Sunteți pe pagina 1din 14

Duminica a 3-a din Postul Mare

(Închinarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci).


19 martie 2017
Sfântul Iosif, Patronul Bisericii Universale; Sfinții martiri Hrisant, Daria și
Ilaria (+283).
(V 6; L 6; Liturghia Sfântului Vasile cel Mare;
Antifoane speciale; Închinarea Crucii;
Ap Evrei 4,14-16 şi 5,1-6; Ev Marcu 8,34-38 şi 9,1)

Vecernia

La Doamne, strigat-am…

Psalmul 140 pe versul 6, propriu-zis.


Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când
strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele,
ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Se pun Stihirile pe 10.


3 Stihiri ale Învierii și 3 Stihiri ale lui Anatolie, pe versul 6 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Biruinţă având,. Hristoase, asupra iadului, pe Cruce Te-ai înălţat, ca pe cei ce
şedeau întru întunericul morţii să-i înviezi împreună cu Tine, Cel ce eşti între morţi
liber; Cel ce izvorăşti viaţa din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te
spre noi.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Astăzi Hristos, moartea călcând, a înviat, precum a zis, şi bucurie lumii a dăruit;
că toţi glăsuind cântarea, aşa să zicem: Izvorule al vieţii, Lumina cea neapropiată,
Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
(Ps 129,1).
De Tine, Doamne, Cel ce eşti în toată făptura, unde vom fugi noi păcătoșii? În
cer? Însuţi locuieşti. În iad ? Moartea ai călcat. Întru adâncurile mării? Acolo este
mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, înaintea Ta căzând, ne rugăm: Cel ce ai
înviat din morţi, indură-Te spre noi.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
În crucea Ta, Hristoase, ne lăudăm şi învierea Ta o cântăm şi o preamărim; că
Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine


este îndurarea (Ps 129,3-4).
Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răbdând crucea,
cu moartea pe moarte ai zdrobit.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu
cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Mărire puterii Tale, Doamne, că ai surpat pe cel ce avea stăpânirea morţii;
înnoitu-ne-ai prin crucea Ta, dăruindu-ne viaţă şi nestricăciune.

Apoi, 4 Stihiri ale Sfintei Cruci, vers 5.


Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel
în Domnul (Ps 129,6b).
Străluceşte, Cruce a Domnului, luminatele fulgere ale harului tău în inimile celor
ce te cinstesc pe tine, şi cu dragoste dumnezeiască te primesc, ceea ce eşti de
lume dorită; prin care a trecut mâhnirea lacrimilor, din cursele morţii ne-am
mântuit şi la veselia cea neîncetată ne-am mutat. Arată bunăcuviinţa frumuseţii
tale, dăruind răsplătirile postirii robilor tăi, celor ce cer cu credinţă ocrotirea ta cea
bogată şi mila ta cea mare.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de


toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Bucură-te, Cruce purtătoare de viaţă, raiule cel frumos al Bisericii, pomul
nestricăciunii, care ne-ai înflorit desfătarea măririi celei veşnice, prin care se
alungă mulţi,ile demonilor şi împreună se veselesc cetele îngerilor, şi adunările
credincioşilor sărbătoresc. Arma cea nebiruită, tăria cea neclintită, biruinţa
împăraţilor, lauda preoţilor. Dă-ne şi nouă acum să ajungem la Patimile lui Hristos
şi la Înviere!

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps


116,1).
Bucură-te, Cruce purtătoare de viaţă, semnul cel nebiruit al creştinătăţii, uşa
raiului, întărirea credincioşilor, zidul cel dimprejurul Bisericii; prin care s-a pierdut
şi a încetat blestemul, s-a înghiţit puterea morţii şi ne-am înălţat de pe pământ la
cele cereşti. Armă nebiruită împotriva demonilor, mărirea mucenicilor, podoaba
cuvioşilor cu adevărat, limanul mântuirii, ceea ce dăruieşti lumii mare milă.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps
116,2).
Veniţi amândoi cei întâi-zidiţi, care aţi căzut din ceata cea de sus, prin ura
ucigaşului de oameni, pentru gustarea cea amară a mâncării din pomul cel de
demult. Iată vine preacinstitul lemn cu adevărat, la care alegând cu bucurie
îmbrăţişaţi-l şi strigaţi către el cu credinţă: Tu eşti sprijinul nostru, Cruce
preacinstită, din al cărui fruct gustând, am dobândit nestricăciunea, luând
adevăratul Eden cel dintâi şi mare milă.

Mărire…, vers 2.
Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce ai primit răstignire de bunăvoie, spre
învierea cea de obşte a neamului omenesc, şi prin trestia crucii sângerându-Ţi
degetele cu vopsele roşii, Te-ai milostivit a iscăli pentru noi, ca un împărat, cele
ce sunt de iertare; nu ne trece cu vederea pe noi cei ce suntem ameninţaţi iarăşi
cu depărtarea de la Tine. Ci Te milostiveşte, Unule, îndelung-răbdătorule, spre
poporul Tău, cel ce este în nevoi, şi te ridică şi biruieşte pe cei ce se luptă
împotriva noastră ca un atotputernic.

Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 6.


Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată
naşterea ta? Că Cel ce fără de ani din Tatăl a strălucit, Fiul cel Unul- Născut,
Acelaşi din tine, cea curata a ieşit, în chip de negrăit întrupându-se; din fire
Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-se pentru noi; nu în două feţe fiind
despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu
totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.

Prohimenul şi stihurile zilei, tropar vers 6.


Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
La Stihoavnă

După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe tropar vers
6.
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri; şi pe noi, cei de pe
pământ, învredniceşte-ne cu inimă curată să Te preamărim.

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru
putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Porţile cele de aramă sfărmând şi încuietorile iadului frângând, ca un Dumnezeu
atotputernic, neamul omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta, şi noi lăudând
grăim: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).


Din stricăciunea cea de demult vrând Hristos să ne îndrepteze, pe cruce s-a
pironit, şi în mormânt a fost pus. Pe Care femeile purtătoare de mir cu lacrimi
căutându-L, plângând au grăit: Vai nouă, Mântuitorul tuturor, cum ai primit a Te
aşeza în mormânt? Şi aşezându-Te cu voia, cum Te-au furat, cum Te-ai mutat?
In ce loc au ascuns trupul Tău cel de viaţa purtător? Ci Stăpâne. precum ai
făgăduit, arată-Te nouă şi fă să înceteze tânguirea noastră cea cu lacrimi. Dar
încă plângând ele, îngerul către dânsele a strigat: Plângerea potolindu-o,
Apostolilor spuneţi că a înviat Domnul, dăruind lumii curăţire şi mare milă.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Răstignindu-Te, precum ai voit, Hristoase, şi moartea cu îngroparea Ta prădând,
a treia zi ai înviat cu mărire, ca un Dumnezeu,dăruind lumii viaţă fără de sfârșit şi
mare milă.

Mărire…, Și acum…, vers 4.


Doamne, Cel ce ai ajutat în război preablândului David, ca să supună pe cel de
alt neam, fii împreună în luptă cu credinciosul nostru popor, şi cu arma Crucii
surpă pe vrăjmaşii noştri. Arată, Milostive, spre noi, milele Tale cele de demult;
şi să cunoască adevărat, că Tu eşti Dumnezeu şi că spre Tine nădăjduind biruim;
rugându-se după obicei Preacurată Maica Ta, să se dăruiască nouă mare milă.

La Tropare
Troparul Învierii, vers 6.
Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit. Şi sta Maria la mormânt,
căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întimpinat-
ai pe Fecioara, dăruind viaţa, Cel ce ai Înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.
Mărire..., a Crucii, vers 1.
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă
binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta
păzeşte pe poporul Tău.

Și acum..., a Născătoarei, același vers.


Gavriil zicându-ţi ţie, Fecioară: Bucură-te! Deodată cu glasul, Stăpânul tuturor,
întru tine, chivotul cel sfânt, s-a întrupat, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-
ai mai cuprinzătoare decât cerurile, că ai purtat pe Făcătorul tău. Mărire Celui ce
s-a sălăşluit întru tine; mărire Celui ce a ieşit din tine; mărire Celui ce ne-a slobozit
pe noi, prin naşterea ta.
La Dezlegarea finală se pomenește și Sfântul zilei !

Utrenia

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 6:


Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel
ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 6.
Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit. Şi sta Maria la mormânt,
căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întimpinat-
ai pe Fecioara, dăruind viaţa, Cel ce ai Înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.

Mărire..., a Crucii, vers 1.


Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă
binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta
păzeşte pe poporul Tău.

Și acum..., a Născătoarei, același vers.


Gavriil zicându-ţi ţie, Fecioară: Bucură-te! Deodată cu glasul, Stăpânul tuturor,
întru tine, chivotul cel sfânt, s-a întrupat, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-
ai mai cuprinzătoare decât cerurile, că ai purtat pe Făcătorul tău. Mărire Celui ce
s-a sălăşluit întru tine; mărire Celui ce a ieşit din tine; mărire Celui ce ne-a slobozit
pe noi, prin naşterea ta.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 6.
Mormântul fiind deschis şi iadul tânguindu-se, Maria a strigat către Apostolii ce
erau ascunşi: Ieşiţi lucrătorii viei; vestiţi cuvântul învierii. Înviat-a Domnul, dăruind
lumii mare milă.
Mărire…,
Doamne, Maria Magdalena a stat înaintea mormântului Tău şi s-a tânguit
plângând; şi crezându-Te pe Tine a fi grădinarul, a zis: Unde ai pus Viaţa cea
veşnică? Unde ai ascuns pe Cel de pe scaunul Heruvimilor? Că cei ce-L păzeau,
de frică au amorţit. Sau pe Domnul meu daţi-mi-L mie, sau cu mine împreună
grăiți: Cel ce ai fost între morți şi morţi i-ai înviat, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Mai înainte a vestit Ghedeon zămislirea şi David a tâlcuit naşterea ta, Născătoare
de Dumnezeu curată, cu totul fără prihană: că s-a coborât ca ploaia pe lână,
Cuvântul în pântecele tău, şi ai odrăslit mai presus de fire, pământule sfinte, pe
Mântuirea lumii, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de dar.

Apoi, după a doua ectenie mică, a doua serie de Sedelne, vers 6.


Viaţa în mormânt a zăcut şi pecetea pe piatră s-a pus; ca pe un împărat adormit
ostaşii au străjuit pe Hristos; şi pe vrăjmașii Săi cu orbire lovindu-i, a înviat
Domnul.
Mărire…,
Mai înainte a însemnat Iona înmormântarea Ta, iar Simeon a tâlcuit învierea cea
dumnezeiască, Cel ce eşti fără de moarte, Doamne; că Te-ai coborât ca un mort
în mormânt, Cel ce ai stricat porţile iadului; şi ai înviat fără stricăciune, că un
Stăpân, spre mântuirea lumii, Hristoase Dumnezeul nostru, luminând pe cei din
întuneric.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Fiul tău, Cel ce de bunăvoie s-a
pironit pe cruce şi a înviat din morţi, pe Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască
sufletele noastre.

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.


În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind,
și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-
l, și din iad pe toți slobozindu-i.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a
îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și
înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar
înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci
spuneți apostolilor Învierea.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar
îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a
înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru
o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și
bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a
îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.


Cu moartea Ta cea de bună voie şi de viaţă făcătoare, Hristoase, porţile iadului
sfărâmându-le, ca un Dumnezeu, ne-ai deschis nouă raiul cel de demult; şi
înviind din morţi, ai mântuit din stricăciune viaţa noastră.

Treptele, pe tropar vers 6


Antifonul I.
Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte: Miluieşte-mă, că să viez Ție.
Ai milă de noi nevrednicii, făcându-ne vase de folos, Ție, Cuvinte.

