Duminica a 4-a din Postul Mare

(a copilului cu duh mut; a Sfântului Ioan Scărarul).

26 martie 2017
Sfântul Arhanghel Gavriil
(V 7; L 7; Liturghia Sfântului Vasile cel Mare;
Ap Evrei 6,13-20; Ev Marcu 9,17-23; Matei 4,25 şi 5,1-12)

La Vecernie

La: Doamne, strigat-am…

Psalmul 140, pe versul 7, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când
strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele,
ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Se pun Stihirile pe 10.

4 Stihiri ale Învierii, pe versul 7 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Veniţi să ne bucurăm în Domnul, Cel ce a sfărâmat puterea morţii şi a luminat
neamul omenesc, împreună cu cei fără de trup, zicând: Ziditorule şi Mântuitorule
al nostru, mărire Ție.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cruce și înmormântare ai răbdat, Mântuitorule, pentru noi; şi cu moartea, ca un
Dumnezeu, moartea ai omorât. Pentru aceasta, ne închinăm învierii Tale celei de
a treia zi. Doamne, mărire Ție.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
(Ps 129,1).
Apostolii, văzând învierea Ta, Ziditorule, s-au mirat, grăind lauda îngerească:
Aceasta este mărirea Bisericii, aceasta este bogăţia împărăţiei. Cel ce ai pătimit
pentru noi, Doamne, mărire Ție.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
De ai şi fost prins, Hristoase, de către bărbaţii cei fărădelege, dar Tu eşti
Dumnezeul meu şi nu mă ruşinez. Bătut ai fost peste spate, dar nu mă lepăd; pe
cruce ai fost pironit şi nu tăinuiesc. Întru învierea Ta mă laud, că moartea Ta este
viaţa mea. Atotputernice şi iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ție.

3 stihiri ale Buneivestiri, pe versul 6.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine
este îndurarea (Ps 129,3-4).
Sfatul cel mai înainte de veci Gavriil descoperindu-l ție, Fecioară, a stat înaintea
ta, închinându-se și zicând: Bucură-te pământ nesemănat! Bucură-te rug nears!
Bucură-te adânc cu anevoie de privit! Bucură-te pod, care duci către ceruri și
scară înaltă până la cer, pe care a văzut-o Iacob! Bucură-te năstrapă
dumnezeiască a manei! Bucură-te dezlegare a blestemului! Bucură-te chemarea
lui Adam, Domnul este cu tine.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu
cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Te arăți mie ca un om, zis-a curata Fecioară către marele voievod, și cum îmi
grăiești mie cuvinte mai presus de înțelegere? Că ai zis că Dumnezeu va fi cu
mine și se va sălășlui în pântecele meu. Dar cum voi fi sălaș desfătat, spune-mi,
și loc de sfințenie al Celui ce șade mai presus de heruvimi? Nu mă amăgi pe
mine cu înșelăciune, căci n-am cunoscut pofta. Nu cunosc nimic din cele ale
nunții, deci cum voi naște prunc?

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel
în Domnul (Ps 129,6b).
Acolo unde Dumnezeu voiește, a zis cel fără de trup, se biruiește rânduiala firii și
lucrează cele ce sunt mai presus de înțelegere. Crede cuvintelor mele celor
adevărate, preasfântă, ceea ce ești cu totul fără prihană. Iar aceea a strigat: Fie
mie, acum, după cuvântul tău și voi naște pe Cel fără de trup, Care va lua trup
din mine, ca să ridice, ca un Puternic, pe om la cinstea cea dintâi, prin
împreunarea cu trupul.

Apoi, 3 Stihiri ale Arhanghelului, vers 1.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de
toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Preamarele Gavriil, mintea cea preaîndumnezeită, cea luminoasă și cerească,
cel ce împreună cu cetele cele de sus privește și vede Lumina cea în trei sori,
venind a binevestit Fecioarei taina cea înfricoșătoare și se roagă pentru sufletele
noastre.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Taina cea mare, care mai înainte era necunoscută îngerilor și din veci ascunsă,
ție singur ți se încredințează Gavriile, și pe aceasta, venind în Nazaret, ai avut
îndrăzneală să o spui singurei curate; cu care, roagă-te să se dăruiască sufletelor
noastre pace și mare milă.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps
116,2).
Cel ce pururi ești plin de lumină și faci voia și împlinești poruncile Atotțiitorului,
voievodule al îngerilor, Gavriile, preaalesule, păzește pe cei ce cu dragoste te
cinstesc pe tine, rugându-te pururi să se dăruiască sufletelor noastre pace și
mare milă.

