Sunteți pe pagina 1din 16

Duminica a 7-a după Rusalii

(Vindecarea orbilor și a mutului din Capernaum).


Cuviosul martir Dometie Persul (+262)
7 august 2016
(V 6; L 7; Ap Romani 15,1-7; Ev Matei 9,27-35)

Notă: Știm că sărbătorile Împărătești și cele ale Maicii Domnului au perioadă de


înainte-serbare, perioadă de după-serbare și ziua încheierii sau a întroptirii
sărbătorii.
Duminica aceasta cade în perioada de după-serbare a sărbătorii Schimbării la
Față. Prin urmare, în rânduiala Vecerniei și a Utreniei acestei duminici intervin
unele schimbări, cerute tocmai de faptul că această duminică cade în perioada
de după-serbare. Toate aceste ”schimbări” se întâlnesc în Rânduiala Vecerniei
și a Utreniei duminicii (în acest an!) a 7-a după Rusalii.

La Vecernie

După obișnuitul început, pe versul de rând, se cântă primele două versete din
Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește
cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul,
iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică,
intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.

Psalmul 140, pe versul 6, propriu-zis.


Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele,
când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor
mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Se pun Stihirile pe 10.


3 Stihiri ale Învierii și 1a lui Anatolie, pe versul 6 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Biruinţă având,. Hristoase, asupra iadului, pe Cruce Te-ai înălţat, ca pe cei ce
şedeau întru întunericul morţii să-i înviezi împreună cu Tine, Cel ce eşti între morţi
liber; Cel ce izvorăşti viaţa din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te
spre noi.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Astăzi Hristos, moartea călcând, a înviat, precum a zis, şi bucurie lumii a dăruit;
că toţi glăsuind cântarea, aşa să zicem: Izvorule al vieţii, Lumina cea neapropiată,
Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
(Ps 129,1).
De Tine, Doamne, Cel ce eşti în toată făptura, unde vom fugi noi păcătoșii? În
cer? Însuţi locuieşti. În iad ? Moartea ai călcat. Întru adâncurile mării? Acolo este
mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, înaintea Ta căzând, ne rugăm: Cel ce ai
înviat din morţi, indură-Te spre noi.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
În crucea Ta, Hristoase, ne lăudăm şi învierea Ta o cântăm şi o preamărim; că
Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Apoi, 3 stihiri ale sărbătorii Schimbării la Față, vers 4.


Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine
este îndurarea (Ps 129,3-4).
Mai înainte de Crucea Ta, Doamne, muntele s-a asemănat cerului, și norul ca un
cort s-a întins, schimbându-Te Tu la față și mărturisit fiind de Tatăl. De față era
Petru cu Iacob și cu Ioan, ca unii care aveau să fie împreună cu Tine și în vremea
vinderii Tale. Pentru ca, văzând minunile Tale, să nu se înfricoșeze de patimile
Tale, cărora învrednicește-ne pe noi, să ne închinăm în pace, pentru mare mila
Ta.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu
cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Mai înainte de Crucea Ta, Doamne, suind pe ucenici în Muntele Taborului, Te-ai
schimbat la față înaintea lor. Cu razele puterii i-ai luminat pe ei, dintr-o parte cu
iubirea de oameni, iar din alta cu puterea, vrând să le arăți strălucirea învierii. De
aceea, învrednicește-ne și pe noi cu pace, Dumnezeule, ca un milostiv și de
oameni iubitor.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel
în Domnul (Ps 129,6b).
În Muntele Taborului schimbându-Se la față Mântuitorul, având cu Sine pe
ucenicii aleși, cu preamărire a strălucit, arătând ucenicilor că de vor străluci cu
mulțimea virtuților, se vor învrednici și de dumnezeiasca mărire. Și, vorbind
împreună cu Moise și cu Ilie, Hristos a arătat că stăpânește peste cei vii și peste
cei morți. Că Cel ce a grăit de demult prin Lege și prin prooroci este Dumnezeu,
Căruia și glasul Tatălui din nor luminos i-a mărturisit, zicând: Pe Acesta să-L
ascultați, Care prin Cruce va prăda iadul și va dărui morților viață veșnică.
3 Stihiri ale Sfântului, vers 6.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de
toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Lepădând toată vrăjirea farmecelor și necurățiile persienești și izvodirile cele prea
meșteșugite, ai alergat la Dumnezeu, Care cu înțeleaptă purtare de grijă
ocârmuiește cele omenești și în al Cărui nume apostolește ai vindecat neputințele
animalelor și bolile oamenilor, celor ce cu osârdie se apropie de tine, cel
bineplăcut lui Hristos. Pe Acela cu îndrăzneală roagă-L pentru sufletele noastre.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Toată viața ta ai dat-o Domnului și cu dor aprins ai mers la călătoria pustniciei,
cuvioase, arătând rugăciune netulburată, priveghere de toată noaptea,
neîncetată cântare și viață fără prihană și îngerească. Pentru aceasta, te-ai
îmbogățit cu lucrarea minunilor, că știe Domnul a preamări pe robii Săi. Pe Acela
cu îndrăzneală roagă-L pentru sufletele noastre.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps
116,2).
Cu toată întrarmarea Crucii îmbrăcându-te și cu neruptă pavăza credinței
împrejmuindu-te, înfricoșător te-ai făcut pentru taberele cele potrivnice ale
demonilor, pe care i-ai și alungat, purtând cu chemările cele dumnezeiești
credința ca un bici, și pe călători i-ai izbăvit de vătămarea acelora, Dometie, cel
bineplăcut lui Hristos. Pe Acela cu îndrăzneală roagă-L pentru sufletele noastre.

Mărire…, a Sărbătorii, vers 6.


Mai înainte închipuind învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, ai luat pe trei ucenici
ai Tăi: pe Petru și pe Iacob și pe Ioan și în Tabor Te-ai suit. Și Tu, Mântuitorule,
la față schimbându-Te, Muntele Taborului cu lumină s-a acoperit, iar ucenicii Tăi,
Cuvinte, s-au aruncat cu fața la pământ, neputând suferi a vedea Chipul cel
nevăzut. Îngerii slujeau cu frică și cu cutremur, cerurile s-au spăimântat, pământul
s-a cutremurat, văzând pe pământ pe Domnul măririi.

Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 6.


Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată
naşterea ta? Că Cel ce fără de ani din Tatăl a strălucit, Fiul cel Unul- Născut,
Acelaşi din tine, cea curata a ieşit, în chip de negrăit întrupându-se; din fire
Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-se pentru noi; nu în două feţe fiind
despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu
totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.
În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul
îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor
Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne
rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia
înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne
mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne,
Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul
nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și
Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi,


după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt,
a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de
seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în
toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă,
pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre
Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminânduse cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.


Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Ectenia stăruitoare și rugăciunea: Învredniceşte-ne, Doamne… și Ectenia celor
șase cereri

După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, vers 6.
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri; şi pe noi, cei de pe
pământ, învredniceşte-ne cu inimă curată să Te preamărim.

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru
putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Porţile cele de aramă sfărmând şi încuietorile iadului frângând, ca un Dumnezeu
atotputernic, neamul omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta, şi noi lăudând
grăim: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).


Din stricăciunea cea de demult vrând Hristos să ne îndrepteze, pe cruce s-a
pironit, şi în mormânt a fost pus. Pe Care femeile purtătoare de mir cu lacrimi
căutându-L, plângând au grăit: Vai nouă, Mântuitorul tuturor, cum ai primit a Te
aşeza în mormânt? Şi aşezându-Te cu voia, cum Te-au furat, cum Te-ai mutat?
In ce loc au ascuns trupul Tău cel de viaţa purtător? Ci Stăpâne. precum ai
făgăduit, arată-Te nouă şi fă să înceteze tânguirea noastră cea cu lacrimi. Dar
încă plângând ele, îngerul către dânsele a strigat: Plângerea potolindu-o,
Apostolilor spuneţi că a înviat Domnul, dăruind lumii curăţire şi mare milă.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Răstignindu-Te, precum ai voit, Hristoase, şi moartea cu îngroparea Ta prădând,
a treia zi ai înviat cu mărire, ca un Dumnezeu,dăruind lumii viaţă fără de sfârșit şi
mare milă.

Mărire…, Şi acum…, a Schimbării la Față, vers 6.


Lui Petru și lui Ioan și lui Iacob, ucenicilor Tăi celor aleși, Doamne, astăzi în
Muntele Taborului Ți-ai arătat mărirea chipului Tău dumnezeiesc. Că au văzut
hainele Tale strălucind ca lumina, și fața Ta mai mult decât soarele. Și,
nerăbdând a vedea strălucirea Ta cea de nesuportat, au căzut cu fața la pământ,
că au auzit glas, mărturisind de sus: Acesta este Fiul Meu cel iubit, Care a venit
în lume să mântuiască pe om.

Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32),


Preasfântă Treime… și Tatăl nostru.
Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură
ochii mei
Troparul Învierii, vers 6.
Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit. Şi sta Maria la mormânt,
căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întimpinat-
ai pe Fecioara, dăruind viaţa, Cel ce ai Înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.
Mărire..., al Sfântului, vers 4.
Cu pustnicia mai înainte pedepsindu-te în munte, mulțimea vrăjmașilor celor
netrupești cu arma Crucii le-ai pierdut, întru tot fericite, și iarăși spre chinuire
bărbătește te-ai încununat, ucigând pe Copronim cu sabia credinței. Iar pentru
aceasta ai fost încununat de Dumnezeu, cuvioase mucenice Dometie, pururi
mărite.
Și acum..., a Sărbătorii, vers 7.
Schimbatu-Te-ai la față în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi
mărirea Ta, pe cât puteau cuprinde. Strălucească și nouă, păcătoșilor, lumina Ta
cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de
lumină, mărire Ție.

Preotul face Încheierea.

La Utrenie
După obișnuitul început, cântăreții melodia troparului versului de rând 6:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel
ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Troparul Învierii, vers 6.
Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit. Şi sta Maria la mormânt,
căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întimpinat-
ai pe Fecioara, dăruind viaţa, Cel ce ai Înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.
Mărire..., al Sfântului, vers 4.
Cu pustnicia mai înainte pedepsindu-te în munte, mulțimea vrăjmașilor celor
netrupești cu arma Crucii le-ai pierdut, întru tot fericite, și iarăși spre chinuire
bărbătește te-ai încununat, ucigând pe Copronim cu sabia credinței. Iar pentru
aceasta ai fost încununat de Dumnezeu, cuvioase mucenice Dometie, pururi
mărite.
Și acum..., a Sărbătorii, vers 7.
Schimbatu-Te-ai la față în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi
mărirea Ta, pe cât puteau cuprinde. Strălucească și nouă, păcătoșilor, lumina Ta
cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de
lumină, mărire Ție.

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 6.


Mormântul fiind deschis şi iadul tânguindu-se, Maria a strigat către Apostolii ce
erau ascunşi: Ieşiţi lucrătorii viei; vestiţi cuvântul învierii. Înviat-a Domnul, dăruind
lumii mare milă.
Mărire…,
Doamne, Maria Magdalena a stat înaintea mormântului Tău şi s-a tânguit
plângând; şi crezându-Te pe Tine a fi grădinarul, a zis: Unde ai pus Viaţa cea
veşnică? Unde ai ascuns pe Cel de pe scaunul Heruvimilor? Că cei ce-L păzeau,
de frică au amorţit. Sau pe Domnul meu daţi-mi-L mie, sau cu mine împreună
grăiți: Cel ce ai fost între morți şi morţi i-ai înviat, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Mai înainte a vestit Ghedeon zămislirea şi David a tâlcuit naşterea ta, Născătoare
de Dumnezeu curată, cu totul fără prihană: că s-a coborât ca ploaia pe lână,
Cuvântul în pântecele tău, şi ai odrăslit mai presus de fire, pământule sfinte, pe
Mântuirea lumii, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de dar.

Ectenia mică, apoi a doua serie de Sedelne, vers 6.


Viaţa în mormânt a zăcut şi pecetea pe piatră s-a pus; ca pe un împărat adormit
ostaşii au străjuit pe Hristos; şi pe vrăjmașii Săi cu orbire lovindu-i, a înviat
Domnul.
Mărire…,
Mai înainte a însemnat Iona înmormântarea Ta, iar Simeon a tâlcuit învierea cea
dumnezeiască, Cel ce eşti fără de moarte, Doamne; că Te-ai coborât ca un mort
în mormânt, Cel ce ai stricat porţile iadului; şi ai înviat fără stricăciune, că un
Stăpân, spre mântuirea lumii, Hristoase Dumnezeul nostru, luminând pe cei din
întuneric.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Fiul tău, Cel ce de bunăvoie s-a
pironit pe cruce şi a înviat din morţi, pe Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască
sufletele noastre.

Îndată, Binecuvântările Învierii.


În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind,
și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-
l, și din iad pe toți slobozindu-i.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a
îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și
înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar
înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci
spuneți apostolilor Învierea.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar
îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a
înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru
o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și
bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a
îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

Urmează Ectenia mică, cu Exclamațiunea: Că s-a binecuvântat numele Tău și


s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și
pururea și în vecii vecilor. Amin.

După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.


Cu moartea Ta cea de bună voie şi de viaţă făcătoare, Hristoase, porţile iadului
sfărâmându-le, ca un Dumnezeu, ne-ai deschis nouă raiul cel de demult; şi
înviind din morţi, ai mântuit din stricăciune viaţa noastră.

Treptele, vers 6.
Antifonul I.
Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte: Miluieşte-mă, că să viez Ție.
Ai milă de noi nevrednicii, făcându-ne vase de folos, Ție, Cuvinte.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Sfântul Spirit este începutul a toată mântuirea: de suflă spre cineva Acesta,
după vrednicie, curând îl ridică din cele ale pământului, îl avântă, îl înalţă, şi sus
îl aşează.

Antifonul II.
De n-ar fi Domnul întru noi, nimenea nu ar putea învinge viclenia vrăjmașului; că
cei ce biruiesc, de aici se înalță.
Cu dinţii lor să nu fie apucat sufletul meu, ca o pasăre, Cuvinte. Vai mie! Cum voi
scăpa de vrăjmași, iubitor de păcate fiind?

Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea, înţelegerea, pacea şi
binecuvântarea; că întocmai lucrător este cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifonul III.
Cei ce nădăjduiesc în Domnul, vrăjmașilor le sunt înfricoșători, şi tuturor spre
minunare; că spre cele de sus privesc.
Spre fărădelegi mâinile nu şi le întinde cel ce are partea drepţilor, ajutor pe Tine
avându-Te, Mântuitorule.

Mărire…, Şi acum…,
Sfântului Spirit se cuvine stăpânirea peste toţi. Acestuia se închină oştile cele de
sus cu toată suflarea celor de jos.

Prohimen, vers 6.
Doamne, deșteaptă puterea Ta și vino ca să ne mântuiești pe noi (Ps 79,2).
Stih: Cel ce paști pe Israel ia aminte (Ps 79,1).
Doamne, deșteaptă puterea Ta și vino ca să ne mântuiești pe noi.

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție


mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 6:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

Preotul citește Evanghelia Învierii (a 7-a): Ioan (20,1-10).


Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru
a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Cântăreții citesc sau cântă:


Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus unuia Celui
fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm
şi o mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele
Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei învierii lui Hristos. Că
iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe
Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe
moarte a stricat.
Apoi, Psalmul 50:

Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :


Mărire…,
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor
noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea
greșelilor noastre.

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :


Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor
Tale, curățește fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2)..
Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața
veșnică și mare îndurare.

Preotul rostește Ectenia cu exclamațiunea :


Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu
care împreună ești binecuvântat, cu preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău
Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântăreții : Amin.

Urmează cântarea Canonului.


Catavasia I
Cruce însemnând Moise, lovind drept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit, trecând
pedestru Israel; iar de-a curmezișul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui
Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui Hristos,
Dumnezeul nostru, să-i cântăm, că s-a preamărit.
Catavasia III
Toiag în chip de taină se primeşte, căci cu odrăslirea a ales preot; iar acum,
Bisericii celei mai înainte neroditoare i-a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi
întărire.

După Ectenia mică, Condacul Sărbătorii, vers 3.


În munte Te-ai schimbat la față, și pe cât au putut ucenicii Tăi au văzut mărirea
Ta, Hristoase Dumnezeule, pentru ca atunci când Te vor vedea răstignit, să
înțeleagă patima Ta cea de bunăvoie, și să propovăduiască lumii că Tu ești cu
adevărat raza Tatălui.
Condacul Sfântului, vers 6.
Biruind cugetările cele stricăcioase și care trag către cele pământești, te-ai arătat
mare îndreptător călugărilor, preacuvioase mucenice Dometie, neînfricoșându-te
de mânia împăratului celui ce nu voia să cinstească chipul lui Hristos. Pentru
aceasta, te-ai și săvârșit, cântând cântarea: Dumnezeu este cu mine și nimeni
împotriva mea.
Sedealna Sfântului, vers 3.
Dorit-ai frumusețea lui Hristos, și prin pustnicie ai omorât patimile și cu tărie
pătimind, ai făcut să înceteze înșelăciunea, mărite Dometie, împreună-vorbitorule
cu îngerii. Pentru aceasta, izvorăști râuri de vindecări, pentru cei ce cu credință
săvârșesc dumnezeiască pomenirea ta, mucenice, vrednicule de minune.
Mărire... Și acum..., a Sărbătorii, același vers.
În muntele Taborului schimbându-Te la față, Cuvinte al lui Dumnezeu, raza măririi
Tale celei dumnezeiești, ai arătat ucenicilor Tăi, atât cât ei puteau vedea. Cu
aceia împreună să ne luminăm și noi, cei ce Te cântăm pe Tine, Unule
neschimbate, Isuse atotputernice, Pentru aceasta, cu credință grăim Ție: Mărire
împărăției Tale, Hristoase.

Catavasia IV
Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, cunoscut-am lucrurile Tale şi am
preamărit dumnezeirea Ta.
Catavasia V
O, de trei ori fericite lemn, pe care s-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul. Prin
care a căzut cel ce a înșelat prin lemn, biruit fiind de Cel ce s-a pironit pe el cu
trupul, de Dumnezeu, Cel ce dă pace sufletelor noastre.
Catavasia VI
În pântecele fiarei celei din mare, Iona, palmele întinzându-și în chipul crucii,
mântuitoarea patimă mai înainte limpede o a închipuit; de unde a treia zi ieşind,
a însemnat învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce cu
trupul s-a răstignit şi cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

Ectenia mică, apoi, Condacul , vers 6.


Cu palma cea începătoare de viaţă, pe toţi cei morţi din adâncurile cele
întunecoase înviindu-i, Dătătorul de viaţă, Hristos Dumnezeu, înviere a dăruit
neamului omenesc; că este Mântuitorul tuturor, Învierea, Viaţa şi Dumnezeu a
toate.
Icos
Crucea şi înmormântarea Ta, Dătătorule de viaţă, o lăudăm credincioşii şi i ne
închinăm; că iadul l-ai legat, Cel ce eşti fără de moarte, ca un Dumnezeu
atotputernic; şi morţii împreună i-ai înviat şi porţile iadului le-ai sfărâmat, şi
puterea morţii o ai surpat, ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, pământenii, cu iubire
Te preamărim pe Tine, Cel ce ai înviat şi ai frânt puterea vrăjmașului cea a tot
păgubitoare, şi ai înviat pe toţi cei ce au crezut în Tine, şi lumea o ai scăpat de
săgeţile şarpelui; şi ca Cel singur puternic de înşelăciunea vrăjmașului ne-ai
mântuit. Pentru aceasta lăudăm cu evlavie învierea Ta, prin care ne-ai mântuit,
ca un Dumnezeu a toate.

Catavasia VII
Nebuna poruncă a tiranului celui păgân pe popoare le-a tulburat, suflând cu
ameninţare şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a îngrozit
mânia cea sălbatică, nici focul cel mistuitor; ci împotrivă suflând Spiritul cel de
rouă aducător, în foc fiind, au cântat: Prealăudate Dumnezeule al părinţilor şi al
nostru ești binecuvântat.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L
preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu-
Părintele. Lăudaţi pe Cuvântul Cel ce s-a coborât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi
preaînălţaţi pe Spiritul cel preasfânt, Cel ce dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o


să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu,
Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât
Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea
întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate
neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din
neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi
i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit
către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX.
Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos,
prin Care lemnul crucii cel de viaţă purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta,
acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

Ectenia mică, și Luminătorile, pe melodie specială.


Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui,
că sfânt este (Ps 98,5).
Spunând Maria că au luat pe Domnul, au alergat la mormânt Simon Petru, şi alt
cunoscător al lui Hristos, pe care-l iubea; şi au alergat cei doi şi au aflat giulgiurile
înlăuntru singure zăcând, şi năframa capului era la o parte de ele. Pentru
aceasta, iarăşi au tăcut, pana ce au văzut pe Hristos.
Mărire..., luminătoarea Sfântului.
Trăgându-te din latura cea persană ce se închina focului, din pruncie ai alergat
la dumnezeiasca credință a lui Hristos, Dometie, de Dumnezeu propovăduitorule.
Pentru aceasta, ca pe un sihastru cu cântări te cinstim, pe tine, părinte, ca pe un
mucenic dumnezeiesc al tainelor celor înfricoșătoare și rugător pentru cei ce
săvârșesc cinstită pomenirea ta.
Şi acum..., a Schimării la Față.
Cuvinte, Cel ce ești lumină neschimbată a Tatălui luminii celui nenăscut, în
lumina Ta, arătată astăzi în Tabor, am văzut Lumină pe Tatăl, Lumină pe Spiritul,
Care aduce la lumină toată făptura.

Îndată, pe versul 6, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile


lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule!
(Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se
cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8.
4 stihiri ale Învierii, vers 6.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor
cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere este poporului Tău; și într-însa nădăjduind,
pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; îndură-Te spre noi.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps
150,1).
Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc; şi din stricăciune
mântuindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; îndură-
Te spre noi.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps
150,2).
Cu Tatăl şi cu Spiritul pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi, şi către
Dânsul să strigăm: Tu eşti viaţa şi învierea noastră; îndură-Te spre noi.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).


A treia zi ai înviat din mormânt, Hristoase, precum este scris, şi împreună ai ridicat
pe strămoşul nostru. Pentru aceasta, Te şi măreşte neamul omenesc şi laudă
învierea Ta.

Apoi, 4 stihiri ale Sărbătorii, vers 4.


Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Mai înainte de cinstită Crucea Ta și de patimă, luând pe cei aleși dintre sfințiți
ucenici, în Muntele Taborului Te-ai suit, Stăpâne, vrând să le arăți mărirea Ta.
Iar ei, văzându-Te pe Tine schimbat la față și strălucind mai mult decât soarele,
cu fața la pământ căzând, de puterea Ta s-au mirat, grăind : Tu ești, Hristoase,
Lumina cea fără de ani și Raza Tatălui, chiar dacă Te-ai și arătat cu trup de
bunăvoie, Cel ce ești neschimbat.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de


strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Cel ce mai înainte de veci ești Dumnezeu Cuvântul, Care Te îmbraci cu lumina
ca și cu o haină, schimbându-Te la față înaintea ucenicilor Tăi, ai strălucit mai
mult decât soarele, Cuvinte; iar Moise și Ilie au stat înaintea Ta, vestindu-Te pe
Tine Domn al celor morți și al celor vii, preamărind rânduiala Ta cea negrăită și
mila și multa Ta plecăciune, prin care ai mântuit lumea cea pierdută prin păcat.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe


săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale
(Ps 9,1).
Pe Tine, Cel ce Te-ai născut din norul fecioresc, și trup Te-ai făcut și Te-ai
schimbat la față în Muntele Taborului, Doamne, și de nor luminos ai fost
înconjurat, ucenicii stând înaintea Ta, au auzit glasul Părintelui pe Tine Fiu iubit
numindu-Te ca pe Cel de o ființă și de un scaun. Pentru aceasta, Petru, mirându-
se a zis: Bine este a fi aici, neștiind ce grăiește, Făcătorule de bine, Mult-milostive
Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 7, propriu-zis.
Iată întuneric şi de dimineaţă este! Și ce stai la mormânt, Marie, având în suflet
mult întuneric? Pentru ce întrebi: Unde a fost pus Isus? Ci vezi pe învăţăceii care
aleargă împreună, cum prin giulgiuri şi prin mahramă au cunoscut învierea, şi şi-
au adus aminte de Scriptura cea despre El. Cu care şi prin care şi noi crezând,
Te lăudăm pe Tine, Dătătorule de viaţă, Hristoase.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar vers 6.


Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a
întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva
s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm:
Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire
Ţie!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în


toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas
mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare.
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni
bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim
Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule,
unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici
păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre
noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui
Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul
veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit
este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne,
miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul
meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de
trei ori)
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Puterile cerurilor strigă Ție:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Cântăreții: troparul, vers 8:


Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii,
Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine
apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii,
Unule mult îndurate.