a r fi fost oriunde altu n d ev a în lum e aş fi
acceptat într-o clipită. Aş fi căzut în genunchi,
p lină de recunoştinţă.

95
— U nde vine a s ta exact?
Vocea m ea era g â tu ită , nerecunoscătoare şi
groaznică. E leanor p ă re a sp e ria tă , poate m iro­
sise că m ă sim ţeam p rin să în capcană.
— E la m arginea ferm ei principale, o căsuţă
m ititică şi izolată de re st, se num eşte Shepherd’s
C ottage1. Şi exact a s ta era cu m ulţi ani în u r m ă :
casa unde locuia p ăsto ru l. D ar apoi au fost
co nstruite o serie de căsuţe cu etaj p e n tru a ju ­
toarele de la ferm ă. Cred că încă m ai ţin em şi
nişte anim ale pe-acolo. P iers probabil c-o să vă
însărcineze să aveţi grijă de ele. N e-aţi fi de aşa
a ju to r !
— Nici o problem ă, izbucni soţul meu.
E u m -am în d re p ta t de şale şi am re u şit să
zâm besc strâm b.
— Grozav, Eleanor, desigur, treb u ie să ne m ai
gândim . Vorbim despre a s ta m ai tâ rz iu , nu, d ra ­
gule?
— Vai, d a r despre ce să m ai...
— Da, sigur, îl în tre ru p se E leanor repede. Va
tre b u i să vă m ai sfătuiţi. D ar oferta răm ân e în
picioare, spuse ea cu u n aer h o tă râ t. Tocmai îţi
adm iram g rădina, Imogen. Ce m in u n ă ţie !
Am sc râ şn it din dinţi.
— Da, păi, din păcate, m am ei îi cam lipseşte
o doagă de la o vrem e. O cam ia pe a ră tu ră .
— Vai, d a r m ie m i se p are ex tra o rd in a ră ,
exclam ă ea e n tu z iasm a tă , aplecându-se să m ân ­
gâie u n tra n d a fir aş. A ra tă a tâ t de rea l şi nu
treb u ie s-o uzi niciodată şi nici să cureţi p lan ta
de florile uscate toam na!
— C h iar aşa.

1. Căsuţa păstorului.

96
4

— Cred că aşa ceva e indispensabil la Stockley,


em ise ea. Aşa, o fâşie m ică, lângă g răd in a fra n ­
ţu zească - treb u ie să fie ta re d istractiv ă şi să
n edum erească oam enii. P a rcă văd ce fa ţă or să
facă doam nele în v â rs tă după ce o in s ta lă m : Ia
u ite, M abel, o M axim us Pergalitor - Doam ne ! -
e artificială!
Alex dădu capul pe spate şi pufni în râs.
— Iţi im aginezi cum a r fi ? i se ad re să ea. Cu
p u ţin noroc, or să fie a tâ t de îngroziţi în cât o să
ne scăldăm în scrisori de la D ezgustaţii de la
T unbridge W ells şi apoi or să ne boicoteze şi
P ie rs n-o să-m i m ai dea voie să dau drum ul
oam enilor în g răd in ă niciodată!
Se d istra ră copios la ideea a s ta şi râ s e ră cu
m u ltă poftă. D ar eu de ce nu pu team să râ d cu
ei? De ce oare îm i im puneam să s ta u cu gura
p u n g ă de p arcă tocm ai m âncasem lăm âie şi s tr i­
cam plăcerea tu tu ro r, m ă tran sfo rm am în cineva
de care nu-m i plăcea şi pe care nu-1 recunoş­
team ? îm i dădeam seam a că Eleanor spera m ereu
să m ă înveselească, dar, d intr-un m otiv sau altul,
hohotele de râ s îm i s tă te a u în gât.
Se auzi m am a pe hol, care îl adusese pe Rufus.
— T a ti! se repezi R ufus p rin b u cătărie şi sări
d rep t în b raţele lui Alex.
— S alu t, ru g b is tu le !
— Tati, d a r eram în echipă şi tre b u ia să vii să
m ă veeezi!
— Ştiu şi-mi pare ta re rău , d ar oricum n-aveai
a şa m u ltă nevoie de m ine, Rufus. Cinci e seu ri?
Rufus se desprinse din b raţele lui, şocat.
— Ce?
— Trebuie să faci o baie acum , scum pule, am
zis eu în grabă, extrăgându-1 din b raţele ta tă lu i
*
97
său. Salut-o repede pe E leanor şi treci la baie.
Se vede de la o poştă că treb u ie să te frec ceva
după m eciul de azi. Ia u ite ce-ai pe genunchi!
H ai, repejor!
— D ar am tă c u t deja duş, p ro te stă el când
l-am lu a t de m â n u ţă şi l-am în d em n at s-o ia pe
scări în sus, lăsându-i doar o m ilisecundă lui
E leanor ca să-l m ângâie pe cap şi să-l felicite.
— M aaam i, d a r după meci am făcut...
— Vino, d ra g u le !
D upă ce am u rc a t pe scări şi eram la câteva
secunde de o baie fierbinte, R ufus zise :
— D ar am făcut deja u n duş, m am i, zise el
când eu închideam u şa de la baie cu piciorul.
— Ş tiu, R ufus, d a r fă-m i pe plac, te rog, şi fă
şi o baie.
N u a n ţa to n u lu i m eu îl făcu să fie cu ochii în
p a tru . P ă re a oarecum în g rijo ra t, d a r nu m ai
puse la îndoială logica pe care o avea faptul că-i
ceream să facă a şa ceva şi începu să-şi dea jos
hainele. G em uleţul m inuscul de la baie dădea
în sp re g răd in ă şi, p este g âlg âitu l robinetelor, o
auzeam pe E leanor cum îi u ra b u n venit m am ei
m ele, de p arcă a r fi fost o p rie ten ă veche. O
în tâ ln ise probabil doar de tre i ori în v iaţa ei, dar
m am a, evident, se bu cu ra de a şa o prim ire.
— Celia, ce idee in s p ir a tă ! exclam ă E leanor
e n tu z ia stă . Tocmai îi spuneam lui Im ogen ce
m u lt m i-ar plăcea să-m i fac u n a şi la Stockley.
Ca să le joc o festă tu riştilo r.
M am a tră g e a din ţig a ră cu chef şi se aplecase
lân g ă E leanor ca să se laude cu frunzele false,
ia r Alex privea scena cu bunăvoinţă, aducându-şi
co n trib u ţia um oristică din când în când. Pun
p a riu că n -a r fi făcut a s ta dacă eu eram cea

98
care-i a ră ta isp rav a, îm i spuneam furioasă, în şu ­
ru b ân d robinetele cu forţă. P u n p a riu c-ar fi zis :
„Nu m ai vorbi prostii, Im ogen, g răd in a a s ta e
com plet rid ic o lă ! M am a ta e un pericol p u b lic !“.
D ar p e n tru că lui E leanor i se p ă re a grozavă -
vai, d a r d in tr-o d ată to tu l e ra m inunat.
— M ami, de ce i-ai spus lui ta ti că am m arcat
cinci e seu ri?
Rufus se u ita la m ine, în picioare în cadă, în
apă p â n ă la glezne, cu ochii-i căprui fixaţi pe
m ine. P riv irea îi e ra şi un pic tem ătoare. îm i
s tă te a pe lim bă să-i spun verde-n f a ţ ă : „P entru
că voiam să-l întreci pe nesu feritu l ăla de Theo
Latim er, care a m arcat p a tru eseuri la m eciul de
săp tăm ân a tre c u tă “, dar m i-am d at repede seam a
că a s ta l-ar distru g e şi l-a r face să se sim tă
com plet nefolositor, a şa că i-am zis voioasă:
— P e n tru că aproape ai m arcat cinci, dragule.
E ra i a tâ t de aproape de lin ia de eseu şi ai con­
trib u it foarte m ult la obţinerea victoriei. Şi, de
fapt, echipa ta a m arc at cinci în to ta l şi tu faci
p a rte din echipă, n u ?
EI a ru m eg at a s ta o vrem e, apoi s-a în s e n in a t:
— Desigur.
Şi am început să-i frec genunchii p ro asp ăt
s p ă la ţi cu sârg.
C ând am coborât, m am a şi E leanor plecaseră
deja. M am a îm i u rase un „Puuusi!" şi eu îi s tr i­
gasem un „Papaaa“ din toţi rărunchii, dar Eleanor
probabil că-i spusese lui Alex să-m i tra n s m ită
s a lu tă ri. El e ra în bu cătărie şi pu n ea p ah a re le
de şam panie la sp ă la t în chiuvetă şi aruncase
sticla de şam panie la gunoi. E ra frig de-a binelea
acum , p e n tru că uşile cu glasvand ;n c ă m ai erau
deschise la rg ; soarele se pitise pe după nori.

99
— E leanor a p lecat? l-am în tre b a t pe u n ton
n epăsător, în tim p ce aruncam din zbor echipa­
m en tu l de rugby fără p a tă al lui R ufus în m aşina
de sp ă la t şi, strân g ân d u -m i puloverul pe lângă
corp, m -am g răb it să închid uşile cu glasvand de
la te ra să .
— A tre b u it s-o tulească. N u voia să prindă
aglom eraţia.
— A.
— D ar ţi-a tra n sm is m ulte să ru tă ri.
I-am zâm bit şi am în cu ia t u şa de la glasvand
cu cheia. El re p e ta exact aceeaşi chestie pe care
a r fi spus-o şi ea pe vocea ei gravă. „Să-i tran sm iţi
lui Im ogen m ulte să ru tă ri."
— Trebuie să ne gândim serios la propunerea
ei, am zis eu a p a re n t n e p ă să to r în tim p ce mă
în v ârtea m p rin b ucătărie, strâ n g â n d n işte flori
uscate dintr-o vază şi aruncându-le drept în coşul
de gunoi, a p rin zân d o lum ină când am tre c u t pe
lângă în treru p ăto r şi dând drum ul la radio. Foarte
d răg u ţ din p a rte a ei, d a r nu p rea înţeleg ce-i
iese ei din afacerea a sta !
Sigur, în a fa ră de fap tu l că a r p u te a să-l aibă
pe soţul m eu la u şă în fiecare m om ent din zi,
m i-am zis in sinea m ea, aru n cân d la gunoi ziarul
din ziua precedentă.
— P ă i, în schim bul chestiei ăsteia, renovăm
locul. A sta e şpilul. Şi e m u lt m ai generoasă
d e -a tât, de fapt, spuse el pe u n ton încordat }a
m axim um , e u n colac de s a lv a r e !
Am ridicat capul, fiind aplecată d easupra ser­
ta ru lu i p e n tru d e te rg en t al m aşinii de spălat.
— Cum adică ?
— De fapt... eu m -am gân d it la tre a b a a sta
foarte bine, Imo. M -a su n a t în le g ă tu ră cu a sta
cam acum o săptăm ână şi s-a oferit să ne dea casa.

100
M -am în to rs cu to tu l în sp re el şi am lă sa t
d e te rg en tu l jos.
A sta. A sta era ceea ce u ram cel m ai m ult pe
lum ea a sta . Cel m ai m ult. M -am sp rijin it de
m aşina de spălat din spatele meu. C ârdăşia dintre
cei doi, cei doi şuşotind pe la spatele n ostru, fără
ca eu şi P iers să fim im plicaţi. A h a ! M -am întors
înapoi spre m aşina de sp ă la t şi am trâ n tit violent
s e rta ru l p e n tru detergent.
— A h a ! am zis eu calm şi a p a re n t nepăsător,
aplecându-m ă să setez program ul de la m aşina
de spălat.*De ce nu mi-ai zis aşa de la bun început ?
— P e n tru că tre b u ia să m ă gândesc m ai bine
la to a tă tre a b a asta. Trebuia să m ă ho tărăsc ce
să facem. Şi problem a e, Imo, că, din păcate, cred
că va tre b u i să ne m u tăm acolo de tot.
M -am în to rs în sp re el com plet u lu ită şi îngro­
zită, nevenindu-m i să cred ce a u z ea m ; răm ăsesem
cu g u ra căscată.
— Să ne m u tăm acolo? Adică să ne m utăm de
la Londra ? Din casa a sta ? Intr-o căsuţă m inusculă
la m arg in ea dom eniului L atim erilo r? Tu glu­
m eşti, n u ?
II priveam tră s n ită . El se aşeză la m asă. E ra
palid, d ar foarte h o tă râ t. Avea m âinile strâ n se
la piept.
— Imogen, n-avem de a le s !
— Cum adică n-avem de ales?
Vocea-mi e ra strid e n tă , isterică şi tem ătoare.
A ră ta aşa de... ciu d at de calm.
F ăcu u n g est im plorator şi d isp e ra t şi zise:
— Facturile n eplătite, ipoteca de la casă, dato­
riile n e p lă tite de la bancă... Imo, suntem datori
v ân d u ţi şi n u m ai putem face nimic. B anca nu
ne m ai poate păsui. Şi dacă ne m utăm de-aici,

101
am p u tea să închiriem casa a sta . Am p u tea eco­
nom isi aşa de m ult... Şi eu aş p u tea să fac n aveta
p â n ă la slujbă - ne-am descurca.
E u m ă uitam la el com plet înlem n ită. Vorbea
serios. C h iar vorbea serios. M i-am tr a s u n scaun
sub fund şi m -am a şez a t cu g re u ta te vizavi de el.
Nici u n u l n -a m ai zis nim ic o vrem e.
— Alex, nu se poate să fie aşa de rău. Exagerezi.
— N u exagerez, zise el, chinuindu-se să râd ă,
d a r eşuând complet. Aş vrea eu să fie doar o
exagerare. Suntem într-o situaţie - îşi trecu vârful
lim bii repede şi încordat peste buze - , suntem în
căcat, de fapt. N-avem ieşire.
Se u ita p rin m ine, cu o privire tu lb u re , spre
geam . E u am în lem n it de groază. Alex n u făcea
a şa niciodată.
— Ce s-a în tâ m p la t ? Te-au d a t a fa ră ?
Şi în capul m eu se porni u n film în care Alex
se prefăcea în fiecare zi că se duce la m uncă, aşa
cum auzisem că se în tâ m p la cu u n i i : îşi p u n e a u
costum ul pe ei, cravata la g ât şi, de fapt, îşi p e tre ­
ceau to a tă ziua în vreo cafenea obscură, dând
telefoane disp erate de pe mobil la to ate firm ele
de resu rse um ane pe care le ştia u . P riv irea i se
lim pezi şi e ra în d re p ta tă spre m ine acum .
— N u, nu m -au d a t afară. Dar... ezită el un
pic, d a r m i-au d a t u n avertism ent.
— O, D o am n e! m i-am dus m ân a la gură.
— Nim eni din departam entul m eu n u prim eşte
an u l ă s ta nici o prim ă, şi dacă n u „ne m obilizăm
d racului o d ată şi n u atrag em in v estito ri noi“,
a tu n ci - ridică din um eri neputincios - cine ştie
ce-o să se în tâm p le!
— Vai, scum pul m eu, d a r sig u r ai să reu şe şti
să te m obilizezi! m -am în tin s peste m asă şi i-am

102
lu a t m ân a cu p um nul s trâ n s în tr-a m ea, ţin â n -
du-1 bine spre a-1 scoate din a p a tia d isp e ra tă în
care era. Ai să m ai aduci afaceri noi p e n tru firm ă ;
aşa cum ai zis şi i e r i : e o chestiune de tim p !
De-obicei, a r fi apro b at din cap, a r fi fost de
acord cu m ine şi a r fi tre c u t p este a s ta fără
discuţii, probabil că m i-ar fi d a t o m ân ă de ajutor
la p reg ă tire a m esei de se a ră sau ceva. D ar acum
p u r şi sim plu zăcea p răv ă lit peste scaun, complet
nem işcat. E ra zguduit p â n ă în stră fu n d u ri. Se
sim ţea ră sp u n z ă to r p e n tru to t ce se în tâm p lase.
V inovat fa ţă de fam ilia sa. Vinovat că v istieria
fam iliei se golea văzând cu ochii. D intr-odată
m -am ru şin a t. O are de cât tim p avea to ate a ste a
pe su fle t? De cât tim p tră ia cu te a m a c-o să fie
d a t a fară, fă ră să-m i sp u n ă şi m ie?
— O să fie bine, ai să vezi. O să ră s a ră soarele
şi pe stra d a n o astră.
El ridică din um eri.
— Poate c-aşa o fi. Dar, p â n ă atunci, ce-i de
făcut ?
— Păi, p ân ă una-alta, ne gândim şi cum pănim
bine ce-avem de făcut... Luăm în considerare... pro­
punerea lu i Eleanor, am în g h iţit în sec. P e n tru
Dum nezeu, a sta nu-i o h otărâre pe care putem s-o
luăm peste noapte, Alex. Sunt o grăm adă de aspecte
la care trebuie să ne gândim . Ce facem cu R ufus?
Ce-o să facă fă ră prieten i, fără şcoală...
— L ângă Stockley e o şcoală m ică, p u tem să-l
dăm acolo. E o şcoală p arohială, deci e pe gratis.
Şi s u n t sig u r că putem să-l înscriem . Am su n a t
deja să în treb . ^
— Ai făcut ce? am îm p ietrit.
Am răm a s fă ră o p ică tu ră de salivă în gură.
C h ia r vorbea serios. Serios p â n ă la D um nezeu.

103
— Dar... îi place la nebunie la C arrington
House. Şi to ţi p rieten ii lui...
— O să-şi facă prieteni noi acolo, Imo, şi oricum
nu ne m ai putem perm ite să-l ţinem la Carrington
H ouse chiar dacă răm ân em la Londra. O să tr e ­
buiască să-l m u tăm la o şcoală de sta t.
— La o şcoală de s ta t?
Sângele îm i în g h eţă în vene. Adică în locurile
alea unde copiii tră g e a u din pungi de aurolac şi
b ă te a u profesorii? Nici în ru p tu l capului. Nu-1
trim it acolo pe scum pul şi gingaşul m eu Rufus.
— Şi va tre b u i să ne m u tă m într-o casă m ult
m ai mică. Am putea să răm ânem în Putney, dar va
tre b u i să găsim u n a p a rta m e n t, poate u n duplex.
M-am rid ic at de la m asă şi m -am dus la uşa
cu glasvand, cu pum nii s trâ n ş i de furie, cu inim a
b ă tâ n d să-m i sp arg ă pieptul. Cum adică? Să ne
m utăm în a ltă p a rte în c a rtie ru l unde ne cunoş­
te a to a tă lu m e a ? Ca să ştie că ne m ergea prost
în loc să ne m eargă m ai bine ? Acum, când to ată
lum ea se m u ta în case m ai m ari, cu g rădini m ai
în tin se, fam ilia C am eron se în g h esu ia ? Şi să-l
trim item pe R ufus la o şcoală de s ta t, unde cei
m ari să-l b a tă p e n tru că e ra plăp ân d şi să se ia
de el m ereu ? M ă u ita m p ierd u tă la glicina care
se c ă ţă ra se aşa de frum os pe g ard u l vecinului.
El ştia că n-o să m ai pot să-l refuz. M ă încolţise.
Dar, când m -am în to rs să-l privesc în ochi, mi-am
d a t seam a că to a tă chestia îl d u rea şi pe el cel
puţin la fel de tare. Tristeţea care i se citea în ochi
nu era tocm ai o privelişte uşor de suportat. M-am
în to rs să m ă u it pe geam din nou şi m i-am lipit
n asu l de sticla rece. Tilly se alesese cu o în ţe le ­
gere de partaj destul de bună. F ap tu l că se sim ţea
foarte vinovat faţă de ea îl făcuse să fie extrem

104
de darnic. V ânduseră casa fam iliei p â n ă la urm ă,
d ar ea prim ise p a rte a cea m ai m are din capitalul
o b ţinut şi desigur că to t el p lă te a cheltuielile
şcolare p e n tru Lucy şi M iranda. N u se punea
problem a ca ele să fie re tra s e de la şcolile private
din A m erica unde în v ăţa u , am observat eu cu
am ărăciune în suflet. Am s trâ n s pum nul şi m ai
ta re p ân ă ce unghiile au încep u t să m i se înfigă
în carne. D ar ştiam deja to a te a ste a când l-am
lu a t de soţ. Ş tiam d in ain te că o să tre b u iasc ă să
în tre ţin ă şi altă fam ilie şi că treb u ia să m ă m u lţu ­
mesc cu ce ră m â n e a de pe u rm a lor. Şi acceptam
to ate a ste a bucuroasă -*• foarte bucuroasă —, a tâ ta
tim p cât îl aveam pe el doar p e n tru m ine. Şi eu
oricum n u contribuisem cu nim ic la to a te astea.
D oar nu aveam o slujbă stabilă.
C ând am rid icat capul, în tr-u n sfârşit, el era
undeva în celălalt colţ al bucătăriei, aplecat deasu­
pra chiuvetei, cu spatele la m ine. Avea m âinile
b ăgate adânc în b u zu n are şi um erii lă sa ţi în
hanoracul a lb a s tru pe care-1 p u rta . M i-am dat
seam a brusc, p e n tru prim a oară de când îl cunos­
cusem , că p ă re a m ai în v ârstă. M i-a venit în cap
im aginea sa cum p ă şea ţa n ţo ş şi în crezăto r pe
holul de la W einberg şi P arsons cu m ulţi ani în
u r m ă ; a tâ t de sigur pe el şi de chipeş, cu pulpana
hain ei flu tu râ n d u -i în u rm ă, cu p ă ru l său cel
blond revărsându-i-se în bucle pe ceafă. Am tra s
aer în piept şi m -am dus în sp re el. L-am lu a t în
b ra ţe pe la spate şi m i-am s p r r jn it fa ţa pe um ă­
ru l lui. El n u s-a în to rs spre m ine, ci continua să
privească p ierd u t către m ăru n taie le de inox ale
chiuvetei.
M ă în treb am câteo d ată dacă n u cum va lui
Alex îi lipsea v iaţa pe care o ducea în ain te. C asa

105
de pe Flood S tre e t, agenda socială în cărcată,
m asa la re s ta u ra n t în fiecare seară, m ersul la
operă. Cum îl ţin e a m s trâ n s în b raţe , sim ţeam
cum to a tă deznădejdea sa văzând sta d iu l de dis­
p era re în care aju n se se ră tre b u rile em ana din el
şi trecea p rin m ine. O sim ţeam ca pe un fierăs­
tr ă u care îm i rete za avântul. N u voia să fie scos
din ra h a t de prieteni. Nu voia să fie pus în situaţia
să accepte acte de c a rita te, şi E leanor făcuse în
a şa fel în câ t propunerea ei să n u sune ca u n a
izvorâtă din m ilă. N oi i-am face ei o m are favoare,
n u invers. Şi, ca de-obicei, ea e ra care strălu cea
în afacerea a sta , în calitate de persoană de mii
de ori m ai d ră g u ţă decât m ine, care voia doar să
m ă aju te să-m i ţin viaţa în frâu, să se transform e
în K ate, vecina şi p rie te n a de vizavi, în al cărei
cuier e ra u m ereu a tâ rn a te hanoracul şi şapca de
şcoală a copilului m eu şi pe care o in v itam din
când în când la câte un prânz ca în tre fete şi cu
care m ă duceam uneori la câte un evenim ent de
c a rita te , când nouă, de fapt, ne ajunsese cu ţitu l
la os. Alex probabil că se a ştep ta să ni se întâm ple
ceva de genul ă s ta , d a r eu... şi eu ştiam , d a r m ă
to t am ăgeam că n u era aşa. A pucasem cu dinţii
de visurile m ele. Mi s-a pus u n nod în g â t şi l-am
s trâ n s m ai ta re . Şi, la urm a urm ei, p u team să
fac fa ţă oricărei nenorociri, d a r n u pu team să ţin
p iept tris te ţii lui.
— Ne m ai gândim la tre a b a a sta , scu m p u le !
B ine? i-am şoptit pe u n ton care su n a s u rp rin ­
zăto r de răg u şit. M ai vedem, d a ?

106
C apitol 6

K ate scăpă pe jos pachetul pe care-1 scosese


din frigider şi mii de boabe de m azăre ţâ şn iră din
el şi se răsp â n d iră în toate colţurile bucătăriei, ca
nişte m inuscule proiectile de artilerie. Se întoarse
spre m ine, cu o privire îngrozită.
— G lum eşti, nu ?
Am d a t din cap a negaţie, a m ă râtă .
— Trebuie, Kate. Ne-am chinuit a tâ ta să găsim
a ltă cale, d a r nu m ai există. Am dezgropat toate
facturile n ep lătite, to ate som aţiile de p lată, toate
a m e n in ţă rile cu ju d ec a ta , tot. N u e o privelişte
p rea plăcută, să ştii.
Şi ch iar nu era. Alex şi cu m ine sufeream de
„sindrom ul som aţiei de plată", eu ignoram factu­
rile cu d esăv ârşire şi m ă prefăceam că le voi
deschide m ai tâ rz iu , dar, în tr-u n final, am aflat
cu groază că Alex era cu u n pas în faţa m ea şi
acum le îndesa pe sub pernele de la canapea,
îm podobiserăm m asa din bucătărie cu toate plicu­
rile n eatin se, le stu d ia seră m cu^atenţie aşezaţi
fa ţă în fa ţă la m asă şi reuşiserăm , după sforţări
supraom eneşti, să în fru n tă m c ru n ta rea lita te .
— Da, d a r a sta e o schim bare a tâ t de radicală.
Cum să vă m u ta ţi ? Lucrurile or să se liniştească,
ai să v e z i!

107
Am tra s a e r în piept şi m -am p re g ă tit să-m i
asum rolul de călău pe care-1 ju case cu a tâ ta
m ăiestrie soţul m eu, cu p u ţin tim p în urm ă, iar
K ate urm a să fie în locul m eu, cea condam nată
la m o a rte : cea care se im ploră, refuză să creadă,
se roagă să obţină o a m ân are a sen tin ţei. Ia r eu
n-aveam decât să refuz dând din cap, aşa cum
fusesem in s tru ită m ai devrem e.
— Se pare că nu. E deja al doilea an în care
nu-i dau prim ă. Şi a s ta n u e num ai vina lui, am
a d ă u g a t eu ca o soţie dev o tată ce eram . Tot
City-ul e într-o înv ălm ăşeală terib ilă. Oam enii
su n t d aţi afară în stâ n g a şi-n d reap ta, oriunde
vezi cu ochii. C ât despre casă, dacă n u facem
ceva acum , or să facă a lţii p e n tru noi şi nu prea
o să ne placă, am zis eu reproducând arg u m en ­
tele lui Alex.
— Te referi la p o rtă rei ? exclam ase K ate cu
ochii m ari.
E u am rid ic at din um eri.
— Cine ştie ? Adică, pe bune, credeam că a ştia
m ai a p a r doar în piese de te a tru dickensiene, dar
se p are că încă m ai există - doar că cei din zilele
n o a stre a ra tă u n pic a ltf e l: a p a r din F orduri
Mondeo şi p o a rtă „bijuterii11 opulente în loc de
sm ochinguri şi jobenuri.
K ate s-a a şezat tre m u râ n d to a tă vizavi de
m ine la m asă. A ră ta com plet d istru să de veştile
astea. M ă rugam în sinea m ea să n u cum va să
izbucnească în plâns, p e n tru că dacă ei i-ar fi
d a t lacrim ile, şi eu aş fi făcut exact la fel.
— N u pot să accept asta.
— Ş tiu, nici eu.
îşi trâ n ti m âinile pe m asă neputincioasă şi
m ă privi cu ochii săi alb aştri şi adânci înotând în

108
lacrimi. Am privit pe fereastră, încurcată de-a bine-
lea acum. A m ândouă ştiam cât de m ult însem na
să ai o p rie ten ă care să stea vizavi şi pe la care
să treci ca să-i m ai spui câte u n secret, să râzi
de câte o pro stio ară, să m ai bei o gură de cafea
cu ea, să ciuguleşti câte-o bucăţică de ciocolată, să
m ai b ârfeşti voios pe câte-o m am ă de la şcoală -
să ai la îndem ână mici satisfacţii de genul ă sta
era m in u n at, d a r era m u lt m ai m u lt d e -a tâ t în
joc. De curând, K ate şi cu m ine ne apropiaserăm
foarte-foarte ta re . Şi eu aflasem lu cru ri despre
ea pe care aveam sen zaţia că n u le m ai spusese
nim ăn u i niciodată. Şi cred că îi fuşese d estu l de
uşor să aibă încredere în m ine, p e n tru că eu
n-aveam niciodată de-a face cu oam enii din cer­
curile sociale elevate p rin care se în v â rte a ea,
deci nu avea unde să m ă ia g u ra pe d inainte. In
ceea ce m ă priveşte pe m ine, păi... m ie p u r şi
sim plu îm i plăcea de ea. Şi ceea ce a început ca
o p rieten ie din com oditate şi in ev itabilă apro­
piere sp a ţia lă se tran sfo rm ase în ceva extrem de
r a r şi special izvorât dintr-o potrivire.
Se ridică repede de la m asă ca să ne scutească
pe am ândouă de o scenă je n a n tă şi lu ă făraşu l
şi m ă tu ra din dulap.
— M azăre b le s te m a tă ! m orm ăi ea în barbă,
strângând-o oarecum n e a ju to ra t cu făraşul.
O aru n că apoi în coşul de gunoi.
— Vezi c ă 'a i a ru n c a t şi făra şu l la gunoi! am
observat eu. |
— C e? A.
II recuperă din coş cu m in tea în a ltă p a rte şi-l
trâ n ti înapoi în dulap. Apoi se întoarse şi-şi încru-
cişă m âinile la piept, uitân d u -se la m ine cu ochi

109
m ari, de parcă s-ar fi u ita t d rep t în ochiul unei
fu rtu n i ce va să vie.
— Mi se p are că ai cam in tr a t în panică. Şi că
acum te porţi aşa ca să n-o dai într-o ^criză.
— Ah, păi fix a şa e, am căzut eu de acord. Şi
a s ta fix o criză e. Şi ca să m ai răm ân em cu vreo
ş a n să de ieşire din ea, cât de m ică, tre b u ie să ne
grăbim . Ni se scufundă corăbiile, K ate, ap a ne-a
aju n s cam p â n ă la gât. P ro p u n erea lui E leanor
e un colac de salvare.
— Eleanor, se ră s ti ea, cu n asul în u şa de la
frigider, de unde încerca să scoată nişte sa la tă pen­
tru prânz. Parcă nu puteai s-o în g h iţi! Ziceai că ţi
se p are că încă m ai vrea să-l p rin d ă pe Alex în
m reje şi că de-abia a şte p ta să pu n ă g h e a ra pe el.
Păi, acum i-1 aduci pe t a v ă ! şi trâ n ti un castravete
şi u n ardei pe fundul de lem n. O să-l m ănânce
cu fulgi cu to t!
— Cred că am cam exagerat aici, am în g ăim at
eu în grabă, rozându-m i o unghie. De fapt, s u n t
sig u ră că am exagerat. De fapt, E leanor e o p er­
soană drăg u ţă.
— E, c ă c a t! izbucni Kate, care tă ia castravetele
în tr-u n fel de-a d rep tu l am eninţător. S ă p tăm â n a
tre c u tă m i-ai zis că e o profitoare n e ru ş in a tă
care şi-a pus piro striile doar p e n tru b an i şi că
re g re tă am arnic m işcarea a s ta zi de zi. M i-ai zis
că e de-a d rep tu l dezam ăgită de P iers cel fără de
g ât şi că s-a aşezat la pân d ă în cău tare de o bucă­
ţică b u n ă care să-i um ple orele după program şi
că i s-a pus p a ta fix pe soţul tă u !
— N -am zis aşa c e v a ! m -am b â lb â it eu d rept
răspuns - adică îmi aduc am inte că am zis că dacă
te m ă riţi cu averea, treb u ie să şi p lă te şti p e n tru
ea, d a r aproape sig u r că era doar o generalizare.
N u cred, de fapt, că i s-a pus p a ta pe Alex.

110
Kate se întoarse către m ine şi-mi flu tu ră cuţitul
pe la nas.
— Ai zis cu g u ra ta că u ltim a oară când aţi
fost la ei în vizită, ea num ai ce nu şi-a pus ţâţe le
pe m asă. Ai zis că organizase o petrecere la p a tru
ace cu douăzeci de oaspeţi şi cu un m agician
a n g a ja t p e n tru u n n u m ă r după m asă şi că la fel
de bine a r fi p u tu t şi ea să facă u n num ăr...
— E u ? Am zis a sta ? am făcut eu, complet oripi­
lată. D oam ne, groaznic. S u n t o vacă n esim ţită.
N u, nu, a ră ta m in u n a t în seara aceea. Poate doar
p u ţin - ştii tu - , poate îi e ra p u ţin rece.
— Şi ai zis că ai in tr a t în sala de b iliard la
cafea şi că ea era aplecată peste ma,să şi că Alex
e ra aplecat peste ea şi-o în v ă ţa cum să bage bila
roşie în g aură. Şi că ţi se p ă re a că probabil şi-ar
m ai fi b ăg at şi altceva în g a u ră dacă dădeai
buzna peste ei două m inute m ai târz iu .
— Da, d ar am cam s ă rit calul cu aia, am zis
eu în grabă. Alex m i-a explicat situ a ţia în m aşină
la întoarcere, e un fel de glum ă re c u re n tă a lor.
El încearcă de când e ra u mici s-o înveţe să joace
b iliard şi ea e complet lip sită de orice u rm ă de
tale n t.
— Da, da, de când e ra u mici şi el e ra b ă ia tu l
in te n d e n tu lu i, ia r ea fe tiţa ferm ieru lu i şi m er­
geau de m ân ă la Pony Club şi e ra u m ereu călare
pe la u n u l şi a ltu l pe-acasă. Şi el m ereu adoptă
a s ta ca scuză p e n tru felul extrem de afectuos în
care se p o a rtă cu ea.
Se opri din tr-o d ată. Văzu expresia în tip ă rită
pe faţa m ea. Roşi puţin. «'
— Pardon. N u trebuia să zic asta. N u voiam să...
d a r... s u n t sig u ră că ai d rep tate, de fapt. Ai ju d e ­
cat-o g reşit, da. Şi eu su n t doar s u p ă ra tă acum.

111
M-am rid ic at de pe scaun şi când am aju n s în
m ijlocul b u cătăriei ne-am îm b ră ţişa t strân s.
— Şi eu s u n t su p ă ra tă , K a te ; nici n u pot să
concep că treb u ie să ne m utăm . N u pot' să m ă
îm pac defel. Şi îm i vine să m or la gândul că m ai
tre b u ie şi să-i fiu d ato are v ân d u tă, colac peste
pupăză.
E a se tra s e înapoi cu a g ilita te şi m ă privi
d re p t în ochi.
— A, ştii, eu n u p rea aş lua-o a şa de pom ană,
fă ră să plătesc chirie.
— P ăi, nici n-o să facem aşa, sta i lin iştită , am
ad ă u g at eu repede. Alex voia să facem a sta , dar
l-am convins să sune la u n ag en t im obiliar din
lo calitate şi să afle cam cât e p re ţu l de închiriere
p e n tru căsuţe d ă ră p ă n a te în zonă. E ieftin ca
b raga, d a r Alex i-a scris deja lui P iers şi i-a
m u lţu m it p e n tru m ărin im ia ofertei lui etc., etc.,
n u m ai că n-am p u tea nici în ru p tu l capului s-o
acceptăm decât dacă ne la să să-i p lătim chirie.
Am şi eu m ân d ria m ea.
— A şa deci, spuse ea, pescuind un şerveţel
din m ânecă şi suflându-şi n a su l ca o trom petă.
Se întoarse la ciopârţitul castravetelui pe care-1
ţin e a în m ână.
— Şi ce-o să faceţi cu casa v o a stră ? N um ărul
42 ? întoarse brusc capul înspre geam ul care dădea
pe p a rte a cealaltă a străzii.
— P ăi, n-o vindem , o închiriem , şi m -am sp ri­
jin it pe m arg in ea m esei în tim p ce ziceam toate
astea. Alex a r fi v ru t s-o vindem , d a r am reu şit
să-l conving să nu facem asta. Şi o să luăm şi o
chirie d a tă dracului p e n tru ea oricum , aşa că
cine ştie ce-o să se m ai întâm ple ? In tr-u n an sau

112
doi, când reuşim să ne punem înapoi pe picioare
financiar, poate că o să reuşim să ne m utăm
înapoi aici... Să venim înapoi la Londra.
K ate tra se un zâm bet tris t în barbă, cu o m ină
de „las’ că ştiu eu m ai bine“, privind înspre ardeiul
ei roşu pe care-1 tă ia în linişte.
— N-o să faceţi aşa, spuse ea în tr-u n târziu .
N im eni n u se m ai întoarce la L ondra niciodată.
D upă ce se m u tă de-aici, încep să-şi dea seam a
ce v ia ţă m u lt m ai u şo ară duc acolo. Ca să n u m ai
vorbim şi că o să-m i fie îngrozitor de dor de tine,
de fapt, cred că fix de-aia m ă şi port aşa de
a iu re a acum . Că eu o să s ta u to t în L ondra a s ta
b leste m a tă cu soţul m eu, chirurgul de succes, şi
m u n ţii m ei de b an i şi tu o să s ta i într-o căsu ţă
la ţa r ă cu tra n d a firi c ă ţă ră to ri la u şă şi o gră-
d in u ţă de z a rzav at în spate şi câţiva puişori p rin
curte. R aiul pe păm ânt.
Oftă.
— Ia zi, şi cum se cheam ă - C ăsu ţa cu T ran ­
d afiri? L iv ad a? H ai, fă-m i în ciudă...
— S hepherd’s C ottage.
— Shepherd’s Cottage, m urm ură ea, lăsându-şi
cu ţitu l jos p e n tru o clipă şi u itâ n d u -se drept
în ainte. Şi m ai bine. Mai m ult să-m i faci în ciudă,
p arcă sm uls dintr-o carte de poveşti. Cu m ieluşei
zburdalnici pe păşunile de lângă casă şi p ă stră v i
lucind şi zbenguindu-se p rin p â râ u l care curge
pe lân g ă casă. N orm al!
A păsă cu ţitu l cu a tâ ta forţă în câ t ju m ă ta te
din ard eiu l roşu de pe tocător se dădu de-a ber­
beleacul şi căzu. L-am cules de pe |o s şi ea se
puse pe ciopârţit şi c u ră ţa t sâm burii de parcă
e ra servitorul care-i scoate ochii lui G loucester

113
dintr-o piesă de S h a k e sp ea re 1. Mi s-a pus u n nod
în gât.
— P ăi, o să veniţi în vizită pe la noi, desigur.
Să s ta ţi în w eekend la noi şi noi o să m ai venim
la Londra. Ştii, să luăm cina şi să m ergem la
câte o piesă de te a tru ...
C h iar pe când îm i ieşeau cuvintele a ste a pe
gură, ştiam p rea bine că n-o să fie nici pom eneală
de-aşa ceva. Ş tiam p rea bine că, în vrem e ce
K ate se va d istra cu m aşin a de ta p e ta t sâm b ătă
d im in ea ţa în a in te să m ănânce cu to ţii nişte
sendvişuri pe te ra s a din sp ate, S ebastian, obosit
după o s ă p tă m â n ă grea şi lungă de s ta t la m asa
de operaţii, îşi va face cu to tu l alte plan u ri. De
asem enea, m ersu l la te a tru , care nu p ă re a să
aibă sorţi să figureze pe agenda socială a fam iliei
C am eron p rea curând, din m otivele financiare
bine cunoscute. A devărul gol-goluţ e ra că vieţile
no astre, care p â n ă acum fu seseră a tâ t de ta re
un ite, a şa de legate u n a de a lta, u rm a u să se
ru p ă din tr-o d ată. O re la ţie căreia îi tre b u ise ră
a tâ te a ore de s ta t la cafea, de dus copiii la şcoală,
de lu a t u n a a lte ia copiii de la şcoală şi de ore de
g ă tit îm p reu n ă la b u c ă tă rie p â n ă picam avea să
fie d a tă u ită rii cât ai zice peşte.
K ate scoase u n oftat adânc, cu ochii pironiţi
către vârful pantofilor ei L.K. B ennett.
— Sigur că o să ne m ai vedem. Desigur. O să
vin şi cu copiii la tine când au liber de la şcoală şi
tu o să m ai treci pe-aici când m ai ajungi p rin oraş,
dar... n-o să m ai fie la fel. Ă sta-i sfâ rşitu l unei
epoci. C ap ătu l căilor cunoscute.

1. Este vorba de Regele Lear. Referinţa este la Ducele


de Cornwall.

114
N e-am zâm bit u n a a lte ia strâm b şi tris t şi
poate că ne-am m ai fi îm b ră ţişa t o d a tă dacă
K ate, cu ta c tu l care-o caracteriza, n -ar fi apucat
din nou c u ţitu l şi n -a r fi început să taie la ardei
în tr-u n mod n iţe l m ai controlat, fă ră să m ai p a ră
în culm ea nervilor.
— D ar p en tru tine e un nou început, draga mea,
ceea ce e fix ce-ţi tre b u ia acum. Am ândoi aveţi
nevoie de asta. A venit clipa să vă vedeţi de drum.
Tot în seara aceea i-am d a t şi lui Rufus vestea.
A lu a t to tu l cu o m ină flegm atică şi m ai m ult
stoicism decât m -aş fi aştep tat. Se obişnui cu ideea
tim p de o oră sa u două fără să zică nici pâs, dar,
n iţe l m ai tâ rz iu , se în fiin ţă la m ine în dorm itor.
— Şi eu unde o să m ă m ai duc la şcoală ? în ­
tre b ă el oarecum poruncitor, uitân d u -se la m ine
în oglindă cu ochii lui m ari şi căprui.
S tă te a la m ă su ţa m ea de to ale tă în form ă de
rinichi, se fâ ţâ ia pe scaun şi se ju ca cu nişte
ru ju ri vechi de-ale m ele din se rta r, le în v â rte a
ca să ia să şi apoi le băga la loc, în vrem e ce eu
schim bam a ş te rn u tu rile în sp atele lui.
— Vai, Rufus, o să-ţi placă la nebunie. E o şcoală
drăguţă care ţine de parohie, chiar în sat, şi e m ult
m ai m ică şi m ai p rim ito are decât C arrington
H ouse, şi e foarte bine v ăzu tă în zonă.
îm i luasem inim a în d inţi şi o sunasem pe
Eleanor cu câteva zile în urm ă şi ea se entuziasmase
brusc şi începuse să-m i laude şcoala asta, ba chiar
îmi dăduse şi nu m ăru l directorului de-acolo.
— T uturor li se p are o şcoală m in u n a tă , ciri­
pise ea în receptor. Şi to ţi copiii din zonă m erg
acolo, ia r copiii Verei s u n t nebuni după^ea.
— C are Vera ?
— M enajera m ea.

115
— Aha.
— Şi se p are că şi directorul e grozav, con­
tin u ă ea cu acelaşi entuziasm . E şi nou angajat,
şi tânăr, cu m ultă energie, se pare c-a transform at
cu to tu l şcoala de când e aici. Am m ai a u z it şi că
e extrem de şa rm a n t.
Probabil că avea o zi ta re p ro astă când l-am
sunat.
— S em estrul acesta ? Nu, nu p rea cred că va
fi posibil. Avem elevi p â n ă peste poate.
I-am explicat apoi că soţul m eu su n ase deja
şi că a ran jase, sau a şa mi se spusese, u n loc
p e n tru Rufus.
• — A, da, acum îmi amintesc. Chiar am vorbit cu
soţul dum neavoastră. D ar am vorbit doar teoretic.
In mod sigur n u i-am făcut nici o prom isiune.
G ro z a v !
— P ăi, ş tiţi eu s u n t p rie te n ă cu E leanor
Latim er, am s u s u ra t eu fă ră u rm ă de scrupule în
receptor, n u trin d sp e ra n ţa că, dacă m enţionam
pe cineva din p ă tu rile superioare ale orăşelului,
şi el avea să lase g ard a jos.
— C hiar a şa ? se ră s ti el la m ine. A tunci poate
a ţi p u tea să-i sp u n e ţi din p a rte a m ea că data
viitoare când câinii ei îşi m ai fac nevoile pe terenul
m eu de joacă, o să am grijă să-i îm puşc!
— Aha, a şa am să fac, am bâig u it eu. D ar
p â n ă u n a-alta...
— P â n ă u n a -a lta , lăsaţi-m ă pe m ine să mă
ocup. O să văd ce-i de făcut.
Şi se auzi tonul.

Peste o săptăm ână am prim it u n m esaj scurt


pe m ail în care mi se aducea la cunoştinţă că, din
m om ent ce ta tă l unui copil din clasa a doua m urise

116
în tr-u n accident tragic cu o com bină de tre ie ra t,
fam ilia acestuia u rm a să se m ute, deci p u tea să-l
prim ească pe fiul m eu în locul vacant. Pe locul
m ortului, m i-am zis eu, citind plină de spaim ă.
D oam ne sfinte, în ce fel de loc u rm a să stă m ?
O are oam enii cădeau în tre ie ră to a re în fiecare
zi, ju p u ia u iepuri cu dinţii şi îşi îndesau popândăi
în p an talo n i în a in te să ia să la c u m p ă ră tu ri?
— O şcoală p a ro h ia lă ? se în to a rse R ufus cu
fa ţa la m ine de la m asa de toaletă. Adică - a sta
t în se a m n ă că e într-o biserică?
/ "A
— N u, scum pule, în seam n ă că p a d m in istra tă
de biserică. Adică e o... am b ăg at o pern ăjîn tr-o
faţă de p ernă, zâm bind larg. O şcoală c reşti­
nească. G rijulie. D răguţă. '
îm i şi închipuiam cum un vicar d u rd u liu şi
jovial, cu poalele su tan ei în vânt, in tra într-o sală
de clasă m icuţă, la m b risa tă to a tă cu lem n n a tu r,
cu u n zâm bet larg şi blajin fluturându-i pe buze la
vederea rândurilor de copii cu bujori în obrăjori, şi
care începea să ţin ă o predică despre cum toate
fiinţele D om nului e ra u de n e p re ţu it, apoi îi bine­
cu vânta în a in te s-o zbughească to ţi pe câmpii,
fetiţele cu codiţe îm pletite se repezeau să se joace
cu cercul şi să sa ră coarda, ia r băieţeii se puneau
pe făcut b araje pe râ u în jos şi pe c ă u ta t broaşte.
— M am ă, acolo la ţa r ă au Dib D ab1?
— S igur că au. Poţi să le cum peri de la m aga­
zinul din sat.
Acum a scena se schim base, Rufus şi şleah ta
de b ăieţei cu o b ra ji/ru m e n i pe care îi văzusem
n iţe l m ai devrem e cu ochiul m inţii cu p raştii

1. Fel de acadea care se mănâncă înm uiată îă suc de


fructe cu gheaţă pisată.

117
iţindu-li-se din b u zunarele pan talo n ilo r se în tin ­
deau peste o tejghea cu b ă n u ţi în m ân ă către o
doam nă d urdulie şi m icuţă care le zâm bea larg
şi lu a de pe un ra ft u n borcan cu dropsuri în
form ă de pere.
— Rufus, d a r să ştii, îl priveam cu blândeţe,
la ţa r ă oam enii n u p rea ţin p asu l cu vrem urile.
Probabil că o să dai de ciubucuri1 şi de p raştii
p e n tru vrăbii m ai degrabă decât de Dib Dab şi
de Gam eboy-uri.
— Vai, zise R ufus d estu l de dezam ăgit. Ce-i .
aia ciubuc?
— C iubucul2 e u n om nenorocit care zice una
şi face cu to tu l a lta, se ră s ti Alex, in trâ n d pe
n e a şte p ta te în dorm itor şi aruncându-şi cât colo
serv ieta pe un scaun. Poţi să-l în tre b i şi pe şeful
m eu,1ştie o groază de lucruri despre asta.
îşi sm uci c ra v a ta ca s-o desfacă, enervat.
— D ar ştiu c-ai aju n s devrem e. Ai a v u t o zi
bună?
— O zi dată dracului, m ersi de întrebare. Roger
B artw ell m i-a p relu a t contractul cu H edges şi
B artw ell. Sper să i se hulească frânele de la noul
BMW şi să m oară în g ro p at într-o carcasă de
m etal arzândă, în chinurile iadului. Să se ducă
pe copcă, să se ducă în v ârtin d u -se, asta-i doresc!
L asă jos rujul, Rufus.
— E a m i-a d a t voie, tra s e Rufus o linie de ruj
de probă pe u n a din buze.
— N-am nimic îm potrivă, i-am ră sp u n s eu cu
in d u lg en ţă în glas.

1. în original humbug - un fel de bomboană de mentă


în formă de bastonaş cu dungi albe şi roşii.
2. H umbug mai înseam nă şi „linguşitor".

118
— DAR EU A M ! u rlă Alex, aruncându-m i o
privire fioroasă.
Rufus lăsă jos rujul şi se u ită u râ t la ta tă l său.
O tăcere m o rm ân tală se a şte rn u , tim p în care
Alex îşi dădea costum ul jos. îşi scoase sacoul şi
cravata, în vrem e ce eu netezeam cearşaful şi
aran jam pernele.
— O să stăm m ai aproape de m ă tu şa H an n ah ,
n u ? îngăim ă R ufus în tr-u n târziu .
Luase din nou rujul pe nesim ţite şi se juca cu el
pe furiş, cu m âinile în sertar. Şi dacă replica asta
e ra sp u să special p e n tru a-1 enerva pe taică-său,
îşi a tin se scopul de m inune. *
— Da, ăsta-i fix dezavantajul d istracţiei ce
u rm ează, se stropşi Alex care se aşezase pe p a t
şi-şi tră g e a pantofii din picioare.
Şi-l aruncă pe unul cât colo, până hăt, în celălalt
cap ăt al cam erei.
— B lestem ata ăia de s o r- ta !
— Şi de unchiul E d d ie ! m ai adăugă R ufus cu
u n zâm bet larg şi a p a re n t inocent. Aşa-m i place
de unchiul E d d ie !
— E d d ie ! se stropşi Alex şi icni puternic, arun-
cându-se te a tra l pe p at, cu m âinile în a er „de
durere". Şi boaşele lui b le s te m a te !
R ufus şi cu m ine ne stricam de râs.
H an n ah , sora m ea m ai m are şi cu m ult m ai
pe calea cea bu n ă decât m ine, se căsătorise cu
Eddie Sidebottom , pe care-1 cunoscuse cu m ulţi
ani în urm ă la o 'tab ără socialistă de în tra ju to ra re
de la Istan b u l. H a n n a h era pe vrem ea aceea o
stâ n g istă convinsă, g a ta oricând să în tin d ă o
m ân ă de ajutor tu tu ro r celor nevoiaşi dhl lum ea
în tre ag ă şi cu un soi de conştiinţă socială pe care
de-abia a şte p ta s-o lase to a tă cuiva. H oinărea

119
p rin to a tă lum ea în că u ta re de cauze nobile pe
care să le adopte, g a ta oricând să se revolte
îm potriva educaţiei de clasă de mijloc cu to tu l şi
cu totul burgheză, enervată la culme că ea pe-asta,
de fapt, n-o prim ise. F a p tu l că locuiam în tr-u n
a p a rta m e n t în cartieru l boem H ighgate şi că ta ta
era actor, nu contabil, ia r m am a, n u n u m ai că nu
e ra nici pe d ep arte genul ăla de casnică cu p ăru l
m ovuliu, conservatoare p â n ă în m ăduva oaselor,
d a r se flen d u rea de colo-colo cu m ărgelele ei
lu x u ria n te , sugând din chiştocul de la ţig ară,
h a b a r n-avea pe ce lum e tră ia sa u ce zi era, ei
bine, fap tu l ă s ta o tra c a s a la m axim . F a p tu l că
nim eni nu observa revolta ei îm potriva societăţii
o scotea din pepeni de-a binelea. De fapt, chiar
când s-a întors din ta b ă ra de în tra ju to ra re, m am a
a în treb at-o dacă s-a d is tra t bine în Cornwall.
— C are C ornw all? Am fost la Ista n b u l!
— A, m i s-a p ă ru t că ai zis că te duci în
C ornw all. Şi cine-i b ă ia tu l? îi zâm bi ea.
— El e Eddie. Ne căsătorim, se îndreptă H annah
de şale în sem n de sfidare.
— Ce d răg u ţ! zise atu n ci m am a, a ran jân d u -şi
noua ei perucă stil Bo D erek cu u n ochi în oglindă.
E cum va ta x im e tris t?
— N u, de ce în tre b i?
— P ăi, la Ista n b u l su n t tu rm e de ta x im e trişti
pe to ate drum urile, îi aru n că H annei o privire
su rp rin să , ridicând o sprânceană, de p arcă ea a r
fi tre b u it să ştie a şa ceva. Ce păcat, îngăim ă ea,
aplecându-se către oglindă ca să v ad ă dacă nu
cum va avea ruj pe dinţi. Noi nu p rea avem ta x i­
m e trişti pe-aici, ştii... B ietul B ertie F eathersom e
a s ta t două ore în fa ţă la A rts Club acum vreo
câteva seri.

120
Eddie era de fapt profesor undeva în W igan
şi era d iam etral opus H annei, cu felul lui de-a fi
relax at şi las-o, că m erge-aşa - spre deosebire de
H annah, care e ra câteo d ată extrem de a rţăg o asă
şi a u to rita ră .
E ra în a lt şi tim id, cu plete lungi şi cărunte —
albise deja la douăzeci şi tre i de ani - şi extrem de
d ră g u ţ: un fel de sergent Wilson p entru stilul de
terrier agitat şi locvace, gen căpitanul M ainwaring,
în care se p u rta H a n n a h 1.
O tr a ta m ereu cu respect pe H a n n a h şi îi
spunea „îngeraşul m eu“ şi e ra com plet în n eb u n it
după ea, i se p ă re a că e soarele de pe cer. N ouă
ni se p ă re a că el e ra soarele de pe cer, deci atunci
când s-au „luat“ şi s-au aşezat la casa lor, în tr-u n
duplex din E a s t Sheen, şi începuseră o viaţă
lin iş tită care mie şi m am ei ni se p ă re a burgheză
de-a binelea, ceea ce ne făcea să chicotim pe
, în fundate, ne-am bucurat.
P re d au am ândoi la gim naziul din zonă, ea
e ra profesoară de desen, ia r el de engleză - şi
H an n ah se îngrăşase, ia r p ărul lui Eddie devenise
m ai scu rt şi albise m ai ta re , dar, în a fa ră de
a sta , lucrurile n u p rea se schim baseră. Se m u ta ­
se ră la ţa r ă după n işte ani buni, când lu ase ră
h o tă râ re a să se scape din cuşca vieţii la oraş,
să-şi cum pere o căsuţă, să pred ea la o şcoală
m ică şi să facă o droaie de copii. Şi au re u ş it să

1. Captain Mainwaring şi Sergeant Wilson sunt două


personaje din serialul de comedie britanic D a d d y’s
A rm y, în care era vorba de perioada de după al
Doilea Război Mondial. Căpitanul Mainwaring era
un personaj agitat, coleric şi mereu pompos, superior,
prieten bun şi opusul sergentului Wilson, care e
gentil şi săritor.

121
le facă pe toate astea fără nici un fel de problem ă,
m ai p u ţin pe-aia cu droaia de copii, din păcate.
D upă ce s-au ch in u it ani de zile cu to t felul de
analize com plicate şi lungi, incomode şi extrem
de scumpe, au descoperit că am ândoi e ra u de vină
p e n tru disfuncţia a sta , aşă că s-au d a t b ă tu ţi.
E ra u surprinzător de „împăcaţi" şi vorbeau despre
in fe rtilita te a lor cu u ş u rin ţă şi d ezbăteau pe larg
situ a ţia cu toţi oam enii cu care făceau cunoştinţă,
m ai ales H an n ah , cu stilu l ei robust şi im pudic,
care nu se dădea înapoi de la nimic.
— Vaginul m eu are a c id ita tea p rea m are, îm ­
p ă rtă ş i ea fam iliei când luam p rân zu l la un pub
într-o dum inică în care ne strân seserăm to ţi ca să
facem cu n o ştin ţă cu noua p rie ten ă a lui ta ta —cu
tot cu m am a, de altfel. Şi chiar dacă m ă spăl acolo
re g u la t cu ia u rt, lucru care e oarecum îm potriva
legilor g rav itaţie i şi face o m izerie de nedescris
(la auzul vorbelor ăstora, to ate rep rezen tan tele
sexului frum os de la m asă s-au s trâ m b a t şi şi-au
s trâ n s picioarele), to t nu reuşesc să-l transform
în tr-u n m ediu suficient de favorabil.
S am anthei, cucerirea ta te i cea m ai nouă, cre-
veţii pe care-i m ânca p ă re a u să-i ste a în g ât şi
în g h iţea cu noduri.
— Şi pe d easupra, sperm atozoizii lui Eddie
sunt extrem de leneşi, m ărturisi ea cu o voce extrem
de strid en tă , în vrem e ce Eddie încuviinţa resem ­
n a t şi în ţelep t, lu ân d câte o în g h iţitu ră din sucul
de an a n as din fa ţa lui. C h iar dacă se ţin e o lună
în tre a g ă şi apoi îşi dă drum ul într-o ejaculare
u ria şă , to t n u ajung p â n ă la colul m eu.
C ând a zis a sta , im agini cu Eddie colindând
câm piile de la ţa r ă cu scrotul u m flat şi pe cale
să explodeze, târâ n d u -se spre şi de la serviciu cu

122
în c ă rc ă tu ra sa grozav de m are, apoi îm pleticin-
du-se pe scări p â n ă la dorm itor şi apoi dând
drum ul la fu rtu n cu presiunea pe care a r fi avut-o
u n tsu n a m i m am u t m -au n ă p ă d it de-a d rep tu l în
tim p ce-mi înfulecam ouăle scoţiene.
— P ăi, ai p u te a să apelezi oricând la seringă,
i-ş propus m am a binedispusă.
H a n n a h făcu o m u tră a c r ă :
— V-am m ai zis. N u vrem să încercăm fertili­
z area in vitro.
— N u de-aia, ci p e n tru ca să bagi ia u rtu l acolo,
în ă u n tru . *
Se a şte rn u o tăcere penibilă, în vrem e ce g ru ­
p ul n o stru încerca să se îm pace cu tre a b a asta.
D upă u n tim p, ta ta oftă adânc, îl b ă tu pe Eddie
înţelegător pe u m ăr şi se în d rep tă spre b a r la pas
ca să m ai tra g ă o duşcă de îm b ărb ătare.
— A sta-i v iaţa, băiete, i-a şo p tit el.
D ar pe E ddie nu-1 d e ra n jau chestiile astea.
Cum recunoscuse că era ipohondru, nim ic nu-1
bucura m ai ta re decât să discute despre secreţiile
sale corporale şi-şi privea lipsa de fe rtilita te cu
u n soi de fatalism resem nat.
— Ş tiam eu c-aşa are să se întâm ple, zise el
aplecat de şale deasu p ra p a h a ru lu i gol, exagerat
de se n tim e n tal şi melancolic. E ra m sigur c-o să
fie aşa. E ceva ereditar. De la ta ta mi se trage.
— Cum să fie s te rilita te a e re d ita ră ? întrebase
Alex. D oar ta ic ă -tă u te-a făcut pe tin e, n u ?
— Da, d ar ia uite ce-a p ă ţit el, p â n ă la urm ă.
E u su n t deja la u rm ă to ru l nivel de gravitate.
S u n t cu u n pas în ain te. Totul mi se tra g e de la
coaie.
__ ^
T atăl lui Eddie, care era şi el ipohondru, m urise
de cancer testicular. Eddie era absolut convins

123
că e ra doar o chestiune de tim p p ân ă să i se
declanşeze şi lui a sta şi, conform spuselor H annei,
se c ău ta la ouă în fiecare zi.
— Şi nici m ăcar n u e m ereu discret când face
a sta , icni H an n ah . E ram ch iar în m etrou acum
vreo câteva zile. A ră ta ca u n pervers libidinos
care se joacă cu ele pe sub h a in ă !
— Am sim ţit un ju n ghi, spuse Eddie, fără să
p a ră je n a t.
De curând, însă, n u se m ai lin işte a decât dacă
se ducea la control la doctor. Doctorul lui Eddie
e ra u n m edic g e n e ra list de m odă veche, molcom
şi rela x at, care văzuse m ulte la v ia ţa lui, care
ştia p rea bine m etehnele lui Eddie cu ju n g h iu rile
şi în ţe p ă tu rile şi in tra bucuros în joc. O d a tă pe
lu n ă Eddie venea la el la cabinet, îşi lăsa p a n ta ­
lonii în vine şi doctorul W illiam s aru n ca o privire
sub capotă. P ălăvrăgeau despre vrem e, despre ce
se m ai întâm pla în m eciurile im portante de crichet
de pe stadionul H eadingley şi despre succesul pe
care-1 avusese Freddie F lintoff la bowling şi apoi
concluziona că ouăle lui Eddie su n t în sta re per­
fectă de funcţionare şi-l trim ite a acasă. A ceastă
am iciţie doftoricească se duse pe copcă atunci
când Eddie se trezi că treb u ie să-şi dea p a n ta ­
lonii jos în fa ţa doctorului E arnshaw .
— Unde e doctorul W illiams ? a în tre b a t atunci
Eddie, cuprins de panică şi ag ăţân d u -se d isperat
de curea.
— Şi-a lu a t concediu sabatic, îi răsp u n se doc­
to ru l E a rn sh a w prom pt şi cu b lândeţe, rozând
capătul creionului şi privindu-1 pe sub ochelari.
D aţi-vă p an talo n ii jos, vă rog.
D upă această experienţă, cancerul testic u lar
al lui Eddie se am elioră brusc, el declarând m ult

124
m ai r a r că sim ţea ju n g h iu ri acolo, jos. Din păcate,
n u tre c u m u lt şi ju n g h iu rile se m u ta r ă : acum
u rca se ră undeva în zona coşului pieptului. Foarte
aproape de inim ă.
— N u m ai vrea să facă baie cu u şa închisă
acum a, se stropşea H a n n a h la telefon, absolut
in d ig n a tă , de frică n u cum va să facă infarct!
C h iar dacă era de-a d rep tu l s ă rit de pe fix
când e ra vorba de s ă n ă ta te a lui, E ddie e ra p en ­
tr u R ufus doar u n unchi vesel care m ereu îşi
făcea tim p să stea cu el, să joace şah la n esfârşit,
îl ducea să se u ite după p ăsări, îl în v ăţa care era
d ife ren ţa d in tre u n ou de porum bel şi-un ou de
ploier şi, cel m ai im p o rta n t d in tre toate, îl lăsa
să se joace cu m aşin a de m ă s u ra t ten siu n ea.
— Aşa, aşa, b ăiete... dă la pom piţă... acum
lasă -te pe spate şi relaxează-te. Ia u ite la ac.
— D a’ n u pot să m ă foiesc n iţe l?
— Ba da, d a r aşa o să ai re z u lta te complet
ieşite din comun.
E vident că R ufus se pu n ea pe ju c a t tontoroiul
cât îl fin e a u picioarele, ceea ce norm al că făcea
ca rez u lta tu l de la tensiom etru să fie de-a dreptul
astronom ic, şi apoi Eddie n u m ai p u tea să se
a b ţin ă şi se apuca să facă nişte m işcări de break
dance, la care era extrem de bun, apropo, şi apoi
îşi com parau rezu ltatele.
— Deci, o să stăm aproape de H an n ah şi de
E ddie? în tre b ă R ufus în v ârtin d u -se pe ta b u re tu l
m eu de la m asa de toaletă, luându-şi a v â n t cu
m ân a sp rijin ită de m ăsu ţă.
— P re a aproape, m orm ăi Alex în b arb ă, arun-
cându-şi şosetele în coşul cu rufe m u rd are şi
desfăcându-se la căm aşă în drum spre duş. N u
te m ai fâţâ i aşa, R ufus, că stridî m asa.

125
— C e? R ufus îl u rm ă re a cu coada ochiului.
— Da, foarte aproape chiar, dragule, i-am spus
eu repede, în tim p ce Alex se pierdea în depărtare.
Totuşi, peste o clipă, băgă capul pe u şă şi
z is e : (
— Ia r schim bi a ş te rn u tu rile ? N u le-ai schim ­
b a t chiar ieri ?!
— Am v ă rs a t n işte ceai pe ele a z i-d im in e a ţă !
am m in ţit eu, roşindu-m ă to a tă şi prefăcându-m ă
că m ă concentram la închisul n a s tu rilo r de la
cearşaf.
D intr-un motiv sau altul, soţul m eu era complet
m ort după a ş te rn u tu rile cu rate, care-i tre z e a u o
poftă n ebună de sex şi, pe v rem uri, n u p u te a să
se a b ţin ă să nu m ă devoreze din cap până-n
picioare.
— A, ok. Ce m âncăm de se a ră ?
— Am cu m p ă rat câteva bu căţi de peşte file şi
m ai tâ rz iu e P atru n u n ţi1 la televizor. M ă gân­
deam c-am p u tea să ne u ită m la el după ce-1
ducem pe R ufus la culcare.
Alex îşi frecă vârtos obrazul şi căscă larg.
— De fapt, Imo, s u n t frâ n t de oboseală. P ro­
babil că o să m ă u it la niscai fotbal în b u cătărie
şi apoi m ă bag la som n, d a r tu d istrează-te la
film, ok?
Şi se în d re p tă spre duş. Apoi strig ă de după
u şă, ca u n fel de concluzie m irobolantă:
— D ar v reau n işte peşte din ăla, d a ?

1. P atru nunţi şi-o înm orm ântare.

126
Oapitodud 7

— La revedere, atunci.
I-am a d re s a t Iui K ate o priv ire a m ă râ tă şi
m -am a ru n c a t în b raţele ei. S tă te a m strân g ân -
du-ne în b ra ţe u n a pe a lta în g răd in a ei în so rită
din faţă , de vizavi de casa m ea. F o sta m ea casă,
de fapt, unde cu m ai p u ţin de o lu n ă în u rm ă
in tra se agentul im obiliar cu o m ină preocupată şi
în c ru n ta tă şi afirm ase că:
— O să fie g reu să prindem ta u r u l de coarne,
doam nă C am eron, dar, ca u n făcut, îl apucase de
picior pe clientul dornic în doar câteva zile.
U n cuplu am erican, îm i spusese el p recip itat
la telefon, aveau n e a p ă ra tă nevoie să se m ute
c â t de c u râ n d , p e n tru că slu jb a so ţu lu i înce­
p use deja şi soţiei, care e ra încă în S tate, îi ţâ ţâ ia
fundul să le g ăsească copiilor locuri la şcoală
etc. O are a r p u tea să se m ute în casă cam în
două să p tă m â n i? E u am ră m a s fără replică, ce
era să-i zic? M ai ales că ne ofereau o sum ă de
b an i fabuloasă p e n tru şase luni de închiriere cu
m obilă inclusă, şi, ch iar dacă p lăn u iserăm să ne
m u tăm cu m obilă cu tot, se p ă re a că S hepherd’s
C ottage avea to t stric tu l necesar - p a tu ri, cana­
pele, m ese şi scaune - , a şa că, vorba lui Eleanor,

127
în ch iria tu l cu m obilă cu to t era de fap t o binecu­
v â n ta re.
— M inunat, îmi zise ea la telefon, deci nu mai
tre b u ie să vă tra m b a la ţi cu to ate cele p â n ă aici
sa u să le ţin e ţi în tr-u n depozit, şi pe deasupra
p u te ţi să veniţi aici ch iar s ă p tă m â n a viitoare!
Da, m in u n a t, n u m ai puteam de m in u n a t ce
era, îm i ziceam cât o ţin eam pe K ate în b raţe
sub m agnolia ei m in u n a tă şi îi prom iteam îne-
cându-m ă de plâns că am s-o su n cât de curând.
C u coada ochiului îi u rm ă rea m pe R ufus şi pe
O rlando, care scurm au cu picioarele p rin p ietriş
cu m u tre ca de m ieluşei, n eştiin d exact cum a r
tre b u i să se po arte în s itu a ţia asta.
— P a, îngăim ă O rlando după o vrem e, înde-
sându-şi m âinile în b u zu n are şi vorbind cu capul
lă s a t în p ă m â n t şi p rivirea a ţin tită spre vârful
pantofilor.
— P a, în cu v iin ţă Rufus.
R idică o p ia tră de jos şi o aru n că spre un
copac ca să-şi p ăstreze m ina curajoasă.
Alex şi S e b a stia n se descurcau n iţel m ai bine
ca noi, îşi s trâ n g e a u viguros m ân a u n u l altuia,
ca n işte b uni amici. Se în ţe le se seră d estu l de
bine p â n ă atunci, b a chiar s tă tu s e ră la taclale şi
b ău seră câteva sticle de vin, d ar probabil că după
ce plecam nu aveau să-şi m ai b a tă capul să se
vadă şi îşi lu a u răm as-bun a şa de prietenos doar
p e n tru că vedeau că soţiile lor e ra u în m are
în cu rc ătu ră.
, — Vorbim cu rân d , m ă sm iorcăiam eu, făcând
u n pas înapoi, scăpând din îm b ră ţişa re ca să pot
să-m i pescuiesc o b a tis tă din buzunar.
K ate încu v iin ţă din cap pe m u teşte, era tra s ă
la fa ţă şi h o tă râ tă , d a r lacrim ile îi şiroiau deja

128
pe obraji. Alex veni să m ă culeagă p â n ă să mă
înec în propriile-m i lacrim i.
— P a, K ate, o lu ă în b ra ţe p rie ten e şte şi o
pupă, în a in te să m ă desfacă pe m ine din îm b ră ­
ţişa re şi să m ă ia cu el. Vino, draga m ea, m i-a
zis el blajin.
— S tai, am zis eu pe u n ton g u tu ra l, şter-
gându-m ă la n as cu m âneca. N u m i-am lu a t la
revedere de la Sebastian.
Acum a chiar că eram p ierd u tă şi m ăg ă rea ţa
a căzut pe Sebastian.
— Vai, Doam ne, ce dor o să-m i fie de t i n e ! am
suspinat din toţi rărunchii, îngropată-în puloverul
lui de caşm ir, şi m -am a g ă ţa t de el ca de un colac
de salvare.
S eb astian era în a lt şi aţos şi, după spusele lui
Alex, probabil că avea un p a r de gard îm p lân ta t
în rect. N u era deloc genul de om pe u m ărul
căru ia să plângi.
— Vă iubesc a şa de ta re pe am ândoi! m ă
sm iorcăiam eu, strângându-1 tare .
El m ă b ă te a pe spate, jen a t.
— P ăi, să ne vedem cu bine, să ne vizitezi în
curând, zicea el cu un soi de veselie fo rţată, ceea
ce m ă făcu să-m i dau seam a că el oricum nu
avea să ne viziteze pe noi p rea curând.
Cum va a s ta m -a făcut să m ă dezmeticesc; Cu
aju to ru l lui Alex, am re u ş it să m ă desprind de
el, să-m i suflu nasul şi, cu un zâm bet tris t de adio
către K ate, care îşi strâ n sese m âinile la piept,
ia r buzele îi tre m u ra u , m -am u rc a t în m aşină
îm p reu n ă cu Alex.
Aveam o rem orcă a ta ş a tă la m aşină, în care
era u m ajo ritate a lucrurilor noastre, d ar chiar
şi-aşa, Volvo-ul nostru era plin ochi cu tot „strictul
*7

129
necesar" al vieţii n o astre. Al vieţii n o astre cu
desăv ârşire londoneze, m i-am zis eu a m ă râ tă
nevoie m are, aruncând o ocheadă înspre filtrul de
cappuccino şi a şte rn u tu rile C ath K idston îm p ătu ­
rite pe b an ch eta din spate, acolo unde se aşezase
Rufus în vârful piram idei, flancat de cutii în care
e ra u p o rţe lan u ri Jo h n Paw son1 îm p ach etate cu
grijă şi tacâm uri tu rn a te Villeroy and Boch. Om fi
fost noi săraci, dar aveam clasă. Şi eram sigură că
acolo, la ţa ră , toate vasele o să fie stil Le C reuset2
sa u Boden.
Alex a tra s frâ n a de m ân ă şi, într-o clipă, am
luat-o din loc, cu R ufus ie şit pe ju m ă ta te pe
geam , fă ră nici o je n ă acum a, s tr ig â n d :
— P a ! P a ! că tre O rlando care fugea după
m aşin a n o a stră pe tro tu a r, încercând să vadă cât
poate să ţin ă p asu l cu noi.
Alex conduse încet o vrem e, ca să-l lase pe
O rlando să ţin ă p asul u n pic, apoi a a p ă sa t cu
piciorul pe acceleraţie în m om entul când am ajuns
la colţul străzii. Orlando se oprise şi ne tot făcea cu
m âna disperat şi, cum m ă uitam spre el în oglinda
retrovizoare, o revelaţie m -a pocnit brusc, ia r asta
e ra o privelişte ta re d u rero asă şi care avea să-m i
s tă ru ie în m in te : u n b ăieţel care făcea cu m âna
prietenului său de vizavi, cu care n-are să m ai fie
a tâ t de ap ro p iat în vecii vecilor. M-a n ă p ă d it un
şuvoi de lacrim i şi Alex, cu m u lt ta c t, n-a m ai
încercat să m ă potolească. A lăsa t şuvoiul să curgă
în voie, şi acesta curse în valuri până hăt, spre M43.

1. D esigner modern de ceramică modulară.


2. Firmă de design ceramic rustic tipic franţuzesc, tra­
d iţionalist şi canonic.
3. Autostradă foarte mare, care leagă Londra de Ţara
Galilor.

130
D upă o vrem e, to tu şi, am aju n s pe a u to stra d ă
mi eu am răm as fă ră lacrim i. Rufus asculta H arry
Potter la căşti, ignorând plân setele şi fo rn ă itu ­
rile m am ei sale şi fap tu l că Alex a b ă g a t în
CD -playerul m aşinii u n CD care s-a dovedit a fi
( Umcertele de violoncel ale lui Bach, care rezonau
de d u reri şi doruri n em ărg in ite şi nu prea m -au
a ju ta t să m ă potolesc, dar, după ele, a tre c u t la
o piesă d ră g ă la şă şi vioaie de M ozart, care m-a
mai înveselit niţel. De fapt, pe m ăsu ră ce ne
depărtam de L ondra, m ă sim ţeam din ce în ce
inai bine. M uzica p lăcu tă şi m otorul torcând m ă
linişteau grozav şi m ă întrebam în sinea m ea dacă
nu cum va a r fî o idee m ai b u n ă să ne m u tăm în
Scoţia de-a dreptul.
C ând am aju n s la ieşirea 8 de pe a u to stra d ă ,
deja începusem să ţin ritm u l cu piciorul şi să
fredonez veselă m elodiile, şi abia când am ajuns
la stră z ile secundare, după vreo zece m inute,
mi-am am intit de ce eram aici şi atunci am început
să m ă sim t aiurea. M-am rid icat m ai bine pe
scaun şi m ă u ita m n e lin iştită pe geam.
— U itasem cât de ru ra l e to tu l pe-aici, am
com entat eu, în vrem e ce p ăşu n i u riaşe şi verzi
m i se p e rin d a u p rin faţă într-o în v ălm ăşeală de
u n v erde-sm arald profund. Şi eşti sigur că aici
suntem în B uckingham shire, nu pe undeva p rin
H erefordshire ?
— D estul de sigur.
— Şi sigur poţi să faci n a v e ta uşor ?
— D urează cam o oră şi un sfert d in tr-u n loc
în tr-a ltu l, m i-a zis Piers.
— P iers, d a ’ el de u n ’ ştie ? M ă îfitreb de câte
ori în v ia ţa lui o fî fericit m etroul londonez cu
p rez e n ţa sa a u g u stă ?

131
— C roitorul lui e pe undeva pe Savile Row1,
se pare. Cică îşi face câteva costum e acum a.
— Aha ? Adică îşi face pantaloni de golf şi ghete ?
Alex a zâm bit vag şi m i-am adus am in te că,
în vrem e ce el p u tea să facă m işto de prieten ii
m ei şi de stâlp ii lor înfipţi undeva, dacă eu îi
luam peste picior pe-ai lui, brusc nu m ai era aşa
de am u zan tă treab a.
Cu m otorul torcând am ajuns în sa tu l Latim e-
rilor. S atu l m eu, de fapt, m i-am zis eu în sinea
m ea stu d iin d curioasă îm prejurim ile, L ittle
H arrington. N u era ch iar pitoresc, nici u rm ă de
ochiul de apă cu ra ţe sau scuarul înverzit din
mijlocul satu lu i sau vreun pub acoperit de iederă,
doar u n şir n e sfâ rşit de case fără pic de perso­
n a lita te pe am bele p ă rţi ale drum ului, construite
din p ia tra gri deschis a locului şi, din când în
când, se m ai d e sp ărţea u ca să facă loc unor s tr ă ­
duţe secundare, d ar era... m m m ... e ra distins,
m i-am zis eu h o tărâ tă . A, ia uite, u n m agazin de
ţ a r ă ! De fapt, ok, e u n su p e rm a rk e t Spar. Am
tre c u t pe lângă el în trom bă, a şa că am v ăzu t din
el doar o p a tă de verde şi de portocaliu ţipător.
Totuşi nu prea p ă re a să fie nim eni în jur. S tra d a
principală din P u tn ey a r fi fost p lin ă de lu m e ;
unde era oare to a tă lum ea de-aici? Şi oare care
e ra look-ul în vogă în L ittle H a rrin g to n ? A, ia
uite, o femeie cam de v â rsta m ea. în palton, fără
ciorapi şi cu tenişi. N u, m ersi.
Oare E leanor nu s-o sim ţi cam singură pe-aici,
m ă întrebam oarecum speriată în vreme ce m aşina

1. Stradă comercială din Londra, celebră pentru croito­


riile destinate domnilor şi costum ele la comandă,
făcute exact după cerinţele clientului.

132
n o a stră se afundă în sem iîntuneric şi începurăm
u rcuşul p rin pădure, spre vârful dealului, unde
trona dom eniul Stockley. Mi se strânse stomacul.
— Am in tr a t pe păm ân tu rile Latim erilor, m i-a
zis Alex pe u n ton solemn. A cestea s u n t pădurile
de la Stockley.
A ha, pădurile de la Stockley. Deci e ra u pro­
p rie ta te a lor p riv ată. N u p rea ştiam ce să cred
despre cei care aveau păduri. O are păd u rile nu
e rau , m ă rog, ale lui D um nezeu? Ia u ite ce de
copaci! Şi m ai m ulţi copaci. O are de câţi copaci
avea om ul nevoie? Şi totuşi, nici u rm ă de vecini.
Nici m ăcar un biet ţă ra n sm erit cu pălăria în m ână
şi cu sendvişuri înnodate într-o b a tis tă legată-n
v â rf de b ăţ. O căp rio ară a ţâ ş n it din pădure
sp e ria tă de m aşin a n o a stră , ne-a făcut pe m ine
şi pe Alex să tre să rim de spaim ă, apoi a ţâ ş n it
înapoi.
C ând copacii s-au r ă r it de to t şi priveliştea
conacului Stockley ni s-a a ş te rn u t în faţă , m -am
h o tă râ t în sinea m ea că izolarea de lum e avea şi
ea avantajele ei. U itasem cât de frum os era, de
fapt. E ra m are, d a r n u îngrozitor de im p u n ăto r
şi tru fa ş, m ai degrabă avea o form ă lu n g u ia ţă şi
jo asă şi foarte sim etrică, stâlp i din p ia tră de râu
străveche în cad rau u şa albă din faţă. F erestrele
stil Q ueen Anne ne priveau cu n işte ochi bine­
voitori şi soarele m ângâia faţa d a de p ia tră cu
linii dulci. Acum înţelegeam exact de ce îi căzuse
cu tronc clădirea a s ta lui Eleanor. F a p tu l că şi
P iers era inclus în p achet era doar u n incon­
v en ien t minor, îmi im aginam eu. Am continuat
să m ergem şi am tre c u t de poarČa şi de căsuţa
p o rtaru lu i din spatele ei şi eu m -am întors spre
Alex, uim ită.

133
— N u le facem o vizită ?
— N u încă, m -am gân d it să trecem m ai în tâi
pe-acasă, nu crezi c-ar fi m ai b in e? Ne-a lă s a t o
cheie. Sub un ghiveci.
— A, bine atunci.
Alex, ca de-obicei, ş tia de m ai m ulte a ra n ­
jam e n te decât m ine, d a r eram h o tă râ tă să nu
m ă las enervată.
— Şi tu ştii unde e c ăsu ţa ? am în tre b a t eu pe
un ton plăcut.
— P ăi, se p are că e la o a ru n c ă tu ră de băţ,
treb u ie să m ergem în a in te pe drum ul ă s ta şi
apoi o luăm la stâ n g a pe o potecă. <
— Ia uite o potecă! strigă Rufus şi Alex, ascultă­
tor, sm uci de volan în direcţia ei, a şa în cât ne-am
stre c u ra t p rintr-o d esch izătu ră d in tre tufişuri.
R ufus şi-a scos c en tu ra de sig u ra n ţă şi s-a
aplecat e n tu z iasm a t în tre noi doi.
— Şi ia u ita ţi c a s a ! ne-a zis el a ră tâ n d cu
degetul în d e p ă rtare , unde, desigur, după ce am
tre c u t cu m aşina p este o serie de gropi cu grilaj
de fier peste ele, ca să n u scape vacile, şi am
u rm a t linia în zigzag a unei poteci albicioase, a
a p ă ru t casa.
O căsu ţă m ititică vopsită în alb, cu acoperiş
din ţig lă cenuşie, care era ascunsă, sau m ai bine
zis p itită pe coastele unor deluşoare care se înălţau
m ai apoi înspre păd u rile de dincolo. C ăsu ţa era
înco n ju rată de o curte m ititică şi p ă tră ţo a să , un
ham b ar plin cu fân şi acri peste acri de spaţiu
neîngrădit.
— A rată ca o fermă, comentă Rufus entuziasmat.
— Poate că a s ta a şi fost pe vrem uri, am încu­
v iin ţa t eu. E m inusculă, nu-i aşa, to tu şi? am zis
eu oarecum înfricoşată.

