Unitatea de învăţare Nr. 2.

*
FUNCŢII ELEMENTARE
Durata de studiu: 2 ore

Cuprins

Obiectivele unităţii de învăţare Nr. 2.

2.1. Funcţia putere

2.2. Funcţia radical

2.3. Funcţia polinomială

2.4. Funcţia raţională

2.5. Funcţia exponenţială

2,6. Funcţia logaritmică

2.7. Funcţii circulare

2.8. Funcţia circulare inverse

2.9. Funcţii hiperbolice

2.10. Funcţii hiperbolice inverse

1.8. Bibliografie

Obiectivele unităţii de învăţare Nr. 2.

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare veți înţelege:

- principalele funcţii complexe;

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare veți putea să:

- să precizaţi punctele critice şi singulare ale unei funcţii în

complex ;
- să aduceţi un număr complex sub forma algebrică folosind
expresiile funcţiilor complexe.
Notă*: Îi mulțumesc domnului conf. dr. Dinu Tănase pentru suportul de curs pus
la dispoziția mea.
 FUNCŢII ELEMENTARE

Principalele funcţii elementare în complex sunt :

1) f(z) = zn (funcţia putere);
2) f(z) = n
z (funcţia radical);

a
n
3) f(z) = P(z) = k z n  k (funcţia polinomială);
k 0

Pn ( z )
4) f(z) = (funcţia raţională), unde Pn(z) este polinom de grad n,
Qm ( z )
iar Qm(z) este polinom de grad m;
5) f(z) = ez (funcţia exponenţială);
6) f(z) = ln z (funcţia logaritmică);
7) f(z) = sin z; f(z) = cos z; f(z) = tg(z); f(z) = ctg z (funcţii circulare);
8) f(z) = arcsin z; f(z) = arccos z; f(z) = arctg(z); f(z) = arcctg z (funcţii inverse
circulare);
9) f(z) = sh z; f(z) = ch z; f(z) = th(z); f(z) = cth z (funcţii hiperbolice);
10) f(z) = arcsh z; f(z) = arcch z; f(z) = arcth(z); f(z) = arccth z (funcţii
hiperbolice inverse);
Pentru fiecare funcţie elementară f(z) = u(x, y) + iv(x, y), se va studia
următoarele elemente :
- expresia funcţiei (expresiile funcţiilor u(x, y) şi v(x, y));
- univalenţa (injectivitatea) funcţiei;
- uniformitatea (determinarea domeniilor de univocitate) funcţiei;
- monogeneitatea (derivabilitatea) funcţiei;
- expresia derivatei funcţiei (f’(z));
- punctele singulare ale funcţiei {“golurile”, (“găurile”) din domeniul de
definiţie a funcţiei};
- punctele critice (tăieturile care se fac pentru a determina domeniul de
analiticitate) ale funcţiei;
- comportarea funcţiei în z0 =  .
Înainte de a începe studiul funcţiilor elementare, este necesar de a introduce
unele noţiuni care vor fi redefinite în capitolele următoare.
Definiţia 1
Se numeşte tăietură într-un domeniu D, o curbă T, conţinută în D, care devine
frontieră pentru domeniul D’, obţinut din D prin scoaterea punctelor curbei T 
D’ = D – T. Fie f : D   cu D(z) şi  (w).
Definiţia 2
Punctul z0D se numeşte zerou al funcţiei f(z), dacă lim f ( z )  0 .
z  zo
 Definiţia 3
Punctul z0D se numeşte punct ordinar pentru funcţia f(z), dacă există şi este finită
lim f ( z )  f ( z o ) .
z  zo

Definiţia 4
Punctul z0D se numeşte punct singular pentru funcţia f(z), dacă z0 nu este punct
ordinar (dacă nu există lim f ( z ) , sau dacă lim f ( z )   ).
z zo z  zo

Observaţii
1) Punctul z0D este punct singular esenţial izolat dacă nu există lim f ( z ) .
z zo

2) Punctul z0D este punct singular izolat, dacă există lim f ( z )   (există
z  zo

această limită dar este infinită)