Mărire…, vers 6.
Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul să binevestească Fecioarei zămislirea.
Și venind în Nazaret, cugeta întru sine, de minune spăimântându-se: Cum Cel
ce este necuprins întru cele de sus, din Fecioara va să se nască? Cel ce are
scaun cerul și așternut picioarelor pământul în pântece de fecioară încape. Spre
Care cei cu câte șase aripi și cu ochi mulți a privi nu pot, Acela numai prin cuvânt
a se întrupa dintr-însa a binevoit! Al lui Dumnezeu este cuvântul acesta. Deci,
pentru ce stau și nu grăiesc Fecioarei? Bucură-te cea plină de har, Domnul este
cu tine! Bucur-te curată Fecioară! Bucură-te mireasă care nu știi de mire! Bucură-
te Maica Vieții! Binecuvântat este rodul pântecelui tău!

Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 7 .

Maică te-ai cunoscut mai pe sus de fire, Născătoare de Dumnezeu, şi Fecioară
ai rămas mai pe sus de cuvânt şi de înţelegere. Și minunea naşterii tale limba nu
poate tâlcui; că neobișnuită fiind zămislirea, Preacurată, necuprins este și chipul
naşterii; că unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii. Pentru aceasta, pe
tine toţi știindu-te Maică a lui Dumnezeu, ne rugăm ţie cu deadinsul: Roagă-te să
se mântuiască sufletele noastre.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe tropar vers
7.
Înviat-ai din mormânt, Mântuitorul lumii, şi deodată cu trupul Tău împreună ai
ridicat pe oameni, Doamne, mărire Ție.

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru
putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Celui ce a înviat din morţi şi a luminat toate, veniţi să i ne închinăm; că din tirania
iadului ne-a dezlegat prin învierea Sa cea de a treia zi, viaţă dăruindu-ne şi mare
milă.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

La iad coborându-Te, Hristoase, moartea ai prădat, şi a treia zi înviind, pe noi
împreună ne-ai înviat, pe cei ce preamărim învierea Ta cea atotputernică,
Doamne, iubitorule de oameni.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Înfricoşător Te-ai arătat, Doamne, în mormânt zăcând, ca şi cel ce doarme;
înviind a treia zi, ca un puternic, pe Adam împreună l-ai înviat, pe cel ce strigă:
Mărire învierii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

Mărire…, Și acum…, a Sărbătorii, vers 8.

Să se veselească cerurile și să se bucure pământul ! Că Cel împreună-veșnic cu
Tatăl și împreună fără de început, și împreună pe scaun șezător, îndurare și milă
plină de iubire de oameni arătând, după bunăvoința și sfatul părintesc s-a coborât
spre deșertare și s-a sălășluit în pântecele fecioresc, mai înainte curățit de
Spiritul. O, minune ! Dumnezeu printre oameni, Cel neîncăput în pântece, Cel
fără de ani sub ani ! Și lucru minunat este că și zămislirea a fost mai presus de
fire și deșertarea de negrăit și taina cât de mare ! Că Dumnezeu se deșartă, se
întrupează și se zidește, iar îngerul grăiește zămislirea Fecioarei : Bucură-te
ceea ce ești plină de har ! Domnul este cu tine, Cel ce are mare milă.

La Tropare
Troparul Învierii, vers 7.
Stricat-ai cu crucea Ta moartea, deschi-ai tâlharului raiul, plângerea purtătoarelor
de mir o ai schimbat, şi Apostolilor Tăi a propovădui le-ai poruncit; că ai înviat,
Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.
Mărire..., al arhanghelului, vers 4.
Mare voievod al oștilor cerești, rugămu-te pe tine, noi nevrednicii, ca prin
rugăciunile tale să ne acoperi pe noi cu acoperământul aripilor măririi tale celei
netrupești, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu deadinsul și strigăm: scapă-ne
din nevoi, ca un mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.

Și acum..., al Buneivestiri, același vers.

Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac: Fiul lui
Dumnezeu, fiu al Fecioarei se face, și Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta
și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te
cea plină de har, Domnul este cu tine!
La Dezlegarea finală se pomenește și Sfântul zilei !

La Utrenie

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 7:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel
ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 7.
Stricat-ai cu crucea Ta moartea, deschi-ai tâlharului raiul, plângerea purtătoarelor
de mir o ai schimbat, şi Apostolilor Tăi a propovădui le-ai poruncit; că ai înviat,
Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

Mărire..., al arhanghelului, vers 4.

Mare voievod al oștilor cerești, rugămu-te pe tine, noi nevrednicii, ca prin
rugăciunile tale să ne acoperi pe noi cu acoperământul aripilor măririi tale celei
netrupești, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu deadinsul și strigăm: scapă-ne
din nevoi, ca un mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.

Și acum..., al Buneivestiri, același vers.

Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac: Fiul lui
Dumnezeu, fiu al Fecioarei se face, și Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta
și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te
cea plină de har, Domnul este cu tine!

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 7.

Viaţa în mormânt a zăcut şi pecete de piatră s-a pus; ca pe un împărat adormit
ostaşii au străjuit pe Hristos şi îngerii L-au preamărit ca pe un Dumnezeu fără de
moarte, şi femeile au strigat: Înviat-a Domnul, dăruind lumii mare milă.

Mărire…,
Cel ce cu înmormântarea Ta cea de trei zile moartea ai prădat, şi pe omul cel
decăzut cu învierea Ta cea aducătoare de viaţă l-ai înviat, Hristoase
Dumnezeule, ca un iubitor de oameni; mărire Ție.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Pe cel ce s-a răstignit pentru noi şi a înviat, Hristos Dumnezeu, şi a surpat puterea
morţii, neîncetat roagă-L, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, să mântuiască
sufletele noastre.

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, vers 7.

Pecetluit fiind mormântul, Cel ce eşti Viaţa, din mormânt ai răsărit, Hristoase
Dumnezeule, şi uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor ai stătut, Învierea tuturor,
Spirit drept printr-înşii înnoindu-ne, după mare mila Ta.

Mărire…,
La mormânt alergând şi cu lacrimi mir aducând, şi ostaşii păzindu-Te pe Tine,
Împăratul tuturor, femeile grăit-au întru sine: Cine ne va răsturna nouă piatra? Şi
glas fără de trup au auzit, zicând: Înviat-a Îngerul sfatului celui mare, Cel ce a
călcat moartea. Atotputernice şi necuprinsule, Doamne, mărire Ție.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, limanul
şi folositoarea neamului omenesc, că din tine s-a întrupat Răscumpărătorul lumii;
că singură eşti maică şi fecioară, pururea binecuvântată şi preamărită; roagă-te
lui Hristos Dumnezeu, pace să se dăruiască la toată lumea.

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind,
și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-
l, și din iad pe toți slobozindu-i.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a
îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și
înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar
înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci
spuneți apostolilor Învierea.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar
îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a
înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru
o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și
bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a
îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.

Cel ce ai luat chipul nostru şi cu trupul cruce ai răbdat, mântuieşte-mă cu învierea
Ta, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.

Treptele, vers 7.
Antifonul I.
Robia Sionului din rătăcire o ai întors; şi pe mine, Mântuitorule, viază-mă,
scoţându-mă din robia patimii.
Cel ce seamănă în austru necazuri și postiri cu lacrimi, acela va secera mănunchi
de bucurie veşnică, pururea hrănitoare.
Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este izvorul dumnezeieştilor vistierii, din care este înţelepciunea,
înţelegerea, frica. Aceluia laudă, mărire, cinste şi putere se cuvine.
Antifonul II.
De n-ar zidi Domnul casa sufletului, în zadar ne-am osteni; că fără de Acela, nici
lucrarea, nici cuvântul nu se împlineşte.
Din rodul pântecelui, Sfinţii, mişcându-se de Spiritul, rodesc învăţături părinteşti
ale moștenirii de fii.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit au fiinţă toate; că înaintea tuturor Dumnezeu este, stăpânirea
a toate, lumina neapropiată, viaţa tuturor.