134
— C ăsuţele a ste a pot să te păcălească destul
de uşor, îm i zise Alex când ieşeam din m aşină.
Poate că e m ai m are pe d in ău n tru .
Poate că e ra frum oasă, m i-am zis în sinea
m ea, în vrem e ce ne tâ râ m p rin ia rb a p ân ă la
genunchi ca să ajungem la ea, d ar cu sig u ra n ţă
că avea un aspect u ita t de lum e, decrepit c h ia r :
vopseaua verde de pe u şa din sp ate se scorojise
cu to tu l şi ferestrele e ra u în aceeaşi sta re de
parag in ă. G rădina m icuţă din faţă, în h alu l în
care era, a ră ta ca o în cu rc ătu ră u ria ş ă de urzici
şi de rugină. Mi s-a pus un nod în gât, ştiind
p rea bine că am un soţ care nici pom eneală să
observe sau să-i pese de aşa ceva. G rădina din
spate, cum am m ai zis, era o curte deschisă. Mai
avea şi o g răm ad ă u ria ş ă de b ăleg ar îm p u ţit
d rep t în mijloc, ca o pleaşcă. Am în g h iţit în sec
şi i-am a ru n c a t o ocheadă lui Alex, care s tă te a
p ro ţă p it în picioare şi dădea apreciativ din cap,
cu m âinile în şold, ochii m ijiţi, cum a r face un
b ă rb a t care tocm ai se întorsese acasă. Cum a r
face u n b ă rb a t care a m u rit de dorul ierbii abia
cosite şi al trilu lu i porum belului de pădure, d ar
ştiam eu ce ştiam . C h iar dacă ta tă l lui Alex, care
n u m ai era în v iaţă, îşi spunea agent de teren u ri,
e ra de fap t agent im obiliar de pro p rietăţi şi fam i­
lia sa tră ise to t tim pul la oraş. Singura activitate
de tip Pony Club la care Alex luase vreodată
p a rte era p u p a tu l fetelor la petreceri.
L ângă g răd in a din fa ţă era şi un câmp, care
p ă re a să fie locuit.
— V aci! strig ă Rufus en tu ziasm at, fugind cât
îl ţin e a u picioarele p â n ă la garif ca să vadă m ai
bine.

135
— De fapt, su n t boi, dragul m eu, i-am zis eu,
u itându-m ă la coarnele lor u riaşe, complet îngro­
zită. E chiar o cireadă de vite. Ce chestie să-i pui
pe toţi la un loc pe u n sin g u r câmp... O are nu
s-or lua la b ă ta ie ?
Ne-am u ita t la grupul de bovine care şi-au
rid icat to ate privirile înspre noi şi s-au oprit din
m estecatu l domol şi regulat.
— S unt sigur că-s foarte prietenoase, spuse
Alex pe un ton jovial şi se aplecă peste g ard ca
s-o m ângâie pe una.
A ceasta mugi foarte tare şi o lim bă de culoarea
som onului i-a acoperit în tre a g a m ână.
— I s u s e ! îşi tra se m âna înapoi repede. A încer­
cat să m ă m u ş te ! zise el în sp ă im â n ta t, frân-
gându-şi degetele.
— Şi oooi! Ia uite câte o i ! R ufus o rupsese la
fugă către câm pul de lân g ă cel cu vacile şi se
cocoţase voios pe gard.
— Poţi să te m olipseşti de o boală groaznică de
la oi, spuse Alex când ne-am lu at după Rufus, tem ă­
tori şi p ă s trâ n d d ista n ţa . E ddie m i-a zis de asta.
— Eddie, m -am strâ m b a t eu. Ce să ştie Eddie
despre oi? Şi cum a zis H an n ah , treb u ie să le
pipăi ca să te molipseşti. Cică trebuie să te apropii
de ele foarte ta re şi, oricât de ta re ai vrea să crezi
asta , nu cred că-i vreun pericol ca... RUFUS, NU
LE A T IN G E !
— Ia uite, m am ă, m ie lu şe i!
— Da, su n t mieluşei, d ar nu trebuie să-i atingi,
am zis eu, în vrem e ce m i-am lu a t inim a în dinţi
şi, cu extrem de m ult curaj, m i-am salv at copilul
din ghearele u n u i m ieluşel alb. Să nu-i atingi
decât dacă porţi m ănuşi. Acum haide să m ergem
şi să vedem căsuţa.

136
Alex deja părăsise scena bucolică şi se postase
pe locul oarecum sigur pe care-1 constituia tre a p ta
de la in tra re .
— Am g ăsit ghiveciul, să ştii, d a r nu-i nici
u rm ă de cheie, ne inform ă el ridicând cu două
degete vasul m u rd a r de teraco tă, ca şi când a r
fi fost o probă decisivă în tr-u n proces.
O colonie de gândaci ieşi de sub el şi o luă la
goană ca să-şi găsească a lt adăpost.
— Poate că o fi zis ceva de u şa din spate.
Am luat-o la pas p â n ă am ajuns în d reptul
unei uşi cu vopseaua scorojită, to t verde, 'dar aici
n u era nici urm ă de ghiveci, d arăm ite de cheie.
N um ai acel m unte de bălegar. Alex se în cru n tă
niţel.
— Ok, păi atu n ci a r cam tre b u i să m ergem
înapoi la conac. Probabil c-a u ita t sau ceva de
genul ăsta.
— A u ita t com plet, m -am ră ţo it eu, încercând
să-m i m aschez triu m fu l din glas.
Şi chiar cum ne în d re p tam spre m aşină, am
a u z it u n s trig ă t din spate.
— M am ă, am i n t r a t ! G eam ul e ra deschis.
N e-am în to rs şi chiar a şa era, capul lui Rufus
se iţe a de pe geam ul unei ferestre de la p a rte r
şi zâm bea cu g u ra p â n ă la urechi.
— A, bravo, d ra g u le !
Am în tin s pasul şi ne-am dus înapoi, plini de
u n optim ism rec ă p ă ta t, în vrem e ce Rufus s-a
în d re p ta t spre u şa din faţă să ne deschidă. în să
optim ism ul nu ne ţin u prea m ult, p e n tru că ne
trezirăm că intrăm într-o căsuţă care era într-ade-
v ăr foarte înşelătoare. E ra m ult m ai m ică decât
p ă re a pe dinafară. Avea o cam eră de zi - sau

137
poate să-i spunem salonaş, p e n tru că te făcea să
te sim ţi de p arcă era scoasă dintr-o carte de
Dickens, încă o că m ă ru ţă p e n tru to ate celelalte
ac tiv ită ţi comune, care se voia sufragerie, unde
era o m asă cu p a tru scaune, o b u cătărie cât un
dulap de m are şi la etaj e ra u două dorm itoare şi
o baie unde cu s ig u ra n ţă n u ai fi răm as m ai m ult
decât strictul necesar, din cauza in stalaţiilo r sani­
ta re grav a v ariate. Am a ru n c a t o privire dezgus­
ta tă spre chiuveta sp a rtă . Totul, de la b a lu stra d e
la arcurile care ieşeau indecent din m obila ru d i­
m e n ta ră şi la p e rv a z u rile ferestrelor, e ra acope­
r it de un s tr a t gros şi înecăcios de praf, am aflat
eu plim bându-m i degetul încet peste ele. Am
strâ n s din buze nervoasă şi m -am în to rs jos. De
m ulte ori m i s-a p ă ru t că ex isten ţa u n u i copil în
peisaj crea o atm osferă m u lt m ai decentă şi ă sta
e ra unul d in tre aceste m om ente. In loc să apuc
bine de scaunul cel m ai ap ro p iat şi să-l arunc
d rep t în capul soţului m eu, i-am a ru n c a t o p ri­
vire a sp ră care exprim a ceva nu m u lt peste u ra
profundă şi am ş u ie ra t p rin tre d in ţi:
— Superb. C h iar superb.
— P ăi, da, d a r ch iar are potenţial, spunea el
p rostit, jucându-se cu nişte m onede de p rin buzu­
n a re şi aplecându-se să se u ite pe geam ul de la
„sufragerie1'. Şi ia te u ită ce privelişte m in u n a tă !
Am t r a t a t aceste două com entarii cu to t dis­
p re ţu l de care e ra u dem ne şi am tre c u t pe lângă
el spre bucătărie.
— Ş tiu că nu p rea ne facem g a u ră în portofel
cu casa a sta , Alex, d a r m ăcar din b u n-sim ţ să se
fi d e ra n ja t să m ătu re podeaua de la b u cătărie
sa u să lase nişte lapte în frigider. U ite şi t u !

138
Am d a t uşile unui dulap de bucătărie de perete
şi ceva păros şi gri a s ă rit de-acolo. Am scos
am ândoi un ţip ă t şi ne-am repezit unul în braţele
celuilat.
— Ai zis c-o să fie locuibil, m ăcar, am spus eu
cu ră su fla re a tă ia tă de frică. Dacă ştiam că aşa
s tă tre a b a de la bun început, aş fi venit eu aici
de să p tă m â n a tre c u tă şi aş fi a ra n ja t c a s a !
De fapt, oricum voiam să fac a sta , ba chiar
din to t sufletul, d ar îm p ach etatu l de la Londra
îmi ocupase absolut fiecare fărâm ă de tim p liber
pe care o aveam şi, în plus, m ă m ai şi storsese
de vlagă.
— Confort rustic, m-am stropşit eu deschizând
dulap îm p u ţit după dulap îm p u ţit şi trâ n tin d
uşile cu putere. U ite şi tu ce m iz e rie ! U ite !
începusem să m ă p ort de-a d rep tu l oribil, dar
chiar şi când m ă în v ârteam ca un leoaică în cuşcă
şi făceam scandal, ştiam că furia m ea nu se vărsa
pe ceea ce chiar m ă durea. N u dădeam nici m ăcar
o ceapă d eg erată pe m ărim ea cam erelor sau pe
p rafu l care dom nea peste to t -r care, h ai să vor­
bim serios, într-o chichineaţă ca a s ta nu avea
cum să-m i ia p rea m u lt să-l în lătu r. Ceea ce m ă
în tris ta pe m ine cel m ai ta re , ce m ă rodea cu
ad ev ărat, era că se vedea lim pede că n-aveam
unde să pictez aici. Trei dorm itoare. Mi se pro­
m isese o casă cu tre i d o rm ito a re ! O are n-o p u tea
R ufus să doarm ă pe o canapea jo s? m ă în treb am
eu a g ita tă . S au aş p u tea să pictez jos şi am
re n u n ţa la sufragerie? N u, sigur că nu, Imogen,
vino-ţi în fire, nu m ai fi aşa 'ie e g o istă ! Nu, îmi
ziceam eu în sinea m ea în vrem e ce treceam
în sp re cam era de zi rozându-m i unghiile, nu, va

139
tre b u i doar să re n u n ţ o vrem e la c a riera m ea. Ce
Dum nezeu, doar a tâ te a fem ei fac a sta , nu-i aşa,
m i-am zis a m ă râ tă . Şi oricum - m -am în d re p ta t
înspre geam şi m i-am frecat buricul degetului de
cerceveaua îm p u ţită - n u puteam să zic că aveam
cine ştie ce c arieră de care să m ă ţin cu dinţii,
de fapt, n u ?
— H ai să m ergem s-o căutăm pe Eleanor, a
zis Alex, frecându-şi palm ele u n a de a lta în tr-u n
mod h o tă râ t, ca şi cum ă s ta a r fî fost răsp u n su l
la to ate problem ele pe care le avea.
Ca şi când astfel aveau să ră s a ră ca prin
m inune câteva cam ere şi băi de lux pe lân g ă ele.
— Cred că ai d rep ta te , a ad ă u g at el pe o voce
care voia să p a ră în ţe le a p tă , în vrem e ce se
apleca din calea uşo ru lu i jos al uşii ca să iasă
afară. Poate a r fî tre b u it să ne ducem pe la ea
m ai în tâi, de fapt. N -ar fî tre b u it să picăm aşa,
pe nepusă m asă.
Am în c u v iin ţa t din cap, n esig u ră pe ce m i-ar
fî ieşit din gură dacă aş fî deschis-o, şi l-am u rm at
în sp re m aşină. Şi evident că el avea să ste a m ai
m u lt la Londra, m i-am zis eu în vrem e ce navi­
gam p rin iarb a cea în a ltă , ia r R ufus şi cu m ine
o să fim aici. N-o să ajungă niciodată acasă înainte
de căderea în tu n e ric u lu i şi apoi, în w eekenduri,
nici n u încape îndoială că o să-şi găsească vreo
scuză să se ducă la conac ori să pescuiască p ă s­
tră v i cu P iers ori să flirteze n iţe l p rin b u cătărie
cu E leanor, în vrem e ce fra iera de m ine u rm a să
se chinuiască să p u n ă curse p e n tru şoareci şi să
se obişnuiască şi cu um ezeala care ne va încon­
ju ra . Şi, de fapt, acolo îşi şi im aginase că e locul
lui de drept, m -a lovit brusc. Nici pom eneală de

140
S hepherd’s C ottage. A, probabil că-şi im aginase
că o să m ai doarm ă aici din când în când, sau o
să m ai ia câte un mic dejun cu noi câteodată, dar
cam to t tim p u l va fi fix acolo, în deal, ajutându-1
pe P iers să-şi aleagă tra b u c u rile din cu tia spe­
cială cu um idifîcator sau vin u ri bune din cram ă,
sa u poate în salonul galben pal, tu rn â n d în d ato ­
rito r gin şi tonic p e n tru petrecerile de v ânătoare
ale bărbaţilor, sprijinindu-se lejer pe b a lu stra d a
de m arm u ră, cu p a h a ru l în m ână... da, accesoriul
perfect la orice petrecere. E leanor îl va p rezen ta
ca pe cel m ai vechi p rie ten al ei şi toată, lum ea
îl va cocoloşi şi-l va scărpina pe după ureche şi
îi va gânguri în ureche lui E leanor cât de noro­
coasă e ra că-1 avea p rin preajm ă, b ă rb a ţilo r li se
va p ă re a că e d ezgheţat şi am uzant, ia r fem eile
vor cădea pe spate în secret când vor vedea cum
a ra tă şi o m ulţim e de râ se te şi voie b u n ă şi apoi
telefonul va suna şi E leanor va acoperi receptorul
cu m ân a cu to a tă ate n ţia .
— Alex, d ragul m eu - aici o să se strâm be
n iţel - , Im ogen la telefon. Vrea să ştie dacă vii
acasă la cină în se a ra asta.
Alex atu n ci o să ofteze adânc şi-şi va da ochii
p este cap şi.... v a a aa i! Sângele îmi fierbea a tâ t
de ta re şi n ăv ălito r în vene că atu n ci când am
tr â n tit p o rtiera ca s-o închid mi s-a p ă ru t că o
să-m i explodeze capul pe loc. N -ar ff tre b u it să
accept a s ta n ic io d a tă !
— U nde-i R ufus? a în tre b a t Alex când s-a
u rc a t lângă m ine în m aşină.
Am început să ne uităm în ju r după el şi, câteva
clipe m ai tâ rz iu , am au zit un ţiţ>ăt disperat.
— M a a a a a a m i!

141
Am ândoi ne-am îm b u lzit şi ne-am repezit,
u itâ n d cu to tu l de nervii pe care-i aveam . Am
rupt-o la fugă în tr-u n suflet către p a rte a din
spate a casei, unde l-am g ă sit pe Rufus lipit de
u şă, înco n ju rat de o m ulţim e de pui care p ăreau
de-a d rep tu l periculoşi. E ra u peste patruzeci de
pui. El se u ita la noi cu ochii m ari de frică.
— De fiecare d a tă când fac u n pas, m erg după
m in e ! ţip ă el.
— Aha, am îngăim at eu, cu inim a cât un purice.
N u te speria. Fii a te n t ce facem - v a a a i!
în secunda u rm ă to are îl p ă ră sise ră pe Rufus
şi se n ă p u stiseră să m ă încolţească pe mine, se
lipiseră de picioarele mele, m ă îm pingeau şi piuiau
în legea lor, a m e n in ţă to r de-a drep tu l. M-am
a g ă ţa t de u n b u rla n cu to a tă p u tere a şi aproape
am le şin a t de frică.
Rufus a fugit la taic ă-să u şi s-a ascuns în
spatele lui.
— M işcă-te încet, m i-a ordonat soţul m eu din
dosul capacului de la coşul de gunoi pe care-1
rechiziţionase ca scut. N u face nici o m işcare
b ru scă!
Mi-am închis ochii pe ju m ă ta te şi am făcut un
pas nesigur, dar ei s-au repezit asupra mea, piuind
sadic.
— A -juuuu-tooooor! m ă tân g u ia m eu, sim-
ţin d u -m ă cam ca Tippi H edren în Păsările.
A ju ta a a a a a ţi-m ă ă ă ă !
— A şteap tă aici, m i-a s trig a t Alex, mergem
să aducem m aşina.
în că flu tu râ n d capacul de la pubelă în urm a
lor, au rupt-o la fugă, pe când eu, în lem n ită de
groază, stă te a m n em işcată acolo, uitân d u -m ă

142
înspre m area de pene, ciocuri şi ochi sticloşi care
m ă încolţiseră. D oam ne păzeşte, e ra u su te de
pui aici, su te şi dacă m ă gândesc m ai bine —
priveam com plet orip ilată - ă ştia nici nu erau
p u i ! Puii su n t m aronii şi moi şi calmi, d ar aceştia
e ra u nişte lighioane sin istre cu pene, cu capete
păroase şi ciocuri extrem de ascu ţite şi curbe.
O are e ra u sălb atice? D ădusem oare peste o ra să
p reistorică foarte r a r ă ? V reun soi de v u ltu r cu
p ă ru l ţepos? U ltim ii m ohicani?
In câteva clipe, m aşin a ocolea casa şi se a ră ta
p rin po arta deschisă de la gardul care îm prejm uia
curtea şi se oprea cu scrâşn et de frâne, lăsâ n d în
urm ă un nor de fum şi de găinaţ. Uşa de la m aşină
se dădu de perete m ai ceva ca-n The Sw eeney1.
— H a i ! m i-a strig a t Alex ca un poliţist din
anii şaptezeci. F uga!
— Fugi, m a m ă ! m ă im ploră Rufus.
M i-am închis ochii, m i-am lu a t fiecare a rte ră
a inim ii în d inţi - şi i-am d a t bătaie, aştep tân -
du-m ă pe ju m ă ta te să aud oase tro sn in d sub
picioare şi picioare cu zgârci plesnind sub tocu­
rile m ele joase, d ar nu-m i p ăsa nici cât negru
sub unghie. P ăsările fugeau odată cu mine, întin-
zându-şi g âtu rile cât p u teau , dând repede din
picioarele lor crăcănate care se iţeau de sub fustele
lor de pene, cam ca nişte femei grase când fug
după autobuz. D ar eu fugeam m ai repede decât
ele. M -am n ă p u stit în m aşină, cu inim a b ă tâ n d

1. Serial poliţist britanic din anii ’70. A fost unul dintre


primele seriale poliţiste care prezentau poliţiştii ca
oam eni în toată com plexitatea lor, nu doar ca pe
n işte eroi populari în slujba binelui social.

143
să-m i spargă pieptul, şi-am tr â n tit u şa cu putere,
în treb ân d u -m ă în sinea m ea dacă luasem gâtul
vreuneia d intre ele în acţiu n ea de închidere a
portierei. Alex făcu u n viraj a m eţito r cu scrâş­
nete de ro ţi incluse şi ne lu ară m zborul.
N-am p u tu t să m ai zicem nimic câteva secunde.
— C h estia a s ta n-o să ţ i n ă ! am re u ş it eu să
îngaim p rin tre gâfâieli când m ă asig u ram că
n-am pui d ecapitaţi p rin preajm ă. C h ia r n-o să
ţin ă !
Alex m ă b ă tu pe genunchi ca să m ă lin iş­
tească.
— Vorbeşti prostii, m ă asig u ră el, o să fie ok.
Totul o să se aranjeze, ai să vezi. H ai, lasă,
acum a h ai să m ergem la conac p rin spate.
P rin spate ? M -am în to rs pe loc, to ta l năucită,
ca să văd că trecu serăm de c ăsu ţă şi ne afu n d a­
serăm m ai ta re în potecă. C u n o ştin ţele sale
despre îm prejurim i e ra u clar m ai v aste decât ale
m ele, ceea ce n u făcu decât să m ă enerveze şi
m ai tare .
— D ar tu cum de ştii d rum ul ă s ta ? m -am
stro p şit eu la el, încercând să sune de parcă
m i-aş trag e sufletul. P arcă ziceai că n-ai m ai fost
niciodată la c ă s u ţă !
— A, păi, acum m i-am adus am inte că am
trecut pe-aici astă-toam nă, când eram la vânătoare
cu P iers. Al doilea tra s e u era p rin apropiere, am
îm puşcat potârnichea pe-aici pe undeva.. Tu n-ai
m ai p u tu t să vii, m ai ţii m in te?
A, da, w eekendul ăla. P etrecerea de v â n ă ­
toare. Aia de care eram com plet îngrozită, d ar
de n eclin tit în h o tă râ re a că m ă voi duce negreşit,
fie ploaie, fie v ân t, d ar n u luasem în calcul, după
cum s-a dovedit, febră m are. R ufus se m olipsise

144
de pojar cu o zi în ain te , deci după să p tă m ân i
în treg i în care o înnebunisem pe K ate cu în tre ­
b ări despre cum treb u ie să te porţi la v ân ăto are
şi răscolisem com plet to a tă garderoba ei de călă­
rie şi după ce am s p a rt o avere pe o p ă lă rie de
la Lock’s, pe care K ate m ă convinsese că treb u ie
s-o consider o in v estiţie colosală, m -am în ecat ca
ţig an u l la m al şi a tre b u it să su p o rt să-l u rm ă ­
resc pe Alex cu privirea cum pleca singur, echipat
din cap p â n ă în picioare în verde L ovat1. Acum a
să te ţii câte w eekenduri din a ste a o să m ai fie,
îm i ziceam a m ă râ tă în sin e a m ea când trăg eam
la u şa din spate a conacului Stockley. în că o mie
de ocazii la care să p ort p ă lă ria aia b lestem ată.
Când am zis u şa din sp ate, voiam să zic de fapt
că m u lţi oam eni a r fi fost foarte fericiţi ca a ia să
fie u şa lor din f a ţ ă : e ra m are, n e a g ră şi im p u n ă ­
toare, în că rca tă cu ornam ente, cu o clan ţă de
alam ă şi în co n ju rată de o a rm a tă de cizme de
cauciuc de toate culorile şi m ărim ile, care stă te a u
m ărtu rie a generaţiilor de L atim eri care se p erin ­
daseră pe-aici.
— S a lu u u u t! strig ă Alex şi desigur că avea
sens ce făcea.
P rieten ii buni n -a r tre b u i să se ducă pe la uşa
din faţă, su n ân d la sonerie şi făcându-i pe câini
să latre, plus obligându-i pe prietenii gazdei să se
deranjeze să s tră b a tă în zece m inute lungul drum
din a rip a de vest spre u şa de la in tra re ca să
descopere că u şa s-a blocat de la nefolosire şi să
s tr ig e : „Veniţi p rin s p a te !“ m usafirilor en erv an ţi
t
-------------------- 5
1. Un fel de verde cu tonuri de gri folosit pentru costu­
m ele de vânătoare din postav îm pletit, de inspiraţie
scoţiană, numite după lordul Lovat din secolul al XI-lea.

145
care su n au , d ar oricum eram geloasă pe încre­
derea în sine pe care o avea Alex. Am m ers în
u rm a lui pe aleea din dale care ducea spre holul
de la in tra re şi câinii au venit după m ine dând
bucuroşi din coadă şi adulm ecându-m i zona inghi­
nală, dar, în afară de a sta , n u e ra nici picior de
v ietate p rin jur.
— Alo-ooo! a m ai s trig a t Alex încă o dată,
băgând capul pe u şa bucătăriei.
E ra bucătăria la care visam în m omentele mele
m ai frivole. U riaşă, cu ta v a n în a lt şi som ptuoasă,
cu om niprezentul Aga1 în tr-u n colţ şi un şem ineu
deschis în tr-a ltu l, peste care tro n a un cap de cerb
în gura căru ia fusese a d ă u g ată şi ţig a ra reg u la­
m e n ta ră care tra n s m ite a u n m esaj de g e n u l:
om-fi-noi-putred-de-bogaţi-dar-ia-uite-ce-putem-să-
ne-luăm -în-râs-de-fapt. în fa ţa căm inului erau
aşezate două fotolii cu s p ă ta r în alt, cam ca nişte
tro n u ri, u n u l p e n tru el şi u n u l p e n tru ea şi,
în tr-u n colţ, o canapea moale şi p u ţin decolorată,
unde câinii tocm ai se in sta la s e ră la loc şi se p re­
găteau să-şi continue siesta. Pe unul dintre pereţi
era u n bufet vintage din lem n de stejar, plin de
farfu rii de po rţelan cu m odel de ram u ri de salcie
şi, în d rep tu l ferestrei cu glasvand, o m asă ca de
banchet nobiliar, foarte lungă, decorată cu vase de
teraco tă a ra n ja te cu m are a rtă . K ate a r fi căzut
pe spate de invidie. Mie, care tocmai îmi luasem în
prim ire noua b u cătărie, îm i venea să-i dau foc.

1. Aragazurile .AGA sunt o invenţie a laureatului pre­


m iului Nobel pentru chimie Gustav Dalen. Sunt un
fel de com binaţie între o plită deschisă şi patru
sau două cuptoare mari dedesubt, ideale pentru a
găti m ese mari. Pentru că sunt foarte scumpe şi
pretenţioase, au devenit o emblemă a aristocraţiei
britanice.

146
— Nu-i nim eni pe-aici, a ad ău g at Alex complet
inutil. F ii a te n tă , eu o să m ă duc jos, în holul de
la in tra re , să aru n c o privire şi tu o să te ocupi
de cam era de joacă.
C anjera dejo acă era cam cu tre i uşi m ai încolo
pe p a rte a stâ n g ă , după cam era de serviciu a
valetu lu i şi cam era arm elor, îm p lâ n ta tă adânc
în zona in tim ă a fam iliei. Tocmai ce deschisesem
g u ra ca să protestez că aş cam vrea să stă m to ţi
la un loc şi nu-m i convenea să fiu descoperită
cum îm i bag n a su l p rin casa lui E leanor pe cont
propriu, când R ufus a au zit m en ţio n ată o cam eră
de joacă şi deja o rupsese la fugă precum un
căţeluş dând din coadă vesel, adulm ecând că e
ro st de jucării. Am oftat şi m -am în to rs pe călcâie
ca să m ă duc după el, în vrem e ce Alex s-a întors
şi el pe călcâie şi a luat-o la picior, destul de
repede, îm i aduc acum am inte, în direcţia opusă,
în sp re u şa c ă p tu şită cu postav verde, care dădea
spre p a rte a m ai form ală a casei. în ain te să ajungă
la uşă, to tuşi, a a u z it nişte voci care veneau din
direcţia aia, d ar de la etajul de m ai sus. Voci care
se răste au furioase una la alta. M-am întors destul
de u im ită, chiar când p asul lui Alex se iu ţi şi el
dispăru. M -am lu a t după el, tro p ăin d cu pantofii
pe dalele de pe hol, deschizând u şa c ă p tu şită cu
postav şi în fa ţa m ea se a şte rn u p riv eliştea holu­
lui principal, în tu n e c a t şi cu ecou, lam b risa t cu
lem n de stejar şi cu o scară principală som ptuoasă'
în stil iacobin1. C ât m i s-au m ai obişnuit ochii cu
întunericul din holul principal, am reu şit să prind

1. S til de arh itectu ră en glezească specific secolului


al XVII-lea, care îmbina elem ente clasice cu altele
rigide, un stil somptuos de inspiraţie religioasă.

147
scena în care E lean o r alerga uşor în jos pe scări,
în picioarele goale şi îm b răcată în blugi şi un
tricou alb, cu faţa plină de lacrim i, şi se arunca
în b raţe le lui Alex care s tă te a la baza scării.
— O, Alex, dragul m eu, strig ă ea cu o voce
uşor g â tu ită de plâns, slavă Dom nului că ai v e n it!
Ce b in e !

148
Gapitodufc 8
N u m ă în tre b a ţi ce m i-a v e n ittatu n ci să-i m ai
las o clipă singuri. Să ră m â n acolo în întuneric,
unde ştiam că n u m ă pot vedea, şi să privesc
cum m âinile lui îi cuprind ta lia şi cum capul său
cu p ă r bălai se pleacă peste cel b ru n e t al ei. Cred
că ră sp u n su l a r fi că p u r şi sim plu am îng h eţat.
Alex credea că m ă dusesem cu R ufus în cam era
de jo a c ă ; E leanor nici n u ş tia că s u n t aici. C re­
deau că s u n t cu to tu l şi cu to tu l singuri. D ar
când am văzut-o cum îşi ridică fa ţa în sp re faţa
lui, m -am îngrozit. M i-am p ierd u t suzeta, cum a r
veni. N u voiam să ştiu ce-are să urm eze. M-am
răsu c it pe călcâie şi am ieşit pe u şa c ă p tu şită cu
postav verde, apoi m i-am făcut din nou in tra re a
în cam eră cu zgomot, tu şin d ta re şi oarecum m is­
terios. Cei doi s-au în d e p ă rta t u n u l de altu l ca
doi m ag n eţi care se resping.
— Im o g e n !
E leanor m ă privea cu groaza în tip ărită pe faţă,
şterg ân d u -şi chipul scăld at în lacrim i cu dosul
palm ei.
— Vai, d a r credeam ... ridicase ochii spre Alex,
com plet h ă u c ită . C redeam că ai venţt num ai tu.
A sta m i s-a p ă ru t o neghiobie din p a rte a ei.
A dică să v in ă sin g u r? A şa, im e d ia t? F ă ră să

149
m ai lase m ăcar să tre a c ă un tim p, să ne m ai
perie n iţe l?
— De ce?
Nici nu-m i m ai recunoşteam vocea. E ra a sp ră
şi gu tu rală.
— Păi tre b u ia să veniţi abia m âine şi am p re­
supus că Alex a venit să dea o ra ită pe la căsuţă
ca să vadă cum s ta u lucrurile pe-acolo.
Deja reu şise să se m ai adune şi m ă privea cu
ochii m ari.
— Dar, nu, nu, to tu l e în regulă. Dacă aţi
venit am ândoi să a ru n c a ţi un ochi, e chiar gro­
zav. D oar că n-am ap u cat să in tru acolo p ân ă
acum şi e groaznic de îm p u ţit, din păcate, deci...
— M âine ? o în tre ru p se Alex, uim it. A tunci ne
a ş te p ta i?
— Da, pe douăzeci şi cinci.
— P ăi aşa e, dum inică. U ite, m i-am şi tre c u t
în agendă, am început să-mi scormonesc în geantă
du p ă agendă, încă ră n ită , d a r h o tă râ tă să n-o
las să câştige ru n d a a sta . U ite aici, dum inică,
Stockley.
Şi am pus degetul unde scrisesem .
— D ar luni e de fap t douăzeci şi cinci, spuse
Alex, care privea peste u m ăru l m eu, exact când
m i-am d a t şi eu seam a.
M-am în ro şit p â n ă în vârful urechilor.
— Of, dragă, ce n ă tâ n g ă e ş t i ! râse Alex.
O spusese pe un ton drăgăstos, dar, în mod
clar, e ra de-a d rep tu l enervat.
— P ăi, nu-i nimic, spuse E leanor repede, de
fapt, nici nu contează. E m in u n a t că a ţi venit.
Din păcate, că su ţa nu e încă locuibilă în seara
a sta , d ar m âine am rugat-o pe Vera şi pe fetele

150
ei să o cureţe p â n ă e com plet lu n ă. N u vă duceţi
încă să vă u ita ţi la ea, altfel am să m or de r u ş in e !
— Am văzut-o deja, chicoti Alex.
— Vai, n u ! ţip ă ea şi îşi acoperi gura cu ambele
mâini. Ce ru ş in e ! Probabil credeţi că su n t o nesim ­
ţită fără p e re c h e !
— Vai, chiar deloc, am m orm ăit eu, încă îngro­
zită de faptul că am p u tu t s-o fac a tâ t de lată. Am
ajuns cu o zi m ai devrem e. La n a ib a ! Cum dracu’
am p u tu t să încurc borcanele cu a tâ ta g ra ţie ?
— Dar, de fapt, e perfect aşa, începuse Eleanor.
P u te ţi să s ta ţi aici în seara asta, e m u lt m ai
confortabil şi m âine p u teţi să alegeţi chiar voi
mobila pe care o s-o ducem acolo. Acum avem nişte
boarfe îngrozitor de vechi, d a r m am a lui Piers
are un h am b ar plin de mobilă care i-a răm as de
când s-a m u ta t în casa de la D o v er: o groază de
canapele d răg u ţe şi scaune din care aveţi ce
alege. A, P iers, ia uite cine-a venit. Nu-i grozav?
P iers, cu o bască pe cap, îm b răcat într-o că­
m aşă sport şi pan talo n i reia ţi, m ergând cu capul
uşor aplecat într-o p a rte , ca un om în a lt care se
a ş te a p tă m ereu să dea p este u n p rag jos de uşă,
venea din holul din spate, cu câte două sticle de
vin în fiecare m ână. A sta m ă luase pe nep reg ă­
tite, m i se p ă re a că P iers a r tre b u i să fie la etaj
cu E leanor şi că luase p a rte la scandalul de m ai
devrem e, că avusese vreun fel de neînţelegere
dom estică sau ceva cu soţia lui. A tunci la cine
strig ase oare E leanor m ai devrem e? La u n u l
d in tre copii ? O are v reu n u l d in tre ei e ra în sta re
s-o facă să plângă ? Am p riv it rap id în sp re scară.
— M inunat, încu v iin ţă P iers, venind în sp re
noi şi, cu m anierele sale absolut im pecabile, se
aplecă să m ă să ru te şi să-i strâ n g ă m ân a lui

151
Alex. V-am v ăzu t m aşina afară, de fapt, şi am
p resu p u s că a ţi venit în vizită.
— îm i p are ta re rău , m -am b â lb â it eu. C hiar
am făcut-o de oaie încurcând d a ta când treb u ia
să sosim. S u n t incurabilă, pe cuvânt...
C h iar când îm i îngăim am scuzele, am obser­
v a t cum P iers a b ăg at de seam ă că E leanor avea
fa ţa în lă c rim a tă şi apoi am văzut cum şi Alex s-a
prin s că P iers observase.
în orice caz, aici aveau loc m ult m ai m ulte pro­
cese de gândire care nu p rea aveau de-a face cu
faptul că noi ajunseserăm aici cu o zi m ai devreme.
— Atunci am să m ă duc s-o rog pe Vera să m ai
adauge nişte tac â m u ri la m asă, b in e? continuă
P iers pe u n ton prietenos. E u tocm ai m ă duceam
să p u n vinul de Porto la decantat.
— A, da, chiar, deveni E leanor brusc un pic
tu lb u ra tă . îm i p are ta re rău , d a r va tre b u i să vă
supunem unei îngrozitoare cine la p a tru ace în
se ara a sta , se strâm b ă. Aşa o să vă isp ă şiţi păca­
tul. Dar, de fapt, e chiar perfect. O să-i cunoaşteţi
pe to ţi vecinii noştri d in tr-u n foc - sau, m ai bine
zis, pe to ţi vecinii voştri!
— Vai, Doamne - aveţi o petrecere. Nu, pentru
D um nezeu, n-am p u tea ...
— Ba sigur că a ţi putea. Oricum , n u contează
nici cât n egru sub unghie, spuse P iers pe un ton
vesel şi jovial. U nde-s m ulţi p u te re a c re ş te !
— M ai ales cu a d u n ă tu ra a s ta de oam eni care
vin în se ara a sta , spuse E leanor în su fleţită. E
m ai degrabă o petrecere pe care o dăm din datorie
socială şi unii d in tre ei chiar au nevoie de o
su b ţiere a obrazului. O să vă faceţi şi voi o idee
cam în ce vă băgaţi. S-ar p u tea să ajungeţi să vă
doriţi să nu fi venit niciodată a ic i!

152
— D ar n-am nim ic de îm brăcat, am în g ăim at
eu. Am lă s a t o lad ă cu h ain e de ocazie la vecina
mea. U rm a să m ă duc să le iau de-acolo mai târziu.
C e-ar fî ca Alex şi cu m ine să m ergem la un pub,
ceva? am în cep u t eu să spun cu prinsă de panică.
P oate să-l lăsăm aici pe Rufus cu Theo şi...
— P rostii, să n -aud a şa ceva, spuse P iers. Am
u n smoching în plus pe care poate să-l poarte
Alex şi s u n t sig u r că E leanor o să-ţi găsească şi
ţie ceva pe m ăsu ra ta , nu-i aşa, draga m ea?
„Pe m ăsu ră" e ra o expresie cam nefericit folo­
s ită şi aproape că sim ţeam cum to a tă lum ea de
fa ţă se în tre b a cum Im ogen cea tru p e şă , dacă nu
se folosea de o ran g ă şi un borcan cu u n tu ră , o sfâ
încapă vreodată într-una dintre rochiţele m inuscule
ale lui Eleanor, d ar E leanor flu tu ră din m âini să
m ă liniştească.
— Sigur că am să găsesc. De fapt, m i-a venit
o idee perfectă. H ai cu m ine, Imogen.
M ă lu ă de m ân ă şi, într-o clipită, se opintea
pe scări, tâ râ n d u -m ă după ea.
— Vai, d ar m ai în tâ i a r cam tre b u i să văd ce
face Rufus, n u l-am m ai v ăzu t de când...
— E în cam era de joacă, m ă inform ă P iers,
p ăşind ţa n ţo ş pe lângă casa scării înspre su fra ­
gerie. L-am v ăzu t când veneam încoace, nu-şi
m ai încăpea în piele de fericire jucându-se cu
tre n u le ţu l lui Theo. M ergeţi şi voi, fetelor, la
joacă. Alex, vino să m ă aju ţi să p u n vinul ă sta
la decantat. E un Fonseca din ’66, unul destul de
bun, cred. T atăl m eu l-a b ăg at în beci acum un^
car de ani şi mi-e că dacă nu-1 bem curând o să
se tran sfo rm e în oţet de-a binelea...
Deci a şa am ajuns, câteva clipe m ai tâ rz iu , în
vrem e ce soţul m eu, în mod ciudat, lu a p a rte la

153
scena cu lă sa tu l vinului să respire, îm p reu n ă cu
P iers, pe care tocm ai ce mi-o im aginasem venind
încoace, să m ă aflu în cam era u ria şă şi plină de
im p rim eu ri şi d a n te lării a lui Eleanor, în d esată,
ca un c ârn at um flat şi palid, într-o rochie roşie de
catifea cât u n şerveţel.
— N u e catifea-catifea, vezi, e velur, deci se
întinde, m ă asig u ra Eleanor, gâfâind după chinul
de a-m i închide ferm oarul lateral, în vreme ce eu
îm i ţin eam m ân a ridicată.
S tâ n je n ito r p e n tru m ine, aveam subsuorile
n e ra se şi nu cred că m iroseau p rea plăcu t după
ce încărcasem m aşin a şi după drum ul p â n ă la
Stockley.
— E m ă su ră u n iv ersa lă şi chiar vine oricui.
Sora m ea a p u rta t-o de C răciun, anul tre c u t, şi
ea e m are cât casa.
A, m in u n at.
— G a ta ! se dădu p u ţin înapoi, victorioasă, cât
eu m ă u ita m în oglinda lu n g u iaţă.
M âinile îm i z b u ra ră cât ai zice peşte ca să-m i
acopere decolteul. Rochia avea u n decolteu adânc
nevoie m are, a tâ t de adânc încât aproape că mi se
vedea buricul şi, dacă to t m ă revărsam voluptuos
în p a rte a de sus, în p a rte a de jos coapsele mele
debordau de-a dreptul. M âna m i-a ţâ ş n it în tr-u n
spasm de groază către fermoar.
— Vai, Doam ne, nu. N-aş p u tea să p ort aşa
ceva.
— Ce prostie, a ră ţi absolut perfect. Pe cuvânt,
Im ogen, îţi stă m in u n at. Ar treb u i să porţi rochii
din a ste a m u lt m ai des şi, ia uite, am şi cupele
a ste a de su tien m in u n ate, pe care doar le bagi
în ă u n tru şi le lip eşti cu un lipici special, deci nu
treb u ie să ţi se vadă şi bretelele.

154
Tocmai scotea o pereche de triu n g h iu ri negre,
d ar eu deja reuşisem să m ă dezbrac.
— Nu, nu, m ai bine nu.
— S au ai p u tea să-ţi pui n işte scotch peste
sfârcuri, ca să nu ia să în afa ră ca nişte nişte
butoane de orgă. E u am m ai făcut a s ta de vreo
câteva ori.
Doam ne s fin te !
— S au poate o pereche de pantaloni...
— Păi... se îndreptă dusă pe gânduri spre dulap.
Ă ştia Joseph s u n t din lycra, deci poate...
E u i-am înşfăcat plină de recu n o ştin ţă, d ar
desigur că eram incredibil de o p tim is tă : abia am
p u tu t să mi-i tra g peste coapse. Am reu şit, în
fine - p ro ste şte şi doar ca să d em o n strez că
p ot - să închid n a stu re le de la şliţ, d ar nu şi
şliţul, şi apoi m -am în to rs cu spatele şi m -am
prefăcut că m ă u it la fundul m eu în pantalonii
ă ia în oglindă.
— Mmm... n u p rea cred că m erg, am gâfâit eu
in tr-u n târz iu , p e n tru că doar a tâ ta pu team să
m ai scot pe gură.
Apoi desigur că n-am m ai p u tu t să scot b leste­
m ă ţia a ia de pan talo n i de pe mine.
E leanor s-a în to rs cu ta c t şi s-a prefăcut că îşi
făcea c u ra t în se rta re în vrem e ce eu m ă luptam
din greu. In tr-u n final, m -am lă s a t de-a dreptul
pe sp ate pe p a tu l ei p e n tru ca să reuşesc în tr-u n
final să-i decojesc de pe mine, cu palm ele m ustind
de tra n sp ira ţie . E a to t conversa cu m ine cu d ră ­
g ălăşenie, încercând să m ă scutească de jen a
terib ilă, dar, în vrem e ce scotocea p rin dulap şi
eu stă te am pe m arginea p atu lu i ei în chiloţi, m ă
în treb am , a m ă râ tă la culme, ce n aib a căutam eu

155
acolo... îndesându-m ă în hainele ei, care îm i erau
p rea mici, îm p ru m u tân d u -i c ăsu ţa care-i ră m ă ­
sese ei p rea m ică. Cine se arsese aici?
— Pe cea roşie, spuse ea pe u n ton decisiv,
apucând rochia de velur într-o m ână. Cu chiloţii
ă ştia grozavi M & S care or să-ţi ţin ă în frâu
to ate cele. S tai o clipă, su n t pe-aici pe undeva,
m ai m ult ca sigur... scotoci ea din nou p rin dulap.
— Am... chiloţi pe m ine! am c h iţă it eu cu
convingere în glas.
Doam ne, doar nu era să îm p ru m u t de la ea şi
o pereche de chiloţi.
A sim ţit sfid area din glasul m eu şi s-a întors
că tre m ine.
— U ite, îm i p are ră u că ai a te riz a t din senin
la petrecerea a s ta cretin ă, îm i zise ea stinghe­
rită , şi îm i p are ta re ră u că a tre b u it să vezi
c ăsu ţa într-o s ta re jaln ică, d ar ştiu că to tu l o să
fie bine p â n ă la urm ă. O să-ţi placă la nebunie
aici, pe cuvântul m eu c-aşa o să fie. Şi am să mă
ocup personal de asta.
Avea o privire b lân d ă şi ru g ăto are şi, de fapt,
fix aceasta era clipa m ea. C lipa în care u rm a să-i
spun, da, bine, su n t sig u ră că o să-m i placă la
nebunie aici, d a r spune-m i, te rog, de ce plângeai
m ai devrem e, E lean o r? Şi de ce te-ai a g ă ţa t de
soţul m eu şi l-ai sorbit din ochi şi de ce m i se
p are m ereu că te dai la el şi de ce să cred că nu
te dai la el din m om ent ce i-ai s tric a t căsnicia
cu Tilly, te-a i p refă c u t că eşti p rie te n a ei cea
m ai b u n ă şi apoi i l-ai fu ra t? D ar n-am făcut
a sta . Poate p e n tru că, de fapt, nici nu voiam să
ştiu răsp u n su rile la în tre b ările astea, poate că
ştia m în sinea m ea că, venind aici şi acceptând

156
o sp ita lita te a ei, ea avea to ate cărţile în m ână,
ia r eu n-aveam nimic.
Ş ase lu n i, m i-am zis în d â rjită în sin e a m ea
pe când m ergeam în sp re cam era som ptuoasă de
oaspeţi unde m ă trim isese ea, ţin â n d bine rochia
cea roşie şi o pereche de p antofi cu to c ; şase
lu n i era fix perioada de închiriere a casei n oastre
si a s ta e ra exact cât vom sta noi aici. Nici m ai
m ult, nici m ai p u ţin . Ă sta era u n sem estru
sabatic scurt, ca să ne refacem fin a n c ia r; câteva
luni în care R ufus o să lipsească de la şcoală şi
apoi o să ne întoarcem exact la tim p (ca să poată
să înceapă gim naziul în septem brie şi înapoi la
casa n o a stră d inainte, desigur. Şi am să-i şi spun
lui Alex în se ara a sta , m -am h o tă râ t în tim p ce
paşii m i se afu n d au în covoarele moi din dor­
m itor, în drum spre baie. Am deschis robinetele
şi am a ru n c a t în ă u n tru un bulgăre im ens de sare
de baie din sticla Jo M alone pusă cu m u ltă grijă
pe m arg in ea căzii. Da, chiar am să-i spun, im e­
d iat ce ne găsim o clipă în tre p a tru ochi, în ain te
de cină.
Bine, evident că acea clipă a ş te p ta tă nu s-a
ivit, p e n tru că, în vrem e ce eu făceam baie, Alex
era şi el în tr-u n a d in tre m ultele băi cu care era
în z e s tra tă această casă şi-şi făcea şi el u n duş şi
evident că to t acolo se îm brăca p e n tru petrecere,
p e n tru că atunci când a b ăg at şi el u n cap pe uşă
ca să m ă inform eze că se ducea j Ăs şi să m ă
în tre b e dacă voiam să m ă a ştep te şi pe m ine era
îm b ră ca t cu smochingul. C hiar atunci eram cu
p e riu ţa în gură şi gura îm i era şi plină de spum ă,
d a r am re u ş it în fine să m ă clătesc şi am s tr i g a t :
— La naiba, norm al că d a !

157
Şi când am te rm in a t cu m achiatul şi l-am
făcut pe R ufus să ste a locului în cam era lui Theo,
printre chicoteli şi discuţii despre pârţuri, şi mi-am
lu a t inim a în dinţi, pregătindu-m ă sufleteşte pen­
t r u coborâşul pe scara larg ă şi im pozantă, era
deja cam târziu . Rochia cea roşie, la care adăuga-
sem p ropria m ea pereche de chiloţi supraelastici
şi m u laţi şi cele două cupe de su tien - un soi de
invenţie a tehnicii m oderne, b azată pe ceva num it,
în g rijo răto r din punctul m eu de vedere, „lipici de
corp“ - de fapt, nici n u a ră ta a şa de rău . M-am
p riv it n iţel în oglinda lu n g ă de la m ezanin. Cam
să ream în ochi, evident că tre b u ia să existe şi-o
blondă voluptuoasă într-o rochie scu rtă şi m ulată,
dar, c â tă vrem e m âneam ră b d ă ri p răjite şi nu
m ă întorceam p rea brusc sa u făceam K.O. pe
cineva cu ugerele m ele tre m u râ n d e , to tu l avea
să fie în regulă. Am coborât clătinându-m ă uşor
pe scări, resp irâ n d adânc.
D estul de m ulţi oaspeţi aju n seseră deja şi se
strâ n sese ră în salonaşul cu pereţi galbeni şi ta v a ­
nul din stuc cu basoreliefuri. P iers se plim ba de
colo-colo cu u n a e r de gazdă um ilă şi îm p ă rţe a
b ă u tu ri în stâ n g a şi-n d rea p ta. M ajo ritatea erau
vecini cam pe la v â rs ta a tre ia - şi îmi dădeam
seam a că atu n ci când ziceau „vecini" se refereau
la oam eni care locuiau în acelaşi com itat, nu
oam eni de peste drum - femeile e ra u grozave, de
s ta tu ri m agnifice, cu decolteuri bine căptuşite,
p u d rate puternic şi garn isite cu bijuterii din plin,
ia r b ă rb a ţii e ra u m ajo ritate a îm bujoraţi la faţă,
în z e s tra ţi cu b u rd ih an e şi m ă tre a ţă pe um eri.
E ra u g ru p aţi în bisericuţe, lă tra u sonor şi râdeau
isteric, evident, cât se poate de obişnuiţi unul cu
altu l. U n tip m u lt m ai tâ n ă r decât ei, care făcea

158
notă discordantă, îm b răcat în culori închise şi cu
o m ină m isterioasă, cu cârlionţi negri care i se
rev ărsau peste guler, s tă te a -izolat de re s tu l şi
m ai lu ân d câte-o în g h iţitu ră d in tr-u n p a h a r de
whisky. Avea capul uşor lă sa t pe spate, m editativ,
privind a te n t cotoarele cărţilor din bibliotecă. Nu
schiţă nici un gest din cap, d ar p rivirea îi a lu ­
necă înspre m ine când m i-am făcut in tra re a , apoi
m ă m ăsu ră de vreo câteva ori din cap p â n ă în
picioare în vrem e ce m ă dezbrăca în sinea sa,
ceea ce nici n u îi luă p rea m ult, având în vedere
şerveţelul cu care eram acoperită, de fapt. Când
te rm in ă a c ea stă activ itate, se în d re p tă de şale şi
se lum ină la faţă, ca şi când a r fi zis „aha, ia uite
şi şto a rfa “. M-am în ro şit p â n ă în vârful urechilor
şi am făcut ab stracţie de rân je tu l lui.
P riv irea m i-a zb u ra t în schim b în sp re - a, da,
uite unde erau. L ângă şem ineu. E leanor se sp ri­
jin e a de u n u l d in tre colţurile in c ru sta te în stil
A dam 1, îm b răcată într-o rochie elegantă croită
s trâ n s pe corp, n eagră, extrem de sim plă, asor­
ta tă cu un colier de perle, ia r Alex era sprijinit de
celălalt colţ, incredibil de elegant în smochingul
îm p ru m u ta t, care-i venea ca tu rn a t p e n tru că el
era în a lt şi slab, exact ca Piers. îş i dădea pe
spate buclele blonde şi râd e a la o rem arcă de-a
lui E leanor şi p ă re a aşa de potrivit în peisaj, se
sim ţea ca acasă, de p arcă aici îi era locul, încât
aproape că m -am sufocat când m i-am d at seam a
de a sta . 4

1. Stil ornamental pentru şemineuri, apărut în Anglia în


perioada georgiană, de inspiraţie Ludovic al XVI-lea,
considerat canonic pentru conacele tradiţionale engle­
zeşti, un semn al statutului nobiliar şi al prestanţei
în înalta societate.

159
Am început să-mi scotocesc ag itată prin geantă
după o ţig a ră, lucru care n u prea-m i s tă te a în
fire. O are P iers a r observa dacă Alex s-ar m u ta
cu ei definitiv ? Dacă venea să ia m icul dejun cu
ei, făcea o plim bare p rin g răd in ă cu ei adm irând
to ţi tre i tra n d a firii, apoi se c ă ţă ra cu ei în pat
noaptea? Fum ul îmi p ătrunse în plăm âni năvalnic
şi abia m -am ţin u t să n u tuşesc. M i-a tre c u t prin
cap că, de fapt, to ate a ste a e ra u p a rte d in tr-u n
plan m ăreţ. Poate căsnicia L atim erilor se răcise
şi nu se m ai iubeau deloc. Poate că Piers o bătea...
Poate că Piers avea aventuri... Poate că se bucura
de fap t să aibă încă un b ă rb a t p rin p re a jm ă ;
poate că-i lu a o povară de pe u m eri sa u poate,
îm i ziceam eu ca v â n tu l şi ca gândul, poate că
era, de fapt, hom osexual? P oate că-şi tu rn a se
copiii şi acum a voia să scape din lan ţ. M intea
m ea era doldora de to ate aceste scenarii şi posi­
b ilită ţi şi, din cauza chiloţilor mei strâ n şi pe fund
şi a ţigării, m ă sim ţeam oarecum am eţită şi nepu­
tincioasă. M i-a lu a t deci o clipă să-m i dau seam a
că P iers s tă te a lângă cotul m eu şi voia să-m i
ofere u n p a h a r de şam panie.
— Vai, m ulţum esc m u lt !
— Ai o rochie ceva de sp eriat, Imogen, îm i
zise el încet, m ăsu rân d u -m ă apreciativ.
— M ersi. E a lui Eleanor.
— C h iar e ? A tunci nu a ra tă a şa de bine pe
ea. Aş fi ţin u t m inte, cu sig u ra n ţă .
Ok, poate nu e chiar gay. Poate e doar foarte
hetero, deci aş p u tea să am o m ică a v e n tu ră cu
el ch iar e u ? A r fi ceva, n u ? C h iar dacă ceva cam
scârbos.
— Iartă-m ă , dacă p a r de m odă veche, Imogen,
d ar locuim într-o casă care e cam de nefum ători.
Regulile m am ei, din păcate.

160
— Vai, pardon.
M ă u ita m d isp e ra tă după ceva în care să pot
să-m i sting ţig a ra şi, evident, după privirea deza­
probatoare şi rece ca g h e a ţa cu care probabil că
m ă fixa m am a lui P iers.
— A, d a r fumeaz-o p â n ă la cap ăt dacă to t ai
început-o. Nu-i aici în se a ra a sta . N u, voiam să
ştii pe viitor. Ştii ce? Vino să-i cunoşti pe Robert
şi pe Pam ela Ferrerfe. S u n t ta re drăguţi. Ferm ieri
de profesie.
F erm ieri, vezi să nu. Ş tiam că voia de fap t să
spună m oşieri. Mică nobilim e. Probabil că erau
ceva de genul şeriful-şef şi soţia lui. Mă conduse
către u n cuplu de oam eni în a lţi şi slabi care
s tă te a u în tr-u n colţ.
— E a e Imogen, soţia lui Alex. S-au m u ta t la
S hepherd’s Cottage, sp u n ea Piers.
Soţia lui Alex. M ereu eram soţia lui Alex, nici­
odată n u eram Im ogen C am eron, p ictoriţa m in u ­
n a tă , treb u ie n e a p ă ra t să-i vezi tablourile. Ok,
gata, Imogen, calmează-te. Nu te m ai plânge atâta.
P am ela a ră ta în a ltă şi snoabă, cu o a titu d in e
de dictatoare din cauza n a su lu i acvilin care ieşea
în evidenţă, şi cu o s ta tu ră im punătoare. D ar
m -am îm p rie ten it im ed iat cu ea când a ad o p tat
u n accent fals cockney.
— B ună, păpuşă, eu s u n t Pam ela.
— A, bună, dragă, eu su n t Imogen, am râ n jit
eu în sp re ea. .
— V-aţi in s ta la t binişor colo-şa? *
Am în g h iţit în sec. M -am în ro şit to ată. La
naiba. E a chiar vorbea aşa. D oar că n u â ra nici
u rm ă de accent cockney, ci c u ra t grai din W est
Country. Soţul ei m ă privea cu atenţie. Piers
pă re a com plet oripilat.

161
— D-da. Ne-am in sta la t.
— Binişor. Aveţi o căb ăn u ţă m iştoacă, să ştiţi.
U n locşor fain de tot, cum zice Boorb al meu,
nu-i aşa, Bob?
Bob n-a ră sp u n s nim ic, continua să se u ite la
m ine.
— A aaa, păi e fain de-a dreptul, m -am g răbit
eu. să îngaim , înroşindu-m ă din cauza privirii
lui. E ch iar fain, pe cuvânt!
D ac-ar da D um nezeu şi m -ar înghiţi păm ântul,
d ar ştiam , totuşi, din instinct că, p e n tru ca să n-o
jignesc pe ea sau pe soţul ei cu ochii pironiţi pe
m ine, tre b u ia să continui în stilu l acesta bucolic.
Toată noaptea, dacă era nevoie.
— Şi ai şi nişte p ăm ân t m in u n at acolo, spunea
Pam ela cu o m ină în ţeleap tă, bătându-m ă p rie te ­
n eşte pe um ăr. II stro p eşti uşor şi to ate alea.
M in u n at şi lutos.
— M mmm... da, chiar e... Lutos!
E a se u ită la m ine cum va încurcată, să sperăm
că e ra doar în cu rcată de faptul că n u p rea mă
descurcam să fac conversaţie şi n u de accentul
m eu ciudat. Vai, Doam ne sfinte, dacă n u m -ar
în tre b a de unde su nt. O are m -ar ţin e băierile să
blufez ag ric u ltu ra l că provin de undeva de pe un
petic de p ă m â n t din Som erset? Sau poate că era
la cu ren t cu to ate peticele de p ă m â n t lu a te în
are n d ă de-aici şi p â n ă la L and’s E n d ? Adică îi
ştia pe to ţi ferm ierii şi pe fetele lor care molfăie
paie de zor? O are oam enii ă ştia nu e ra u toţi
rude, de fa p t? S au poate a sta era în Norfolk?
P iers, din fericire, era perfect conştient de capca­
nele lum ii acesteia şi m ă p u rtă dep arte de ei,
a ju tân d u -m ă să scap basm a curată.

162
— Şi n u i-ai cunoscut nici pe M iddletoni, spuse
el cu voce ta re , ducându-m ă în p a rte a cealaltă a
cam erei către o nouă pereche de figuri.
— M ersi m ult, i-am şoptit. M ult de tot.
— P lăcerea e de p a rte a m ea, îm i şu ieră el în
ureche. Acuma, ei su n t Tom şi S an d ra M iddleton.
Tot ferm ieri arendaşi.
— A ha, am înţeles, am ră sp u n s eu în şoaptă,
pe când M iddletonii se opriseră din conversaţia pe
care o p u rta u în tre ei ca să îmi zâm bească plini
de in teres.
F erm ieri aren d aşi, deci. G et-beget. Nici urm ă
de m oşieri care să flu tu re în stâ n g a şi-n d rea p ta
cu câte u n b ă ţ p e n tru sprijinit puşca de vânătoare
şi care să dea ordine şi m edalii tu tu ro r, ci oam eni
norm ali şi de la ţa r ă cărora n u le era frică să se
m u rd ă rea sc ă pe m âini. S an d ra M iddleton, care
era m ignonă şi drăgălaşă, îm i zâmbi şi-mi întinse
m âna.
— S a lu t!
în tre degetele mele încă m ai răm ăsese a g ă ţa tă
ţig a ra din care m ai era doar chiştocul. Am început
să m ă u it d isp e ra tă după o scrum ieră, d a r evi­
d en t că n u exista nici u na, a şa că am aruncat-o
d rep t în poşeta m ea, care era deschisă.
— S alu t, i-am zâm bit eu înapoi şi i-am s trâ n s
m âna.
— A, ce bine, tovarăşi de p lu g ! spu^e Tom
vesel în vrem e ce dădeam m ân a şi cu el.
P ie rs se dusese să în tâm p in e n işte oaspeţi
în tâ rzia ţi care a ră ta u am ândoi de nouăzeci şi ceva
de ani şi se sp rijin eau vârtos în câte un baston.
D ar unde era soţia lui cât se legau toate aceste
cunoştinţe şi se în tâ m p in a u oaspeţii? E vident că

163
încă m ai sp rijinea căm inul îm p reu n ă cu soţul
m eu, n u ?
Tom a fost nevoit să-şi repete replica de început.
— H m m ? A, nu, nu suntem ferm ieri, am râs
eu. D oar am în ch iria t u n a d in tre căsuţe p en tru
câteva luni. Ne întoarcem la L ondra în septem ­
brie, am ad ă u g at pe un ton h o tă râ t.
— C hiar a şa?
Tom părea de-a dreptul suprins, d ar Sandra, în
mod vizibil bucuroasă să ia în prim ire nişte sânge
com unitar proaspăt, începuse să m ă pu n ă în tem ă
cu aju to ru l pe care-1 dădea la un grup de joacă
din zonă. Şi de frică să nu m ai fac gafe, m-am
tre z it că încuviinţez cu veselie absolut tot ce zicea,
ba chiar să fiu de acord că aş p u tea să-m i fac
tim p să vin să îi a ju t pe m icuţi la citire, şi poate
să m ă ocup p u ţin de m asa unde se face Show and
Tell1, p â n ă când S an d ra aproape că gâfâia de
entuziasm . D intr-odată îmi puse m ân a pe um ăr.
— Doam ne, fu m e g i!
— Da, ştiu, deja m i-a făcut observaţie Piers
că fumez, d a r şi altcineva m ai fum ează în afară
de m ine.
B ă rb a tu l c â rlio n ţa t pe care îl botezasem în
sinea m ea H eathcliff tră g e a din ţig a ră undeva
lângă uşa cu glasvand larg deschisă. M-a prins
când m ă uitam pe furiş înspre el, a şa că m-am
u ita t repede în a ltă p arte.
— Nu, p o ş e ta !
M-am u ita t în jos şi am v ăzu t cu groază că
poşeta m ică de paie pe care o aveam a n in a tă la

1. Joc în care copiii trebuie să aducă obiecte de-acasă


pe care trebuie să le arate clasei şi să spună câteva
lucruri interesante despre fiecare în parte.

164
în ch eietu ra m âinii era în flăcări. F um ul ieşea
din ea şi flăcările deja cuprinseseră m ân eru l de
bam bus.
— V a a a a i!
Am aruncat-o cât colo din in stin ct. A rdea ca
o pălălaie pe covor.
— Vaaai, repede, a ju to r !
Cu o m işcare precisă şi rap id ă, o m ân ă de
b ă rb a t se în tin se spre covor, luă g ean ta de h iân e r
şi o aruncă îndem ânatic drept în focul din şemineu,
p rin tre picioarele lui E leanor şi ale lui Alex.
— Ce Dumnezeu.... ? Alex părea complet oripilat.
— Vai, îm i pare a şa de r ă u ...!
— Aveai vreun lucru de valoare acolo ? în treb ă
Tom M iddleton, lovind cu un v ă tra i în grăm ăjoara
de g e a n tă fum egândă.
Deja se strâ n se se u n g ru p u leţ să vadă ce se
întâm plase.
— Nu, doar un ruj, dar - Doamne sfinte, Eleanor,
u ite ce i-am făcut covorului tă u !
Toate capetele se în to a rse ră in s ta n t ca la m e­
ciurile de la W imbledon, ca să se u ite înspre
a rs u ra n eag ră de pe covorul persan.
— A, nu-i nimic, e oricum o vechitură, zise ea
şi facu doi paşi sp rin ten i, frecându-1 cu degetul
m are de la picior, e doar pârlit. Ii dă p re sta n ţă ,
p a tin a tim pului. Şi u ite, pot să-l p u n pe ă s ta pe
deasu p ra oricum , zise ea şi tra s e cu m u ltă înde­
m ân are u n covoraş din fa ţa căm inului şi-l puse
peste a rsu ră . G ata. Nici m ăcar n-o să observe. |
Se u ită repede în direcţia lui P iers, care era
încă binevoitor cu octogenarii.
— O să ră m â n ă m icul n o stru secret, râse ea.
Şi, oricum , niciodată n u m i-a plăcut covorul ăsta.
Alex se în fiin ţă lân g ă m ine.

165
— Ce dracu’ pui la cale ? îmi şuieră el în ureche.
— M i-am b ăg at u n chiştoc de ţig a ră în g eantă
şi se p are că n u se stinsese.
— Se pare ?! De ce nu l-ai pus într-o scrum ieră?
— P e n tru că nu ex istă nici o scrum ieră prin
zonă. Şi l-aş fi a ru n c a t în şem ineu, m -am ră s tit
din tr-o d ată, d a r tu şi E lean o r îl ţin e a ţi o c u p a t!
— P e n tru D um nezeu, îm i în to a rse el, n u te
m ai prosti. H ai, vino, acum a ne aşezăm la m asă.
M ocnind pe d in ă u n tru am ândoi, am in tr a t îm ­
p reu n ă în sufragerie, u rm ân d puhoiul de oameni.
E ra o cam eră fru m o asă cu pereţii ta p e ta ţi cu
m ătase rubinie şi tab lo u ri cu străm oşi pe pereţi,
ia r în se a ra a s ta e ra lu m in a tă special de m ulte
lu m â n ă ri care sclipeau într-o m are de tra n d a firi
albi, toate astea înconjurate de argintărie şi mahon
şlefuit aten t. în ju ru l m eu se auzeau şoapte apre­
ciative peste to t şi m i se p ă re a că oam enii aceştia
se sim ţeau oarecum o noraţi să fie p rim iţi aici.
M i-am adus am in te că E leanor îmi spusese că
a s ta a r fi o p etrecere din obligaţie.
O clipită m i se p ă ru că tre b u ia să s ta u la
m asă cu P iers la d re a p ta m ea şi b ă trâ n e lu l care
se sp rijin ea în două b a sto a n e la stân g a, dar,
dintr-odată, am văzut-o pe E leanor cum se repede
de-a curm ezişul cam erei în sp re „ţiganul cu ochii
alunecoşi111, dă din cap afirm ativ şi îi şopteşte
ceva cu un a er complice, privind în sp re m ine. în
a ltă clipită, b ă trâ n e lu l se evaporase de lângă
m ine şi în locul lu i a p ă ru se H eathcliff. E nervată,
m i-am tra s sin g u ră scaunul, ignorând complet
încercarea lui c u rte n ito a re de a face a sta p en tru

1. Referire la personajul H eathcliff din La răscruce de


vânturi.

166
m ine, în tim p ce-o priveam pe E leanor, care se
dusese deja în cealaltă p a rte şi îi făcea sem n lui
Alex să se aşeze lân g ă ea. M i-a făcut cu ochiul,
ia r eu i-am zâm bit forţat. Ţi se p are c-o să-ţi fie
aşa uşor, nu ? îm i ziceam în sinea m ea în vrem e
ce ea se apleca să-i şoptească ceva lui Alex la
ureche. A şază fu stan g iu l locului la d rea p ta lui
Imogen la m asă şi ea o să fie perfect m ulţum ită.
In tre tim p, tu ai cale’liberă să flirtezi cu soţul ei
p ân ă n u m ai poţi, n u ?
Cum m ă pregăteam să m ă aşez la m asă, mi-am
d at seam a că alegerea cu perechea m ea de chiloţi
fusese o g reşeală fatală. în mod clar, e ra u făcuţi
din fier tu r n a t şi din cauza a sta n u se pliau. Am
re sp ira t adânc şi m i-am su p t b u rta . La naiba. îi
m ai p u rta se m doar o sin g u ră d ată, la u n cocteil.
— P a t F laherty, mi s-a p re z e n ta t vecinul de
m asă cu un zâm bet larg, în tinzându-m i m âna.
Ochii lui în tu n e c aţi stră lu c e a u în în tuneric.
— Imogen Cam eron, i-am în g ăim at eu, abia
strân g ân d u -i degetele şi întorcându-m ă repede
la P iers, d a r n u suficient de repede cât să ratez
privirea su rp rin să din ochii lui şi apoi faptul că
se îneca de râ s în vrem e ce eu îi întorceam sp a ­
tele h o tă râ tă .
— Ce d răg u ţ din p a rte a v o astră că ne-aţi che­
m at, i-am zâm bit cu recu n o ştin ţă gazdei, în tim p
ce-mi pica fisa, spre oroarea m ea totală, că această
rochie înfiorătoare e ra de fap t despicată p ân ă la
coapsă, ceea ce-i dădea lui P a t nu-ştiu-cum o
perspectivă superbă.
C u colţul ochiului, am v ă z u t cum îşi înclina
capul n iţel ca să vadă m ai bine. M i-am tra s şer­
veţelul de lângă farfurie şi mi l-am pus în poală,
l-am în tin s peste picior şi m -am aplecat în faţă.

167
— P ăi, e d răg u ţ şi din p a rte a v o a stră că aţi
fost de acord să vă în g rijiţi de anim ale, zise Piers
foarte ta re , cu firim itu ri din chifla pe care o
devora ca u n om care n u m ai m âncase de zile
în tre g i zburându-i din gură.
— A, nu-i nici o problem ă, am m ai îngăim at
eu, dându-m i seam a că p rivirea tip u lu i de lângă
m ine era înfiptă drept în spinarea m ea cea dezgo­
lită şi că m ă m ă su ra din cap p â n ă în picioare.
— Ce-ai zis? am ră sp u n s eu repede, trezin-
du-m ă la rea lita te . C are anim ale?
— P ă i doar cele de la voi de la ferm ă, evident.
Turm a prin cip ală e în grija lui Ron, ferm ierul
m eu şef, d a r în to td e a u n a am ţin u t câteva acolo
la ferm ă.
D intr-odată m i-am d at seam a că Alex trecuse
cam p rea repede peste aspectul ă s ta când pome­
nise de „avut grijă de anim ale". L ucruri pe care
care le discutase cu P iers şi E leanor - desigur ca
făcând p a rte din chiria n o a stră —şi a s ta explica
şi de ce pălise el brusc la vederea taurilor. Noi
tre b u ia să avem grijă de ei.
— Şi vrei să h răn im şi ta u rii? am şo p tit eu cu
0 voce p ierdută.
P iers dădu capul pe sp ate şi izbucni într-un
hohot de râ s puternic. L-am au zit şi pe celălalt
vecin de m asă cum încerca să-şi înăbuşe un hohot
de râs. Ce tre a b ă avea e l? N-o m ai găsi pe altci­
neva cu care să discute sau ceva?
— P ăi n u su n t ta u ri, s u n t vaci Longhorn, îmi
explică el. Sunt extrem de blânde şi foarte drăguţe.
M ereu le-am crescut acolo. Şi m ai avem şi câteva
01 exotice.
Im agini cu oi care d a n sau din buric îm i răsă-
r ir ă în m inte, năucindu-m ă complet.

168
— A. Ok. Şi ce m ănâncă vacile astea Longhorn ?
— P a tru baloturi de fân pe u, de-obicei, spuse el
absent, pe care pur şi sim plu le pui în rondelele lor
pentru m âncare. Toate astea s u n t în hambar. U nt ?
— Vai, m ulţum esc, da, am zis, lu ân d o bucată
de unt.
Păi, a s ta nici n u su n a aşa de obositor.
— D ar oile ? am în tre b a t eu n o n şa la n t, de
parcă eu p u team să h răn esc oi şi cu ochii închişi.
— P ăi, oile le h răn im doar cu iarbă, ceea ce
o să facem şi cu vacile în curând. Trebuie doar
să m ai a şte p tăm niţel, to tu şi, to ate la vrem ea
lor. Nici nu treb u ie să le dai prea m are atenţie.
Oile m ari s u n t cam to ate cu m iei, d ar n-am avut
niciodată problem e cu ra s a Jacob, deci n-o să-ţi
cerem să-ţi bagi vreo m ân ă în fundul lor, dacă
a sta îţi era m are a grijă - h a, ha!
— H a, ha, nu, n u chiar.
Aveam o expresie de groază în tip ă rită pe chip
în vrem e ce m ă în tin d eam după p a h a ru l de vin.
— Şi evident că m oţatelor treb u ie să le dai
porum b dim ineaţa şi m uruială noaptea, dar nimic
m ai m ult.
Deja vorbea lim bi stră in e acum a. D espre ce
tot îngăim a oare?
— Mie n u prea-m i plac astea. P refer câte-un
specim en de Black Rock oricând, d a r m am ei i-au
plăcut m ereu. Şi s u n t şi n işte clocitoare de-a
d rep tu l adm irabile.
— A, te referi la găini. 0
— Da, da. La m oţate. S u n t o ra s ă exotică.
M ă privea oarecum neîncrezător.
— Deci, eşti sig u ră că te descurci de u n a sin ­
g u ră ? Pot să-l rog pe Ron să-ţi dea o m ân ă de
ajutor, dacă nu, nici o problem ă.

169
— N u, nu.
M-am înd rep tat de şale şi m i-am oţelit şi dârze-
nia. D acă Alex îi spusese că p u tem să ne ocupăm
de a sta , atunci, la d racu ’, o s-o scoatem la capăt.
— P ăi, ăăă, m ă tu şa m ea e ferm ieră.
— A d ev ărat?
P ă re a complet su rp rin s.
— Da. M ătuşa...
P riveam p rin ju r com plet d isp erată. U n por­
tr e t al unei fem ei care sem ăna izbitor de ta re cu
reg in a era a tâ r n a t pe p eretele de vizavi de mine.
— Aha. Pe unde h ă lă d u ie ?
— H ălăduie... ?
— Adică unde are ferm a.
Am făcut o sc u rtă pauză. Şi am căzut n iţel pe
gânduri.
— Am erica. U ndeva dep arte, foarte departe.
— Aha. Şi ce anim ale creşte?
Da, deci oare ce anim ale să crească, Imogen,
această m ătu şă im a g in a ră a ta ? M i-au venit în
cap to t felul de câm puri cu porum b bogat şi auriu,
ca cele din serialu l The Waltons sa u din Căsuţa
d in prerie, d ar nu m ă ducea capul să zic cam ce
fel de anim ale a r creşte pe-acolo. Apoi m i-am adus
am inte de un tip pe num e Bill despre care eram
aproape sigur că se ocupa cu crescutul animalelor.
— Bizoni.
Piers p ărea de-a dreptul tră s n it la auzul cuvin­
telor ăstora. Doam ne sfinte, oare e ra u sălbatici
bizonii ăştia? N u eram prea sigură care era treaba.
— B iz o n i! A tunci o să te descurci perfect cu
m icuţa n o astră tu rm ă, îmi m ai zise el uim it exact
când, din fericire, se p u se ră pe m asă aperitivele
care îmi serviră pe post de diversiune bine-venită.
— A, da, desigur, spuse el brusc. M ozzarella.

170
M -am u ita t în fa rfu ria m ea cu aperitive.
— N u, cred că e feta, am zis eu în vrem e ce
m i-am în ţe p a t b u c a ta de b rân z ă cu furculiţa.
Se în to a rse spre m ine com plet uim it.
— Bizon grecesc?
L-am p riv it com plet năucă. Cum adică bizon
grecesc ? Despre ce naiba vorbea omul ăsta acuma ?
Oare e ra d ro g at? D in fericire, fu p u ţin d istras
de o fem eie din s tâ n g a lui care îl în tre b a ce fel
de zgardă M artingale foloăeşte la v ânătoare.
— P are o fem eie ta re v itează m ă tu şa a sta a
ta , îm i şopti o voce joasă şi uşor c â n ta tă la ureche.
M -am în to rs brusc şi am v ăzu t o pereche de
ochi negri stră lu c ito ri care m ă sfredeleau.
L-am p riv it uşor în ţe p a tă .
— P a rd o n ?
— M ătu şa ta Lizzie, cea cu tu rm a de bizoni.
— N u fi caraghios, bizonii n u se cresc p e n tru
b rân ză, am izbucnit eu, s u n t crescuţi p e n tru ...
p e n tru carn ea lor.
A răm a s cu ochii holbaţi la mine.
— N u ştiam . Ca elan ii?
Am p riv it h o tă râ tă în ochii lui căprui închis,
m ari de tot. Oare îşi b ătea joc de m ine ? Oare am e­
ricanii c reşteau bizoni? N u eram p rea sigură. In
vocea lui se sim ţea to n a lita te a c â n ta tă a irla n ­
dezilor.
— Da, am zis eu h o tărâ tă , întinzându-m ă după
pahar. E xact ca la elani.
Doam ne, ce chiloţi s trâ m ţi aveam . Nici nu
băusem bine un p a h a r de şam panie şi abia ciugu­
lisem din aperitiv şi deja începeau să m ă sufoce.
O are aveam să leşin în cu râ n d ? Am alunecat
uşor în sp re m arg in ea scaunului şi am re u şit să
s ta u m ai drept.

171
— Te sim ţi bine ?
— Da, de ce?
— Păi, pari uşor cam jen ată.
— N u, c h ia r n-am nim ic, i-am ră sp u n s eu
în ţe p a tă .
— Şi se p are că te cam deşiri, îm i zise el
a ră tâ n d vag în sp re pieptul m eu cu furculiţa.
M-am u ita t în jos şi am v ăzu t cum u n a d intre
cupele de su tie n îm i ieşea obraznic din decolteu.
— La naib a!
Ţinându-m ă bine de piept, m-am băgat degrabă
sub m asă şi am to t încercat s-o bag înapoi în
decolteu, d ar lipiciul de corp p ărea să-şi fi pierdut
efectul. P â n ă la urm ă, de-a d rep tu l d isp erată, a
tre b u it s-o scot şi apoi desigur că şi cealaltă cupă
de su tie n a tre b u it ex trasă. P e n tru că n u m ai
aveam poşetă în care să le îndes, m -am aşezat
pe ele. Cu fa ţa roşie ca p a ra focului şi asigu-
rân d u -m ă că n u m ă u it nici u n pic în sp re P at,
m -am în to rs înapoi în sp re P iers. Din fericire, el
tocm ai se oferea să-m i um ple p a h a ru l din nou.
— C h iar te rog.
— Totuşi n u conduci în se a ra asta.
— Da, chiar a ş a !
C h iar dacă nu conduceam , eram pe cale să
leşin din cauza durerii pe care o sim ţeam de la
b râ u în jos şi îm i trecea p rin cap că probabil
ch iar u rm a să leşin de durere. T rebuia să m ă
ridic. P iers tocm ai îm i spunea ceva despre u n cal
care suferise de ceva n um it bog-spavins1 în vreme
ce eu m ă ridicam încet de to t de pe scaun.

1. Boală la articulaţia osoasă dintre copită şi genunchi,


care constă în inflam area şi îngroşarea tendoanelor
şi oaselor din jurul acesteia.

172
— Avea tendoanele de la gleznă a-n tâ ia , d ar
apoi, p â n ă să m ă dezm eticesc, m ă trezesc că
începe să şchioapete şi să sa ră pe două p ic io a re !
E şti b in e?
P iers se u ită în sp re m ine surprins.
— Da, m ulţum esc, doar că aş cam tuli-o înspre
closet, ok?
Trebuia să mi-i scot, a s ta era clar. C h iar dacă
a sta avea să însem ne că to tu l avea să se reverse
şi să se um ple în tr-u n fel com plet revoltător,
tre b u ia să-i scot. M-am tâ r â t în plină durere.
Toaleta de jos e ra ocupată. Am a ş te p ta t ce-am
a şte p ta t, d a r e ra absolut clar că cine ştie ce
ducesă-m am ă se chinuia din to ate p u terile să
producă ceva şi apoi să-şi ajusteze to ate jupele.
Am p riv it cu jin d în sp re scara m onum entală.
O are aş p u tea să m ă tâ ră sc p â n ă su s? N u, sigur
nu. Atunci am şchiopătat până după uşa căptuşită
cu postav verde şi de-a lungul pasaju lu i în sp re
baia cealaltă.
— Ies într-o c lip ită ! îm i strig ă o voce de b ărb at
care p ă re a cel p u ţin s ă rită de pe fix.
La n a ib a ! N em aip u tân d să suport d u rerea
îngrozitoare, am luat-o în jos p rin pasaj şi am
ieşit p rin u şa n eag ră şi grea de m ahon de lângă
cam era cu cizmele. B riza în se ră rii era num ai
b u n ă pe obrajii m ei roşii şi într-o clipită mi-am
rid ic at rochia şi m i-am dezlipit de m ine in s tru ­
m en tu l de to rtu ră . Vai, ce u ş u r a r e ! M i-am tra s
rochia • m sus şi •am început * să m ă scarpin ^ în
fund cu to a tă p uterea. Apoi m i-am făcut chiloţii
boccea şi am p riv it în j u r pe furiş. N -aveam
poşetă, deci...
— I-aş aru n ca p rin tre azalee, în locul tă u , se
auzi o voce din noapte.

173
Am înlem nit, com plet îngrozită.
— N -ar fi prim a oară când a r găsi cineva o
pereche de chiloţi în g răd in a Latim erilor. Nici
u ltim a, cred.
U n caier de fum îm i trecu pe lân g ă n ă ri şi
exact atunci am z ă rit şi eu o silu e tă în tu n e c ată
care era ascunsă în u m bră lângă g răm ada de
lem ne. Vecinul m eu de la m asă stă te a sp rijinit pe
butuci şi rân je a vesel, d inţii săi albi lucind în
întuneric.
— îm i plac fetele care îşi scot sutienul la m asă,
ia r apoi o tulesc afa ră să-şi scoată şi chiloţii,
spuse el pe u n ton zeflemitor. N u m i-am dat
seam a că era genul ăla de petrecere. L ucrurile
chiar încep să m eargă spre bine.
— Cum în d ră z n eşti să m ă sp io n ezi! am reu şit
eu să zic, de-a d rep tu l oripilată.
— Păi, nu prea spionam . E u am venit aici pri­
m ul. Trăgeam şi eu dintr-o ţig a ră , din m om ent
ce L atim erii nu su n t de-acord cu fum atul în casă.
B ine, treb u ie să adm it că n u m ă a şte p tam să fie
ro st şi de spectacol la felul în tâ i. Ce urm ează,
rochia? S au o să-ţi dai foc din nou, h m ?
D intr-odată m i-am d a t seam a exact cui a p a r­
ţinea m âna care îmi aruncase poşeta în foc, înainte
de a se face n evăzut în m ulţim e.
— Deşi tre b u ie să-ţi m ă rtu rise sc că, dacă
în tr-a d e v ă r u rm ează să-ţi scoţi rochia, n u ştiu
dacă o să pot să-m i m ai păstrez sângele rece la
m asă. N u su n t prea sigur că aş m ai p u tea să m ai
s ta u lângă tin e şi să fac conversaţie dacă n-o să
m ai ai nim ic pe tin e decât o pereche de pantofi
în picioare.
Avea o privire pierd u tă. Apoi se lum ină la
faţă.

174
— Dar, de fapt, su n t dispus să încerc.
— Cum în d ră z n e ş ti!
îş i dădu capul pe sp ate şi izbucni în tr-u n
hohot de râ s cât eu m ă întorceam pe călcâie şi
fugeam în ă u n tru . Ţ inându-m i chiloţii s trâ n s în
pum n şi cu toate cele jucând nevoie m are am luat-o
p rin pasaj şi m -am n ă p u stit înapoi în sufragerie.
C ând am ajuns la m asă m i-am d a t seam a, cu
groază, că blestem atele de cupe de la su tienul
m eu încă m ai e ra u pe scaun şi că oricine le-ar fi
p u tu t vedea. Vai, Doamne, a sta chiar că e o p e tre ­
cere îngrozitoare, m i-am zis nenorocită când am
ad ă u g at şi chiloţii d easu p ra grăm ăjoarei la fel
de nenorocite de pe scaun şi m -am a şezat pe ele.
C âteva fem ei care s tă te a u vizavi de m ine au
rid icat din sprâncene cu subînţeles. G roaznic!
într-un fel sau altul, am reuşit să supravieţuiesc
restu lu i serii. L-am m onopolizat pe P iers cu to tul
în tim pul budincii şi num ai când bunele m aniere
l-au făcut să se întoarcă să m ai schim be câteva
im presii politicoase şi cu a lţi oaspeţi m i-am lu a t
inim a în dinţi şi m-am întors să-i adresez vecinului
m eu din d rea p ta câteva rem arci tăio ase despre
voyeurişti. D ar scaunul lui e ra gol.
— E n iţel z ă d ărâ t, m ă inform ă fem eia care
s tă te a în stâ n g a lui şi care se vedea că e u n pic
a m e ţită pe un ton care a r fi p u tu t să trezească
şi m orţii.
Se aplecă peste scaunul lui gol în tr-u n fel
conspirativ şi îşi puse o m ân ă bine ferecată în
biju terii pe scaun.
— Aşa cum îl cunosc eu pe P a t, o avea el vreo
fătucă p rin parohia cea m ai ap ro p iată care-i ţine
u n locşor cald în pat.

175
Chicoti dezvelindu-şi dinţii foarte galbeni. Pro­
babil că s-a c ă ra t să-i a ra te n işte m anevre, pun
p a riu !
— A ! am zâm bit eu palid. Da, păi, trebuia
să-m i dau eu seam a. N u e greu să recunoşti
genul ă s ta de b ă rb a t, nu-i a ş a ?
E a chicoti din nou.
— Păi, a sta cam aşa-i, zise, scobindu-se tacticos
în tre d inţii ca de cal, d usă pe gânduri. Aud că
s ta ţi colo-şa o vrem e, n u ?
Am clipit.
— Da, o să stă m acolo —adică aici - cam vreo
şase luni.
începuse să m ă doară capul de-a dreptul de la
efortul de a m ă face că joc în serialul The Archers1
sa u într-o piesă de Noel C ow ard2. Din fericire,
p rie te n a m ea d inţoasă deja sim ţea că epuizasem
cam to ate subiectele relev an te de conversaţie şi,
cu o plecăciune vagă din cap, se în to arse la con­
tem p la tu l sorbetului ei.
Am privit înspre p a rte a cealaltă a mesei, unde
Alex şi Eleanor, cu capetele apropiate unul de
a ltu l, de m ai că se atin g eau , e ra u adânciţi în
conversaţia lor. D intr-odată am început să sim t
u n gol în stom ac. Să m ă sim t foarte singură.
P u ţin m ai tâ rz iu , în tim pul cafelei pe care o
beam în salon, m-am evaporat. N-am spus „noapte
b u n ă “ nim ănui, n-am stric a t petrecerea în nici
u n fel, p u r şi sim plu m -am fu rişa t la etaj şi am

1. Serial de radio la BBC despre viaţa la ţară în pro­


vinciile din Midlands ale Angliei.
2. Referinţă la piesa H ay Fever a lui Noel Coward,
despre o fam ilie care locuieşte la ţară şi compor­
tam entul excentric pe care membrii acesteia îl au
faţă de diverşi invitaţi ai lor.

176
in tr a t în cam era de oaspeţi, am a ru n c a t rochia
oribilă cât colo pe podea şi m -am c ă ţă ra t în pat.
In vrem e ce stă te am acolo holbându-m ă la tav a n
şi ascu ltân d zum zetul conversaţiei şi al râsetelo r
de jos, lacrim i mi se revărsau în linişte pe amândoi
obrajii şi îm i u d a u perna.
Ceva m ai târz iu , Alex se c ă ţă ră şi el în p at
lân g ă m ine, m irosind un pic a vin de Porto, dar
am a m u şin a t că m irosea şi a parfum ul ei. Mă
luă în b raţe şi m ă s ă ru tă pe obraz, apoi îşi dădu
seam a că era ud fleaşcă.
— De ce plângi ? îm i şopti el.
— Nu... ştiu , i-am şoptit eu. Cred că su n t doar
obosită.
— N u m ai plânge, Imo.
M ă s ă ru ta pe g u ră acum a cu to a tă p u tere a şi
i-am sim ţit corpul cald lân g ă al m eu. Mă să ru tă
din nou, îm i deschise gura cu buzele lui.
— N u m ai plânge. Totul o să fie bine. Am să
m ă ocup eu de a sta . Ai să vezi.
Şi apoi am făcut d ra g o s te : frum os, delicat şi
cu ta n d re ţe . Şi când, peste u n tim p, s-a întors pe
o p a rte , a oftat adânc şi a adorm it ţinându-m ă
de m ână, m i-am d a t seam a că obrajii îmi erau
uzi din nou. De d a ta a sta , însă, e ra u lacrim i de
u şu ra re .

177
OopitoIM 9

A doua zi d im in eaţă la micul dejun, E leanor


îşi ceru scuze p e n tru se ara cea îngrozitoare.
— Trebuie să ţinem prostiile a ste a din când
în când, se strâm bă ea şi îmi puse în faţă un suport
p e n tru pâine p ră jită plin. N işte m arm elad ă?
— N u, m ersi.
— Şi, din nefericire, aţi nim erit drept în mijlocul
chestiei, d a r m ăcar a ţi prins un pic gu stu l vieţii
la ţa ră . V-a ajuns până-n gât.
— A devărat, am în g ăim at eu în vrem e ce-mi
sorbeam cafeaua şi m ă u ita m la Rufus care sp ă r­
gea vârful oului lui fiert.
F râ n tu ri de raze de soare p răfu ite se s tre ­
cu rau p rin ferestrele u riaşe cu geam g lisant, se
opreau pe pereţii văruiţi în culoarea oului de ra ţă
şi i se cerneau p rin buclele arăm ii. P iers îl luase
pe Alex la o plim bare pe câm puri, aşa că E leanor
şi cu m ine răm ăseserăm singure cu băieţii.
— Da fapt, m -am d istra t, am m in ţit eu.
N u m ă d istrasem de nici o culoare, d a r eram
încă sub efectul ipocriziei de aseară. Mă sim ţeam
incredibil de satisfăcu tă să sta u aici, în b u cătăria
ei în so rită, şi să ştiu că, după to ate eforturile ei
să p u n ă m ân a pe el, soţul m eu tot urcase scările

178
a ste a şi făcuse dragoste cu m ine. D esigur că nu
era o victorie sau ceva - a sta m -ar fi. tra n sfo rm at
în cineva ta re tris t, de fapt, d a r în sta re a m ea de
spirit de-acum, era un secret de ad ău g at la cel pe
care-1 cloceam acum a. N u vom s ta m u ltă vrem e
aici.
— P a t e am uzant, nu-i a şa ? spuse ea pe un
ton frivol în tim p ce îi pu n ea lucrurile de şcoală
în ghiozdan lui Theo şi acesta b ă te a ritm u l în
coaja lui goală de ou, p usă cu capul în jos şi
cân ta un cântecel îm p reu n ă cu Rufus.
E ra cel m ai tâ n ă r din ograda ei şi, din cauza
asta, nu fusese încă ru p t de la sânul ei şi trim is
la in te rn a t.
— Da, chiar, e, am în cu v iin ţat eu.
— E din Irlan d a, după cum ţi-ai d a t şi tu
singură seam a, probabil. Mai e şi liber pe deasu­
pra. S-a d e sp ă rţit de n ev astă-sa anul trecut. A
pus ceva inim i pe foc p rin sat, sta i să vezi.
A şteptă o clipă şi ştiam că spera ca eu să vreau
să aud m ai m u lte ; să m ă aplec peste cana de cafea
su rp rin să şi să în tre b ce făcuse, unde locuia -
dar, în loc să fac a sta , m -am lă s a t pe spate şi am
d a t din cap cu priv irea p iro n ită în grăd in a ei. •
— Vai, Eleanor, ce narcise m in u n ate ! De fapt,
to a tă g răd in a ta a ra tă absolut perfect. Probabil
că ai u n g ră d in a r de m ilioane.
E a p ă ru o clipă cam dezam ăgită, d ar apoi îi
veni inim a la loc.
— Dick? Da, păi e foarte priceput. E soţul
Verei. Ei doi su n t aici de când locuiau p ă rin ţii
lui Piers. I-am m oştenit, cum a r veni. A, ia uite,
vorbeşti de lup... ♦
Exact atunci Vera şi a rm a ta ei de ajutoare,
tre i femei foarte tru p eşe îm brăcate în capoate,

179
treceau p rin fa ţa geam ului spre u şa din spate,
cu găleţi în m ână. Le-am a u z it cum scoteau tot
felul de zgomote şi chicoteau trecân d p rin pasaj,
apoi Vera şi-a b ăg at capul pe uşă.
— ’N e a ţa tu tu ro r!
— ’N eaţa, V e ra ! zise E leanor pe u n ton vesel.
— Deci, vrei să începem tre a b a la Shepherd’s
Cottage acum , da?
— Vă rog, şi cred că o să vă ia cam to a tă ziua.
E într-o sta re de nedescris, din păcate.
— Aşa-i, râ n ji Vera spre m ine, dezvelind o
com binaţie d estu l de dubioasă de dinţi. Aşa deci,
v e n iră ţi c-o zi m ai devrem e. Abia a ş te p ta ţi să vă
duceţi acolo, n u ? chicoti ironic.
— Ceva de genul ă sta , am în g ăim a t eu.
— P ăi, probabil c-aţi av u t u n şoc de nu se
poate când a ţi văzut-o. D ar nu-ţi face griji, dragă,
o s-o fac să strălu cească im ediat.
Mi-am dat cafeaua pe gât şi am sărit în picioare
cât ai zice peşte.
— P ăi, te a ju t şi eu. Alex s-a dus cu P iers, dar
Rufus şi cu mine putem să-ţi dăm o m ână de-ajutor.
— Vai, Doam ne, nici vorbă. Nici să n-aud. Nu
îm b răcaţi cu hainele a ste a faine de Londra. D ar
ce-ar fi să veniţi pe-acolo-şa pe la ora ceaiului,
când term in ăm , ce-aţi zice?
Lăsă u şa să se trâ n tea sc ă în urm a ei cu zgomot
şi se făcu nevăzută cât ai zice peşte cu tovarăşele ei
cu tot, de nu i se m ai auzea decât vocea stridentă.
— Să faci a sta , Imogen, m ă sfătu i Eleanor.
S-o laşi pe Vera să se descurce singură, m ai bine,
că aşa-i place oricum şi apoi ai să poţi să-ţi
petreci ziua cu m ine, spuse ea veselă. Mai tr e ­
buie doar să-l duc pe Theo la şcoală şi să iau
ceva din sat. Apoi m ă gândeam că am p u tea să

180
m ergem la cum p ărătu ri şi să luăm m asa de prânz
pe-acolo pe undeva. E un bistro grozav în sa t pe
care nu l-am în cercat încă.
Am zâm bit înapoi.
— M i-ar plăcea, dar, de fapt, i-am prom is
H annei că iau prân zu l cu ea azi. M-a su n a t în
dim in eaţa a sta şi n u l-au m aj v ăzu t pe R ufus de
secole, ia r el o să înceapă şcoala poim âine. Şi
vine şi m am a cu noi.
E leanor p ă re a dezam ăgită.
— A, da, uitasem că sora ta s tă prin apropiere.
E leanor ştia pe to a tă lum ea din com itat, d ar
sora m ea şi Eddie nu ap ăreau pe rad a ru l ei social.
— P ăi, bine, atunci poate că o lăsăm pe a ltă
d a tă ? se u ită la m ine cu n erăb d are. M i-ar plăcea
a şa de ta re să fim prietene.
Toate a ste a e ra u spuse cu candoare şi ochii ei
căprui e ra u foarte m ari şi plini de sp e ra n ţă, dar
m ai văzusem ochii ă ştia şi alte dăţi, când îl sfă­
tu ia pe Alex să nu-i ia lui Tilly o carafă, ci o
pereche de cercei.
— P ăi, a r fi m in u n at, am spus eu politicoasă.
D ar acuma, dacă Vera e sigură că totul e în regulă,
cred că am s-o iau la picior şi am să fac nişte
c u m p ă rătu ri. Am a u z it că e un Tesco în oraş.
— E şi un W aitrose1 acolo. De fapt, eu m ă
în d re p tam ch iar într-acolo, poate că vrei...
— N u, nu, nu te îngrijora, am să-l găsesc eu,
i-am refuzat oferta fluturând din m ânj, şi, luându-1
pe Rufus de-o arip ă, aproape că l-am tâ r â t de pe

1. Tesco este un supermarket destinat populaţiei mai


sărace a A ngliei, pe când Waitrose este de lux, fiind
superm arketul de la care îşi face aprovizionarea
P alatul Regal.

181
scaun. îm i place ta re m u lt să explorez, să mă
orientez singură.
Vai, cât de p ro st crescută pu team să fiu, m -am
gândit, când am ieşit afa ră şi am ajuns în faţa
m a ş in ii; cu to tu l şi cu to tu l p ro st crescută, dar,
de fapt, făceam to ate a ste a d in tr-u n in stin c t de
autoconservare. N oaptea tre c u tă văzusem cât de
uşor aş fi p u tu t să devin doar o m uscă în plasa ei
şi cât de uşor p u tea să fie să m ă las m an ip u lată.
Trebuia să fiu cu ochii în p a tru şi, dacă tre b u ia
să fac a sta doar câteva luni, nu e ra o problem ă.
N u era deloc o problem ă.
C ând R ufus te rm in ă de m ân g â iat capul fiecă­
ru i cal din grajd şi de g âd ilat b u rtic a fiecărui
ciobănesc din curte, am u rc a t în m aşin ă şi am
luat-o încet pe aleea din fa ţa casei, privind cu
ad m iraţie la iepele şi căluţii mici care p ă şte a u
dincolo de gardul co n stru it din stâlp i în a lţi cu
b are de m etal în tre ei. La p o a rta principală de
p ia tră , după ce am tre c u t de că su ţa p o rtaru lu i,
am luat-o la stâ n g a şi apoi în jos pe deal, prin
pădure, după care am ajuns în sat. în mod clar
avusese loc o rupere de nori n oaptea tre c u tă , d ar
acum norii se d ă d u seră la o p a rte şi în ju ru l
n o stru era o d im in eaţă de p rim ă v ară absolut
m in u n ată. Fiecare g răd in iţă a fiecărei căscioare
e ra n ă p ă d ită de narcise şi violete pe ale căror
frunze erau răsp ân d ite picături de rouă care s tră ­
luceau ca nişte m ărgele de sticlă în soare. C hiar
reuşea într-o oarecare m ăsură să m ai îndulcească
a u ste ritate a faţadelor de p iatră m ohorâtă, mi-am
zis, u itân d u -m ă către ferestrele întu n ecate. Mă
în treb am oare câtă tre a b ă o avea E leanor de
fap t cu sa tu l în sine, în vrem e ce treceam prin
el. O are ştia m ulţi oam eni de p rin zonă sau doar

182
trecea în goană în m aşin a ei p rin sat, în drum
spre coafor?
— De-aici o să-m i ia u ciubucurile ? în tre b ă
Rufus, a ră tâ n d cu degetul.
— Păi, se prea poate, am răspuns eu cu îndoială
în glas în vrem e ce m ă u ita m la Spar.
— P utem oare să in tră m ?
— Da. De ce n u ? E u o să-m i ia u ziarul.
Am p a rc a t în fa ţa m agazinului şi am in tra t.
— C redeam c-o să aibă un clopoţel, rem arcă
Rufus.
— Ce-ai zis?
— D easupra uşii, unul care să sune drăguţ.
— A. îm i pare rău , d ragul meu.
— Va tre b u i să m u ta ţi aia, spuse o voce care
se auzi din dosul unei ediţii de D aily M irror. N u
perm it autovehicule aşa de aproape de vitrină.
F em eia care s tă te a în dosul tejghelei şi avea
p ă ru l făcut p e rm a n en t şi ochelari cu ram ă de
oţel îşi lăsă ziarul m ai jos. M -am u ita t la m aşină
p rin v itrin ă. N u era aşa de aproape de geam,
dar...
— Ok, o m u t im ediat. Alege-ţi n işte dulciuri,
Rufus, m ă întorc im ediat.
— Şi nu p erm it nici copii neîn so ţiţi în m a­
gazin. Copii sub zece ani. E un sem n pe care
scrie a sta , chiar acolo, şi a ră tă spre o foaie de
h â rtie care era a tâ rn a tă deasu p ra capului ei.
Fac un tărăb o i teribil, de-aid.
Am privit-o pe persoana aceasta fără pic de
farm ec stâ n d acolo în tren in g u l ei roz.
— N u e neînsoţit. M ă voi întoarce im ediat
ce-mi m u t m aşina. »
— C hiar şi-aşa, ia-1 cu dum neata.

183
îşi tra s e ziaru l în fa ţă din nou, a şa că eu
m -am tre z it cu poza lui David B eckham de pe
u ltim a pagină d rep t în faţă.
— Bine, am m orm ăit eu. H ai, Rufus.
Ne-am re tra s în linişte, am p a rc a t m aşina din
nou, apoi am revenit. R ufus a lu a t u n pachet de
bomboane de m entă Polo1 - p en tru că ciubucuri
n u p ă re a u să fie p rin preajm ă - şi eu m i-am lu a t
u n Daily M ail. Ne-am a p ro p iat de tejghea din
nou. E u am zâm bit la rg când ne-a lu a t lucrurile.
— Apropo, eu su n t Im ogen Cam eron. Tocmai
ne-am m u ta t aici, în sat. S tăm în tr-u n a d intre
căsuţele de pe dom eniul Latim erilor.
Două b ă trâ n ic i care s tă te a u lân g ă frigider
s-au în to rs şi s-au holbat la noi. Fem eia Trening
Roz s-a u ita t la noi de p arcă am li av u t jele u ri
în d esate în m anşete. C ontinuă să tre a că lu cru ­
rile n o a stre p rin scannerul de la casă.
— Probabil că-i ştiţi, am spus eu pe un ton
d răguţ. Pe L atim eri, adică.
— P ăi, da, îi ştim pe L atim eri, zise ea făcând
cu ochiul un eia d in tre hoaşte şi acestea făcură
feţe-feţe.
— Bine, atunci. Probabil că o să ne vedem
destul de des. Rufus o să se ducă la şcoală aici, în
sat, deci probabil că eu o să trec pe-aici să-mi cum­
păr ziarul când îl duc la şcoală. Şi dum neata eşti... ?
Se holbă la m ine o clipă, p ierd u tă.
— E u su n t ce anum e ?
— Adică, pe d u m n ea ta te cheam ă...?
O tăcere grea se lăsă. Deja sim ţeam cum m ă
înroşeam to ată. R ufus m ă privea nerăbdător.

1. Bomboane de mentă tari, asemănătoare mentosanelor.

184
— D oam na M itchell, spuse ea după u n tim p.
— A ha, am spus eu încet. D oam na M itchell.
C ând am ie şit din m agazin, am auzit-o pe
u n a d in tre b ă trâ n ic i zicând:
— Şi-un p ach et de R ennie, te rog, Linda,
scumpo.
— Linda, o cheam ă Linda, a zis Rufus când
ne-am u rc a t înapoi în m aşină.
— E vident.
Am pornit-o în tăcere.
— N u e ra p rea prieten o asă, a ad ă u g at Rufus
după o vrem e.
— N u, am în cu v iin ţa t eu gândindu-m ă plină
de dor la fra ţii K han, care e ra u a şa de d răguţi
şi g lu m e ţi, pe care-i chem a S hied şi Tac, care
se ocupau de 7-Eleven-ul de la colţul stră z ii
n o a stre din Putney. D ar se zice că trebuie să
locuieşti în tr-u n s a t de tre i gen eraţii ca să te
accepte.
— C ât în seam n ă tre i g e n e ra ţii?
— Cam o s u tă cincizeci de ani.
M ă privi com plet îngrozit.
— N u, Rufus, l-am lin iş tit eu ferm , n-o să
stăm aici o s u tă cincizeci de ani de-acum încolo.

D upă ce am g ăsit Tesco-ul şi am re u şit să-m i


um plu portbagajul m aşinii cu c u m p ărătu ri, am
luat-o în sp re casa H annei.
— O să ne în tâ ln im cu ta ti acolo ? în tre b ă
R ufus în vrem e ce treceam p rin sa tu l l®r sau,
m ai bine zis, pe panglica lor de loc de-a lungul
u n u i drum de ţa r ă rapid.
— N u, ta ti se duce la lucru azi. N u m ânca
to ate bom boanele alea d intr-odată, Rufus.

185
— C hiar a ş a ? se în to a rse către m ine uim it, în
tim p ce vârful lim bii i se iţe a din „colacul" Polo.
C redeam că ai zis că s-a dus la plim bare cu Piers.
— Da, d a r se duce la serviciu după plim bare,
am zis eu scurt.
Şi eu presupusesem că îşi luase liber şi că
avea să ne însoţească la o zi veselă cu fam ilia în
oraş. D ar se pare că o lucrare urg en tă de la birou
avea nevoie de el im ediat.
— Dar, Alex, n-o să ajungi acolo decât pe la
ju m ă ta te a dim ineţii în ritm u l ă sta , îi spusesem
eu când m ă su n ase în tim p ce eram la secţiunea
de b râ n z e tu ri de la Tesco. C hiar m erită să faci
a s ta ? D acă vrei să faci n a v e ta a s ta cum trebuie,
o să tre b u iasc ă să te şi scoli devrem e.
— P ăi, ai perfectă d rep ta te şi în viitor o să
ia u tre n u l de la 7 şi un sfert, d a r m i-am zis că,
din m om ent ce era prim a n o a stră dim in eaţă aici,
a r fi o idee b u n ă s-o ia u cu binişorul şi să colind
prin zonă cu Piers ca să văd cu ce m -am procopsit!
Adică cu ce m -am procopsit eu, voiai să zici,
m i-am spus când închideam clapeta de la mobil
şi înşfăcam b u cata de D olcelatte1. O are cum o
reu şi el să h răn ească o cireadă de vaci tocm ai din
City, bm m ? Şi n u m -am p u tu t abţine de la p re­
su p u n e re a că această L ucrare F oarte U rg en tă
ap ă ru se exact când i-am zis unde tre b u ia să
m ergem azi. Sora m ea n u era p rea sus pe lista
lui de p rio rită ţi şi, de fapt, nici el n u era p rea
sus în topul ei. H a n n a h nu trecu se, de fapt,
niciodată peste sen tim en tu l in iţia l de a n tip a tie

1. Specialitate de brânză italiană cu m ucegai, varianta


dulce a gorgonzolei, creată de producătorii acesteia
special pentru piaţa britanică.

186
fa ţă de Alex, ia r lui Alex, la rân d u l lui, i se p ărea
că p rea face pe şefa şi că e p rea a u to rita ră .
B ă rb a tu lu i m eu îi plăcea ca fem eile din ju ru l lui
să fie d răg u ţe şi supuse, ia r H a n n a h nu era nici
u na, nici alta.
Am tra s m aşin a pe aleea de bitum din faţa
căsuţei lor m inuscule cu etaj, din cărăm idă roşie,
şi eu am p riv it în sus către ferestrele lor duble
şi închise erm etic. N u era ch iar căsu ţa cu aco­
periş de şin d rilă şi tra n d a firi a g ă ţă to ri la uşă la
care v isa se ră atunci când se m u ta se ră p e n tru
p rim a oară de la L ondra aici, d a r căsuţele cu
tra n d a firi g a ta c ă ţă ra ţi pe ele aveau un p re ţ la
care ei n u în d ră z n ise ră să viseze. Două salarii
de profesor n u e ra u cine ştie ce şi ştiam că tr e ­
b u iau să m uncească din greu ca să poată s-o
scoată la capăt. M ăcar aveau vedere spre câm ­
piile din spatele casei, m i-am zis eu când am
coborât din m aşină şi am cuprins cu privirea
câm piile p ă ta te cu oi de dincolo de casă, chiar
dacă traficu l trecea fix pe sub n asu l lor.
— H e-looo! am s trig a t eu p rin deschiderea de
la cu tia de scrisori, ştiin d p rea bine că soneria
îşi dăduse sufletul de m u ltă vrem e.
N u răsp u n se nim eni şi radioul era la m axim ,
a şa că am îm pins uşor uşa, care era p rin să doar
cu la n ţu l, şi am in tr a t în holul cel îngust. Mai
plin de lu cru ri pe-aici nici că se p u tea să fie şi
am în cercat să ignor grăm ezile de cărţi şi de
dosare şi de ziare când m -am lovit de ele şi am
încercat să n u le iau în c o n s id e r a r e a dovezi ale
dezordinii voite a H annei. H a n n a h n u era dezor­
donată deloc, avea to tul extrem de bine organizat
şi obişnuia să ţin ă o cu răţenie im aculată, dar, în
perioada a sta , îi venea m ai bine să se agite

187
p rin tr-u n haos de nedescris şi să se plângă că
n-are când să m ai facă şi curat. Cred că o casă
perfect ordonată unde nu-i m ai răm â n ea nimic
de făcut a r fi deprim at-o la m axim um . Şi chiar
m ă în treb am dacă Eddie n u se plângea de tot
prafu l ăla. O g răm ăjo ară de ceea ce speram din
suflet să fie lu cru ri a ru n c a te - h ain e vechi, o
colivie, un costum de surfîng, n işte lăm pi puse
u n a lângă a lta şi n işte cărţi în plus - îmi blocase
drum ul în sp re sufragerie, d ar am ocolit-o şi am
luat-o înspre bucătărie, unde H annah făcea brioşe
în uniform a ei de la C ercetaşii M ării, cu to t cu
eşarfa şi şn u ru l onorific. F u sta a lb a stru strid e n t
şi bluza la fel de a lb a stră e ra u în tin se la m axi­
m um peste b u stu l ei am plu şi peste fundul ei la
fel de generos şi m i-am zis că acum a se îngrăşase
şi m ai ta re . Doam ne, cred că bate spre s u ta de
kilogram e, m i-am spus în sinea m ea, complet
şocată.
— A, i-am zâm bit, ai av u t C ercetaşi azi?
— Nu, lui Eddie îi place când m ă îm brac aşa,
m i-a ră sp u n s ea sec.
Am chicotit şi am pupat-o de bun-găsit. Avea
sim ţul um orului încă în form ă, chiar dacă se
lăsase pe tâ n ja lă în alte privinţe.
— Da, ai av u t d rep tate, am av u t C ercetaşi
azi. Am avut azi-dim ineaţă şedinţă despre v ân ­
zarea de vechituri şi lui Akela, dacă-ţi vine să
crezi u n a ca a sta , îi place ca to a tă lum ea să fie
în uniform ă, chiar şi când băieţii n u s u n t de
faţă. Zi şi tu, nu că-i ciudat?
— F oarte ciudat, d ar ştii tu , dacă-i dai unui
b ă rb a t un fluier şi-o pereche de pan talo n i scurţi
se transform ă in sta n t în tr-u n fascist fără pereche.

188
Probabil că e sin g u ra a u to rita te pe care-o are în
to a tă v iaţa lui de nimic.
— Şi a s ta n u spune p rea m ulte despre viaţa
m ea de nim ic, n u ? răsp u n se ea în ţep ată.
— Păi, n-am v ru t să zic...
D ar ea deja se aplecase să-l ia în b ra ţe pe
Rufus, plină de entuziasm .
— Salut, în g era şu le ! îi zâmbi larg. Ce m ai faci ?
— Bine, m ersi. U nde-i E ddie?
Fiul m eu n u era genul care să se în tin d ă la
vorbă, spunea lucru rilo r pe num e.
E a râse.
— E în grăd in ă cu buni. U nchiul tă u s-a decis
să-şi sape un heleşteu şi bunica ta e cu el ca să-l
consilieze din punct de vedere h o rticultist.
— M işto. P ot să văd şi eu?
D ar deja o tu lise pe u şa din spate lăsând-o să
se învârtă în balam ale şi fugind de-a lungul peluzei
p â n ă în fundul grădinii, lăsân d în urm ă doar
urm e de ten işi în iarb a udă.
— U n h e le şteu ? m -am dus m ai aproape de
geam. N u ştiam că pe Eddie îl in te rese a ză g ră­
d inăritul.
— P ăi, nu-1 p rea in te rea z ă în mod norm al,
d ar acum a i-a venit nu ştiu ce idee despre peşti.
N u întreba. Şi unde-i Alex? C redeam c-o să veniţi
to ţi azi.
M ă u ita m la Rufus care se aru n ca în braţele
lui Eddie. Eddie îl în v â rti niţel în aer, râzând.
— Păi, s-a dus la m uncă. încearcă să vadă
cum îi m erge cu naveta, d ar a în tâ rz ia t niţel
azi-dim ineaţă p e n tru că s-a dus la o ulim bare cu
P iers m ai întâi.
— A m ers în recunoaştere pe domenii ? a zis ea
cu un zâm bet ştrengar pe faţă. Cum merge treaba ?

189
E u m i-am b ă g a t degetul în a lu a tu l de p răji­
tu ră şi l-am lins bine.
— P ăi, din p u ră prostie am aju n s acolo cu o
zi m ai devrem e. Am în cu rcat d a ta când treb u ia
să ajungem şi am v ă z u t c ă su ţa în tr-o sta re de
plâns, în a in te să fie c u ră ţa tă şi apoi am a te riz a t
d rep t în m ijlocul unui dineu teribil.
— Vai, Doam ne. Ce coşmar. Şi cum e?
— C ă su ţa ? Păi, e în regulă. îm i convine pen­
tr u o vrem e.
— O vrem e ? se în to a rse spre m ine cu lingura
p rin aer. P ăi credeam că a s ta o să fie p e n tru
to td eau n a.
M i-am b ăg at din nou degetul în a lu a t, evitând
să m ă u it în ochii ei.
— M ai vedem.
E a m ă privea suspicioasă şi îm i ghicise deja
sta re a de spirit.
— Aha, am înţeles. Deja ai în cep u t să regreţi.
Şi ce m ai face Lady N oroi?
H a n n a h nu voia nicicum să facă p a rte din
colecţia de „etichetă rustică" a lui Eleanor, cu
oam eni care organizau b alu ri de c a rita te şi ju cau
ten is şi m ergeau la v ân ăto are şi se referea la
program ul lor zilnic cu expresia „ocupat tim pul
pân ă să m eargă la coafor", d a r cred c-o enerva
că nici m ăcar nu p u tea să refuze in v itaţii la
activ ităţi de genul ă sta . Totuşi, e ra cu m n ata lui
Alex; m ăcar o in v itaţie la o m asă de se ară în
bu cătărie a r fi tre b u it să-i pice şi ei.
— E bine, am zis eu pe u n ton relax at. A fost
foarte d răg u ţă cu m ine, de fapt.
— D răguţă, pufni H annah. Am m ai auzit placa
a s ta şi apoi am a u z it că se tran sfo rm ă într-o
scorpie.

190
— Cum adică?
— M i-a zis Sue F o untain. E leanor era to a tă
num ai zâm bete şi drăg ălăşen ii când voia să-l
bage pe Theo în n u ştiu ce echipă de g y m k h a n a 1
pe care o organiza Sue şi apoi, când s-a în tâ ln it
cu ea la o petrecere, p u r şi sim plu a ignorat-o.
— Poate că n-a recunoscut-o.
— Vezi-ţi de tre a b ă , făcea lobby la ea dim i­
n e a ţa , la p rân z şi seara, îi b ă te a la u şă din cinci
în cinci m inute, ştia prea bine cine era. Şi Val
H arper m i-a zis fix aceeaşi chestie. A spus că era
p âin ea lui D um nezeu când voia să-i facă nişte
perdele ch iar în a in te de C răciun, d a r că, după ce
i le-a făcut, a ignorat-o com plet la concertul de
colinde. N u e de încredere.
— A sta-i u n pic cam exagerat. D oar p e n tru că
cineva e u n pic schim bător, nu în seam n ă că nu
poţi avea încredere în omul respectiv.
— în se a m n ă fix a sta , după m ine.
— De încredere în ce sens ? Ce-ai au zit ? am
spus eu pe acelaşi ton relaxat.
H a n n a h s-a în to rs în sp re m ine.
— Păi, nimic scandalos, în orice caz, dacă înspre
a ia băteai.
— N u, deloc, voiam doar să spun...
— N u, Imo, n-am nici cea m ai vagă idee despre
ce se în tâ m p lă în v ia ţa ei personală. S u n t sigură
că are o căsnicie perfect fericită şi su n t la fel de
sigură, zise ea, săgetându-m ă cu privirea, că nu
eşti a tâ t de fra ieră în cât să vii aici cu Alex cu tot
dacă n u are p a rte de aşa ceva. C hiar cred că ai
ceva în capul ăla.
------------------------- 4 t

1. G ym khana este o com petiţie sportivă ecvestră de


origine indiană, unde există numeroase curse cu
obstacole şi probe de eleganţă cabalină.

191
Am tra s a er în piept.
— Păi, da, desigur. S u n t perfect de acord. Şi
m ai cred şi că ea şi cu P iers s u n t foarte fericiţi
îm preună. De fapt, el a fost extrem de cumsecade.
E a ridică o sprân cean ă în vrem e ce îşi ducea
ta v a cu brioşe înspre cuptor.
— Cred că am ândouă ştim p rea bine că omul
ăla e un m olâu fă ră pereche, observă ea închi­
zând u şa de la cuptor cu zgomot. H ai să m ergem
să îi găsim pe ceilalţi.
Am luat-o după ea agale pe aleea de la g ră ­
dină, m uşcându-m i un g h ia de la degetul m are.
Dacă H a n n a h încerca cu to t d inadinsul să-m i
sporească nevroza, se descurcase de m inune până
u n a -a lta . D intotdeauna ştiu se exact ce corzi să
atin g ă, dar, ce-i drept, eu cam obişnuiesc să-m i
las corzile în drum una-două. M ă uitam la ea
cum trecea pe peluză cu pulpele ei dolofane şi
şoldurile plan tu ro ase clătinându-se dintr-o p a rte
în tr-a lta : a ră ta din cap p â n ă în picioare ca o
şefă de cercetase tipică.
M am a şi Eddie s tă te a u cu spatele la mine.
E ra u băg aţi cu picioarele în tr-u n c ra te r plin cu
noroi şi îi a ră ta u lui R ufus peştii, acesta stân d
pe vine la m arginea apei.
— U ite, m am ă, se în to a rse spre m ine când
m ă văzu că m ă apropiam , su n t u r ia ş i !
M -am aplecat să m ă u it la ei.
— A, da, su n t u r ia ş i ! Şi ce nuferi m in u n a ţi!
— S u n t de plastic, a zis m am a cu u n zâm bet
u ria ş în tip ă rit pe faţă, tră g â n d cu to a tă suflarea
dintr-o ţig a ră din colţul gurii. Toată verd eaţa,
n ă stu re ii, to t ta c â m u l!
— Da, şi chestia e, zise Eddie sărin d stâ n je n it
de pe un picior pe altu l p rin noroi, că, din cauză

192
că nuferii nu su n t a d ev ăraţi, a s ta în seam n ă că
peştii n u prim esc oxigenul de care au nevoie de
la ei şi, dacă nu-şi prim esc oxigenul, nici noi nu
ne putem bucura de binecuvântările fotosintezei,
care e a şa de bu n ă la casa om ului. Toată h a r a ­
b a b u ra a s ta e in u tilă ! se plânse el.
— Ce prostie, zise m aifia tra n ş a n t, a s ta în ­
seam nă doar că e m u lt m ai plăcu t la p riv it şi
scapi şi de scârboşeniile alea alunecoase şi verzi
pe care le g ăseşti dp-obicei p rin iazuri.
I-am a ru n c a t o privire în ţeleg ăto are cum na­
tu lu i m eu când l-am sa lu ta t.
— Scapi de ea în curând, Eddie, şi o să poţi
să bagi cu furca oricâtă verdeaţă doldora de oxigen
ai tu chef!
— S u n t sig u ră că n-o să facă u n a ca a sta ,
răsp u n se m am a.
— P oate că am să le combin, zise Eddie pe un
ton îm păciuitor. Tu cum te m ai sim ţi, Im ogen?
şi m ă privi dornic de u n răsp u n s.
Ş tiam d estu l de bine că a s ta n u era doar o
în tre b a re de com plezenţă, aşa că i-am zâm bit
palid.
— P ăi, de fapt, am n işte ju n g h iu ri în spinare
m ai m ereu, Eddie. Aici, aproape de şale.
M i-am frecat n iţel şalele.
Ipohondrii pe care-i cunoscusem se îm p ă rţe a u
în două categorii. M ai în tâ i specia care u ra ca
alţi oam eni să fie bolnavi în ju ru l lor, p e n tru că
n u m ai e ra u în cen tru l a te n ţie i ei înşişi, şi cei
cărora le plăcea să aibă alţi bolnavi în ju r, p e n tru
că, din pu n ct de vedere sta tistic , dacă ceilalţi
aveau ceva, a s ta reducea şansele ca şi ei să aibă.
E ddie era în cea de-a doua ta b ă ră şi îl bine-
dispuneai cu-adevărat dacă recunoşteai că ai o

193
problem ă de s ă n ă ta te cât de m ică, a tâ ta vrem e
cât nu era ceva contagios.
— P ăi, pe m ine m ă a ju tă foarte m u lt dacă m ă
m asez cu ulei, m ă sfătu i el nerăbdător. Şi pro­
babil că dormi pe o saltea m ult prea moale. M ama
avea n işte problem e îngrozitoare cu d u rere a de
şale, d a r o sa lte a ta re a scăpat-o de tot.
— O să ne tre b u iasc ă ceva m ai m u lt decât o
sa lte a ta re ca să scăpăm de m am a ta odată, zise
H a n n a h sec.
— Şi m am a ta ce m ai face? l-am în tre b a t eu,
ignorând com entariul surorii mele.
Eddie s-a în c ru n ta t.
— P ăi, a început să se îm piedice foarte des în
u ltim a vrem e. S u n t d estu l de în g rijo ra t p e n tru
ea. C red că am să-i cum păr u n bipăitor din ăla,
ştii tu , o alarm ă.
— Da, da, ştiu. Din alea pe care le pui în ju ru l
gâtului.
— Ca la s p â n z u ră to a re ? şopti H a n n a h pe un
ton fals-m elancolic.
E ddie n u o lu ă în serios.
— H ai să m ergem la pub. Ă sta e ra p lan u l de
b ă ta ie, n u ?
— Păi, da.
M am a îşi stin se ţig a ra şi o apucă repede prin
noroiul alunecos spre casă.
— De ce e şti a şa de n e răb d ăto are, h m ? am
în tre b a t eu, privind-o oarecum suspicios.
M amei îi plăcea să dea pe gât nişte b ă u tu ră în
c a n tită ţi m ai m ari sa u m ai mici, d a r a r fi ales
oricând o cram ă drăguţă în locul unui pub de ţară.
— P ăi, vine şi ta tă l tă u , îm i zise ea în şoaptă,
şi o aduce şi pe Dawn. în că n-ai făcut cu noştinţă
cu Dawn, n u ?

194
— Ă, nu.
— Vai, e m in u n ată, Imogen, îm i zise ea veselă,
luându-m ă de b r a ţ când am ajuns-o din urm ă.
T atăl tă u a cunoscut-o la C urry’s —era principala
a siste n tă de v â n z ări la raio n u l de m aşini de spă­
la t şi uscătoare - , d a r el a salvat-o din lum ea
aceea şi acum a ea visează să devină doctor.
— Hm , da, sigur. Şi e d e şte a p tă ?
— De-o prostie m onum entală, chicoti ea. Nu-i
a şa că-i de m ilio an e? Acum a cică vrea să se
specializeze în neurologie şi m am a ei - vaaaai,
treb u ie s-o cunoşti şi pe m am a ei.
îşi ap rinse încă o ţig a ră cu ochii sclipind de
fericire.
— Trebuie n e a p ă ra t? am zis eu cu u n nod în
gât.
— Da, vin doi în tr-u n u l. Dawn nu m erge nici­
odată nicăieri fă ră m am a ei, o fem eie u ria şă
îm b ră ca tă într-o h a in ă mov, care p u r şi sim plu
stă, ca o sta n ă de p iatră, ore întregi pe scaun fără
să sp u n ă o vorbă. A ra tă ca Stephen F ry deghizat
în femeie. N im eni n u ştie cum o cheam ă, nici
m ăcar ta tă l tă u , şi el o cunoaşte de tre i luni, deci
e p rea tâ rz iu acum s-o m ai întrebe. Vai, su n t
m in u n ate, d rag a m e a !
— Grozav, am zis eu stâ n je n ită, aruncându-i
o ocheadă H annei.
E ra m in u n a t că m am a p u tea să răm â n ă aşa
de în largul ei când era vorba de prietenele ta te i
şi e ra m in u n a t şi că încă m ai p u team să ne
vedem to ţi ca o fam ilie, d a r plăcerea nebună pe
care o sim ţea m am a de fiecare d a tă când fostul
ei soţ se făcea de râ s era d estu l de stânjenitoare.
N u fusese m ereu aşa de îm păcată cu v iaţa amo­
ro asă a ta te i. C ând t a ta a fugit prim a oară cu

195
M arjorie Ryan, o p rie ten ă foarte bu n ă de fam ilie
cu care m ergeam în F ra n ţa şi închiriam aceeaşi
casă de v acan ţă şi cu care m am a pozase p e n tru
rochii Dior în anii şaizeci fusese com plet d istrusă
de durere.
— A răm a s cu inim a sfâ ş ia tă ? m ă în treb ase
K ate când odată când îi povesteam despre tre a b a
asta.
E zitasem să-i răsp u n d că da. N u chiar, dar
to tu şi ă s ta nu e ra stilu l m am ei de-a fî, ea n u se
lă sa p ra d ă disp erării cu u n a, cu două. N u se
dădea b ă tu tă .
C red că a fost o m are u şu ra re p e n tru ea când
el a tre c u t la Audrey, o directoare executivă de
m ark e tin g m ică şi în d esată, care avea o grăm adă
de pisici şi nici urm ă din rafinam entul lui Marjorie,
deja se înveselise grozav când A udrey fusese
schim bată cu M ichelle, blonda p la tin a tă care era
a s is te n tă de igienă d e n ta ră şi era com plet în câ n ­
t a tă de Dawn, responsabila de ra ftu ri pe cale să
devină neurochirug.
— E vident că e destul de p uternică, observase
K ate şi cred că a şa şi e.
N-o văzusem niciodată plângând. P ă rin ţii ei,
bunicii m ei adică, m u riseră în tr-u n accident de
m aşină când ea avea doar p a tru ani şi fusese luată
în grijă de n a şa ei, care era o p ersoană destul de
rece, crescătoare de B order T errieri undeva în
N orthum berland. Cred că m am a - atu n ci când
avea voie să m eargă acasă de la in te rn a t - era
tra ta tă cam la fel cum erau şi căţelu şii; era hrănită
şi spălată, d ar altfel, se presupunea că treb u ia să
se descurce singură cu totul. Din cauza a sta îi mai
crescuse p arcă un s tr a t de protecţie pe sub piele,
de care era d estu l de greu de tre c u t. în ciuda

196
fap tu lu i ă stu ia , era foarte iubitoare, şi H an n ah
şi cu mine am avut parte de o copilărie ca-n basme,
p lină de ră s fă ţu ri şi p u p ă tu ri, foarte d iferită de
felul cum fusese ea crescută, şi m i se p are că pe
d rep t cuvânt a fost aşa.
C ând am luat-o to ţi în sp re pubul de la capă­
tu l străzii, o priveam cum ne conducea într-acolo,
elegantă cât cuprinde cu h a in a ei de flanelă vapo­
roasă şi fu laru l ei lung şi bleu m arin de m ătase
flu tu râ n d u -i în urm ă, e n tu z iasm a tă de-a d rep tu l
s-o m ai vadă o d a tă pe Daw n, şi-m i doream din
to t sufletul să fi m oştenit şi alte tră s ă tu r i de-ale
e i; îm i doream din suflet să n u m ai fiu aşa de
supărăcioasă. M-am în d rep tat de şale cât îl ţineam
pe Rufus de m ână m ergând pe stra d a aglom erată
şi m -am h o tă râ t să sem ăn m ai ta re cu ea la
com portam ent.
Am tre c u t pe lân g ă pubul local din sa tu l
H annei, v ă ru it în alb, cu ferestrele de alum iniu
şi o g răm adă de coşuri a tâ rn a te pe m argine, şi
ne-am în d re p ta t înspre u n loc m ai p u ţin prim itor
decât acesta, făcut din cărăm idă roşie şi n u m it
Royal Oak. C âţiva p u şta n i care p ă re a u foarte
d uri s tă te a u în faţa pubului şi fum au.
— De ce m ergem acolo ?
H a n n a h ridică din um eri.
— Tata a v ru t să m ergem aici. D um nezeu ştie
de ce. E o speluncă.
Din fericire, spelunca avea şi o g rădină, chiar
dacă era lângă parcare şi aproape că am d a n sat
limbo p rin tre coşurile de gunoi şi butoaiele de
bere din apropiere ca să ajungem p â n ă acolo.
T ata ajunsese deja şi rezervase o m asă m are şi
şubredă cu bănci şi o um brelă de soare, ia r lângă
el s tă te a o fată, care era fără îndoi slă m ai tâ n ă ră

197
ca m ine, m i-am zis complet uim ită, şi vizavi de ea
o fem eie îm b ră ca tă într-o h a in ă mov.
— Im ogen, draga m ea, izbucni t a ta cu vocea
lui cea b u n ă de Jo h n G ielgud1, care n u seam ăn ă
deloc cu vocea lui cu accent galez pe care o are
în mod norm al, şi se ridică să ne sa lu te pe toţi.
Ce m in u n a t să vă v ă d ! Ne pupă pe toţi, inclusiv
pe m am a, şi îi s trâ n s e m ân a lui Eddie. N u cred
c-aţi a p u c at să faceţi c u n o ştin ţă cu Daw n, nu-i
aşa?
— N u, n-am făcut încă, încuviinţai eu zâm ­
bind larg cât dădeam m ân a cu fa ta cu fa ţa p ă s­
to asă, care e ra m u lt p rea m ach iată şi avea p ă ru l
n eg ru în d re p ta t artificial.
— S alut.
— Bună, zise ea evitând să se uite în ochii mei.
— Şi m am a ei..., continuă ta ta , ăăă...
A ră tă înspre ea com plet neaju to rat. Am în tin s
im ed iat m ân a în sp re m am a lui D aw n, d a r ea era
fie îm p ietrită de emoţie, fie n u auzise. îş i strâ n se
la piept poşeta cu o faţă parcă u rm ă rită de bombe
şi se u ită p rin m ine, n eavând clar nici cea m ai
vagă in te n ţie de a-m i strân g e m âna.
T ata îşi freca m âinile u n a de alta.
— P ăi, bine. Acuma, h a i să ne luăm de b ău t,
oam eni buni.
— F ac eu cinste, se oferi Eddie.
— Bine, atunci, du-te, băiete, zâm bi ta ta larg
şi se aşeză sp rin ten jos, pe fundul să u extrem de
bom bat.
T ata fusese m ereu considerat foarte a r ă to s : cu
ochii lui alb aştri şi vii şi m axilarele bine desenate

1. John Gielgud este un vestit actor britanic foarte


cunoscut pentru roluri în piese de Shakespeare.

198
era ch iar o privelişte im p resio n an tă, şi m ai avea
o claie de p ă r n egru ca p a n a corbului despre care
H a n n a h şi cu m ine eram convinse că acum a era
vopsit, d a r avea doar u n m e tru şaptezeci, deci
suferea de sindrom ul b ă rb a tu lu i pitic. N u m er­
gea niciodată ca u n om norm al, ci se plim ba
ţa n ţo ş nevoie m are, cu capul lă s a t pe sp ate cum
îi şade bine u n u i actor, dându-şi p ă ru l de pe
fru n te într-o p a rte sa u în tr-a lta şi făcând tot
felul de gestu ri te a tra le şi grandioase. C ariera
lui se orientase înspre te a tru când eram noi mici,
d a r acum a era m ai degrabă ex tin să în sp re roluri
de televiziune şi începuse să devină n iţel m ai
cunoscut. De curând îşi crease un fel de nişă în
roluri de B ă rb a t A rătos M ai In V â rstă şi a p ă re a
d estu l de des în tr-u n serial cu u n sp ital şi făcea
roluri episodice în to t felul de filme de epocă.
Din ce în ce m ai des, Alex şi cu m ine luam m asa
de se ară cu ta v a în poală la televizor şi Alex
s tr ig a : „Ia uite-1 pe ta ic ă - tu !“ când pe ecran,
t a ta a p ă re a în cadru cu m ân a p ro p tită în şold, cu
perucă p u d ra tă şi ghete sau venea pe coridorul
u n u i sp ital cu un h a la t flu tu râ n d în urm ă. M ereu
sp u n ea lu cru ri de gen u l: „îm i p are ta re rău,
doam nă Brown, dar, din păcate, e o boală incu­
rabilă", ia r în fundal câte-o a s is te n tă cu ochii
în lăcrim aţi îl privea a d u la to r sa u „Hai odată,
băiete, pune şa u a pe c a l!“, ieşind d in tr-u n conac
îm b răcat în p an talo n i de călărie. C âteo d ată p u r
şi sim plu u ita că nu e ra pe platou şi m ergea
ţa n ţo ş pe W inslow S treet, unde tocm ai îşi cum ­
p ărase o căsuţă cu un cat, exact la fel ca-n seriale.
Acum, când se ridicase să-l a ju te pe E ddie cu
ta v a cu b ă u tu ră , mi se p ă re a că tocm ai îşi dăduse
*
199
peste um ăr o pelerină im aginară înainte să ajungă
la el.
— C e-ar fi să luăm şi n işte cartofi, băiete ?
zise el cu o voce bom bastică.
— Vai, pardon, M artin. Mă duc acum a să iau.
— Nu, nu, fac eu cinste cu cartofii, zise ta ta
ta re , dându-1 la o p a rte şi m ergând ţa n ţo ş şi
o ste n ta tiv în sp re b a r de p arcă era cine ştie ce
gest ex trav ag an t.
C ând Eddie se aşezase şi ta ta se în d ep ă rta se
destul, m am a s-a în to rs spre Dawn cu n işte ochi
candizi şi i-a z is :
— Am au zit că te faci doctor...
Dacă lui Dawn i se p ă re a ciudat că ia m asa
cu fosta soţie a p rie ten u lu i ei, n u p rea dădea
sem ne că o d eran ja în vreun fel. L uă cu n o n şa­
la n ţă o g u ră din B ailey-ul ei şi o privi pe m am a
cu u n soi de m ină opacă.
— P ăi, da, voiam, d a r acum a nu se m ai poate
p e n tru că n u am d a t GCSE la biologie şi chestia
e că m i-au zis că treb u ie să-l dau ca să trec la
faza u rm ătoare.
M am a s-a în cru n tat.
— Vai, ce păcat. Ce m ulte cer oam enii ăştia.
D ar totuşi, dacă trebuie să tai în carne vie în fiecare
zi, a r cam tre b u i să ştii n işte lu cru ri de bază....
— Da, cam aşa se p are, d ar chestia e că m i-ar
lu a m u lt p rea m u lt să m ai fac a s ta acum . I
— Şi atunci ce-ai să faci m ai d e p a rte?
— Păi, m ă fac cosm eticiană. O să fac şi faculta­
te a şi to ate astea. Şi to t o să a ju t oam eni, n u ?
Adică, e to t despre să n ăta te ...
— A, da, a şa e, zise m am a pe u n ton drăguţ.
De fapt, fa ta care-m i face m ie unghiile p o artă un
h a la t alb şi a s ta spune m ulte, n u ?

200
— Da, se lu m in ă Dawn la faţă. C h iar aşa.
— Şi m ă gândesc că ai p u tea să ai şi u n ceas,
dacă vrei.
— C eas?
— Da, ştii tu , din ăla pe care să-l pui în buzu­
n a ru l de la piept şi să-l a tâ rn i afară.
— A, d a !
Daw n p ă re a com plet în c â n ta tă şi m am a îm i
făcu cu ochiul, d ar eu am ignorat-o p e n tru că m ă
sim ţeam stâ n je n ită. C ând sarcasm ul ei fusese
în d re p ta t către M arjorie, care e ra designer de
in te rio r în devenire şi a cărei ex p erienţă în do­
m eniu se lim ita la îm popoţonatul ap artam en tu lu i
ei din F ulham de la Colefax and Fow ler1, H annah
şi cu m ine ne stricam de râ s îm p re u n ă cu ea, d ar
Dawn era o ţin tă m u lt p rea uşoară. M -am în to rs
către m am a ei.
— P ăi, a s ta o să vină la fix, am zâm bit înspre
ea, să aveţi o cosm eticiană în fam ilie.
Şi, în tim p ce ziceam a sta , îm i dădeam seam a
ce greşeală era de fapt. îşi tra s e g âtu l înapoi în
m ultiplele guşi pe care le avea şi m ă privi cu
nişte ochi goi.
— Adică, am co n tin u at eu, p e n tru ca să poţi
să-ţi epilezi picioarele cu ceară şi alte chestii.
— M am ei nu prea-i plac tre b u rile a stea, zise
Dawn.
M am a m ea proprie şi p ersonală încerca să-m i
a tra g ă a te n ţia şi ştiam clar că vrea să m ă facă
să m ă u it în sp re pădurile tropicale care se iţe a u
de sub ciorapii de 50 DEN ai fem eii cu H ain a
Mov. Din fericire, ta ta a p ă ru cu cartofii după el.

1. Una dintre cele mai scumpe firme de decoraţiuni


interioare şi ţesături din Londra. Se pare că şi familia
regală apelează la serviciile acestora.

201
— A sta-i p riv eliştea ce-mi place, spuse el, aşe-
zându-i pe m asă şi frecându-şi palm ele u n a de
a lta a m u lţu m ire, to a tă fam ilia m ea aşez a tă la
aceeaşi m asă, grozav. Noroc şi D o a m n e -a ju tă !
îş i ridică h a lb a în a e r şi zâm bi în jur, şi, în
felul ă sta , n-am p u tu t să m ă ţin să nu-i zâmbesc
înapoi.
— La m ulţi an i, t a t ă !
Da, în ceea ce priveşte fam iliile ciudate, mi-am
zis în vrem e ce sorbeam din bere, a n o a stră chiar
n u e ra a şa de rea. Şi to ate a ste a m ulţu m ită
m am ei, desigur, care ne ţin e a pe to ţi la u n loc şi,
to tu şi, cine p u te a să-i ţin ă socoteala la diversele
ata c u ri la a d re sa lui D aw n când m ereu reuşea
să-şi ţin ă se n tim e n tele în frâ u ca să se asigure
că fam ilia ei îşi p o ate petrece câte un weekend
sa u C răciunul sa u P a ste le îm p re u n ă? D ar apoi,
a şa cum zisese H a n n a h la u n m om ent d at, toată
stă p â n ire a îi venea din faptul că nu m ai avea
nici un fel de se n tim e n te p e n tru ta ta . P u r şi
sim plu trecuse peste a sta , nu-1 m ai iubea şi chiar
dacă din când în când îm i doream să existe cineva
în v ia ţa ei, n u p re a p ă re a să aib ă nevoie de
nim eni. De fapt, când am adus vorba de a sta pe
ocolite, ea p u r şi sim plu ridicase din um eri.
— Cum adică, să m ă întorc din nou la alergat
după b ă rb a ţi? T oată h a ra b a b u ra cu g ă titu l şi
ieşitu l în public şi m ereu să ne în treb ăm dacă
tr e ’ să-i chem ăm pe F ergusoni în vizită — nu,
m ersi, s u n t m u lt p rea egoistă să m ai fac toate
a ste a , d rag a m ea.
De fapt, n u e ra d e lo c : e ra a tâ t de generoasă,
că aproape devenise u n defect, d a r în v ăţase cum
să aibă g rijă de ea însăşi. V iaţa se desfăşura

202
după regulile ei şi se sim ţea foarte bine să ştie
că e ra aşa.
— Ai văzut pantofii lui ta ta ? îmi şopti H an n ah
în ureche.
Am d a t din cap că da. M ocasinii Gucci cu
ciucuraşi ciu d aţi nu-m i scăpaseră.
— Şi h a in a de piele neag ră, i-am m u rm u ra t
eu d rep t răsp u n s. (
— Păi, la ce să te a şte p ţi de la un b ă rb a t la
v â rs ta a tre ia cu o p rie te n ă de douăzeci şi şase
de a n i?
— Douăzeci şi şase de a n i?
— P ăi, a şa se p are. U na d in tre m am ele de la
şcoală m i-a zis. O ştie pe Daw n de când avea...
vai, Doam ne, spune-m i că nu face asta...
H annah se întoarse brusc. I-am u rm at privirea.
T ata şi D aw n se rid icaseră de la m asă şi Dawn,
ţinându-1 de m ân ă pe t a ta , îi zâm bea conspirativ
conducându-1 în sp re bar.
— Au oră de karaoke în ju ru l prân zu lu i
câteodată în pubul ă s ta şi am se n za ţia îngrozi­
to are că de-aia au v ru t ei să...
— Hei, ascultaţi, oameni buni, Dawn se întoarse
spre noi cu u n a e r solem n, M artin o să cânte
acum „Love Me Tender“ la bar, dacă v reţi să-l
vedeţi, şi eu o să c â n t „Stand by Your M an“.
F a ţa m am ei era ceva de nedescris.
— Vai, n -aş r a ta aşa ceva p e n tru nim ic în
lu m e ! zise ea stin g ân d u -şi ţig a ra şi ridicându-se
în picioare cât ai zice peşte.
T ata şi D aw n e ra u deja la ju m ă ta te a d ru m u ­
lui înspre bar, capul tate i era d at pe spate şi m âna
îi flu tu ra în u rm ă pe lân g ă p an talo n ii strâ n şi pe
fund pe care-i p u rta , m ergea pe-acolo de parcă
e ra cu cortul.

20.3
— M am ă, m âna H annei ţâ ş n i în sp re b raţu l
ei. Se face de râ s com plet, îi sâ sâ i ea în ureche.
Vecinul n o stru a văzut-o ieri şi l-a v ăzu t şi pe el
când făcea a s ta şi Daw n e com plet afonă.
— C h iar a şa ? ochii m am ei e ra u plini de falsă
uim ire. Vai, ce m in u n at. H ai, Rufus, repede, să
n u pierdem show-ul!
— M am ă, chiar crezi că R ufus a r tre b u i să...
d a r el deja se repezise în sp re b a r în a in te să m ai
apuc eu să term in ce-aveam de zis, fă ră să se
u ite în u rm ă nici o clipă.
— Să zicem că a s ta face p a rte din educaţia
lui, zise H an n ah ironic. P rim a oară când o să-l
v adă pe bunicul lui pe scenă. U n evenim ent cru­
cial în viaţă.
Se ridică de pe scaun.
— Şi tu te duci? am zis eu com plet îngrozită.
— N u, am în c e ta t o d a tă şi p e n tru to td e a u n a
să fiu in flu e n ţa tă de ta ta în v iaţă. M ai prozaic
spus, treb u ie să fac pipi.
Se ex trase cu dificultate d in tre bancă şi m asă
şi o lu ă cu g re u ta te pe poteca din grădină. Eddie
şi cu m ine o priveam cum se în d ep ă rta .
— E ddie...
— Da, ştiu, spuse el repede. S-a în g ră şa t.
— S-a în g ră ş a t foarte ta re , Eddie.
M-am în to rs să-l văd m ai bine.
— D ar de ce?
E l ridică din um eri a m ă rât.
— N u ştiu. P u r şi sim plu n u se poate opri din
m ân c a t şi când o în tre b dacă-i n efericită îmi
to arn ă textul „nu, mi-e doar foame“. Şi e şi extrem
de orgolioasă în leg ă tu ră cu a sta , Imogen. Nu
m ai pot vorbi cu ea deloc.

204
— Cum adică? N u m ai poţi vorbi cu ea despre
nim ic ?
E l ezită o clipă.
— Păi, chestia a sta cu g reu ta te a e to tul sau cel
p u ţin a şa crede ea. Şi ştiu că m ăn ân că d in tr-u n
m otiv serios, dar...
Se în tre ru p se cu to tu l a m ă rât.
— D ar voi doi su n te ţi bine, n u ? Adică în tre
voi? *

— Pai, da. N -am p u tea să fim m ai fericiţi


decât acum a. D oar că... şi ezită un pic. Păi, ştiu
că sim te că ne lipseşte ceva.
— Eddie... m i-am tre c u t lim ba peste buze. Nu
v-aţi gân d it să ad o p taţi u n copil?
E l m ă privi. ,
— P ăi, am încercat chestia a s ta acum u n an.
— Aţi în cercat deja?
— Da, nu ţi-a sp u s?
— N u, n u m i-a spus.
M ă sim ţeam de-a d rep tu l jig n ită.
E l ridică ia r din um eri.
— N-a v ru t să spunem n im ăn u i chiar atunci
când încercam , ca să nu-şi facă to a tă lum ea spe­
ra n ţe în van p e n tru noi. Şi apoi, atu n ci când
chiar ne-au refu zat, n-a m ai v ru t să vorbească
despre asta.
Am în g h iţit în sec.
— D ar de ce v-au....?
— De ce ne-au refuzat? P ăi ştii cum e : vârstele
n o astre de-acum a, s ta re a în care e casa n o astră,
H a n n a h care se p are că e obeză din pu n ct de
vedere m edical, chestii de genul ăsta. Toate astea
e ra u scrise într-o scrisoare d ră g u ţă foc pe care
am prim it-o de la a u to rită ţi.
Oftă.

205
f
— Nu. Se pare că num ai cuplurile tinere, slabe
şi ordonate au voie să adopte co p ii; oricâtă d ra ­
goste ai avea de d ă ru it, n u contează. N um ai
e xteriorul e m iza.
Am tă c u t chitic. încercase şi pe calea a s ta şi
fusese resp in să. Nici m ăcar n u pu team să-m i
im aginez o fracţiune din cât de d u rero asă trebuie
să fi fost tre a b a asta.
Eddie se foi pe scaun cu u n fel de gest de
reculegere.
— Dar, cum ziceam , a s ta a fost acum un an.
Acum a tre c u t peste dezam ăgire şi am ajuns să
ne îm păcăm cu ea. E ra u ltim a n o a stră sp e ra n ţă
şi acum c-am pierdut-o şi pe-asta am aju n s la un
fel de sfârşit, sa u îm păcare. Treaba cu avutul
copiilor s-a sfâ rşit, în ceea ce ne priveşte. N-o să
avem niciodată. S au ea n-o să aibă niciodată. Şi,
de fapt, chiar a s ta e şi problem a, eu pot să accept
tre a b a a s ta în tr-u n fel sa u a ltu l, să m ă îm pac cu
ea. D ar ştiu că ea se sim te goală.
— D ar să ştii că să ai copii nu e to tu l în viaţă,
adică are a şa o v ia ţă plină. E o profesoară m inu­
n a tă şi to ţi elevii ei o iubesc la nebunie şi m ai
m erge şi la C ercetaşii M ării şi to ate prăjitu relele
pe care le face şi clubul de tin e re t şi to ate cele,
n u s tă pe loc nici o clipă. Şi acasă s tă m ereu şi
coace şi g ă te şte şi...
— D ar fix a sta e şi problema. Nu se m ai opreşte
din făcut. Nu face niciodată pauze ca să-şi m ai tragă
sufletul, să se m ai gândească la ceva. Aproape
că sim t de p arcă n -a r în d răzn i să m ai facă una
ca a s ta de frică să n-o copleşească tris te ţe a . Tre­
buie să fie m ereu ocupată, că altfel...
Am în g h iţit în sec din nou.

206
— E în doliu, Eddie. O să dureze o vrem e.
D ar o să-i treacă.
— Ş tiu, a d a t el din cap cu triste ţe .
Am tă c u t am ândoi o vrem e. Apoi se în d re p tă
de şale lân g ă m ine pe banca de lem n.
— M ă gândeam să ne luăm o pisică.
— Vai!
— N u ţi se p are că-i o idee bu n ă ? în tre b ă el
privindu-m ă cum va speriat.
— N u, s-ar p u te a să fie. E doar felul în care
ai spus-o. U n fel de... în loc de...
El dăd u din um eri.
— P ăi, în tr-u n fel ch iar şi a şa a r fi. Şi mie
m i-ar plăcea să ne luăm u n câine, d ar p e n tru că
am ândoi treb u ie să m uncim ... şi m -ani g â n d it că
şi lui R ufus i-a r plăcea să avem o pisicuţă.
Am zâm bit. E ra tipic p e n tru Eddie să se g ân ­
dească şi la Rufus.
— I-a r plăcea la nebunie, am zis eu <?u m u ltă
c ăld u ră în glas.
E l în cu v iin ţă m u lţum it.
— H ai, vino, am zis eu în a in te ca sta re a gene­
ra lă să se întunece din nou.
M -am rid ic at şi l-am tra s şi pe el după m ine.
— O să ra tă m cabaretul.

în ă u n tr u , pubul se c lă tin a din to a te b a la ­


m alele d e -a tâ ta zgomot. C h iar şi în g răd in ă se
auzea m uzica din G rease care u rla d in tr-u n sis­
tem audio tre m u râ n d şi, în drum spre scena
clubului, am recunoscut tim b ru l ră s u n ă to r al
vocii ta tă lu i m eu care in to n a „You’re The One
T h a t I W a n t!“ cât îl ţin e a u baierile de ta re . D ar
to t am su fe rit u n şoc când am in tr a t pe u şa de
sticlă opacă în bar.

207
t
Pe scena im provizată din fundul încăperii,
ta ta , alias Jo h n Travolta, avea genunchii îndoiţi
şi s tă te a lă s a t pe spate, cu gulerul de la h a in a
de piele tr a s în sus, ia r Daw n, a lias Olivia
N ew ton-John, s tă te a aplecată peste el cu m âinile
p roptite în şolduri şi făcea „ooh, ooh, ooh, honey“
în ritm cu el. S ala era tic sită cu oam eni care le
s trig a u să continue, cu m am a şi R ufus în fru n te,
care se strica u de râs. H a n n a h a p ă ru în d rep tu l
cotului m eu de pe u şa de la to ale ta femeilor, cu
o figură com plet îngrozită.
— A sta aproape că e b a ru l m eu de cartier,
strig ă ea în u rechea m ea. Ce dracu’ crede ta ta că
face?
— Da, păi, e şi b aru l m eu de c a rtie r acum a,
a şa că h a i să-l dăm jos de pe scenă după asta.
C ântecul se încheie cu tonuri în crescendo şi
Dawn sări în b raţele ta te i, făcând o p iru e tă şi o
plecăciune la aplauze. Dawn fu a ju ta tă să coboare
de pe scenă de m ultele b raţe ale celor care o
priv eau adm irativ, d ar exact când ta ta era cât
pe-aci să coboare şi el, se a u ziră prim ele acorduri
din „Brown Sugar". Pe fa ţa lu i stră lu c i rapid
rev e laţia că a s ta era şi, în u rm ă to are a clipă,
refuzase m ân a în tin să a lui Eddie care încerca
să-l ajute să coboare şi se n ăp u sti înapoi pe scenă.
D intr-odată, hain a lui de piele căzu p ân ă la ju m ă ­
ta te a şalelor, fundul i se în tin se bom bat în spate
şi buzele i se strâ n s e ră cu o m ină de gorilă - şi
se tran sfo rm ase cu totul în Mick Jagger, care
păşea ţa n ţo ş pe scenă şi gesticula p rin a e r cu un
a e r ag itat.
H a n n a h se plânse pe u n ton resem nat.
— Spune-m i, te rog, că ăsta-i u n coşm ar!
— Aş vrea eu să fie.

208
— Să-l scoată cineva din p r iz ă !
D ar ta ta e ra de neoprit. M ulţim ea e ra în delir
după el şi n u voiau să-i m ai dea drum ul, b ă te a u
din palm e în ritm , c ân tau îm preună cu el refre ­
nul şi începeau să aplaude frenetic la sfârşit,
strig ân d biiiis, b iiiis ! - m am a şi Rufus, evident,
cu vocile cele m ai puternice. M am a îşi băgă chiar
două degete în g u ră şi fluieră după ta ta . Deja
ta ta e ra în culm ea d istracţiei, d ar exact când se
auzeau prim ele acorduri din „Satisfaction“ şi ta ta
m ărşă lu ia d isp e ra t că nimic nu-1 satisfăcea - nu,
nu, n u ! - H a n n a h şi cu m ine ne-am în ţeles din
priviri şi am început să ne lu p tăm cu m ulţim ea
ca să ajungem h o tă râ te în faţă. A tre b u it să
suportăm „Satisfaction" p ân ă la sfârşitu l la fel de
tragic ca m elodia în sine, dar, în a in te să înceapă
acordurile plân g ăto are ale m elodiei „Angie“ - se
p ă re a că e ra un fel de zi dedicată celor de la
Rolling Stones - ne-am aliat într-o m işcare ca de
cleşte şi, îm p reu n ă cu câţiva d in tre dan sato rii
din m ulţim e, ne-am repezit pe scenă şi l-am tra s
j o s ; H a n n a h i-a lu a t chiar şi microfonul, de parcă
„băieţelul" n -ar fî fost cum inte.
— D ar voiam să m ai cânt şi „Don’t Go Breaking
My H e a rt“, p ro te stă ta ta .
— M i-ai fi sfâşiat mie inim a dacă m ai făceai
şi a sta , spuse H a n n a h h o tă râ tă , în vrem e ce-1
escortam afară.
— Facem piesa aia în duet, ne zise Daw n care
se ţin e a după noi păcănind din tocuri. M erge de
n u se poate.
— C e-ar fi să-i m ai lăsăm şi pe a lţii să-şi
încerce norocul, h m ? am tachinat-o eu cu un
zâm bet larg pe faţă, în treb ân d u -m ă în sinea m ea
cine era p ă rin tele şi cine copilul în ecuaţia asta,

209
cât ta ta s-a tâ r â t p â n ă la locul lui în grădină,
unde s-a a şezat cu m âinile încrucişate la piept.
M am a şi R ufus a u venit în u rm a n o a stră , ia r
m am a s-a p ră b u şit pe scaun cu râ u ri de rim ei
curgându-i pe obraji de la râ su l cu la c rim i; Rufus
încă m ai râd e a fară să se poată opri.
— Ţi-a plăcu t spectacolul, b ă ie te ? îl ciufuli
ta ta p u ţin şi se m ai înveseli niţel.
— Ai fost grozav, bunicule, îl asig u ră Rufus
su g h iţâ n d încontinuu.
T ata zâm bi larg.
— Totul ţin e de sincronizare, b ăiete, vezi tu.
N um ai sincronizarea contează. Acum, ce-ar fi să
m ai bem u n râ n d ? F ă tu onorurile, Eddie, băiete.
îşi aru n că m âna în ju ru l talie i lui D aw n şi o
tra s e în sp re el pe bancă, su su rân d u -i „Don’t Go
B reaking My H e a rt“ în ureche şi pupând-o de
m ai m ulte ori pe um ăr.
— N u, m ersi, ta ta , zise H a n n a h cât eu şi cu
ea strâ n g e am hainele şi genţile şi ne puneam
p ah a re le înapoi pe tav ă. Cred c-o s-o luăm înspre
casă. E u am n işte p ră jitu ri în cuptor.
Ne-am u ita t în ju r cu n e ră b d a re p e n tru că
voiam să plecăm , d ar nu era nici u rm ă de m am a
lui D aw n p rin apropiere.
— P oate s-a dus înapoi în ă u n tru şi n-am
văzut-o? M ă duc acolo s-o caut, zise m am a, şi eu
i-am m u lţu m it lui D um nezeu că există pe lum ea
asta.
O rice-ar crede despre tre b u rile dom estice ale
ta te i, era m u lt p rea bine-crescută ca să plece pu r
şi sim plu şi să-i zică lui ta ta să sp u n ă la reve­
dere în locul n ostru. I a r când a p ă ru în grădină
din nou peste vreo două m inute, avea ochii cât
cepele de m ari.

210
— Veniţi să vedeţi tre a b a a s ta ! ne îndem nă
ea din u şa clubului.
N e-am g ră b it s-o urm ăm to ţi, în d ato rito ri,
ne-a condus pe hol şi apoi în sa la plină de fum
de ţig a ră , unde am răm a s toţi ca tră s n iţi. Acolo,
pe scenă, îm b răcată într-o rochie roşie cu sclipici,
care fusese bine ascunsă de h a in ă p â n ă acum,
e ra m am a lui Dawn, în lum ina reflectoarelor,
cântând „Evergreen", m elodia B arbrei Streisand.
Şi am fost şi m ai trăsn iţi de sunetele de o m ăiestrie
nem aipom enită care-i ieşeau pe gură. Toată lum ea
din b a r a răm as piro n ită locului de uim ire, n u se
auzea nici pâs când u ltim u l acord din melodie a
răm a s în aer m elancolic şi extrem de frum os,
zburând peste capetele noastre, apoi to atp lum ea
a izbucnit în aplauze entuziaste şi spontane. Dawn
zâm bea cu to a tă g u ra şi ap lau d a cel m ai tare.
— E ra c â n tă re a ţă de operă pe vrem uri, strig ă
ea ca să acopere uralele, d ar a re n u n ţa t la carieră
când m -a făcut pe m ine. C â n tă bine, nu-i a ş a ?
Toţi am fost de-acord că a şa era şi, după cum
i-am zis şi lui Rufus pe drum spre casă niţel mai
tâ rz iu în după-am iaza aceea, se pare că, într-ade-
văr, a şa e, nu poţi să judeci după aparenţe.

211

i
OapitoIM lO

C ând R ufus şi cu m ine ne-am în to rs la căsuţa


noastră, aveam un întreg escadron care ne aştepta
să ne ureze bun-venit. G ăinile, când au v ăzu t că
am tra s m aşina la in trare, au lă sa t b a ltă ce ciugu­
leau p rin zonă şi s-au n ă p u s tit a su p ra n o a stră
cu to a tă p u tere a entuziasm ului. R ufus şi cu m ine
le priveam alarm aţi.
— De ce fac a s ta ? îm i şopti Rufus.
— S unt doar... extrem de dom esticite, probabil.
Au venit să ne salute.
— M am a, d a r mie n u prea-m i place când se
ţin după m ine. M ă duci în spate, te rog?
Am în g h iţit în sec, privind spre escadronul de
găini care ciocăneau şi ciripeau şi înconjuraseră
m aşin a to a tă , fixându-ne cu n işte ochi am enin­
ţă to ri şi sticloşi. M i-ar fî plăcu t şi m ie, să spun
d rep t, să m ă ducă cineva în spate.
— Bine, atu n ci să ri la m ine în spinare.
El se stre c u ră pe scaunul din fa ţă de la m a­
şină, îşi încolăci m âinile în ju ru l g âtu lu i m eu şi
se ţin u bine cât eu deschideam p o rtie ra de la
şofer. încet, am pus jos u n picior.
— Acum... o luăm ... din loooc!

212
Cu R ufus care se b a la n sa pe spatele m eu,
m i-am lu a t picioarele la sp in are şi am fugit pe
aleea din fa ţa casei p â n ă am aju n s la uşă. D ar
găinile şi puii fug extrem de repede şi, cât cotro-
băiam eu d isp e ra tă în g e a n tă după chei, s-au
s trâ n s în ju ru l picioarelor m ele şi se îm pingeau
şi se îm piedicau. N-or avea şi ele u n coteţ, un
ţarc unde să se ducă, m i-am zis eu complet p a n i­
cată, pe când m ii de pene şi de - c â h ! - ciocuri
mi se frecau de picioare. E ram p e n tru d a t frâu
liber anim alelor, dar, dacă n-am grijă, o să mă
trezesc cu ele în casă şi...
— H e i!
O găină clocitoare băgase capul la cutie şi se
strecu rase p rin desch izătu ra uşii în a in te să apuc
s-o opresc.
— N u ! Ieşi afară !
Am a p u cat o p e rn ă de pe u n scaun şi am
gonit-o afară, ia r Rufus s-a ascuns după uşă. După
ce a plecat, ne-am lu a t în b ra ţe unul pe altul.
— Nu-mi place deloc chestia asta, mamă. Nu-mi
place ideea că su n t a şa de dom esticiţi că acum
vor să in tre în casă.
— Nu, nici eu n u p rea m ă înnebunesc după
u n a ca a sta , am în cu v iin ţa t eu. O să vină să
doarm ă cu noi în p a t în curând.
Am lă s a t p e rn a jos şi am p riv it în jur.
— Vai, Rufus, d a r ia u ită -te şi tu în j u r !
— M işto, fu şi el de-acord.
Vera şi echipa ei făcuseră m inuni de-a dreptul.
D uşum elele de lem n sclipeau ca p u n te a unei
corăbii şi covoraşe lum inoase de culoarea diam an­
tu lu i fuseseră puse peste porţiunile cu stricăciuni.
G eam urile stră lu c e a u şi, p rin ele, câm piile verzi
şi frum oase foc stră lu c e a u şi ele. Cele câteva

213
bucăţi de m obilier pe care le aveam in iţia l fuse­
se ră înlocuite cu n işte canapele şi scaune obiş­
n u ite, care e ra u m u lt m ai confortabile şi aveau
u n m odel floral vesel. P erdele în carouri verzi şi
albe e ra u a g ă ţa te la ferestre şi, la etaj, to a tă
lenjeria n o a stră de p a t fusese despachetată, p a tu ­
rile e ra u deja făcute şi hainele e ra u a tâ rn a te în
dulapuri.
— D oam ne sfinte, m ă în v ârtea m p rin ju r
com plet u im ită şi, când am coborât, am excla­
m at : A tre c u t M ary Poppins p e -a ic i!
R ufus făcu ochii m ari de m irare.
— C h ia r a ş a ?
Am izbucnit în râs.
— N u, d a r aşa-ţi vine să crezi când vezi to ate
a stea. U ită-te în jur.
U n buchet u ria ş de flori era pus într-o vază
cu dungi albe şi a lb a stre pe m asa din bu cătărie
şi lângă buchet e ra u u n castron cu fructe şi un
bilet. Am lu a t b iletul şi l-am citit.

Dragă Imogen,
S u n t ouă şi lapte în frigider şi am pus şi o stivă
de lemne afară dacă ai nevoie să faci focul. Coşul
a fost curăţat, deci ar trebui să meargă! Sper că
totul e cum trebuie. îm i pare tare rău că ai văzut
locul într-o stare aşa de groaznică ieri.
Cu drag,
Eleanor

— Ce d răg u ţ din p a rte a ei, am zis eu. Probabil


c-a adus fructele şi florile chiar ea, cu m ân a ei.
— C h iar a ra tă m in u n at, nu-i aşa, m am i ? zise
R ufus n e ră b d ă to r sărin d pe canapea şi m i-am

214
d a t seam a că voia ca eu să fiu m u lţu m ită şi nu
în s ta re a a ia de m am ă cârcotaşă şi e n e rv a tă de
ieri. F o a rte d răg u ţ din p a rte a lui E le an o r şi a lui
P iers, nu-i a şa ?
— Foarte, am zis şi am zâmbit. Şi a ra tă absolut
grozav. De fapt, Rufus, cred că o să ne distrăm
de m inune aici.
— D ar unde o să m ai pictezi? s-a în c ru n ta t şi
a încetat din săriturile pe canapea. N u ai o cameră
ca aceea de-acasă.
— P ăi, pot să pictez ch iar aici, am su g e ra t
aşezându-m ă la m ăsu ţa de lângă fereastră. N-am
să pictez în ulei - m iroase p rea ta r e şi fac prea
m u ltă m izerie - , d a r pot să pictez oricând cu
acuarele. Ştii, să încerc să fac n işte ilu s tra ţii
p e n tru cărţi, cum m i-am dorit m ereu. O să-m i
ia u u n bloc de desen.
— Da, şi ai să desenezi şi oile, n u ? Ia u ite, se
văd pe geam.
Am zâm bit din nou. C hiar p u tea m să le văd.
Şi îm i plăceau oile. Se vedeau pe p a jişte a verde
foarte frum os, ca nişte bucăţele de v a tă ; to t peisa­
ju l era p a sto ra l şi liniştitor. Şi m ai s tă te a u şi la
d ista n ţă . D acă şi vacile a r fi p u tu t fi făcute să ia
exemplu de la ele, dar vacile se aliniau dintr-odată
la in te rv ale reg u late pe lân g ă p o a rtă şi m ugeau
teribil. O are e ra norm al să facă aşa ? Toată ziua ?
F ăcu seră exact la fel când plecaserăm de dim i­
n e a ţă - n -a r tre b u i să m ai pască şi ele din când
în când şi să n u m ai u rle a tâ ta la m ine ? N u prea
p ă re a u să priceapă n o ţiunea de sp a ţiu personal.
M-am to t în v â rtit p rin căsuţă, obişnuindu-m ă
cu îm prejurim ile, deschizând dulapuri şi m inunân-
du-m ă de cât de frum os era a ra n ja tă to ată vesela
n o a stră pe ra ftu ri şi tacâm urile b ăgate în dulap.

215
A g ăţaseră chiar şi p ah arele de c ristal cu picior
în tr-u n colţ cu u n ra ste l special lân g ă cam era de
zi. E ram m ăg u lită de-a dreptul. Şi to ate a ste a se
în tâ m p la se ră sub tu te la lui Eleanor, desigur. Mă
întreb am , oarecum vinovată, dacă n u m ă în şe ­
lasem în le g ă tu ră cu ea. O are ch iar voia să ne
ajute să fim fericiţi? M i-am adus am inte de m ina
ei în g rijo ra tă şi strâ m b ă de azi-dim ineaţă, când
îm i spusese —„M i-ar plăcea aşa de ta re să fim
prietene" - şi cum o ignorasem eu complet. M-am
dus la etaj. Pe fe re a stra de pe hol vedeam că
ia rb a din ju ru l casei fusese cosită şi că grăm ada
de b ăleg ar se m u tase în mod m isterios în tr-u n
colţ în d e p ă rta t de pe câmp. în cam era lui Rufus,
to ţi soldăţeii e ra u a lin iaţi pe ra ftu ri şi papucii
s tă te a u cum inţi sub pat. E ram îm p ă rţită în tre
sen tim en tu l că m i-ar fi plăcut mie ca m am ă să
fac a sta , d a r ju m ă ta te din m ine era extrem de
recunoscătoare p e n tru asta. D intr-odată, m -am
dus înapoi jos şi am rid ic at receptorul. E leanor
pusese o listă de num ere de telefon utile lângă
el cu aceeaşi grijă - num ărul ei personal, doctorul,
v eterin aru l, ferm ierul - şi am form at n u m ăru l ei.
— Alo?
— Eleanor, bună, sunt Imogen. Mersi tare mult.
Tocmai ne-am înto rs şi n-am cuvinte să-ţi descriu
cât de d răg u ţ poate să a ra te casa. Vera şi fetele
ei au făcut o tre a b ă m in u n ată.
— îţi place ? aproape că sim ţeam cum i se
îm bujorează faţa de fericire p rin telefon. Vai,
Imogen, m ă bucur a şa de tare. E ram un pic îngri­
jo ra tă că o să ţi se p a ră că au făcut p rea m ulte,
că ţi-au despachetat toate lucrurile, dar, dacă n-ar
fi făcut-o şi pe-asta, ai fi venit şi-ai fi g ă sit o
droaie de valize care zăceau în mijlocul casei şi...

216
— E absolut perfect, am zis eu p u n ân d capăt
seriei de explicaţii. Pe bune, Eleanor, m -ai scăpat
de o zi de m uncă extrem de obositoare m âine.
Toată casa a ra tă superb şi e o privelişte de vis
pe geam , acum a că poţi s-o şi vezi.
E a râse.
— Se p a re că au tre b u it să spele geam urile cu
fu rtu n u l, a şa de m u rd are erau. Vai, ce bine, m ă
bucur ta re m u lt că eşti m ulţum ită. M i-am perm is
eu să aleg canapelele din h a m b a ru l m am ei lui
Piers - de fapt, erau cam cele m ai bune lucruri -
şi, dacă vrei să-ţi faci focul...
— S tiva de lem ne e în d rep tu l uşii din spate.
Am v ăzu t b iletul de la tine. Şi m ersi m ult p e n tru
fructe şi flori.
— Cu m u ltă plăcere, zise ea veselă. M ă între-<
bam dacă n-ai vrea să veniţi la noi la m asă,
m âncăm în bucătărie... P e n tru că ieri a fost aici
cam ca în Piccadilly C ircus1 şi abia dacă am
a p u cat să schim băm o vorbă.
Am ezitat. De fapt, îmi cam doream o seară
lin iş tită aici în prim a n o a stră zi în casa nouă,
d a r n u voiam să p a r n esim ţită.
— Ce d ră g u ţ din p a rte a ta. Ş tii ce? Aş p u tea
to tu şi să-l în tre b şi pe Alex când vine ? N u ştiu
dacă n-o să fie com plet epuizat de pe drum . Te
sun un pic m ai tâ rz iu , ce zici?
— Păi, e ch iar aici acum. II în tre b eu, bine ?
Am făcut o pauză.
— Ce-ai zis?

1. Una dintre cele mai aglomerate pieţe din Londra, în


care există un colţ numit Speaker’s Corner, unde
oam enii vin şi-şi pot exprima, orice idei, dorinţe sau
plângeri. *

217
— Da, e pe-aici pe undeva, stai puţin. A lex!
strig ă ea.
Inim a începu să-m i b a tă tare . Se dusese d rept
la ea acasă după ce se întorsese de la m uncă?
Nici m ăcar n u se deranjase să treacă pe-aici? Aşa
or să stea lucrurile de-acum încolo ? Veni la telefon.
— B ună, dragă, cum ţi-ai p e tre cu t z iu a?
— Alex, ce faci acolo?
— Cum adică ce fac aici?
— Păi, de ce n-ai tre c u t pe-acasă după ce-ai
venit de la slujbă?
— P ăi, n-am fost deloc la slujbă azi, dragă.
— C e?
— Nu, nu m-am m ai dus p ân ă la urm ă, p e n tru
că, p â n ă să m ă întorc de la plim barea cu P iers,
se făcuse deja ora prânzului. C hiar nu m ai m erita.
P iers tre b u ia să se ducă la n u ştiu ce în tâ ln ire,
iar Eleanor şi cu mine am lu at prânzul la un bistro
d răg u ţ în sat. Se pare că şi tu fuseseşi in v itată .
Nici n u m ai puteam vorbi de nervi.
— De ce n-ai venit atunci la m asă cu H a n n a h
şi cu E ddie? am zis eu după o vrem e. Cu noi!
— Am încercat, a zis el răbdător, d a r n u a
răsp u n s nim eni la telefon la ei acasă şi telefonul
tă u era închis.
— Ai fi p u tu t să încerci la p u b ! A r fi tre b u it
să ştii că eram la p u b !
— De fapt, am şi fost pe-acolo. E leanor şi cu
m ine am tre c u t pe la pubul ăla d ră g u ţ vopsit alb
cu coşurile care a tâ rn a u pe-afară, d a r nu era
nici urm ă de voi. îm i pare rău , dragă, am încercat
din to ate puterile.
A tre b u it să m ă aşez de furie. îm i m asam
fru n te a de nervi cu buricele degetelor. M i-am
închis ochii şi i-am ţin u t aşa.

218
— Ok, am zis eu pe u n ton calm. Ok. Bine. în
regulă. Şi acum a vii acasă, nu-i a ş a ?
— P ăi, E leanor ne-a in v ita t la m asă la ea în
b ucătărie. Au scos deja n işte picioare de fazan
din congelator, deci...
— VINO ACASĂ ACUM ŞI BAGĂ-ŢI PULA
ÎN FAZAN!
Se lă să o tăcere m o rm ântală, care d u ră ceva
vrem e.
— Bine, spuse el după o vrem e, n u am să fac
u ltim a chestie pe care m i-ai zis-o, dacă se poate,
d a r vin acum acasă.
închise telefonul. M -am p ră b u şit în scaunul
din b u cătărie, cu m âinile atâ rn ân d u -m i pe lângă
corp şi cu telefonul a tâ rn ân d u -m i în m ână. Mă
p u rta se m exact ca o femeie nebună. O femeie
nebună de legat şi dusă cu pluta. Şi îmi im aginam
scena care tocm ai se petrecea în b u c ă tă ria Lati-
m e rilo r: E leanor cu ochii m ari de uim ire în vreme
ce Alex, punând receptorul la loc în furcă, îi spunea
că eram u n pic... d ep ăşită de situ a ţie . Poate şi
u n pic cam obosită de la m u tare. Şi că era o
perioadă cu încercări d estu l de grele şi... şi că
poate to tu şi a r tre b u i să stăm lin iştiţi acasă în
s e a ra a sta . E leanor probabil că dădea din cap şi
se prefăcea că înţelege perfect problem a şi scotea
zgomote de com pasiune despre cum şi ea s-ar fi
sim ţit exact la fel în s itu a ţia m ea şi despre cât
de s tre s a n t p u tea să fie m u ta tu l - sau poate p u r
şi sim plu îşi zâm beau unul a ltu ia în tr-u n fel
intim . R idicau n iţel din um eri, în tr-u n fel de, „eh
bine, acum a, dacă to t a înţeles cum m erge treaba"
în ain te să se arunce unul în braţele celuilalt şi să
se săru te lung şi pasional în vreme ce m âna lui îi
c ău ta pe sub fustă. M âinile mele în să £ie repeziră

219
să-mi acopere gura. Buzele îmi erau foarte uscate
acum. O are înnebuneam com plet? O are chiar
încercau să m ă facă să s a r de pe fix, oare chiar
aveau o a v e n tu ră pasională sau to ate a ste a se
în tâ m p la u doar în capul m eu ? O are chestia a sta
e ra un fel de poveste Othello-Desdem ona, această
gelozie a m ea să fie doar in v e n ta tă de m ine ? Am
în cercat să-m i aduc am inte de piesa pe care o
făcusem la şcoală. N u ieşise nimic din to ată h a ra ­
babura,. p â n ă la urm ă, n u ? Şi n u ajunsese el s-o
om oare pe ea sa u aşa ceva? Vai, Doamne. Am
oftat şi m i-am lă s a t fru n te a să-m i cadă încet pe
m asă. Oare pur şi simplu exagerasem cu bănuielile,
ca de-obicei? Priveam a te n tă lem nul de pin al
m esei. Da, sigur că exagerasem . Mă pu rtasem
îngrozitor. E ra o p rie ten ă veche de fam ilie care
p u r şi sim plu încerca să ne aju te într-o perioadă
de g re u tă ţi b ă n e şti şi u ite ce făceam eu, m ă
p u rta m ca o... ca o....
Am a u z it un zgomot în spatele m eu. M-am
întors. O feţişoară albă m ă u rm ă rea dintre stâlpii
de la b a lu stra d ă .
— E şti bine, m am i?
— Da, dragul m eu, su n t foarte bine.
— Şi... T ati vine acasă?
— Da, da, vine. F o arte curând.
M i-am m a sa t fru n te a din nou, cu buricele
degetelor. A sta n u era de bine. Nu e ra bine pen­
tr u Rufus. N u era bine deloc. M -am rid icat de pe
scaun şi am m ers în sp re geam , cu m âinile bine
înfipte în şolduri.
Şi oricum , am zis eu, u itân d u -m ă pe geam,
dându-m i seam a că tre m u ra m u n pic, cum a r fi
dacă l-aş în tre b a dacă to tu l era în regulă şi el
m i-ar spune că nu. Că ceva n u era în regulă şi

220
problem a eram chiar eu. Ce m -aş face eu a tu n c i?
L-aş p ă ră s i? L-aş lăsa b a ltă ? R e sp ira ţia mi se
precipită de-a dreptul. în cele m ai negre clipe pe
care le tră ise m îm i pusesem în tre b a re a a s ta şi
ad ev ăru l groaznic de în g h iţit e ra că ştiam că nu
l-aş p ărăsi. Ş tiam că în fundul grotei sufletului
m eu răsp u n su l era că nu. îl iubeam m ult prea
m ult. M ă holbam în şem ineul fără foc.
Zece m inute m ai tâ rz iu u şa din fa ţă se dădu
de perete. Alex in tr ă în ă u n tru şi pe faţă i se
vedea fap tu l că abia m ai p u tea să-şi ţin ă fu ria în
frâu. U n m uşchi i se zbătea în obraz.
— A şa e şti tu recunoscătoare p e n tru to ate
a s te a ? a ră tă cu în tre a g a m ân ă în sp re cam eră,
cu vocea tre m u râ n d u -i de furie. P e n tru toate
a s te a ? C ă su ţa, o sp ita lita te a lor şi generozitatea
a s ta - g en ero zitatea lor, lucru pe care n u e ra u
obligaţi să-l facă, d a r l-au făcut din to a tă inim a
şi tu le dai peste n a s - n esim ţirea a s t a ! Gelozia
a s ta ! A şa le m u lţu m eşti tu ? !
M i-am lă s a t capul în piept.
— îm i p are rău , am zis eu pe şoptite.
— A tre b u it să inventez o scuză. Să le spun că
eşti bolnavă, că m u ta re a a s ta a fost m ult prea
traum atizantă pentru tine, că îţi era dor de prietenii
tă i - orice scuză. Am ândoi te-au au zit cum ai
strig a t în receptor — p ă re a că la tri, n u alta!
— Şi P iers e ra acolo ?
— Da, sigur că era, scotea pieliţele de la fazanii
ă ia !
Bine. Deci n u schim base un zâm bet secret cu
E leanor şi n-o luase în b raţe când pusese recepto­
ru l la loc în furcă.
— Am să-m i cer scuze, i-am prom is eu. M âine.
O să m ă duc să-i văd m âine, să le spun că eram
m u lt p rea obosită.

221
— Da, bine, d ar n u te da p rea ta re în bărci,
îm i răsp u n se el cu ră u ta te , trecându-şi m âinile
prin p ă r în tr-u n g est de d isperare în vrem e ce se
ducea să se uite pe geam . Acum a h ai s-o lăsăm
b altă. Dar... te rog, controlează-te u n pic, Imo!
Se în to a rse şi se u ită înspre m ine im plorator,
cu o faţă aproape rugătoare şi plină de disperare.
— Ok, am în c u v iin ţa t eu, ştiin d că eram
g a ta -g ata să izbucnesc în plâns.
II priveam com plet p ro stită, neavând destulă
încredere în m ine cât să m ai zic nici pâs, şi,
după o clipă, se m ai lu m in ă la faţă. S u p ă rare a
p ă ru că s-a evaporat şi a ră ta doar foarte-foarte
obosit. învins. U m erii i se lăsa se ră . Am făcut un
pas nesigur înspre el. El îşi deschise b raţele şi eu
m ă aruncai în ele. Şi apoi am răm as la pieptul lui.
— Te iubesc, Imo, ştii bine a sta , nu-i a ş a ? îm i
şopti el. ,
Am d at din cap că da, ia r lacrim ile îm i curgeau
pe obraji în tim p ce priveam în sp re puloverul lui
alb astru .
— Şi eu te iubesc.

A doua zi d im ineaţă, după ce Alex plecase


deja la m uncă, am sunat-o pe K ate.
— A, ce m ai faci, stră in o ?
Am izbucnit în râs.
— N u te m ai prosti. Am plecat doar de-o zi.
O ricum te-am s u n a t şi ieri, d a r n u e rai acasă.
— E ram la o repetiţie, probabil. Vezi tu , încerc
să-m i ocup tim pul cu ceva ca să nu observ că
p rietena m ea de vizavi a plecat şi că nişte oameni
dubioşi se m u tă în casa ei.
— D eja? Doam ne, chiar că-s ciudaţi!
N u voiam să m ă m ai gândesc la a sta . N u
voiam să-m i im aginez cum s tă te a u la m ine în

222
casă, cum se plim bau prin bu cătăria m ea albastră
şi albă, cum atin g eau h iatu rile de m arm u ră, cum
adm irau gresia frum oasă model Provenşal şi des­
copereau că s e rta ru l de tac â m u ri se bloca şi că
ja lu z e a u a de d easu p ra chiuvetei n u m ergea. Dar,
de fapt, p e n tru K ate era şi m ai ră u , care chiar
vedea to ate a ste a pe viu. M ăcar eu nu eram acolo
să le văd pe to ate şi aveam alte lucruri cu care
să-m i ocup tim pul.
— Şi cum îţi m erge? m ă în tre b ă ea.
— Păi, K ate, e m in u n a t, am zis eu cu m ult
entuziasm , h o tă râ tă să p a r foarte b in edispusă şi
să fiu 100% de p a rte a deciziei lui Alex, lucru
despre care fuseserăm am ândoi de-acord aseară,
u n u l în b raţele celuilalt, că era aşa de im portant.
— Ş tiu că e com plicat, Imo, îmi spusese el
m ângâindu-m ă pe creştet, d a r treb u ie să dăm
im p resia că suntem foarte bine. P e n tru num ele
lui D um nezeu, nim eni n u vrea să coboare pe
scara socială, nim eni n u vrea să ajungă să p ri­
m ească ajutor de la prieten i, d a r h ai să fim m ai
curajoşi, ok?
M ă sim ţeam a şa de ru şin a tă atunci. D ar pe
d in ă u n tru eram şi extrem de fericită. E ra a doua
o ară în două zile când făcusem dragoste. Aşa
ceva n u s-ar fi în tâ m p la t niciodată la Londra. Şi
dacă ă s ta e ra re z u lta tu l m u tării, eram cât se
poate de m u lţu m ită de ea.
— Pe bune ? Te sim ţi bine ? spuse K ate s u r­
prinsă. C redeam că to tu l acolo e plin de balegi
de vacă şi de să te n i m itocani.
— P ăi, evident că su n t balegi de vacă prin
zonă şi câţiva d in tre să te n ii m itocani treb u ie să
fie ignoraţi, d a r viaţa la ţa r ă e m in u n ată. C hiar
şi în calitate de orăşeancă get-beget cu cârdul în

223
i
buzunar, to t apreciez a sta . Acum, de exemplu,
când m ă u it pe geam ul de la b u cătărie văd...
— N u, nu, nu-m i descrie ce vezi, se plânse ea.
Te implor. Nu-m i zice - m ieluşei care zburdă
p rin lucernă şi m am ele lor care pasc în lin işte pe
lân g ă ei, ia r prim a rân d u n ică de anul ă s ta o ia
în sp re cer şi cân tă trilu ri m in u n a te p rin poieni­
ţele de lângă casă ? A tunci continuă să-m i poves­
teşti. F ă-m ă să vomit.
— Ceva de genul ăsta, am recunoscut eu, chiar
dacă treb u ie să recunosc că locul ă s ta e m u lt m ai
gălăgios decât m i-am im aginat eu vreodată. Mieii
behăie cât e n o aptea de lungă, ia r vacile mugesc
non s to p ! Vacile la tră , K ate, m ugesc de parcă
l a t r ă ! Să nu u ităm nici de zgomotul teribil pe
care-1 fac găinile.
— P robabil că le e foame, zise ea. Anim alele
de-obicei se fac auzite num ai când vor ceva ,de la
tine. Şi ce m ai face Eleanor, R egina V itregă? încă
m ai face vrăji în castelul ei de fildeş?
— De fapt, a fost extrem de d răg u ţă, am zis
eu loială lui Alex. Ne-a d at o căsuţă dum nezeiască
şi ieri a ordonat să fie c u ră ţa tă în toate cotloanele
şi m i-a lă s a t şi flori şi un coş cu fructe pe m asă.
— Ceva m ere frum oase şi roşii?
— Da, de ce în tre b i?
— N u le atinge, Imogen. G ândeşte-te la ce-a
p ă ţit b ia ta F ru m o asă A dorm ită. A ajuns să cadă
pe spate p e n tru u rm ă to are a s u tă de ani. Trebuie
să fii cu ochii în p a tru pe-acolo.
Am râs.
— M-am h o tă râ t că to ate chestiile a ste a su n t
cam exagerate, a şa că am aju n s s-o transform pe
E leanor în tr-u n m onstru groaznic în capul m eu -
ridicol de-a dreptul. Cum m erge cu p iesa ? am
schim bat eu subiectul in te n ţio n a t. N u obişnuiau

224
să facă ceva din S h ak esp eare „The C helsea
P lay ers“ cam în perioada a s ta a a n u lu i?
E a scoase u n oftat.
— Ba da, a s ta fac. Şi răsp u n su l e că merge
încet. Regizorul are o idee cretin ă anul ă s ta că
a r tre b u i să jucăm în costum e m oderne. Şi în
Cum vă place su n t foarte m ulte lovituri peste
coapsă şi nu e chiar acelaşi sen tim en t când te
plesneşti peste blugi în loc să te plesneşti peste
ciorapi şi tunică. Şi cred că joc destul de prost
oricum. în fine, zise ea pe o voce m ai veselă, e
doar o piesă. N u cred c-o să fie oam eni de la
Time O ut în prim ele rân d u ri.
— S u n t sig u ră c-ai să joci m inunat.
— M ă cam îndoiesc. D ar Rufus ce m ai face?
— Bine, am co n tin u at pe u n ton m ai scăzut.
De fapt, n u prea, e u n pic speriat, K ate. M âine
începe şcoala şi e cam - ştii - cam îngrijorat. Am
d at o ra ită ieri să vedem locul.
L ucru care fusese o m are greşeală din p a rte a
m ea, după cum s-a dovedit m ai târziu . Treceam
pe lângă ea pe drum ul de întoarcere de la H annah
şi, din tr-o d ată, am oprit m aşin a en tu ziasm ată.
— Nu-i a şa că-i frum oasă? exclam asem eu
când am tra s în fa ţa unei clădiri de şcoală din
cărăm idă care avea şi u n tu rn cu ceas. U ite ce
d răg u ţ, a u şi v itra lii cu model la geam uri.
— M am a, n u prea cred că aia e şcoala. Toţi
copii ies din clădirea aia de-acolo.
R ufus a ră ta în sp re u n corp de clădire din
P o rta k a b in s1 foarte m odernă, unde chiar erau

1. Portakabins este un sistem de clădiri modulare porta­


bile create pentru a permite m obilitate spaţiului şi
uşurinţă de organizare. Sunt construite din PVC
sau plastic.

225
n işte tu rm e de copii foarte gălăgioşi în uniform e
roşii şi gri, care fugeau pe u n te re n de joacă. E ra
clar că aterizasem în mijlocul pauzei.
— A, da, aşa-i. H ai să m ergem p â n ă acolo, ce
zici?
— N u, m am ă.
— H ai, vino, doar p e n tru o clipă.
— O să p a ră ciudat.
— Ce p ro s tie !
Am ie şit şi am m ers voioasă în sp re gard, cu
R ufus în spatele m eu. Am în tin s m ân a în spate
şi l-am tra s după m ine. Ne-am u ita t cum o serie
de jocuri cu s ă ritu ri şi fotbal se d esfăşu rau în
curte.
— E m in u n a t! am zis eu şi am zâm bit.
R ufus m i-a d a t d ru m u l la m ân ă când o m inge
de fotbal a venit în direcţia n o a stră şi a scăpat
peste g ardul care nu era p rea în alt. U n b ă ia t ras
în cap a fugit s-o p rin d ă, am luat-o de jos şi am
zâm bit.
— H ei! Dă-o-ncoa!
Am aruncat-o peste gard înapoi.
— Oricum a s ta făc e a m ! am s trig a t eu p rie te ­
neşte. P rin d e -o !
A prins-o şi s-a u ita t u r â t la m ine.
— F ra ie ro !
A zis a s ta şi-a fugit înapoi la jocul lui.
— Ce-i aia o „fraieră" ? a în tre b a t R ufus când
b ă ia tu l era d ep arte de noi.
— E cineva care îi păcăleşte pe cei care vor să
ia m ingea, am zis eu încet. în tr-u n joc de fotbal.
— Aha.
Ne-am dus înapoi la m aşin ă şi am in tr a t în
lin işte în ea. M âna îm i era com plet n eîndem â­
n atică atu n ci când căutam cheile din contact şi

226
mă în tre b am în sinea m ea dacă to ţi băieţii erau
la fel acolo. Toţi p ă re a u să aibă tu n so ri skinhead
şi e ra u d estu l de d uri la în fă ţişa re . Ok, atunci
poate cu fetele e ra m ai bine. M -am u ita t din nou
înspre te re n u l de joacă şi m i s-a pus u n nod în
gât. Ok. Şi ce dacă aveau to ate piercing-uri în
urechi şi m estecau gum ă? N u treb u ie să fiu aşa
de snoabă. E ra ok. Lui o să-i placă. E ra un pic...
m ai d u r şi direct decât e ra el obişnuit, a sta era
tot. De fapt, m ediul o să fie m u lt m ai bun p e n tru
el. M ai fă ră p reten ţii.
— M ami, p e n tru ce e sem nul ăla ?
— Păi, ce scrie pe el? am bolborosit eu irita tă
acum.
încercam să scot m aşina din p arcare şi când
m ă u ita m în oglinda retrovizoare, l-am v ăzu t pe
b ă ia tu l acela cum se dădea m are pe te re n u l de
joacă, cum dădea cu capul în m inge şi cum nu-i
lăsa pe a lţii s-o prindă.
— In te rzis fu tu tu l pe iarbă.
Am făcut o în to arcere de 180 de grade din cap
în direcţia sem nului.
— Ju c a tu l, am zis eu repede. In te rzis ju ca tu l
pe iarbă. C ineva a tă ia t ,ju c a tu l" şi a scris cu
sprayul de graffiti peste.
— Aha.
Am condus m ai d ep arte în linişte.
— Şi fu tu tu l e ca ju c a tu l?
M i-am tre c u t lim ba peste buze.
— Da, u n pic. Dar... în tr-u n fel m ai de oam eni
m ari.
— Şi i-a plăcu t ? a în tre b a t K ate la telefon,
acum.
— Cam a ş a ceva, am zis eu u n pic vexată.
I-a - ştii tu - deschis apetitul.

227
— A tunci să m ă ţii la cu re n t cu ce se m ai
în tâm p lă. O rlando începe să ia lecţii de scrim ă
sem estrul ă sta , nu-i a şa că-i d ră g u ţ? Se p are că
ta tă l lui P eregrine e cam pion sau a şa ceva şi o
să le dea lecţii tuturor.
— M inunat, am zis eu pe un ton pierd u t, gân-
dindu-m ă că singurul fel de scrim ă pe care care
o să-l practice Rufus o să fie când o să se b a tă
pe lu cru ri fu ra te cu cei m ai m ari.
Am pus telefonul în furcă şi am sunat-o pe
H an n ah , com plet d isp erată.
— N u, nu. C hiar e o şcoală d răg u ţă, m ă lin işti
ea. Ai p rin s probabil un m om ent p ro st sau aşa
ceva. E destul de sus în clasam ente şi am au zit
despre copiii de-acolo că su n t foarte drăguţi.
— Ai a u z it? Adică nu-1 ştii pe nici u n u l?
— Păi, doi sau tre i d in tre ei su n t în grupa
m ea de cercetaşi, d ar n u foarte m ulţi, p e n tru că
m ajo ritate a b ăieţilor din grupă vin de la şcoala
p riv a tă din Highm ore...
— Aha.
— Şi, da, su n t destul de gălăgioşi şi lăudăroşi,
d ar su n t băieţei, Imo. N u p rea cred c-ar tre b u i
să ste a toţi în tr-u n colţ şi să brodeze, n u ?
E a izbucni în râ s şi eu nu m ă lăsai m ai prejos,
dar, în sinea m ea, eram complet sp eriată.
— Şi directorul e o bom boană de om.
— C hiar a şa ? am zis eu n erăb d ăto are să aflu
m ai m ulte, ag ăţându-m ă de firul ă s ta ca un om
pe cale să se înece şi care a p rin s u n colac de
salvare.
— Da, copiii îl iubesc. Se p are că e d estu l de
strict, d a r foarte prezentabil. Şi m ereu vezi copii
a g ă ţa ţi de poalele lui. Ba chiar şi m am e de copii.
— A ha!

228
— Păi, e d estu l de arătos. Şi m ă m ir că n-ai
au zit încă de el. E u n fel de Adonis al locului şi
nici nu e căsăto rit, deci îţi dai seam a câte inim i
b a t p e n tru el.
— N u p rea cred, totuşi, că E leanor i-a prea
in tr a t în graţii. C ând am vorbit cu el la telefon
u ltim a oară, mi s-a plâns că to ţi câinii ei fac caca
pe te re n u l de joacă.
— Păi, da. N u prea cred că L atim erii su n t
genul lui de oam eni. N u p rea îi agreează pe
„baronii locali" care vin să-şi a ra te in fluenţa, şi
P iers şi E leanor cam fac din astea. De curând au
în tre b a t dacă n u a r p u tea copiii de la şcoală să-şi
ţin ă pauzele de prânz în ă u n tru , zice, p e n tru că
P iers pusese nişte fazani la clocit pe un câmp
din apropiere. Şi zicea că zgomotul îi deranjează.
— Doam ne sfinte. Şi cum i-a m ers?
— Păi, cam cum se duce pe g ât o cană de
vom ă veche. Se p are că li s-a spus să joace în
ziua aia u n joc foarte gălăgios n u m it B ritish
Bulldog, care fusese org an izat de însuşi direc­
to ru l şcolii. D aniel H u n te r nu e genul de om care
să facă sluj la latifu n d iarii locali care se cred
cine ştie ce. Oricum , ai să-l cunoşti m âine. Se
p are că are obiceiul să facă m ereu cunoştinţă cu
copiii noi. Şi m ereu p o artă o m ică discuţie cu ei.
— Aha.
Bine, a s ta su n a ch iar prom iţător, oricum.
H a n n a h era d estu l de im p resio n ată de Daniel
H u n te r; îi făcuse inim a să-i b a tă -n piept ceva
m ai repede şi sora m ea n u era uşor de im pre­
sionat. Poate că ajungea cum va ap ă ră to ru l şi
protectorul lui R ufus şi to tu l avea să fie bine
p â n ă la urm ă. S au poate o să-i recunoască lui
R ufus în clin aţia de lider sau ceva de genul ă sta

239
şi o să-l pu n ă - hm m - şef de clasă sau a şa ceva.
Şi poate to ţi ceilalţi băieţi or să ajungă să-l ia
d rep t exemplu. O să vedem noi ce-o să fie, m i-am
zis eu privind afară pe geam , unde R ufus zburda
cu o p lasă în m ână, încercând să prindă fluturi.
Am în tin s o m ân ă spre castronul cu fructe şi am
lu a t u n m ă r de-acolo. Am m uşcat din el. E ra
ceva m ai acru decât a r fi treb u it.

230
C apitol 11
A doua zi când am încercat să-l duc pe Rufus
la şcoală, abia de-am p u tu t să ieşim din casă.
— Vai, a s ta e de-a d rep tu l ridicol, am izbucnit
eu când nici nu deschisesem bine u şa şi douăzeci
de găini cu ciocurile strâ n se am e n in ţă to r şi ochii
bulbucaţi s-au a lin ia t to ate în fa ţa uşii de parcă
e ra u specia aceea de m arto rii lui Iehova h o tă râ ţi
şi de neclintit. H ai, dragule, s-o luăm la g o a n ă !
N e-am lu a t picioarele la spinare, am u rca t în
m aşină, am tr â n tit uşile şi am lă s a t în urm ă
pene zburătăcite.
— D ar unde locuiesc ele, m am i? m ă în treb ă
Rufus, care tocm ai se ridicase peste banchetă şi
se u ita pe geam ul din spate. Adică unde se duc
n o a p te a ?
— Păi, m ajo ritate a găinilor sta u în tr-u n ţarc,
d a r a ste a su n t găini libere, aşa că... D um nezeu
ştie. Probabil că dorm în copaci.
— Aha. Şi pot să zboare?
— S igur că pot să zboare. D oar au aripi, n u ?
Am p riv it înspre ceas. Doam ne, o să în tâ r­
ziem. O să în târziem chiar în prim a zi. Alex
plecase foarte devrem e şi u ita se să ne seteze şi

231
nouă alarm a, aşa că m ă trezisem , pe cuvânt, cu
douăzeci de m inute în urm ă, cu ciripitul p ă să ­
rilor şi lum ina galbenă palidă care cădea prin
perdelele su b ţiri de m uselină. Ne-am pus repede
ceva haine pe noi şi i-am tu rn a t lui R ufus nişte
cereale pe gât, d a r încă m ai m esteca la pâinea
p ră jită cu M arm ite lângă m ine în m aşină.
— Şi su n t p ă sări m ig rato are? m ă în tre b ă el
cât se ştergea de u n t la gură.
— Ce?
— Ştii, adică, zboară înspre sud iarn a, ca toate
celelalte p ă s ă ri?
— N u prea ştiu, am zis eu n e a te n tă , deschi­
zând radioul ca să verific ora. H ai, Terry, las-o
m ai m oale cu şarm ul irlandez şi dă-i în a in te cu
ora.
E ra opt ju m ă ta te după ceasul m eu. S au ,era
în ain te. Se m ai întâm pla.
— Adică se duc p ân ă în A frica?
— Ce ? N u, sigur că n u m igrează. S ta u prin
zonă, la ferm e şi locuri din astea.
— Cam ca m ăcălean d ru l?
— Da, cred că aşa.
M-am u ita t p u ţin în oglinda retrovizoare şi
m i-am tre c u t o m ână p rin păr.
— Dă-mi şi mie parfum ul, Rufus. E în geantă,
la picioarele tale.
— Ia uite, s-a m ai n ăscu t un m ie lu şe l! îmi
aruncă Rufus geanta în poală şi se aplecă pe geam
afară unde, aşa cum văzusem şi cu o zi înainte, un
m iel m icuţ sugea de la m am a lui dând din codiţă.
— D oar două m inute, m am i, te rooog! V reau
să-l văd!
Am oprit m aşina în tim p ce-mi to t m uşcam
obrazul de nervi, uitându-m ă cu un ochi la ceasul

232
de la m ân ă şi cu urechile ciulite la Terry, cât
oaia-m am ă se întorcea să-l dezm ierde pe puiul
ei care e ra n ăscu t probabil abia de vreo câteva
ore, d a r s tă te a deja în picioare, ch iar dacă se
cam clătina. Alex cu Rufus şi cu m ine văzuserăm
n işte m iei nou-născuţi ieri când am ieşit la o
plim bare de seară şi fuseserăm complet u im iţi de
cât de precoce erau. Acum, to tu şi, nu aveam
două m inute la dispoziţie să ne u ită m la ei cu
uim ire.
— Ai să-l vezi după-am iază, Rufus, am zis eu
băgând în viteza în tâ i şi accelerând agresiv pe
potecă. A tunci când ajungi acasă.
— D ar n-am să ştiu care e ! se în to a rse înapoi
în sp re m ine.
— Am să-m i aduc eu am inte, i-am prom is eu.
M am a lui e neag ră la faţă.
— Toţi su n t negri la faţă, zise Rufus pe un
ton posom orât, întorcându-se pe scaun. Am văzut
a s ta încă de ieri-seară.
Da, ieri-seară, când Alex a ajuns în fine de la
lucru după ce-a făcut naveta.
— Două ore de-acasă p ân ă la slujbă şi-napoi,
îm i zisese el m orocănos după ce şi-a a ru n c a t
se rv ie ta pe un scaun. S-a zis cu o oră şi 10
m inute.
Am ieşit la o plim bare pe câmp to ţi trei, ca să
ne aducem am inte ce naiba căutam aici. Ne-am
p lim bat u n pic în tăcere şi eu am sim ţit cum
Alex fierbea de nervi pe d in ă u n tr u ; d ar florile
de m ăr creţesc făceau crengile să se aplece sub
g re u ta te a lor şi, sub ele, m iei nou-născuţi zbur­
dau şi b eh ăiau veseli prin iarb a p ro asp ă tă de
prim ăvară. N um ai o inim ă de p ia tră a r fi p u tu t
să reziste la un asem enea peisaj.

233
— Ei, ce zici, m erită ? am zis eu după o vrem e,
privind profilul soţului meu.
— M erită, încuviinţă el, ia r tră s ă tu rile feţei i
se îndulciră şi m ă strâ n se de m ân ă cu afecţiune,
îm i pare ră u că eram aşa de p rost dispus m ai
devrem e.
Ne-am oprit şi ne-am sp rijin it de un perete
de p ia tră acoperit de m uşchi şi am p riv it înspre
zările alb astre. Alex făcu ochii mici ca să vadă
m ai bine p riv e lişte a : n işte câm puri ceva m ai
încolo erau stră b ă tu te de o vale în care un p ârâiaş
stră lu c e a lim pede şi frum os şi trecea p rin tre
grăm ezi de u n tişo r galben şi, m ai departe, d ealu ­
rile se ridicau pline de o v erd eaţă bogată şi lin iş­
tito are. El dădu din cap de plăcere.
— A sta e exact ce m i-am dorit p e n tru noi,
Imo. Ce-am visat. D oar tu şi cu m ine şi cu Rufus
d ep arte de m ulţim ea clocotitoare. Nimic pe lum e
nu poate fi m ai fru m o s!
Şi se aplecase să m ă sărute.
Ceva care stă tu se în v erşu n a t şi s trâ n s ca un
cleşte se desfăcu în sufletul m eu, cam cum face
o ferigă atu n ci când se descolăceşte şi se întinde
în sp re lum ină.
— Sincer, cred c-ar treb u i, cu tim pul, să cum ­
părăm un locşor num ai al nostru pe-aici pe undeva,
n u crezi c-ar fi bine ? continuă el, ţin â n d u -m ă pe
după um eri. C ă su ţa e d răg u ţă p e n tru o vrem e,
dar, în vreo şase luni - hm , cine ştie. A r fi m ult
m ai ieftin decât la Londra.
— Cine ştie ce-o să fie, am fost eu de-acord
fără griji când m ă s ă ru tă din nou.
Vai, aşa, m i-am zis, sprijindu-m ă de zid cu
to a tă p u terea, orice e ra posibil dacă Alex era la
fel de iu bitor ca acum. Orice.

234
R ufus se întoarse spre noi în m om entul ăla
şi ne fluieră şi am ândoi izbucnirăm în râ s şi ne
continuarăm plim barea, d a r expresia de m u lţu ­
m ire de pe faţa fiului m eu nu-m i scăpase. P ro­
babil că nu prea era distractiv, când erai u n copil
singuratic de nouă ani şi-i vedeai pe p ă rin ţii tă i
că u rlă şi ţip ă şi se c eartă ca n o aptea trecu tă.
Când Alex îl ridică pe Rufus în cârcă şi mă
lu ă de m ână, îndreptându-ne în sp re casă, deja
m ă sim ţeam de parcă eram o fam ilie dintr-o
reclam ă la cereale care zburda pe-un câmp plin
de m argarete, cu p ărul stră lu c ito r flu tu râ n d în
urm ă.
D ar a s ta era ieri, totuşi, şi în m om entul ăsta,
p ă ru l m eu nu flutura de nici o culoare şi tre b u ia
să ajungem la şcoala din s a t cât m ai repede.
Copiii in tra u ca o av a la n şă în şcoală când am
p a rcat m aşina lângă Spar - d ar nu foarte aproape
de m agazin - şi am tra v e rs a t stra d a g hidaţi de
o fem eie cu un indicator roşu p e n tru direcţionat
traficul, ce a ră ta ca o acadea, care ne-a zâm bit
frum os. G estul ă sta s-a dovedit foarte în cu ra ­
ja to r p e n tru m ine şi am zâm bit când i-am d at
voioasă „bună dim ineaţa". Şi ch iar dacă n u prea
aveam tim p, făcusem u n mic efort ca să a ră t
bine în prim a zi de şcoală a lui R ufus şi-mi
pusesem o jac h e tă A rm âni peste blugi şi cizme :
ceea ce s-a dovedit o m are greşeală, cum îmi
dădeam seam a acum, p e n tru că m ajo ritate a m a­
m elor a ră ta u de p arcă tocm ai se d ăd u seră jos
din p a t. Picioarele dezgolite, te n işii şi han o ­
racele e ra u la ordinea zilei, ră s ă rin d în to ate
p ă rţile , şi eu m -am sim ţit d in tr-o d a tă foarte
vanitoasă faţă de ele, îm brăcată în costum ul m eu

235
de m ăm ică-bucăţică, p roaspăt sosită de la Londra.
O are exagerasem cu p arfum ul ? Toate a ste a e ra u
la ordinea zilei în Putney, m ai ales în p rim a zi
de şcoală - K ate m ereu a ră ta de p arcă e ra decu­
p a tă din Vogue —d a r aici, u n palton peste pijam a
p ă re a să fie v e stim e n taţia de rigoare. U na d intre
m am e p ă re a să-i h ră n e a sc ă pe copiii ei - pe toţi
cei cinci copii ai ei —cu cereale în spatele m aşinii
H onda ruginite în ain te să-i facă pachet, m ai apli­
când şi câte-o scatoalcă în stâ n g a şi-n d rea p ta ca
să se m ai grăbească. In sinea m ea eram complet
îngrozită, dar, p e n tru că eram şi în n eb u n ită să
m ă fac plăcută, i-am zâm bit când am tre c u t pe
lângă ea. E a se u ită u r â t la m ine drept răsp u n s.
M i-am d a t seam a, extrem de je n a tă , că Rufus
e ra singurul copil care p u rta sacou. O are u n i­
form a era opţională la şcoala a s ta ?
Ca să ajung la porţile şcolii a tre b u it să trecem
p rintr-o şle a h tă de m am e care deja îşi duseseră
copiii la şcoală şi tocm ai se strâ n sese ră la o bârfă.
Mă priv iră extrem de ostil când m ă apropiam , cu
m axilarele în m işcare de la gum a pe care o m es­
tecau, lucru care le făcea să sem ene m ai degrabă
cu vacile pe care tocm ai le lăsasem în urm ă
acasă. Nici n u se sin ch isiră să se dea la o p a rte
ca să trecem .
— P ardon, m ă scuzaţi, vă rog, am zis eu pe
u n ton îndatoritor.
O fa tă g rasă şi p alid ă îi dădu un cot tovarăşei
ei şi se d ă d u ră la o p a rte m orocănoase ca să-m i
facă loc să trec, m işcând cărucioarele pe care le
p ăzeau o sten tativ şi dând câte-un ghiont copiilor
mici cu care erau.
— H ai, m işcă, D arren.

236
A m ândouă aveau p ărul blond cu şuviţe şi ră d ă ­
cinile negre şi m ultiple piercing-uri. P ă re a u să
aibă cam optsprezece ani. R ufus şi cu m ine le-am
m u rm u ra t câte un „mulţumesc", dar roşiserăm
am ândoi terib il şi am sim ţit cum ochii lor ni se
înfig în sp in are după ce am tre c u t de ele. P rea
m u lt parfum . In mod clar m ă dădusem cu prea
m ult.
— M ă duc direct în clasă ? m ă în tre b ă Rufus
extrem de em oţionat când am tre c u t de u şă şi
am in tr a t pe u n hol foarte gălăgios, plin ochi cu
copii.
— N u, m ai în tâ i m ergem p â n ă la director. E
la căpătui coridorului pe d reap ta, se pare, dar
a s ta treb u ie să fie clasa ta, am zis eu când am
tre c u t pe lân g ă o u şă de sticlă pe care scria
„Clasa a III-a “. Nu-i aşa că a ra tă d răg u ţ?
De fapt, n u a ră ta d răg u ţ deloc. E ra o h a ra b a ­
b u ră de nedescris, căci doi băieţi din spatele
clasei e ra u c ă ţă ra ţi pe bănci şi a ru n cau cu c ă rţf
în n işte băieţi de m ai jos, care a ru n cau cu gume
de şte rs d rep t la ţin tă cu ajutorul riglelor şi-i
a ţâ ţa u pe cei de pe bănci şi m ai tare . în altă
p a rte a clasei, copiii trâ n te a u capacele de la
p u p itru şi strig a u unii la a lţii în tre cele două
colţuri ale clasei. N u era nici o profesoară la
orizont.
R ufus păli de-a binelea. Mie mi se puse un
nod în g â t şi l-am g răb it pe coridor în jos înspre
biroul din capăt.
Pe u şă scria „Domnul H u n te r: Director" cu
litere lin iştito are, aurii. A sta era ceva, cu sigu­
ra n ţă , n u ? C ineva s tă te a la cârm ă.
Am b ă tu t la u şă şi o voce clară, d a r n u foarte
prieten o asă, m i-a r ă s p u n s :

237
— D a?
Am in tr a t pe uşă. C apul dom nului H u n ter
era în gropat în n işte h â rtii, d a r şi l-a ridicat
când ne-a văzut. Şi ne-a zâm bit.
— Doam na C am eron?
Aproape că am leşinat de uşurare. M ăcar cineva
pe lum ea a s ta ne a şte p ta şi pe noi.
— Da, eu.
— Şi tu treb u ie să fii Rufus.
Se ridică, înconjură biroul şi-i strâ n se m âna.
R ufus dădu m ân a cu el. E u m -am rela x at. Bine.
Aşa prim ire m ai ziceam şi eu.
— îm i pare bine că ai venit aici, i-a zis el lui
Rufus, aplecându-se ca să stea fa ţă în fa ţă cu el.
Ai să in tri în clasa a IlI-a şi sper să fii fericit aici
la St. John.
— M ulţum esc, a şoptit R ufus foarte tim id.
— Noi, hm, tocmai am trecu t pe lângă clasa lui,
de fapt, am zis e u 'a ră tâ n d peste u m ăr în direcţia
aia în tim p ce dom nul H u n te r se în d re p ta de
şale. D ar n u p ă re a să fie nici o profesoară acolo...
— A, nu, doam na H ard in g e pe drum încoace.
E blocată în trafic, tocm ai m -a su n a t. L u aţi loc,
lu a ţi loc, vă rog.
Ne a ră tă două scaune şi el se aşeză la loc pe
al său. Noi ne-am cuib ărit în scaunele n o a stre de
pe p a rte a cealaltă a biroului.
— F ă ră nici o îndoială că a ţi văzut-o în tr-u n
balam uc indescriptibil atunci, ne zâm bi el. D ar
nu vă faceţi griji, în curând n-o să m ai au ziţi nici
pâs de la ei. A, u ita ţi, tocm ai a ajuns.
Se în to arse pe scaun ca să privească a fa ră pe
geam şi eu m -am în to rs odată cu el. M ă aştep tam
pesem ne să văd o hoaşcă cu p ă r grizo n an t ieşind
d in tr-u n Ford Escord ponosit, dar, în loc de asta,

238
am v ăzu t cum u n M ini roşu a oprit în faţa casei
cu sc râ şn e t de frân e şi o blondă extrem de sexy
îm b răcată într-o fu stă sc u rtă şi cu cizme negre
în a lte în picioare a coborât din el. Zâm bi către
geam ul directorului.
— D oam na H arding n u e genul de persoană
care să fie lu a tă de p ro astă, spuse el în vrem e ce
ea trâ n te a u şa de la m aşină.
Am în g h iţit în sec. P u n p a riu că nu e genul.
— Şi nici dom nul H arding. El e şeful catedrei
de sport, continuă el când din m aşin ă coborî un
b ă rb a t blond în a lt şi corpolent şi făcu u n gest de
disperare te a tra l, care probabil că se referea la
traficu l groaznic.
Dom nul H u n te r se în to a rse spre m ine.
— Ce credeaţi, că eu conduc o şcoală care
seam ăn ă m ai m u lt cu o m enajerie decât cu o
şcoală n orm ală?... D oam nă C am eron?...
— Vai, nu, am zis eu ru şin a tă . D oar că...
— N u e chiar genul de şcoală cu care su n teţi
obişnuiţi Rufus şi cu dum neavoastră.
— Cam a sa ceva.
în cu v iin ţă din cap.
— în ţe le g s itu a ţia . Şi eu am p re d a t în a in te la
o şcoală foarte asem ăn ăto are cu aceea unde m er­
gea Rufus. N u e ra foarte d ep arte de a dum nea­
voastră, The Falcon, din B arnes.
— A devărat? m-am a ră ta t suprinsă. The Falcon
e ra o şcoală foarte drăg u ţă. D ar cum de...
— Am ajuns director la o şcoală de s ta t la
ţa r ă când încă aş m ai fi p u tu t să am o slujbă aşa
de d o rită în sectorul p riv a t?
Am roşit toată. H annah avea dreptate. Bărbatul
ă s ta a ră ta extrem de bine şi avea u n fel de-a ti
foarte direct şi in te re sa n t. C hiar dacă p u rta un

239
sacou din catifea re ia tă oarecum dem odat şi avea
ochelari cu ram ă de baga, avea şi o podoabă
cap ilară din bucle de culoarea spicului de grâu
şi o pereche de ochi albastru-deschis cu care m ă
fixa acum.
— Voiam o schim bare, spuse el direct, punân-
du-şi picioarele din tr-o d ată pe birou. C ât predam
b ăieţeilor bine-crescuţi cam ca Rufus, dădu din
cap aprobator înspre R ufus care s tă te a cum inte
pe scaun, m ă sim ţeam foarte bine, d a r n u prea
era o provocare. La un m om ent d a t p u team s-o
fac chiar şi cu ochii închişi. D ar să fiu director
la o şcoală unde disciplina e ca o în ju ră tu ră şi
copiii cam erau stă p â n i peste ta r la era ceva niţel
m ai in te re sa n t. P â n ă u n a -a lta , a fost o lu p tă
contra curentului, d a r care a d a t re z u lta te şi a
tre b u it să m ai aduc n işte forţe m ai tin e re ca să
le înlocuiască pe cele m ai în v â rstă —d a r se pare
c-a funcţionat. Veţi fi m u lţu m ită să a u ziţi că nu
ne onoraţi cu p rezen ţa în ochiul u rag an u lu i. Deja
am c â ştig at lu p ta a sta . In sp e c to ra tu l general
ne-a recom andat p e n tru acred itare regională.
I-am zâm bit de-a d rep tu l im presionată.
El m i-a râ n jit înapoi şi s-a sc ărp in at u n pic în
cap.
— îm i pare rău . M i-au m u rit lău d ăto rii. De
fapt, su n t cel m ai m ân d ru de copii, n u de m ine
însum i. Şi, după ce v-am zis a sta , treb u ie să vă
avertizez că nu su n t n işte îngeraşi. în că m ai
avem n işte m ere putred e şi nu p rea p u tem con­
tro la ce fac în afara şcolii.
— Da, păi, am văzut sem nul acela. Acela de
pe peluza din faţă.
— A, rân ji el şi îşi lu ă picioarele de pe m asă.
B ăiatu l în cauză o să aibă ceva tre a b ă cu nişte

240
v aselin ă şi sp irt alb în după-am iaza a sta , şi oftă
adânc. D in păcate, a n g a ja ţii de la m agazin nu
p rea s u n t plăcuţi de copii şi n u prom ovează o
înţelegere cordială. Oricum , se în d re p tă el de
şale din nou, d estu l cu poveştile despre sat. H ai
să-l ducem pe R ufus la el în clasă. Dacă n u ne
grăbim , o să ajungă la ora de joacă.
O lu ă pe o p a rte a biroului şi ne ţin u uşa
deschisă curtenitor, apoi o lu ă în a in te pe coridor,
conducându-ne spre clasă. Rufus şi cu m ine ne-am
g răb it să-l urm ăm . C am era pe lân g ă care trecu-
serăm m ai devrem e e ra cu fu n d ată într-o lin işte
to ta lă . P rin u şa de sticlă am v ăzd t cum copiii
s tă te a u to ţi în bănci şi lu crau în linişte, în vrem e
ce doam na H ard in g scria pe ta b lă n işte operaţii
cu spatele la ei.
L-am p riv it pe Rufus.
— E în reg u lă ?
Rufus încu v iin ţă din cap, încă foarte palid la
faţă.
— Noroc, dragul m eu, i-am şoptit sim ţind că
m i se face rău.
D aniel H u n te r îl duse pe R ufus în sp re uşă,
ţin â n d u -i o m ân ă pe um ăr. O clipă aproape că
m -am dus după el, d a r o privire s u rp rin să pe
care m i-a aruncat-o directorul m -a făcut să m ă
răzgândesc brusc. Am a ş te p ta t pe hol.
— El este Rufus Cam eron, l-am au zit pe direc­
to r zicând. Abia s-a m u ta t în sa t şi începe şcoala
aici. V reau să fiţi to ţi foarte d răg u ţi cu el şi să-l
a ju ta ţi să se obişnuiască aici. Hm... da. D am ien
Phillips, tu te vei ocupa de Rufus to ată săptăm âna
şi o să-i a ră ţi cum m erg lucrurile pe la noi etc.
M ulţum esc, doam nă H arding.

241
D ădu din cap în sem n de s a lu t şi ieşi închi­
zând u şa în u rm a lui şi se pregăti s-o ia în jos pe
coridor. E u încă m ai eram lip ită aproape de geam
şi m ă u ita m cum R ufus se aşeza la u n p u p itru
gol lân g ă geam , cu to ţi ochii pironiţi a su p ra lui.
— Are alergie la roşii, am şoptit eu când Rufus
îşi scotea p e n a ru l şi-l p u n ea pe bancă.
D aniel H u n te r se în to a rse spre m ine.
— P ăi, poate să-şi aleagă m ân carea la prânz
şi s u n t sig u r că e în sta re să le evite şi singur.
Veniţi... ? încercă să m ă conducă de-a lungul cori­
dorului.
— Şi dacă faceţi activităţi sportive de m araton,
a r p u tea să n u participe la e le ? S ingura oară
când a p a rticip a t s-a îm bolnăvit groaznic. Absolut
groaznic.
— Vă a sig u r că n u îi punem să fugă la m a ra ­
ton de la 9 ani.
— A ha, şi dacă folosesc lipici şi răm ân e cu
lipici pe degete, a ţi pu tea, vă rog, să vă asig u ra ţi
că se sp ală foarte b in e? Că are obiceiul să-şi
frece ochii cu m âinile pline de lipici şi...
— D oam nă C am eron, o m ân ă p u tern ică m ă
p rin se de cot. Vă prom it că R ufus o să fie bine.
Acum h a id e ţi să-l lăsăm să se descurce singur,
bine ?
N u m -a e sco rtat în a d e v ăra tu l sens al cuvân­
tu lu i din clădire, d a r în felul în care m -a condus
pe coridor şi a fa ră pe uşa b a ta n tă se sim ţea ceva
au to ritar.
— Trei şi-un sfe rt?
— Da, tre i şi-un sfert, în cu v iin ţă el cu un
zâm bet cuceritor, de parcă stabileam ora pentru o
în tâln ire, m i-am zis tresărin d . Lăsaţi-1 câteva zile
şi o să vedeţi c-o să ajungă drept în mijlocul acţiunii.

242
— Da, sig u r că da.
Am d a t din cap şi m -am g ră b it să plec, ştiind
foarte bine că n u e ra aşa. Dacă Rufus n u e ra în
m iezul acţiunii nici la C arrin g to n H ouse, aici
n-avea nici o şansă.
Am condus înapoi către casă pe diversele străzi,
cu o m ân ă pe volan şi c e alaltă scărpinându-m ă
pe gât, care m ă m ânca oribil de ta re . D ar totuşi,
poate că u n m ediu com plet diferit de v ia ţă era
ră sp u n su l la a d a p ta re ? P oate că lui R ufus i-a r
m erge m u lt m ai bine într-o atm osferă de şcoală
m u lt m ai activă ? Şi, desigur, în v ă ţă m â n tu l m ixt
era ceva grozav. Fetele au aşa o influenţă calm antă.
M i-am pus m ân a c e ala ltă înapoi pe volan şi am
observat în oglinda retrovizoare sem nele preves­
tito a re ale unei eczeme.
C ând am ajuns înapoi la căsuţă, am av u t p a rte
de prim irea „bestială", evident. Am fugit cu puii
după m ine p â n ă la u şă şi apoi am trâ n tit-o în
u rm a m ea, com plet e n erv ată. Doam ne, oare a sta
avea să se în tâm p le în fiecare zi? Cum o să fie
oare când voi fî în c ă rc a tă de cu m p ă rătu ri pân ă-n
d in ţi? S au va tre b u i să fac echilibristică p rin
g răd in ă în c ă lţa tă în n işte pantofiori d răg u ţi cu
toc - a şa cum aveam de gând, evident - când m ă
duceam la v reu n re s ta u ra n t m ititel şi d răgălaş
cu soţul m eu ? N u voiam să m ă trezesc cu pene
p este to t a g ă ţa te de ciorapi. D in tr-o d ată îm i veni
o idee. Ce zisese K ate despre pui când li se face
foam e ? M ă în tre b am oare când voia P iers să ne
ocupăm de h ră n itu l puilor. O are avea să tre a că
pe-aici să-m i facă o vizită, ştiin d că l-am dus
deja pe R ufus la şcoală? Am a ru n c a t o privire pe
lis ta pe care m i-a lăsat-o E leanor lângă telefon

243
şi l-am su n a t, cât m ai eficient cu p u tin ţă , m i-am
zis, direct pe mobil.
— E vreo problem ă? se ră s ti P iers im ediat.
— A, nu. N u e nici o problem ă.
— Bine. Scuze, Imogen, d a r de-obicei când mă
su n ă chiriaşii vor să se plângă de ceva. M aşina
de sp ă la t blocată e cea m ai o b işnuită problem ă
şi eu de-obicei le recom and ceva a şa de prozaic
cum a r fi un in stalato r.
A sta m i-a a r ă ta t poziţia în care eram , n u ?
U n chiriaş.
— Nu, nu e nici o problem ă. D oar că m ă în tre ­
bam când vrei să încep să h răn esc anim alele, am
zis eu pe u n ton drăguţ.
Se făcu tăcere pe fir.
— Am crezut că ai început deja acum două
zile, când v-aţi m u ta t. Ţi-am explicat atunci la
m asă, nu m ai ţii m inte ? Te rog, nu-m i spune că
te a şte p ta i să-ţi a ră t cum se face.
Pe geam , o şle a h tă de pui cu ciocuri ascuţite
şi o tu rm ă de vaci cu ochii m ari şi re g re t în
priv iri a ş te p ta u ră sp u n su l meu.
— N u, nu, sigu r că nu, am zis eu gutu ral.
Adică să le dau, ştii tu , vitam ine. Suplim ente
n u tritiv e , lu cru ri din astea.
— A, nu, n u cred în p rostii de genul ă sta , zise
el n e ră b d ă to r să scape de m ine. P roducătorii
dom estici su n t îm potriva suplim entelor alim en ­
ta re . Vacile iau destule vitam ine din fân şi în
m ân carea p e n tru pui su n t absolut de toate. N u
s ta u să-m i ră s fă ţ anim alele.
— Bine, am şoptit eu. Doar m ă asiguram . Deci
am să... re n u n ţ la vitam ine.
C ând am pus telefonul la loc în furcă m i s-a
p ă ru t că to a tă priveliştea de pe geam se um pluse

244
de anim ale care parcă veniseră din B ia fra : vacile
cu b u rţi schiloade, cu coaste ieşite în a fa ră ca la
sup o rtu rile p e n tru pâine p ră jită , m ă fixau cu
ochii apoşi ca n işte lacuri de tris te ţe , ia r ochii
puilor n u m ai e ra u a m e n in ţă to ri deloc, ci năuciţi
de foam e, ia r capetele lăsate. M âna m i s-a dus
d rep t la g u ră de frică. Doam ne s fin te ! Le înfo­
m etam ! G ro azn ic!
Am rupt-o la fugă afară - cu puii după m ine -
şi am in tr a t cât ai zice p eşte în h a m b a ru l m are
şi acoperit. Acum gândeşte, Im ogen, gândeşte.
M ă în v ârtea m ca o nebună, m ă u ita m p rin di­
verse butoaie şi stive. O are ce sp u sese? F â n
p e n tru vaci şi porum b p e n tru pu i? S au poate
in v ers ? Am deschis capacul de la u n coş de gunoi
care era plin de ceva care sem ăna cu popcornul.
P uii s-au s trâ n s în ju ru l m eu n e răb d ăto ri, clon-
cănind. A, da, aici era, probabil - avea şi o lopăţică
specială în ău n tru . Am b ăg at lopăţica adânc şi am
um plut-o cu vârf, am scos-o în curte şi am a ru n ­
cat conţinutul p rin a er şi când g rău n ţele au atin s
p ăm ân tu l, to ate găinile s-au n ă p u s tit a su p ra lor,
absolut m oarte de foame cum erau.
— îm i pare rău , îm i pare rău , le-am şoptit eu
când ciuguleau d isperate. îm i p are a şa de rău
p e n tru voi, puişorii mei. O să m ă revanşez, vă
p ro m it!
O g ăin ă foarte m are şi m aro a ie şit d in tr-u n
tu fiş cu u n şir de puişori abia ieşiţi din ou după
ea. Am făcut ochii m ari de uim ire. P u iş o ri! Nici
nu ştiam că există a şa ceva a ic i! Vai, ce fru-
m ooos! Şi când te gân d eşti că aproape că i-am
o m o râ t! A - şi apă ? Trebuie să le dau a p ă ! Din
fericire, am descoperit că apa era într-o adăpătoare
care p ă re a să curgă apoi în tr-u n bazin m ititel.

2'15
M ulţum esc lui D um nezeu p en tru asta. M ăcar nu-i
făcusem să m oară şi de sete. Am m ai aruncat nişte
porum b, d a r probabil că eram D oam na A bun­
denţei deja, a şa că m i-am în d re p ta t a te n ţia spre
vaci. C apetele lor se iţe a u pe după p o a rta de la
curte şi m ugeau tris t ca de-obicei, cu genunchii pe
ju m ătate în noroi. N u prea era iarbă pe câmpul ăla.
— Vin, dragele m ele, vin, bietele m e le !
Am rupt-o la fugă în sp re ham bar. F ân , a s ta
îm i tre b u ia acum. P a tru b alo tu ri, se pare. Vai, ce
fra ie ră ai fost, Imogen, că l-ai a sc u lta t pe soţul
tă u noaptea trecu tă. Ce spusese ieri-se ară ? N u te
băga unde nu-ţi fierbe oala până nu ţi se zice ce-ai
de făcut ? Păi, mi se spusese ce-am de făcut la cină,
dar, ca de-obicei, n u avusesem curajul să-mi susţin
părerile. N u în fa ţa lui Alex, care p ă re a că ştie
orice m ai bine ca m ine. N u contează, n u contează
a sta , acum a faci ce trebuie, Imo. Apucă de unul
din b alo tu rile a stea. Aşa. Am prins un balot de
sfoara cu care era legat, dar, Doamne sfinte. M-am
o p in tit foarte ta re , greu m ai e r a ! M -am holbat la
el u n pic, e ra u ria ş şi galben şi-mi zăcea în poală.
E ra aproape cât m ine de greu. A proape cât m ine
de m are. N -aveam cum să-l car. M -am elib erat
de povară şi, acoperită din cap p ân ă-n picioare
cu fân, am tâ r â t balotul după m ine p rin curte,
apoi pe p o a rtă , abia m ai trăg ân d u -m i sufletul,
ia r vacile m ugeau şi m ai ta re , îm pingându-se şi
foindu-se de colo-colo când au v ăzu t balotul.
— în c ă u n pic, am bolborosit eu p rin tre dinţii
s trâ n ş i ta re . Vine-acuma.
în tr-u n fel sa u altu l am re u ş it să deschid
p o arta, să tâ ră s c balotul după m ine şi s-o închid
după m ine exact la tim p. Vacile deja m ă cople­
şiseră, tră g e a u cu d inţii de fân şi, sincer, eram

246
complet îngrozită, d ar nu voiam să m ă dau bătută,
nu voiam să las balotul b a ltă p u r şi sim plu să fie
călcat în picioare p rin noroi. A, nu, nu, să fiu a
naibii dacă n u o să-l p u n în rondelele pe care mi
le sugerase nenorocitul de P iers ă s t a ; şi aveam
să fac a sta chiar dacă m uream . Totuşi, nu. Mă
c lătin am din to ate balam alele, cu vacile care m ă
înghionteau. N u voiam să fiu om orâtă. Şi a ste a
e ra u n işte bestii uriaşe.
— Uşor, Homer... uşor, B art..., R ufus avusese
u n rol decisiv în n u m itu l vacilor, ăla e piciorul
m eu... n u m ă îm pinge... nu... au!
In clipa ce-a u rm at, Spiriduşul lui Moş C răciun
îmi dăduse un brânci e n tu z ia st în fund şi eu am
plonjat cu faţa drept în noroi. Şi nu era doar noroi,
dar, of... of... Doam ne. M -am rid icat, m i-am şte rs
cu m âneca faţa plină de balegă, adm irând modelul
pe care l-am lă s a t pe jac h e ta m ea A rm âni pe care
u itasem să mi-o scot de pe m ine. Şi to tu şi, re u şi­
sem , dacă pu n eai la socoteală şi to a tă lungim ea
corpului m eu în tin s în noroi, să ajung la rondel
şi, n e ră b d ă to a re să-m i term in tre a b a - d a r ştiin d
clar că n-aveam nici cea m ai m ică ş a n să să arunc
b alotul acolo, cum îm i sugerase P iers tachinân-
du-m ă —, am început m unca extrem de laborioasă
de a desface fân u l din le g ă tu ra de sfoară cu care
e ra p rin s şi a-1 aru n ca snop cu snop. Am ru p t
sfoara şi am a ru n c a t snopii în sus, d a r v â n tu l
b ă te a îm potriva m ea şi, exact când aruncam ,
fânul îm i zbura înapoi în faţă şi se lipea de crem a
m ea de zi, de ruj şi de balega de vacă. M inunat. Şi
n u m ai aveam de pus decât tre i balo tu ri de fân.
Fiecare balot, am socotit eu, bând o cană de
cafea ceva m ai târz iu , avea să-m i ia fix cincispre­
zece m inute să-l scot din ham bar, să-l târă sc până

247
la câmp, să-l îm p a rt şi să-l arunc în rondele. Deci,
în fiecare zi, aveam să-m i petrec o oră în tre a g ă
h ră n in d vacile. P ăi, a s ta e ra ok, gândeam eu
bându-m i cafeaua îm b ră ca tă în h a la tu l de casă,
cu h ainele rotindu-se în m aşin a din spatele m eu
şi ja c h e ta p u să într-o pungă ca s-o duc la c u ră ­
ţăto rie. Oricum n-aveam altceva de făcut, n u ?
Am p riv it peste m arg in ea cănii de cafea câm ­
p urile din zare. Nim ic altceva de făcut. P ieptul
m i se um plu de frică. Acum a e ra lin işte , odată ce
anim alele fu seseră h ră n ite , e ra foarte, foarte
linişte. Ceea ce-aş fi făcut în mod norm al acum,
m i-am zis, trecându-m i m âinile p este m arginea
cănii, a r fi fost să dau o fugă până în atelierul m eu
de la etaj. M -am u ita t în d e p ă rta re peste câm ­
puri. A r tre b u i să m ă duc să-m i ia u blocul ăla de
desen. Să m ă duc ch iar acum în s a t şi să-m i
cum păr şi n işte acuarele. In ciuda en tu ziasm u lu i
de care dădusem dovadă în faţa lui R ufus, chiar
n u îm i venea să fac a sta . M -am ap u cat s trâ n s de
cana din m ână. D ar n u stă te am m ereu să pictez
când eram în L ondra, n u ? C âteo d ată m ă a p u ­
cam de organizat lucruri. Şi apoi m ergeam vizavi
la o cafea cu K ate, m i-am zis, cu încă u n acces
de panică în suflet. D ar acum a n u m ai puteam
să fac a sta . N u p u team să trec şi să fac o vizită
nim ănui. N u ştiam pe nim eni. Mi se puse u n nod
în gât. Sigur, în afa ră de Eleanor, m i-am zis
repede, şi ştiam că e ra n e ră b d ă to a re să-m i facă
şi m ie cu n o ştin ţă cu prieten ele ei, dar... cam
ştiam cum o să fie. H a n n a h m i le descrisese deja
în linii m ari că probabil ţin e a u de lesă câini de
vânătoare cu o m ân ă şi organizau comitete p en tru
opere de c a rita te cu cealaltă. P rieten ele H annei
a tu n c i? Nu, la fel de înfiorătoare. Toate erau

248
extrem de m eritu o ase şi active. Probabil că
îm p reu n ă cu ele a r tre b u i să încerc să salvez
ju n g la tropicală şi să cân t „Gin G ang Goolie"1.
Nici u n u l d in tre cele două g ru p u ri nu-m i surâdea
p rea ta re , d a r hei, probabil că m ai e ra u şi alte
g ru p u ri de fete p rin p reajm ă, nu-i a ş a ? Cum a r
fi m am ele de pe la şcoală. Am lu a t o în g h iţitu ră
de cafea foarte fierbinte şi ochii m i s-au bulbucat
de groază la gândul ă sta . Sigur. Se p ă re a că
aveam să ră m â n fără p rieten e p â n ă la urm ă.
M i-am tre c u t lim ba peste buzele p ro asp ăt arse.
Ca să n u m ai vorbim că probabil şi fără slujbă.
Dar... ia... sta i puţin... m i-am în d re p tat ochii către
fereastră. E ra o zi m in u n a tă şi soarele p ă ta iarba
p ro asp ă tă din livadă şi în v ălu ia dealurile din
sp ate în tr-u n fel de lum ină reliefa tă neclară, de
p arcă te găseai pe fundalul u n u i film. Am s ta t
n iţel şi am p riv it jocul de um bre al copacilor în
ia rb a în a ltă şi v â n tu l care clătin a frunzele de
deasu p ra, care p ă re a u că m ă cheam ă la ele. Da,
desigur. Desigur.
C ât ai bate din palm e, am lă s a t cafeaua b a ltă
şi m -am n ă p u s tit pe scări în sus, am a ru n c a t
h a la tu l cât colo pe m arg in ea scării şi m i-am pus
pe m ine o pereche de blugi şi o bluză la rep e­
zeală. Apoi am fugit jos din nou şi am deschis
dulapul de sub scări. Cu grijă şi cu o oarecare
ciudă pusesem acolo şevaletul şi culorile mele,
gândindu-m ă că, p e n tru că nu m ai aveam atelier,
av eau să ste a acolo n e a tin se ceva vrem e. D ar de
ce ? De ce să stea înghesuite acolo când eu puteam
să pictez în n a tu ră bine m e r s i! Le-am tra s după
m ine afară. De ce să nu-m i pun şevaletul în

1. Cântec tradiţional al cercetaşilor.

249
g răd in ă sau ch iar undeva pe câm p? In im a îmi
b ă te a să-m i sp arg ă pieptul. Tot în dulap m ai
e ra u câteva d in tre tablourile m ele - pe re stu l le
băgasem în tr-u n depozit - pe care le adusesem
cu p retex tu l că poate o să m ai v reau să m ai
lucrez la ele niţel, să le aranjez, dar, de fapt,
mi-am zis uitându-m ă la repezeală prin ele, ştiam
că e ra u absolut perfecte. N u, gândul m eu era că
poate vreun mic re s ta u ra n t de ţa r ă a r vrea să le
ag aţe pe pereţi cu o e tich etă „de vânzare". N u
avusesem tu p eu l să fac a şa ceva la L ondra, dar,
într-o zi - m i-am tâ r â t după m ine şevaletul pe
bol - în tr-u n a din zilele astea, o să îm i ia u inim a
în dinţi, o să le bag în po rtb ag aju l de la Volvo şi
o să-m i încerc norocul. A stăzi, to tu şi, m i-am zis
în sinea m ea, deschizând u şa din fa ţă cu piciorul,
lăsân d soarele să in tre în casă de parcă era au r
lichid; azi nu, azi e ra o zi de tru d ă creativă.
M i-am pus şevaletul în livadă, cău tân d nu
ştiu cât priv eliştea perfectă, îl m u tam în stâ n g a
şi-n d rea p ta, în faţă şi-n spate, dar, de fiecare
dată, m ă to t u ita m pe furiş în jur. Mă sim ţeam
vinovată că pictam exact când era cea m ai ocu­
p a tă perioadă din zi, p e n tru că n u era o m eserie
productivă financiar, d a r aici, în aer liber, m ă
sim ţeam m ai vu ln erab ilă ca oricând. P e n tru că
oricine p u tea să tre a c ă pe-aici şi să se u ite peste
u m ăru l m eu şi să zică:
— Ce D um nezeu m ai e şi a ia ? A sta n um eşti
tu a r tă ? Copilul m eu de şase ani a r p u te a să
facă lucruri m ai frum oase ca ă s t a !
Din fericire, în a fa ră de câţiva m iei curioşi
care şi-au b ăg at n a su l în g e a n ta m ea cu vopsele,
nu e ra nici ţipenie de om p rin preajm ă. M i-am

250
tr a s şo rţu l de p ictat peste cap şi m i-am lu a t
p a le ta şi am scos din tu b a lb a s tru de P ru sia şi
galben C am eron în sp irale groase din plin şi am
s a v u ra t m irosul acela ta re de care îm i fusese aşa
de dor. A proape că m i s-au m u ia t picioarele de
u şu ra re . Apoi m i-am rid ic at ochii către peisaj şi
am p ă lit de uim ire. Doam ne, ce culori m in u n a te !
Ia u ite cât de frum os b ă te a soarele pe câm pul
acela de ra p iţă din d e p ă rta re şi ia rb a - era m u lt '
m ai închisă la culoare decât îm i im aginasem eu.
M ai aveam nevoie de galben. Am m ai scos din
tu b e n tu z iasm a tă . M ult m ai m u lt galben - şi
alb. Acum. M i-am rid icat p en su la din nou. N u
făceam niciodată schiţe în a in te să pictez p e n tru
că mi se p ă re a că era p rea restrictiv, era prea
coercitiv, d a r re z u lta tu l e ra că prim ele m ele linii
de pensulă e ra u de m ulte ori foarte fine. D ar azi,
îm b ă rb ă ta tă de peisajul m in u n a t şi, m ai ales, de
o g rab ă în suflet - se n tim e n tu l că tre b u ia să
prin d lu m in a perfectă în a in te să d isp a ră - m -am
pus pe tre a b ă cât ai zice peşte.
Lucram foarte repede, p en su la m i se plim ba
în tre p a le tă şi p lan şă, p la n şă şi p a le tă, miş-
cându-se în ritm cu ochii m e i; m in tea mi se golea
din ce în ce m ai ta re , ia r sim ţu rile m ă conduceau
acum . Culorile um pleau repede sp aţiile albe, ia r
eu puneam s tr a t de vopsea p este s tr a t de vopsea
groasă cu m işcări am ple şi sigure. Nici n-am
observat cum a tre c u t tim pul, am v ăzu t doar că
soarele, care îm i trecea încet peste cap, arunca
altfel de um bre pe câm pii: um bre m ai ascuţite
şi m ai scurte. D ar a sta nu era o problem ă, peisajul
care se schim ba era din ce în ce m ai in te resa n t.
C h iar lucram ... lucram cu-adevărat, m i-am zis
repede în sinea m ea, încercând să-m i ţin în frâu

251
entuziasm ul. Soarele se ascunsese după un nor şi
pusese în relief câmpul a ra t din depărtare şi tocmai
eram pe cale să-l p rind cu nişte linii m ai şterse,
un pic m ai p uţin exagerate, scoţând din tub spirale
de vopsea groase plină de n e ră b d a re, când am
au zit un su n e t cunoscut care-m i venea din spate.
— M uuuuu!... M u u u u !
Am ignorat zgomotul şi am continuat să pictez.
— M uuuu... M u u u u u u u u u u u !
M ult m ai insistent de data asta. Mai poruncitor.
M-am întors complet exasperată. Vacile stă te au
a lin ia te în tr-u n râ n d din nou şi se u ita u înspre
m ine cu n işte ochi căprui şi m ari, cu capetele
b ăg ate p rin gard.
— Ce e? am exclam at eu nervoasă. A ţi fost
h ră n ite , acum a să tăc e ţi dracu lu i din g u r ă !
Ele m ă p riv iră cu durere în ochi. M -am pus
din nou pe contem plat -câmpul a ra t. Se lăsă un
m om ent de tăcere, apoi în cepură din nou. Tare.
M -am în to rs. Ele s-au oprit. E u m -am în to rs
înapoi la şevalet - ele au în cep u t din nou. Mă
sim ţeam de parcă jucam „Unu, doi, trei, la perete,
s t a i !“. De fiecare d a tă când m ă întorceam să m ă
u it la ele, tăceau din gură, dar, în clipa în care m ă
răsuceam înapoi la pictură, începeau să m ugească
din nou. în tr-u n final, m i-am a ru n c a t pen su la
cât colo şi, cu o întoarcere spectaculoasă plină de
enervare, m -am dus p ân ă la ele.
— Ce e? am în tre b a t eu pe u n ton nervos
d rep t în fa ţa lor.
Ele m ă p riv iră cu un a e r de înm orm ântare.
F ân u l, am observat, nu fusese atin s. Aproape tot
era încă în rondele, d a r unele b u căţi fuseseră
lu a te şi călcate în picioare.
— C are-i problem a? De ce nu-1 m ân c a ţi?

252
Am întins m âna înspre bârnele de la gard, am
lu a t o m ână de fân şi i-am d at cu ea pe la n as —
într-un fel oarecum curajos, mi s-a p ă ru t mie —lui
M arge. E a în to a rse capul în a ltă p arte. E u m -am
în c ru n ta t şi am în cercat s-o îm bii pe a ltă vacă,
Spiriduşul lui Moş C răciun, d a r ea îm i tu şi uscat
în faţă. T uşise? O are vacile tu şe sc ? O are erau
bolnave? Ce-or avea oare, p e n tru num ele lui
D u m n ezeu ! ? De ce n u m âncau oare ? D intr-odată
m i-am d a t seam a că u n a d in tre ele lipsea. U nde
era a cincea vacă? Aceea m ică şi m aro pe care o
chema - nu m ă întrebaţi de ce - P rin ţesa Consuela
de B anană-H am ac?
Am fugit în sp re m arg in ea gardului, d ar vacile
nu schiţară nici un gest să m ă urmeze. M-am grăbit
într-acolo sp e ria tă , u itân d u -m ă după ele, d a r ele
p u r şi sim plu stă te a u locului cu capetele a tâ rn ân d
şi priveau în sp re p ă m â n t cu n işte ochi blânzi şi
goi. Am luat-o cu a te n ţie m ai dep arte, încercând
să nu m ă afund în noroi, p â n ă am aju n s la iarb ă
şi apoi am fugit înspre pâlcul de copaci. Aveam un
p rese n tim en t îngrozitor, absolut îngrozitor. U nde
era oare a cincea vacă? O are e ra în po ien iţă?
Am fugit cât m -au ţin u t picioarele în sp re pâlcul
de fagi unde observasem că vacile se ad ăp o steau
de ploaie câteodată. In in te rio ru l pâlcului era o
poieniţă. Am in tra t printre copaci încercând să mă
feresc de desişul cu spini ţin ân d u -m i m ân a peste
c a p ; şi acolo, în mijlocul poieniţei, în tr-u n şa n ţ
mic, zăcea P rin ţe sa C onsuela de B anană-H am ac.
Zăcea pe o p a rte , cu ochii închişi şi cu gura
căscată şi era în co n ju rată de m uşte. Inim a mi se
făcu cât u n purice. Am fugit acolo şi m -am u ita t
m ai cu a te n ţie la ea. N u tre să rise. Nici m ăcar nu
clipi, nici m ăcar n u ofta ca să p a ră că se lu p ta
p e n tru v ia ţa ei. Doam ne sfinte — e ra m o artă!

253
Oapiiodud 12
M-am în d ep ărtat de ea, dar pe când m ă duceam
m ai încolo, am v ă z u t o secreţie scârboasă, verde,
care i se prelingea din colţul botului. S ecreţia
e ra p este to t pe lân g ă botul ei, e ra u băltoace de
secreţie şi făceau bule. Salivă. F ăcea spum e la
gură. P riv irea m i s-a m u ta t în sp re picioarele ei
cât ai zice peşte. E ra u ţepene, ia r copitele despi­
cate erau în tinse în faţă şi a ră ta u ciudat în rigidi­
ta te a lor. M-am pus în p a tru labe şi m-am aplecat
să m ă u it m ai de-aproape. Pe dosul copitelor ei
e ra u nişte grăm ăjoare de ceva alb. Ca nişte coşuri
m ari în şira te u n u l după altul. Ochii m i-au fugit
înapoi în sp re g u ra ei, apoi din nou către p icio are;
din cap... p ân ă-n picioare... din cap p â n ă în
picioare... Şi apoi m -am în to rs şi am rupt-o la
fugă. Am fugit de-a lungul câmpului, m-am stropit
to ată cu noroi, am s ă rit gardul, am s tră b ă tu t
livada şi, opintindu-m ă cu to a tă p u tere a, am d at
p o a rta de fier la o p a rte , cu inim a cât u n purice,
am fugit pe potecuţa din g răd in ă şi am in tr a t în
c ă su ţă şi nici nu m -am m ai sinchisit să închid
u şa după m ine. Am fugit în sp re b u cătărie şi, cu
m âini tre m u râ n d e , am c ă u ta t p rin g răm ad a de
h â rtii de pe m asă, de lân g ă telefon. O are unde

254
e ra ? Vai, unde e ra lista cu nu m ere de telefon
utile pe care mi-o făcuse E leanor cu a tâ ta grijă -
aha, uite-o.
M -am n ă p u s tit a su p ra telefonului cu lista în
m ân ă , tre m u râ n d de-a d rep tu l, şi am form at
n u m ă ru l v eterinarului. De fapt, probabil că a r fi
tre b u it să su n la abator, m i-am zis în sinea m ea
d isp e ra tă , în vrem e ce telefonul su n a şi to t suna,
d a r poate că cineva tre b u ia să vină şi să vadă ce
e ra în tre pâlcul de copaci; s-o verifice.
— C linica v e te rin a ră M arsh b an k , îm i zise
recepţionera.
— Da, b u n ă ziua, am în g ăim at eu.
R espiram sa ca d a t şi cu greu şi abia pu team
să vorbesc. Am în cercat să resp ir adânc o clipă,
s ă m ă m ai liniştesc.
— U n a d in tre vacile m ele a m u rit şi cred că
a r p u te a să fie febră aftoasă, am zis eu în grabă.
Se lă să lin iştea.
— U nde s u n te ţi ?
— S u n t Im ogen C am eron, am co n tin u at eu, şi
doar am g rijă de vaci, n u su n t ale m ele, d ar
picioarele ei a ra tă îngrozitor şi la g u ră are u n fel
de spum ă verde - vai!
Ieşise de pe linie. N işte m uzică clasică se auzi
pe fir d rep t în urechea m ea, apoi o voce de b ă rb a t
foarte la obiect p relu ă apelul.
— U nde e vaca a s ta ?
— S u n te ţi v e te rin a ru l ?
— Da, su n t v e te rin a ru l. U nde e vaca ?
— E la S hep h erd ’s C ottage. O c ăsu ţă de pe
dom eniile fam ilei Latim er. Treceţi de po arta p rin ­
cipală şi...
— A jungem im ed iat acolo. S ta ţi unde su n te ţi
şi n u vă apro p iaţi de vite sub nici o formă.

255
— N u, n-am să m ă apropii, d a r cum tocm ai îi
spuneam recepţionerei dum neavoastră, nu, vacile,
de fapt, nu su n t ale m ele şi...
Vai! Acum îm i închisese. Am ră m a s cu re ­
ceptorul în care se auzea to n u l în m ână. Ce
b ă rb a t p ro st crescut. N u voia oare m ai m ulte
d e ta lii? Să-i spun cum să ajungă la c ă su ţă ? Deşi
bănuiam că to ată lum ea din ju r îi ştia pe Latim eri.
O are a r treb u i să-l sun şi pe P iers, m -am în tre b a t
a g ita tă în tim p ce m ă plim bam p rin bu cătărie
com plet d isp erată. Să-i sp u n oare că u n a d in tre
m u lt iubitele lui vaci exotice tocm ai m urise ? Mi
se strâ n g e a inim a de frică să-i zic u n a ca a sta ,
aşa că m -am h o tă râ t să-l las pe v e te rin a r să-i
dea vestea. Ar fi m u lt m ai bine s-o au d ă de la e l ;
să-i sp u n ă lui P iers că nu m ai era nim ic de făcut
şi că i-am fost devotată p ân ă când şi-a d at obştes­
cul sfârşit. Da, făcusem to t ce e ra cu p u tin ţă .
Acum să-i lăsăm pe profesionişti să-şi facă treaba.
M-am pironit la uşa din faţă, cu m âinile încru­
cişate la piept şi am p riv it cele p a tru vaci răm ase
care stă te a u , cu u n a e r de doliu, a lin ia te la gard.
O are ele ş tia u ? Da, sig u r că ştiau . A nim alele
sim ţeau lucrurile astea, n u ? Şi oare v reuna dintre
ele avea avea boala a s ta ? m ă în tre b am eu. O are
av eau să m oară to a te ? Am în ce p u t să tre m u r
de frică. M ulţum esc lui D um nezeu că n u era şi
R ufus p rin preajm ă. Ar fi fost a tâ t de su p ă ra t,
în c ă a r m ai fi su p ă ra t, m i-am zis icnind de
durere p e n tru el. M icuţa vacă m aro e ra p refe ra ta
lui, era cea m ai p rietenoasă. S peram ca beleaua
a s ta să se poată rezolva... în tr-u n fel eficient. Să
le ia cu ei p ân ă să se în to a rcă R ufus de la şcoală.
D a r oare ce p u te a i să faci cu o v acă m o a rtă ?
S-o îngropi? D ar a r tre b u i să fac o groapă al

256
dracului de m are. N u, s-o arzi, probabil. Am
tre s ă rit de groază.
„Să n u vă apropiaţi de restu l vacilor”, îmi
spusese el, d a r eu m ă apropiasem , m i-am zis
tre s ă rin d din nou de groază. C h iar în a in te s-o
găsesc pe v ăcu ţa m aro, am în cercat să le dau fân
vacilor. O are îm i lin se seră m â n a ? Da, u n a m ă
linsese. M i-am adus am in te lim ba ei m are şi roz.
Deşi, acum a că m ă gândesc m ai bine, era galbenă
pe mijloc. M -am u ita t d isp e ra tă la degetele mele.
Am fugit la baie şi m -am sp ă la t pe m âini foarte
a te n tă . D ar dacă m i-am ros unghiile sau ceva de
disperare, oare încă m ai p u team să m ă m olipsesc
de ceva ? Le-am b ăg at la subsuori şi m i-am strâ n s
b raţele tare.
P este vreo câteva m inute, cum s tă te a m eu în
fa ţa porţii cu ochii căscaţi bine în d e p ă rta re pe
după căsu ţă, un Land Rover a lb a s tru închis a
luat-o pe lângă tu fişu l o rn am e n ta l de la in tra re a
p ro p rie tă ţii lui P iers şi a s tr ă b ă tu t în goană po­
teca în zigzag dinspre casă, venind către m ine,
u rm a t de o cam ionetă albă. L and R overul a
o p rit cu sc râ şn e t de frâne în tr-u n no r de p ra f şi
din el a s ă rit un b ă rb a t îm b răcat în tr-u n costum
alb ca de c a ra n tin ă şi cu o m ască albă de a stro ­
n a u t pe faţă. Doi b ă rb a ţi îm brăcaţi cam în acelaşi
stil au s ă rit din cam ionetă. Au fugit către p a rte a
din spate a cam ionetei şi au deschis uşile, apoi
au scos de-acolo u n fel de cort acoperit cu o
p re la tă pe care l-au c ă ra t îm preună. A ră ta ca o
chestie pe care o văzusem la ştiri cu ceva vrem e
în u rm ă, u n fel de cort de izolare. Mi s-a u rca t
to t sângele la cap şi m -am p re g ă tit să m ă duc
sub p rela tă .
— N u, sta i acolo!

257
U nul d in tre ei se în to arse către m ine şi-mi
strig ă a s ta pe o voce groasă p rin m ască. M-am
oprit şi m -am d a t la o p arte, ascultătoare.
— Pe-aici, a strigat cealaltă persoană îm brăcată
ca u n astro n a u t, m asca lui a ră tâ n d înspre tă p ş a ­
n u l vacilor.
— P ăi, da, d a r... a scu ltaţi un pic, când am zis
că are febră aftoasă nu eram foarte sig u ră că...
— E SEPARATĂ DE RESTUL C IR E ZII?
A sta îm i e ra u rla tă d in tr-u n m egafon la m axi­
m um şi m ă făcu să s a r în sus de frică. U nul
d in tre oam enii cu m ască e ra aplecat pe p a rte a
ce alaltă a cam ionetei şi îşi în d re p tase ţig n alu l
înspre m ine peste portbagaj. Celălalt b ărb at părea
să dea cu u n fel de spray peste roţile m aşinii,
p este to a tă poteca şi peste m aşin a m ea d in tr-u n
fu rtu n subţire. Doam ne sfinte.
— Da, e în poieniţa din pâlcul acela de copaci,
de-acolo, am s trig a t d rep t răsp u n s. D ar ştiţi, nu
su n t foarte sig u ră că e chiar...
— STAŢI... ÎN... CASĂ!
A sta fusese ţip a tă la u n m ilion de decibeli.
Ecoul de la u ltim a strig are cu m egafonul răm ase
în a e r cu o solem nitate a u to rita ră şi eu p u r şi
sim plu am înlem nit, am p a ra liz a t de la reverbe­
raţiile strig ătu lu i ăstuia. Când mi-am m ai rev en it
niţel, ei e ra u departe de m ine, toţi tre i îşi lu aseră
picioarele la sp in are de-a lungul câm pului şi
fugeau cât îi ţin e a u costum ele sp aţiale, cu echi­
p am en tu l şi cortul de plastic după e i ; a ră ta u ca
u n echipaj an titero . Cam ca ceva p ro asp ăt scos
din SAS, m i-am zis em oţionată. Doam ne, oare
ch iar tre b u ia u să facă to ate a ste a a ş a ? I-am
p riv it p â n ă au d isp ă ru t p rin tre copaci. Probabil
că-şi făceau tre a b a ca la carte, d a r to tu l p ă re a

258
un pic cam exagerat, după m ine. Am început
să-m i rod u n g h ia de la degetul m are, d a r apoi
m i-am a m in tit de lin ia galbenă de pe lim ba vacii
şi am băgat-o la loc la subsuoară. De fapt, m ai
bine nu. Cel m ai bine era să fii cât m ai p rev ă­
zător. Şi, oricum , eram destul de sig u ră că orice
m oarte de anim ale dom estice tre b u ia să fie con­
tro la tă d estu l de a te n t în vrem urile astea, din
cauza tu tu ro r restricţiilor UE impuse de Bruxelles.
N u, n u p u tea i p u r şi sim plu să îngropi o vacă
undeva pe câmp. Poate că are vreo boală sau
ceva. Da, făcusem ce tre b u ia , m i-am zis în sinea
m ea, ducându-m ă m ai m ân d ră în sp re bu cătărie
ca să pun ceainicul cu apă la fiert. A cţionasem
foarte repede.
M -am a g ita t p rin bu cătărie cău tân d ceaiul cel
bun din frunze, n u cel din pliculeţ, şi am pus şi
nişte biscuiţi pe o farfurie. Mi se p ă re a că medicii
v e te rin a ri e ra u cam ca preoţii, tre b u ia să le oferi
de toate. Jam es Herriot1 m ereu părea să-şi petreacă
vrem ea în b u c ă tă rii din ferm e de ţa ră , ca u n fel
de tre a b ă scrisă în fişa postului.
C âteva m inute m ai târz iu , u şa de la in tra re
se dădu de perete. Am s ă rit în sus de frică. Hm,
bănuiesc că o închisesem doar cu zăvorul.
— A ici! am zis eu, punând apa fiartă în ceainic.
U n b ă rb a t în costum alb veni în ă u n tru cu
m asca încă pe faţă. Ocupa aproape to a tă bucă­
tă ria . Nu puteam să-i văd decât ochii şi gura
p rin m ască.
— E vorba de M urray G rey? în tre b ă el direct.

1. Chirurg veterinar vestit pentru povestioarele pe care


le scrie şi pentru bestsellerul AII Creatures Great
and Sm oli.

259
— Poftim ?
Avea nişte m aniere cam grosolane băiatul ăsta
p e n tru un veterinar. N u era prea a te n t cu oamenii.
— Vorbim de aceeaşi vacă? De vaca M urray
G rey ?
— Păi, e vorba de vaca aceea m ică m aro închis
care n-are coarne, am zis eu calm.
P e n tru D um nezeu, erau doar cinci vaci, dintre
care u n a zăcea pe spate cu picioarele în aer.
Poate că era proaspăt calificat ? M-am dus la geam.
— C elelalte s u n t m ai deschise la culoare şi au
şi coarne, am a ră ta t la vacile care stă te a u aliniate
lân g ă gard.
— E a e m ai... v a i !
— Aia ? a ră tă cu degetul înspre pervazul geamu­
lui.
M i-am dus m ân a la g u ră de m irare. P rin ţe sa
Consuela de B anană-H am ac se ridicase şi se întor­
sese la p rietenele ei în mod m iraculos şi se u ita
peste gard la m ine, îm p re u n ă cu ele.
— Vai, Doam ne, am zis şi m -am p rin s de pri-
chiciul ferestrei. A sta-i grozav! şi m -am în to rs
către el. Cum a ţi făcut a s ta ?
— S u n t Iisu s H ristos deghizat.
Am co n tin u at să m ă holbez.
— I-am d a t u n picior, doam nă Cam eron. Vaca
aceea tu şe a din cauza prafului. N u are febră
aftoasă.
L-am p riv it gură-cască încă o vrem e.
— Vai, m i-am pus o m ân ă pe piept ca să nu-m i
m ai b a tă a şa de ta re inim a, dar... avea saliva
verde...
— E ra iarbă, de fapt, iarbă gata rum egată, mai
exact, era regurgitată din stomac în tim p ce dormea.
— Iarb ă g a ta ru m eg ată ? D ar ce era cu urm ele
acelea albe de pe picioare?

260
— E cretă. C are se lipeşte de copite în g ră ­
m ăjoare când e um ed.
— Aha. Hm, atu n ci asta-i o u şu ra re , n u ? Am
zis că s-ar p u tea să n u fie a s ta în a in te să veniţi
aici în a şa m are grabă, nu eram a tâ t de sigură,
d a r... D oam ne, ce p ia tră m i ş-a rid ic at de pe
inim ă, şi am b ă tu t din palm e bucuroasă, zâm-
bindu-i larg. R ufus o să fie a tâ t de m u lţu m it -
el e fiul m eu - are doar nouă ani. Şi eram complet
îng ro zită că o să treb u ie să-i spun că P rin ţe sa
C onsuela de B anană-H am ac a d a t colţul. E p re­
fe ra ta lui. V reţi ceai?
Nu-m i răsp u n se la asta. Ochii din dosul m ăştii
m ă priveau bulbucaţi. C ând ch iar spuse ceva, o
spuse pe u n ton a m e n in ţă to r:
— C h iar n u vă d a ţi seam a ce d ezastru a ţi
c a u z a t? Ce haos a ţi c re a t?
Am făcut o m ică p auză p e n tru că m ă p reg ă­
te a m să înclin ceainicul şi să to rn ceaiul. L-am
în d re p ta t şi am în tre b a t:
— P a rd o n ?
— Venind încoace, a tre b u it să d au ordin ca
la to a te ferm ele pe o ra z ă de douăzeci de m ile
nici o v ită <să n u fie m işcată sa u a tin s ă şi la
to a te ferm ele pe o ra z ă de cinci kilom etri to ate
vacile să fie p reg ă tite p e n tru dus la ab a to r şi
in cinerat.
Am lă s a t ceainicul jos.
— O m orâte ?
— Şi apoi arse. Toate.
M -am holbat la el. Im agini cu m unţi de vaci
arzân d e îm i a p ă ru ră în faţa ochilor. Schelete,
oase din care curgea carne a rz â n d ă ; fum ul şi
m irosurile... G ura m i se uscă de tot. M -am aşezat
pe un scaun.

261
— Adică... toate turm ele lui P ie rs ? A ţi ordonat
să le...?
— Aşa se în tâ m p lă când ai de-a face cu febra
aftoasă, care e foarte contagioasă şi viru len tă,
n-am a v u t a ltă soluţie.
— D oam ne s fin te ! m ân a m i se duse d isp e ra tă
în sp re gură.
— Din fericire, am re u şit să contram andez
ordinul ch iar acum.
— Vai, slavă D o m n u lu i! am s ă rit în sus şi am
i-am s trâ n s m ân a în m â n u şa tă în m ân u şă albă
de plastic.
A proape că i-am p u p a t m âna.
El o tra s e la o p arte.
— Şi, din fericire, nu au existat vieţi curm ate în
van. Dar, doam nă Cameron, com portam entul dum ­
neavoastră a la rm ist şi n ecu g etat a r fi c a u za t în
mod clar falim entul com unităţii locale de ferm ieri
şi probabil că al în treg ii zone din sudul Angliei.
E fectul de val cre a t a r fi făcut ravagii p rin to a tă
ţa r a şi, din cauza u ltim ei epidem ii, n u s u n t p rea
sigur că cre ştere a anim alelor în A nglia a r m ai fi
su p ra v ie ţu it. In d u stria cărnii de vacă sigur nu
şi-ar fi revenit, poate a r fi căzut şi guvernul.
G u vernul? A proape că dădusem jos guvernul.
M -am p ră b u şit pe scaun din nou, de d a ta a sta
u n pic cam brusc. S caunul se clătină.
— îm i... îm i p are a tâ t de ră u , am şo p tit eu cu
un glas pierd u t. N u credeam c-o să se întâm ple
aşa ceva. D oar... doar ştiam că vacile fac boala
asta . E ra sin g u ra de care auzisem v reo d ată la
vaci şi - vedeţi, eu m -am u ita t şi la gură, apoi
la picioare şi eu...
— Aţi ap licat aceeaşi logică im pulsivă pe care
a ţi aplicat-o şi chiloţilor?

262
M -am în c ru n ta t.
— C e?
îşi scoase m asca şi gluga. E u îl priveam îngro­
zită. Doamne sfinte, era ţiganul buclat. Heathcliff.
Vecinul m eu de m asă cu câteva seri în a in te la
L atim eri acasă, cel cu ochii stră lu c ito ri, doar că
acum a nu-i stră lu c e a u a şa de ta re .
— în mod clar, scosul chiloţilor în public şi
creatu l u n u i dezastru naţio n al su n t ceva obişnuit
p e n tru d u m n eav o astră, doam nă Cam eron. N u
sugeram , de fapt, că u n a d in tre aceste acţiu n i a r
duce la cealaltă.
— A ! m -am rid ic at clocotind de furie. Cum
în d ră z n iţi? Cum în d ră z n iţi să veniţi aici şi să
m ă... să m ă p ăcăliţi a şa!
— în d răzn esc, a zis el pe acelaşi ton cu m ine,
făcând un pas în sp re m ine, p e n tru că du m n ea­
v o a stră în d ră z n iţi să a te riz a ţi aici de la L ondra
şi să aplicaţi logica a s ta ridicolă şi ex ag erată la
ceea ce e o problem ă ru ra lă obişnuită. Şi, dintr-un
im puls, aproape aţi d istrus o com unitate întreagă.
Nici n u v-a tre c u t p rin cap să vă g ân d iţi care a r
fi repercusiunile telefonului dum neavoastră alar­
m ist sau d e z asţru l pe care a r p u te a să-l creeze
diagnosticul dum neavoastră dezinform at şi am a­
to r ! Şi apoi a ţi încercat să m ascaţi to tu l cu n e ru ­
şin are oferindu-m i o cană de ceai.
Am în g h iţit în sec, p rin să în fu ria cu greu
ţin u tă în frâu care se citea în ochii lui păm ântii.
— îm i... îm i... pare ră u , am în g ăim at eu. Aveţi
d rep ta te , n u m -am g â n d it la nim ic. A fost o tâ m ­
penie din p a rte a mea.
Ochii lui au co n tin u at să m ă fixeze de parcă
încercau să-m i găurească fru n tea. Apoi şi-a dus
m ân a la ferm oarul de la gâtu l costum ului şi l-a

263
desfăcut p â n ă în d rep tu l zonei inghinale, ia r eu
m -am u ita t repede în a ltă p arte. Aveam p resim ­
ţire a cum plită că e ra dezbrăcat pe sub costum.
— E în regulă, m i-a zis el, ieşind din costum
doar cu blugii şi tricoul pe el.
S trâ n se costum ul ca pe u n balot, îl puse la
su b su o ară şi se în d re p tă spre uşă.
— S u n te ţi în sig u ran ţă.
II priveam cum se în d ep ă rta , p iro n ită locului
p e n tru o clipă. Apoi am fugit după el cât m -au
ţin u t picioarele. El o lu ase pe poteca din g ră ­
d in ă şi îşi pusese costum ul în portbagajul Land
R overului. C am ioneta albă disp ăru se deja.
— U nde s-au dus ceilalţi ? am în tre b a t.
— S-au dus înapoi la laborator ca să raporteze
la M inisterul A griculturii c-a fost o a larm ă falsă.
N u vrem să ap a ră oamenii de la DEFRA1 şi să-şi
bage n a s u l pe-aici. N-o să m ai scăpăm în veci
de ei.
— îm i p are ta re rău , am zis eu pe un ton
um il, frângându-m i m âinile a g ita tă . Şi atunci
P rin ţe sa Cons —adică vaca M urray G rey o să se
facă b in e? Adică o să-i tre a că tu şe a ?
— O să fie bine dacă nu-i m ai d aţi de m âncare
paie şi în loc de a s ta îi d aţi fân. Paiele au foarte
m u lt praf. Li se depune în gât.
— Vai, Doamne, adică...
— N u ştiţi care-i diferenţa ? îm i zise el enervat
în tim p ce-şi aru n ca cizmele groase în portbagaj
şi se aşeza pe b a ra de la m aşină, p u n ându-şi în
picioare n işte cizme de cauciuc. Veniţi cu m ine.

1. D epartm ent for Environm ent, Food and Rural


Affairs = M inisterul Mediului, A lim entaţiei şi Afa­
cerilor Săteşti.

264
P este câteva clipe, el se ducea în sp re h a m b a r
şi eu îl urm am îndeaproape, încercând să n u m ă
bag p rea ta re p rin noroi cu pantofii m ei de piele
în to a rsă bej.
— A stea s u n t paie, zise el lu ân d o m ân ă
dintr-un balot din care le dădusem eu vitelor. Ia r
ă s ta e fân, zise lu ân d un snop identic din a ltă
g răm ăjoară.
Am clipit.
— Ăă..
— Atingeţi-1, zise el nerăbdător. E m u lt m ai
fin. E ia rb ă uscată, spre deosebire de tu lp in ile
de cereale uscate.
— Da, e, nu-i aşa ? m -am m ira t eu când îl
atingeam . Doam ne, ce groaznic, le-am d a t ce nu
t r e b u ia !
— O să su p ravieţuiască, a zis el pe u n ton
m ai p u ţin brusc. Vacile m ănâncă şi paie in extre-
m is. S u n t folosite pe post de culcuş p e n tru vaci
ia rn a , d a r dacă nu m ănâncă şi fân, nu au de
unde să scoată m ineralele de care au nevoie,
deci riscă să aibă deficienţe de magneziu. Şi-atunci
ch iar o să le vedeţi cum se clatin ă şi cad pe spate
cu picioarele în sus şi cu spum e la gură.
— Slavă c e ru lu i!
Se în to a rse spre m ine şi m ă privi întrebător.
— Ceva de lin s?
E u m -am în d re p ta t de şale şi am zis în ţe p a t:
— Cum adică?
— Adică un drob de lins, a zis el nerăbdător.
Aveţi v reu n u l?
— A ha!
— Le dă vitam inele în plus de care au nevoie
p â n ă să se facă iarb a cum trebuie.

265
Se duse în sp re butoaiele cu m âncare, scoase
capacele şi privi în ă u n tru .
— Aici sunt.
Băgă m ân a şi scoase de-acolo ceva ce sem ăna
cu u n săpun u ria ş p rin s de-o sfoară, apoi o luă
prin curte şi ajunse p ân ă la vaci, unde legă drobul
de gard. Vacile se s trâ n s e ră în ju ru l drobului cât
ai zice peşte.
— Vai, ia u i t e ! am zis eu fericită. Le p la c e !
— N orm al că le place.
Am p riv it cum lingeau şi to t lingeau.
— D ar de ce au nevoie de droburi şi de fân ?
De ce n u pot să m ănânce p u r şi sim plu din p ă şu ­
nea aia m in u n a tă de-acolo, de după liv a d ă ? am
a r ă ta t în direcţia păşunii. Se to t u ită intr-acolo
cu jin d . Aproape că le-am d a t d rum ul acolo ieri.
— E p rea deasă şi are p rea m u ltă lucernă şi
lu cern a are tu lp in a goală, u m p lu tă doar cu aer.
Dacă m ănâncă p rea m u ltă lu cern ă se um flă ca
n işte baloane de baraj.
Se u ită la m ine.
— Vacile nu pot să râgâie, nu ş tia ţi a s ta ?
— Nu, nu ştiam .
De ce aş şti a şa ceva, m i-am zis eu în gând.
— A tunci... ce se în tâ m p lă ?
— Explodează.
M -am holbat din nou la el.
— N u m ai glum iţi.
El ridică din um eri şi se duse în sp re m aşină.
— Ok, dacă nu m ă credeţi pe cu vânt încercaţi
singură. Să le d a ţi drum ul în câm pul cu lucernă.
E u m -aş ţin e d ep arte de a sta , dac-aş fi în locul
dum neavoastră.
Am p riv it în u rm a lui. N u eram p rea sigură
că-mi plăcea cum se com porta om ul ă s ta : pe de-o

266
p a rte e ra agresiv, şi pe de a lta m ă sim ţeam de
parcă făcea m işto de m ine. Oricum , n u eram prea
sig u ră că voiam să m ă întorc după ce-1 ia u pe
Rufus de la şcoală şi să găsesc bucăţele de vaci
explodate p rin to a tă curtea.
— N u, nu, am să le dau fân, am zis eu pe un
ton h o tă râ t, urmându-1 din nou.
Doamne, ce repede m ergea b ă rb a tu l ăsta.
— Şi am să scot paiele din rondele.
— O să aveţi ceva de furcă. O m are p a rte din
paie a u fost călcate şi tă v ă lite p rin noroi. P iers
n-o să fie p rea bucuros că i-a ţi d istru s produsul
câm piilor aşa.
M -am în to rs la vaci şi am v ăzu t că în tr-ad ev ăr
lu a se ră paiele şi le călcaseră în picioare şi le
tâ r â s e r ă p rin noroi d e-adevăratelea. U na d intre
ele ch iar zăcea pe ele.
— N u-i s p u n e ţi! am zis eu com plet îngrozită.
— Ce să nu-i sp u n ? Că vacile lui e ra u pe cale
să fie trim ise la m oarte sa u că le-aţi d a t de
m ân care paie p e n tru culcuş?
— Am ândouă, am zis eu tre m u râ n d . Abia am
venit aici de câteva zile. O să creadă că su n t
incom petentă şi probabil că o să ne dea afară. Şi
Alex o să m ă omoare'.
D ădu p rim ul sem n de zâm bet de când venise.
— S ecretul du m n eav o astră e în sig u ra n ţă cu
m ine. Din fericire, n-am re u ş it să dăm de P iers
în după-am iaza aceasta. Şi oricum , paiele vor
p u trezi cu tre c ere a tim pului.
Se aşeză pe m arg in ea p ortbagajului deschis
şi-şi scoase cizm ele de cauciuc. îm i a ru n c ă o
ocheadă în treb ăto are.
— Alex e soţul d um neavoastră, n u ?
— Da.

267
— Cel care s tă te a lân g ă E leanor la celălalt
c ap ăt al m esei acum câteva seri, n u ?
— A şa e.
îm i aru n că o privire ciudată.
— Ce e?
D ădu din cap.
— Nimic.
— S puneţi, ce e ?
— C redeam că l-am m ai v ăzu t pe-aici în ain te,
a sta-i tot.
— Da, probabil că l-aţi m ai văzut. Vine pe-aici
destul de des. Piers şi E leanor su n t p rieteni vechi
de-ai lui.
— Aha, a zis el scurt.
îşi băgă cizmele de cauciuc înapoi în portbagaj
şi puse în picioare n işte pantofi de oraş.
— Şi de ce n u h ră n e şte el vacile ? în treb ă,
u itâ n d u -se d rep t în ochii mei cu ochii lui negri.
E o tre a b ă grea şi obositoare să duci baloţii p ân ă
la rondele.
— A, păi n u e aici ziua. L ucrează la Londra.
Şi, de fapt, am m in ţit eu, are alergie la fân.
— C h ia r a şa ?
Spusese a sta pe un ton în care se sim ţea o notă
de batjocură ce m ă călca pe nervi. Şi toate astea le
zicea cu accentul lui irlandez câ n ta t. De ce oare
nu-1 recunoscusem din prim a după accent ? P en tru
că m asca îl înăbuşise. M ă sim ţeam foarte proastă.
M ă făcusem de râs. El îşi b ă tu se joc de m ine.
— Bine. Păi, cam asta-i tot, am zis eu pe un
ton tăios, în d rep tân d u -m ă de şale, cu to a tă s ta ­
tu r a m ea de un m e tru şaizeci.
E l se ridică încet şi m ă privi o clipă.
— Da, asta-i tot. Deşi am v ăzu t în fişă că, în
c u rând, vacilor acestora treb u ie să li se facă un

268
vaccin. O să aibă nevoie de el dacă v reţi să le
duceţi în a ltă p arte.
— P ăi, nu, n u pleacă nicăieri, am zis eu
pierzându-m i deja răb d area.
Cum adică, să plece în v a c a n ţă ? C u nişte
valize şi ochelari de soare? N u treb u ie să plece
în vacanţă.
— Ă sta nu e un vaccin anti-gripal opţional, mi-a
răspuns el ţanţoş, e obligatoriu. Dacă le m u taţi pe
alte păşuni, ceea ce se în tâ m p lă să ştiu că Piers
face iarna, va trebui să-l fac, adăugă, închizându-şi
portbagajul cu zgomot. O să vin la tim p când tre ­
buie să-l administrez. Bună ziua, doamnă Cameron.
— B ună ziua, i-am ră sp u n s eu când urcă în
m aşin ă şi închise uşa.
îş i porni m otorul şi d em ară pe d ru m u l în
zigzag, lăsâ n d u n nor de p ra f în urm ă.
Ce b ă rb a t nepoliticos, m i-am zis eu când îl
priveam cum pleca. Ce b ă rb a t de-a d rep tu l nepo­
liticos. N u avea nici u n d rep t să vorbească aşa
cu oamenii. Mai ales cu clienţii lui. M-am îndreptat
de şale. Adică, bine, l-am scos din sărite cu alarm a
falsă de febră aftoasă, d ar a s ta doar p e n tru că-şi
făcea griji că o epidem ie se va răsp â n d i pe dome­
niul l u i ; în propria lui bgradă, cum a r veni. M-am
în to rs în casă şi am închis u şa după m ine. Da,
era m ai in te re s a t să-şi salveze re p u ta ţia profe­
sională decât să salveze vacile.
La tre i după-am iaza, m -am dus să-l iau pe
Rufus. M ă îm brăcasem m ai p u ţin elegant de data
a s t a : n-am reu şit chiar să m ă adaptez la m oda cu
picioare goale în c ă lţa te în ten işi, d a r a ră ta m
destu l de casual, m i-am zis, îm b ră ca tă în nişte
blugi m ai vechi şi un tricou alb, cu o pereche de
ochelari de soare. Perfect. Am aju n s acolo m ai

269
devrem e cu bună ştiin ţă , speram să apuc să leg
vreo conversaţie în p arcare sa u ceva, d a r în p ri­
m ul rân d că n u e ra nici u n fel de p arcare şi, în
al doilea rân d , singurele m am e care veniseră
după copiii lor - m ajo ritate a copiilor m ergeau
acasă pe jos sau cu bicicleta - refuzau de-a dreptul
h o tă râ t să se uite la m ine. Am zâm bit în cu rajato r
în stâ n g a şi-n d rea p ta, d a r n-a av u t nici u n efect.
S tă te a u toate în cercuri im penetrabile, cu spatele
la m ine, cu cărucioarele în mijloc ca n işte căru ţe
strâ n se în ultim a sforţare a lui C u ste r1, în arm ate
cu bebeluşi şi plase de c u m p ă rătu ri de la Tesco.
— S a lu t! i-am zis eu unei m am e tin e re care
s tă te a izolată de re s tu l g ru p u lu i şi fum a o ţig a ră
în linişte.
A căscat g u ra m are la m ine şi şi-a scăpat
ţig a ra în cărucior.
In tr-u n final, a s u n a t clopoţelul, uşile s-au
deschis şi copiii a u ie ş it v alu ri-v alu ri. N u ieşeau
în şir indian, cum făceau la C arrington House, ci
la n im ereală, în viteză. Ieşeau din to a te orificiile
ca o pernă care plesnea pe la cusături, cu gălăgie
din plin şi tâ râ n d după ei h a in e şi ghiozdane în
dezordine. Am privit în ju r căutându-1 pe Rufus
p rin m ulţim e. In sfârşit, l-am v ăzu t şi pe el,
singur, în sp ate de tot, cu ciorapii căzuţi peste
glezne şi capul plecat, tâ râ n d după el sacoul şi
a ră tâ n d extrem de palid şi de obosit. Mi-a s ta t
inim a în loc.

1. In tim pul războaielor cu indienii, ultim a şi cea mai


cunoscută confruntare a fost „Custer’s Last Stand",
unde strategia de luptă a generalului american Custer
a fost să-şi strângă trupele la adăpostul căruţelor
ca să nu poată fi îm prăştiate de arm ata condusă de
şeful de trib indian Sittin g Bull.

270
— B ună, d ra g u le !
N-am p u tu t să m ă abţin. M âna m i-a ţâ ş n it în
a e r şi îi făceam energic sem ne. O g răm ad ă de
feţe cărora n u le venea să creadă ce făceam s-au
în to rs în sp re m ine. M ai tâ rz iu am a fla t că un
m o rm ăit de g e n u l: „ok“ e ra suficient.
— B ună, a m orm ăit el la m ine când i-am lu a t
h a in a şi rucsacul.
— Vai, Rufus, ce-ai p ă ţit la fa ţă ? Ce s-a în ­
tâ m p la t ?
Avea o z g â rie tu ră u r â tă d e a su p ra ochiului
d rept.
— M -am îm piedicat, zise şi tre c u pe lângă
m ine în drum spre m aşină.
— Chiar aşa? Bietul de tine. Cum s-a întâm plat ?
C ând ju ca i fotbi sau a şa ceva?
— N u se zice „fotbi“, se zice „fotbal". Şi nu, nu
atunci.
C ând am ajuns la m aşină, u n grup de copii,
care erau chiar puşi pe întins nervii Lindei, tocmai
se în g h esu iau buluc în Spar, d a r se în to a rse ră
spre noi şi se îng h io n tiră.
— H am ! spuse»unul d in tre ei către Rufus.
— Ham ham, spuse altul în chip de încuviinţare.
Am zâm bit către ei, crezând că e ra u n işte noi
amici, dar ei se strâm bară la m ine şi îmi întoarseră
spatele.
— P ăreau drăguţi, am zis eu veselă după ce-am
p o rn it m aşina.
— N u e rau , a zis a m ă râ t când plecam de pe
loc. N im eni n u e drăguţ.
Am în g h iţit în sec şi am sim ţit cum m i se
pune ia ră ş i nodul în gât.
— Şi ia zi, ai a v u t o zi bu n ă azi?
— Nu.

271
Se u ită pe geam.
M i-am tre c u t lim ba peste dinţi.
— P ăi, bine, d a r p rim a zi e m ereu grea. O să
te obişnuieşti după o vrem e.
E l n u ră sp u n se şi răm ase cu fa ţa în to a rsă
spre geam . C ând am ajuns acasă s-a dus drept
în cam era lui şi a închis uşa. Am v ru t să m ă duc
după el, d a r apoi m i-am zis „mai bine nu, cred
că are nevoie de n işte m âncare". Şi oricum nu
avea să vorbească cu m ine încă. II ştiam bine pe
Rufus. O să v rea să ste a singur. Cu m âinile tr e ­
m u rând, am c u ră ţa t cartofi şi am făcut c â rn a ţi
cu piure, apoi l-am chem at de la cap ătu l scărilor.
O clipă m -am gân d it că nici n-o să vină, dar, în
sfâ rşit, a deschis u şa şi a coborât agale scările.
M i-am d a t seam a că plânsese. Aş fi v ru t să m ă
n ăp u stesc a su p ra lui şi să-l iau în b raţe, d ar
R ufus nu e ra în to td ea u n a receptiv la compor­
ta m e n te de genul ă s ta şi probabil că n -a r face
d ecât să ste a acolo im p en etrab il ca o sta tu ie . îşi
b ău ceaiul încet şi eu am s p ă la t vasele după el,
povestindu-i vesel despre vaci şi despre cât de
p ro a stă am fost, în sp e ra n ţa că m ăcar o să râdă.
D ar n-a râs. C ând am pus laptele la loc în fri­
gider, i-am a ru n c a t o privire pe furiş, sp erând ca
nivelul de z a h ă r din sânge să-i crească la loc şi
încercând să îm i pun to t felul de în tre b ă ri despre
tă ie tu r a lui de d e a su p ra ochiului.
— De ce m i-ai pus u n num e de câine, m am i ?
m ă în tre b ă el după o vrem e.
M -am în to rs spre el.
— Dar... n u ţi-am d a t num e de câine, dragul
m eu. Ţi-am pus un num e m inunat.
— Toată lum ea zice că e num e de câine. Şi,
apropo, n u m ai pot continua lecţiile de vioară

272
p e n tru că n u se fac aici. Şi nim eni n u m ai p o a rtă
ja rtie re la ciorapi.
— Bine, am zis eu p ierd u tă.
— M ă duc să m ă u it la oi, a zis coborând de
pe scaun şi dus a fost pe u şa din spate, în ain te
să-l în tre b dacă pot să vin şi eu cu el.
E ra d estu l de evident, to tu şi, m i-am zis cât
închideam u şa din spate, strâ n g â n d prosopul de
vase la piept, că n u voia să vin cu el. F elul cum
îşi ţin e a capul era un s e m n : lasă-m ă în pace, tu
eşti de vină că su n t a şa de nefericit şi din cauza
t a s u n t aici, te urăsc. M -am sp rijin it de tocul
uşii. Mi se ru p ea inim a de m ila lui.
E ra m ereu greu, totuşi, la o şcoală nouă, mi-am
zis. U nii e ra u m ai duri ca alţii, desigur, d ar şi el
o să ajungă aşa cum trebuie. O să se integreze.
Şi e a şa de grozav să ai to a tă fru m u seţea a sta
acasă, m i-am z is1în sinea m ea privindu-1 cum
s tă te a tu rc e şte în livadă şi tră g e a de firele de
ia rb ă în co n ju rat de m ieluşei, care, curioşi din
fire, veniseră să-l adulm ece şi să-i ciugulească
firele de iarbă din m ână. Slavă Domnului că nu se
întorsese să găsească o vacă m oartă p rin preajm ă.
în acea seară, când l-am dus la culcare, izbucni.
— E p rea diferit, plânse el lăsându-m i lacrim i
pe g ât şi agăţându-se de m ine, îm b răcat în p ija­
m alele lui cu H a rry Potter. Totul e diferit şi nu
m ă sim t bine. N u su n t eu cum trebuie.
— Ce prostie, am zis eu cu inim a b ă tâ n d să-m i
sp arg ă pieptul. S igur că eşti cum trebuie. Cine
zice că nu e şti?
— U n b ă ia t, su g h iţă el, trăg ân d u -se m ai în
sp ate de lân g ă m ine, cu fa ţa scăld ată în lacrim i,
îl cheam ă Cari. El a început să la tre şi to ate alea
şi după a ia to a tă lum ea a început să facă la fel

273
şi să m ă în treb e dacă nu v reau să m ă scoată la
plim bare şi apoi el m -a îm pins şi-am căzut când
veneam de la m asă. Din greşeală, cred, zise el
observând groaza în tip ă rită pe faţa m ea.
— Bine.
— M am a, n-ai să spui nim ănui, nu-i aşa ? m ă
im ploră el.
— Sigur că nu, dragule, sigur că nu, am înghiţit
în sec. Să m ai citim p u ţin din H obbitul ?
El în cu v iin ţă din cap şi se în tin se în p a t cu
fa ţa palidă şi în to a rsă spre perete. Am citit p ân ă
la sfâ rşitu l capitolului, aproape că nu-m i m ai
auzeam vocea câteodată, d ar se p are că îl m ai
lin işte a să asculte cadenţa cuvintelor mele. L-am
p u p a t de noapte b u n ă când am te rm in a t şi am
stin s lam p a de pe noptieră.
— Culcă-te.
— M am ă, prom iţi că n u zici nim ăn u i ? se în ­
to arse către m ine.
— Prom it.
C ând m -am în to rs jos, Alex e ra la m asa din
bucătărie m âncând nişte plăcintă de porc, pe care
o asezonase cu n işte s a la tă d rep t din casoletă.
A bia in tra se pe uşă.
— E a m e n in ţa t la şcoală, am zis eu cu o voce
răg u şită .
Alex în g h iţi u ltim a îm bucătură.
— C h iar a şa ?
— Da, de un b ă ia t pe care-1 cheam ă C ari şi
care e cu un an m ai mic, m i-am tra s şi eu scaunul
de vizavi şi m -am a şezat la m asă. L-a îm pins şi
a căzut când se întorcea de la m asa de prânz.
— Bine, păi spune-i să-l îm pingă şi el. Trebuie
să înveţe să-şi poarte singur de grijă. Tu îl cocolo­
şeşti p rea m ult.

274
— N u vrea să spun nim ăn u i nim ic, am zis eu
ab sen tă lu ân d staniolul în care fusese învelită
plăcin ta şi strângându-1 ta re în m ână, p â n ă când
unghiile mi se înfîpseră în carne.
Am p riv it e n e rv a tă peste um ăr.
— Bine, păi atunci n u spune nim ănui.
Alex îşi scoase n işte re s tu ri d in tre d inţi cu
degetul.
— Şi ce-avem la m asa de se a ră ?
— Şi fac m işto de num ele lui.
— S u n t copii, Imo. Toţi copiii fac asta. Or să
se plictisească, oricum. N u-ţi m ai face a tâ te a
griji-
— Ş tiu, d a r tot îm i fac.
El oftă.
— Vai, dragule, ai av u t o zi b u n ă la serviciu
azi? N u, groaznică, m ersi că m -ai în tre b at. Şi ai
că lă to rit bine în sp re casă? Păi, dacă poţi num i
călătorie faptul că am s ta t două ore într-o cuşcă
de oţel plină cu lasag n a um ană, atunci da, am
av u t o călătorie m in u n a tă , zise el cu zăduf.
M -am rid icat de la m asă şi am a ru n c a t folia
la gunoi. M-am în to rs şi i-am s tu d ia t m ai a te n t
faţa.
— Cum ţi-a fost ziua ?
— P e n tru num ele lui D u m n e z eu !
Şi apoi, a doua oară în se a ra aceea, încă un
m em bru al fam iliei m ele s-a bosum flat şi a ap u ­
cat-o în sus pe scări.

275
G a p itc M 13

A doua zi, după ce l-am lă s a t pe R ufus la


porţile şcolii, m -am dus înapoi la m aşină. Am
urcat, d ar nu am luat-o din loc; m -am lă sa t în jos
lângă volan şi am a ş te p ta t o vrem e în m aşin ă în
faţa Sparului. Linda îmi tot arunca ocheade suspi­
cioase cât îşi a ra n ja ra ftu rile cu h â rtie igienică
A ndrex şi atu n ci m -am p refăcut că vorbesc la
telefonul mobil. P este vreo cinci m inute, tere n u l
de joacă e ra gol şi m i-am zis că to a tă lum ea
s tă te a cum inte la ora de biologie scoţând pe m asă
florile de p rim ă v ară ca să le p rezin te clasei în
ierbare, aşa că am tre c u t repede stra d a , am in tra t
pe p o a rta şcolii, ev itân d voit in tra re a principală,
şi am in tr a t apoi în şcoală pe u şa la te ra lă . îm i
ţin eam capul plecat, şi ta re îm i m ai doream să
fi av u t u n şal pe fa ţă sa u ceva, apoi m -am fu rişa t
în grabă pe coridor înspre biroul lui Daniel Hunter.
Am b ă tu t la u şă şi n u m i-a ră sp u n s nim eni, am
m ai b ă tu t o d ată, u n pic m ai ta re de d a ta a sta ,
apoi am b ă g a t capul în ă u n tru .
Vorbea la telefon şi la în cep u t a p ă ru t un pic
e n ervat, apoi m -a recunoscut şi m i-a zâm bit. îm i
făcu sem n să in tru cât el încă m ai vorbea la
telefon, ia r eu m-am prefăcut că m ă furişez te a tra l

276
şi m -am a şez a t pe scaun vizavi de el, încercând
să p a r că n u ascult discuţia de la telefon şi că
s u n t m ai in te re s a tă de lu cru rile din jur. De fapt,
n u e ra p rea m are lucru de v ăzu t în ju r : ra ftu ri
pline cu c ă rţi şi dosare ocupau doi d in tre p ereţii
cam erei şi pe ceilalţi doi e ra u câteva reproduceri
după tab lo u ri de M onet, d a r pe birou n-avea nici
u n fel de fotografii, am observat repede. N u avea
soţie sa u copii. Da, a şa e. H a n n a h îmi spusese că
n u e ra căsătorit.
— ... da, bine, doam nă C arter... Da, înţeleg
dacă C raig încă m ai e bolnav, d a r aceste du reri
de cap devin din ce în ce m ai dese... Bine, dacă
a ţi pu tea, vă rog, să vă a sig u ra ţi că ajunge la
şcoală m âine... Vă m ulţum esc foarte m ult. La
revedere.
P use telefonul la loc în furcă.
— Chiul, îm i zise el, închizând un catalog.
A ju ta t şi în c u ra ja t de p ărin ţi.
— A devărat ? Doamne sfin te ! Credeam că majo­
rita te a m am elor deTabia a ş te a p tă să scape de
m icuţi de-acasă.
— Nu şi dacă m icuţul p rep a ră micul dejun cât
m am a doarm e din cauza m ahm urelii şi apoi face
şi c u m p ă rătu rile şi duce cuponul de p a riu ri al
ta tă lu i la agenţie, apoi îl schimbă pe copilul mic
şi devine aproape indispensabil în casă.
— V ai!
E ram com plet uim ită.
— B ietul băieţel.
— Aşa-i, oftă el, apoi se scărpină un pic în
cre ştetu l capului. Facem to t ce ne s tă în p u tere ,
să le dăm sărăn to cilo r d rep tu l la o educaţie, d ar
câteo d ată tre b u ie lu p tăm contra c u ren tu lu i cu
ei. De m ulte ori p ă rin ţii ne dau m ai m u ltă bătaie

277
de cap decât copiii. Acum, spuneţi, cu ce vă pot
a ju ta ?
Lucrul ă sta era spus pe un ton destul de plăcut,
d a r m i-am d a t seam a că omul ă sta avea o şcoală
de care tre b u ia să se ocupe şi n u p u tea sta la
taclale.
M i-am în d re p ta t spatele.
— Din păcate, R ufus este a m e n in ţa t de a lţi
copii.
El se în c ru n tă şi puse catalogul p u ţin m ai
încolo.
— îm i p are ră u să aud u n a ca a sta , zise el.
Ş tiţi cine în mod special?
— Da, îl cheam ă C ari şi e cu u n an m ai mic
decât Rufus. A făcut pe to a tă lum ea să la tre la
el ieri şi apoi l-a îm pins după m asa de prânz, ia r
R ufus a căzut şi s-a tă ia t d easu p ra ochiului.
— Aha.
S tă tu un pic pe gânduri. L uă u n stilou şi
începu să m âzgălească cu el, cu buzele strân se.
Apoi puse stiloul jos, îşi îm p reu n ă m âinile şi se
aplecă spre m ine sprijinindu-se pe coate.
— D oam nă Cam eron, a s ta a fost doar în p ri­
m a zi şi să ştiţi că, după o vrem e, se m ai liniştesc
apele. E u aş p u tea să in te rv in acum şi să vorbesc
cu el, d a r a s ta de-obicei agravează problem a. Şi
din m om ent ce nu-i cu R ufus în clasă, n-or să se
in te rse c te z e p re a des u n u l cu a ltu l, şi sfatu l
m eu a r fi să lă s a ţi lucrurile a şa cum su n t. C ari
G reenaw ay nu p rea poate să se concentreze pe
ceva p rea m u lt tim p şi probabil că o să se plicti­
sească să-l batjocorească pe Rufus - de la care
bănuiesc că n u are p arte de nici un fel de reacţie —
şi o să se întoarcă la răfuielile lui cu M ark Overton,
care-i răsp u n d e cu aceeaşi m onedă.

278
E u l-am p riv it com plet în lem nită.
— Adică... vreţi să sp u n eţi că n-o să-l chem aţi
la d u m n ea v o a stră ? Că n-o să-l p edepsiţi?
El se stă p â n i cu greu să nu zâm bească.
— N u ch iar im ediat. S igur că o să am o m ică
discuţie cu doam na H ard in g şi o s-o rog să u rm ă ­
rească s itu a ţia cu a ten ţie, d a r nu vă recom and
să-l faceţi pe C ari gă m eargă pe cărbuni aprinşi
încă. Dacă, în vreo câteva zile, nu se am eliorează
situ a ţia , atunci o să fac a sta , d a r cred că o să
vedeţi că aşa e cel m ai bine. L ucrurile a ste a se
rezolvă de-obicei de la sine.
— S per să av eţi d rep ta te , p e n tru că evident
că dacă lu cru rile n u se rezolvă de la sine, o să
tre b u iasc ă să fac alte aran jam en te.
Vocea m ea era u n pic strid en tă .
El se în cru n tă.
— C e-aţi spus ?
— Păi, evident că dacă şcoala a s ta n u e p o tri­
v ită p e n tru Rufus, va tre b u i să-l m u t în a ltă
p arte. C h iar şi la Londra, dacă nu se poate altfel.
S u n t dispusă să locuiesc şi-ntr-o m an sard ă, a tâ ta
tim p cât ştiu că R ufus poate să m eargă la o
şcoală bu n ă şi să fie fericit. ,
N u eram p rea sigură că el pricepuse cam ce
voiam să zic. Să vadă cum se petrec lucrurile
m ai d e p a rte ? Să fie a te n t? A sta e ra copilul meu.
R ufus al m eu cel drag.
— S u n t sigur că n-o să fie cazul să faceţi una
ca a sta , m ă lin işti el.
— Şi dacă în se a ra a s ta o să vină acasă cu o
încă o tă ie tu r ă ? D easupra celuilalt ochi? Sau
poate de-a d rep tu l în ochi de d a ta a s ta ? Sau, şi
m ai rău , o cicatrice em oţională groaznică! U na

279
care să-i ră m â n ă p e n tru to td e a u n a şi să n u se
vindece în vecii vecilor!
D upă ce-am zis a sta am a m u ţit şi, spre ruşinea
m ea, m -au podidit lacrim ile şi ch iar dacă am
în cercat să m ă u it în tav a n , e ra u p rea aproape
de s u p ra fa ţă şi - of, D o am n e! U rm ăto ru l lucru
pe care mi-1 am intesc e cum dom nul H u n te r m i-a
oferit o cutie cu şerveţele de pe birou şi peste
încă u n m in u t se ridicase de pe scaun şi tră se se
u n altu l ca să se aşeze lângă m ine.
— îm i pare a tâ t de rău, am bolborosit eu complet
îngrozită cât îm i to t suflam n a su l şi m ă to t şter-
geam de lacrim i. N u ştiu ce m -a apucat.
El zâm bi larg.
— Aş zice că su feriţi de protecţie m a te rn ă
puternică. Mamele înlăcrim ate nu sunt ceva neobiş­
n uit la m ine în birou, doam nă Cam eron, vă asigur.
— Am v ă z u t eu că a ţi scos şerveţelele cam
p rea repede, am în g ăim a t ştergându-m ă la ochi.
— Am av u t ani întregi ca să m ă an tren ez. Şi
nici n u vă învinovăţesc p e n tru că su n te ţi su p ă ­
ra tă . E foarte greu să-ţi vezi copilul nefericit,
d a r copiii de nouă ani se cam îm pung în general
şi, când eşti copilul cel nou, e m ereu greu. Copiii
de v ârsta a sta sunt, de fapt, cumsecade în adâncul
sufletu lu i lor şi de aceea îmi place a şa de m u lt
să-i educ, în ain te să devină ceva m ai duri când
ajung p rin gim naziu.
— A sta n-o sp u n eau călugării iezuiţi ? am zis
eu tră g â n d u -m i n a s u l c â t s trâ n g e a m ş e rv e ţe ­
lu l ud şi-l făceam ghemotoc, clipind din to ate
puterile. Lasă-m i un b ă ia t pe m ân ă în a in te să
îm plinească şap te ani şi am să scot b ă rb a t din
el.

280
— E xact. Poţi să licitezi valoarea lor foarte
bine. Şi s u n t foarte susceptibili să fie în v ă ţa ţi să
se po arte cum trebuie.
Am în cu v iin ţat din cap. B ă rb a tu l din faţa m ea
e ra sensibil şi inteligent. îm i dădeam bine seam a
că eram la cam p a tru centim etri de genunchiul
lui d rep t şi d in tr-o d ată am început să-m i doresc
să fi făcut ceva m ai m ult efort să a ră t bine în
d im in eaţa a sta . De fapt, nu p rea m ă străd u isem
deloc. N u eram m achiată, p u rtam o fustă de blugi
veche şi da, aveam picioarele dezgolite. D a ta
viitoare, cine ştie, poate aveam să ajung să arunc
ţig a ra în cărucior şi gata.
— D oam nă C am eron, aş p u tea să vă sugerez
ceva?
— Im ogen, am în g ăim a t eu, cu p riv ire a în
p ă m â n t şi trăg ân d u -m i fu sta m ai jos. Şi, da,
c h ia r vă rog.
— Im ogen. C âteodată, din ce-am v ăzu t eu, cel
m ai bine e să în fru n ţi situ a ţiile a ste a indirect.
C âteo d ată e m ai bine să o iei pe ocolite ca să
ajungi în casă, s-o apuci pe a lt drum .
— Cum adică? am p riv it în sus.
F a ţa lui era foarte aproape de a mea. Doamne,
ce bine a ră ta . Ochii lui e ra u a lb a ştri cu o dungă
aurie, ca la un tig ru , şi p ă ru l lui de culoarea
spicului de g râu era ciufulit foarte atractiv, de
p arcă abia se trezise de dim ineaţă. N u a ră ta
deloc ca un director de şcoală. Mai degrabă aducea
cu un personaj din vreun film de R ichard C u rtis1.

1. Scenarist de film care a scris comedii romantice de


succes, precum Patru, nunţi şi-o înmormântare, Notting
H ill şi Ju rn alu l lui B ridget Jones.

281
— P ăi, poate p u teţi să încercaţi să-l câştig aţi
de p a rte a dum neavoastră pe Cari. Să vă îm priete­
niţi cu el cumva.
L-am p riv it cu ochii m ari.
— D a ! mi se aprinse dintr-odată beculeţul. A -
adică —să-l chem pe la noi la ceai sau ceva? S au
să doarm ă la noi?
— Păi, eu n-aş m erge aşa de departe cu priete­
nia, d ar...
— Vai, da, ce idee m inunată, chiar aveţi drepta­
te! Acum m i-am adus am inte că K ate, p rie ten a
m ea foarte bu n ă de la C arrin g to n H ouse, când
avea o problem ă de genul ă sta cu O rlando p e n tru
că Torquill îi to t fu ra cubul Rubik, a făcut exact
a sta . A venit şi m am a lui Torquill, a fost un
m are succes. A g ă tit from age fo n d u e !
— Da... a... a zis dom nul H u n te r trecându-şi
lim ba peste d inţi în tr-u n fel care îm i a ră ta că nu
e p rea sig u r de ce zic eu. Totuşi, n u cred c-ar
tre b u i să vă chinuiţi a şa de ta re ca să...
— Vai, dom nule H unter, su n teţi un geniu, de-a
d rep tu l u n geniu. Vă m ulţum esc aşa de m u lt !
M-am ridicat de pe scaun cu ochii strălucind de
entuziasm . S-a ridicat şi el şi ne-am u ita t u n u l în
ochii celu ilalt şi ca să vezi: aproape că l-am
pupat. Abia am reu şit să m ă abţin să fac asta.
— D aniel, a zis el zâm bind.
— D aniel, am m u rm u ra t şi eu.
Doamne. O clipă chiar eram parcă scoşi dintr-un
film de R ichard C urtis. în curând, cam era se va
în d e p ă rta şi m uzica se va porni din difuzoare şi
or să înceapă să cadă fulgi de zăpadă şi...
— Hm, bine.
El se u ită p u ţin în a ltă p a rte şi a ra n jă nişte
h â rtii de pe birou, stricân d m om entul.

282
— Şi acum a chiar că treb u ie să m ă apuc de
tre a b ă.
— Da, da, şi eu treb u ie s-o ia u la picior, am
fost eu de-acord, revenindu-m i.
M-am g răb it în sp re uşă. D ar în a in te să ies
m -am întors, ţin ân d u -m i g e a n ta s trâ n s în m ân ă
şi zâm bind larg.
— M ulţum esc a tâ t de m u lt !
El îm i zâm bi, ridică din u m eri şi z is e :
— Sper să m eargă. M ult noroc.
Şi cu aceste ultim e cuvinte răsu n â n d u -m i în
urechi, m -am g răbit să plec, cu inim a bătându-m i
nebuneşte.

Tim pul care m ai răm ăsese din re stu l zilei nu


m ai trecea odată. M ai în tâ i am h ră n it vacile.
Acum eram deja e x p e rtă: luam câte un balot pe
râ n d cu aju to ru l unei roabe şi, în c ă lţa tă bine cu
cizme de cauciuc, fără să u it să ţin un cu ţit în
b u z u n a r ca să ta i sfoara care ţin e a balotul şi să
desfac fânul în m ăn u n ch iu ri ca să-l pun în ron­
dele, c ă ţă ra tă pe o lad ă goală p e n tru sticle de
lap te şi am a v u t grijă să m ă aşez în a şa fel încât
să nu-m i b a tă v ân tu l din fa ţă - vai, păi în ritm u l
ă s ta p u team să fac a s ta şi cu ochii închişi. Apoi
am tre c u t la pui şi le-am d a t g rău n ţe —am h ră n it
şi puişorii mici şi m ân d ra mâ'mă şi m -am ferit
din calea cocoşelului care e ra u n pic m ai agresiv
când avea chef, to ate a ste a în a in te s-o ia u către
W aitrose ca să cum păr de-ale gurii. Aveam u n
plan, ba chiar u n proiect şi, cu el în gând,.puteam
să trec de la disperare la entuziasm în tr-u n m inut.
Şi aveam to ate a ste a în c a p : Rufus şi C ari u rm a u
să joace fotbi - adică fotbal - în livadă, p a sa u de
la u n u l la a ltu l - „H e i! Rufus, dă la m in e ! B ună

283
pasă, C a r i!“ - şi d ădeau goluri, apoi se lu au în
b raţe ca să sărb ăto rească. Poate că a r tre b u i să
pun pe-aici şi n işte porţi de fotbal. Am in tr a t în
goană în p a rc a rea de la W aitrose. P oate să folo­
sesc n işte ghivece p e n tru a s ta ? S au poate chiar
balo tu ri de f â n ! C ând m -am în to rs de la cum ­
p ă ră tu ri, am în c ă rc a t câteva în roabă, le-am
tâ r â t pe jos şi le-am pus pe fiecare la câte un
capăt. Perfect. Apoi am făcut o m ică plim bare pe
câmp p e n tru că eram p rea a g ita tă ca să pictez şi,
la tre i fix, am z b u ra t spre şcoală.
în fa ţa porţii, cât îm i m estecam gum a cu con­
vingere şi o, da, chiar găsisem la P rim a rk un
hanorac gri m ohorât - le priveam pe celelalte
m am e cu u n pic m ai m u ltă ate n ţie . O are care
era m am a lui C ari ? Sau poate Cari m ergea singur
acasă. Dacă era u n pic m ai m atu r, probabil că
aşa şi făcea. Păi, bine, d ar la nevoie putem să-l
urm ă rim p â n ă acasă. Să-i cerem voie m am ei lui
să vină la noi. Şi speram sincer ca tip a de-acolo
să nu fie m am a lui, m i-am zis foarte in tim id ată
de o femeie pe care o observasem de ieri. E ra un
specim en de speriat, incredibil de grasă, cu colaci
de grăsim e care ieşeau d in tr-u n han o rac asem ă­
n ă to r cu al m eu, d a r de 10 ori m ai m are, cu p ă r
slinos şi n eg ru şi cercei în to ate găurile posibile.
Avea o h o ard ă de copii mici - cinci pe p u ţin - şi
to ţi e ra u s trâ n ş i în ju ru l u n u i cărucior dublu
care e ra com plet ocupat, plus u n alsacian plin de
noroi din cap p â n ă în picioare, care era leg at c-o
sfoară de m ân eru l căruciorului. C hiar şi celelalte
m am e p ă re a u com plet uim ite la vederea ei şi
cum strig a şi a d m in istra câte-o scatoalcă tru p e i
ei şi tră g e a de „lesa“ câinelui. Se u ită u r â t la
m ine şi m -am în to rs repede să m ă u it în a ltă

284
direcţie. Acum, to tu şi, aia, am zis eu văzând o
fată tâ n ă r ă care p ă re a complet epuizată, cu p ăr
ciufulit şi cu u n bebeluş în b raţe, cu aia m -aş fi
descurcat eu cumva. O hrănesc niţel, îi fac un
ceai ta re şi foarte d u lce; îi dau nişte biscuiţi, ceva.
Se auzi clopoţelul şi, în tim p ce su n a, copiii
au început să ia să în graba m are pe uşi. Ca
de-obicei, R ufus era în spate de tot, d a r am privit
u ş u ra tă când am v ăzu t că nu m ai a ră ta a şa de
d ep rim at şi p ierd u t ca ieri.
— Ai av u t o zi b ună, d rag u le? i-am lu a t eu
geanta.
El ridică din um eri.
— A fost ok.
— Rufus, care d in tre copii e C ari?
— C e?
— C ari. C are e C ari?
El se u ită p rin jur.
— Acolo.
Şi a ră tă spre un b ă ia t în a lt care p ă re a d u r şi
e ra ra s în cap.
— Bine. H ai, vino, o să-l invităm la noi la ceai.
— C e?
— O să-l chem ăm la ceai azi, m -am aplecat
să-i spun la ureche. E o strateg ie în ţeleap tă,
Rufus. Psihologie inversă.
— Dar, m am ă, m -a lă s a t în pace azi. Nici nu
l-am văzut.
— N u contează, o să ne folosească în viitor.
M ai ai de s ta t aici încă o su tă douăzeci şi cinci
de zile p â n ă la sfâ rşitu l sem estrului, am calculat
eu asea ră . Trebuie să câştigăm şi noi tereiî.
M -am dus la el.
— S alu t, C ari, am zâm bit p rieten eşte. S u n t
m ăm ica lui Rufus.

285
B ă ia tu l se în to a rse de la p rieten ii lui şi se
holbă la m ine cu g u ra căscată.
— R ufus şi cu m ine ne în treb am dacă n-ai
vrea să vii la noi la ceai azi.
Se lă să tă c e re a în tre băieţii de lân g ă el.
— Ce ? se strâm bă cu faţa lui p istruiată la mine.
— Da, ne-am g ân d it că poate ţi-a r plăcea să
vii să te joci cu R ufus, poate să vină şi m am a ta.
E pe-aici ?
— N u, e închisă.
— Aşa o fi? Păi, poate putem s-o sunăm , m i-am
scos eu telefonul mobil din poşetă.
— N u, adică e închisă la zdup.
Am în g h iţit în sec. Şi m i-am pus telefonul la
loc în geantă.
— P ăi, atunci, poate să vină cine are grijă de
tin e ?
— B uni are grijă de m ine, d a r n u vreau să vin
la ceai.
Aveam deja public in te re s a t la m axim um :
fiecare m am ă şi fiecare copil de lângă porţile
şcolii a scu ltau acest schim b de replici complet
uim ite. R ufus m ă tră g e a de m ânecă, mov de
ru şin e la faţă.
— Vino, m am a.
— Păi, bine, ce păcat. Am nişte în g h eţa tă
V ienetta foarte bu n ă şi am pus fîleul de bad-
m ington.
— N ah, nici o problem ă.
B ă ia tu l p ă re a je n a t de to t şi s-a în to rs înapoi.
— Şi R ufus are u n P la y sta tio n , am con tin u at
eu com plet d isp erată, începând să m ă încălzesc
la faţă. Şi i-am cu m p ărat un joc nou azi, de fapt,
Cotropitorii stratosferei pierdute.
— Vin eu, zise o voce în spatele meu.

286
M -am în to rs şi am v ăzu t o fetiţă slabă cu
codiţe şi o fa ţă ciupită de v ă rs a t de vânt.
Am râ s u n pic isteric.
— P ăi, n u s u n t sig u ră că...
— N u, nu, vin. C h ia r vin.
— Bine, am zis eu. Cum te cheam ă pe tin e ?
— Tanya. S u n t în clasă cu el, nu-i a şa ? s-a
în to rs sfidătoare către Rufus.
Fiul m eu a în c u v iin ţa t din cap disperat.
— Şi ea e m am a m ea.
Se în to a rse şi a ră tă spre m am a-uriaş cu p ăru l
n eg ru şi cu m iliardele de copii, cu colacii de
grăsim e a tâ rn â n d pe ea şi cu alsacian u l care
tră g e a de sfoară.
— Da, bine, venim , fu m am a de acord.
Se lă să o tăcere m o rm ân tală şi to ţi ochii erau
pe noua m ăm ică, doam na C a m e ro n ; cu picioa­
rele ei albe şi stră lu c ito a re, care vorbea pe un
ton foarte snob, avea u n hanorac gri cu glugă şi
o poşetă M ulberry com plet nepotrivită.
— Bine, am în g h iţit în sec. Perfect, am reu şit
să zâm besc vag. M inunat. Venim...
Doamne sfinte, erau vreo douăzeci acum a, când
luase de la şcoală ju m ă ta te d in tre copiii de-aColo.
Da, absolut m inunat, mi-am zis, cu palmele transpi­
rate de-acum , în vrem e ce R ufus m ergea complet
d isp erat către m aşina n o astră şi cu versiunea din
L ittle H arrin g to n a fam iliei Von T rap p 1 care se
ţinea după noi, u rm aţi de o su tă de priviri am uzate
care ni se pironeau în spate. Nici nu pu team să-l
privesc pe Rufus în ochi. P u r şi sim plu nu puteam .

1. In film ul Sunetul m uzicii, guvernanta, personajul


principal, trebuie să aibă grijă de cei şapte copii ai
com andantului naval Von Trapp.

287
— Vrei să m ergi după m ine cu m a şin a ? am
în tre b a t eu veselă deschizând portiera.
— P ăi, noi n-avem m aşin ă, m i-a zis m am a
stâ n d în faţa m ea şi studiind-o pe-a n o astră.
Mi-am tre c u t lim ba peste buze. N -aveau m a­
şină. Ok.
— P ăi, nu su n t a şa sig u ră că am destule cen­
tu ri de sig u ra n ţă ca să...
— Neah, n-avem nevoie de centuri de siguranţă.
O să se înghesuie to ţi în spate. J a s o n ! P a u la !
L uaţi bebeluşul şi pe D arren şi pe Ja sm in e şi
b ăgaţi-vă în portbagaj cu cei mici. Tanya, scoate
gem enii din c ă ru c io r! H ai, b ăg aţi c ă rb u n i!
Şi fix a s ta a u făcut. S-au în g h esu it în ă u n tru .
Toţi doisprezece - i-am n u m ă ra t — s-au aşezat
u n ii peste alţii fiecare în tr-u n ungher, u n u l în
b raţele a ltu ia , chiar şi în portbagaj, cu feţele
lipite de g e a m u ri: a ră ta u exact ca o fam ilie de
im ig ran ţi ilegali care voiau să tre a c ă de g ran iţă.
— Ok, păi sper să nu dăm de v reu n poliţist pe
drum , am zis eu cu o voce tre m u râ n d ă şi cu un
m uşchi zbătându-se pe faţă. P e n tru că m i se cam
p are că n u p rea e legal ce facem. Şi h a b a r n-am
unde o să sta i tu , p e n tru că Rufus treb u ie n e a p ă ­
r a t să p o arte...
— H ai, ia vino încoa, m icuţule. La m ine în
b raţe.
Se trâ n tis e pe scaunul din faţă, îl luase pe
sus pe Rufus, care e ra de-a d rep tu l sp eriat, şi-l
şezase în poala-i largă. N asul lui e ra la câţiva
cen tim etri de parb riz acum.
— Poate a ţi p u tea p u tea pune c en tu ra în ju ru l
a m ân d u ro ra, am m ai în g ăim a t eu.
— N-o să ajungă, m ă asigură ea fără să încerce
m ăcar, deşi probabil că avea drep tate.

288
N u eram prea convinsă că a r reuşi s-o cuprindă
fă ră R ufus la ea în poală, d a ră m ite cu el cu tot.
— O ricum , Ron al n o stru e poliţaiul satului.
O să se facă şi el că nu vede. H ai odată, urcă.
C rezând că se referă la m ine, am ascultat-o
cât ai zice peşte, dar, de fapt, vorbea cu a lsa ­
cianul ei pe care-1 tră g e a de sfoară şi, în tr-u n fel
sau altul, a re u şit să-l facă să tre a că de picioarele
ei p lan tu ro ase şi să ajungă în sp a ţiu l d in tre noi
două. S-a a şezat cu labele din fa ţă pe frâ n a m ea
de m ân ă şi resp irâ n d din greu în fa ţa m ea, cu
fălcile larg deschise şi lim ba scoasă de pe care
p icu rau bale.
— S tai cum inte, băiatule, am zis eu dându-m ă
în spate.
— E o căţea, m ârâ i noua m ea p rie ten ă la ca­
ta ra m ă .
— A, su n t sig u ră că n u e... a, am înţeles.
Cu nervii întinşi la maximum, am scobit printre
picioarele ei păroase, am ajuns la frâ n a de m ână
şi i-am d a t drum ul. F ă ră să se m ai po ată sprijini
pe frâ n a de m ân ă acum , câinele s-a a ru n c a t pe
genunchii mei. Cum m ergeam pe drum încet de
tot, cu o b u cată b u n ă de câine păros şi u ria ş în
poală şi un n a s rece b ăg at în tre picioare, m ă
ru g a m : Doamne, te rog, să ajungem achsă întregi.
Te rog, nu face ca prim a pagină a ziarelor de
m âine să poarte t itlu l: „M amă cu a p a ra tu l genital
d istru s de alsacian în tim p ce conducea o m aşină
cu 15 oameni". ',
Am condus cu viteza m elcului, încercând să
nu-m i a b a t priv irea de la drum , num ai din când
în când m ai aruncam câte-o ocheadă înspre nasul
fiului m eu, care să re a a la rm a n t în sp re parbriz

289
când ea se m ai întorcea în sp ate să-şi tra g ă de
urechi trib u l recalcitran t.
— Shauna, în cetează! sau ceva de g e n u l: R y an !
G u ra!
In sfârşit, am aju n s la c ă su ţă şi a u ie şit to ţi
a fa ră într-o h a ra b a b u ră de nedescris. în tim p ce
se ridicau şi se obişnuiau cu peisajul necunoscut,
eu m -am dus în sp re c ă su ţă şi am deschis uşa.
D upă ce au e z ita t o clipită, cei care p u te a u să
m earg ă pe două picioare s-au n ă p u s tit pe u şa
din faţă şi sus pe scări să vadă cam era lui Rufus.
Din fericire, ch iar avea u n P la y sta tio n şi o m asă
de fusball, m i-am zis lipindu-m ă de p erete ca să
le fac loc să tre a că , şi m ai avea şi u n fort de lem n
m in u n a t, cu soldăţei de plum b p e n tru ale căror
vieţi deja îm i făceam griji, d a r n u conta.
M ă fâţâiam p rin b u c ă tă rie încercând să p re ­
gătesc ceaiul, ia r p rie ten a m ea nouă - S heila îm i
zisese ea c-o cheam ă - se apucase să schim be o
tu r ă de scutece m u rd a re pe podeaua de la bucă­
tă rie . Se ocupă de to a te cele în câteva secunde
şi m ă făcu chiar să m ă în tre b în sinea m ea de ce
oare s-or m ai fi in v e n ta t m esele p e n tru schim bat
c o p ilu l; se opri p u ţin cât să culeagă de pe jos o
s u z etă sc ăp a tă din g u ra u n u i bebeluş şi p lin ă
de praf, pe care apoi o băgă la ea în g u ră şi
de-acolo în gura copilului, în tim p ce cu cealaltă
m ân ă extrase u n plod m ai m ăricel care-m i um bla
p rin tr-u n dulap şi se apucase să-m i cotrobăie
p rin veselă şi cât făcea to a te a ste a m ai aru n ca
şi câte u n :
— Las-o jos, D a r r e n !
Sau:
— Dacă pui m ân a pe-aia, L orraine, te b a t de
n u te vezi!

290
E ra ca femeia care locuia într-un pantof1, num ai
că pantoful ă s ta e ra c h ia r casa m ea.
Cum aranjam eu vesela p en tru ceai pe m asă,
ea s-a rid ic at pe genunchi şi s-a u ita t la to ate cu
îndoială în ochi.
— Şi a s ta ce e?
— E un fel de sos de b rân z ă fierbinte, am zis
eu veselă. Bagi bucăţele de morcovi şi de ţelin ă
şi pâin e în el şi m ănânci. R ufus e m o rt după
chestia asta.
E a se ridică şi lu ă o bucăţică de conopidă, cu
o priv ire uim ită.
— N-or să m ănânce din asta. N-ai n işte cartofi
sau ceva?
Ba aveam , se în tâ m p la ch iar să am o pungă
în congelator, pe care am scos-o p u ţin em oţionată.
— Da, d a r n u s u n t a şa sig u ră că o să se p o tri­
vească la g u st cu...
— Dă-o încoa.
E a mi-o tra s e din m ân ă, se în d re p tă spre
cuptor, găsi o ta v ă şi aru n că în ea to t conţinutul
pungii, probabil că e ra u su te de cartofi acolo,
după care închise u şa de la cuptor.
— Bine, am în g h iţit în sec. Ce idee bună.
Sus e ra o h ă rm ă la ie de nedescris şi m ă to t
în tre b am dacă R ufus încă m ai tră ia după to ate
zgomotele care se auzeau. O are îl a ru n c a se ră pe
geam în tre tim p ? O are îl ţin e a u de picioare şi îl
legănau pe geam de b aretele de la p an to fi? N u
ştiam ce a r fi m ai r ă u : că i s-ar în tâ m p la u n a ca
a s ta sa u că aveam să-l găsesc stâ n d în mijlocul

1. Trimitere la o poezioară populară pentru copii, despre


o fem eie care locuieşte într-un pantof şi care are
foarte m ulţi copii.

291
dorm itorului său m ut de enervare, privind haosul
care se d esfăşu ra în ju r. Cu m âinile tre m u râ n -
du-m i, am ap rin s focul de sub fondue.
— Veniţi la c e a i! am s trig a t eu de la piciorul
scării şi peste câteva clipe m ă copleşi n ăv ala de
copii.
C ând am re u ş it să m ă dezlipesc de peretele
de la m arg in ea scării, m -am tâ r â t în b ucătărie,
unde i-am g ă sit pe to ţi a şezaţi cum -necum la
m ă su ţa m ea: pe scaune, pe tejghele, doi pe-un
scaun sa u pe lăzi de lap te puse cu fundul în sus
sau p u r şi sim plu în picioare. Se n ă p u stiră asupra
cartofilor lacomi nevoie m are, apoi p riv iră m uţi
de uim ire cum R ufus băga roşii cherry şi bucăţi
de p âin e în sosul care bolborosea pe m asă.
O vrem e au to t m estecat în tăcere la cartofi,
dar, după ceva tim p, deja devenise greu de supor­
ta t, aşa că băiatul cel m ai m are, Ryan, un băiat de
o frum useţe greu de ignorat, care avea vreo 12 ani,
scufundă un cartof p răjit în brânza fierbinte, chi­
cotind. Toţi îl u rm ă riră într-o tăcere p lin ă de
u im ire cât m esteca.
— E în regulă, declară el şovăind.
Apoi n-am m ai p u tu t să-i opresc. Cartofii erau
scufundaţi cu pum nul, ia r eu ţin eam de vasul cu
b râ n z ă bolborositoare care se clătin a în stâ n g a
şi-n d rea p ta am eninţător, apoi R yan luă o bucată
de ţelină.
— A sta ce m ai e?
— Ţ elină, am zis privindu-1 d rep t în ochi. Te
provoc să încerci.
— D a? Şi ce-mi d a i?
— 50 de pence.
— O liră.
— Bine.

292 /
P ărea complet năucit, dar băgă bucata de ţelină
în fondue, cum ne-a fost înţelegerea.
— Da, ş-a sta e în reg u lă, m estecă vesel. Şi
unde-i lira m ea?
Am b ăg at m ân a în gean tă, am scos o liră şi
i-am dat-o.
— D ar pot să m ai iau ? m ă în tre b ă el a te n t
înşfăcând o b u cată de ţelină.
— S igur că poţi.
— P ot şi eu ? în tre b ă Tanya.
— S igur că da.
M ă sim ţeam u n pic a g ita tă şi veselă când
m -am apucat să m ai ta i ţelin ă p e n tru toţi ceilalţi,
care, evident, voiau şi ei să încerce.
— N-o să vă placă a sta , îi sfătui Ryan pe toţi.
E p rea sofisticată. D ar poate o să vă placă m ai
m u lt cu morcov.
S igur că toţi voiau să fie şi ei sofisticaţi, ia r
după a s ta to t ceaiul d isp ăru cât ai zice peşte. Pe
furiş am văzut-o pe Sheila, care s tă te a în tr-u n
colţ pe un scaun şi-i dădea u n u i bebeluş lap te cu
biberonul, cum se u ită cu ochii m ari. Puse copilul
pe genunchiul ei cu capul în jos şi îl frecă p u ţin
pe sp ate cu m u ltă în d em ân are, îl făcu să râgâie,
apoi se u ită pe geam cu o m işta re bruscă.
— Şi cine are grijă de vite?
— De v ite ? A, adică de vaci, eu.
— C h iar a şa ? făcu ea şi se duse în sp re u şa
din sp ate, care e ra deschisă, legănând copilul în
braţe. Şi to ate s u n t oi Jacob. S u n t a'le M ajestăţii
Sale, n u ? dăd u din cap.
Oi Jacob. F a ta a sta chiar ştia despre ce vorbea.
— Da, ch iar aşa, am zis eu lu ân d o tav ă deja
p reg ătită cu ceai şi biscuiţi şi punând-o pe m ăsu ţa
din grăd in ă. S u n t ale lui P iers, am a d ău g at,

293
aşezându-m ă pe u n scaun ca să to rn ceaiul. Deci
îi ştii pe L atim eri?
E a veni după m ine a fa ră , se aşeză jos cu
g re u ta te şi se strâm b ă.
— Toată lum ea de pe-aici îi ştie pe L atim eri.
S u n t p ro p rie ta rii a ju m ă ta te din sat. M am a m ea
face c u ra t p e n tru ei, n u ?
— Vera ?
— Da.
— A, deci eşti fa ta Verei. P ăi, Vera şi cu m ine
suntem foarte a p ro p ia te ! am zâm bit şi am ridicat
două degete u n u l peste a ltu l, sp erân d să-i in tru
în g ra ţii în felul ăsta.
E a îm i aru n că o privire suspicioasă şi apoi
m i-am d at seam a că s-ar p u tea să ştie to tu şi dacă
m am a ei şi cu m ine eram p rieten e la cataram ă.
— Şi îi place să lucreze p e n tru ei ? am con­
tin u a t să zic, p asându-i o cană cu ceai.
E a se u ita la m ine cu neîncredere şi m i-am
d a t seam a că sa tisfacţia de la slujbă n u e ra un
c riteriu a fla t p rea sus pe lis ta de p rio rită ţi a
m am ei ei. Slujba e ra ch iar acolo, ei îi tre b u ia o
slujbă, a şa că se descurca.
— E binişor, cred. E acolo de douăzeci de ani,
deci n u cred că m ai contează p rea ta re . M am a
zice că ea e ok, d a r că el e u n pic cam ciudat.
— P iers ?
— Da, Piers. N u m -aş căsători cu el nici în
ru p tu l capului doar p e n tru că are bani. Sigur, n-o
învinovăţesc nici pe ea de chestia a sta , d a r um blă
vorba pe-aici că a r treb u i să aibă m ai m u ltă grijă.
— C ine? E lean o r?
— Da. *
— Să o învinovăţească p e n tru ce ? Să aibă m ai
m u ltă grijă la ce?
/
294 /
D ar observaţiile in te re s a n te despre m enajul
L atim erilor se op riră brusc atu n ci când ea se
ridică în picioare, îm b u jo rată de furie şi a ră tâ n d
cu degetul acuzator în sp re tufişu ri.
— CINDY, SCOATE COCOŞELUL ĂLA DIN
GURĂ ACUM!
Ochii mi se căscară de groază şi ceaşca m ea
de ceai începu să se clatine. D oam ne s fin te ! Oare
ce n a ib a se în tâ m p la ? O are cu cine e ra Cindy în
tu fiş? U nde e ra R u fu s?!
S heila se să ltă de pe scaun şi o lu ă d rep t spre
tu fiş şi, câteva m om ente m ai tâ rz iu , am văzut-o
cu m are u ş u ra re că iese de acolo încercând să
scoată cocoşul B lack Rock d in tre fălcile a ls a ­
cianului. Cocoşelul cârâi furios şi o lu ă din loc
indignat, cu câteva pene lipsă şi o lovitură im por­
ta n tă în m ândria sa, d ar altfel complet nevătăm at.
— N u p rea e o b işnuită cu găinile, gâfâi ea cu
fa ţa îm b u jo rată, n u cu găini libere, oricum.
— N u face nim ic, am zis eu încercând s-o
liniştesc, o să supravieţuiască. Deci, hm , Eleanor.
Adică doam na Latim er. N u poate fi învinovăţită
p e n tru ...
— Probabil că n u le-a v ăzu t niciodată în liber­
ta te p â n ă acum a. Şi m ai ales a şa u n cocoşel m are
ca ăla.
— N u. Da, ch iar e m are. Dar, hm , L atim erii...
— Şi e obişnuită să fugărească p ăsări, să ştii.
D ar n u le prinde niciodată, p e n tru că n u e sufi­
cient de rap id ă , ca pisica, de exem plu, d a r puii
ă ş tia m ari, hm , cu ă ş tia e a ltă m âncâfe de peşte.
E ca la fazani, n u ? E şti o căţea rea, Cindy!
O adm onestă sm ucind ta r e de lesă.
— Sincer, chiar n u contează, am asigurat-o
eu.
295
— Da, d a r cel m ai bine e să m ergem , a zis ea
e n erv ată, dând pe g ât ceaiul şi ridicându-se. în a ­
in te să m ai facem pagube sa u cine ştie ce. N u
v rea u să se apuce dom nul L atim er să-şi num ere
puii. O să m ă îm puşte dacă află. M ă duc să chem
copiii.
— Sincer, ch iar nu e nevoie să faci asta.
D ar ea o lu ase deja p rin g răd in ă şi su n a ca un
serg en t de stat-m ajo r a d u n a re a că tre copii şi
m i-am d a t seam a atu n ci că n u m ai pu team în
nici un caz să abordez problem a E leanor fără să
p a ră ciudat. M -am rid ic at cu un o ftat resem n at
şi am urm at-o. M ajo ritatea copiilor e ra u în g ră­
dină, unde R ufus îi a ră ta m ân d ru de sine Tanyei
cum să ridice u n m ieluşel de jos şi îi explica doct
cum m ieii orfani p u te a u fi convinşi să bea lapte
din sticlă, cu p u ţin efort. Trebuia să recunosc că
era o scenă d estu l de bucolică şi m -am sprijinit
niţel de gard ca să adm ir m ândră peisajul.
— Bunicul m eu a avut to ate astea, a zis Sheila,
care a v en it lângă m ine la gard, u itân d u -se în
j u r şi dând din cap aprobator.
Ryan se im plicase şi el şi luase oaia din b raţele
lui Rufus.
— A fost ţă ra n arendaş. Undeva lângă Pasterton.
N-a av u t niciodată p ă m â n tu l lui, d a r noi acolo
am crescut. Şi e foarte bine p e n tru ei, nu-i aşa ?
P e n tru copii, adică.
— P ăi, ch iar e, am fost eu de acord cât ne
u ita m la u n u l d in tre bebeluşii m ai m ărişo ri care
m ergea clătinându-se p rin livadă cu un scutec
u ria ş a tâ rn â n d u -i în tre picioare şi tocm ai se a şe­
zase pe vine ca să privească m ai de-aproape un
m ieluşel m icuţ.

296
— Ai ceva de furcă cu toate anim alele, rem arcă
ea u itân d u -se în jur.
— N u a tâ ta cât tre b u ie să ai tu de furcă, am
zis a ră tâ n d cu capul în sp re clanul ei.
E a izbucni în râs.
— Da, d a r n u m ai cinci d in tre ei su n t copii
mei. Pe re stu l îi ţinem ca părinţi-gazdă.
— P ărin ţi-g azd ă ? C hiar a şa ?
— Da, şi nici n-o facem p e n tru bani, deloc,
adăug ă privindu-m ă să vadă dac-o bănuiesc de
a şa ceva. Şi prim im n işte alocaţii d estu l de mici
de la Serviciile Sociale.
— D ar nici n u visam să zic u n a ca asta.
— Păi, gurile rele a şa au zis, şi să-i văd eu pe
b ârfito rii ăia cum ta ie 100 de unghii când vine
vrem ea de baie şi cum îi sp ală pe toţi pe dinţi.
O să-şi dea seam a în curând că n işte a m ă râ te de
lire în plu s p e n tru a s ta ch iar n u contează.
— Şi eu su n t de acord, am zis eu cu convin­
gere în glas. Mie mi se p are destul de greu să m ă
descurc cu u n u l singur.
— Şi su n t copii foarte drăg u ţi, oricum , m ai
zise ea. D oar că n u prea au av u t p a rte de o şan să
ca lum ea, ştii... P â n ă acum , cel p u ţin .
Am în cu v iin ţa t din cap. Da, chiar ştiam . Şi ea
le dădea o şa n să copiilor. Doisprezece copii în
to ta l şi to ţi locuiau într-o c ă su ţă care, probabil,
e ra plină p â n ă în ta v a n cu coşuri cu lu cru ri de
sp ă la t sa u de călcat şi pan talo n i şi ciorapi pe
to a te ra d ia to a rele din casă p u şi la u scat, ia r
Sheila m uncea de-i ieşeau ochii din cap. M -am
sim ţit de-a d rep tu l sm erită în fa ţa ei, privind-o
cum îi strâ n g e a pe to ţi şi m i s-a n ă z ă rit şi că
strig ăte le ei e ra u pline de bun ăv o in ţă şi toţi
copiii le ascu ltau cu urechile ciulite. Şi num ai

297
D um nezeu ştie ce-aş m ai s trig a eu dac-aş avea
de-a face cu a tâ ţia copii, m i-am zis în sin ea m ea.
M ai degrabă aş u rla . O priveam cum îi strâ n g e a
pe to ţi şi îi făcea pe cât m ai m ulţi să se scoale
de jos şi să vină să sp u n ă la revedere şi să-m i
m ulţum ească. S heila îm i refuză oferta de a o
duce înapoi m a ş in a ; m i-a zis că s tă te a jos în vale
şi n u şi-a d a t seam a că noi s tă te a m aici, p e n tru
că altfel a r fi m ers to ţi pe jos. Apoi, cu doi copii
în căruciorul dublu, încă doi în spatele căru ţu lu i
pe axa d in tre ro ţi şi Ryan la îm pins căruciorul,
ea îi lu ă pe cei doi mici de to t în b ra ţe şi îi m ână
pe restu l de-a lungul pajiştii, apoi se făcură nevă­
zuţi pe p a rte a c e ala ltă a văii. Cei doi b ăieţi care
s tă te a u pe cărucior se d ă d u ră jos şi-l a ju ta ră pe
Ryan să îm pingă c ă ru ţu l în sus pe deal, ia r Rufus
şi cu m ine am dus m ân a la ochi ca să-i vedem
cum se în d ep ă rte a z ă în soarele care ap u n ea în
depărtare. Când au ajuns în vârful dealului, Sheila
le-a zis tu tu ro r să se în to a rcă şi să ne facă sem n
cu m âna. Le-am răsp u n s şi noi foarte energic.
D upă o clipă, m i-am lă s a t m ân a jos şi m i-am
s trâ n s m âinile pe lân g ă corp.
— îm i p are ră u , d rag u l m eu, i-am şoptit eu
când îi privea d isp ă râ n d în d ep ărtare.
— P e n tru ce-ţi p a re r ă u ?
— P e n tru că s u n t o m am ă a şa de je n a n tă . Că
am chem at ju m a te de şcoală în vizită la ceai şi
că am în ţe le s to tu l g reşit, ca de-obicei.
— Nu-i a şa, de fapt, îm i zise el încet. C hiar
îm i place de Tanya.
Şi, rân jin d la rg la m ine, o zbughi să vadă
puişorii. L-am to t p riv it cum se d e p ă rta cu p a n ­
tofii care ridicau prafu l în u rm a lui. Apoi m -am
dus printre m ănunchiurile de untişor să recuperez

298
ta v a cu lu cru rile de ceai din g rădină. M ăcar a sta
e ra ceva, m i-am zis eu în sinea m ea, ridicând
ta v a şi în d re p tân d u -m ă încet spre b u c ă tă rie cu
p as sp rin ţar. O d a tă în v ia ţa m ea reuşisem şi eu
să n u încurc borcanele.

299
Ocipitodul!, 14

A doua zi, Rufus ieşi de la şcoală fugind înspre


m ine şi cu un zâm bet p ân ă la urechi pe faţă.
— Cum a fost ? am în treb at eu uşor emoţionată.
— M işto. Tanya şi cu m ine ne-am ju c a t pe
a p a ra tu l de gim nastică în am bele pauze şi am
s ta t lângă ea la prânz. Apoi m i-a a r ă ta t văgăuna
ei cu b u n ă tă ţi.
— Ce ţi-a a r ă ta t?
— V ăgăuna ei cu b u n ă tă ţi. E un fel de ta b ă ră
secretă în tufişuri, unde stă ea îm preună cu gaşca
ei.
— V a i! Păi, a s ta ch iar că-i o u şu ra re . Şi C ari
ce făcea?
R ufus ridică din um eri.
— N u l-am văzut. N u s tă cu noi în pauze. S tă
cu fraierii.
— A ! Bine !
— A încercat să vină şi el, d a r D am ien i-a zis
să se ducă d racu ’. D am ien are zece ani.
In gândul m eu, l-am b in ecu v ân tat de o mie
de ori pe D am ien p e n tru în ju ră tu ra asta. D ar
oare a ra n jam e n tu l ă s ta avea să du reze? M i-am
cam făcut griji, d a r to a tă să p tă m â n a povestea
s-a rep etat.

300
— I-am d a t de c a p ă t! i-am zis foarte m ân d ră
H annei când a tre c u t pe la m ine să îm buce un
sendviş p este vreo câteva să p tă m ân i, în p auza ei
de p rânz. E chiar grozav. R ufus are m ai m ulţi
prieteni decât a avut vreodată la Londra şi e în
gaşca b ăieţilo r m ai duri. N u m ai s tă să facă
schim b de tim bre şi să cânte la oboi cu tocilarii,
ci e chiar în m iezul acţiunii, cu fotbaliştii şi cu
b ă ie ţii care joacă ţ in ta r 1.
— Vrei să spui, cu viitorii dealeri de droguri,
îm i zise ea lu ân d u -şi n işte s a la tă de pe m asa
m ea m icuţă din b u cătărie. Şi cum ai re u şit să
faci u n a ca a s ta ?
I-am zis despre Sheila.
H a n n a h puse jos cleştele de sa la tă , complet
m irată.
— Sheila Banks ? N evasta lui Frankie „Degeţel"
B anks ? M amă, Imogen, te-ai băgat drept în inim a
m afiei locului. E a şi b ărb atu -su dau tonul pe-aici.
N im eni nu poate să tra g ă u n p â rţ fă ră consim ­
ţă m â n tu l Sheilei şi-al lui F ran k ie. Nici nu mă
m ir că R ufus s-a a d a p ta t perfect. In curând o să
se apuce de sp ă la t bani în cam era d e-alătu ri şi
când o să crească m are şi-o să devină naş, tu , în
ca lita te de m am ă a lui, vei tră i o v iaţă num ai de
plăceri şi lux undeva în Capri.
— S ă curgă p lă c e rile ! am zis eu veselă. Nu
su n t ch iar a şa de putrezi, nu, H a n n a h ? Mie mi-a
plăcut de ea, să ştii.
— N u su n t ch iar aşa de putrezi, d a r su n t cam
aproape de curent. Au o afacere cu centrul local

1. în original, jocul se num eşte conkers. Doi băieţi, care


au fiecare câte o castană pe o sfoară, se întrec să o
spargă pe a adversarului.

301
de a m a n e t din R ushbrough şi se ocupă de ea cu
o m ân ă de fier. Cam a şa m erg lu cru rile: peste
vreo zece ani, n-o să p rea vrei ca R ufus s-o lase
pe T anya cu b u rta la g u ră şi să se care. S-ar
p u tea să te tre z e şti n o aptea şi să dai peste uu
cap de cal m ort lân g ă tin e în pat.
— M ersi, o să ţin cont de a sta , am zis eu
oarecum ir ita tă gândindu-m ă că to tu şi speram
ca el să fie deja la u n iv e rsita te atunci şi să se
în v â rtă în altfel de cercuri decât v a ria n ta din
L ittle H arrin g to n a fraţilo r Corleone.
H an n ah se u ită la m ine peste puiul încoronat1:
— C e? Aveai în cap o im agine cu R ufus la
C am bridge îm b ră ca t la p a tru ace ducând-o la
B alul de M ai pe L ucinda H ectare-M ulte ?
— S igru că nu, am zis eu în ţe p a tă . O să fiu
foarte m u lţu m ită cu orice fa tă pe care o alege
R ufus ca să - ştii tu - ia să cu ea.
E a rân ji la m ine.
— S u n t sig u ră că fam ilia B anks o să-l accepte.
Poate c-o să-i dea şi-o ru lo tă d răg u ţă d rep t zestre
Tanyei. E absolut delicios puiul, să ştii. Mai ai?
— M ai e, am zis eu cu îndoială, ridicându-m ă
să ia u vasul cu pui încoronat, d a r spunându-m i
în sinea m ea că sora m ea m âncase destul.
A proape că-1 term in ase, oricum. Şi m ai m ân ­
case şi ju m ă ta te de p âin e şi u n c a stro n în tre g
de sa la tă . O are unde băga a tâ ta m ân care? Sub
rochia aia larg ă şi a lb a stră pe care o avea pe ea,
probabil, m i-am zis privind rochia de la Monsoon
pe care o p u rta . O are cum găsea h ain e care să-i
m ai şi vină ? O are ă s ta era un m om ent bun să-i

1. Mâncare de pui gătită cu sos de caise, cu m irodenii


şi m ultă sm ântână.

302
spun? Am ez itat. M om entul propice să vorbim
despre a s ta n u venea n iciodată când e ra vorba
de H annah.
— C hiar, vorbind de L ady H ectare-M ulte, îmi
zise ea cu o g u ră plin ă ochi de pui şi de m aioneză,
ce se m ai în tâ m p lă pe-acolo? Vă vedeţi des?
— B a c h ia r s u rp rin z ă to r de rar. N u ne-am
inai v ăzu t de când cu recep ţia din p rim a seară,
ceea ce ch iar m ă m u lţu m eşte, de fapt. N u prea
aveam chef să tră ie sc la doi m etri de ea şi, de
fapt, casa a s ta e la ju m ă ta te de m ilă d ep ărtare.
Aveam u n p re se n tim e n t groaznic că o să-m i tra g
perdelele în fiecare se ară şi o s-o văd şi pe ea
când le închidea pe ale ei şi o să tre b u iasc ă să-i
fac cu m ân a veselă şi să zâm besc ru şin a tă .
— S u n t destul de sigură că E leanor nu-şi trage
sin g u ră perdelele, zise H a n n a h acră.
E u am chicotit.
— P ăi, nici ea n u se sim te obligată să-m i facă
vizite, oricum , ceea ce e o b in ecuvântare. Deşi a
tre c u t pe lân g ă m ine acum vreo câteva zile şi
m i-a a d m ira t tab lo u l pe care-1 pictam în livadă.
D ar n u s-a op rit să ste a la taclale, totuşi.
— Da, ţi-am v ăzu t şev aletu l când ^m v enit.'E
d estu l de idilic, nu-i a ş a ? Să s ta i acolo afară
p rin tre m ăn u n ch iu rile de untişor, n u ? Probabil
că te in sp iră m ai m u lt decât u n pod de undeva
din Putney.
Am rid icat din um eri. N u voiam să p a r lip sită
de lo ia litate fa ţă de a te lie ru l m eu m in u n a t de la
L ondra, dar, ch iar dacă n u p rea voiam să recu-
nosc, în ultim ele câteva zile ch iar sim ţeam ceva
care m ă em oţiona foarte ta re când pictam acolo
în ia rb a în a ltă şi florile de ochiul-boului îm i dez­
m ie rd au genunchii, ia r soarele îm i încălzea

303
spinarea şi răspândea o lum ină frum oasă şi uşoară
pe d ealu ri. U n fel de n ăv ală de sentim ente, un
fel de lu m in ă sufletească pe care chiar n-o sim ­
ţisem la Londra.
— Da, e ok. Adică, evident că n u e ch iar ideal
să n u ai propriul atelier, d a r... vai, H an n ah , nu
se poate să m ai vrei o p o r ţie !
E a se u ită la m ine d in tr-o d a tă cu lin g u ra
su sp e n d a tă în a er d e a su p ra vasului, cu pui înco­
ro n at, în mijlocul acţiunii de a-şi m ai lua.
— De ce n u ?
— H m , nu, de fapt. C hiar, de ce n u ? am zis
eu com plet enervată.
M -am scu lat ca să iau o sticlă de E vian şi ca
să-m i ascund faţa roşie de m ânie în adâncul
frigiderului. Doam ne, în curând o să tre b u iasc ă
să p o arte două caftane. O să-i tre b u iasc ă două
locuri în autobuz. O să fie ca u n a d in tre fem eile
alea despre care citeşti în D aily M ail - d ar de ce
n u m ai pot să zbor cu avionul? D oam ne fereşte,
oare ce avea?
— Im ogen, vrei să-m i spui ceva? zise ea rece.
E u m -am schim onosit, p u n â n d sticla de apă
pe m asă. Avea un ton mpi în g h e ţa t decât vrem ea
în Siberia. Am s ă p a t u n pic şi am g ă sit u n filon
m etalic în vocea aia.
— N u, absolut nimic, H an n ah . Dacă vrei să
înfuleci la nivel olimpic, să aduci m edalia de a u r
Angliei şi să te căp ătu ieşti şi c-o boală de inim ă
sa u de plăm ân i şi poate ch iar şi diabet, n-ai
decât, cine s u n t eu ca să-ţi spun să te o p reşti?
Te rog, c o n tin u ă ! E corpul tă u , la u rm a urm ei.
E a m ă m ăsu ră cu o privire de g h eaţă, d a r eu
n u m -am l ă s a t ; o priveam d rep t în ochi şi m i-am

304
p ă s tr a t calm ul. E a se în tin se după lin g u ră ca
să-m i facă în ciudă şi să-şi m ai pu n ă în farfurie,
apoi puse lin g u ra la loc în vas. F a ţa i se schi­
m onosi şi o clipă groaznică m i s-a p ă ru t că o să
izbucnească în plâns.
— îm i p are rău , am zis eu repede, n-am v ru t
să zic asta.
E a se to t chinui să se adune. Trase a e r în
piept cât de adânc p u tea şi înghiţi în sec.
— N u, ai dreptate. Şi cam venise vrem ea să-mi
sp u n ă cineva asta. E ddie ch iar n-a av u t pic de
curaj să-m i zică.
— P e n tru că lui îi e frică să-ţi zică, am spus
eu, grăbindu-m ă să m ă aşez lângă ea pe un scaun.
H a n n a h , ce s-a în tâ m p la t, p e n tru num ele lui
D um nezeu? E şti a tâ t de stric tă cu to ate celelalte
lu cru ri din v iaţa ta, a tâ t de disciplinată - de ce
n u poţi fi şi cu a s ta ?
E a oftă.
— Tu n-ai cum să înţelegi, Imo. Tu eşti slabă.
Cum să înţelegi u n a ca a s ta ?
— N u su n t slabă, i-am răsp u n s eu. Am pn
fund cât casa şi b u rta m ea tre m u ră ca jeleu l -
su n t cam ca to ate fem eile de v â rsta m ea. P a r nu
sunt... hm m m , nu... *
— N u te îndopi cu m âncare de câte ori ai
ocazia? N u te furişezi noaptea jos din p a t ca să
m ănânci un bol cu cereale? N u ţii biscuiţi în
m aşină ? V iaţa ta n u se în v ârte în ju ru l m âncării,
ştiu asta.
— A tunci de ce?
E a ridică din um eri tris tă . 1
— N u pot să m ă abţin. Mă sim t bine când
m ănânc şi a tâ te a altele din v ia ţa m ea n u prea
m ă fac să m ă sim t bine. Şi, în tr-u n fel, e singurul

305
lucru pe care de-abia a şte p t să-l fac. Şi m i se m ai
face şi îngrozitor de foame, pe cuvânt. C h iar sim t
că am nevoie de m âncare, chiar dacă, evident,
n-am de ce, p e n tru că u ită -te un pic la m ine, su n t
cât o balenă, în curând oam enii or să vină să se
u ite la m ine ca la bâlci, îm p reu n ă cu fem eia cu
barbă. D ar p u r şi sim plu n u m ă pot opri din
m âncat şi sigur că după ce m ănânc m ă urăsc
p e n tru asta.
— Pe bune ? am p rin s eu repede şansa.
Credeam că poate că nu-i pasă prea m ult, că pur
şi sim plu se lăsa în voia sorţii şi sfida v ia ţa asta.
— O, da, îm i zise ea uim ită. M ă u răsc din tot
sufletul. A şa de m u lt în câ t ieri tocm ai m ă g ân ­
deam că aş p u tea să-m i bag două degete pe gât
ca să vom it doar ca să scap de m âncare.
— N u pot să cred !
— N u, n-am făcut-o. D ar m i-am d a t seam a că
treb u ie să fac ceva în le g ă tu ră cu a sta . M -am
înscris la W eight W atchers1 p â n ă u n a -a lta . Mă
duc acolo m âine.
— C h iar a şa ? am b ă tu t din palm e fericită.
— Oricine altcineva a r crede, după rea c ţia ta,
că tocm ai ţi-am zis că am c âştig at la loterie. Da,
m ă duc să m ă în tâ ln e sc cu u n psiholog specialist
în n u triţie . De fapt, nu, chiar am fost la psiholog.
— V a i!
Nici nu m ai puteam vorbi de uim ire. A sta era
de-a d rep tu l nem aiauzit, H a n n a h să ad m ită că
are nevoie de aju to r?
— Care evident că mi-a zis că m ănânc ca să m ă
liniştesc, ca să m ă sim t m ai bine cu m ine şi că toate

1. Program care ajută persoanele obeze să slăbească


prin regimuri personalizate şi programe de exerciţii.

306
a ste a se nasc din n e sig u ra n ţă , d a r a m ai zis şi
că m ân c a tu l din nevoia de a te sim ţi bine e ceva
foarte com un la fem eile de v â rs ta m ea. Se pare
că foarte m ulte din fem eile peri-m enopauzale...
— Peri-m enopauzale ? N u fî ridicolă, H annah,
ai doar treizeci şi opt de a n i !
— Da, şi m am a a ajuns la m enopauză la p a tru ­
zeci de ani.
— C h iar aşa ?
E ram com plet n ă u c ită de vestea asta.
— Da. Şi să ştii că e ereditar. Şi evident că
tre c p rin tr-o schim bare.
— D o am n e! C h iar n u ş tia m ! M i-am zis că
poate pe la cincizeci, cincizeci şi u n u de ani...
R idică din um eri.
— A sta-i m edia, d ar m ereu ai p a rte de p u ţin ă
variaţie.
Doam ne. Alex şi cu m ine a r cam tre b u i să n-o
m ai lungim atunci, m i-am zis. Dacă voiam să
m ai... ş tiţi voi. Şi eu c h ia r m ai voiam . C h iar
dacă p ă re a cam lip sit de d elicateţe să aduc
vorba. H a n n a h a sim ţit a s ta şi a schim bat rap id ,
subiectul.
— Deci m âine am să m ă ridic în picioare într-o
cam eră p lin ă cu fem ei cu osânză şi am să z ic :
„Salut, eu s u n t H a n n a h şi am 90 de kilogram e",
a s ta în a in te ca vreo fem eie scân d u ră să-m i pună
în m ân ă o listă cu alim ente pe care am voie să le
m ănânc şi care nu i-ar ajunge unui iepure nici pe-o
m ăsea. D ar acum ... se lăsă pe s p ă ta ru l scaunu­
lui şi-şi ro ti ochii în tr-u n fel lasciv, ia zi, ce-ai la
d e se rt? 1
E u am chicotit.
— P ăi, din m om ent ce e u ltim a ta zi de liber­
ta te , p rim eşti o cană de cafea şi o b u cată de to rt

307
de ciocolată. Bravo, H an n ah , su n t foarte m ân d ră
de tine.
Am luat-o pe după um eri şi am îm b răţişat-o
repede p â n ă să m ă ridic. Am v ăzu t că era m ăgu ­
lită de g estu l ă s t a ; clipea şi în g h iţea cât eu m ă
m işcăm cu tac t prin bucătărie, cu spatele la ea. Nu
eram genul de surori care să-şi afişeze afecţiunea
în public şi nici nu fuseserăm vreodată, din cauză
că ea se cam ferea de a sta , d ar eu voiam să ştie
că s u n t de p a rte a ei.
— Şi Alex ce m ai face ? m ă în tre b ă ea veselă
schim bând subiectul, când eu m -am în to rs cu
to rtu l, trăd ân d -o doar tre m u ru l vocii.
— Bine, i-am spus, după ce i-am pus o cană
de cafea în faţă, deşi...
— Deşi ce? p rin se H a n n a h şa n sa să m ă des-
coasă, sim ţind că ezitam şi m ai ales n e ră b d ă ­
toare să ajungă într-o poziţie m ai puţin vulnerabilă
fa ţă de m ine şi să adopte din nou felul ei de-a fî
au to ritar.
— P ăi, n u poate să suporte să facă naveta. E
m u lt m ai ră u decât i s-a spus. Şi treb u ie să se
scoale la şase şi ajunge acasă abia la nouă seara.
— C redeam că d u rează doar; o oră şi ceva de
aici p â n ă în oraş...
— Aşa se zice, şi dacă lucrezi undeva în W est
E nd probabil că a şa şi e, d a r m ai faci încă o
ju m ă ta te de oră p â n ă în City. Se gândeşte să-şi
închirieze u n a p a rta m e n t sau ceva, de fapt.
— Ce ? a răm a s H a n n a h cu g u ra căscată când
a auzit.
— Păi, nu e chiar u n a p a rta m e n t, am zis eu
repede, deşi rea c ţia m ea fusese aceeaşi cu a ei
când îm i spusese el cu o se ară în ainte.

308
— N u de u n u l singur, poate să stea cu u n
p rieten . U n am ic de-al lui are u n a p a rta m e n t de
două cam ere în Chiswick şi zicea că poate să
stea şi el acolo. E foarte ieftin, de fapt.
— C ine?
M i-am m uşcat a m ă râ tă unghia de la degetul
m are.
— C harlie C otterall.
— Charlie Cotterall ?! Porcul ăla care şi-a p ă ră ­
sit soţia p e n tru că avea o a v e n tu ră cu se cre ta ra
şi în to t tim p u l ă s ta m ai ţin e a şi o a m a n tă şi a
descoperit că tre i femei deveniseră deja cam prea
m ulte p e n tru el?
— S-a schim bat acum , am zis eu h o tărâ tă .
Alex m i-a zis. Că s-a d e sp ă rţit de se cre ta ră —cu
care avea doar o a v e n tu ră tre c ăto a re — şi că e
înnebunit după Trisha, de fapt. Adică, um, prietena
lui de ceva vrem e. Şi or să se şi căsătorească
im ed iat ce te rm in ă cu divorţul.
E a pufni.
— Şi apoi o s-o înşele din nou, fără îndoială.
Lupu-şi schim bă păru l, d a r n ă ra v u l ba, doar ştii
a sta , Imo.
Am ig n o rat com entariul ă s ta şi m i-am am es­
te c a t z a h ăru l în cafea.
— Şi eşti fericită că Alex o să-şi petreacă to ată
să p tă m â n a cu el? continuă ea.
— S igur că su n t, am răsp u n s eu tăios, deşi nu
fusesem a şa de în c â n ta tă cu o se ară în ain te.
N u, după ce Alex ajunsese acasă la nouă şi
ju m ă ta te şi se prăvălise pe canapea, su sţin ân d că
era prea obosit ca să m ai stea la m asă să m ănânce
şi m ă întrebase dacă n -ar putea totuşi să m ănânce
la televizor, cu o sticlă de vin, fusesem complet
îngrozită. De fapt, chili cori carne pe care-1 gătisem

309
aproape că-mi scăpase din m ân ă şi alunecase pe
covorul C onran când i-am pus ta v a în faţă.
— Cum adică să petreci to a tă să p tă m â n a la
L ondra?
— D oar p a tru nopţi, Imo. D oar ju m ă ta te din
s ă p tă m ân ă , de fapt. P e n tru că, să fiu sincer,
p â n ă ajung la lucru s u n t a şa de obosit, că uneori
abia m ai pot gândi ca lum ea. Am făcut două ore
azi din cauză că a căzut c u ren tu l la o leg ă tu ră
şi n-am av u t tim p nici m ăcar să beau o cană de
cafea, p e n tru că am a te riz a t d rep t în m iezul unei
p rez e n tă ri şi a tre b u it să gândesc în tim p ce
vorbeam şi să discut despre cifre şi... e p rea greu
p e n tru m ine.
M-am aşezat pe b ra ţu l u n u i fotoliu vizavi de
televizor şi l-am p riv it în tim p ce-şi băga în g u ră
lacom chili cu furculiţa. Mi-am tre c u t lim ba peste
buze.
— D ar C harlie C o tterall nu e cam aventurier,
nu-i a şa?
— N u m ai e, îm i zisese el cu g u ra plină şi cu
un ochi la m eciul de fotbal. El şi cu T risha s u n t
cât se poate de fericiţi îm preună, deşi um blă
vorba că ea a r cam vrea copii, râ n ji el. Şi cred
că ştiu ce sim te C harlie în leg ă tu ră cu a sta . Deja
m ai are doi din prim a căsnicie. Am lu a t azi p râ n ­
zul cu el şi m i-a zis că se gândea să-şi facă
vasectom ie fă ră să-i spună.
L-am p riv it cu ochii m ari.
— A sta a r fi ceva groaznic. Dacă to t vrea să
se căsătorească...
— E doar o glum ă, Imo, m i-a zis el luându-şi
ochii de la meci. C harlie n -ar face a şa ceva. Nu,
doar se plângea de faptul că oricât de m u lt te-ai

310
stră d u i, to t ajungi să in tri în belea şi să divorţezi
cu alin ia tu l 2.41.
— Vai, ch iar a ş a ! Doi copii în prim a tu ră ,
acum îl ai pe R ufus şi, cine n aib a ştie, poate încă
unul. Da, D oam ne, ce groaznic!
El îşi lă să fu rcu liţa jos din m ână. Şi m ă privi
com plet năuc.
— Adică n -a r fi m u lt m ai d istractiv dacă tu şi
C harlie a ţi pu tea, p u r şi sim plu - p u r şi sim plu
să vă faceţi m endrele în stâ n g a şi-n d rea p ta când
aveţi voi chef, cu oricâte fem ei aveţi chef şi să nu
tre b u iasc ă să aveţi nici un fel de ră sp u n d e ri şi
leg ătu ri de fam ilie, n u ?
— Im o...
— N u-i a şa că a r fi grozav?
Şi după ce am zis to ate a ste a am a ru n c a t
prosopul de b u c ă tă rie pe care-1 ţin eam în m ână,
am izbucnit în plân s şi m -am n ă p u s tit pe scări
în sus.
U n pic m ai tâ rz iu , când stă te a m şi-m i p lân ­
geam de m ilă cu capul în p ernă, Alex veni şi se
aşeză lângă m ine. M ă m ângâie pe spate. îm i
m asă om oplatul.
— N-o să accept oferta, Imo. N-o să m ă m ut
în a p a rtam e n t.
— N u ! strigasem eu, întorcându-m ă cu faţa
scăld ată în lacrim i în sp re el. S igur că treb u ie să
accepţi oferta. E in u til să continuăm aşa. E şti
com plet epuizat. S igur că tre b u ie s-o accepţi.
D oar că aş vrea...

1. Paragraf la care se specifică decizia judecătorească


într-un caz de divorţ în care nevasta prim eşte casa,
custodia copiilor şi soţul trebuie să plătească pensie
alim entară copiilor minori.

311
— Ştiu, ai vrea să n u tre b u iasc ă să fac asta.
Oftă. Şi a fost u n o ftat de ex ten u are to ta lă
care p ă re a să-i ia să din adâncurile sufletului.
— Imo, eu nu v reau să s ta u în tr-u n a p a rta ­
m ent cu Charlie Cotterall. Nu vreau să trebuiască
să locuiesc cu un p u şta n de liceu care n-a crescut
m are şi care încă îşi m ai dă note la p â rţu rile pe
care le tra g e şi se scobeşte în tre degetele de la
picioare şi lasă unghiile tă ia te pe covor. N u v reau
să s ta u într-o cocină undeva în Chiswick, să văd
cum hainele m urd are s ta u g răm adă sub chiuvetă
şi n u g ăseşti niciodată nim ic de m âncare în fri­
gider, doar sticle de bere şi singurul fel de m âncare
posibil e cel care vine într-o cutie ad u să de un
tip călare pe-o m otocicletă. N u v rea u să dorm
într-o cam eră din pod şi să-i ascult pe Trisha şi pe
C harlie cum şi-o tra g în dorm itorul de dedesubt.
Să ştii că a s ta n u făcea p a rte din p lan u l m eu de
v ia ţă la v â rsta asta.
Vocea lui e ra cam g â tu ită când a zis a sta . Şi,
din tr-o d ată, m i-a v en it în cap o im agine cu Alex
cu zece ani în u r m ă ; cum pleca el d im in eaţa din
casa lui m are din C helsea ca să se ducă la slujba
sa din C ity; cum o pupa de Tilly cea frum oasă
de b u n -răm as în prag, cum le ducea pe celq două
fetiţe ale sale îm b răcate cu sacouri şi p ă lă riu ţe
de pai la şcoala lor din E ton S quare. M ă în tre ­
bam în sinea m ea, şi n u e ra p rim a oară, de fapt,
dacă n u cum va îi era dor de vechiul m ers al
lu cru rilo r. D acă n u cum va îi e ra dor de v ia ţa
lu i de m ai dem ult. C h iar dacă nu-i era dor de
v ia ţa de-atunci, îm i era clar că s ta tu l cu u n coleg
de cam eră în tr-u n a m ă râ t de a p a rta m e n t din
Chiswick n u prea era ce-şi dorea el p e n tru v â rsta
a tre ia.

312
— D ar dacă treb u ie, treb u ie, spusese el pe u n
ton h o tă râ t, privind în jos în sp re covor şi, de
fapt, acum , draga m ea, n u p rea pot să-m i perm it
să cau t calul de d a r la dinţi. C harlie n u vrea să-i
plătesc chirie şi...
— Ş tiu, am zis eu repede, ridicându-m ă în
capul oaselor şi întrerupându-1, treb u ie să faci
a sta . Şi sig u r că treb u ie să accepţi oferta lui.
D oam ne, a s ta e ra oricum d estu l de um ilitor
p e n tru el, l-aş fi ră n it în orgoliul m asculin şi m ai
ta re dacă-1 m ai lăsam să-m i sp u n ă şi asta.
— S u n t doar egoistă, Alex. E foarte d răg u ţ
din p a rte a lui C harlie şi eu s u n t doar...
N esigură pe m ine, cam ă s ta e ra cu v ân tu l pe
care nu m ă pu team h o tărî od ată să-l zic. Nu
pu team să-i spun că m i-era fric ă : n u tre b u ia să
vadă că eram o soţie neputincioasă şi depen­
d e n tă de el, care n u p u tea să-l scape din ochi pe
b ă rb a tu l ei de frică să n u se dea la vreo fată
frum oasă. Şi, să fim serioşi, aici s-ar fi oprit
totul, s-ar fi dat la ea. Şi, să fim sinceri, Alex chiar
flirta, da - păi, cine n u face a s ta ? - e ra doar
vorba de el. Şi n u tre b u ia să u it chestia asta.
Trebuia să fiu încrezătoare şi sigură.
M -am în tin s după cu tia cu şerveţele de lângă
p a t, am lu a t u n u l în care m i-am su flat nasul,
apoi i-am zâm bit.
— S igur că treb u ie să accepţi oferta, dragul
m eu. Şi fii a t e n t : o să m ai trec şi eu pe-acolo din
când în când, ce zici? Am să-l las pe R ufus la
H a n n a h - şi poate am să vin şi eu să s ta u o
noapte pe să p tă m â n ă acolo la a p a rta m e n t. Să le
dăm lui C harlie şi T risha m ate ria l didactic.
El m ă îm b ră ţişă vesel. Aşa îi plăcea lui să
fiu : veselă, pozitivă şi cu m u lt um or - cam ca

313
Eleanor, m i-am zis. Şi a şa aveam să fiu în viitor,
m -am h o tărâ t. S tila tă . încrezătoare. N u nesigură
şi plângăcioasă.
— De fapt, ce-ar fi să n u a şte p tăm p ân ă ajun­
gem în raza lui C harlie şi-a Trishei ? îmi şopti el.
C e-ar fi să le dăm vacilor nişte m aterial didactic ?
Şi zicând a sta , ne-am b ă g a t sub plapum ă. El
îmi să ru tă faţa înlăcrim ată încet şi apoi m ă să ru tă
pe buze, după care am făcut d ra g o ste : fără pauze,
frum os, absolut m in u n at.
C ând îm i um plusem cada, chiar dacă încă m ai
zâm beam p rosteşte, îm i doream ca într-o zi să
pot face dragoste cu soţul m eu fă ră să m ai ţin
socoteala şi să m ă b u cu r a şa de ta re de fiecare
d ată. O are alte neveste ţin e a u scorul la vieţile
lor amoroase aşa de m ult ca mine, m ă întrebam eu
în sinea m ea încercând apa din cadă cu piciorul.
Poate că făceau a sta . Sau poate că num ai soţiile
de-a doua.
M -am în to rs că tre H a n n a h acum şi am pus
lap tele înapoi în frigider, am intindu-m i de h o tă ­
râ re a m ea de a gândi p o z itiv : să văd p a h a ru l pe
ju m ă ta te plin.
— P ăi, da, eu l-am convins de fapt să accepte
a p a rta m e n tu l. I-am zis că a r fi nebunie c u ra tă
să n u accepte. Şi că altfel o să înceapă să sufere
ră u de epuizare. N u v rea u să-l ţin la m ăn ăstire,
să ştii.
,.... — X)a; da r cu u n a p a rta m e n t în oraş, zise ea
cu îndoială în glas. C u antecedentele lui Alex?
E cam risc a n t, n u crezi?
Am încolţit-o, închizând uşa de la frigider cu
un brânci zdravăn.
— H an n ah , oare eu fac rem arci răutăcioase
despre lipsa de control a lui E ddie? O are m ă m ir

314
în b atjo cu ră că p red ă la o şcoală num ai de fete ?
O are s ta u şi fac aluzii că poate m ai pipăie n iţel
din g reşeală câte o fa tă de clasa a VIII-a când
s tă s-o înveţe cum e cu p e n ta m e tru l iam bic şi i-1
a ra tă pe Regele L ear cum treb u ie ? O are sugerez
eu vreodată că şi-o tra g e cu profesoara de biologie
în c ated ra goală după ore când vine tâ rz iu acasă ?
— N u, nu, ai d rep ta te , zise ea repede. Am zis
a sta fără să gândesc. E ra doar o exprim are aiurea.
— N u avem a ltă soluţie, din păcate. î ţi dai
seam a că n u vrem să treb u iască să stăm cu colegi
de a p a rta m e n t la v â rs ta n o a stră , n u ? am spus
eu parodiind ce zisese Alex cu o se a ră în ain te
fă ră pic de ru şin e. N u vrem să tră im în stil
b e re-şi-âiry an i1 to a tă ziua şi, de asem enea, nu
vrem să stă m într-o c ă su ţă îm p u ţită la ţa.ră pe
care am prim it-o de pom ană graţie afu risitei de
Lady Noroi!
H a n n a h m ă privi com plet în lem nită. Ochii ei
cenuşii e ra u în cărcaţi cu un m esaj pe care nu
p rea p u tea să-l comunice şi capul îi era un pic
în to rs spre stân g a. Se u ita drept spre uşa din dos,
la care eu stăteam cu spatele. M -am în to rs şi
aproape că m i-am în g h iţit am igdalele de uim ire.
E lean o r s tă te a în p rag trecându-şi g re u ta te a de
pe u n picior pe a ltu l, je n a tă .
— îm i p a re ta re rău , aş fi b ă tu t la uşă, d a r
e ra deschisă la rg şi am ...
— Vai, Doam ne, da, sigur, pofteşte în ă u n tru ,
pofteşte în ă u n tr u ! am zis eu ridicându-m ă repede,
roşie ca p a ra focului, lăsân d scaunul să-m i scape
din m ână.

1. Mâncare asiatică din orez şi carne, peşte sau legume.

315
L-am rid ic at de pe jos com plet îngrozită.
Doam ne, oare au zise? S igur că auzise. C â t de
groaznic.
— B ine-ai venit. O ştii pe sora m ea, n u ?
îm i dădeam foarte bine seam a că eram roşie
to a tă la faţă de ruşine.
— Da, cred că ne-am cunoscut, n u ? zâm bi
E leanor şi îi în tin se m ân a p este m asă. H a n n a h
te cheam ă, n u ?
— Exact, zise H annah şi se ridică în picioare ca
să dea m âna cu ea, uim ită că Eleanor îi ştia numele.
îş i tra s e fu sta n iţel m ai jos, îşi dădu p ă ru l pe
spate şi se aşeză pe scaun.
în ciuda năucelii m ele, am observat fă ră să
vreau diferenţa foarte m are dintre H annah, uriaşă
şi ca un pepene în rochia ei hippie şi E leanor
stră lu c in d de s ă n ă ta te , cu buclele sale arăm ii şi
cu silu e ta ei extrem de arm onioasă, îm b răcată
cu pan talo n ii de călărie foarte m u la ţi pe coapse
şi o căm aşă roşie pe d easupra.
— Ai c ă lă rit? am în tre b a t eu prosteşte.
— P ăi, e o zi a şa de frum oasă că m i-am zis că
treb u ie n e a p ă ra t să-l scot pe C racker la o plim ­
bare. L-am leg at de g ard u l tă u . S per că nu te
superi.
— N u ! N u, sigur că nu. La u rm a urm ei, e
to tu şi g ardul tă u , am zis eu oarecum stângace.
Se facu tăcere, p e n tru că toate tre i ne gândeam
la asta. F a ţa m ea era deja de culoarea căm ăşii ei.
— Vrei n işte cafea ? am co n tin u at eu veselă.
Tocmai am te rm in a t de m ân c a t de prânz, d ar
m ai am nişte p ră jitu ră , deci te rog, serveşte...
— Vai, m ersi, nu, n u pot să sta u , d răg u ţ din
p a rte a ta . N u, am venit doar să văd dacă o să fiţi
p rin zonă w eekendul ă sta , p e n tru că vrem ea o

316
să fie aşa de frum oasă dum inică în câ t m i-am zis
că a r tre b u i să organizăm u n g rătar. Spune-m i
că veniţi, te rog!
P ăi, dacă auzise ce-am zis, probabil că mă
ie rta se im ediat.
— E foarte d ră g u ţ din p a rte a ta , d a r i-am
in v ita t deja pe Eddie şi pe H a n n a h la noi la
p rân z dum inică. Şi o să vină şi m am a în vizită.
— Atunci, grozav - veniţi şi v o i! se în to arse
în sp re H an n ah . Veniţi! O să fie m in u n a t să vă
văd pe am ândoi. Mi se p are că n u p rea m-am
ocupat să vă cunosc pe tin e şi pe Eddie prea
bine. Şi am au zit foarte m ulte despre tin e de la
p rieten ele mele. E şti olar, n u ?
— Păi, da, zise H a n n a h în c â n ta tă , e cam m ult
spus olar, de fapt, doar încerc şi eu una şi alta.
— E m ai m ult de-atât. Ş tiu oam eni care ţi-au
c u m p ărat unele d in tre vasele pe care le faci şi
le-am şi v ăzu t - s u n t foarte frum oase. M i-ar
plăcea să trec pe la tin e pe la a te lie r să arunc un
ochi într-o zi.
— Ce d răg u ţ din p a rte a ta , zise H an n ah roşin-
du-se de plăcere şi dându-şi p ă ru l pe spate din
noii, evident în câ n tată până-n străfu n d u l sufle­
tului. Da, să vii n e a p ă ra t. N u am a şa de m ulte
acasă p e n tru că n u prea am loc, d ar am o ro ată
de o lărit la şcoală. Şi n e-ar face m are plăcere să
venim la tin e la m asă, num ai că, a şa cum a zis
şi Im ogen, o să vină şi m am a şi...
— Vai, d ar îm i place la nebunie de m am a
v o a s tră ! Şi poate o să m ă m ai sfătu iască şi pe
m ine ce să m ai fac cu g răd in a m ea form ală,
îngrozitoare şi să-m i m ai zică despre g răd in a ei
superbă din plastic, chicoti ea. C h iar mi se pare
o idee foarte in sp ira tă , vouă n u ?

317
— M am a e... foarte in sp ira tă , în cu v iin ţă
H annah.
— Bine, atunci o să ne vedem cu toţii dum inică
pe la ora unu, ce ziceţi? O să fie extrem de casual.
— A tâ ta tim p cât Alex n-o să aibă p re a m u lt
de lucru, sigur că da, am zis eu h o tă râ tă . E foarte
ocupat acum , lucrează în w eekend. Şi va treb u i
să verific.
— Vai, nu te îngrijora, deja am vorbit cu el.
N -am re u ş it să dau de tin e, a şa că l-am su n a t şi
i-am zis, ia r el a spus că o să term in e to a tă
tre a b a sâm b ătă şi dum inică o să-şi ia liber.
Am privit-o cu neîncredere.
— Bine.
— Şi nu-i a şa că ideea cu a p a rta m e n tu l e
absolut grozavă?
— Ap... a rta m e n tu l?
— P ăi, da, o să îl scape de stre su l cu naveta,
n u ? Sincer, chiar nu ştiu cum se descurcă b ărbaţii
ă ş tia care fac naveta. E u ajung în oraş complet
sto a rsă de câte ori m ă m ai duc pe la Londra.
— Şi m ergi des pe la L ondra ? în tre b ă H a n n a h
pe un ton foarte prietenos, lăsân d u -şi coatele pe
m asă şi prin zân d u -şi fa ţa în m âini.
I-am a ru n c a t o privire p lin ă de ură.
— M ult m ai m u lt decât a r treb u i, zilele astea,
se p lân se Eleanor. L ucrăm la colecţia de ia rn ă
acum . N u ştiu dacă ştiai, d a r am o afacere cu
căm ăşi şi bluze. Facem doar căm ăşi şi bluze albe,
d a r în stilu ri diferite. M -am a p u cat de ea cu o
prieten ă.
— Da, am au zit de ea, zise H an n ah repede. Se
cheam ă The W hite One, n u ? A ţi a v u t o reclam ă
de cu rân d în The G uardian, n u ?
— Da, chiar a ş a ! Ce perspicace eşti.

318
Şi-au zâm bit cu drăg ălăşen ie u n a alteia. Mie
îm i venea să vomit. Am în şfăcat c u ţitu l ca să ta i
p ră jitu ra şi îl ţin eam ca pe u n pum nal, în tre-
bându-m ă în care dintre aceste două p iepturi să-l
îm plânt. O are m i-ar tre b u i m ai m u lt de o îm pun­
s ă tu ră ca să le om or? Şi oare o să facă m izerie?
O să stropească pervazul de la g eam u ri?
— Şi acum a suntem de-a d rep tu l în febra p re ­
gătirilor. S untem cum nu se poate m ai ocupate.
De fapt, a şa de a lb a stră e situ a ţia , în c â t m-am
h o tă râ t să s ta u o vrem e num ai la Londra. C hiar
n u pot să m ă plimb de colo-colo to a tă ziua.
— Da. Şi ai u n a p a rta m e n t acolo, să în ţe le g ?
— M am a lui P iers are u n a p a rta m e n t undeva
în S outh K en1.
— Vai, perfect. N u, m ersi, Imo.
— Nu vrei to rt ?
— Nu.
Şi dădu din cap cu a tâ ta veselie, de p arcă nici
nu se atingea vreodată de aşa ceva, apoi se întoarse
că tre Eleanor.
— P ardon, ce ziceai ?
— Da, păi, s tă degeaba acolo. E a nu-1 foloseşte
niciodată, e chiar lângă M uzeul de Istorie N a tu ­
rală . Şi câteodată chiar îm i doresc să scap niţel
de to t noroiul ăsta. C h iar m i se face dor de un
cappuccino cu asfaltu l sub picioare şi de o gură
de monoxid de carbon!
— Da, ştiu cum e, zise sora m ea. Da, a r fi ta re
d ră g u ţ să m ai scoţi paiul din g u ră din când în
când. Im ogen a g ă sit un pai în chiloţi acum vreo
câteva zile, nu-i aşa, Im o?

1. Prescurtare de la South Kensington, zonă londoneză


selectă.

319
— N u, am zis eu rece.
Se lă să tăcerea.
— Ok, atunci eu o s-o iau din loc, zise E leanor
h o tă râ tă , pocnindu-se cu cravaşa peste cizm a de
piele. C racker e cam n e ră b d ă to r de felul lui. A
fost d răg u ţ să ajung să fac cu n o ştin ţă cu tine, în
sfârşit.
Ii zâm bi cu subînţeles H annei, ia r sora m ea
e ra com plet p rin să în plasă.
— P a -p aa a a ! Ne vedem dum inică. S u n t aşa
de fericită că veniţi t o ţ i !
Şi după ce ne-a zis a sta , ne-a făcut veselă cu
m â n a şi ne-a lă s a t cu im aginea fu n d u leţu lu i ei
bom bat care se m işca frum os în tim p ce ea m ergea
s p rin ţa ră de-a lungul p ajiştii în sp re calul ei. Am
privit-o cum dezleagă h ă ţu rile ca n işte odgoane
şi cum se s a ltă în şa fă ră nici cel m ai mic efort,
stru n e şte calul bine şi o ia la galop în sp re zările
alb a stre , lăsâ n d în u rm ă un nor de praf.

320
Oaptto&ud 15

C ând a d isp ă ru t în d e p ă rtare , m -am întors


s-o privesc pe sora m ea. ,
— De ce n-ai şi pupat-o?
— C e?
— Păi, la cât ai flirta t cu ea, cum te dădeai la
ea, de ce n-ai m ers p â n ă la capăt, n-ai pus-o pe
podea şi n u i-ai b ă g a t şi lim ba pe g â t?
— Hm , n u fi c a ra g h io a să ! îmi zise ea pe un
ton în ţe p a t.
E ram a tâ t de furioasă că abia m ai puteam
vorbi. T rânteam lucrurile peste tot, am a ru n c a t
de-a d rep tu l farfuriile în m aşin a de sp ă la t vase
şi am tr â n tit în chiuvetă castronul de salată.
— Şi n u pot să cred că ai zis că m ergem la ea
la prânz, am zis eu tre m u râ n d de nervi. C redeam
că nu -ţi place de ea, că n u poţi să-l suporţi pe
P iers şi că felul lor de-a fi te scoate din sărite.
— De fapt, mi s-a p ă ru t că a fost extrem de
d răg u ţă, făcu ea tăin d u -şi o felie de to rt şi luând
nişte glazu ră cu degetul. A fost ta re d răgălaş din
p a rte a ei să pom enească de oalele mele.
— Se cheam ă linguşire, H an n ah , i-am servit
eu, luându-i b u cata de p ră jitu ră din faţă. Şi nu
m ănânci din asta.

321
— De ce n u ? zise ea şi se u ită în sus spre
m ine, năucă.
— P e n tru că ai zis că nu v r e i! i-am răsp u n s
fixând-o cu n işte ochi plini de m ânie şi am lu a t
p ră jitu ra , am băgat-o într-o cutie, i-am pus capac
şi-am îndesat-o în tr-u n dulap. D oam ne sfinte, tu
eşti aia care m i-a zis să fiu a te n tă ce fac şi că e
cu ochii doar pe soţul meu.
— Da, d ar cred că m -am în şelat. Adică, totuşi,
a tre c u t ceva tim p de-atunci, n u ? Şi n u cred că
v-ar fi chem at aici dacă se ţin e a după Alex, a r fi
prea evident. Nu, cred că mi-am schim bat părerea.
— A, d a ? m -am ră s tit eu. A şa-ţi treb u ie!
— Ar fi destul de in te re s a n t să-i văd şi eu
casa.
Se u ită pe sub sprâncene viclean şi se lă s ă pe
spate pe scaun, încrucişându-şi m âinile peste
pieptul lat.
— N-am fost pe-acolo niciodată.
— E xact a sta şi v rea de la t i n e ! m -am ră s tit
eu în continuare. Că in stin ctu l tă u de b ă g ă re a ţă
o să biruie orice a lt in stin ct rea l şi n-o s-o m ai
judeci cum se c u v in e ! am zis, răz u in d restu rile
de pui încoronat de pe farfurie şi aruncându-le
la gunoi cu zgomot cu aju to ru l unei furculiţe.
— N u-ţi m ai treb u ie a lea? Aş fi p u tu t să le
duc acasă să i le dau lui E ddie la cină.
— Păcat.
Am a ru n c a t şi vasul în chiuvetă. Şi m -am
în to rs s-o privesc.
— Şi cum d racu ’ în d răzn eşte să fi vorbit cu
Alex deja? tre m u ra m de furie. Doam ne, eu am
aflat abia ieri de a p a rta m e n t şi ia uite, tot ea se
trezeşte să-m i zică despre a s ta ! Ce d racu ’ face?
II su n ă în fiecare zi?

322
— C red că ţi-a zis că l-a s u n a t ca să-l întrebe
dacă vine la ei la prânz când n-a re u ş it să dea
de tin e, m ai ţii m in te?
— Cum de n-a re u ş it să dea de m in e? D oar
su n t aici to t tim p u l! S unt în ţep en ită aici, nu m erg
niciodată nicăieri, n u ies decât ca să-i h răn esc
vacile ei îm p u ţite !
— C alm ează-te, Imogen. P a rcă eşti o fetiţă
geloasă. Şi oricum , dacă voia să se dea la el, nu
cred că ţi-a r fi spus că l-a su n a t, nu-i a ş a ? Ar
tăcea m âlc fix de-aia.
— Şi aici te înşeli am arnic, am ad ă u g at eu c'u
o voce u n pic cam p rea strid e n tă , gesticulându-i
în fa ţă cu o fu rcu liţă m u rd a ră. D e-asta e aşa de
d e ş te a p tă ! La fel a făcut şi cu Tilly, acelaşi gen
de prietenie, vacanţe îm p reu n ă în s tră in ă ta te şi
apoi - z b a n g ! - trece d rep t pe sub rad ar. E ca un
p a ra v a n com portam entul ă s ta - vai, cum, Alex
şi cu m in e? Am făcut ochii m ari im itând-o pe
Eleanor. Doamne, nu, suntem doar prieteni foarte
buni, p rieten i d in to tdeauna. Vai, e a tâ t de deş­
te a p tă , H an n ah , a tâ t de d eşteap tă, nici nu -ţi dai
seam a. M anipulează oam enii în draci, îi atrag e
la ea în plasă. E punctul ei forte. Adică, uită-te
n iţe l la t i n e ! Acum vreo câteva zile ţi se p ărea
că e in trig a n tă şi că nu poţi avea încredere în ea.
Mai ţii m inte povestea cu tip a cu gym khana, Sue,
care avea o echipă unde voia să-l bage şi E leanor
pe Theo sau cea cu perdelele dinainte de Crăciun,
pe care a ignorat-o apoi la biserică? Doam ne, păi
n u ţi-a lu a t p rea m u lt să u iţi to ate astea, n u ?
N u p rea i-a lu a t m u lt tim p să te a d e m e n e asc ă !
— N u m -a adem enit, p u r şi sim plu m -a in v itat
la m asă la ea cu Eddie cu to t şi eu am acceptat.
M aturizează-te odată!

323
— Şi acum o să stea la L ondra exact când o
să fie şi Alex acolo, am c o n tin u at eu în culm ea
furiei.
— Of, p e n tru num ele lui D u m n e z eu !
— Şi nu-i aşa că m i-a zis fuguţa despre a sta ca
să n u m ă pot întoarce apoi a su p ra ei şi să zic —
păi nu ştia m ! N u ştiam că o să fiu cea care e
obligată să ste a aici în ţe p e n ită în noroi în vrem e
ce ei s ta u lin iştiţi în oraş. A şa face ea lucrurile,
H an n ah , n u vezi? E a n u se furişează niciodată,
nu, nu, are m u lt m ai m ult curaj decât să se
furişeze. Ea, ea e tu p e is tă !
Am privit-o pe H a n n a h cu n işte ochi plini de
ură.
E a se u ită la m ine plină de m ilă şi se ridică
de pe scaun, îşi luă geanta de pe sp ă ta r şi şi-o
puse pe um ăr.
— Im ogen, s tă la L ondra p e n tru că treb u ie să
se ocupe de afacerea ei, ţi-a şi zis a sta . Are de
scos o colecţie de ia rn ă . Sincer, începi să p ari
cam p rea s ă rită de pe fix. M ă în tre b cine o avea
nevoie cu-adevărat de consiliere psihologică dintre
noi două.
Şi zicând acestea, ridică din sprân cean ă şi
trecu pe lângă m ine, ieşi din c ăsu ţă şi porni prin
noroi p â n ă la m aşină.
D upă ce-a plecat, m -am aşezat la geam şi am
priv it ab sen tă peste câm piile m u stin d de apă,
^care e ra u delim itate de n işte ziduri m ititele de
p ia tră uscată, cu m âinile încrucişate pe piept şi
palmele strânse tare. Trem uram niţel. Dintr-odată,
ca un făcut, m -am repezit la unul dintre sertarele
din b ucătărie, am scos un creion şi u n carneţel
şi m -am a şezat din nou la m asă. M -am oprit să
m estec niţel cap ătu l creionului, apoi am scris o

324
lis tă cu to a te m otivele p e n tru care tre b u ia sau
nu tre b u ia să-m i fac griji din cauza lui Elenor.
C ând am te rm in a t, m -am u ita t la ea cu atenţie.

D edesubtul titlu lu i „Să-mi fac griji“ scrisesem :

1) în că e frum oasă.
2) A fost în d ră g o stit de ea odată, deci s-ar
p u tea înd răg o sti de ea din nou.
3) Se p rea poate să se întâm ple a sta , p e n tru
că acum e a tâ t de aproape de ea.
4) E a e cu ani-lum ină în a in te a ta din punct
de vedere social (are farm ec, savoir fairk,
încredere în sine etc.).

Şi sub „Nu-mi fac griji" sc rise se m :

1) S-a te rm in a t cu ani în urm ă.


2) O am enii n u se întorc a su p ra deciziilor.
3) N im eni n u face caca la el în b ă tă tu ră .
4) E soţul tă u , p e n tru num ele lui D u m n e z eu !

Am p riv it a doua listă. în d reptul n u m ăru lu i


p a tru . Da. Sigur că da. H a n n a h avea drep tate,
eram ridicolă. Com plet ridicolă. D intr-odată am
în cep u t să m ă sim t p ro st p e n tru că i-am făcut
a şa o criză de nervi. Şi slavă D om nului că fusese
nu m ai H a n n a h de faţă, m i-am zis în sinea m ea
pe când rupeam bucata de hârtie din carneţel şi o
m ototoleam . D oar sora m ea de faţă. Slavă Dom­
n u lu i că n u începusem să m ă descarc în felul
ă sta când era şi Eleanor aici, înainte să fi încălecat
pe C racker şi să fi d isp ăru t. M i-am im aginat
cum i-a r fi povestit ea lui P iers la m asa de s e a r ă :
— Vezi tu , dragul m eu, îmi cam fac griji pentru
ea.
325
M -am rid ic at de la m asă şi am a ru n c a t gogo­
loiul de h â rtie în coş. Apoi l-am scos, l-am ru p t
în b u căţi şi l-am a ru n c a t din nou. Mă u ita m la
bucăţelele de hârtie care stă te au acolo pe frunzele
de sa la tă ca şi când cineva încercase să le ascundă
ca să scape de ele. Le-am pescuit rap id din coş
şi m -am u ita t în ju r p rin b u cătărie după un
chibrit. N -aveam chibrituri. D intr-odată m i-am
în d esat h ârtiile în gură. Şi apoi, prin uşa deschisă
de la hol, m -am v ăzu t în oglindă cum încercam
să în g h it şi m -am îngrozit. încet, am scos gogo­
loiul de h â rtie şi l-am a ru n c a t în coş. M i-am
ţin u t capul în piept şi am s ta t o clipă în tăcere,
cu gân d u rile aiurea.
D upă ce-au tre c u t câteva clipe, m-am dus calm
înspre dulapul de sub scări. M-am aplecat şi mi-am
lu a t şalu l tric o ta t şi am observat că-mi tre m u ra
m âna. Am privit-o m ai cu a ten ţie. Am s trâ n s
pum nul. O are ce mi se în tâ m p la ? De ce oare m ă
to t p u rta m a şa ? Şi cum răm â n ea cu noul capitol
din v ia ţa m ea pe care voiam să-l încep, acela
care u rm a să m ă facă m u lt m ai în crezătoare în
propriile forţe, să fiu m u lt m ai pozitivă şi să m ă
schim b? Pe când îm i în d re p tam spatele şi îmi
p uneam g e a n ta cu vopsele pe um ăr, m ă sim ţeam
de p arcă aceasta m i s-ar fi îm potrivit.

Ceva m ai tâ rz iu , când stă te a m cu şevaletul


m eu în livadă, ştiam foarte clar că m ai am doar
încă vreo oră p ân ă să treb u iască să-l iau pe Rufus
de la şcoală, ceea ce nu-m i ajungea în mod sigur,
d a r era singurul fel în care p u team să m ă calm ez
şi să-m i m ai alu n g din dem onii care m ă cople­
şiseră, a şa că m -am m ai lin iştit. Lucru care nu
m i-a lu a t prea m u lt tim p. C h iar dacă nu voiam

326
nici în ru p tu l capului să recunosc, ceva din locul
ă sta era foarte special; avea de-a face cu m işcările
n a tu rii - fagii ă ştia , de exem plu, cu frunzele lor
de culoarea lăm âii verzi care făceau um bre dan te­
late p rin ia rb ă sa u castan ii ă ştia cu frunzişul des
şi adâncim i ascunse —ceva de-a face cu reacţia
. * ’
im e d ia tă la lum ina şi culorile din ju r, to tu l era
a şa de îm bătător, a şa de e n tu z iasm a n t, că mă
ţinea cu sufletul la gură. Şi nu m ai lăsa toate grijile
acelea îngrozitoare să-m i b â n tu ie p rin cap.
L ucram repede, tră g â n d linii sigure şi rapide
pe p ânză p â n ă am ajuns la pu n ctu l - şi afară
ajungeam m ai repede în sta re a a sta - când liniile
m ele e ra u m u lt m ai p u ţin m ă su ra te şi gândite şi
m ult m ai impulsive, şi in tram în starea aceea mi­
n u n a tă în care aproape că nu m ai eram conştientă
de nim ic şi pictam num ai din in stin ct, de parcă
vopselele zb u rau singure pe p ânză şi adânceau
m ai ta re norii şi copacii şi văile într-o m an ieră
care, m ai tâ rz iu , când priveam re z u lta tu l şi t r ă ­
geam a er în piept, m ă făcea extrem de m ulţum ită.
Din când în când, în m om entele astea de dulce
u ita re , se în tâ m p la n e p re v ă z u tu l: îm i cădea o
p ic ă tu ră pe nas, apoi încă u n a şi, în cele din
u rm ă, m ă trezeam cu u n a pe pânză şi p â n ă să
reuşesc să-m i deşurubez p ânza de pe şevalet şi
să fug d isp e ra tă cu ea înspre casă ţinând-o cu
fa ţa în jos, se producea o ru p ere de nori.
Astăzi tim pul îmi era potrivnic. Mă tot încovoiam
sub rafalele unui v â n t pu tern ic de la nord-vest
şi îm i dădeam n e ră b d ă to a re p ă ru l din ochi, care
se to t în c ă p ă ţâ n a să-m i flu tu re în ju ru l feţei.
Din când în când, câte-o frunză m i se lipea de
pânză, ba chiar şi câte-o pană. O pană ? Am cules-o
de pe p ân ză şi am co n tinuat să pictez, d a r apoi

327
încă u n a îm i a te riz ă pe p a le tă şi încă una. M-am
încruntat, scoţându-le din albastrul m eu de Prusia,
şi m -am tre z it suficient din v isare cât să m ă
în tre b de unde oare veneau penele astea. Am
p riv it în ju r şi apoi am răm a s cu g u ra căscată.
In fa ţa ochilor m ei se petrecuse o scenă îngro­
zitoare. O g ă in ă m are - C ynthia, u n a d in tre
frum oasele m ele m oţate - zăcea d ecap itată la
vreo cinci m etri de m ine.
Am în lem n it to a tă , cu pensula în a e r şi cu
groaza în tip ă rită pe faţă. Apoi, aru n cân d p a le ta
cât colo în iarb ă, am zbughit-o cu am ândouă
m âinile la gură. D o am n e! D o am n e! Am p riv it în
j u r com plet sp e ria tă şi m ă tot în tre b am în gând
dacă încă m ai era aici. M ă în treb am dacă m ai
e ra u şi altele. O are le om orâse pe to a te ? P e n tru
că aceasta era —sigur era chiar vulpea —şi oare le
lăsase în aceeaşi stare m izerabilă ca pe m ult iubita
m ea lady C ynthia ? Cu inim a b ătân d să-mi spargă
pieptul am fugit înspre grăm ada de bălegar unde
ştiam că le place să stea, zburătăcind şi scurm ând,
şi am descoperit, spre m area m ea u şu ra re , că
m ajo ritate a din echipa obişnuită era cocoţată în
vârful grăm ezii şi ciugulea larve şi râm e. C hiar
e ra u aproape toate, n u ? Am început să n u m ăr
a g ita tă nevoie m are. Zece, unsprezece, douăspre­
zece... nu. T rebuiau să fie 14 în to tal. C ynthia
e ra u n a d in tre ele, d a r m ai lipsea u n a în afară
de ea. Vai, găina m are m aro, M aica Tereza şi -
vai, Doam ne ! - p u işo rii!
< Am fugit cât m ă ţin e a u picioarele în sp re h a m ­
bar, unde s tă te a Tereza de obicei, p e n tru că îi
plăcea m ai m u lt acolo, în u m bra sa răcoroasă ca
o p e şte ră şi la adăpost p e n tru puişorii ei şi, cât
îm i obişnuiam ochii cu în tu n ericu l, am văzut-o,

328
s tă te a lângă baloturile de fân şi păzea u n pui
m ort, d a r ceilalţi n u e ra u nicăieri p rin apropiere.
Vai, Doam ne, oare fu seseră toţi... ? O priveam pe
cloşcă. Ochii ei în tu n e c aţi şi rotunzi se u n iră
în tr-u n fel de ja le cu ai mei. Vai, Dqam ne, toţi
fuseseră lu aţi şi m âncaţi, m ai p u ţin m icuţul ăsta,
p uişorul ă sta care... da. M -am lă s a t pe vine. încă
se m ai m işca. în că m ai era în viaţă. Spre conster­
n a re a găinii, l-am lu a t de jos, am privit cu groază
în j u r - nu, to ţi d isp ăru seră, chiar to ţi - şi am
fugit cu el în m âinile m ele făcute căuş p â n ă în
casă. O are ce-ar fî zis R ufus? Of, oare ce-ar fi
zis? T rebuia să salvez m ăcar unul. T rebuia!
Tereza m -a u rm a t nerăb d ăto are, cu picioarele
d e p ă rta te şi cu capul în piept, fugind cu fustele-i
p en ate flu tu râ n d în u rm ă, ţin â n d u -se după m ine
p â n ă în casă, unde am n ă v ă lit pe uşă şi m -am
în tin s d rep t spre telefon.
— Clinica v eterin ară M arshbank, spuse o voce
cunoscută în vrem e ce Tereza ţo p ăia pe lângă
m asă în ju ru l m eu, pe linoleum ul de pe jos.
— Cu v e te rin a ru l, vă rog, am în g ăim at eu.
Repede.
— E plecat pe te re n la u n consult acum. Pot
să-i tra n sm it un mesaj din partea dum neavoastră ?
— Da, spuneţi-i că e o urg en ţă. Spuneţi-i să
vină repede la S hepherd’s C ottage, pe dom eniul
fam iliei L atim er, vă rog...
Am pus receptorul la loc în furcă. P uiul era
din ce în ce m ai neputincios, mi-am d at seam a de
a sta , corpul lui m ititel şi galben era din ce în ce
m ai a m o rţit în m âinile m ele, ţin e a ochii închişi
pe ju m ă ta te . Avea nevoie de m ai m u ltă căldură
şi a s ta im ediat. Cu M aica Tereza la picioare, care
îm i u rm ă re a em oţionată orice m işcare, m -am

329
n ă p u s tit în sp re cuptorul cu lem ne R ayburn, pe
care-1 în ju rasem din suflet în p rim a zi când am
ajuns, în treb ân d u -m ă în gând cine oare m ai are
tim p în ziua de azi să ste a să bage cărbuni sub
cuptor, d a r acum îl binecuvântam p e n tru faptul
că em itea o căldură constantă. Am deschis u şa de
la cuptor şi m i-am b ăg at n iţel m âinile în ă u n tru
de probă, ţin â n d g răm ăjoara p reţio asă de pene
în palm ele făcute căuş. P rea fierbinte? O să avem
pui la cu p to r? Am privit-o repede pe m am ă. Da,
poate că era p rea fierbinte. Poate că a r fi tre b u it
să-l las în ham bar, unde s tă tu s e p â n ă atunci,
unde m am a p u tea să-l m ai supravegheze sin ­
gură ? C hiar că avea m ai m u ltă vlagă atu n ci când
l-am luat.
— îm i pare rău , îmi pare ră u , i-am şo p tit şi
am fugit înapoi afară.
Am tre c u t p rin c u rte , cu Tereza d u p ă m ine,
şi am ajuns înapoi în ham bar, unde am lă s a t
puişorul jos pe aceeaşi g răm ăjoară de fân. Poate
că a r tre b u i să se aşeze pe el să-l învăluie în
căld u ra corpului ei pufos. N u prea p ă re a că vrea
să facă a s ta şi, după ce îl ciuguli p u ţin cu ciocul
ca şi când a r fi v ru t să-l certe, o zbughi în curte
ca să cau te râm e p rin păm ân t. O priveam cum
se în d ep ă rta , de-a d rep tu l îngrozită. N u! N u!
în to a rc e -te ! Tocmai ţo p ăia către uşă. Se ducea
în sp re celelalte găini care s tă te a u călare pe g ră ­
m ad a de bălegar. M i-am s trâ n s to a te p u terile pe
care le m ai aveam şi m -am în tin s spre ea cu
re s p ira ţia tă ia tă şi am luat-o în b raţe. O g ră ­
m adă de oase tăioase şi de pene zb u ră tăc ite mi
se zbătea în m ân ă şi dădea din aripi, d ar eu am
ţin u t-o s trâ n s şi am pus-o să se aşeze pe puiul

330
ei. Cloncăni in d ig n a tă şi o zbughi înapoi afară
cât ai zice peşte. Am privit-o neputincioasă cum
se în d ep ă rta .
— D ar treb u ie să-i ţii de cald, am Im plorat-o
eu cu o voce p ierd u tă. O să m o a ră !
E a m ă învrednici doar cu o privire rece şi se
duse înapoi la tovarăşele ei.
Acum ajunsesem deja pe culm ile d isp erării şi
am în g en u n ch eat în fa ţa p u iului care zăcea pe
fân. Am suflat peste tru p u şo ru l său mic şi galben
ca şi când aş fi făcut a b u r pe u n geam iarn a.
N-am p u tu t chiar să-i dau „ săru tu l vieţii“ - n-am
p u tu t să-i fac resp ira ţie cioc la cioc - şi m irosea
groaznic, cam ca un şn iţel de pui strica t, d a r eu
eram convinsă că îl ajut cumva. Abia îm i intrasem
în m ână, m ă aplecam în fa ţă ca şi când făceam
un fel de m ătă n ii şi expiram cu u n zgomot care
îi zb u rătăcea penele, când m i-am d a t seam a că
în spatele m eu se auzeau paşi.
P a t Flaherty, lu m in at din spate de o raz ă de
soare ca un reflector, in tr a pe uşa de la ham bar,
o siluetă în altă şi deşirată îm brăcată cu o pereche
de blugi ponosiţi şi un tricou alb, ţin â n d în m ână
g e a n ta de piele.
— Ce e? Ce s-a în tâ m p la t?
— Vai, slavă D om nului! am zis şi m -am întors
spre el, aproape zdrobind puişorul cu g en u n ­
chiul. U u u u p s ! Doam ne sfinte..., şi l-am a ra n ja t
repede în fân. Slavă D om nului că a ţi v e n it! '
— Ce s-a în tâ m p la t?
M-am rid icat în picioare şi am a r ă ta t cu dege­
tu l în sp re tru p u şo ru l care zăcea în fân.
El îl privi.
— Ce e?

331
— Păi, e pe m oarte, treb u ie să-l salv aţi!
El se lăsă pe vine, îl privi p u ţin , apoi îl aruncă
înapoi în fân.
— E m ort. Ce e a şa de u rg en t, deci?
— M ort ?
— E rece ca g h e a ţa , p e n tru num ele lui
D um nezeu! Ce se în tâ m p lă aici?
— Vai, m -am aplecat a su p ra lui şi l-am rid icat
cu grijă. A tunci trebuie să-l îngropăm . R ufus o
să vrea să-l îngropăm . Vai, e groaznic! m -am
lă s a t pe vine şi am izbucnit în plâns.
— D oam nă C am eron, p e n tru ce m -aţi chem at
aici?
— P e n tru pui, am zis eu p rin tre lacrim i, s u n t
to ţi m orţi. Şi C ynthia.
— C ynthia ?
— M oţata. Vulpea a ia b leste m a tă i-a om orât
pe t o ţ i !
— P ăi, ghinion, a zis el nerăbdător, d a r de ce
m -aţi chem at aici? Ce să fac?
M i-am în to rs fa ţa în lă c rim a tă către el.
— Păi, credeam că o să-l salv aţi pe ă s t a ! N u
a s ta faceţi? N u salv aţi vieţi?
Se enervase teribil.
— M -aţi chem at p â n ă aici p e n tru u n pui ? Mi
s-a zis că aici s-a în tâ m p la t ceva groaznic; am
presupus că e cel p u ţin u n câine tu rb a t care-a
in tr a t în tu rm a de oi şi le s fâ ş ie !
— O are ce-o să-i spun lui R ufus? tre m u ra m
eu plângând.
— Că aşa e v iaţa la ţ a r ă ! se ră s ti el la m ine.
D oam nă Cam eron, mi s-a zis că aveţi o u rg en ţă
în tim p ce a sistam la o n a şte re de viţei gem eni,
d in tre care unul a ie şit cu picioarele în ain te, ia r
celălalt încă urm ează să se nască, dar, din fericire,

332
probabil că a fost fă ta t de-acum. Sigur, nu m ulţu- *
m ită d u m n e a v o a s tră !
— A, deci puii m ei su n t m ai p u ţin im p o rtan ţi
decât vaca a ltu ia , n u ? m -am r ă s tit eu la el.
— S igur că d a !
— De ce? P e n tru că n u s u n t la fel de m ari?
El se aplecă peste m ine cu ochii săi negri
sclipind de m ânie.
— Da, ch iar a şa e. In s itu a ţia a sta , m ărim ea
chiar contează!
— D ar eu...
— Şi valoarea, doam nă Cam eron. Viţicile p re ­
m iate ale lui Ted P a rk e r su n t m ult m ai valoroase
decât puişorii dum neavoastră de P aşte, vă asigur.
A sta e a doua oară când m ă chem aţi de pom ană.
Să n u se m ai întâm ple. B ună ziua.
Se în to a rse pe călcâie şi o luă la picior.
M-am ridicat şi m-am grăbit să-l prind din urm ă.
— Dar nici m ăcar nu vă uitaţi un pic la Cynthia ?
A fost d ecap itată, p e n tru num ele lui D u m n ezeu !
— Păi, atunci nu prea am ce să-i fac, nu ? Acum,
în loc să vă m ai a g ita ţi pe-aici ca o găină deca­
p ita tă , vă sugerez să închideţi puii m ai devrem e.
Vulpea iese la v â n a t pe la ora cinci în perioada
a s ta a anului.
— Să-i închid ?
— Da, când îi băgaţi în ău n tru seara, zise arun-
cându-şi g e a n ta pe b ancheta din spate a Land
Roverului său decapotabil.
— Vai, m -am op rit eu.
Se în to a rse spre m ine.
— Ce e?
— N-nu. Nu-i nimic.
Mă privi cu o m ină aspră. Făcu un pas spre mine.
— Nu-i b ăg aţi în ă u n tru noap tea?

333
— P ăi, eu... m i-am tre c u t lim ba peste buze,
credeam că se culcă singuri.
El m ă privi com plet uim it.
— U nde?
— P ăi, n u ştiu , am p riv it şi eu în ju r dispe­
ra tă . în copaci?
— în copaci? re p e tă el. Cum ad ică? La fel ca
rândunicile şi m ierlele ? Poate credeţi că dorm în
cuibuşoare călduroase?
— P ăi, n u ştiu. C redeam ...
— A ţi v ăzu t vreodată găini zb u rân d p rin g ră ­
dina d um neavoastră, doam nă C am eron? G ăini
care-şi ia u zborul p rin stra to sfe ră în tr-u n stol
com pact? C are fac acrobaţii în a e r?
— N u, d a r...
— S au poate, de fapt, se c a ţă ră în copaci, n u ?
Ca să ajungă p â n ă la cuiburile lor? Se a g a ţă de
ra m u ri cu picioruşele lor lungi, n u ?
— P ăi le-am v ăzu t cum s-au u rcat, am bolbo­
rosit eu, pe o b ară în a ltă în ham bar ca să se culce.
— D a, în cazuri extrem e, pot zbura undeva
sus ca să se culce, d a r aripile le-au fost retezate,
deci n u pot zbura în copaci. U nde e coteţul dum ­
n e av o astră ?
L-am p riv it cu ochii m ari.
— Eu... N u ştiu.
— Nu ş tiţi ? A tunci, unde fac ouă ?
M i-am frecat fru n te a cu v ârfurile degetelor.
Ouă. Da, m ă în treb asem despre chestia asta.
M i-am dres glasul.
— Păi, am observat că nu fac ouă, de fapt, d ar
am crezut că o fi perioada aceea din lu n ă sau
ceva de genul ăsta.
— P erioada aceea din lu n ă ? se holbă la m ine
fă ră să-i vină să-şi creadă urechilor. Cum adică

334
Perioada aceea din lună? Acestea sunt cloşti care
ne ouă, doamnă Cameron, nu sunt o turmă de
lomei plângăcioase care se vaită de m igrene!
D upă ce-a zis a sta , s-a în to rs brusc pe călcâie
şi s-a dus în dosul căsuţei. E u m -am g răb it să-l
urmez. O lu ă în sp re potecuţa de p ă m â n t şi apoi
trecu de tu fişu rile de forsythia şi de păşunea
noroioasă, o lu ă pe poteca p ie tru ită care ducea
spre că su ţa de p ă p u şi1... vai.
— Ce n a ib a credeţi că e a sta , a tu n c i? zise el
ridicând u ş iţa de lem n.
Am în g h iţit în sec.
— Da, acum a văd că e probabil u n coteţ, dar...
Rufus şi cu m ine am crezut că...
Nu. N u-i spune ce ai crezut. Că din prostie au t
făcut u şiţa de la casa de păpuşi prea m ică p e n tru
a in tra copii în ea şi că am încercat să-l băgăm
pe R ufus în ă u n tru pe u şă într-o după-am iază.
— E p e n tru lilip u tan i, ca în Călătoriile lui
G u lliver! îm i zisese el când ne-am p răv ă lit pe
iarb ă p u ţin m ai tâ rz iu râz â n d am ândoi.
— D oam ne fereşte, zise P a t ridicând o acope­
rito are undeva în spatele căsuţei, pe care eu n-o
observasem .
In tr-u n şir de cutii mici şi pline de paie, duzini,
şi când zic duzini chiar la duzini m ă refer, de
ouă stră lu c e a u în întuneric.
— Doam ne, am spus tâ râ n d u -m ă p â n ă acolo.
Şi to ate a ste a oare s u n t strica te acum ?
— S u n t de o m ie de ori m ai proaspete decât
orice ouă g ăseşti pe la superm arket. A siguraţi-vă
doar că n u plutesc.

1. In original, Wendy house — casă de păpuşi în care


poate intra un copil ca să se joace.

335
— Să p lu te a scă ?
— Da, zise el, fără pic de răb d a re în glas. Le
p u n e ţi într-o oală cu apă. Cele care plutesc su n t
stricate, re stu l su n t bune de m âncat, adăugă,
ridicând un a lt capac. A, da, am ş tiu t eu. Aveţi
o cloşcă aici. Cloceşte acum , deci n-o d eran jaţi,
p e n tru că din ouăle a ste a s-ar p u tea să ia să pui.
— A, adică o să am m ai m ulţi puişori m ici?
— Cam a şa se p are că se în tâm plă, zise el sec.
Ciclul vieţii.
— A, şi a s ta e găina care a d isp ă ru t acum
ceva vrem e. Şi a ra tă exact ca C ynthia, e id en ­
tică ! Am să-i spun lui R ufus că e chiar C ynthia
şi n-o să-şi dea seam a că nu-i aşa!
— Aţi p u te a ! se u ită la m ine cu a ten ţie. S au
a ţi p u tea să-i sp u n eţi adevărul.
P use capacul la loc şi o luă pe poteca p ie tru ită
înapoi. P a rcă m ereu fugeam după b ă rb a tu l ăsta.
— Şi la ce oră a r tre b u i să-i duc la culcare ?
E l se opri la câţiva paşi d ista n ţă de Land
R overul său. Se în to arse şi am v ăzu t cum îşi
stă p â n e a un zâm bet.
— Cum la ce oră ? Păi, după ce şi-au b ă u t
ceaşca de cacao şi le-aţi citit o poveste, evident.
M -am ro şit to ată .
— Nu, doar voiam să spun...
— Doam ne sfinte, când se în tu n e c ă ! D ar dacă
vă faceţi griji din cauza vulpii, p u ţin m ai devrem e
zilele astea, ok?
Am- d a t din cap a înţelegere. S ări în Land
Rover, fără să m ai deschidă uşa.
— M ai am o în tre b are , am m u rm u ra t eu.
El dădu din cap a leham ite şi porni m otorul.
— N u-m i spuneţi. S ta ţi, lăsaţi-m ă să ghicesc.
Cum le faceţi să se culce m ai devrem e? A tunci

336
când nu p u te ţi p u r şi sim plu să le stin g eţi televi­
zorul şi să le trim ite ţi în p a t?
E u am d a t din cap pe m u teşte, cu ochii încă
închişi.
— Păi, le m ân a ţi în ă u n tru , p e n tru D um nezeu,
ca pe anim alele sălbatice, şi, apropo de a sta , se
în to a rse pe scaun ca să ajungă fa ţă în fa ţă cu
m ine, lăsân d u -şi b ra ţu l bro n zat să tre a c ă peste
u şă în sp re m ine, cu m otorul încă pornit. Dacă
antropom orfizaţi anim alele dom estice şi le daţi
num e tu tu ro r, o să vă fie foarte greu când mor.
M ai ales copiilor le e greu. Dacă e doar ceva de
genul „cea m aro“ sa u „cea albă“ şi n u m ai ştiu eu
ce num e, şi când zise a s ta a ră tă e x asp erat spre
u n cocoş care se plim ba p rin apropiere, ă s ta e
Coco-Şoco? p resu p u se el.
— II cheam ă Nobby, am în g ăim a t eu.
— N obby?
— E m ereu singur. N -are prieteni.
— Aha, zise el încet. Să sperăm că to tu şi la
în m o rm â n tare a lor n-o să fiu şi eu chem at. Se
p are că nim ăn u i n-o să-i pese când o să dea el
colţul. Ce încerc să zic e că-i o m are te n ta ţie să
ajungi să sentim entalizezi to ate anim alele do­
m estice şi a şa devine foarte greu de su p o rta t
când mor.
— M ulţumesc, am dat eu din cap a încuviinţare,
un pic am o rţită, ia r ochii lui în tu n e c aţi e ra u ceva
m ai în g ăd u ito ri decât p â n ă acum. O să ţin cont
de asta.
— Aşa să faceţi.
A m bală m otorul şi m ai ta re şi întoarse m aşina,
lăsâ n d urm e în form ă de cerc în curte.
— Acum, vă rog să m ă scuzaţi, d a r treb u ie să
m ă ocup de încă o fem eie cu horm onii raz n a la

337
Ted P a rk e r acasă. Va tre b u i să-m i bag o m ân ă în
fundul vacii respective.
Şi zicând a sta , d isp ă ru în tr-u n nor de p ra f pe
d rum ul de p ă m â n t în zigzag.
T rebuia n e a p ă ra t să strice to t fasonul, n u ?
m i-am zis eu privindu-1 cum se duce. T rebuia să
m ai bage o in su ltă , să-m i m ai facă o caricatură.
O clipă îm i zicea despre cum să-l fac pe Rufus să
suporte m o artea an im alelor m ai uşor, aproape
că detectasem un pic de com pasiune în obser­
v a ţia a sta , apoi im ed iat revine la vechile ifose de
v e te rin a r scârbit şi enervat. Ar treb u i să înveţe
odată şi-odată, m i-am zis când am in tr a t înapoi
în casă şi am tr â n tit uşa în u rm a m ea, că e ra în
in d u stria serviciilor şi că pacienţii e ra u cei m ai
im p o rtan ţi. Şi dacă voia să aibă succes cu clinica
aia a lui privată, a r trebui să aibă şi nişte m aniere
m ai alese!

338
Oopitodud 16

A doua zi am sunat-o pe K ate şi i-am povestit


şi ei tă ră şe n ia .
—Vai, Doam ne, b ia ta de tine. D ar să ştii că
are d rep ta te , din păcate, spuse ea şi m ă lă să cu
g u ra căscată de uim ire, nu poţi să chemi v e te ri­
n a ru l p e n tru găini, şi m ai ales n u p e n tru puişori.
T ata p u r şi sim plu le sucea g â tu l când a ră ta u un
pic bolnavi.
— N u!
— N u s u n t anim ale de com panie, Imogen. N u
poţi să te a taşezi de anim alele dom estice. De
unde crezi că vine puiul Kiev de la M arks and
Spencer?
— A şa o fi, am în cu v iin ţat eu pe un ton um il.
M i-am zis că în tr-u n fel era cam a sp ră azi. Şi
m i-am d a t seam a că uitasem să o su n înapoi
după ce m i-a lă s a t u n m esaj pe robot să p tă m ân a
tre c u tă şi m ă întrebam , sim ţindu-m ă de-a dreptul
vinovată, dacă n u cum va se sim ţea jig n ită. M esa­
ju l zicea pe un ton plângăcios, „Când ai niţel
tim p liber“, d a r chestia groaznică era că nu prea
avusesem vrem e. în ultim ul tim p, pictam aproape
m ereu sa u m ă ocupam de anim ale. Şi p u r şi
sim plu nu avusesem pic de tim p p e n tru asta.

339
— R ufus s-a s u p ă ra t rău , nu, continuă ea pe
u n ton m ai blând, poate că acum re g re ta tonul
ăla de „term ină cu pro stiile11 pe care-1 adoptase
m ai devrem e.
— Da, de fapt, s-a su p ă ra t, d ş r a fost m ai
degrabă furios decât trist. Toată se ara tre c u tă
şi-a petrecut-o pun ân d capcane p e n tru vulpe.
C h iar aşa şi era, când am ven it acasă de la
şcoală, fa ţa lui se făcuse albă ca varul.
— Cum adică, chiar pe to ţi? I-a om orât pe
to ţi? Şi pe C y n th ia?
— Din păcate, da, dragul m eu, am zis eu tem ă­
toare, frângându-m i mâinile. D ar veterinarul mi-a
zis că to ate a ste a s-au p e tre cu t foarte repede şi
că nici n u şi-au d a t seam a ce li se în tâ m p lă de
fapt.
N u i-am povestit şi ultim ele clipe de v ia ţă ale
u n u i an u m it puişor ale cărui chinuri fuseseră
prelu n g ite degeaba de o fem eie n ebună care l-a
b ăg at în cuptor şi apoi l-a sufocat cu re sp ira ţia
ei u r â t m irositoare.
— îm p u ţita ! a zis el, roşindu-se to t de nervi.
— R u fu s !
— C h iar aşa şi e ! V reau s-o omor.
Şi lu ându-şi bucăţica de pâine cu dulceaţă
F.R.O.G.1, s-a n ă p u s tit a fa ră din b u c ă tă rie cu
lacrim i în ochi, ca să vadă re stu l găinilor.
Din fericire, am av u t in sp ira ţia şi curajul, mi
se p ă re a u n m are curaj, să scap de corpul sc u rta t

1. Tip de gem de fructe asortate compus din smochine


(în eng., fig), zmeură (raspberry), portocale (orange)
şi ghimbir (ginger). împreună, iniţialele acestor fructe
formează cuvântul frog, care, în engleză, înseam nă
„broască11. Denum irea pentru copii este „frog in a
j a r “ („broască la borcan").

340
de cap al Cynthiei. Cu o pereche de m ânuşi de
cauciuc M arigold am băgat-o m ai în tâ i în pubelă,
d ar apoi, de frică să nu putrezească şi să a tra g ă
vulpea cu m irosul, am luat-o de pe culcuşul ei de
coji de cartofi, cu m âinile cât m ai d ep arte de
corp posibil, n ăucă şi cu fa ţa schim onosită de
scârbă, am dus-o undeva pe p ăşu n ea unde s tă ­
te a u vacile care s-au s trâ n s to ate în ju ru l m eu,
am să p a t o groapă gâfâind şi, lac de sudoare,
înarm ată cu un târnăcop, aşa de ta re era păm ântul
că m i-a tre b u it un târnăcop (asta, evident, venind
de la o femeie care e m ai obişnuită să fie do tată
cu o poşetă şi să se plim be pe s tra d a principală
din Putney) şi am sc ăp a t de dovezi. Deci, atunci
când s-a dus în curte, R ufus a v ăzu t doar găinile
care su p ra v ie ţu iseră ciugulind vesele şi h o tă râ te
de p arcă nici nu le p ă sa că fu seseră decim ate.
A lip sit vreo ju m ă ta te de oră, cred că a plâns
niţel, apoi a venit repede înapoi în casă şi a d at
un telefon. P este zece m in u te m -am u ita t pe
geam ul de la b u cătărie şi am văzut-o pe Tanya
îm brăcată cu u n tricou galben şi colanţi a lb a ştri
care cobora dealul şi să re a peste p â râ ia şu l din
v a le ; avea în m ân ă ceva ce p ă re a să fie o bucată
de sfoară. C ând am ieşit în curte un pic m ai
târziu, i-am g ăsit pe am ândoi în ham bar, c ă ţă ra ţi
pe cea m ai în a ltă c ă p iţă : Tanya e ra cocoţată în
cârca lui R ufus şi se clătin a d estu l de periculos
dintr-o p a rte în tr-a lta când încerca să tre a că un
capăt de sfoară peste o b â rn ă tra n sv e rsa lă , pe
când celălalt cap ăt era legat în form ă de la ţ de
sp ân zu răto are şi a tâ rn a pe jos. P rin la ţu l acesta,
se p a re că avea să tre a c ă vulpea ca să ajungă la
o coţofană m o artă şi plină de vierm i pe care o
prinsese unul d in tre fra ţii Tanyei şi care zăcea

341
in sta la tă într-o cutie de pantofi; când vulpea va
ajunge la coţofană, la ţu l se va strâ n g e în ju ru l
ei şi se va spânzura. Sigur, b ăn u iam că D e p a rta ­
m en tu l de S ă n ă ta te şi S ig u ra n ţă Publică a r avea
nişte obiecţii, d ar Tanya p retin d ea că in s ta la ţia
avusese u n succes nebun, a şa că eu i-am povestit
şi lui K ate despre ea.
— Se p are că R ufus ch iar s-a descurcat de
m inune pe-acolo, m i-a zis ea. Şi şi-a m ai g ăsit
şi-o p rie ten ă b u n ă deja. Vai, nu, să ştii că-i e
foarte dor de Orlando, am zis eu repede. Aşa m i-a
zis ieri. Doar că, vezi, ştii şi tu , copilul nou e m ereu
foarte interesant. Tanya probabil c-o să se întoarcă
înapoi la p rie ten ii ei m ai vechi în curând.
— Şi e în to ate echipele? în tre b ă K ate. Adică
echipele de la şcoală?
— P ăi, n u p rea au echipe aici, K ate. D an -
adică dom nul H u n te r - crede că v â rsta de nouă
ani e cam p rea m ică p e n tru a organiza com petiţii
sportive de crichet şi de fotbal. Zice că zece ani
e o v â rs tă m u lt m ai b u n ă p e n tru lu cru ri de genul
ă s ta şi înclină spre jocuri cu m ingea la sport, ia r
lui R ufus îi place chestia a sta , p e n tru că n u e
niciodată cel care-i ales u ltim ul şi nu se în tâm p lă
să nu-1 aleagă cineva şi e din ce în ce m ai bun
la ele. Joacă m ereu fotbal, deşi p â n ă acum nu
juca, p e n tru că i se p ă re a că n -are nici o leg ă tu ră
cu fotbalul. Şi dom nul H u n te r crede că m ai încolo
o să fie d estu l tim p p e n tru sp o rtu ri com petitive.
— Şi, ia spune, în cu rân d dom nului H u n te r o
să-i crească şi aripioare şi-o aureolă pe cap, nu-i
a ş a ? N u-ţi place de el, nu-i a ş a ?
— E vident că n u ! Am ro şit to a tă şi m i-am
dorit din to t sufletul să n-o fi s u n a t deloc pe
K ate în tr-u n m om ent în care avea chef de

342
îm punsături. E directorul de la şcoala lui Rufus,
p e n tru num ele lui D um nezeu!
— A sta n u i-a s ta t în cale U rsu lei Moncrief,
n u ? îm i răsp u n se ea. î ţi m ai aduci am inte de
bietu l dom n P ritc h a rd la balul şcolii?
Am chicotit vesel, p en tru că mi-am adus am inte
de U rsu la M oncrief la balul de la C arrington
House, b e a tă pulbere, cu o rochie care-i lă s a un
u m ă r gol, d a r ajunsese să o dezgolească p â n ă la
cot, cu faţa îngropată în gâtul dom nului P ritchard
şi ciugulindu-1 uşor de um ăr, în vrem e ce el o
conducea em oţionat de ringul de d ans pe m elodia
L a d y in R ed, cu ochii cât cepele de frica ei.
— Da, bine, păi n u cred că su n t în pericol de-a
face asta. U n bal este, cred, ultim a grijă pe care o
s-o am la o şcoală de provincie ca a sta , sincer.
— La naiba. S u n ă la uşă. M ă a şte p ţi p u ţin ?
— Sigur, am fost eu de acord, u şu ra tă că fusese
d istra s ă de a sta , m ai ales că tocm ai lovise drept
la ţin tă şi lucrul ă s ta m ă cam enervase.
îm i dădeam seam a că-1 cam plăceam pe dom­
nul H u n te r şi că atunci când m ă plictiseam puţin,
când stăteam să-mi curăţ pensulele sau îmi spălam
p a le ta cu vopsele, gândul îm i zbura către el. Nu
e ra ceva neperm is sa u cotropit de dorinţă, d ar
aşa, în tr-u n fel m ăm os, dacă e ra să-i spunem pe
num e. E ram d estu l de sig u ră că e ra m ai tâ n ă r
decât m ine şi avea n işte ochi aşa de blânzi ş i un
p ă r m oale şi stră lu c ito r şi p u rta u n sacou vechi
şi ponosit de catifea re ia tă pe care, chiar dacă
n-aveam nici pic de sim ţ dom estic, to t îm i venea
să i-1 peticesc la coate. O pereche de petice din
acelea de piele a r fi fost perfecte, i-a r fi d a t un
a er in telectu al. Se g ăseau la su p e rm a rk e tu l din
sa t şi ieri m -am tre z it la raionul de croitorie că

343
le m ângâiam . Şi era doar diţi cauză că e ra aşa
de d ră g u ţ cu Rufus, îm i ziceam eu când ieşeam
din m agazin, fă ră să fî cu m p ă rat peticele p e n tru
coate, din fericire, şi că ne dăduse un sfat a şa de
bun despre cum să ne descurcăm cu b ă tă u şu l şi
îi eram a tâ t de recunoscătoare. C h ia r a şa de
recunoscătoare încât făcusem ceea ce mi se păruse
u n gest cât se poate de norm al - chiar dacă fusese
u n pic cam n e c u g eta t: am cules u n buchet de
clopoţei din păduricea din spatele casei şi i le-am
dus la şcoală într-o d im in eaţă când ştiam că
to a tă lum ea era la c a re u ; i le-am lă s a t pe birou
îm p reu n ă cu u n bileţel de m ulţum ire. Din păcate,
îşi u ita se notiţele cu ce u rm a să sp u n ă la careu
aşa că se în to rsese în birou exact când eu plecam.
— V a i! m ă roşisem to ată . E u tocm ai venisem
să las astea. In sem n de m ulţum ire.
F ăcu ochii m ari de uim ire şi se u ită în spatele
m eu, unde văzu florile.
— P e n tru ce ?
— Păi, ştiţi, p e n tru sfatu l pe care m i l-aţi dat.
Să n u îl confrunt direct pe b ătău ş. A funcţionat
perfect. Şi R ufus e foarte fericit acum.
— Vai, bine, atu n ci s u n t foarte fericit p e n tru
el. D ar n u treb u ia, sincer... zise el a ră tâ n d înspre
flori, uşor je n a t, în tim p ce eu îm i treceam m âna
p rin păr.
N u eram oare am ândoi cam p rea în v â rs tă să
ne roşim a şa de ta r e ? Am ândoi c h ia r?
— Aveţi cum va o v ază? am în tre b a t eu.
— O... v a z ă? P ăi, nu, se bâlbâi el, eu...
— N u contează, am adus eu o vază, am zis eu
scoţând dintr-o p lasă de la Tesco o carafă veche
şi observând cu groază că se cre ta ra H a rris avea
ochii cât cepele de uim ire în tim p ce b ă te a la
calculatorul ei în dosul uşii de sticlă.

344
— E u cam treb u ie să plec, zisese el venindu-şi
în fire şi în tin zân d u -se după u n tean c de h â rtii
de pe birou. Vă m ulţum esc foarte m ult, doam nă
Cam eron.
— Im ogen m ă cheam ă, i-am adus eu am inte.
— Im ogen, zise el şi o clipă ne-am p riv it d rept
în ochi.
Apoi ne-am în d re p ta t convulsiv spre u şă în
acelaşi tim p şi un m om ent je n a n t de g e n u l:
„dum neavoastră în tâ i, ba nu, dum neavoastră"
s-a p e tre cu t în prag.
Da, u n b al la şcoală a r fi m in u n a t, m i-am zis
eu, legănând receptorul sub bărbie cât o aşteptam
pe K ate şi privind pe fe re a stră la vacile care
p ă şte a u m estecând ritm ic pe păşune. Să profit
de o şa n să de genul ă sta şi să - ştiţi — să m ă
îm brac elegant. Să a ră t cât m ai dichisită într-o
rochie cu flori, ceva gen S a rah Jessica P a rk e r -
e ra m d e stu l de sig u ră că n u a r fi fost nevoie de
ceva stil londonez sau p rea provocator —, cu Alex
la b ra ţe tă , care, desigur, a r fi îm b ră ca t şi el la
p a tru ace, cu papion şi frac. Sau poate aici trebuia
să porţi un costum casual ? C h iar n u p u team să
mi-1 im aginez pe soţul Sheilei B anks în frac.
II cunoscusem ieri la porţile şcolii pe F ran k ie
B anks. M ă speriase de m oarte când m i-a r ă s ă rit
în spate, m i-a pus o labă u ria şă pe u m ăr şi m i-a
z is :
— E şti m am a lui R ufus?
— D-da, m ă bâlbâisem eu, întorcându-m ă înspre
el şi observând că e ra ra s în cap, m uşchii îi
plesneau prin bluză şi avea braţele acoperite de
tatuaje.
— E un p u şti bun, îm i spusese el cu o voce
ră g u ş ită şi aspră.

345
I a r eu îi bâiguisem ceva de m u lţu m ire . Da,
a r fî ta re d răg u ţ să-l văd într-o a m b ia n ţă m ai
sociabilă. Pe Daniel H unter, n u pe F rankie Banks.
P oate că aş p u te a să-l in v it la cină într-o se ară ?
Să-l cunoască şi pe Alex m ai b in e? Ceva total
fără p re te n ţii la care să gătesc o lasa g n a sau
ceva... Deşi, sigur, de luni încolo Alex o să lipsească
de-acasă to a tă să p tă m ân a . Mi s-a s trâ n s inim a
la gândul ăsta. O să fie plecat şi-o să ste a în
a p a rta m e n tu l din oraş.
— Im o? M ai eşti pe fir?
— C e? A, da, încă m ai su n t. Cine era la u şă ?
— C aroline Harvey, care a v e n it să-m i dea un
flu tu ra ş despre n u ştiu ce concert de m uzică de
cam eră în care c ân tă şi ea. Doam ne, parcă văd
ce faţă o să facă S e b a s tia n ; cred c-ar p lăti bani
buni doar-doar să n u se ducă. Oricum , din feri­
cire, o să fim la V eneţia w eekendul ăla. A scultă,
cred că treb u ie să închid, am cam p ierd u t no­
ţiu n e a tim p u lu i şi treb u ie să m ă duc la m agazin.
Te su n eu m ai târziu .
— A, K ate, în a in te să închizi, aş cam vrea
să-ţi cer o favoare. De fapt, e o favoare cam m are.
— Spune, zise ea u n pic precaută.
— M ai în tâ i treb u ie să-m i prom iţi că dacă ţi
se p are c u ra tă n esim ţire din p a rte a m ea ai să
refuzi im ediat, ok?
— D espre ce-i vorba?
— E o chestie destul de m are şi d estu l de
d e ra n ja n tă , deci g ândeşte-te bine ce răsp u n z i...
— Imo, ce e?
M i-am tre c u t lim ba peste buze.
— E doar... păi... ştii că Alex o să stea de-acum
încolo la L ondra în tim pul săp tăm ân ii, n u ?
— C h iar aşa ? zise ea su rp rin să. N u, nu ştiam .

346
— O, Doam ne, n u ţi-am zis ? Probabil că i-am
zis H annei atunci. Da, chiar aşa, din cauză că
n a v e ta a s ta îl deprim ă îngrozitor şi o să stea
câteva nopţi pe să p tă m â n ă la Londra.
— A ha, u n d e?
— Păi, asta-i şi problem a, K ate. I-a fost oferită
o cam eră de că tre u n p rie ten de-al lui C harlie
C otterall, d a r C harlie tocm ai şi-a p ă ră s it n ev asta
şi e u n b a n d it şi ju m ă ta te . Adică e m ereu la
v â n ă to a re şi m ereu se dă la tipe şi chestia e, m ă
în tre b am doar - da, e ch iar o favoare u ria şă -
dacă acum a, că s-a m u ta t S an d ra de la voi şi
aveţi cam era p en tru dădacă liberă, m ă gândeam -
că dacă n u a ţi închiriat-o încă - dacă n u cum va
a ţi vrea să i-o în ch iria ţi lui Alex o vrem e?
Am închis ochii strâns. Mi-am ţin u t respiraţia.
G ata. Am zis-o. De când K ate îm i zisese că se
s ă tu ra se să aibă o dădacă p rin casă m ereu, acum
că aproape to ţi copiii ei e ra u la in te rn a t şi se tot
în tre b a dacă să ţin ă cam era aceea p e n tru oaspeţi
sa u să o închirieze, to t cugetasem dacă m i-aş
p u te a lu a inim a în d in ţi s-o întreb. D intr-odată
m -am ro şit to a tă . Ce p ro astă su n t. N u tre b u ia
s-o în tre b ; e ra u n gest foarte nepoliticos şi-o
p u n ea într-o situ a ţie a iu re a pe ea.
— K ate, îm i p a re ră u , n u ...
— Adică doar p e n tru câteva zile sa u vrei să
se m ute la noi c u -ad ev ărat?
M -am roşit to ată .
— P ăi, cred că am v ru t să zic să se m ute la
voi, dar, K ate, lasă. Nu, n u tre b u ia să te m ai
în tre b a şa ceva, am bâig u it eu. D oar că am fost
a şa de în g rijo ra tă zilele a ste a şi n u ştiu de ce,
p e n tru că s u n t sig u ră că C harlie n-o să-l a b a tă
de la calea cea bu n ă - adică oricum , C harlie are
/
347
o rela ţie sta b ilă , d a r ştii cum su n t băieţii când
s u n t îm preună şi c u m se iau la întrecere şi mi-am
zis că - of, nici n u ş tiu ce m i-am zis, am încheiat
eu pe u n ton cam a iu re a . O ricum e penibil, nici
n -a r tre b u i să-m i fac griji din a ste a . Şi n u su n t
în g rijo ra tă de fa p t, K ate, sincer n u su n t, dar...
of, lasă, K ate.
— N -am s-o la s b a ltă , zise ea încet. Am să mă
gândesc bine la a s ta .
M i-am ţin u t re s p ira ţia .
— C h iar a ş a ?
— Şi va tre b u i să -l în tre b şi pe Sebastian,
desigur.
— Sigur, sig u r că va tre b u i să-l în tre b i şi pe
el, am zis eu a g ă ţâ n d u -m ă de firicelul ă s ta de
sp e ra n ţă.
D oam ne, m ă c a r de l-a r în treb a...
— Şi desigur că o să vă p lătim la p reţu l pieţei,
am co n tin u at eu.
— Imo, n u voiam să închiriez, deci n-am nici
u n fel de p re ţ al pieţei.
Am lă s a t capul în p ăm ân t, îm bujorată toată.
Da, a şa era, spre ru şin e a m ea. Ş tiam că K ate se
cam h o tărâ se să ţin ă cam era p e n tru oaspeţi şi să
n-o închirieze, aşa că, deşi m ă oferisem să plătesc
chirie, ştiam d e stu l de sig u r că n -a r lu a bani de
la noi. F a ţa îm i era fierbinte. D intr-odată m i-am
dorit să nu fi a v u t u n soţ p e n tru care să tre ­
buiască să-i m anipulez pe p rieten ii mei.
— Vedem, a zis ea repede. O k? Am să vorbesc
şi cu S eb astian despre a s ta şi am să-ţi spun ce
h otărâm .
— Da, m ulţum esc m ult, K ate, m ulţum esc că
m ăcar ţi-ai pus problem a. M ă sim t ca n a ib a că
ţi-am spus a s ta în faţă...

348
D ar m-aş fî sim ţit şi m ai rău , mi-am zis în sinea
m ea, p u n ân d telefonul la loc în furcă, dacă n-aş
fî în tre b a t deloc. P robabil că aş fî fost îng rijo rată
p ân ă la D um nezeu în să p tă m ân ile care a r urm a.
Mai ales că ştiam că şi E leanor o să fie în oraş.
M i-am tre c u t ia ră ş i lim ba peste buze, care erau
foarte u scate acum . M -am u ita t în d e p ă rta re pe
fereastră. în viaţa m ea viitoare aveam să fiu, m-am
h o tă râ t eu cu spatele d rept pe sp ă ta ru l scaunului,
nu n u m ai foarte încrezăto are în forţele proprii,
aveam să fiu şi foarte bogată. Poate că banii n-aduc
fericirea, d a r la să calea fericirii m ult m ai liberă.
Am s ta t o clipă acolo, p u ţin a m e ţită de am es­
tecul de vinovăţie şi u şu ra re pe care-1 sim ţeam ,
p â n ă am v ăzu t o furgonetă roşie pe geam . P o şta­
şul P a u l in tr a pe p o a rtă şi îşi parca m aşin a în
c u rtea m ea. I-am făcut cu m ân a şi m -am dus să-l
în tâm p in , strân g ân d u -m i puloverul m ai ta re în
ju ru l corpului ca să m ă feresc de v â n tu l rece
de-afară, foarte m u lţu m ită că p u team să-m i iau
gândul de la problem e. La L ondra nici n u ştiam
cum a ra tă poştaşul nostru, darăm ite cum îl chema,
d a r aici lucrurile e ra u u n pic diferite. O am enii
e ra u m u lt m ai prietenoşi. C ând i-am zis a sta
m am ei, m -a p riv it su rp rin să .
— D ar e norm al, d rag a m ea. V iaţa la ţa r ă e
m u lt m ai civilizată. în F ra n ţa , poştaşul stă să
bea o duşcă m ică. C ând m -am m u ta t în Provence,
am ieşit să-l s a lu t şi i-am z is : B onjour monsieur.
Un p e tit calvados ?l , ia r el m i-a r ă s p u n s : Oui,
m ais pourquoi p e tit? 2

1. „Bună ziua, dom nule! Aş putea să vă ofer un păhărel


de calvados?" (în fr. în orig.)
2. „Da, doamnă, dar de ce doar un păhărel?"

349
Am r â s la auzul povestioarei, d a r am decis să
nu-i ofer lui P au l u n w hisky la ora zece dim i­
n e a ţa . Aş fî p o rn it to t la n ţu l slăbiciunilor prin
s a t dacă se afla că, după ce că îi m ulţum eam
directorului şcolii cu u n bu ch et de flori p e n tru
servicii, acum m ai îm b ătăm şi poştaşul.
— ’N e a ţa, P a u l, ce m i-ai ad u s o a re ? am zis
eu veselă şi p lu tin d de fericire că m i-am lu a t
p ia tra de pe in im ă : eram g a ta să-m i încep ziua
cu brio.
— D oar u n plic c-o fac tu ră şi n işte reclam e.
— P ăcat. C h iar nim ic in te re s a n t?
— N u, sigur, dacă n u pui la socoteală c a ta ­
logul cu fu rtu n u ri de grădină.
— Cine ştie, am râ n jit eu. Trebuie să-ţi faci
v iaţa in te re s a n tă cu ce ai la în d em ân ă, vorba
aia.
Im ediat ce-am zis a sta , m i-am dorit să n-o fii
făcut. P au l p ă re a com plet îngrozit, apoi s-a roşit
to t şi a s ă rit repejor în furgoneta lui. C ând se
în d e p ă rta pe drum ul plin de cretă, m i s-a s trâ n s
inim a de nervi.
E x istă glum e vesele şi glum e idioate, Imogen,
m i-am zis închizând u şa după m ine. C e-ar fi să
n u m ai p ari casnica fru s tra tă a şa de ta re , h m ?
C ând am in tr a t în bu cătărie ca să arunc recla­
m ele la gunoi, am şi deschis plicul cu factu ra şi
m -am în c ru n ta t to ată. Apoi m -am a şez a t pe un
scaun. 0 su tă cincizeci de lire ? P e n tru ce ? Aveam
p riv irea fix ată pe h â rtia cu a n te t, care e ra al
Clinicii V eterinare M arsh b an k şi apoi am citit
p e n tru ce era f a c tu r a :
5 aprilie... Vizită la domiciliu şi consultaţie 75 £
18 mai... Vizită la domiciliu şi consultaţie 75 £.

350
Am făcut ochii m ari de uim ire. O su tă cincizeci
de lire ? P e n tru două vizite la dom iciliu ? P e n tru
num ele lui D um nezeu. Am în şfăcat telefonul şi
am form at nu m ăru l.
— C linica V eterin ară M arsh b an k ? m i-a zis în
ureche p rie te n a m ea recepţionista.
— P ot vorbi cu P a t F laherty, vă rog ?
— D om nul F la h e rty este pe te re n acum , zise
ea tăios, poate că îm i recunoscuse vocea care
cerea socoteală.
— C h iar a ş a ? La telefon e Im ogen Cam eron.
P oate a ţi p u te a să-l în tre b a ţi de ce oare treb u ie
să plătesc o s u tă cincizeci de lire p e n tru o nim ica
to a tă ! N-a făcut decât să dea cu piciorul într-o
vacă şi să-m i a ra te unde e u n coteţ. O are p e n tru
a s ta a făcut fac u lta tea de m edicină v e te rin a ră ?
— Percepem o ta x ă de bază p e n tru o vizită la
clinică, doam nă Cam eron. Vizita la domiciliu este
ceva m ai costisitoare.
— Păi, n u p rea pu team să aduc o vacă p ân ă
la clinică, n u ? ! Deşi probabil că d a ta viitoare
ch iar a s ta am să şi f a c !
— A şa să faceţi, doam nă Cam eron. O să avem
p a rte de u n spectacol pe cinste atunci.
Şi cu aceste cuvinte m ieroase îm i închise tele ­
fonul în n as. M ă u ita m la receptorul care cârâia,
com plet scoasă din m in ţi de nervi. Ooooo... bolbo­
roseam eu pe d in ă u n tru . Ce femeie îm p u ţită.
A sta avea să fie ultim a d a tă când o să m ai apelez
la serviciile clinicii M arshbank. Probabil că m ai
e ra u şi a lţi v e te rin a ri p rin zonă; pe care o să-i
privesc eu de sus, n u viceversa. Am să-m i duc
anim alele în a ltă p a rte . P â n ă u n a -a lta , aveam
ac ea stă m ică şi în cu rc ată problem ă cu n o ta a sta
de plată. M -am rid ic at de la m asă rozându-m i

351
un g h ia de la degetul m are cu furie. Alex făcuse
o criză de nervi grozavă ieri p e n tru că observase
o pungă nouă de la m agazin - oare ce-o să spună
despre a s ta ?
— Pantofi noi, Im o g e n ! strig a se el scoţându-i
din punga pe care o pitisem eu foarte bine în
fundul dulapului. Ce n a ib a faci tu aici? D oar ştii
că treb u ie să strân g em c u reau a a c u m !
— S u n t doar şlapi, p e n tru D um nezeu, am zis
eu luându-i de la el din m ână. N u su n t chiar
saboţi de piele ita lie n e şti şi n u pot să s ta u to a tă
v a ra doar în adidaşi t r a n s p ir a ţi !
Şi n u p u team să fac a sta , ce-i drept, d a r o
notă de p la tă de la v e te rin a r de-a d rep tu l in u tilă
probabil c-o să-l facă să explodeze pe drept cuvânt.
Nu, tre b u ia să m ă ocup de a s ta singură.
Ia ră şi bani, m i-am zis, aşezându-m ă şi trecân-
du-m i m ân a p rin păr, de-a d re p tu l e x asp erată,
sim ţind cum m i se strâ n g e stom acul de nervi.
D acă aş reu şi m ăcar să fac n işte bani d e-ăştia
îm p u ţiţi. Dacă n-aş fi a şa de in u tilă . Of, dacă aş
p u te a şi eu să fac ceva...
P este o ju m ă ta te de oră eram în m aşin ă şi
conduceam ca v â n tu l şi ca gândul, schim bând
benzile ca o nebună către sat. Conduceam repede,
p e n tru că dacă aş fî în ce tin it şi aş fi ju d ec a t un
pic ce eram pe cale să fac, s-ar fi p u tu t să m ă
opresc, să m ă întorc brusc şi să m ă duc d rep t
acasă. Aveam m âinile tra n s p ira te pe volan şi
inim a îm i b ă te a ta re de to t şi tre m u ra m to a tă şi
n u e ra n u m ai a g ita ţia m ea, cât şi fap tu l că m a­
şin a era foarte plină. P lin ă ochi chiar. Şi fără
în d o ială că aveam să m ă în to rc acasă to t cu
m a şin a p lin ă şi cu coada în tre picioare, dar,
vorba lui ta ta , dacă n u te u iţi peste gard, cum să

352
ştii când o să-l dărâm e carev a? Sigur, m ereu ne
ate n ţio n a în ţe le p t:
— D ar să n u ju c a ţi niciodată M acbeth costu­
m aţi în fem eie!
U n sacrificiu pe care el îl făcuse şi suferise de
pe u rm a lui. Totuşi, eu n u m ă duceam să fac
ch iar a sta . Nu, nu, m ă duceam să fac ceva care
e ra m u lt m ai înfricoşător.
Am p a rc a t d rep t în fa ţa b a ru lu i cu cram ă
despre care îm i zisese S heila cu câteva zile în
u rm ă că era fix ce-mi tre b u ia :
— Abia s-a deschis, dragă, şi e plin de fiţe.
Şi l-am p riv it foarte e m o ţio n a tă : chiar a ră ta
plin de fiţe.
Avea o p rela tă vert-bouteille şi firm a de deasu­
p ra geam urilor curbe cu perdele în creţite strâ n se
în form ă de arc era „Moulin Rouge“, scrisă cu
litere a u rii sinuoase, chiar a ră ta şic şi elegant şi
scum p ; exact cum n u m ă sim ţeam eu în m om en­
tu l ăsta.
A bia după cinci m inute m i-am lu a t inim a în
dinţi, am coborât din m aşin ă şi am in tr a t pe uşă.
în ă u n tru era în tu n e ric şi to tu l e ra lu m in a t difuz
şi m i-a lu a t ceva să-m i obişnuiesc ochii cu ad ân ­
cim ea ca de peşteră a barului. P ereţii erau vopsiţi
în tr-u n fel de roşu închis şi m at, ia r scaune cu
sp ă ta ru l curb şi fundul ro tu n d e ra u aşezate în
ju ru l m ăsu ţelo r de lem n bine lu s tru it răsp â n d ite
în interior. U n b a r cu tejghea lungă de m ahon
ocupa un colţ în p artea stângă cum intrai, ia r o
fată frum oasă, b ru n etă, cu tu n so are franţuzească
şi buze în form ă de arc ştergea pah are. In afară
de ea n u m ai era nim eni în ă u n tru . îm i zâmbi.
— Ce pot să fac p e n tru du m n eav o astră ?

353
/
— Da, eu... m an ag eru l e cum va aici?
— E u s u n t m anagerul.
— A.
— Da, ştiu, a r tre b u i să beau cafe cognac în
că m ă ru ţa din sp ate citind P aris M atch cât altci­
neva face ce fac eu acum, dar, din cauza afacerilor
care se m işcă repede ca melcul, su n t şi spălător
de vase, şte rg ă to r de p a h a re şi, în general, omul
b un la to ate pe-aici, spuse ea zâm bind.
E u i-am zâm bit înapoi şi m -am m ai calm at u n
pic.
— Ş tiu cum e. Pe m ine m ă cheam ă Im ogen
Cam eron, apropo, şi su n t a rtistă .
E ra o şm echerie de când lum ea, d a r ea p ă ru
destul de im presionată când dădu m ân a cu m ine.
— B ună, eu su n t Molly. O are a r fî tre b u it să
aud de... ?
— N u, nu, am zis eu um ilă, re g re tâ n d b ra ­
vada m ea de m ai devrem e, sig u r n-ai a u z it de
m ine. D oar că m ă în treb am dacă nu cum va -
cineva m i-a zis că, din când în când, expuneţi
tablourile a rtiştilo r locali aici şi m ă în tre b am
dacă n -aţi vrea cum va să expuneţi câteva d in tre
lu crările m ele?
G ata. Am zis-o.
— Aha. Cine ţi-a zis a s ta ?
— Sheila B anks.
E a îşi dădu capul n iţe l pe sp ate şi râse.
— Sheila B an k s? Păi, ai fost p ro st inform ată.
N -am expus niciodată tablouri aici, p e n tru că
n-am deschis de p rea m u lt tim p - d a r dacă te-a
trim is Sheila, m ai bine arunc o priv ire peste
lucrări. N u v reau să m ă trezesc că m ă scu rtează
de picioare, n u ? îşi s trâ n s e prosopul de p ah are
şi îl aru n că pe bar. Ce su n t, a cu arele?

354
— N u, de fapt s u n t în ulei. S u n t d estu l de
m ari. S u n t în m aşină, le...
— A, se opri ea şi p ă ru u n pic dezam ăgită.
S -ar p u tea să n u fie chiar ce caut, totuşi. Se pare
că acuarelele se vând (iei m ai bine. C red că e aşa
p e n tru că s u n t m ai ieftine şi oam enilor li se p a r
m ai accesibile. *,
Şi atunci cred c-a observat cum m ă pleoştisem
brusc.
— D ar ştii ce? H ai să ne uităm la ele puţin.
Ieşi din dosul b aru lu i, e ra slă b u ţă şi elegant
îm brăcată, cu o pereche de blugi negri şi o căm aşă
albă şi cu un şorţ to t alb peste blugi.
— D u-te şi adu-le şi o să le punem pe m asa
a s ta m are de-aici.
Sigur că p ân ă să term in de făcut to ate d ru ­
m urile de la m aşin ă şi p â n ă la bar, opintindu-m ă
şi gâfâind să le aduc în ă u n tru cât Molly privea
cu ochii cât cepele, am descoperit, evident, că n u
prea au în că p u t pe m asă, a şa că am ajuns să le
punem pe jos sau să le sprijinim de p e re ţii roşu
rubin. Şi m ai e ra încă o că m ă ru ţă m ai m ică în
care se in tra p rintr-o arcadă jo asă undeva m ai
în spate şi Molly a dus câteva tab lo u ri şi acolo,
lucru care m i s-a p ă ru t foarte încurajator. Apoi
am a ş te p ta t câteva m inute, sim ţeam că e ra u cele
m ai lungi m in u te din v iaţa m ea, în vrem e ce ea,
se plim ba pe lân g ă to ate şi se u ita la ele muş-
cându-şi din ung h ia de la degetul m are şi privin-
du-le m ai serios, cu capul uşor aplecat într-o
p arte, se aşeza pe vine să se uite m ai de aproape,
apoi se în d e p ă rta ca să le vadă în perspectivă. In
sfâ rşit, se în d re p tă de şale, se în to a rse şi-m i
zâmbi. '

355
— Le iau pe to ate, spuse ea. Ce D um nezeu, or
fi ele u ria şe , d a r a ra tă grozav. Şi chiar dacă n-or
să le placă clienţilor, m ie to t îm i plac. Şi chiar o
să-m i m ai lum ineze şi m ie atm osfera în bar.
îm i venea să s a r în sus de bucurie, să dau din
m âini p rin a e r şi să u rlu „ U ra a a a a !“ în a in te să
m ă arunc, ca la fotbal, d re p t în b raţele ei, dar
am re u şit să m ă ab ţin şi să-i zic un „M ulţum esc!“
plin de uim ire.
— Să zicem că îm p ărţim - şaizeci şi patruzeci
la s u tă din p re ţu l de pe etich etă dacă se v ân d ?
Şaizeci p e n tru tin e, desigur.
Am făcu t ochii cât cepele.
— Perfect, am zis eu uim ită.
Doam ne, i-aş fi d a t ch iar şi nouăzeci la s u t ă ;
aş fi fost de-acord să fac orice, vai, dac-ar şti cât
de d isp e ra tă eram . Apoi ne-am p e tre cu t u rm ă ­
to arele zece m inute scriind p re ţu ri pe etichete
care se lip eau - după p ă re re a m ea, e ra u p re ţu ri
cam m ari, d a r n-aveam de ce să fiu n e m u lţu ­
m ită - şi p u n â n d tab lo u rile în ram e, apoi Molly
s-a dus sus la etaj ca să îm p ru m u te un ciocan şi
o m ân ă de cuie de la m uncitorii care lu crau la
a p a rta m e n tu l ei de d e a su p ra baru lu i. C ând veni
înapoi jos, ne-am pus pe tre a b ă şi ne-am apucat
să a tâ rn ă m tab lo u rile pe perete. Pe când îi b a ­
tea m fiecare cui m ă sim ţeam de p arcă plutesc de
fericire.
— Oricum nu există m om ent m ai bun ca acum,
zisese ea cu un picior pe scară, b ă tâ n d un cui în
p erete, lu ân d tabloul din m âinile m ele şi agă-
ţându-1 cu grijă, d easu p ra arcadei joase. Şi nu e
ca şi cum aş avea clienţi sa u c e v a !
Le-am a g ă ţa t pe to ate unsprezece şi cel m ai
m are tablou, p refe ra tu l m eu, l-am pus în spatele

356
b aru lu i, sub o lum ină care a ră ta foarte bine.
M -am în d e p ă rta t de tab lo u şi l-am s tu d ia t a te n t,
v ăzând cum a ră ta cu ib ărit acolo p rin tre sticle de
M artin i şi de verm ut, apoi m -am în to rs încet şi
am privit şi restu l lucrărilor mele, puse pe deasu­
p ra m eselor şi peste arcadă, câteva d in tre ele
ch iar în cam era din spate, şi chiar dacă toate
e ra u în ră m a te cu ram e ieftine, m ăcar e ra u a tâ r ­
n a te pe p e re ţi şi n u zăceau pe un şevalet sau
în tr-u n dulap, şi m -am sim ţit a şa de copleşită de
bucurie că aproape m i s-a făcut ră u de la a tâ ta
entuziasm .
— A ra tă m in u n a t, a zis Molly uim ită şi învâr-
tin d u -se p rin jur. Ş tii - ch iar profesionist. Şi au
schim bat locul. A ra tă ca o cafenea fran ţu zească
autentică.
Şi chiar aşa şi era. U nde în ain te fusese un bar
în tu n ecat şi cam m ohorât, acum a ră ta foarte vesel
şi cu o atm osferă plăcută, ca u n bârlog al im pre-
sioniştilor din secolul al XIX-lea. Aproape că-i şi
vedeam , cu şo rţu rile lor de pictori şi beretele pe
cap, cum pufăiau din ţigările lor Gauloise şi dădeau
pe g â t p a stis şi îl b ârfeau pe Toulouse-Lautrec
în a in te să o ştearg ă spre şevaletele lor din a te ­
lierele de la m ansarde.
— Ţ i-ar tre b u i n işte scrum iere, am exclam at
eu din tr-o d ată, din acelea galbene în form ă de
triu n g h i pe care scrie ceva... i
— P e rn o d ! Am câteva, d a r n-am ap ucat să le
scot încă.
Se repezi în dosul b a ru lu i şi deschise o cutie
din care se re v ă rs a ră biluţe de polistiren expan-
/d a n t şi ne-am d is tra t foarte bine pu n ân d câte o
scrum ieră pe fiecare m asă. E a ezită un pic şi
apoi z is e :

357
— Aş vrea n işte lu m â n ă ri aici. Ş tii, din alea
care su n t în fipte în sticle cu ceară care s-a scurs
pe m argine, d a r e cam ţip ă to r şi p arcă e scos din
anii şaptezeci, d a r totuşi...
— De ce n u ? am zis eu pe u n glas h o tă râ t.
Asta e o cafenea franţuzească retro la urm a urm ei,
nu-i a ş a ? 0 să fie k itsch in ten ţio n at.
M ă privi o clipă gânditoare, apoi, cât ai zice
peşte, scoase o a rm a tă în tre ag ă de sticle cu ceară
pe ele d in tr-u n dulap din dosul b a ru lu i, unde le
pusese evident cu grijă, p e n tru că n u era a şa de
sig u ră dacă e ra u ce-i treb u ia.
— H ai să le aprindem , am zis eu la fel de
h o tă râ tă şi am lu a t câteva din m ân a ei, pe care
le-am răspândit prin cameră, devenind de-a dreptul
a u to rita ră din cauza adren alin ei care se s tr â n ­
sese în venele mele.
— Să le aprindem la p rân z ?
— Păi, e o zi m ohorâtă şi oam enii or să le
vadă cum sclipesc prim itor în geam uri. S-ar p u tea
să-i a tra g ă.
Le-am ap rin s pe to ate p â n ă la u rm ă, ba chiar
am pus şi câteva pe b ar şi apoi, cu to t locul
lu m in at de flacăra plăcută şi som ptuoasă a lum â­
nărilor, cu tablourile mele sclipind ca-ntr-o poveste
m agică pe p ereţi, Molly se duse la frigider, de
un d e scoase o sticlă de vin. Scoase dopul cu
u ş u rin ţa u n u i cunoscător.
— Vino, treb u ie să bem un p a h a r de ceva.
C h iar dacă nim eni altcineva din sătu cu l ă s ta nu
a re chef de ceva de băut.
Am râ s şi ne-am m u ta t pe scaunele de la bar.
Molly a tu rn a t câte un p a h a r m are de C hablis şi,
în vrem e ce ne beam vinul p rie ten e şte , m i-a
povestit despre sp eran ţele pe care şi le făcuse cu

358
locul ă s t a : cum cafeneaua a s ta era visul ei de a
aduce u n colţişor de P aris, unde lucrase câţiva
ani, în tâ rg u l a s ta m itite l; cum petrecuse nu
ştiu câte nopţi nedorm ite din cauză că îm p ru ­
m u tase din ce în ce m ai m ulţi bani ca să ajungă
s-o deschidă şi cum m an ag eru l de la banca de
unde lu ase îm p ru m u tu l îi făcuse to t felul de
g re u tă ţi şi cum e ra din ce în ce m ai în g rijo ra tă
şi d isp e ra tă p e n tru că posibila clientelă trecea
n e p ă să to are pe lân g ă R a ţa şi ogarul. Ca s-o m ai
consolez, i-am povestit despre îndoielile care m ă
rodeau, cum că n-aş fi a rtistă cu-adevărat şi că de
fapt eram o d ile ta n tă - sigur, poate că nu era una
dintre cele m ai înţelepte strategii, având în vedere
că tocm ai îm i luase 11 p icturi - d a r ea p ă ru să
suporte foarte bine discuţia şi deja ajunseserăm pe
p unctul de a trece de la slujbele n oastre la vieţile
n o a stre personale - lucru care s u n t sig u ră că,
după două p a h a re de vin pe stom acul gol, m -ar
fi făcut să-m i dau drum ul şi să-m i v ă rs toate
necazurile cât ai zice peşte - , d a r am fost salv ată
de clopoţel. U n clopoţel d răg u ţ şi cristalin , care
s u n t sigură că lui R ufus i-ar fi plăcut foarte m ult.
U n cuplu de tin e ri in tră pe uşă. B ă rb a tu l p ărea
să-şi ceară scuze.
— A. N u ştiam dacă e ra deschis sau nu, d ar...
— Da, sigur că e deschis, zise Molly, aproape
p răbuşindu-se de pe scaun de e n tu z ia s m ; abia
se ţin u să nu cadă şi sări jos to a tă n u m ai zâm ­
bete, apoi se duse în dosul tejghelei.
— Ce a ţi dori oare ?
,^ li-am golit p ah aru l, i-am făcut cu ochiul şi
am s trâ n s u nul d in tre peisajele pe care n u re u şi­
serăm să le agăţăm pe pereţi, am încercat să-i

359
las lui Molly n işte ban i pe bar, pe care ea i-a
re fu z a t in s ta n t, zicându-m i:
— A fost din p a rte a c a s e i! şi am ieşit a fa ră în
strad ă.
A fară aeru l e ra lin iş tit şi picura o ploaie m ă­
r u n tă din văzduh, e ra a tâ t de fină că aproape
sem ăn a cu o ceaţă. Am răm a s locului o clipă,
bucu rân d u -m ă de ploaie şi lăsâ n d picurii să-m i
m ai răcorească obrajii îm bujoraţi de la vin şi de
la succes. îm i găsisem u n loc p e n tru tablouri. îm i
găsisem o nouă prietenă, care, sinceră să fiu, avea
m ai m ulte şanse să-mi devină suflet-pereche decât
Sheila. Şi avusesem o zi bună. Sigur, n u era prim a
zi bu n ă pe care o avusesem de când venisem , d ar
cea m ai bu n ă de ceva vrem e. Având încă un
zâm bet larg pe fa ţă şi cu căldura din suflet care
aproape o egala pe cea d in tr-u n fu rn al, m i-am
a ru n c a t tabloul sin g u ratic care nu m ai încăpuse
pe p e re ţi în portbagaj şi am luat-o în sp re oraş.
M ulţum esc, P a t F laherty, m i-am zis în gând
strâ n g â n d de volan şi ridicându-m i bărb ia cât
m aşina m ea trecea pe străduţele înguste cu pâlcuri
de m ărită -m ă m am ă care mi se frecau de aripi
şi oglinzi. C h iar dacă ai făcut-o fără să vrei, m i-ai
d a t şu tu l în fund care m -a p ro p u lsat cu un pas
în a in te de care aveam nevoie.

360
Q cipitoM 17

G ră ta ru l de la fam ilia L atim er a încep u t cu


stângul. M ă p regăteam de plecare sus, chinuin-
du-m ă să aleg în tre o fu stă înfoiată de m ătase
sa u nişte pan talo n i de in eleganţi —v a ra tre c u tă
E leanor m ă prinsese pe n e p reg ătite când ne che­
m ase la un g ră ta r casual şi avusese două sute de
invitaţi, cu tot cu u n cort p e n tru petreceri, caterer
şi frip tu ră de porc în g ră şa t - şi tocm ai m ă în tre ­
bam dacă nu cumva o să am nevoie şi de o coroniţă
cu pietre preţioase, când su n ă telefonul.
— Alo?
— La naiba. Speram să-ţi las un mesaj pe robot.
— H a n n a h , tu e şti? De ce? Ce s-a în tâ m p la t?
— Hm, păi, n-o să fii prea fericită de vestea asta.
— N u vii?
Inim a îm i să ri un pic vinovat. M -ar fi a ju ta t
enorm de m u lt să nu tre b u iasc ă să m ă ocup de
fam ilia m ea azi.
— A, nu, venim . D ar vine şi ta ta .
— T a ta ? ! m -am a şezat repede pe o p a rte a
i p atu lu i.
— Da. N u te enerva de pom ană, Imogen. N-am
a v u t ce să fac. M-a su n a t ieri ca să-m i aducă
am in te că e ziua lui...

361
— La n a ib a !
— E xact, dacă m i-aş fî a m in tit din tim p de
ea, poate că i-aş fi su g e ra t să ieşim la o bere,
ceea ce sigur că nu i-am şi spus, aşa că i-am zis,
ta ta , îm i pare ta re rău , d a r am fost in v ita ţi la
m asă m âine. Şi sigur că apoi am pus receptorul
în furcă şi m -am sim ţit ca dracu’, aşa că am
sunat-o pe E leanor şi i-am zis că, din păcate, nu
m ai putem veni, p e n tru că am u ita t că azi era
ziua lui ta ta şi ea m i-a zis să-l luăm şi pe el,
unde-s m u lţi p u te re a creşte.
— La care i-ai ră sp u n s că, vai, n u putem să
facem u n a ca a sta , m -am r ă s tit eu pe u n ton
am eninţător.
— Da, norm al că a s ta i-am şi zis, d a r n-a v ru t
să m ă asculte. M i-a zis că treb u ie n e a p ă ra t să
venim şi să o chem ăm şi pe p rie ten a lui şi că are
d e stu lă m âncare cât să h răn e a sc ă u n b atalio n şi
că... of, ce p u team să fac?
— P u te a i să in sişti, a s ta p u teai să fa c i! am
s trig a t eu. Of, Doam ne, vin m am a, ta ta , Dawn -
d a r nu-m i spune că o să vină şi H ain a M ov?
— Păi, n u p rea cred că o s-o lase de c ă ru ţă
tocm ai acum , nu-i a şa ?
M i-am închis ochii de groază.
— N u, n u cred c-o s-o lase b a ltă . Bravo,
H annah!
— N u treb u ie să o iei a şa, a zis ea nervoasă.
N u e vina m ea şi, dacă vrei să ştii, m ă sim t
d estu l de ră u azi şi m i-ar fi m ai bine dacă aş sta
dracului a c a s ă !
— îm i pare rău , am zis eu spăsită. Ce-ai p ă ţit?
— Am constipaţie cronică şi m ă doare sto-.
m acul de mor. Ne vedem m ai tâ rz iu şi nu u ita
să-i iei o felicitare tatei.

362
Şi, zicând a sta , m i-a închis.
M in u n at, m i-am zis în sinea m ea când t r ă ­
geam pe m ine fu sta vaporoasă şi aplicam rapid
n işte ruj pe buze. Sora m ea se dădea S fânta
Filofteia acum, sub egida zilei ta tă lu i nostru, când
ad evărul gol-goluţ e ra că ta ta n u şi-o sărb ă to re a
niciodată. Pe m otiv că v a n ita te a nu-1 lăsa , nu
voia să i se am intească de trecerea anilor, se
sim ţea de-a d rep tu l in su lta t dacă îl sunai de ziua
lui ca să-l feliciţi sau îi dădeai vreo felicitare sau
cadou, to tu şi tocm ai anul ă s ta şi-l alesese ca să
n u se m ai prefacă şi să să rb ăto rească acasă la
L atim eri. A bsolut perfect.
— Tot n u e şti g a ta ? îm i s trig ă Alex de la
piciorul scărilor.
— Vin a c u m !
M i-am înşfăcat poşeta şi şalu l şi am coborât.
Alex tocm ai ieşise de la duş şi a ră ta de parcă
tocmai coborâse dintr-una din pozele de la Sunda y
Tim es S tyle : e ra îm brăcat cu o căm aşă rozalie,
p an talo n i de bum bac deschişi la culoare şi avea
u n pulover de caşm ir în ju ru l um erilor, ia r p ărul
să u blond era p ie p tă n a t pe spate. U n b ă rb a t la
p rim a tin e reţe , a r fi scris sub el.
— H ai odată, d rag a m ea, îm i zise el n e ră b d ă ­
tor. T rebuia să fim deja acolo acum douăzeci de
m inute.
— Ş tiu, d a r nim eni nu vine la tim p la chestiile
astea. Trebuie să găsesc o felicitare p e n tru ta ta .
Am cotrobăit p rin s e rta ru l de la b u cătărie -
ceea ce e ra u n gest com plet in u til - şi am g ăsit
o 'bucată de h â rtie albă, am îm p ătu rit-o în două
şi l-am obligat pe R ufus să-i deseneze pe feli­
citare. în tim p ce Rufus era în a rm a t şi m uncea
de zor cu cariocile în m ână, su n ă din nou

363
telefonul. Alex dădu ochii peste cap şi ieşi din
cam eră.
— Alo? am zis eu pe un ton acru, deja imagi-
nându-m i că m ai vine încă un m em bru al fam iliei
n o a stre la m asă.
— Da, Sheila la telefon, dragă. Şarpele Tanyei
e cum va la voi?
— Ce al Tanyei ?
— Ş arpele ei. Şi l-a p ierd u t şi R ufus a fost pe
la noi vineri, nu ? Şi se m ai streco ară în genţile
oam enilor din când în când.
— V ai! Păi, aşteaptă niţel. Rufus, şarpele Tanyei
e cum va la tin e ? i-am ş u ie ra t eu.
— N u, d a r c a u tă la m ine în ghiozdan.
— C a u tă tu sin g u r la tin e în g h io zd a n ! i-am
zis eu, com plet îngrozită.
— Ce naiba se întâm plă aici ? tu n ă Alex venind
înapoi în b u cătărie şi sc u tu râ n d n işte m ăru n ţiş,
nervos nevoie m are. Rufus, n u m ai term in i odată
felicitarea a ia ? Cine-i la telefon?
— H a n n a h , am m in ţit eu.
Alex încă nu prea o îndrăgise pe Sheila. P rim a
şi sin g u ra o ară când a în tâln it-o a fost când a
venit m ai devreme de la m uncă într-o zi, pe nepusă
m asă, şi a găsit-o pe ea şi to t neam ul ei ocupând
în tre a g a c ă su ţă şi înfulecând to ate crochetele de
peşte pe care le aveam p rin casă.
— P arcă n u eram p reşed in tele unei m inire-
publici u m an ita re , n u ? îmi şu ierase el după ce
au plecat.
— P ăi, a lă s a t ceva ieri la noi. Vrea să poarte
lucrul ăla. M ă duc să-l caut.
— N u poate să m ai a şte p te ? îm i u rlă el pe
când urcam scările două câte două.

364
M-am n ă p u stit în cam era lui Rufus. Ghiozdan,
ghiozdan, unde eşti - a, uite-1. L-am lu a t de pe
p a t şi, ţinându-1 cât m ai d e p a rte de m ine, m-am
u ita t în ă u n tru p recau tă. în ă u n tr u doar caiete şi
creioane, ca de-obicei. A ha, ia sta i p u ţin , să m ă
u it şi în g eanta de la înot. Am luat-o de pe jos şi
am scos repede din ea prosopul ud şi slipul, apoi
m i-am d a t seam a, com plet îm p ie trită de groază,
că în fundul genţii era ceva alunecos. Cu buza
tre m u râ n d de frică, am fugit la baie, am r ă s ­
tu r n a t g e a n ta în cadă şi m i-am închis ochii când
a picat...
— AAAAAA!
în că m ai tre m u ra m când a in tr a t Alex în baie.
— O chelari de în o t? zise el pescuindu-i din
cadă. A sta voia H a n n a h ?
— Da, am şoptit eu deschizând ochii.
,— Ca să-i poarte azi.
— Ăă...
— Ca Biggles ?
— N-nu. M âine. La o petrecere elegantă.
— Slavă D om nului. Sora ta are un g u st cel
p u ţin excentric când e vorba de haine. Acum
putem să m ergem , te rog?
P â n ă să ieşim pe uşa căsuţei - ne deciseserăm
să m ergem pe jos ca să putem să bem am ândoi,
p en tru că eu chiar aveam nevoie de un în tărito r -
întârziaserăm deja. De fapt, eu eram m ulţum ită în
sinea m ea. Dacă E leanor avea foarte m ulţi invi­
ta ţi, m i-am zis eu trecându-m i o perie p rin p ă r
pe când m ergeam pe potecă, puteam pu r şi sim plu
să ne strecu răm pe m argine şi să ne pierdem
discret în m ulţim e, ceea ce speram să se întâm ple
şi cu ta ta şi a n tu ra ju l său. Am gesticulat cu peria
în sp re p ă ru l lui Rufus, d a r acesta s-a ferit din

365
calea ei şi atunci am pus-o la loc în g e a n tă şi am
tr a s stra şn ic a er în p iep t ca să m ă m ai calmez.
In vrem e ce m ergeam lin iş tiţi în sus pe deal, cu
soarele dezm ierdând m ăn u n ch iu rile de u n tişo r —
e ra incredibil de cald p e n tru perioada a s ta a
anului - cu Rufus care ţopăia înainte, mi-am zis că
p e n tru cineva care ne observa fără să ne cunoască
păream probabil familia perfectă: un bărbat extrem
de arăto s îm p reu n ă cu n e v a sta lui care n u a ră ta
nici ea a şa de ră u - se cam lă ţe a în şolduri, d a r
m ai e ra încă tâ n ă r ă - şi cu b ă ia tu l lor cu bucle
a răm ii care sufla p u f de păpădie în v ân t. Şi chiar
eram , de fapt, fam ilia perfectă, m i-am zis eu
aru n cân d u -i o ocheadă lui Alex.
E l îm i zâm bi repede şi încercă să tre a c ă peste
e n erv area de m ai devrem e.
— Eşti în regulă acum ? îmi zise el un pic aspru.
— Da, bine. Tu?
— S igur că da.
Inim a începu să-m i b a tă foarte repede. E ra
p rea rigid. E ram p rea rigizi ca să fim cuplul
perfect. U nde era oare m ân a în ju ru l ta lie i m ele
ca sem n de îm p ă c are ? S au să ne cuibărim unul
la pieptul celuilalt ca să ne săru tăm ? Vai, Imogen,
d a r to tu l treb u ie să fie perfect, nu-i a ş a ? A sta
num ai din cauză că su n t em oţionată, m i-am zis
în gând, c h ia r dacă n -a r fi tre b u it să fiu, p e n ­
t r u că, to tu şi, m ă h o tărâ sem eu a se a ră în tr-u n
m om ent ca din S fân tu l Ion din D am asc1, când
zăceam în cadă în co n ju rată de spum ă, că eram
de-a d rep tu l n evrozată din cauza lui E leanor
L atim er şi probabil că rev e laţia a s ta a venit din

1. Se referă aici la lucrarea Sfanţului Ion din Damasc


despre puterea credinţei oarbe în Dum nezeu.

366
cauza p asiu n ii pe care o făcusem p e n tru D aniel
H unter. Cei c ă săto riţi m ai făceau câte-o obsesie
din când în când, vedeţi voi, d a r a s ta n u însem na
nimic. C h iar nim ic. Şi n u e ra ch iar prim a p a ­
siune pe care o făceam în v ia ţa m ea. N u, m ai
fusese şi b ă ia tu l acela fra n ţu z care vindea m ăs­
line la p ia ţa T urnham G re e n ; cu bucle blonde şi
m ătăso ase şi cu u n zâm bet care lum ina ca u n
fa r; şi cu m âini m in u n a t de frum oase. Doamne,
am cu m p ă rat m ăsline de la el să p tă m ân i întregi,
ba chiar aproape că m ă h răn e a m doar cu m ăsline
de la el şi, într-o noapte, l-am şi v isa t chiar. Am
v isat m âinile lui. M-am tre z it n ă d u ş ită to ată,
p e n tru că tocm ai îm i im aginasem cum m âinile
lui îm i alunecă p este pulover şi cum îm i cuprind
sâ n ii... Vai!
— Ce e ? Alex se trezise cu ochii lip iţi lângă
m ine.
— Am v isa t u r â t! am în g ăim at eu vinovată,
trăg ân d u -m i plapum a bine sub bărbie în vrem e
ce b raţe le lui Alex m ă cuprindeau.
— N-avem lighioane sub p a tu l ă sta , îmi sp u ­
sese el som noros şi se cuibărise la g â tu l m eu
m eu, în vrem e ce inim a m ea b ă te a să-m i spargă
pieptul. Culcă-te la loc.
D ar eu am m ai s ta t tre a z ă , gândindu-m ă cu
groază... Doamne, e o rib il! Am avut un vis e ro tic !
S u n t fem eie căsăto rită, p e n tru D u m n ezeu ! Dar...
oare ch iar e ra a şa de groaznic? S au e ra perfect
norm al să se în tâm p le a şa ceva? O are şi lui Alex
i se în tâ m p la u aceleaşi lu c ru ri? N işte fantezii
inofensive? U n fel de pasiune perfect norm ală
pe care, o aveau u n u l pe altu l ? Şi oare m -ar fi
a ju ta t dacă p u r şi sim plu făceam m işto de a s ta ?
S ă zic lu cru ri de genul:

367
— A, Alex, deci azi luăm prân zu l la gagică-ta ?
D e-abia a şte p t!
Şi atu n ci el a r fî râ s, s-ar fi scărp in at agale
în cap şi a r fî r ă s p u n s :
— Da, ch iar aşa, cred că m ereu am av u t o
slăbiciune p e n tru ea.
Şi aş p u tea să glum esc aşa şi cu P iers, să z ic :
— Vai, P iers, n u m ai când trec pe lângă ei mă
îm bujorez to a tă de la căld u ra p asiu n ii lor!
(Şi să-m i fac v â n t cu m âna în tim p ce zic asta.)
— Vai, d a r a r tre b u i să ne cuplăm şi noi doi',
atunci. (Să-l ia u şi de m ân ă cât zice asta.) C hiar
c-am face o echipă pe cinste.
Şi el atunci şi-ar da capul pe spate şi ar râde
vesel. Da, exact aşa treb u ia să procedez ca să m ai
dezamorsez bomba care eram şi dacă rolurile a r fî
in v ersate, nu-i a şa că E leanor fix aşa s-ar p u rta ?
C ând am ajuns, luând-o printr-o p a rte late ra lă
a casei în sp re gazonul din spate, p rin g răd in a de
tra n d a firi, m i-am d a t seam a că e ra cam lin iş te :
n u auzeam zgomotul de voci pe care tocm ai m ă
a şte p tam să-l aud, n u se auzea clincănitul p a h a ­
relor de şam panie şi râsetele obişnuite. Ce ciudat.
C ând am ajuns aproape de te ra să , l-am v ăzu t pe
P iers care s tă te a ţe a p ă n şi serios lângă Dawn.
H a n n a h era căzută într-o râ n ă pe o canapea de
răc h ită , de p arcă tocm ai ajunsese la capătul unei
călătorii lungi şi obositoare, cu m am a lângă ea,
Eddie întorcea cârnaţi pe g ră ta r şi discuta cu tata,
ia r E leanor e ra îm b răcată cu u n tricou roz de
culoarea som onului şi pantaloni scurţi de blugi -
se fâ ţâ ia p rin ju r, a ră ta absolut m in u n a t, cu o
carafă de Pim m ’s 1.

1. Un fel de gin folosit ca bază pentru cocteiluri răcori­


toare.

368
Alex făcu feţe-feţe în sp re m ine:
— Toată fam ilia ta e a ic i!
— Da, am... u ita t să-ţi spun. Am crezut că
era o petrecere m are. N u ştiam că o să fim doar
noi. Şi E leanor i-a in v ita t pe toţi, am ad ă u g at eu
repede.
Doam ne, fu sta a s ta era m ai bună p e n tru o
petrecere la Ascot decât aici. Am încercat s-o
m ai ridic puţin. Abia am p u tu t s-o m ai îndes
n iţel în chiloţi.
— D oam ne sfinte, m i-a şo p tit Alex scârbit,
P iers o să se ia cu m âinile de cap.
Am com pletat în gând că deja se luase cu
m âinile de cap.
— Cine e fa ta aia d ezbrăcată ?
— E Dawn, i-am răspuns eu, e prietena tatei.
U itasem că Alex n-avusese încă onoarea să îi
fie p rezen tat.
— Doam ne păzeşte, parcă e c u rv ă !
E vident că şi Dawn se a şte p tase la o sindrofie
m are şi se îm brăcase conform ocaziei - sau, m ai
bine zis, se dezbrăcase conform ocaziei, depinde
din ce unghi p riv e a i: era m ach iată foarte ta re şi
avea pe ea o bluză roz m u lt deasu p ra buricului
şi o fu stă, bine, dacă p u teai să consideri cureaua
pe care o avea leg ată în ju ru l b râu lu i fustă.
— Im ogen, Alex, ce bine că a ţi v e n it! E leanor
c h iar p ă re a foarte în c â n ta tă că ne vede, deşi am
în cercat să ignor m odul foarte drăgăstos în care
l-a s ă ru ta t pe Alex de bun-venit şi m i-am zis că
e ra doar u n s ă ru t d răg u ţ şi prietenesc.
N u fusese p rea lung, doar un pic p rea cochet.
— Şi n u treb u ie să vă fac cunoştinţă acum
p e n tru că deja îi ş tiţi pe t o ţ i ! chicoti ea. Nu-i aşa
că-i no stim ă s itu a ţia ?

369
— F oarte, zise Alex sec apropiindu-se ca să
dea m ân a cu ta ta , care venise de lângă g ră ta r
to t n u m ai zâm bete şi cu u n aspect de p arcă era
m otanul care tocm ai luase caim acul de pe lapte.
E ra îm brăcat cu p antaloni albi m u laţi şi p u rta
o căm aşă cu model h aw aiian , colorată a tâ t de
strid en t că la soare te puteai uita, dar la dânsa ba.
— La m ulţi ani, t a t ă ! i-am zâm bit şi l-am
p u p a t pe obraz şi i-am d a t felicitarea d esenată
de Rufus. îm i pare ta re ră u că am u ita t de ziua ta.
— Vai, n u -ţi face problem e, când ajungi la
v â rs ta m ea deja n u m ai ţii socoteala anilor. D ar
ce locşor au p rieten ii tă i aici, zise el privind în
ju r peste b a lu stra d ă către păm ân tu rile nesfârşite
ale m oşiei, care stră lu c e a u frum os în soare. Aţi
căzut în p a tru labe şi a ţi m ai pus şi picioruşul
aici în m ijlocul frum useţii, nu-i a ş a ? Să înţeleg
că E llie a fost gagica ta m ai dem ult, nu, A lex?
zise şi îm i dădu u n ghiont prietenesc. Să sta i cu
ochii în p atru , draga m ea, cine ştie, se m ai trezesc
vechile p a s iu n i!
E leanor chicoti şi îi um plu p a h a r u l:
— E h, M artin , n u vorbi prostii. îi sfârâie
călcâiele p re a ta re după fiica ta !
— Of, nu ştiu ce să zic, am spus eu curajoasă,
cu tonul glum eţ pe care-1 stabilisem . Alex pare
m ereu că poate să m ai facă loc încă uneia.
Se făcu brusc o tăcere plină de uim ire. N u
voisem să sune ch iar aşa.
— Păi, atu n ci e un b ă rb a t m ai bun ca m in e !
exclam ă t a ta ca să m ă scutească de situ a ţia je ­
n a n tă . Tocmai adm iram cu Imo locul m in u n a t de
frum os al p rie ten ilo r voştri, Alex. Nici nu mă
m ir că a ţi acceptat căsuţa.

370
Alex încu v iin ţă şi eu m -am d e p la sa t n iţel m ai
încolo ca s-o s a lu t pe m am a. N u eram încă prea
pricepută la glum e de societate. Poate că mai
tre b u ia să exersez p â n ă să-m i in tru în m ână.
A tunci când m -am aplecat s-o s ă ru t pe m am a de
bun-găsit, m -am m ai re la x a t niţel. E ra elegantă
şi p ă re a să nu-şi fi d a t câtuşi de p u ţin silinţa,
fiind îm b ră ca tă într-o rochie de p ân ză to p ită
crem şi cu o p ălărie de paie cu boruri m ari şi
ondulate, cu ochii strălucindu-i p entru că se distra
copios tră g â n d din ţig ară.
— Nu-i aşa că-i grozav? chicotea ea cât eu m ă
aşezam a lă tu ri. Ia uite la b ă rb a tu l ăla. Aproape
că leşină de groază!
Piers, chiar aşa, răm ăsese ta b lo u : avea venele
de pe frunte um flate şi ochii holbaţi, aproape ieşind
din orbite, în vrem e ce Daw n îl b ătea pe u m ăr
cu unghiile sale n e g re ; ca să-i a tra g ă a te n ţia , îi
povestea foarte ta re despre un prieten de-al ei pe
num e Malcolm —care avea o casă m are —aproape
la fel de m are ca a s ta — undeva în Peckham .
— C reşte lam e, să ştii, zicea ea, şi stru ţi. Se
cheam ă ferm ă new-wave, în ţeleg i?
P iers clipi de uim ire.
— Doam ne sfinte, chiar în P eckham ?
— Da, e o afacere foarte faină. Ar tre b u i să
încerci şi tu să creşti nişte stru ţi, că ai a şa m ulte
dealuri.
— Da, chiar e o idee, zise Piers un pic pierdut.
— P ăi, da, vinzi carnea la m agazinele locale
şi vinzi şi penele, zise, dându-i un ghiont cu
unghiile ei negre. Şi e, ăăă, din punct de vedere
economic... cum se zice?
— Viabil?
— D a... aşa.

371
— D ar cine a r cum păra penele alea ?
— N aiba ştie. D ar eu am un pam pon la chiloţii
tan g a , deci probabil că unii c u m p ă ră ! Probabil
că le bagă în perne sa u ceva.
— Şi unde... se p u n ?
— P ăi pernele se p u n pe p a tu ri, Piers.
— Nu, pam ponul.
— A, în faţă. Doamne, doar nu se pune în spate.
Aş a ră ta ca Iep u raşu l de P a şte dacă a r s ta în
s p a te ! râse ea ta re şi îi dădu u n ghiont în coaste.
El p ă ru de-a d rep tu l am u zat şi izbucni la
rân d u l lui în râs.
— U nde n a ib a a m ai cunoscut-o şi pe a s ta ?
îm i spuse Alex la ureche.
— C ine?
— T atăl t ă u ! De unde n aib a a m ai cules-o şi
pe a s ta ?
L-am p riv it în ochii care sclipeau de m ânie şi
i-am z is :
— Păi, la operă, evident, apoi m -am rid ic at ca
să-m i iau ceva de băut.
Nu aveam nici u n chef să-i ia u a p ă ra re a tate i.
M-am dus apoi să schim b o vorbă şi cu H annah.
— Nu-i a şa că-i d istrac tiv ? îm i zise ea când
m -am aşezat pe canapeaua moale. Dawn n u şi-a
m ai tr a s şi ea sufletul de când am venit.
— E o chestiune din aia din S ta r Trek, de
genul „Teleportează-m ă, Scottie“. Tu cum te m ai
sim ţi ?
— Groaznic. N-am m ai fost la baie de n u ştiu
când şi stom acul m eu parcă e făcut din fier-beton.
C hiar că a ră ta rău , era palidă şi un pic tra n sp i­
ra tă , re sp ira greu şi se schim onosea de durere.
— A tunci du-te la doctor m âine. S ă-ţi dea un
supozitor sau ceva.

372
— M inunat, şi apoi o să tre b u iasc ă să m erg la
um blătoare cât e ziua de lungă. N u, sper să fac
indigestie de la m ân carea de-aici şi să scap de
to ate cele din stom ac. Eddie e absolut sigur că
respectivii c â rn a ţi s u n t expiraţi, a şa că s-a h o tă ­
r â t să-i a rd ă p â n ă se fac crocanţi.
— M ă gândeam eu că treb u ie să aibă un motiv
ca să se ocupe de g rătar. D ar ch iar suntem doar
noi in v itaţi, H a n n a h ?
— M am a lui P iers se ascunde pe undeva pe
aici, zise privind în ju r ca să v ad ă dacă era p rin
apropiere. A in tr a t în casă, cred, zicând că era
prea cald afară, d a r era lim pede ca lum ina zilei
că o d e ra n ja a n tu ra ju l.
— Vai, D o am n e! am chicotit eu. Dawn şi Lady
L atim er în aceeaşi c a m e ră !
— Da, da, şi ai p ierd u t cea m ai im p o rtan tă
scenă. Dawn a în treb at-o dacă era doam nă cu
ad ev ărat, la care grozava fem eie i-a r ă s p u n s :
„Nu ştiu, aşa m i-a zis ginecologul".
Am izbucnit în tr-u n râ s răutăcios.
— D ar n-a venit şi H ain a Mov ?
— Nu, se p are că are spectacol. C ântă în salon
la hotelul din tâ rg , cel cu piano bar.
— La R egal? U au, bravo ei!
— Nu-i a şa că-i de a d m ira t? A, da, şi m ai e
cineva pe-aici, un tip de p rin p a rte a locului care
s tă şi el pe moşie, dar, în a fa ră de el, nu m ai
suntem decât noi. Sincer, tre b u ia să m ă previi,
Imogen. S u n t îm b răcată ca p e n tru o petrecere în
a e r liber. Şi tra se de rochia ei lungă, foindu-se
pe scaun cam stâ n je n ită.
— P ăi erai şi tu acolo când ne-a in v itat, de
unde să ştiu eu ? şi i-am zâm bit lui Eddie care îmi
trim isese o bezea p rin fum ul de la g rătar. Mă

373
duc să-l pup şi pe cu m natul m eu, am zis eu
ridicându-m ă de pe scaun.
— Te rog, chiar. Cred că o să fie cel m ai in te ­
re sa n t lucru care i s-a în tâ m p la t săp tăm ân a asta.
Eddie se opri din în to rsu l in sis te n t al cârna-
ţilo r ca să m ă salute.
— Avem n işte salm onela tip C şi nişte dizen­
te rie n u m ai b u n ă în m eniu azi, m ă inform ă el cu
glas scăzut. N u te apropia de frip tu ra de porc
sub nici o form ă şi ţin e-te cât m ai dep arte de
h am b u rg eri p â n ă n u îi incinerez cum se cuvine.
Şi să-l previi şi pe Rufus, d a ?
— Am să fiu foarte a te n tă , l-am a sig u ra t eu.
D ar H an n ah ce-a p ă ţit? A m âncat creveţi stricaţi
sa u ceva?
— N u la m ine în b ă tă tu ră , asta-i sigur. Cred
că exagerează. A început program ul ă s ta W eight
W atchers, ştii, şi m erge şi la sală. Sincer să fiu,
m ă tem că nu e d estu l de în form ă ca să m eargă
la sală încă. Şi cred că a făcut o întindere sau ceva.
— H a n n a h se duce la sală ? am zis cu ochii
cât cepele.
— Doar n oaptea foarte târziu. Şi nu, nu poartă
costum m u la t din spandex.
— A, am zis eu încet.
— Nu-i a şa că face o tre a b ă pe cinste ? zise
E leanor cu u n zâm bet u ria ş şi cu ochii ei căprui
strălu cito ri, care tocm ai îm i a p ăru se în spate.
— A şa e, am în cu v iin ţa t eu. E ddie e un bucă­
t a r nem aipom enit.
— P ăi, e trim isu l Proniei azi. P iers niciodată
n u face g ră ta ru l şi m ereu pică pe m ine sarcina
a s ta şi p u r şi sim plu m ă încălzesc to a tă şi m ă
enervez. Ce ţi-e şi cu povestea că b ă rb a ţilo r le
place să se dea m acho cu cleştele de g răta r.

374
Imogen, tu încă n-ai făcut cu n o ştin ţă cu m am a
lui P iers, n u ?
Se u ită spre m ine ca să-m i a tra g ă a te n ţia şi eu
m -am în to rs şi am v ăzu t undeva în um bră, p rin
fereastra cu glasvand a terasei, o siluetă care era
o versiune m ai în vâ rstă a lui Piers, cu ochii albaş­
tri spălăciţi şi n a su l coroiat, şi care m ă privea
acru. Vorbea h o tă râ tă cu cineva care s tă te a cu
spatele la m ine şi se în tre b a oare de ce această
nou-venită nu o salutase. Sau să i se prezinte. Am
în tin s p asul ca să m ă ţin după E leanor pe terasă.
— Louisa, ea este Im ogen Cam eron, soţia lui
Alex, zise E leanor cu voce ta re . îţi m ai aduci
am inte ce ţi-am sp u s? E a şi cu Alex sta u într-u n a
d in tre căsuţe.
— Ce-ai spus ? se în c ru n tă Lady L atim er şi
puse m ân a pâlnie la ureche.
— M ai ţii m inte că ţi-am povestit că vor lua
u n a d in tre c ă s u ţe ! strig a Eleanor, d ar fix în clipa
aia m i-am d a t seam a cu cine vorbea soacra ei.
M i-am ţin u t resp ira ţia .
— Şi P a t, pe care-1 ştii, evident. Ai s ta t lângă
el la recepţie, îm i am in ti Eleanor.
Am s trâ n s m ân a cea u sc ată ca h â rtia pe care
mi-o în tin sese doam na cea în v â rstă .
— îm i aduc am inte, am zis eu rece. îm i pare
bine, Lady Latim er.
P a t F laherty părea pe cale să m ă salute cordial,
d a r apoi văzu p rivirea m ea rece şi ţe a p ă n ă şi nu
m ai zâm bi deloc.
— E v eterinar, m i-a zis Lady L atim er pe un
ton ca din m orm ânt. U n v e te rin a r chiar bun.
— Ştiu. Adică ştiu că e veterinar, am ad ău g at
eu, clarificând p e n tru el cu care p a rte a pro­
poziţiei ei eram de acord.

375
— M ulţum esc ta r e m u lt p e n tru scrisoarea
dum itale, care a aju n s la tim p vineri. Iţi voi
răsp u n d e cu proxim a ocazie, i-am zis apoi, întor-
cându-m ă spre el.
P a t p ă re a complet n ău cit de a sta , ia r E leanor
e ra un pic uim ită. Bine. Să se înveţe m inte să
nu-m i m ai trim ită note de p la tă exorb itan te p rin
poştă. Nu-i plăcea să fie u m ilit în faţa oam enilor
ăstora, n u ?
— Vorbeam de onorariul dom nului Flaherty,
am explicat eu ca să înţeleag ă şi publicul exact
ce voiam să zic. P e n tru serviciile p resta te .
— A. Da, răsp u n se el şi se u ită el la m ine
am eninţător. Cam a şa e în lum e, n u ? Dai ceva
contra altceva.
— Da, sigur că d a /a m ră sp u n s eu m ieroasă şi
eram pe cale să continui într-o notă sarcastică spu­
nând că ăsta e quid pro quo-vl, dar n-o m ai zisesem
cu voce tare înainte, aşa că mi-a ieşit ceva de g e n u l:
— Aşa e puid cro po-ul.
O clipă am crezut că nim eni n u observase, d ar
u rm ă u n :
— Ce-ai zis ? şi Lady L atim er puse m âna pâlnie
la ureche. Cro ce-ul?
— Po-ul, îi spuse P a t pe u n ton sobru.
E a se în cru n tă, neînţelegând. Apoi se întoarse
către m ine.
— Are nişte m âini grozave, zise ea cu voce
tare . Are grijă de C odiţa m ea.
— Adică Yorkshire Terrierul ei, îmi şopti Eleanor
repede.
— A avut o infecţie oribilă la vezică la Crăciunul
trecu t, d a r cred că i-ai d a t de cap im ediat, băiete,
spuse ea bătându-1 pe u m ăr cu m ân a ei cu pete
de ficat. Ai in stin cte foarte ascuţite.

376
— Eh, n u ştiu dacă-i chiar aşa, a zis P a t jen at.
Da, aşa-i tre b u ia, să se sim tă je n a t. Deci vete­
rin a r de-ăsta e ra : genul ăla care se gudură pe
lângă b ă trâ n ele şi potăile lor ră sfă ţa te . C hiar
dacă această b ă trâ n ic ă , m i-am zis h o tă râ tă , p ri­
vind la rochia ei de şifon şi la colierul u ria ş de
diam ante, probabil avea b ă n u ţi de aru n cat. Şi el
chiar p ă re a să-şi in tre bine în rol, cu zâm betul
g a ta p reg ă tit, cu căm aşa a s ta a lb a s tru safir şi
blugii de pe el. M ă sim ţeam de-a d reptul prost
îm b răcată în rochia a s ta cu flori şi cu saboţii
ă ştia înalţi.
— Eleanor, nu vrei să-i spui lui Piers să oprească
m uzica aia a g ita tă odată ? o în tre b ă soacra ei cu
m ân a în d rep tu l urechii.
Din difuzoarele din salon se rev ă rsa o m uzică
reggae foarte lin iştită.
— N u pot să su p o rt genul ă sta de m uzică. Mă
sim t de p arcă su n t m ereu pe cale să fiu jefuită.
— S igur că da, zise E leanor strâ n g â n d din
buze când se întorcea să iasă.
— Şi oare cine su n t oam enii ăia îngrozitori de
pe te ra s ă ? continuă soacra pe o voce şu ie ra tă ,
apucând-o de m ânecă. A tre b u it să m ă prefac că
m ă goneşte căld u ra în casă, d a r chiar su n t ceva
de speriat.
— Oh, ă...
— S u n t ch iar fam ilia m ea, am zis eu calm ă,
observând că b ă trâ n a avea vârful n asu lu i un pic
rozaliu.
P ă re a genul care tra g e la m ăsea şi îi m irosea
g u ra a gin.
— De fapt, s u n t oam eni d răg u ţi dacă ajungi
să-i cunoşti. A, u ite că s-au făcut cârnaţii, m ă
duc să-l h răn esc pe Rufus.

377
Am ieşit afa ră cu inim a b ă tâ n d să-m i spargă
pieptul şi am coborât pe gazon ca să-l chem pe
Rufus la m asă. Se ju c a cu cel m ai mic copil
Latim er, dându-se în leagăn.
— H aideţi, băieţi. E ora mesei.
Rufus se p rin se din tonul m eu că ceva n u era
tocm ai în r e g u lă :
— S-a în tâ m p la t ceva ?
— Nimic, am răsp u n s, şi apoi am u rc a t pe
tre p te m ân ă în m ână, cu Theo după noi. Ia s ta ţi
am ândoi pe bancă aici lângă Eddie. Se pare că
n u există o ordine de locuri la m asă de d a ta asta.
Vă aduc câte un hot-dog fiecăruia.
E leanor veni în tr-u n suflet spre m ine când
luam m ân carea de la Eddie.
— îm i pare a şa de rău , Imogen. E o snoabă
b ă trâ n ă. Adică... şi se opri în mijlocul propoziţiei,
uşor stâ n je n ită.
E u i-am zâm bit şi d in tr-o d ată am îndrăgit-o.
M ăcar nu eram sin g u ra de-aici pe care o lua
g u ra pe dinainte.
— E ok, ştiu cum e. Şi de u n u l sau doi d in tre
ei chiar treb u ie să râzi copios.
Şi cu coada ochiului l-am v ăzu t pe ta ta , care
îl im ita pe K enneth W illiam s1 p e n tru P iers, cu o
m ân ă în şold, cu n ă rile um flate şi cu capul d at
pe spate. Lucru care, din fericire, îl d istra pe
P iers m ai ta re decât pam ponul lui Dawn.
— Apropo, cum se face că P a t F la h erty e în
v izită ? am în tre b a t eu pe un ton prietenos în
vrem e ce îndesam un c â rn a t în chifla lui Rufus.
Mi se pare că parcă e m ereu p rin preajm ă la voi
acasă.

1. Scriitor şi comic englez foarte cunoscut.

378
— A, păi s tă în casa de oaspeţi, aşa că trece
pe la noi d estu l de des. I-am închiriat-o cât m u n ­
citorii îi renovează casa, e o casă p aro h ială veche
din sa tu l cel m ai apropiat. E d răg u ţ, n u ?
I-am ig n o rat în tre b a re a şi m -am prefăcut că
mă concentrez să aduc ketchup-ul de la o m asă
a lă tu ra tă . C ând m -am în to rs lângă g ră ta r cu el
în m ân ă, ea plecase deja.
— îi spunem „Casa de curve“, zise P ie rs care
stă te a la coadă în spatele m eu la g ră ta r, cu far­
furia s trâ n s ă la piept, ca u n băieţel bine-crescut
de la şcoală.
— Ce-ai sp u s?
— C asa lui P a t. P a re să prim ească un cârd de
femei acolo. Norocosul, chicoti vesel. O frip tu ră
de porc şi u n b urger p e n tru m ine, te rog.
A ha, a şa deci, m i-am zis în sinea m ea, aşe-
zându-m ă lângă R ufus şi Theo cu hot dog-ul m eu
în m ân ă şi prefacându-m ă că ascult ce-şi ziceau
ei acolo. Deci era şi a rm ă sa ru l locului, pe lângă
rolul să u de v e te rin a r şa rm a n t, gândeam eu în
vrem e ce P a t îşi lu a b u rg eru l de la Eddie, glu­
m ind cu el şi zâm bindu-i frum os, apoi s-a dus să
se aşeze lângă H a n n a h pe canapea. Bine, a s ta
e ra u n a d in tre fem eile pe care nu le p u tea câş­
tig a de p a rte a lui, m i-am zis m uşcând din chifla
m ea. O p ăsărică pe care n u p u tea s-o vrăjească.
L-am u rm ă rit cum se apleca să vorbească cu ea
şi cum s tă te a ea - sau m ai bine zis zăcea - ,
com plet n ău cită de el. Bine, dacă nu s-ar fi sim ţit
în aşa h al, sigur că i-ar fi d a t cu flit in s ta n t unui
asem enea linguşitor. N u prea îi avea la inim ă pe
ju n ii prim i şi îl acceptase pe Alex doar p e n tru că
m ă căsătorisem eu cu el. D ar oare Alex ch iar era
ju n e p rim ? m i-am zis tre să rin d . L-am p riv it cum

379
s tă te a lân g ă g ră ta r şi când m ă u ita m a şa la el,
se în tâ m p lă ceva îngrozitor. L -an f v ăzu t cum i-a
aru n cat o ocheadă secretă lui Eleanor. L-am văzut
cum i-a făcut cu ochiul lui Eleanor, care s tă te a
pe te ra s a aglom erată, şi ea i-a zâm bit din colţul
gurii şi a rid icat din um eri. M -am u ita t în a ltă
p a rte , complet îngrozită. Apoi m i s-a u rc a t tot
sângele la cap. Am d a t pe g ât p a h a ru l m eu cu
P im m ’s şi am făcut a s ta un pic cam brusc, ia r
ju m ă ta te din b ă u tu ră îm i curse pe lângă gură. Am
înşfăcat u n şerveţel şi m-am şters repede. Doamne,
Imogen, calm ează-te odată. Probabil că nici nu
era genul ăla de ocheadă. Probabil ceva de g e n u l:
vrei şi tu u n c â rn a t? N u! N u v rea u u n cârnat.
Aha. A tunci u n b u rg e r? La care ră sp u n se se rid i­
când din um eri. Da, poate că vreau. Da, a ia era.
Am p riv it d isp e ra tă p rin tre gene cum E leanor
aşeza pe to a tă lum ea la m a s ă ; n u la m odul for­
m al în ju ru l m esei, ci ră sp â n d iţi pe te ra s ă , cu
farfuriile aşezate în poală, apoi d istrib u ia cuţite
şi furculiţe învelite în şerveţele tu tu ro r. Şi când
m -am în tin s din nou după p ahar, am v ăzu t că-mi
tre m u ra m âna. Poate că H a n n a h avea drep tate.
Poate chiar tre b u ia s ă m ă duc la psiholog. Poate
chiar tre b u ia să s ta u în aceeaşi cam eră cu un
s tră in căru ia să-i povestesc că aveam o b ăn u ială
de-a d reptul nefo n d ată; o fixaţie că soţul m eu
avea o av entură cu o fostă prietenă. S au poate că,
mi-am zis eu, ţinându-m i strâ n s paharul, a r trebui
să îi spun în fa ţă chiar ei - lui E leanor - când
m ă îm băt bine la sfâ rşitu l petrecerii, după ce ea
le-a zis la revedere u ltim ilor oaspeţi, să-i s tr i g :
„Ia-ţi labele de pe b ă rb a tu l m eu, îm p u ţito !“. Şi
apoi să urm ăresc cu a te n ţie cum încrem eneşte
locului şi to a tă fam ilia m ea răm â n e m u tă de

380
uim ire. S au poate că n-am să fac nici u na, nici
alta şi am să las lucrurile în p la ta D om nului, ca
de-obicei şi am să to t p resu p u n şi să-m i fac griji
şi să m ă prefac m ereu p â n ă la nebunie. Da, aşa
am să fac, probabil. Am tr a s a er în piept şi i-am
dat d rum ul încet şi sacadat.
P râ n z u l continuă. P e n tru că nu m ă sim ţeam
în stare de discuţiile adulţilor, am răm as cu băieţii
şi m -am to t ju c a t cu m âncarea din farfurie. In
spatele m eu su n ă telefonul mobil al lui P a t şi el
se duse în ă u n tru ca să vorbească. Am încercat
din răsp u te ri să n u m ă u it după fundul lui perfect
care se vedea bine p rin blugi când in tră în casă
prin u şa cu glasvand. Apoi m -am h o tă râ t că, dacă
încă m ai observam fundurile tipilor din jur, chiar
şi pe cele ale b ă rb a ţilo r incredibil de aroganţi ca
el, e ra probabil u n sem n bun. Probabil că nu
avem ch iar ten d in ţe suicidale.
— N u m ănânci ? am zis eu u im ită, p e n tru că
H annah a refuzat burgerul pe care i-1 oferea Eddie.
A sta e ra prim a oară că vedeam aşa ceva.
— Nu, m ulţum esc. De fapt, se ridică în picioare
clătinându-se, cred că am să m ă duc până la closet.
— Noroc, am zis rânjind înspre ea şi am obser­
v at că era foarte palidă. D ar sigur te descurci
sin g u ră ?
M ă p regăteam să m ă ridic şi eu să m erg cu
ea, fiind de-a d rep tu l îngrijorată.
— N u, nu, su n t ok, m i-a făcut ea sem n cu
m ân a să n u m ă ridic, în vrem e ce se deplasa
chircită de durere de-a lungul terasei.
— P a re într-o sta re groaznică, i-am şoptit eu
m am ei la ureche, care se aşezase cu farfu ria ei
în m ân ă lân g ă mine.

381
— Ş tiu şi su n t de acord cu p ă re re a lui Eddie.
C red că a făcut o în tin d ere sau ceva la sală. E
aceeaşi sală la care m erge şi Daw n, să ştii, şi ea
zice că acolo ch iar te hingheresc p â n ă faci efort.
Şi ch iar n u ştiu ce c a u tă H a n n a h acolo.
Am privit-o u n pic s u rp rin să pe m am a.
— Tu ch iar te înţelegi bine cu Dawn, n u ?
— Da, d a r n-o să m ai dureze p rea m ult. Se
m u tă la N ew castle să p tă m â n a viitoare şi-l lasă
b a ltă pe ta tă l tău .
— N u ştiam a sta .
— Se p are că acolo su n t cele m ai bune cursuri
de cosm eticiene şi ea a aplicat la u n u l d in tre ele
şi a fost acceptată. Şi cred că nici criza v â rste i
a tre ia p rin care trece ta tă l tă u nu include nevoia
de a s ta în cam ere s tu d e n ţe şti cu perne pe podea
şi cu fîcuşi, a şa că răm ân e aici.
— Eh, atunci cam a sta le-a fost relaţia. Oricum,
el e m u lt p rea leneş ca să vină în w eekenduri în
N ew castle, şi ei probabil c-or să i se scurgă ochii
după v reun flăcău local.
— Ce păcat, a zis m am a.
— D ar sta i să vedem ce m ai scoate din pălărie
d a ta viitoare, am râ n jit eu.
E a se strâm b ă.
— F â ţa aia de Tessa S tanley l-a in v ita t la
m asă la H urlingham să p tă m â n a viitoare. Sper
din suflet să nu se încurce cu ea.
I-am a ru n c a t o privire piezişă. E ra ciudat.
M am a se bucura când ta ta avea vreo p rieten ă
gen Daw n, d a r nu voia să-şi bage coada p rin tre
vechii lor p rieten i de la Londra. Acolo era te r i­
to riu l ei. P eticul ei de p ăm ânt. Şi se p ă re a că era
foarte fericită dacă el se făcea de râ s la ţa ră ,

382
unde nu-1 cunoştea nici dracu’, d a r nu p rin tre
cunoştinţele lor.
— Şi cine e irlandezul ăla extrem de arăto s
îm b răcat în tr-o căm aşă a lb a stră ? m ă în tre b ă ea
în şoaptă.
— E P a t Flaherty, care-i extrem de arogant.
E u n v e te rin a r foarte scum p, să nu cum va să-l
laşi să se apropie de Sam ba.
— P ăi, ştii cum e Sam ba : e cea m ai n e p rie te ­
noasă pisică din lume. Şi ea e terib il de arogantă,
oricum , deci probabil că ea a r fi cea care n u l-ar
lăsa pe el să se apropie câtuşi de puţin. Ba chiar
ieri am în cercat s-o duc la v e te rin a r să-i facă o
injecţie şi... d rag a m ea, ce e?
M ă ridicasem în picioare. E ram to a tă îm bujo­
r a tă de furie şi de uim ire. P e n tru că acolo, în
dosul geam ului cu glasvand, în tr-u n colţ al salo­
nului, coşm arul m eu cel m ai groaznic m i se în fă­
ţiş a reflec tat în oglinda de d easu p ra şem ineului.
Am a u z it că atunci când e în şoc, organism ul
u m an receptează tra u m a cu în tâ rz ie re ; fragm en­
tâ n d dovezile ca să le poată procesa creierul. Şi
fix a s ta a făcut m in tea m ea, a ru p t secvenţa de
im agini în bucăţi, ba chiar m -a a m e ţit niţel. D ar
chiar şi în starea de caleidoscop dezordonat, câteva
dovezi to t răm ă sese ră de neschim bat. P riv irea
soţului m eu, care credea că nu-1 vede nim eni
după u şă şi că era singur cuc, când a luat-o pe
E leanor în b ra ţe ; şi d orinţa care se citea în ochii
lui E leanor când el a luat-o în b r a ţ e ; şi felul în
care corpurile lor se u n ise ră ca u nul sin g u r în
îm b ră ţişa re . A devărul gol-goluţ.

383
Oapitodud 18

M âna m ea tre să ri brusc şi din p a h a r zbură un


râ u de Fim m ’s, care ateriză drept în poala mamei.
— V a i! zise ea sărin d în sus şi scuturându-şi
rochia.
Am răm as cu ochii pironiţi pe p a ta în tu n e c ată
de pe fu sta ei de parcă nu m ai văzusem niciodată
aşa ceva, apoi m-am întors înspre uşa de la salon.
N u m ai p u team să zic nici pâs.
— Nu te îngrijora, dragă, se spală perfect,
zicea m am a, care tocm ai luase u n şerveţel şi
începuse să-şi şte a rg ă energic rochia. Am v ă rsa t
n işte oţet balsam ic pe ea ieri şi m i-am zis... ei
bine, s-a dus şi a sta , dar, vai...
M i-am d a t seam a oarecum că făcuse o pauză
şi m ă privea cu ochii cât cepele cum m ă îndreptam
în sp re uşile de la salon, fără ca m ăcar să-m i cer
scuze. M-am n ă p u s tit în cam eră şi m -am u ita t în
jur. D ar acolo nici u rm ă de cuplu în toiul acţiunii
care să s a ră repede în lă tu ri la vederea m ea, nici
u rm ă de m âini duse la g u ră cu groază sa u ochi
cât cepele de frica m ea. E leanor s tă te a în tr-u n
fotoliu şi vorbea veselă la telefon, ia r Alex e ra în
genunchi în tr-u n a lt colţ al cam erei, cu capul
b ă g a t în tr-u n dulap plin cu p ahare.

384
— Da, aşa e foarte bine, zicea E leanor, şi dacă
aţi p u tea să le aduceţi chiar m a rţi a r fi perfect.
— N u le găsesc nicăieri, m u rm u ră Alex din
dulap.
Scoase capul afa ră şi privi în jur.
— A, b ună, dragă. E leanor m -a pus să scot
nişte p a h a re p e n tru ap ă din dulap în a in te ca toţi
să se am eţească. Se pare că oam enii de la p e tre ­
cere a u nevoie de n işte „diluant".
Se dădu u n pic pe spate şi se în c ru n tă la m ine
un pic.
— E şti bine ?
L-am p riv it complet năucă.
— Bine, puse E leanor receptorul la loc în furcă,
h o tă râ tă . E ra com pania de flori de m ătase care
o să-m i aducă n işte m ostre m arţi, îm i spuse şi
zâmbi. M am a ta ch iar m -a făcut să m ă e n tu ­
ziasm ez cu chestia asta. M i-a in tr a t în cap de-a
d rep tu l să-m i fac o g răd in ă artificială. De-abia
a şte p t să văd ce fa ţă o să facă Louisa când o să
se aplece să atin g ă un crin şi o să răm â n ă m a s c ă !
Râse. Apoi fa ţa i se în tu n e c ă un pic.
— E şti b in e? P a ri un pic cam palidă.
— Da... nu... S u n t ok.
— Vorbeai de a s te a ? zise Alex scoţând nişte
p a h a re în alte de apă din dulap.
— S u n t perfecte. Ia şi tu câteva şi du-le afară
şi asig u ră-te că ajunge u n u l şi la Louisa. Deja se
în v ârte de a m e ţită ce e. Am pus câteva sticle de
P e rrie r pe m asă, zise şi se ridică. S igur nu te
sim ţi rău , Im ogen?
— Da, da, sunt... ok, m -am b âlb âit eu, încer­
când din greu să-m i tra g sufletul.
R espiram g reu şi sacadat.
— E groaznic de cald afară, zise E leanor pri-
vindu-m ă m ai de-aproape.

385
— Da. Da, cred... cred că o să beau şi eu un
p a h a r cu apă.
— C h iar a şa să faci. Te rog, serveşte-te. A, şi
nu-i a şa că poţi şi tu să duci n işte p a h a re afară ?
Am lu a t câteva p a h a re şi m -am dus înapoi pe
te ra s ă , com plet uim ită. M ă sim ţeam foarte slă ­
b ită. Apoi m i-am tu r n a t n işte ap ă în tr-u n pahar.
D in tr-o d ată m -am în to rs şi m -am u ita t peste
um ăr la Alex. Venise în spatele m eu, pusese p a h a ­
rele pe m asă şi vorbea cu E ddie lân g ă trep tele
de la te ra s ă , cu m âinile în b u zu n are, cu um erii
căzuţi şi râd ea foarte ta re la ceva ce Eddie tocmai
zisese. E leanor e ra ap lecată în fa ţa lui R ufus şi
a lui Theo cu o cutie de în g h e ţa tă şi îi lă sa pe cei
doi să-şi pună singuri din ea în cornete. Nu schim ­
b aseră nici o ocheadă pe ascuns, nici unul d intre
ei nu p ă re a să fie n e lin iştit sau enervat. Mi-am
pus p a h a ru l pe m asă şi m i-am dus o m ână la
frunte. E ra plină de sudoare. înnebuneam . C hiar
eram pe cale să înnebunesc, aveam vedenii, vedeam
lu cru ri care ch iar n u se în tâ m p la u . N u îm i im a ­
ginam cel m ai ră u lu cru care se p u tea întâm pla,
ci chiar îl vedeam aievea. C h ia r îm i sărise o
doagă.
Am m ers clătinându-m ă către locul unde stă te a
m am a şi m -am a şezat tă c u tă lân g ă ea. E a încă
m ai clătea şerveţelul cu ap ă şi apoi freca locul
unde e ra p a ta . Se u ită la m ine lung când m -am
aşezat.
— Te sim ţi bine, d rag a m ea? A răţi de parcă
tocm ai ai v ăzu t o fantom ă.
— S u n t bine, am bolborosit eu d rep t răspuns,
îm i p a re r ă u că ţi-am p ă ta t rochia.
— N u contează. Tocmai îţi ziceam a sta , se
duce la spălat.

386
M i-am lu a t farfu ria de pe m asa cu fa ia n ţă de
York, d a r n-am p u tu t nici să m ă a tin g de m ân ­
care. A sta p e n tru că sim ţeam că m ă u rm ă reşte
cineva cu coada ochiului. P a t, care s tă te a lângă
m ăsuţa cu b ă u tu ri, vorbea cu ta ta şi cu P iers,
dar se to t u ita la m ine. O are m ă văzuse cum m ă
ridicasem de la m asă şi-m i v ărsasem b ă u tu ra şi
mă n ă p u stisem în casă ca o n e b u n ă ? Da, oricum
mă făcusem de râ s în fa ţa b ă rb a tu lu i ă s tu ia de
a tâ te a ori, ce m ai conta că o făcusem la tă încă
o d ată, m i-am zis privind p ierd u tă în sp re salon.
I'iram a şa de sig u ră că-i văzusem îm preună, d a r
Lotuşi a s ta ch iar era povestea de când lum ea,
n u? Vedeniile arhicunoscute cauzate de gelozie,
m intea care-m i to t ju ca feste, ghearele geloziei
ca u n m o n stru cu ochii verzi de invidie, care se
h răn e a din slăbiciunea altora. S igur că da. R eali­
ta te sa u iluzie. Iluzie sa u re a lita te . Şi, în cazul
m eu, ch iar iluzie era. Şi e ra foarte cald. M ult
p rea cald p e n tru lu n a m ai. M -am u ita t la ta ta ,
care îşi făcea v â n t cu u n şerveţel şi la m am a,
care tocm ai se în tin d ea după p ă lă ria ei de paie.
Da, de la a s ta m i se tră g e a. M ă b ătu se soarele
în cap. Şi băusem şi prea m u lt Pim m ’s.
In sp atele m eu, P iers râ d e a cu g u ra p â n ă la
urechi şi îl ta c h in a pe P at.
— H ai, m ă, P a t, n u te m ai preface. Acasă la
tin e e un m ag n et de f e te ! E plin de gagici care
in tră şi ies la orice oră. Am v ăzu t cu ochii mei
u n a ch iar i e r i !
— Ce prostie, s-a a p ă ra t P at. Aia e ra stră-
m ă tu şa m ea, Phyllis.
— S tră m ă tu ş a ta are p ă r lung, blond, p o a rtă
ochelari de soare şi se îm bracă în blugi roz?
— A, tu te referi la verişo ara D orothy?

387
— N u te cred nici cât n egru sub unghie, băiete.
P u n p a riu că e soţia v reu n u i a m ă râ t!
Toată lum ea îşi face de cap, am zis eu ener­
v ată, m ototolindu-m i şerveţelul în pum n. Şi m ai
ales b ă rb a tu l ăsta. Şi D um nezeu ştie m ai cine,
cum p rin d o şansă. E ra de-ajuns să te u iţi niţel
pe câm pii şi să vezi cum veveriţele se hârjo n eau
p rin desişuri, iep u raşii şi-o p u n e a u p rin tufişuri,
ia r vrăb iu ţele şi-o tră g e a u de să re a u în aer. Oare
şi soţul m eu îm i pu n ea coarne?
— N u ştiu ce-o fi cu H an n ah , su n t cam în g ri­
jo ra tă , îm i zise m am a în ureche. L ipseşte de cam
m u ltă vrem e.
— M ă duc s-o caut, am zis eu şi m -am ridicat
de pe scaun cât ai‘ zice peşte, fericită că m i-am
g ăsit o scuză să m ă duc în ă u n tru ; să scap de
soare şi să m ă stropesc cu n işte ap ă pe faţă.
Inim a deja îm i b ă te a să-m i spargă pieptul.
— Faci a sta p en tru m ine ? Ce drăguţ din partea
ta , scu m p o !
M -am dus —m ergeam cu paşi mici şi grijulii,
traversând terasa - şi am in tra t pe uşa cu glasvand
în salon. C ând să trec pragul, m -am oprit o clipă
şi m -am p riv it în oglinda care tocm ai m ă păcălise
a şa de u r â t cu im aginea aceea falsă şi acum m ă
şocase din nou când m ă u ita m la reflexia m ea în
ea. M i-am dus m ân a la obraz com plet n ă u c ită de
cât de p alid ă eram . E ram a şa de palidă, m ă
u ita m cum va în cu rcată şi ch ihuită, cu ochii cât
cepele. Am plecat de-acolo cât m ai repede şi era
cât pe-aci să ies din cam eră, când p riv irea m i-a
a te riz a t pe telefon. E ra un telefon cu fax, din
acela m are, pus pe o m asă aproape de fotoliul pe
care s tă tu s e E leanor m ai devrem e. M -am u ita t
repede peste u m ă r ca să verific dacă nu cumva

388
m ă u rm ă re a cineva, am rid ic a t re c e p to ru l şi
am a p ă sa t repede pe „redial“. D upă ce su n ă de
vreo câteva ori, o voce c rista lin ă ca de fla u t îm i
răspunse.
— B u n ă ziua, aici M arlborough College. Cu
ce vă putem a ju ta ?
M arlborough College. Acolo era pensionul unde
în v ă ţa u copiii m ai m ari ai lui Eleanor. N u era
com pania de flori de m ătase de la care îşi com an­
dase florile p e n tru grăd in a artificială.
— Alo? zise n e ră b d ă to a re vocea de la celălalt
capăt.
— E u ... vai, îm i pare rău . G reşeală.
Am pus receptorul la loc în furcă şi inim a îm i
b ă te a ia r să-m i spargă pieptul. Poate că o su n a ­
seră ei, cei de la com pania de flori de la care îşi
com anda g răd in a artificială, ca să-i sp u n ă că
p u te a u să-i livreze m ostrele m arţi. Am form at
14711 şi apoi am a p ă sa t pe cifra 3, d a r am nim erit
la b ăcănia din L ittle H arrington, n u la m aga­
zinul de flori artificiale. Mi s-a u scat g u ra de tot.
Abia m ai aveam salivă. A uzeam cum îm i bate
inim a în gât. O are înnebuneam ? Sau m ă făceau
ei să înnebunesc de-a b inelea? Cei doi adică...
Am făcut o m ică p au ză şi m -am sp rijin it de b ra ­
ţu l fotoliului o clipă. N u, m i-am zis d intr-odată.-
N u, n-ai d rep ta te , Imogen, p e n tru că, evident,
vorbise la telefonul mobil, nu-i a ş a ? O are? îm i
răscoleam d isp e ra tă to ate a m in tirile cu ea pe
scaun, d ar m em oria m ea e ra alan d ala. O vedeam
cum s tă te a pe scaunul ă sta , cum vorbea foarte
veselă la telefon dându-şi buclele după ureche...

1. Serviciu care permite aflarea ultimelor patru numere


de telefon de la care un post telefonic a fost apelat.

389
O are chiar vorbise la telefonul m obil? Da, m i-am
zis eu încet. Da, cred că vorbea la mobil. E ram
oricum d e stu l de sigură. Cel m ai solid m otiv era
că receptorul ă s ta era conectat cu u n fir la ap arat.
N u e ra portabil, deci... oare a ju n g e a ? P â n ă la
fotoliu, ad ică? Am scos receptorul din furcă şi
am încercat să s ta u jos pe scaun, cu el în m ână.
A bia ajungea. Mi l-am pus la ureche. N u prea
era confortabil să sta u aşa. F irul era foarte în tin s ;
oare n-aş fi observat a s ta ? Dacă firul a r fi fost...
— A pasă pe 9 p e n tru to n de exterior, Imogen,
P iers băgase capul p rin u şa cu glasvand. A sta
n -are linie directă.
— A! am în cercat eu să pun receptorul la loc
în furcă, d a r n-am nim erit.
R eceptorul se în v â rte a acum pe covor ca un
şarpe. M -am roşit to ată când l-am cules de pe jos.
— A, nu, e în regulă.
— N u, te rog, n u te sfii, doar că treb u ie să
apeşi pe 9.
— Aşa am să fac. D ar m ai târziu . S una ocupat
acum .
— Da, d ar probabil că ai form at num ărul greşit,
zise el in trâ n d pe uşă. Dacă nu apeşi pe 9 nu poţi
su n a, u ite, încearcă din nou, d a r de d a ta a sta ...
— A şa am să fac. D ar m ai s ta u o clipă, am
m â râ it eu p rin tre d inţi de parcă voiam să-l muşc,
n u alta.
Se opri şi m ă privi uim it. I-am zâm bit je n a tă
şi am plecat repede din cam eră.
E şti a şa de fraieră, Im ogen! m i-am zis în
sinea m ea când m ă în d ep ă rta m , să ajungi să te
p rin d ă cineva a su p ra fap tu lu i când îţi bagi n asu l
peste to t şi încerci să reco n stru ieşti scena crimei,
când nici m ăcar n u existase v reu n fel de delict.

390
Ai v ăzu t şi tu cu ochii tă i cât de nevinovaţi erau
am ândoi. E leanor vorbea la telefon şi soţul tă u
că u ta ceva în tr-u n d u lap ; te în şelase privirea.
Da, ch iar îm i ju c a se ră o festă ochii, m i-am zis
tre să rin d . A şa se spunea, n u ? A şa e ra clişeul. Şi
clişeele nici n -ar exista dacă alte perechi de ochi
n -a r fî fost în aceeaşi situ a ţie cu ai m ei de-a
lungul tim pului, n u ?
D upă gălăgia şi lum ina de-afară, casa aceasta
m are şi goală p ă re a foarte rece şi lin iştită . Pe
holurile decorate cu lem n închis la culoare şi
lam b riu ri de s te ja r începusem deja să m ă lin iş­
tesc. A sta n u p rea e ra lum ea m ea, n u era nici
m ăcar o lum e a d ev ărată, d a r era m u lt m ai plăcut
decât afară, unde lan tern ele acelea ale perechilor
de ochi m ă u rm ă rea u peste to t şi m ă b ătea soarele
în cap. Am in tr a t în holul principal, cu scara
aceea m asivă şi sc u lp ta tă baroc şi cu galeria de
la etaj, care ocupa tre i sfe rtu ri din sp a ţiu l de sus
şi, u n m om ent, nici nu m i-am m ai adus am inte
ce căutam acolo. M -am oprit. M i-am dus m ân a la
fru n te. A, da. Pe H an n ah . M -am dus repede şi
am în cercat la closetul de la u şa din faţă. E ra
m ai degrabă ca u n birou, n u ca o baie, p e n tru că
pe pereţi e ra u a tâ rn a te stam pe în ră m a te cu cari­
c a tu ri şi avea şi o bibliotecă plină cu cărţi cu
coperte su b ţiri, u n closet de epocă tro n a în tr-u n
colţ, d a r n u era nici u rm ă de H a n n a h aici.
Am s tr ă b ă tu t din nou holul şi am luat-o pe
coridor, ieşind apoi pe u şa c ă p tu şită cu postav
verde. Aici ia ră şi in tra se m în a ltă lum e şi paşii
m ei se auzeau ta re pe duşum ele, p e n tru că tr e ­
cusem de la p arch etu l gros de s te ja r şi covoarele
p ersan e moi pe n işte plăci de teraco tă s tră lu ­
citoare. M irosea a câini şi a fier de călcat cu

391
a b u r i: se auzea u n radio d a t ta re . Am tre c u t
p rin fa ţa uşii deschise de la b u cătărie şi am
văzut-o pe Vera, care s tă te a cu spatele la m ine
şi sp ă la vase, fredonând lin iştită . M ai e ra un
closet pe-aici, cel unde încercasem să in tru eu
când cu p etrecerea, d a r n u era nim eni nici în
acela. Am b ăg at capul pe u ş ă şi am zis:
— Vera, d a r vocea a s ta n u p rea su n a ca vocea
m ea obişnuită.
E ra m u lt p rea ră g u şită . M i-am dres glasul pe
când ea se în to rcea c ă tre m ine.
— Vera, n-ai văzut-o cum va pe sora m ea,
H an n ah , pe-aici?
— E cum va cea g rasă ... adică... se opri, je n a tă
de gafă.
— Da, ea e, cu o rochie a lb a stră .
— S-a dus sus, d rag ă. E ra cineva aici jos, aşa
că am trim is-o sus.
— M ersi.
Am luat-c! pe unde am v en it şi am u rc a t pe
scara prin cip ală ţin â n d u -m ă de b a lu s tra d a din
lem n de stejar. S trăm oşii lui P ie rs m ă priveau
acru din pânzele lor cu vopseaua în n e g rită de
tim p, cu aceeaşi m ină d isp re ţu ito a re şi rece care
era în tip ărită pe faţa lui Piers. N u era prim a oară
când îm i ziceam în sinea m ea că n u p rea invi­
diez cum şi-a a ş te rn u t E leanor v iaţa. D ar inim a
îm i s tă tu în loc o clipă. A sta n u în seam n ă că ea
a r vrea să tră ia s c ă a şa ca tin e , m i-am zis eu
repede. Cum adică, să se m ute ea la S hepherd’s
C ottage, în căm ăru ţele m inuscule şi cu igrasie,
cu vedere la g răm ad a de b ă le g a r din sp a te ? N u
fî fraieră.
Sus era foarte m ult sp a ţiu în tre p ereţii vopsiţi
crem şi se tot întindea, iar prim ele câteva camere

392
a ră ta u de-a d re p tu l n e a tin se şi com plet goale.
Nici u rm ă de H a n n a h . O are cât de d ep arte în
casa a s ta s-o fi d u s ? începusem deja să m ă ener­
vez. O are cât de cu rio asă şi ind iscretă p u tea să
fie? Am c o n tin u a t să m erg pe coridor şi am ajuns
la a ltă scară, u n d e cam erele e ra u m ai c o lo ra te :
câteva aveau p o ste re cu vedete rock şi fotomo-
dele pe pereţi, u n a d in tre ele avea ponei pe pereţi
şi to a te tre i îşi a ş te p ta u ocupanţii să se întoarcă
de la şcoală. D oar cam era lui Theo a ră ta lo c u ită :
avea soldăţei şi m a şin u ţe ră sp â n d ite pe podea şi
o p a tă de vopsea roşie pe covor. Şi Theo avea să
plece a n u l viitor, m i-am a m in tit eu închizând
u şa de la cam era lui, a şa că şi cam era a s ta avea
să fie goală. Şi m ă în tre b am dacă eu aş p u tea
să-l trim it pe R ufus de-acasă, şi im ediat am ş tiu t
că n-aş p u tea. D oam ne, eu n u eram sigură nici
că aş reu şi să-l las să plece la facultate. Toată
lum ea zicea că atu n ci când se făceau în alţi de doi
m etri şi s tă te a u to a tă ziua la televizor, în că lţa ţi
cu pantofi n u m ă ru l 43, brusc n-o să m ă m ai sim t
aşa, d a r ştia m că R ufus n-o să ajungă aşa. El o
să aibă m ereu nouă ani, gropiţe în obraz şi bucle
roşcate-arăm ii. *■
Am tre c u t de u n geam de pe hol şi l-am văzut
jos în grăd in ă, cu T heo; se d ăd eau în leagăn.
M -am oprit p u ţin şi m -am u ita t la el drăgăstos
cum să lta în a er şi râd e a cu vân tu l p rin plete.
C h iar sub locul unde stă te am eu, ta ta discuta cu
m am a. E a îi atinse cu degetul căm aşa haw aiiană
şi îşi dădu ochii peste cap descriind cu m âinile
o m işcare de dans h u la-hula. T ata râse şi luă
glum a cu bunăvoinţă, ca şi Dawn, de altfel, care
apoi chiar făcu câteva m işcări de h u la-hula, ia r
E ddie înşfăcă cleştele de g r ă ta r şi m im ă că bate

393
în tobe bongo bongo. A tunci ta ta sim ţi că a venit
m om entul să facă nişte m işcări de limbo şi m am a
dădu capul pe sp ate şi râse copios. E u am zâm ­
bit. Zică oricine ce-o vrea, d a r fam ilia m ea chiar
era a m u z a n tă şi veselă. Şi, oricum , cui îi p a să de
ce cred a lţii? Mie îm i păsa, m i-am zis eu întin-
zând g âtu l pe geam să văd dacă P iers observase
spectacolul, d a r el p ă re a cu m in tea complet în
a ltă p a rte şi îşi tu rn a , cam pe furiş, un gin tonic
de pe m ă su ţa cu b ă u tu ri. E leanor d iscuta cu
Lady L atim er şi Alex era şi el acolo şi se scobea
în nas, părea tare plictisit. Am tre să rit de uşurare.
O are a r fi a r ă ta t complet p lictisit şi s-ar fi scobit
în n a s dacă era în d ră g o stit de e a ? N orm al că
n u ! E şti o fraieră, Im ogen C am eron, m i-am zis
h o tă râ tă şi am luat-o din loc. E şti o fra ie ră şi
m ai eşti şi nevrotică, pe deasupra.
La u rm ăto arele tre p te, to tu l a ră ta p lu şa t şi
in tim şi am p resu p u s că a s ta e ra p a rte a lui
E leanor şi al fui P iers, ghicind a s ta după pozele
de fam ilie care e ra u a g ă ţa te pe pereţi. Tocmai
m ă în treb am după care d in tre cele p a tru uşi lam-
b risa te cu alb se ascundea baia, cu n e ru şin a ta
de soră-m ea în ea, când am a u z it u n icnet de
du rere din dosul uneia.
— H a n n a h ? am zis şi am încercat să apăs pe
clanţă.
E ra încuiat. Am m işcat de ea.
— E şti acolo?
— D a ! îm i răsp u n se ea cu greu.
M -au tre c u t frisoane brusc.
— H an n ah , eşti bine?
— N u su n t bine, la n a ib a ! S tai puţin.
Am a u z it că ceva se m işca în ă u n tru şi apoi a
descuiat uşa, ţin ân d u -se bine de clan ţă în ain te

394
na cadă ca o pleaşcă pe covorul crem . Am s ă rit
icpede s-o ajut.
— Doam ne sfinte, H a n n a h , cum te sim ţi ?
Ea resp ira greu şi se ţin e a de o p a rte a bu rţii.
— Apendicele, zise ea. S au cred că e de la
apendice. E m ult p rea dureros ca să fie doar
ronstipaţie.
— A pendicele! Doam ne, eşti sig u ră ?
— Păi, am av u t ceva a sem ă n ăto r acum vreo
trei luni, zise ea gâfâind, şi doctorul a zis că s-ar
im tea să fie apendicită pe cale de declanşare -
şi se pare că pot fi pe cale de declanşare o mie
de ani p â n ă să se în tâm p le ceva. D ar acum s-a
tran sfo rm at în M untele Vezuviu şi - a a a a u ! ţip ă
tare, în vrem e ce d u re re a o săg eta şi m ai rău .
— M ă duc să su n la am b u lan ţă, m -am rid icat
repede.
— Nu, nu vreau am bulanţa, du-m ă cu m aşina
acolo, Imo, şi cheamă-1 pe Eddie să m ă aju te să
cobor scara. N u vreau să fac scandal, nu vreau
să fac scandal aici, n u ... AAAAAAAAU! şi ochii
îi ieşiră din orbite de durere.
— Doamne, acum chiar m ă duc să sun la am bu­
lanţă, H a n n a h ! Am să-l chem pe Eddie, d a r dacă
e de la apendice, trebuie să ajungi la spital imediat.
M-am întors şi eram pe cale s-o tulesc, d ar ea
m -a a p u cat de m ână.
— Analgezice, îm i şu ie ră ea cu fa ţa albă ca
varul, su n t în dulapul de acolo de sus. Dă-mi un
pum n, te rog!
C u m âinile tre m u râ n d e , am g ăsit folia şi i-am
scos de-acolo câteva, i-am pus apă în tr-u n p a h a r
şi i-am d a t să bea.
— M ersi, îngăim ă ea şi le înghiţi. N u cred c-o
să m ă aju te p rea ta re cu e ru p ţia a s ta în stomac.

395
— Eh, oricum , su n t m ai bune decât nimic.
Acum s ta i aici şi n u te m işca. M ă întorc.
— Nu pot să m ă m iş c !
— Şi, poftim , pune a s ta sub cap.
Am în şfă c at o p e rn ă de d a n te lă de pe un
scaun Lloyd Loom şi i-am îndesat-o sub cap,
sprijinind-o cu spatele de cadă. P ă re a că stătea
u n pic m ai comod.
— E m ai bine ? am zis eu sp eriată.
— U n pic. S -ar p u tea chiar să reuşesc să mă
tâ ră s c p â n ă la scaunul acela.
— N u încerca, i-am zis eu pe u n ton am e­
n in ţăto r. S tai acolo. M ă întorc im ediat. A, slavă
D om nului, u ite un telefon.
II văzusem din cauză că u n a d in tre uşile care
d ăd eau spre dorm itorul principal — e ra clar că
e ra dorm itorul principal, p e n tru că avea u n pat
cu baldachin de p ân ză a lb a stră de Jouy - era
deschisă. M -am n ă p u s tit spre el. C ând formam
999 m i-am d a t seam a că n u m ai făcusem asta
niciodată în v ia ţa m ea şi am ră m a s tablou când
am auzit cu ce voce plictisită m i-a răsp u n s centra­
lista, care m ă în tre b ă dacă voiam să m ă transfere
la poliţie, pom pieri sau am bulanţă.
— A m bulanţă, am s trig a t eu. Şi repede, pen­
t r u că sora m ea are apendicele perfo rat!
Doam ne, oare e ra deja p e rfo rat? Am fugit
d isp e ra tă p rin hol şi am s tră b ă tu t coridorul care
ducea în sp re grăd in ă, făcând o m ică pauză să-mi
tra g sufletul. Ce ţi-e ra şi cu îm p u ţita a s ta de
casă aşa de m a r e ! Da, pe-aici se ieşea spre terasă.
Am luat-o la goană ca la sp rin t, d a r acolo mai
e ra u doar m am a şi Lady Latim er, care vorbeau
în linişte sub o um brelă. S-au u ita t la m ine uim ite
de g rab a m ea.

396
— U nde-i E d d ie? am exclam at eu abia stăp â-
nindu-m i p anica din voce.
M am a îşi scoase ochelarii şi se în cru n tă spre
mine.
— P iers i-a dus pe to ţi la colivii, d rag a m ea.
Rufus voia să vadă p apagalii. De ce în tre b i? Ce
s-a în tâ m p la t?
— C red că H a n n a h are apendicită, am zis eu
cât de calm p uteam .
— D o am n e! a spus şi s-a rid ic at repede.
— Am chem at a m b u la n ţa , dar, m am ă, tre b u ie
să-l chem i pe Eddie.
— Te duc eu, zise Lady L atim er, tre z ită
d in tr-o d ată şi să rin d în picioare.
— Ş tiţi unde su n t ?
— Păi, m ai dem u lt e ra u coliviile m ele, dom ni­
şoară, deci sigur că ş t i u ! zise ea d e stu l de brusc,
apoi o luă din loc cu m am a după ea şi se duse
înspre grajduri.
Am fugit înapoi în ă u n tr u şi am u rc a t scările
din nou, câte două tre p te odată. M -am rep ezit pe
coridorul cel lung, am tre c u t de cam erele goale,
de cam erele copiilor şi am aju n s la u rm ă to a re a
scară, apoi m -am n ă p u s tit în baie. M -am u ita t în
jur. Nici u rm ă de H a n n a h . Nici u rm ă de sora
m ea icnind de d u rere, în tin s ă pe jps, ţin â n d u -se
de stom ac şi nim eni n u ţip a la m ine de ce n u am
venit înapoi suficient de repede, de ce am zăbovit
a tâ t a ; în ju r era doar covorul m are şi crem.
— H a n n a h ! am s tr ig a t eu d isp erată.
N u ră sp u n se nim eni. La naiba. O are în ce r­
case să se târască undeva unde să stea m ai comod ?
Poate în tr-u n u l d in tre d o rm ito a re? D oar i-am
zis să n u se m işte de-aici.

397
C h iar atunci am au zit un ţip ă t groaznic. Ern
u n su n e t ca din p eşteră, o jelan ie plină de durere
şi team ă, care trecu fix p rin m ine şi m ă făcu sft
în g h eţ pe loc.
— A uuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!
M-am n ă p u stit înspre su rsa strigătului. Venea
din dorm itorul principal, a cărui u şă era acum
închisă. Am in tr a t în ă u n tru şi am v ăzu t ceva
absolut groaznic: sora m ea zăcea în tin să pe patul
cu baldachin, cu rochia rid ic ată p â n ă la gât, cu
genunchii dezgoliţi şi îndoiţi şi cu picioarele ră ş ­
c h ira te - de fapt, e ra u desfăcute cu fo rţa de P at
F laherty, care e ra în tin s peste ea şi o ţin tu ise do
p a t, cu ochii lui în tu n e c aţi strălu cin d , în vreme
ce-i ru p ea chiloţii de pe ea.

398
Capitolul 19

, — Ce n a ib a faci aici ? am u rla t eu din prag, cu


pumnii, s trâ n ş i înspre el.
— Moşesc u n copil, ce credeai că fac? îm i
răspunse, cu spatele la m ine, a ru n cân d chiloţii
I Iannei pe jos.
— U n c o p il? ! am în g ăim at şi aproape am leşi­
n at de groază.
M âinile m i-au z b u ra t şi s-au p rin s de p rag ca
na nu cad; de parcă eram pe cruce.
— Sora ta a in tr a t în tra v a liu . E ram la baia
<le jos şi am auzit-o cum strig a de-acolo... am
venit cât am p u tu t de repede p â n ă la baia de sus
şi am găsit-o pe podea, pe cale să nască acolo.
Intr-un fel sa u a ltu l, am re u ş it s-o aduc aici,
ceea ce, crede-m ă, n-a fost p rea uşor.
Se opri n iţel ca să vadă care era situ a ţia , cu
m ânecile suflecate p â n ă la cot.
Am răm a s p iro n ită locului, n u p u team să leg
nimic coerent. Apoi am exclam at:
— Doam ne, H an n a h !
Dar H a n n a h nici nu p u tea să m ai vorbească
din cauza g âfâitu lu i şi a uim irii ei proprii, doar
mă privea cu o faţă pe care se citeau groaza şi
ilnrerea, abia tră g â n d u -şi sufletul. D intr-odată,
dădu capul pe spate şi începu să u rle ca un câine.
IVI am repezit lân g ă ea.
399
— Am chem at a m b u la n ţa , a m în g ă im a t eu,
cu capul în v ârtin d u -m i-se, în ce rcâ n d să accept»'
vestea. Un c o p il!
— P re a tâ rz iu , îm i zise P a t. E deja d ila ta tă la
m axim um . U ite, deja a început să îm pingă.
— D o am n e! Şi ea care credea că e constipată !
H a n n a h , eşti grav id ă, tu nu ş tia i?
— Sigur că n u ... m ă-sa... nu ştiam , a a a a a a a a a !
u rlă din cauza u rm ă to a re i co ntracţii. V reau să
îm p in g !
— P ăi, îm pinge când vine u rm ă to a re a , îi po­
runci P a t, ţin â n d u -şi m âinile în tr-u n loc al ei
foarte intim .
— Tu ştii ce faci aici? am u r la t eu sărin d de
lân g ă H a n n a h sp re el, te m ă to a re nevoie m are,
frângându-m i m âinile. Ai m ai făcu t a s ta ?
— C hiar am m ai făcut a sta , din în tâm plare, şi
din nişte motive foarte complicate, plus am aju tat
la m ulte n aşteri de anim ale foarte dificile, dar, te
rog, încearcă tu dacă crezi că te pricepi mai bine.
îşi scoase capul d in tre picioarele surorii mele
şi se u ită u r â t la m ine.
— Nu, m -am d a t m ai în sp ate, nu, Doamne
păzeşte, eu n-am nici cea m ai vagă idee ce a r
tre b u i să fac, d a r n -a r tre b u i să m ai aşteptăm
n iţe l? N -ar tre b u i să - ştii tu - să-şi ţin ă picioa­
rele îndoite şi să nu-1 lase să ia să p â n ă nu vine
am b u lan ţa ?
— D a? Şi să oprească rezervele de oxigen ale
copilului, ca să-l afecteze? Ala e cel m ai p eri­
culos lucru pe care poate să-l facă. N u, dacă
bebeluşul vrea să se nască, o să se nască şi n-ai
ce să-i faci. U ite, se dădu un pic în spate, ca să
văd şi eu, e d ila ta tă de to t şi capul iese deja. I
se vede vârful, uite.

400
M i-am învins scârba şi m -am aplecat să m ă
uit acolo jos unde ... vai... Doa... m ne! M i-am dus
am ândouă m âinile la gură. Se vedea... vârful
unui cap - şi vedeam ch iar şi p ă r pe cap, p ă r
n e g ru !
— Vai, H a n n a h ! am zis a s ta pe u n ton plân-
găcios şi m -am dus la c ă p ătâ iu l ei şi-am luat-o
de m ână.
Acum re s p ira foarte sa ca d a t şi fa ţa îi era
lividă de-a drep tu l, ia r ochii îi ieşeau din orbite.
L-am văzut, e ra u n copil, u n copil a d ev ărat!
— Da, chiar speram să fie un bebeluş, zise
Pat, ştergându-se la g u ră cu m âneca şi aple-
cându-se ca să se aşeze din nou pe vine, nu prea
cred că m i-ar plăcea să ia s ă cu to tu l altceva
de-acolo. C e-ar fi să-m i aduci şi m ie n işte a p ă ?
— D A ! Doam ne, da, nişte a p ă ! C aldă ?
— Da, şi nişte prosoape.
— P ro so a p e ! am s trig a t eu dând fuga la baie,
fericită că pu team şi eu să a ju t cumva.
Sim ţeam deja că eram pe cale să in tru în
panică. Prosoape, prosoape, îngânam eu acolo
tră g â n d de pe sup o rtu l de prosoape câteva, cu
m âinile tre m u râ n d . S tai calm ă, stai calm ă.
— N u, din dulap, îm i zise el repede când am
ajuns în goană, târâ n d u -le pe jos. Trebuie să fie
perfect curate. '
— Prosoape cu rate, prosoape curate, am încu­
v iin ţa t eu luând-o din nou la fugă, cu m âinile
tre m u râ n d de-a binelea, în v ârtin d u -m ă p rin baie
şi deschizând la rg uşile de la dulap.
Vai, slavă D om nului, aici erau o g răm adă de
prosoape de culoarea salviei, îm p ă tu rite frum os
pe u n raft.
— Apă caldă de la ro b in et? am s trig a t eu.

401
— Da, e b u n ă şi aia, adu-o în tr-u n vas.
S ingurul vas pe care am re u şit să-l găsesc a
fost o oliţă de copil:
— A sta-i to t ce-am găsit, i-am şoptit eu, când
m -am în to rs cu oliţa stropind în to ate p ărţile.
— N u fi absurdă, n u pot să folosesc aia. Stai
aici şi ţine-o de m ână.
— S-o ţin de m ână, s-o ţin de m ână.
— AAAAAAAAUUUUUUAAAAU!
strig ă H a n n a h când m -am n ă p u s tit în sp re ea.
Mă apucă de m ân ă a şa de s trâ n s că m i se
p ă re a că o să-m i frân g ă oasele şi capul îi căzu de
pe p ern ă, cu ochii închişi în tr-u n spasm de efort
şi durere şi, exact în clipa aia, in tră şi Eddie.
S tă te a în u şă complet n ăucit, cu g u ra căscată,
şi clipea p rin dosul ochelarilor lui.
— Ce nai... ?
— N aşte, am s trig a t e u ! N aşte un co p il!
N ăucit de-a binelea şi nem aiînţelegând nimic,
Eddie m ai făcu câţiva paşi, abia ţin â n d u -se pe
picioare. încerca să se îm pace cu s ta re a soţiei lui
şi o privea din cap p â n ă în picioare.
— D ar n u se p o a te ! şopti el.
— Ba se poate, la n a ib a ! u rlă H annah, cu faţa
roşie şi schim onosită de a tâ ta durere. U ită-te la
m in e ! N u fac to ate a ste a ca să a tra g a te n ţia !
— Doam ne, Doa... m ne... sfinte!
F a ţa lui E ddie tre c u p rin tr-o g am ă în teag ă
de em oţii în câteva secunde: groază, surpriză,
uim ire - ia r apoi se h o tărî să ră m â n ă la uim ire.
Veni la căp ătâiu l H annei şi se aşeză pe p a t lângă
ea, ţinând-o s trâ n s de m ână.
— Vai, draga mea, scumpa mea. Dar... dar cum?
în tre b ă cu ochii cât cepele de m ari şi p ă re a să nu

402
priceapă ce se în tâm p la. D ar cum s-a în tâ m p la t
aşa ceva?
— Păi, su n t sig u ră că ai a v u t şi tu ceva de-a
face cu a sta ! strig ă ea.
— Vai, scumpa m ea, îngerul m e u ! îi duse m âna
in d rep tu l buzelor lui şi îi s ă ru tă degetele cu
m ultă grijă. Te doare?
— Cum adică, dacă m ă... încercă să îi r ă s ­
pundă cu d isp re ţu l pe care-1 m erita o asem enea
rem arcă, d a r încă o contracţie îi curm ă v o rb a :
AAAAAAAUUUU! LA N A IB A ! DOAMNE !
, — îm pinge, îi zise P a t care se aşeză din nou pe
vine în fa ţa ei. H ai, îm pinge odată cu c o n tra c ţia !
— Da, şi resp iră adânc, m ai adăugă Eddie,
ne'răbdător, aplecându-se a s u p ra ei şi încura-
jând-o. Trebuie să respiri adânc, am citit eu undeva
că treb u ie să te relaxezi şi să n u te încordezi şi...
— ŞI TU POŢI SĂ TE DUCI LA NAIBA! u rlă
ca şi îi dădu un pum n, nimerindu-1 drept în tâm plă
cu inelul ei cel m are de logodnă.
Eddie o privi o clipă cu ochii lui a lb a stru
spălăcit holbaţi, pălind burse. Apoi, când începu
să-i curgă sânge din cap, se clătin ă u n pic, leşină
şi căzu la t pe podea.
— D o am n e! Eddie ! am s ă rit înapoi panicată.
Pat, şi-a p ie rd u t cu noştinţa!
— La d racu ’!
P a t ezită o clipă, n eştiin d de care să se ocupe
mai în tâ i, apoi se grăbi să-l pu n ă pe E ddie într-o
poziţie m ai bună.
— La fix, p rietene, îi bolborosi el lui Eddie,
punându-i m ân a pe piept şi dându-i o palm ă
peste faţă. U râ tă z g â rietu ră m ai ai tu acolo. Hai,
soră, pune u n prosop peste ea.
îm i aru n că u n prosop.

403
— O preşte sân g erarea.
— D oam ne, m ai re s p iră ? m -am aplecat asii
p ra lui şi m i-am pus u rechea pe piept să-i ascult
inim a. Nu-1 aud cum re sp iră ! E m o rt?
— Evident că nu-i m ort. I se ridică şi-i coboară
pieptul. Ţine prosopul acolo bine.
— ŞI... EU... CE SĂ FAC ? u rlă sora m ea am e­
n in ţă to r de-a binelea, sprijinindu-se în coate cu
să se ridice, ca un m o n stru m arin din adâncuri,
exact când u şa se deschise larg.
P iers şi m am a lui a p ă ru ră în p rag şi făcură
ochii cât cepele la vederea acestei scene.
— Ce D um ne... ? încercă P iers să zică, absolut
inad ecv at situ aţiei.
— H a n n a h tocm ai n a şte şi i-a d a t u n pumn
soţului ei, care a leşin at, p e n tru că a încercat s-o
aju te p rea m ult, îi explică P a t calm , grăbindu-so
să ajungă înapoi în tre picioarele H annei. Şi dacă
n u vreţi să a ju ta ţi în vreun fel, vă sugerez să
ieşiţi din cam eră. N u vrea să aibă public şi dacă
în d ră z n iţi să faceţi v reun com entariu nepotrivit,
probabil că o să vă lase la ţi pe podea. Aşa, bravo,
începu el s-o îm b ă rb ă te z e ! Bravo, bravo, acuma
ie s e !
— D oam ne s fin te ! strig ă P iers exact când, de
p arcă era ceva dintr-o farsă franţuzească, pe o
a ltă u şă din colţul opus al cam erei, care p ărea să
ducă spre un budoar verde închis, a p ă ru ră Alex
şi E leanor, care făcură şi ei ochii m ari.
Alex răm ase cu g u ra deschisă la vederea cum­
n a te i lui în tin să pe pat.
— Sfinte S iso e ! exclam ă el.
C ând dădea de pericole ad ev ărate, soţul meu
se întorcea la lim bajul de gim naziu.

404
— O să n a s c ă !
Se u ită com plet năuc o vrem e, apoi se întoarse
către m ine şi zise:
— Im o g e n !
— N u e vina m e a ! am s trig a t eu. N u eu am
lăsat-o gravidă. Dă vina pe E d d ie ! De fapt, m ai
l>in.e n u face a sta , p e n tru că s-a ocupat H a n n a h
deja. Vai, H a n n a h , iese, ie s e ! am s trig a t eu cu
pum nii s trâ n ş i de em oţie, n ereu şin d să m ă h o tă ­
răsc dacă v rea u să m ă duc să-l văd cum iese sau
n-o ţin de m ână.
— D ar n -a r tre b u i să fie la s p ita l? m u rm u ră
Piers. C u v ertu ra... a s ta e cam era Tudor!
— Doam ne, P iers, e prea tâ rz iu acum. N u vezi
că iese copilul? îi tă ie vorba Eleanor, care se
grăbi să aju n g ă la cealaltă m ân ă a H annei.
C h iar a şa şi era. In vrem e ce H a n n a h tra se
un ultim răcn et din to ţi rărunchii, de parcă venea
de undeva de foarte d eparte, de undeva din vre­
m uri im em oriale, şi îm pinse cu toate venele încor­
date, d in tr-o d a tă a p ă ru to t capul roşu ca p a ra
focului şi plin cu p ă r negru, u rm a t rapid de un
corp m icuţ şi lipicios, plin cu u n fel de m ucus.
— V a i! am exclam at to ţi când P a t l-a p rin s cu
indem ânare în b raţe.
Se lă să o clipă de lin işte şi a p o i:
— E b ă ia t, zise el privind copilul.
P rin tre oftatu rile de şoc şi uim ire care au
urm at, P a t a re u şit cum va să taie cordonul ombi­
lical, să cureţe p u ţin bebeluşul, să-l înfăşoare
în tr-u n prosop şi să tre a că pe o p a rte a p atu lu i
ca să i-1 dea cu grijă şi duioşie m am ei lui.
H an n ah , cu p ă ru l n ă d u şit şi lip it de cap, se
chinui să se ridice în capul oaselor sprijinindu-se
pe coate şi să-şi ia în b ra ţe bebeluşul. M-am

405
n ă p u s tit înspre ea şi i-am a ra n ja t pernele ca să
ste a m ai b in e ; ea privea bebeluşul, nevenindu-i
să-şi creadă ochilor.
— U n băieţel, m u rm u ră ea, am n ă sc u t un
băieţel.
Am izbucnit în lacrim i care îm i curgeau din
plin pe obraji, privindu-i fa ţa uim ită.
— Vai, H an n ah , i-am zis eu.
P este câteva clipe, am a u z it paşi pe scări.
Se auzi şi vocea m am ei m ele:
— Aici sus, e aici sus. R e p e d e !
C ât ai zice peşte, echipa de la am b u lan ţă in tră
pe u ş ă ; n ă v ă liră to ţi îm b răcaţi cu jach etele lor
galbene, cu ta rg a şi echipam entul de in terv en ţii,
ia r m am a m ea veni după ei. Se opriră şi încrem e­
n iră lp vederea priveliştii ă s te ia : m am a şi copilul
în tin şi pe pat, ca u n fel de im agine de C răciun
m o d e rn ă ; lân g ă ea zăcea u n b ă rb a t in co n ştien t
care sângera în tr-u n prosop ca-n patim ile lui Isus
şi m ulţim ea care privea uim ită. P rim ul doctor de
la am b u lan ţă se u ită p rin cam eră năuc. îşi scoase
şapca şi se scărpină în c a p :
— Deci cine are apendicele p erfo rat aici ?

M ai târz iu , m u lt m ai tâ rz iu , îi ziceam m am ei
undeva la bufetul sp ita lu lu i că e ra ironia sorţii
că p â n ă la u rm ă E ddie a fost cel care a aju n s să
fie dus pe ta rg ă la spital. Şi H a n n a h a fost cea
care a coborât scările - poate că u n pic cam
a m eţită, to tu şi —cu bebeluşul în b ra ţe , a tre c u t
pe lângă Daw n şi ta ta , care au ră m a s tablou pe
hol, şi pe lângă R ufus şi Theo, care a u făcut o
pauză de la jocul lor cu bile de pe scările din
faţă, pe lângă Vera care strân g ea cu grebla frunze

406
pe aleea din fa ţa casei şi pe poteca p ie tru ită ,
d rep t în a m b u la n ţa care-i a şte p ta. E ddie m i-a
povestit apoi că m ai târz iu , în tim p ce am b u lan ţa
m ergea, şi-a revenit din leşin şi doctorii au decla­
r a t că e ra d estu l de bine cât să se ridice în capul
oaselor şi să ţin ă şi el copilul în b raţe. Deci,
fam ilia fericită a m ers în sp re sp ita lu l M ilton
Keynes G eneral cu privirea lum inoasă şi cu bucu­
rie m ira tă în suflet, ia r m am a şi cu m ine ne-am
ţin u t după ei cu m aşina.
— D ar cum de n u şi-a d a t se am a ? in sistă
m am a dând pe g ât cea de-a doua cafea ta re pe
care i-o com andasem ca să se m ai îm pace cu
şocul. Nu-mi vine să cred că n u ştia că era gravidă.
— Dar, m am a, i se spusese că n u poate să
aibă copii; i s-a zis că e ra aproape o im posibili­
ta te fizică, p e n tru că ea are u te ru l neospitalier
şi sperm a lui E ddie n u e p rea activă. Şi n-avea
cum să-şi dea seam a că e ra gravidă.
— Da, d ar probabil că nu i-a venit ciclul! excla­
m ă ea.
Am p riv it je n a tă p rin cam eră şi am văzut
câţiva oam eni care se u ita u curioşi în sp re m asa
n o astră. C ana m am ei se clătin ă când o puse la
loc pe farfurie.
— L uni în ş i r ! şu ie ră ea.
M-am aplecat în faţă.
— M am ă, H a n n a h credea că a aju n s la m eno­
pauză.
Se lă să pe spate şi m ă privi complet îngrozită.
— C h iar a şa?
— Da, p e n tru că şi tu ai ajuns la m enopauză
m ai devrem e şi atunci când nu i-a m ai venit
ciclul a zis, a s ta e. Colac peste pupăză, acum am

407
aju n s şi devrem e la m enopauză, grozav! Şi era
şi norm al să aibă tu lb u ră ri de com portam ent...
— Da, de la to ţi horm onii ăia de la sarcin ă...
— E xact, şi se sim ţea foarte obosită şi
tra n s p ira ...
— Şi probabil că avea bufeuri, cred...
— Da, cam aşa ceva. Şi cred... am e z itat un
pic sim ţindu-m ă de-a dreptul nedevotată, că dacă
m ereu a fost aşa de m are...
— Ce m ai contează u n pic de slan ă pe b u r­
tic ă ? Şi, h ai să fim serioase, deja e ra enorm ă,
d a r... of, Doam ne, cum de nu m i-am d a t seam a?
A ră ta de-a d rep tu l tris tă . E num ai vina m ea.
— N u te m ai învinovăţi, i-am zis eu luându-i
m âinile în tre ale mele.
— P u te a să fie a tâ t de periculos. Cine ştie,
poate ajungea să nască într-un autobuz sau ceva...
— H a n n a h n u m erge cu autobuzul, şi cel m ai
im p o rta n t e că to tu l a fost în regulă. E în regulă.
A n ă scu t u n copil şi îşi dorea a s ta dintodeauna.
E un vis îm plinit p e n tru ea şi Eddie.
— Da, şi fa ţa i se înm uie brusc privindu-m ă.
Da, chiar a şa şi e, nu-i a ş a ? Şi slavă Dom nului
că a fost om ul ăla p rin preajm ă. Cum ai zis că-1
cheam ă ?
— P a t, am zis eu lu ân d o g u ră de cafea.
— P a t, da. A fost a şa de stă p â n it şi de p ri­
ceput. A a ju ta t m ai m u lt decât oam enii ăia de la
am b u lan ţă, care p arcă voiau doar s-o facă pachet
şi s-o ducă de-acolo, fă ră s-o aju te să se m ai
cureţe. Ai v ăzu t ce bine s-a d escu rcat?
— Da, păi, e veterinar, m am a. E m eseria lui.
— N u prea, zise ea. E obişnuit cu vaci şi oi. Nu,
m i se pare că s-a descurcat grozav. Şi P iers - ai
v ăzu t ce fa ţă a făcu t? C redeam că şi el o să

408
leşine! M ai-m ai să-l ducem şi pe el cu ta rg a la
s p ita l!
— Da, cred că n-o să m ai fim in v ita ţi sâm b ăta
viitoare la ei la g rătar, am zis eu sec. N um ai
ce-mi im aginez cum a r fi scena - P iers, sig u r că
venim , d a r te -a r d e ra n ja dacă încă u n m em bru
al fam iliei noastre n aşte în tre felul principal şi
d e se rt? N-o să m ă m ir dacă o să ne dea a fa ră din
c ăsu ţă, am zis eu pe un ton sceptic.
— Vorbeşti prostii. E leanor a fost foarte d ră ­
guţă. A zis că n u e ra u p rea m ulţi care p u te a u să
p retin d ă că li s-a n ă scu t un copil din senin în
dorm itorul p rin c ip a l; şi că o să fie se n za ţia s e ra ­
telo r să p tă m ân i în şir.
Da, ch iar fusese d răg u ţă. Se dusese să caute
o căm aşă de noapte c u ra tă şi o p e riu ţă p e n tru
H a n n a h ca să aibă la sp ital şi îi gonise pe toţi
bărbaţii care priveau cu gura căscată şi m ă îm bră­
ţişase s t r â n s : îm i spusese că era ceva e x tra ­
ordinar. F usese ta re drăg u ţă.
M i-am dres vocea niţel.
— M am ă, m ai ştii când te-ai dus să-l iei pe
E ddie de la colivii?
— D a?
— E ra şi Alex acolo cu ei?
— N u, el şi cu E leanor au in tr a t în ă u n tru
când to a tă lum ea s-a dus într-acolo. Voia să-i
a ra te ceva sus la etaj. A re s ta u ra t unul d in tre
dorm itoare, cred. U ndeva în aripa de vest a casei.
— Aha.
Deci a s ta era explicaţia faptului că in tra se ră
pe u şa care dădea în budoar. N orm al că auziseră
u rletele şi E leanor îl condusese pe a ltă cale. Da,
a şa era. Am în g h iţit în sec.

409
— Şi tu eşti bine, draga m ea ? M am a se aplecă
înspre m ine, se în tin se şi-m i lu ă m ân a de pe gât.
N u m ai face aşa. îţi faci ra n ă dacă te m ai scar­
pini aşa.
Mi-am pus m ân ă înapoi în poală. M ă privi
sincer îngrijorată.
— Ş tiu că a s ta ne-a b ăg at pe to ţi în priză, d ar
tu ai fost a g ita tă de când ai venit. Ai p ă ţit ceva ?
I-am zâm bit.
— Totul e bine. F o arte bine. H ai să m ergem
şi să vedem ce m ai face H annah.

Doctorul tocm ai ieşea de la H a n n a h din salon,


trăg ea perdelele şi îl liniştea pe Eddie, spunându-i
că H a n n a h se sim ţea foarte bine. Eddie îi zise un
„m ulţum esc'1b â lb â it şi u ş u ra t, apoi se duse să-şi
recapete poziţia de la căp ătâiu l H annei. O lu ă de
m ână, p ă re a aproape să leşine de dragoste când
s-a aplecat a su p ra ei şi i-a zâm bit la rg şi frum os.
H an n ah p ă re a foarte obosită.
— U nde e bebeluşul? am în tre b a t eu când
m -am a şezat lân g ă Eddie.
— Are p u ţin ă gălbinare, deci s tă sub lam pa
de la incubator, îm i zise ea.
— Aha.
— A sta e destul de norm al, să ştii, a zis m am a
repede aşezându-se şi ea pe m arg in ea p atului.
Şi tu ai a v u t n işte pete de gălbinare, Imogen.
— Ba ch iar şi R ufus a avut. Vai, H an n ah , ce
grozav, ai u n copil!
Ochii mi s-a um p lu t de lacrim i de fericire din
nou. N u pu team să m ă ţin nici u n pic.
E a îm i zâm bi v a g ; p ă re a com plet ex ten u ată.
— Şi m ân d ru l ta tă , m am a îl b ă tu pe um ăr, tu
cum te sim ţi?

410
P ieptul lui Eddie, care şi-aşa e ra slab şi osos
- a ră ta ca un p iep t de porum bel p ă ru să se
um fle p â n ă lu ă dim ensiuni u ria şe şi zise:
— Sincer îţi spun, începu el pe u n ton solemn,
că în a fa ră de ziua în care am cerut-o pe H a n n a h
de n e v a stă şi ea a acceptat, a s ta e cea m ai fru ­
m oasă zi din v ia ţa m ea. M ă sim t de p arcă su n t
în sta re să fac orice. Să ţin piept lum ii, să omor
dragoni, să urc pe vârful m u n ţilo r... îm p reu n ă
cu soţia m ea m in u n a t de frum oasă şi fiul m eu
nou-născut.
— Vai, Eddie ! nu am m ai p u tu t să m ă abţin să
nu plâng, mi se u m pluseră ochii ca n işte burlane.
Şi v-aţi g â n d it la ce num e să-i d a ţi?
— N u încă. E u am m iliarde de num e în cap -
E v rik a e prim ul pe lis tă d a r H a n n a h încă se
m ai gândeşte, nu-i aşa, d rag ă ?
H a n n a h zâm bi palid şi n u răsp u n se.
— N u vreţi să-l vedeţi? ne întrebă Eddie arzând
de n e răb d are.
— C h iar te rugăm , am exclam at m am a şi cu
m ine bucuroase.
Ne-am rid icat am ândouă d in tr-o d a tă şi eram
pe cale să ieşim din salon, d a r eu i-am a ru n c a t
o ultim ă privire H annei. Lăsase capul într-o p a rte
şi n u se u ita la noi. Se u ita în gol pe fereastră.
— Vă prin d din u rm ă, am zis eu repede, ia r
Eddie şi m am a m erse ră m ai dep arte pe coridor.
E u m -am g ră b it să m ă întorc lân g ă p a t şi am
luat-o de m ână.
— Ce s-a în tâ m p la t? am zis eu aşezându-m ă
lân g ă ea.
— Nimic.
Am privit-o în g rijo rată. N u i se citea nim ic pe
faţă.

411
— H a n n a h , ce ţi s-a în tâ m p la t e grozav, nu-i
a ş a ? Nu-i a şa că e cel frum os lucru pe care l-ai
tr ă it v reo d a tă?
— S igur că da, a ră sp u n s ea sec.
— Şi... şi n u contează...
— Ce n u contează, m i-a tă ia t ea vorba şi s-a
în to rs repede cu capul înspre m ine. N u contează
că am av u t un bebeluş în b u rtă nouă luni de zile
şi că nu m i-am d a t seam a de a s ta ?
— S igur că n u ! Doam ne, să ştii că lucrurile
a ste a se în tâ m p lă m ereu, H an n ah , m u lt m ai des
d ecât crezi t u !
— D a, li se în tâ m p lă adolescentelor care cresc
în rulote, poate, d a r n u oam enilor ca m ine. Nu
li se în tâ m p lă fem eilor la v â rs ta a tre ia care
su n t consilieri p arohiali şi profesori şi stâlp i ai
com unităţii locale - ch iar dacă s u n t stâlp i graşi.
M ă sim t a şa de p r o a s tă !
Izbucni în lacrim i şi se lă să pe o p a rte a
pern ei ca să nu-i văd faţa. E ram îngrozită.
— Şi ce dacă, H a n n a h ? i-am zis eu scu tu rân -
du-i m ân a m oale şi încercând s-o m ai însufleţesc
cum va. Şi ce d acă? R ezu ltatu l e im p o rtan t, un
b ă ia t sănătos, u n bebeluş-m inune, ce ţi-ai do rit
m e r e u ! G ândeşte-te n iţel la a s t a : o să ai o fam i­
lie adevărată acum, o să-ţi schimbe viaţa com plet!
— D ar ch iar a s ta e problem a, a exclam at ea
repede. O să-m i schim be v iaţa complet şi nu su n t
a şa de sigură că vreau să se întâm ple asta. N u
cred că am să pot face fa ţă la to ate a s te a !
E ram com plet u im ită : sora m ea a u to rita ră ,
care p u tea să le facă pe toate, care m ereu dom ina
scena, care m ă sp eria u n pic şi m ereu ju deca pe
to a tă lum ea, care e ra în sta re să se ocupe şi de
C ercetaşii M ării, şi de m eseria ei de profesoară,

412
care avea grijă de com itetele parohiale şi m ai
făcea şi p ră jitu ri p e n tru petreceri - sora m ea să
spună că n u se descurcă?
— E a şa de mic, m u rm u ra ea pe u n ton pe
care nu'i-1 recunoşteam , a şa de fragil şi mi-e,
mi-e aşa de frică să-l a tin g ! Vai, Imo, s u n t sigură
că n-am să reuşesc să m ă descurc!
în ochii ei se citea frică.
— Şi Eddie, continuă ea, Eddie e m inunat.
Lui to ate lucrurile a ste a îi vin din tr-o d ată, îl ia
şi îl a li n tă ; să-l fi v ăzu t în a m b u la n ţă cum era.
Şi to tu l s-a p e tre cu t a şa de repede şi m -a lu a t pe
n e p re g ă tite şi to a tă lum ea se a ş te a p tă să fiu
e x ta z ia tă şi fericită peste poate şi să prin d to tul
din zbor, d ar n u su n t sig u ră că am să pot!
— S igur că ai să reu şe şti, i-am zis eu foarte
sig u ră pe ce spuneam , foarte în g rijo rată în sinea
m ea. L-ai a lă p ta t?
— N u, se în to a rse cu capul în sp re geam din
nou. Şi treb u ie să stea sub lam pă, acolo. Le-am
zis asisten te lo r să-i dea cu biberonul.
Am în cu v iin ţa t din cap.
— Bine, am în g h iţit în sec. H an n ah , eu... eu
su n t sig u ră că to tu l o să fie bine p ân ă la urm ă.
C h estia a s ta are de-a face doar cu horm onii din
corpul tă u şi ţi se trag e de la şoc. O să fii o m am ă
grozavă.
— O are? zise ea a m ă râtă . N u s u n t a şa de
sigură.
Se în to a rse spre geam. S tă tu a şa cu ochii goi.
— Şi nici n u s u n t aşa de sigură că-1 vreau.
O priveam cu ochii cât cepele, uim ită de-a
binelea. N u ştiam ce să-i m ai spun. P este o clipă,
am re s p ira t adânc.

413
— H a n n a h , vin înapoi, b in e? M ă duc să-i caut
pe m am a şi pe Eddie, d a r m ă întorc repede.
E a dădu din cap a înţelegere fără să m ai zică
nimic, n-o interesa ce făceam, era complet pierdută
în gânduri.
Am ie şit din cam eră, cu inim a b ă tâ n d să-m i
spargă pieptul. I-am g ă sit pe m am a şi pe Eddie
în salonul p e n tru nou-născuţi, aplecaţi deasupra
u nui p ă tu ţ şi gân g u rin d d e a su p ra u n u i bebeluş
m ititel gol puşcă şi a a lto ra doi care s tă te a u sub
o lam p ă cu ultraviolete.
— P u te ţi să-l lu a ţi în b ra ţe , îl sfă tu ia o soră
m edicală pe Eddie. N u tre b u ie să ste a aici to a tă
ziua, doar câteva ore odată.
— Bine.
Eddie p ărea foarte em oţionat, d a r to tu şi ridică
bebeluşul şi îl în fă şu ră într-o p ă tu ric ă pe care
i-o dădu a siste n ta , apoi îl legănă drăg ăsto s în
b raţe, cu ochii stră lu c in d de fericire.
— Bună, fiule, îi şopti. Bine ai venit pe păm ânt.
II dezm ierdă şi îi gânguri ceva, apoi îl pupă pe
vârful nasului şi, după vreun m inut, i-1 dădu m ân­
dru şi m am ei să-l ţin ă . B ebeluşul oftă, ia r m am a
îl legănă cu foarte m are în d em â n are ţin ân d u -i
capul sp rijin it de b ra ţ cât îl plim ba p rin cam eră.
— Eddie, l-am lu a t eu de b r a ţ şi l-am tra s
în tr-u n colţ al cam erei cât se plim ba m am a cu
bebeluşul în b ra ţe şi îi cân ta. Eddie, s u n t u n pic
în g rijo ra tă p e n tru H an n ah .
— De ce? p ă ru chiar sp eriat. Doctorul a zis că
e ra bine, nici n-a fost nevoie s-o coasă sau ceva.
A zis că bebeluşul a ieşit perfect.
— N u e nim ic de genul ă sta . D oar că... a r cam
tre b u i să fie aici cu bebeluşul.
El p ă ru să se îndoiască de asta.

414
— D ar are voie să stea aici ?
— Da, uite.
M am ele alto r doi bebeluşi e ra u aici, în h a la te,
aplecate peste p ă tu ţu ri, privindu-şi bebeluşii care
stă te a u sub lăm pi. U na d in tre ele îi m ângâia
degetele de la picioare bebeluşului ei.
— A bia a n ă scu t, Im ogen. P oate să-l vadă
m âine.
Am în cu v iin ţat.
— Da, da, şi vezi dacă poţi s-o convingi să-l
alăpteze. Să ştii că e m are diferenţă, le în tă re şte
sistem ul im u n itar, chestii de genul ăsta.
— D ar nu contează, nu-i a ş a ? Adică poate să-l
h răn e a sc ă şi cu biberonul?
— Da, m erge şi cu biberonul, am zis eu repede.
D ar cred că... cred c-ar ajuta-o m ai m ult. Ar
ajuta-o pe H annah.
El se în cru n tă.
— A r ajuta-o pe H an n ah să ce? Adică... chiar
cred că ă s ta e dom eniul ei, Imo. Nu pot să-i spun
eu ce să facă.
P ă re a în grijorat.
— Şi clar n u pot să-i zic să-l alăpteze dacă
v rea să-i dea cu biberonul.
— Ş tiu şi s u n t de-acord, Eddie. Trage a e r în
p iep t şi poate... să încerci Să dai tonul. Să-i spui
că ai a u z it că e o idee m ai bună. N-o să ştie. Nu
se a şte p ta să nască un copil, n-a citit nimic despre
asta.
— Să d a u tonul ?
M ă privi com plet năuc. Aşa ceva n u pom enise
c u m n atu l m eu.
— Da, ştii, să fii un pic m ai autoritar. E în tr-u n
şoc teribil. Corpul ei e întors pe dos. Şi are nevoie
s-o ajuţi.

415
Eddie p ă re a să se team ă. M-am în to rs către
a s is te n tă :
— N u vă su p ă ra ţi, am p u tea să luăm bebe­
luşul cu noi în salon u n pic?
— S igur că da, zise ea cu u n accent moale,
irlandez, în vrem e ce am esteca lap tele p ra f pen­
tr u biberoane. Să-l aduceţi înapoi într-o oră şi
poate să vină şi m am a, dacă vrea.
— Ai v ă z u t? i-am şo p tit eu.
Eddie ezită un pic.
— Am să încerc.
E u i-am zâm bit larg.
— Bravo, a şa te vreau.
Toată chestia a s ta era foarte nouă p e n tru ei,
m i-am zis. F o arte, foarte nouă. Şi n u voiam să-i
forţez. Se în to a rse în sp re geam ca să îi ia m am ei
bebeluşul din b ra ţe şi să-l ducă la H an n ah , când,
d in tr-o d ată, se în to a rse înapoi la m ine. P ă rea
foarte sp e ria t.
— Imo, zise el în şoaptă, luându-m ă la o parte,
m ai am doar o sin g u ră în tre b are . O în tre b are
groaznică, de fapt.
în g h iţi în sec şi încercă să n u se u ite în ochii
mei.
— G ălbeaza a s ta pe care o are copilul...
L-am p riv it d rep t în ochii plini de tea m ă şi
i-am zâm bit. Apoi l-am b ă tu t pe m ân ă ca să-l
liniştesc.
— N u, E ddie, relaxează-te. N u e m olipsitoare.

416
4

Oapitobl 20
C ând m am a m -a dus la m ine acasă n iţel m ai
târz iu în seara aceea, am deschis uşa de la in tra re
şi l-am v ăzu t pe Alex care tocm ai cobora scările
în sp re m ine. Puse degetul la buze ca să-m i zică
p rin sem ne că abia îl pusese pe R ufus la culcare :
şi că dacă îm i auzea vocea avea să m ă strige să
vin sus. E ram m ult prea obosită ca să m ai urc, aşa
că am în c u v iin ţa t din cap, l-am u rm a t în linişte
p ân ă în sufragerie şi am închis u şa după mine.
— Cum se sim te ? m ă în tre b ă el.
— E foarte bine, am zis eu scoţându-m i h a in a
foarte obosită.
— Şi bebeluşul ?
— Şi bebeluşul e bine. E sănătos, chiar dacă
e u n pic cam m icuţ. Doctorii au zis că s-a n ăscu t
cu vreo câteva să p tă m ân i m ai devrem e, deci are
doar 3 kilogram e.
— D ar nu l-au b ăg at la terap ie intensivă, n u ?
— A, Doam ne fereşte, nu, nim ic de genul ăla.
— Bine.
Mi-am a ru n c a t h a in a pe u n scaun şi um erii
mi s-au lă s a t când îl priveam .
— îm i p a re ta re rău , Alex.
— P e n tru ce-ţi pare ră u ?

417
Mi-am ridicat m âinile deasupra capului şi le-am
lă s a t să cadă, com plet n e a ju to ra tă.
— îm i p a re ră u că sora m ea a n ăscu t, cred.
Că to a tă chestia a s ta a fost aşa de îngrozitoare
şi de je n a n tă şi că s-a în tâ m p la t la P iers acasă,
în b leste m a ta de cam eră Tudor.
— N u m ai vorbi prostii.
S tră b ă tu cam era şi m ă lu ă pe după um eri.
— A tâ ta tim p cât H a n n a h şi bebeluşul su n t
în regulă, n u m ai a s ta contează, da?
— Vai, dragul m eu, am spus cu o u şu ra re te ri­
bilă şi m i-am lă s a t capul pe u m ăru l lui când m -a
lu a t în braţe. M ulţum esc. M ulţum esc p en tru asta.
— P e n tru ce? zise el făcând u n pas înapoi şi
stu diindu-m ă cu a ten ţie. C rezi că eu nu ştiam
a sta ? Că num ai lucrul ă sta contează ? Toată lum ea
ştie. Toată a lum ea a fost într-o sta re de euforie
aproape după ce ai plecat. E leanor s-a dus repede
şi a scos n işte şam panie din frigider şi noi toţi
ne-am rid icat şi am to a s ta t p e n tru copilaş. A fost
foarte drăguţ.
— C h iar a ş a ? m -am în se n in a t la faţă.
Da, chiar mi-o im aginam cum făcuse aşa ceva,
cum lu ase conducerea situ a ţie i şi cum z is e s e :
— Vai, e aşa de g ro zav ! U n bebeluş care s-a
n ă scu t la noi în casă, e chiar fără p re c e d e n t! Să
sărbătorim . Bravo ei.
— Şi P ie rs?
Alex