Mărire…, Şi acum…,
Prin Sfântul Spirit este începutul a toată mântuirea: de suflă spre cineva Acesta,
după vrednicie, curând îl ridică din cele ale pământului, îl avântă, îl înalţă, şi sus
îl aşează.
Antifonul II.
De n-ar fi Domnul întru noi, nimenea nu ar putea învinge viclenia vrăjmașului; că
cei ce biruiesc, de aici se înalță.
Cu dinţii lor să nu fie apucat sufletul meu, ca o pasăre, Cuvinte. Vai mie! Cum voi
scăpa de vrăjmași, iubitor de păcate fiind?

Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea, înţelegerea, pacea şi
binecuvântarea; că întocmai lucrător este cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifonul III.
Cei ce nădăjduiesc în Domnul, vrăjmașilor le sunt înfricoșători, şi tuturor spre
minunare; că spre cele de sus privesc.
Spre fărădelegi mâinile nu şi le întinde cel ce are partea drepţilor, ajutor pe Tine
avându-Te, Mântuitorule.

Mărire…, Şi acum…,
Sfântului Spirit se cuvine stăpânirea peste toţi. Acestuia se închină oştile cele de
sus cu toată suflarea celor de jos.

Prohimen, vers 6.
Doamne, deșteaptă puterea Ta și vino ca să ne mântuiești pe noi (Ps 79,2).
Stih: Cel ce paști pe Israel ia aminte (Ps 79,1).
Doamne, deșteaptă puterea Ta și vino ca să ne mântuiești pe noi.
.
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție
mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin

Cântăreții, pe versul 6:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia a șasea a Învierii (Luca 24,36-53).
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru
a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…


Apoi, Psalmul 50:

Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.


Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la
Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un Îndurat,
curățește-l cu mila îndurării Tale.
Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate
grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu
rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :


Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor
Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur
de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David
mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

Urmează cântarea Canonului.


Se cântă pe podobia versului 1, ca Ziua învierii, să ne luminăm popoare…
Catavasia I
Dumnezeiescul Moise a însemnat mai înainte de demult în Marea Roşie crucea
Ta, când a trecut pe Israel, tăind marea cu toiagul, cântându-Ţi cântarea ieşirii,
Cristoase Dumnezeule.

Catavasia III
Întăreşte-mă, Stăpâne Cristoase, cu crucea Ta pe piatra credinţei, ca să nu se
clatine gândul meu de năvălirile vrăjmaşului celui rău; că numai Tu însuţi eşti
sfânt.

După Ectenia mică, Sedealna, tropar vers 6.


Crucea Ta, Doamne, s-a sfinţit, căci cu dânsa se fac vindecări celor bolnavi întru
păcate; prin ea cădem înaintea Ta, îndură-Te spre noi.
Stih: Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor
Lui, că sfânt este.
Astăzi s-a împlinit cuvântul proorocului; că iată ne închinăm la locul unde au stat
picioarele Tale, Doamne. Şi gustând din lemnul mântuirii, am aflat mântuire din
patimile păcatului. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule,
Iubitorule de oameni.
Mărire…,
Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Cristoase, temeliile morţii s-au clătinat,
Doamne; că cel pe care l-a înghiţit iadul cu poftă, l-a eliberat cu cutremur. Arătat-
ai nouă mântuirea Ta, Sfinte; pentru care Te preamărim pe Tine, Fiul lui
Dumnezeu, îndură-Te spre noi.
Și acum…, a Născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, roagă pe Fiul tău, pe Cristos Dumnezeul
nostru, care de bunăvoie a primit a fi pironit pe Cruce şi a înviat din morţi, să
mântuiască sufletele noastre.

Catavasia IV
Pe cruce văzându-Te pe Tine, Puternice, luminătorul cel mare de cutremur fiind
cuprins şi-a strâns şi şi-a ascuns razele; toată zidirea a lăudat cu frică îndelungă-
răbdarea Ta, că s-a umplut pământul de lauda Ta.

Catavasia V
Dis-de-dimineaţă Te lăudăm pe Tine, Mântuitorule îndurate, aflând pacea prin
crucea Ta, prin care ai înnoit neamul omenesc, ducându-ne pe noi la lumina
neînserată.

Catavasia VI
Chipul dumnezeieştii cruci, Iona mai înainte l-a însemnat în pântecele chitului, cu
palmele întinse, şi a ieşit din fiară, mântuindu-se cu puterea Ta, Cuvinte.

Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 7.


Nu mai păzeşte încă sabia cea de văpaie uşa Edenului, că într-însa a venit
minunata legătură, prin lemnul crucii. Acul morţii şi biruinţa iadului s-au alungat,
că de faţă ai stat, Mântuitorul meu, strigând celor din iad: Intraţi iarăşi în rai.
Icos
Trei cruci a înfipt Pilat în Golgota: două tâlharilor şi una Dătătorului de viaţă. Pe
care văzând-o iadul, a zis celor de jos: O, slugile mele şi puterile mele, cine este
Cel ce a înfipt piron în inima mea? Cu suliţă de lemn m-a împuns fără de veste
şi mă rup. La cele dinăuntru ale mele mă doare, pântecele meu se chinuieşte,
simţirile-mi tulbură duhul şi mă silesc a lepăda din mine pe Adam, care îmi sunt
daţi prin lemn; că lemnul pe ei iarăşi îi duce în rai.

Catavasia VII
Cel ce ai mântuit pe tineri din văpaie ai venit pe pământ luând trup, şi pe cruce
pirondundu-Te, mântuirea ne-ai dăruit nouă, Cristoase, Cel singur binecuvântat,
Dumnezeul părinţilor noştri, şi preamărit.

Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L
preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
În groapa leilor aruncat fiind oarecând marele între prooroci Daniel, mâinile în
chipul crucii întinzându-şi, nevătămat s-a păzit de a fi mâncare lor, binecuvântând
pe Cristos în veci.

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!


Catavasia IX
O, Maică Fecioară şi adevărată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut mai
presus de fire pe Cristos, Dumnezeul nostru, pe Cel ce s-a înălţat cu trupul pe
Cruce, toţi credincioşii Îl preamărim şi te mărim acum după vrednicie.

Ectenia mică,
Apoi Luminătorile (a 6-a), pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui,
că sfânt este (Ps 98,5).
Arătând, Mântuitorule, că eşti om după fire, după ce ai înviat din mormânt, din
mâncare Te-ai împărtăşit, şi, în mijloc stând ai învăţat să vestească pocăinţa; şi
degrabă la Tatăl, cerescul Părinte, Te-ai înălţat, şi învăţăceilor a le trimite pe
Mângâietorul le-ai promis. Preadumnezeiescule Dumnezeu-omule, mărire învierii
Tale.
Mărire..., a Crucii.
Văzând astăzi pusă înainte cinstită Crucea lui Cristos, să ne închinăm ei şi să ne
veselim cu credinţă, cu dragoste sărutând-o; şi rugând pe Domnul, Cel ce s-a
răstignit pe ea de bunăvoie, să ne învrednicească pe noi pe toţi a ne închina
cinstitei Cruci şi să ajungem fără osândire Învierea.
Şi acum..., a Născătoarei.
Lemnului pe care şi-a întins preacuratele palme Fiul tău, Preacurată, răstignindu-
se pentru noi, acum cu credinţă ne închinăm; dăruieşte-ne nouă pace, ca să
ajungem şi la preacinstitele patimi cele de mântuire a lumii, şi să ne închinăm
zilei Paştilor celei luminoase şi lumii de bucurie, celei numite Doamnă şi
purtătoare de lumină.

Îndată, pe versul 6, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile


lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule!
(Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se
cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, vers 6 propriu-zis.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor
cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere este poporului Tău; și într-însa nădăjduind,
pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; îndură-Te spre noi.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps
150,1).
Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc; şi din stricăciune
mântuindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; îndură-
Te spre noi.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps
150,2).
Cu Tatăl şi cu Spiritul pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi, şi către
Dânsul să strigăm: Tu eşti viaţa şi învierea noastră; îndură-Te spre noi.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).


A treia zi ai înviat din mormânt, Hristoase, precum este scris, şi împreună ai ridicat
pe strămoşul nostru. Pentru aceasta, Te şi măreşte neamul omenesc şi laudă
învierea Ta.

Apoi, 4 stihiri podobnice ale Triodului, vers 4.


Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Cu glasuri să strigăm şi cu cântări să preamărim cinstita Cruce, sărutând-o şi
către ea să strigăm: Preacinstită Cruce, sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre cu
puterea ta, şi ne păzeşte nerăniţi de toată vătămarea potrivnicilor, pe cei ce ne
închinăm ţie cu dreaptă credinţă.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de


strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Apropiaţi-vă să scoateţi ape neîmpuţinate, care se toarnă înaintea voastră prin
harul Crucii. Iată că vedem pus înainte lemnul cel sfânt, izvorul darurilor cel
adăpat cu sângele şi cu apa Stăpânului tuturor, Care s-a înălţat pe ea de
bunăvoie şi a înălţat pe oameni.

Stih: Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi la aşternutul picioarelor


Lui, că sfânt este.
Întărirea Bisericii, puterea împăraţilor, lauda monahilor şi mântuirea tu eşti
preacinstită Cruce. Pentru aceasta închinându-ne ţie, ne luminăm astăzi inimile
şi sufletele cu dumnezeiescul har al Celui ce s-a pironit pe tine şi a surpat puterea
vicleanului şi blestemul l-a ridicat.

Stih: Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veacuri a făcut mântuire în
mijlocul pământului.
Cu glasuri să strigăm şi cu cântări să preamărim cinstita Cruce, sărutând-o şi
către ea să strigăm: Preacinstită Cruce, sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre cu
puterea ta, şi ne păzeşte nerăniţi de toată vătămarea potrivnicilor, pe cei ce ne
închinăm ţie cu dreaptă credinţă.

Stihira zilei, vers 8.


Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe
săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Domnul tuturor ne-a învăţat cu pildă, ca să ne ferim de gândul cel măreţ al
fariseilor celor prea răi, şi tuturor le-a arătat să nu gândească cu trufie mai mult
decât se cuvine a gândi. Că El însuşi făcându-se pildă şi asemănare, s-a micşorat
pe Sine până la Cruce şi la moarte. Deci mulţumindu-i cu vameşul, să zicem:
Dumnezeule, Cel ce ai pătimit pentru noi şi fără patimă ai rămas, mântuieşte-ne
pe noi de patimi şi mântuieşte sufletele noastre.

Mărire..., tot aceasta, vers 8.


Domnul tuturor ne-a învăţat cu pildă, ca să ne ferim de gândul cel măreţ al
fariseilor celor prea răi, şi tuturor le-a arătat să nu gândească cu trufie mai mult
decât se cuvine a gândi. Că El însuşi făcându-se pildă şi asemănare, s-a micşorat
pe Sine până la Cruce şi la moarte. Deci mulţumindu-i cu vameşul, să zicem:
Dumnezeule, Cel ce ai pătimit pentru noi şi fără patimă ai rămas, mântuieşte-ne
pe noi de patimi şi mântuieşte sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 6.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a
întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva
s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm:
Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire
Ţie!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în


toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas
mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să
se cânte pe antifonul versului de rând.

După ce se cântă Sfinte Dumnezeule… la sfârşitul Doxologiei, preotul zice, cu


glas mare: Înţelepciune, drepţi!.
Cântăreţii cântă: Mântuieşte, Doamne, poporul Tău…

În acest timp, preotul iasă cu crucea pregătită, pe uşa dinspre miazănoapte şi o


aşează la locul pregătit pentru închinare.
Cădeşte crucea de jur împrejur, apoi cântă: Crucii Tale ne închinăm, Cristoase,
şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim.
Apoi, strana cântă de două ori: Crucii Tale…

Îndată, pe vers 6, strana cântă următoarea stihiră:


Mărire…, Şi acum…,
Astăzi s-a împlinit cuvântul proorocesc, că iată ne închinăm la locul unde au stat
picioarele Tale, Doamne. Şi din lemnul mântuirii gustând, slobozire din patimile
păcatului am dobândit. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule,
Iubitorule de oameni.

La Liturghie, Antifoane speciale (din Orologhion).


În loc de Sfinte Dumnezeule… se cântă Crucii Tale….