Antifonul III.
Cei ce se tem de Domnul, căile vieţii aflând, acum şi pururea se vor ferici cu
mărire neamestecată.
Împrejurul mesei tale ca nişte odrasle văzând pe fii tăi, bucură-te şi te veseleşte,
aducându-i la Hristos, mai marele păstorilor.

Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este adâncul darurilor, bogăţia măririi, adânc mare de judecăţi;
că întocmai mărit și închinat este cu Tatăl şi cu Fiul.

Prohimen, vers 7.
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi
până în sfârşit! (Ps 9,32)
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale
(Ps 9,1).
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi
până în sfârşit!

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție

mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 7:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

Evanghelia a șaptea a Învierii (Ioan 20,1-10).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru
a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Apoi, Psalmul 50:

Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.

Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la
Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un Îndurat,
curățește-l cu mila îndurării Tale.
Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate
grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu
rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor
Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur
de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David
mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

Urmează cântarea Canonului.

Catavasia I
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde
Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei,
bucurându-mă.

Catavasia III
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat,
care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta,
cununilor măririi învrednicindu-i.

După Ectenia mică, Condacul arhanghelului, tropar vers 8.

Tu, voievodule al îngerilor, ești preamărit slujitor al prealuminoasei, cinstitei,
înfricoșătoarei și atotfăcătoarei Treimi. Pentru aceasta, roagă-te acum neîncetat,
mijlocitorule al nostru, ca să fim mântuiți din toate nevoile și chinurile. Ca să
strigăm ție : Bucură-te acoperământul robilor tai !
Sedealna arhanghelului, tropar vers 1.
Marele Gavriil, căpetenia îngerilor, arătându-se pururea împreună cu ei, strigă
dumnezeiască cântare Treimii, bucurându-se. Pe acesta toți, întru credință, cu
mare glas să-l lăudăm și cu gând curat întru cuviință să-l mărim.
Mărire…, Și acum…, sedealna Buneivestiri, pe antifon vers 4.
Trimis a fost Gavriil către fecioara și curata, și i-a tâlcuit ei bucuria cea de negrăit,
că va zămisli mai presus de fire și va rămâne mai departe fecioară. Că va naște
Fiu pe Dumnezeu cel mai înainte de veci, care va mântui pe popor de greșelile
lui. Și mărturie este Cel ce m-a trimis pe mine să-ți zic ție binecuvântată: Bucură-
te Fecioară; vei naște și după naștere iarăși vei rămâne fecioară.

Catavasia IV
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară,
proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!

Catavasia V
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită
de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul
cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.

Catavasia VI
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul
cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu,
Cel ce s-a născut dintr-însa.

Ectenia mică, apoi, Condacul Învierii, vers 7.

Nu va mai putea încă stăpânia morţii să ţină legaţi pe oameni, că Hristos a venit,
sfărâmând şi dezlegând puterile ei. Legat este iadul. Proorocii cu un glas se
bucură, zicând celor cu credinţă: Sosit-a Mântuitorul, ieşiţi credincioşilor la
înviere.
Icos
S-au cutremurat cele de dedesubt astăzi, iadul şi moartea, de Unul din Treime;
pământul s-a cutremurat şi portarii iadului văzându-Te s-au spăimântat; iar
făptura toată, cu prorocii bucurându-se, cântă Ție cântare de biruinţă,
Răscumpărătorului nostru Dumnezeu, Celui ce ai stricat acum puterea morţii. Să
cântăm şi să strigăm: Pe Adam şi pe cei din Adam, lemnul acesta iarăşi i-a ridicat.
Ieşiţi, credincioşilor, la înviere.

Catavasia VII
Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar
îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate
Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!

Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L
preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a
mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte
Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Cântarea Mariei, cu: Ceea ce ești mai cinstită…

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor
celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige:
Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.

Ectenia mică,
Apoi Luminătorile (a 7-a), pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui,
că sfânt este (Ps 98,5).
Doi îngeri văzând în lăuntrul mormântului, Maria s-a spăimântat, şi pe Hristos
necunoscând, ca pe un grădinar l-a întrebat: Domnule, unde ai pus trupul Isusului
meu? Și cunoscându-L după grăire că era însuşi Mântuitorul, a auzit: Nu te atinge
de Mine. La Tatăl Mă duc, spune fraţilor Mei.