Definiţia 5
Punctul z’0D se numeşte punct critic (pentru una din ramurile funcţiei multiforme),
dacă atunci când z pornind din z0  z’0 pentru care valoarea funcţiei este fk(z0) şi
parcurge o curbă închisă ce înconjoară punctul z’0 (complet inclusă în D) şi z se întoarce
în z0, atunci valoarea funcţiei fk(z) trece în următarea ramură fk+1(z0).
Observaţii
1) Dacă z0 este punct critic, atunci ramura fk(z) duce curbe închise care
înconjoară punctul z0 în curbe deschise.
2) Funcţiile care au puncte critice sunt funcţii multiforme (care au cel puţin
două ramuri).
3) Pentru a scoate punctele critice din domeniul de definiţie se execută o
tăietură T care să unească punctul z0 cu o singularitate a funcţiei f(z), adică
(D’ = D – T).
4) Pentru domeniul D’, nu există curbe închise complet incluse în D’ care să
înconjoare punctul critic z0 şi în acest fel funcţia fk(z) devine analitică (duce
curbe închise în curbe închise).

2.1. Funcţia putere

Funcţia putere este f(z) = zn , cu n  N*, are partea reală şi partea imaginară
u(x, y)  C n 0  x n  C n 2  x n - 2 y 2  C n 4  x n - 4 y 4 .. ....;

v( x, y )  C n 1  x n - 1 y  C n 3  x n - 3 y 3  C n 5  x n - 5 y 5 .. ....,

iar derivata este f’(z) = n.zn-1 . Dacă se foloseşte forma trigonometrică a numerelor
complexe rezultă z = (cos z + i sin z), iar partea reală şi partea imaginară vor avea
expresiile:
 
u ( x, y )  x 2
 y2  n
cos n  arctg   Re  f ( z ) ;
 y
  x

v( x, y ) 

x 2
 y2 
n
sin  n  arctg   I m  f ( z ) .
 y
 x
 2 2 
Vom considera Di=  z i  arg z  (i  1)  ,
 n n 
 2 
di =  z arg z  i ,
 n 
pentru i{0, 1, 2, ... ,(n –1)}.
În concluzie funcţia :
f : Didi  (w) este
o aplicaţie univalentă (injectivă) pentru
() i{0,1, ... , n -1}.
Dreapta T = {x + iy | x  0 , y = 0} poartă
numele de tăietură.
Funcţie f(z) = zn este uniformă, nu
are puncte critice.
Punctul z0 =  este punct singular.

2.2. Funcţia radical

Funcţia radical se defineşte cu ajutorul funcţiei putere, adică w = n

z  z = wn
z   (cos  isin );
Dacă luăm 
w  1 (cos1  isin 1 ),
   2k   2k 
w  n z  n  (cos( )  i  sin( ))  n   cos  i sin , cu k  Z .
 n n 
Deci () kZ, atunci vom obţine valori distincte ale lui 1 pentru k{0,1,…,n-1}.
   2k   2k 
Atunci w = 1(cos1 + isin1) = n   cos  isin  , k{0,1,…,n-1}.
 n n 
Deci funcţia w = n
z este o funcţie multiformă. Vom nota cu
   2k   2k 
Wk(z) = n   cos  isin  , pentru k{0,1,…,n-1}
 n n 
şi se va numi ramura k a funcţiei radical. Notăm cu T = {z = x + iy | arg z = 0}
  2k 
numită tăietură, iar D = (z) – T , Notam dk = w  u  iv | arg (w)  
 n 
 2k 2k 
pentru k = 0, 1, 2, … , n –1. Dacă zT, atunci n
z = n   cos  isin  se
 n n 
află pe dreptele d0, d1, … , dn-1, cu k{0, 1, 2, ... , n –1}.
Deci prin funcţia n
z dreapta T(z) se va transforma în dreptele d0, d1,…, dn-1
  2k 2(k  1) 
Aceste drepte determină domeniile Dk= w  u  iv | arg (w) ;  ,
  n n 
pentru k{0,1,…,n-1}, Aplicaţiile wk(z) stabilesc o aplicaţie univalentă între
D şi Dk. Funcţiile Wk(z) realizează o transformare univocă a domeniului D în Dk
(wk(z) este uniformă).
Ramura w0(z) poartă numele de determinată principală. Punctul z = 0 din care
porneşte tăietura T se numeşte punct critic algebric. În cazul când avem
f(z) = n
z - a , atunci z = a este punct critic.
Proprietătile radicalului (ramura principală w0(z))
z nz
1
1) n z1  z2  n z1  n z2 ; 2) n 1  ;
z2 nz

 
2
n m m
2) z  nz ; f(z) = n
z este monogenă (pentru ramura wk)

3) Derivata funcţiei f(z) = n

z (ramura k),  z ' =
n 1
. Funcţia w0(z) are
n  z n1
n

în z0 =  punct singular.

2.3. Funcţia polinomială

P ( z )   a k z n  k , cu a k   z , pentru k  0,1,..., n
n

k 0

Definiţia 1
Se numeşte zerou al funcţiei P(z), numărul z = z0 astfel încât P(z0) = 0.
Polinomul P(z) are în (z) n zerouri (rădăcini). Funcţia P(z) are z0 =  ca punct
singular şi este funcţie uniformă pe toată sfera complexă. Domeniul de injectivitate
(univalenţă) este dat de zn care reprezintă puterea maximă care apare în componenţa
funcţiei P(z) şi este Didi (vezi funcţia putere zn). Funcţia P(z) nu are puncte critice.
 2.4. Funcţia raţională

Pn ( z )
Funcţia raţională este R( z )  , unde Pn(z) şi Qm(z) sunt două polinoame
Qm ( z )
cu coeficienţi complecşi. Zerourile funcţiei R(z) sunt punctele pentru care
Pn(z) = 0, iar punctele singulare ale funcţiei R(z) sunt date de ecuaţia Qm(z) = 0
şi poartă numele de poli ai funcţiei R(z).
Concluzie
Funcţia are ca puncte singulare toate rădăcinile numitorului şi în plus dacă
grad(Pn(z)) > grad(Qm(z)), atunci z0 =  este punct singular.

2.5. Funcţia exponenţială

 z
n

Funcţia exponenţială se defineşte astfel ez = lim 1   . Modulul şi

n 
 n
argumentul funcţiei exponenţiale sunt |ez| = ex; arg(ez) = y.
Deci
ez = ex(cosy + i siny) ex+iy = ex(cosy + i siny).
Vom împărţi sfera complexă (z) în y

domeniile y=4i
Dk = {z = x + iy | 2k  y < 2(k+1) },
D1
y=2i B

(
Do Z =xo + iy
atunci pentru () z1, z2Dk cu z1  z2,
avem f(z1)  f(z2) O A(xo)
[
x

Deci f : Do  (w) este o aplicaţie

univalentă. v

Proprietăţile funcţiei exponenţiale

e x0

e z1  z2 ;
o
1) e z1 . e z2 =
u

2)
e z1
e z2
= e z1  z 2 ;  
3) e
z m
 e mz ;

4) Funcţia exponenţială f(z) = ez este monogenă, adică

u ( x, y )  e x cos y,
f(z) = ex(cosy + i siny) = excosy + iexsiny  
v( x, y )  e x sin y;
  
'
5) f’(z) = e z = ez ;

6) În cazul când z = iy şi z = -iy, atunci

 e iy  e  iy
cos y  ;
e  cos y  i siny;  
iy
2

e -iy  cos y  i siny,  e iy  e iy
sin y  ;
 2i
7) Comportarea funcţiei la   z   . Pentru funcţia f(z) = ez punctul z0 = 
este punct singular esenţial.

2.6. Funcţia logaritmică

Se defineşte cu ajutorul funcţiei exponenţiale,

y
ca fiind inversa funcţiei exponenţiale. Adică
w = ln z  z = ew  w = ln z = D
 y  z = x + iy
=ln x 2  y 2 + i  arctg  2k  , kZ.
 x  (
Vom nota cu x
T
 y 
x 2  y 2 + i  arctg  2k  ,
v
wk(z) = (lnz)k = ln
 x  4i
care ataşează lui z imaginea (lnz)k cu kZ w1(z) D1
2i
(“dublă” infinitate de valori).
wo(z) Do
Vom nota o u
Dk = {u + iv | 2k < v < 2(k + 1)}(w), D-1
-2i
dk = {u + iv | u = 2k}(w).
În acest caz pentru z(z), atunci avem o infinitate de imagini wk(z) pentru
() kZ. Din această cauză ln z este o functie multiformă cu o infinitate de imagini
(ramuri).
T  ( x  iy ) | x  0, y  0,
Notăm cu 
D  ( z) \ T .
Dacă zD, atunci wk(z)Dk şi zT  wk(z) = dk () kZ.
 y
Ramura wo(z) = ln x 2  y 2 + i  arctg 
 x
poartă numele de determinantă principală a funcţiei logaritmice şi realizează bijecţie
între D şi Do. Ramura de ordin k este
  y 
wk(z) = ln x 2  y 2 + i  arctg  2k  , care poartă numele de determinantă de
 x 
ordin k a funcţiei logaritmice şi realizează o bijecţie între D şi Dk. Punctul z0 = 0 se
numeşte punct critic logaritmic.

Proprietăţile funcţiei logaritmice (Ramura principală)

Fie ln z = ln  + i, ramura de ordin k=0(principală).

1) ln(z1.z2) = ln z1 + ln z2.
z 
2) ln  1  = ln z1 - ln z2.
 z2 
3) ln z  =  ln z, cu  N.
1
4) ln n
z = ln z (funcţia radical are ramura principală).
n

5) ln z  q
p
 ln z cu p, qZ.
p

q
 y
6) f(z) = ln z = ln x 2  y 2 + i  arctg  , este monogenă pentru că
 x
 u v
u ( x, y )  ln x 2  y 2 ,  x  y ,
 
 y   (Relaţiile Cauchy Riemman),
v( x, y )  arctg  ,   u  - v ,
x   y x
deci f(z) satisface relaţiile lui Cauchy –Riemman.
1
7) f’(z) = .
z
8) Acum putem defini funcţiile z  şi  z cu  , z(z) , atunci
 z = e zln  şi  z = e ln z
Proprietăţi
p
a) Pentru   Q, atunci z  are un număr finit de nedeterminări (ramuri).
q
b) Pentru  (z) – Q, atunci z  are un număr infinit de nedeterminări (ramuri)
date de z  = e  ln   i  2k  cu kZ.
 
9) e z1
z2
 e z1z2 .
Propoziţie
p
Dacă  = cu p, qN, atunci z  de un număr finit de ramuri.
q
 2.7. Funcţii circulare

Funcţiile trigronometrice sunt :

sin z =
2i

1 iz

e - e -iz ; tg z =
sin z
cos z
1
 
; cos z = e iz  e -iz ; ctg z =
2
cos z
sin z
.

Zerourile funcţiilor circulare

sin z = 0  eiz = e-iz  e2iz = 1  e2i(x + iy) = 1  e-2y + 2ix = 1 

e 2 y cos 2x  1, 2x  2k ,  x  k ,
e-2y(cos 2x + i sin 2x) = 1   -2y   -2y 
e sin 2x  0, e  1,  y  0.
rezultă că zerourile funcţiei sin z sunt zk = k, pentru kZ.

cos z = 0  eiz + e-iz = 0  e2iz = -1  e2i(x + iy) = -1  e-2y + 2ix = -1 

e 2 y cos 2x  - 1,  2 x  k ,
 e-2y(cos 2x + i sin 2x) = -1   -2y  cu k = 2l + 1 
e sin 2x  0, y  0,
2l  1 ,

x 
 zl =
2l  1 , cu lZ sunt zerourile funcţiei cos z.
 2
 y  0, 2

tg z = 0  zerourile funcţiei sin z = 0  zk = k; kZ.


ctg z = 0  zerourile funcţiei cos z = 0  zk = k + ; kZ.
2
Funcţiile circulare sunt funcţii monogene pentru că sin z şi cos z sunt combinaţii de
funcţii monogene şi

(sin z)’ =
2i

1 iz
ie  ie -iz e iz  e -iz
2
= cos z,

(cos z)’ =
2

1 iz
 
i
ie  ie -iz  e iz  e -iz 
2
 1 iz
2i
 
e  e -iz  - sin z  (cos z)’ = -sin z

' 
 sin z  cos z  sin z 1

2 2
(tg z)'      ,
 cos z  cos 2 z cos 2 z 
 pentru că sin z + cos z = 1
2 2
'
 cos z  - sin z  cos z
2 2
1 
(ctg z)'      - ,
 sin z  sin 2 z sin 2 z 

sin2z + cos2z = - 
4

1 2iz
 1

e - 2  e -2iz  e 2iz  2  e - 2iz 
4

 =
1 2iz
4
 4

- e  2  e -2iz  e 2iz  2  e -2iz  = 1.
4
Alte proprietăţi ale funcţiilor circulare:
1) sin(z1 + z2) = sin z1.cos z2 + sin z2.cos z1;
2) cos(z1 + z2) = cos z1.cos z2 - sin z1.sin z2;
3) sin(z1 - z2) = sin z1.cos z2 - sin z2.cos z1;
4) cos(z1 - z2) = cos z1.cos z2 + sin z1.sin z2;
5) sin 2z = 2sin z . cos z;
6) cos 2z = cos2z – sin2z.

Poli şi puncte critice pentru funcţiile circulare

f(z) = sin z, atunci lim sin z nu există  z   punct singular esenţial.

z 

f(z) = cos z, atunci lim cos z nu există  z   punct singular esenţial.

z 


f(z) = tg z. Deoarece cos z = 0 pentru zk = k + , () kZ  că sunt poli de
2
ordinul unu.
f(z) = ctg z . În mod analog polii funcţiei ctg z sunt zerourile funcţiei
sin z = 0  z = zk = k, pentru kZ. Aceşti poli sunt de ordinul unu.
Pentru funcţiile tg(z) şi ctg(z), punctul z0 =  este punct singular esenţial. Funcţiile
trigronometrice nu au puncte critice

2.8. Funcţii circulare inverse

Vom studia inversa funcţiei f(z) = sin z, Fie w0(w) şi z(z) astfel încât
eiz - e-iz
sin z = w0  = w0  e2iz – 2w0ie-iz – 1 = 0 
2i

 
e iz1  iw  1 - w (1)

 e iz  iw 0  1 - w 02  
0 0

e  iw 0  1 - w 0
1,2
iz 2
(2)

 
sin(arcsin z) = sin w  sin w = z  eiw = iz  1 - z 2 
1
 w(z) = arcsin z = ln iz  1 - z 2 , rezultă că funcţia w(z) are două infinităţi de
i

   
ramuri. Dintre acestea alegem ramura principală

W0(z) = ln iz  1 - z 2 = ln   i o  , unde  = iz  1 - z 2 ,  = arg iz  1 - z 2

1 1
i i
  
iar ln iz  1 - z 2 = ln + i(o + +2k), cu kZ.
z i 1- z2 - z
i-
1 1- z2  1- z2  1 .
Calculăm f’(z) = (arcsin z)’ = 

 
i iz  1 - z 2 i i - z 2 - z 1- z2
1
Punctele z =  1 sunt puncte critice pentru că w0(z) = ln iz  1 - z 2
i
1
conţine funcţia 1  z 2 . Deci (arcsin z)’ = şi z =  1 sunt puncte critice
1- z 2
pentru care se fac tăieturile T1 şi T2. Analog se studiază şi celelalte funcţii inverse

 
pentru care vom prezenta doar expresiile lor
1
f(z) = arccos z = ln z  z 2  1 , care este funcţie multiformă, având z =  1 drept
i
puncte critice.
1  zi
f(z) = arctg z = ln  , care este funcţie multiformă, având z =  i drept puncte
2i  z  i 
critice.
1  zi
f(z) = arcctg z = ln  , care este funcţie multiformă, având z =  i drept puncte
2i  z  i 
critice.

2.9. Funcţii hiperbolice

Funcţiile hiperbolice se definesc prin formulele :

e z  ez
f(z) = sh z = (sinus hiperbolic); (1)
2
e z  ez
f(z) = ch z = (cosinus hiperbolic); (2)
2
sh z
f(z) = tg z = (tangentă hiperbolică); (3)
ch z
ch z
f(z) = cth z = (cotangentă hiperbolică). (4)
sh z

Calculând expresia E = ch2(z) – sh2(z), folosind (1) şi (2) rezultă relaţia

ch2(z) – sh2(z) = 1, (relaţia asemănătoare ca la funcţiile circulare sin2(z) + cos2z = 1),
care generează trigonometria pe hiperbolă (funcţiile circulare dau trigonometria pe
cerc). În mod asemănător ca la funcţiile circulare avem formulele :
sh(z1 + z2) = sh z1.ch z2 + sh z2.ch z1, (vezi : sin(z1 + z2) =sin z1.cos z2 + sin z2.cos z1);
ch(z1 + z2) = ch z1.ch z2 + sh z2.sh z1, (vezi : cos(z1 + z2)=cos z1.cos z2 - sin z2.sin z1);
sh (2z) = 2sh z . ch z , (vezi : sin(2z) = 2sin z.cos z);
ch(2z) = ch2z + sh2z , (vezi : cos(2z) = cos2z – sin2z).
Funcţiile sh z şi ch z sunt funcţii periodice de perioadă T = 2i, iar th z şi cth z sunt
funcţii periodice de perioadă T = i. Zerourile funcţiei sh z sunt :
 
z = ki cu kZ (sh(ki) = 0), iar ch z = 0  z =   k  i cu kZ.
 2 
Cum ez este funcţie monogenă, atunci şi funcţiile hiperbolice sunt funcţii monogene
1 1
şi derivatele lor sunt (sh(z))’ = ch z; (ch z)’ = sh z; (th z)’ = ; (cth z)’ =  2 .
ch z
2
sh z
Pentru toate funcţiile hiperbolice, punctul z0 =  este punct singular esenţial.

2.10. Funcţii hiperbolice inverse

Funcţiile inverse ale funcţiilor hiperbolice se definesc în mod analog functiilor

 
circulare şi au următoarele expresii:

f(z) = argch(z) = ln z   1  (arccosinus hiperbolic);

f(z) = argsh(z) = ln z  z 2  1 (arcsinus hiperbolic);
z2
1  z  1
f(z) = argth(z) = ln  (arctangentă hiperbolică);
2 1 z 
1  z  1
f(z) = argcth(z) = ln  (arccotangentă hiperbolică).
2  z 1
Fie w = argsh(z) care se defineşte prin funcţia sinus hiperbolic :
e w  e w
sh w = z  = z  e2w – 2z.ew – 1 = 0  (ew)1,2 = z  z2  1 

 
2
 w = argsh(z) = ln z  z 2  1 , care are “dublă” infinitate de ramuri (dacă se
consideră pentru z 2  1 ramura principală), deci este funcţie multiformă.
În cazul în care se lucrează cu toate ramurile funcţiei radical ( z 2  1 ), atunci
ar avea “cvadruplă” infinitate de ramuri, care rămân doar “dublă” infinitate (datorită
radicalului). Funcţia f(z) = argsh(z) are z =  i puncte critice, iar derivate este
1
f’(z) = (argsh(z))’ =  (semnele se corespund).
z2  1
 Aplicaţia 1
Să se scrie sub formă algebrică (z = a + ib) numărul complex
z = (1 + i 3 )i .
Soluţie

z = (1 + i 3 )i = a + ib, Cum z =

e ln z , atunci z = e
i ln(1 i 3)
.
   
Dar 1 + i 3 = 2  cos  i sin  şi i = 1   cos  i sin  , atunci
 3 3  2 2

ln(1 + i 3 ) = ln 2 + i   2k  , cu kZ, Deci
 3 

cos(ln 2)  i sin(ln2)  = a + ib 
      
i ln 2  i   2 k  
z = e = e = e
  2 k   i ln 2   2 k 
 3  3  3 

   

a= e cos(ln 2) ; b = e sin(ln 2) .

  2 k    2 k 
3  3 

Aplicaţia 2
Să se scrie sub formă algebrică (z = a + ib) numărul complex
z = arccos(i) = a + ib.
Soluţie
Dacă w = z = arccos(i), atunci
e iw  e iw
cos(w) = i  = i  eiw + e-iw = 2i  e2iw – 2ie2iw + 1 = 0 
2
 (eiw)1,2 = i  i 2  1  (iw)1,2 = ln(i  i 2 ), Atunci

  1
 
w1 = ln i  i 2 = ln 1  2  i   2k 1  , pentru k1Z.,
i
1
i 2 
 

  1
 
w2 = ln i  i 2 = ln 2  1  i   2k 2   , pentru k2Z.
i
1
i  2 
3 


Deci z = arccos(i) =   2k 1   i ln 1  2 , pentru k1Z, sau
2 
 
3
z’ = arccos(i) =   2k 2    i ln 2  1 pentru k2Z.
 2 
 
Test de autocontrol (1)
Să se scrie sub formă algebrică (z = a + ib) următoarele numere
complexe :
z1 = cos(1 + i); z2 = cos(1 – i); z3 = ln(-2i);
 1i 
z4 = ln   ; z5 = i1-i; z6 = (1 + i 3 )i;
 3 i 
z7 = 1-i; z8 = e i ; z9 = ch(1 + i);
z10 = tg(1 + i 3 ); z11 = sin(i); z12 = 4  1 ;
z13 = arccos(i); z14 = th i; z15 = arcsin(-1).

Aplicaţia 3
Să se rezolve în (z) ecuaţia tg z = 10.
Soluţie
Ecuaţia tg z = 10 este echivalentă cu ecuaţia
e iz  e  iz 1  10i
 
sin z
 10   10  e2iz = , Dar
cos z i e iz  e iz 1  10i

1  10i  101cos   i sin ,

 , cu   arctg10 , atunci
1  10i  101cos( )  i sin(- ) 
1  10i
 cos( 2)  i sin(2) . Ecuaţia devine e2iz = cos( 2)  i sin(2) 
1  10 i

z=
1
lncos( 2)  i sin(2) =
1
ln1  i 2  2k cu kZ, sau
2i 2i
z =  + 2k = arctg(10) + k cu kZ, reprezintă soluţiile ecuaţiei tg z = 10.

Test de autocontrol (2)

Să se rezolve în (z) următoarele ecuaţii în complex :
1
1) e  1 ;
z
2) e3iz = -1; 3) sin(z) = 10; 4) tg(z) = 2;
5) tg(z) = 10; 6) cos(z) = 3.
 Aplicaţia 4
Să se determine singularităţile funcţiei f(z) = z 2  1 .
Soluţie
Cum funcţia f(z) = n z are ca punct singular z0 =  şi z0 = 0 ca punct
critic, atunci pentru funcţia f(z) rezolvând ecuaţiile
a) z2 – 1 =   z =  , este punct singular şi
b) z2 – 1 = 0  z =  1, care sunt puncte critice.

Aplicaţia 5
1

Să se determine singularităţile funcţiei f(z) = e

sin( z )
.
Soluţie
Singularităţile funcţiei f (z) sunt date de funcţia exponenţială ez care
are z0 =  ca punctul singular esenţial, atunci rezolvând ecuaţia

1
   sin(z) = 0  z = k cu kZ. Deci, singularităţile funcţiei
sin(z )

f8(z) sunt : zk = k cu kZ care sunt punctele singulare esenţiale.

Lucrare de verificare pentru studenti

Să se studieze funcţiile următoare (se va urmări determinarea
singularităţilor, punctelor critice şi a tăieturilor care se fac pentru ca
funcţiile să devină funcţii analitice).

z 3
z 3(z  i)
f1(z) = z2 1 ; f2(z) = ; f3(z) = ;
2i  z (z  3) 2
3

 z2  1
f4(z) = z  1z  2i z  3 ; f5(z) = ln   ;
 z 
f6(z) = ln  2 ;
 z   z  1

1 z  2  z i 
1

f7(z) = ln  ; f8(z) = e sin(πin

; f9(z) = ; f10(z) = e2z ln .
1 z  sin 2(z)  zi
 Răspunsuri
Test de autocontrol (1)
z1  cos(1)  ch(1)  i  sin(1)  sh(1) ; z 2  cos(1)  ch(1)  i  sin(1)  sh(1) ;
3 1 19
z 3  ln(2)  i    (  2k ) , cu k  Z ; z 4  ln(2)  i    (  2k ) , cu k  Z ;
2 2 12
 (1 4 k )
  (1  6k )
z5  i  e 2
,cu k  Z ; z 6  e (cos(ln(2))  i sin(ln(2))) , cu k  Z ;
3

2 2
z 7  e 2 k  , cu k  Z ; ( z8 ) 0  e 2 (cos(
2
)  i sin( )) ,
2 2
2 2
2
( z 8 )1  e )  i sin( )) ; z 9  cos(1)  ch(1)  i  sin(1)  sh(1) ;

2
(cos(
2 2
2e 2 sin( 2) e 4 1
z11  sh ( 1) ;
3 3
z10  i ;
e 4 3
 2e 2 2
cos(2)  1 e 4 3
 2e 2 2
cos(2)  1
 (1  2k )  (1  2k )
z12  cos( )  i sin( ) , cu k  {0,1,2,3} ;
4 4
1  4k 3  4k
( z13 )1   ( )  i  ln(1  2 ) , cu k  Z , ( z13 ) 2   ( )  i  ln( 2  1) ,
2 2
3
cu k  Z ; z14  i  th(1) ; z15    (  2k ) , cu k  Z ;
2

Test de autocontrol (2)

i  (1  2k )
1) z k  , cu k  Z * ; 2) z k  , cu k  Z ;
2k 3
 
3) ( z1 ) k  (  2k )  i  ln(10  3 11) , ( z1 ) k  (  2k )  i  ln(10  3 11) ,
2 2
cu k  Z ; 4) z k  k  arctg (2) , cu k  Z ;
5) z k  k  arctg (10) , cu k  Z ; 6) z k  2k  i  ln(3  2 2 ) , cu k  Z .
 2.11. BIBLIOGRAFIE

1. Dinu, T. – “Matematici speciale”, vol.1,2,3, Editura

Universitaţii din Ploieşti, 2004,2005,2006.

2. Livovschi, L., – “Matematici speciale” (Exerciţii şi probleme),

Mihnea, G. Bucureşti, 1982 .

3. Predeleanu, M. – “Matematici superioare”, Editura Didactică şi

Dobrescu-Purice, L. Pedagogică, Bucureşti, 1970.

4. Rudner, V., şi – “Probleme de matematici speciale”, Editura

Nicolescu, C Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.

5. Şabac, I. –“Matematici speciale”, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1981.
6. Stoian, Gh., şi – “Culegere de probleme de funcţii complexe”,
Mocanu, Gh., E. D. P., Bucureşti, 1970.
Vişinescu, Ecat.

7. Trandafir, R. – “Matematici pentru ingineri (Culegere de

probleme)”, Editura Tehnică, Bucureşti,1969.

8. Colectiv Cat. Mat, – “Matematici speciale”, Editura I.P.G. Ploieşti,

1988.

9. Colectiv Cat.Mat. – “Culegere de probleme de Matematici

speciale”,Editura I.P.G. Ploieşti,1988.