Mărire..., a arhanghelului.
Mai marele voievod al puterilor îngerești a fost trimis de Dumnezeu atotțiitorul
către curata și Fecioara să-i binevestească minunea cea neobișnuită și nespusă:
că Dumnezeu se va face din ea prunc, ca om, mai presus de fire, ca să zidească
din nou tot neamul omenesc. Popoarelor vestiți înoirea lumii!.
Şi acum..., a Buneivestiri.
Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, mântuirea blestemului lui Adam! Bucură-te
cinstită Maică a lui Dumnezeu! Bucură-te rug însuflețit; bucură-te făclie; bucură-
te scaun! Bucură-te scară și ușă; bucură-te carul cel dumnezeiesc! Bucură-te nor
ușor; bucură-te biserică; bucur-te năstrapă cu totul de aur! Bucură-te munte;
bucură-te cort și masă! Bucură-te dezlegarea Evei!
Îndată, pe versul 7, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile
lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule!
(Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se
cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, pe versul 7, propriu-zis.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor
cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Înviat-a Hristos din morţi, dezlegând legăturile morţii. Binevesteşte, pământule,
bucurie mare! Lăudaţi, ceruri, mărirea lui Dumnezeu.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps
150,1).
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus, Cel singur
fără de păcat.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps
150,2).
Învierii lui Hristos închinându-ne nu încetăm; că El ne-a mântuit de fărădelegile
noastre; Sfânt este Domnul Isus, Cel ce a arătat învierea.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Că, pentru noi
Dumnezeu este intre oameni; pentru firea cea stricată Cuvântul trup s-a făcut şi
a locuit întru noi, pentru cei nemulţămitori, Făcătorul de bine; pentru cei robiţi,
Răscumpărătorul; pentru cei ce şedeau întru întuneric, Soarele dreptăţii; pe
cruce, Cel fără prihană; în iad, Lumina; în moarte, Viaţa; Învierea pentru cei
căzuţi. Către Care să strigăm: Dumnezeul nostru, mărire Ție.

Apoi, 4 stihiri ale Buneivestiri, vers 1.

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Din bolțile cerești Gavriil zburând în jos, a venit în Nazaret la Fecioara Maria,
strigându-i: Bucură-te! Că vei zămisli Fiu, pe Cel mai de demult decât Adam, pe
Făcătorul și Mântuitorul celor ce-ți strigă ție: Bucură-te curată!
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de
strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Gavriil aducând Fecioarei bunavestire din cer, i-a strigat: Bucură-te! Vei zămisli
în pântecele tău pe Cel ce, încăpând întru tine, este neîncăput de lume, și te vei
arăta purtând în pântece pe Cel ce a răsărit din Tatăl, mai înainte de luceafăr.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe

săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Cuvântul cel împreună-veșnic cu Tatăl cel fără de început, nedespărțindu-se de
cele de sus, a avenit acum la cele de jos, din milostivirea cea nesfârșită arătând
îndurare față de alunecarea noastră. Și luând asupră-și sărăcia lui Adam s-a
arătat în chip străin.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale
(Ps 9,1).
Cel ce este din veci din Tatăl, din Maică arătându-se sub vremi lumii, Cuvântul
cel mai presus de ființă, chipul robului primește și se face trup nedespărțindu-se
de Dumnezeire, și pe Adam îl zidește din nou în pântecele celeia ce L-a zămislit
pe El mai presus de fire.

Mărire..., a Duminicii, din Triod, vers 1.

Veniţi să lucrăm în via cea de taină, făcând în ea roade de pocăinţă; nu ostenindu-
ne cu mâncări şi cu băuturi, ci cu rugăciuni şi cu posturi săvârşind virtuţile. Că
aceasta plăcând Stăpânului lucrului, dăruieşte dinarul, prin care scapă sufletele
de datoria păcatului, Unule, Cel mult-îndurat.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 7.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a
întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva
s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm:
Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire
Ţie!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în

toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas
mare:
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să
se cânte pe antifonul versului de rând.
Apoi troparul, pe vers 8:
Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii,
Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine
apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii,
Unule mult îndurate.

Apoi, rânduiala Dumnezeieștii Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare.