Sunteți pe pagina 1din 13

Duminica a 17-a după Rusalii

(a Femeii cananeence).
29 ianuarie 2017,
Aducerea moaștelor Sf Ignațiu al Antiohiei (445).
(V 7; L 10; Ap 2 Corinteni 6,16-18; 7,1; Ev Matei 15,21-28 )

Vecernia

La : Doamne, strigat-am…

Psalmul 140, pe versul 7, propriu-zis.


Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele,
când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor
mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Se pun Stihirile pe 10.


3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiră a lui Anatolie, pe versul 7 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Veniţi să ne bucurăm în Domnul, Cel ce a sfărâmat puterea morţii şi a luminat
neamul omenesc, împreună cu cei fără de trup, zicând: Ziditorule şi Mântuitorule
al nostru, mărire Ție.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cruce și înmormântare ai răbdat, Mântuitorule, pentru noi; şi cu moartea, ca un
Dumnezeu, moartea ai omorât. Pentru aceasta, ne închinăm învierii Tale celei de
a treia zi. Doamne, mărire Ție.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
(Ps 129,1).
Apostolii, văzând învierea Ta, Ziditorule, s-au mirat, grăind lauda îngerească:
Aceasta este mărirea Bisericii, aceasta este bogăţia împărăţiei. Cel ce ai pătimit
pentru noi, Doamne, mărire Ție.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
De ai şi fost prins, Hristoase, de către bărbaţii cei fărădelege, dar Tu eşti
Dumnezeul meu şi nu mă ruşinez. Bătut ai fost peste spate, dar nu mă lepăd; pe
cruce ai fost pironit şi nu tăinuiesc. Întru învierea Ta mă laud, că moartea Ta este
viaţa mea. Atotputernice şi iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ție.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine


este îndurarea (Ps 129,3-4).
Proorocia lui David împlinind, mărirea cea părinteasca învăţăceilor, în Sion, o a
descoperit Hristos, lăudat și preamărit arătându-se pururea, cu Tatăl şi cu Sfântul
Spirit. Mai întâi adică, fără trup ca un Cuvânt, iar mai pe urmă, pentru noi
întrupându-se şi omorât fiind ca un om, şi înviind după voia Sa, ca un iubitor de
oameni.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu
cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Coborâtu-Te-ai la iad, Hristoase, precum ai voit, prădat-ai moartea ca un
Dumnezeu şi Domn, şi ai înviat a treia zi, împreună înviind pe Adam din legăturile
iadului şi din stricăciune, pe cel ce strigă şi grăieşte: Mărire învierii Tale, Unule,
Iubitorule de oameni.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel
în Domnul (Ps 129,6b).
În mormânt ai fost pus, ca şi cel ce doarme, Doamne, şi ai înviat a treia zi, ca un
puternic, întru tărie, împreună înviind pe Adam din stricăciunea morţii, ca un
atotputernic.

Apoi 3 Stihiri ale Mucenicului, vers 4.


Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de
toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Făcându-te urmaș preaales al cuvântătorilor de Dumnezeu, ai mers pe urmele
lor, pornind de la răsărit și arătându-te la apus, le-ai luminat cu strălucirile
dumnezeieștii propovăduiri; iar apoi, apunând din lume, ai răsărit la Dumnezeu,
încununat cu lumina harului, preaînțelepte.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Moaștele tale, purtătorule de Dumnezeu preaînțeleptule, cu sfințenie iarăși au
fost date cetății tale, mai luminat fiind sfințite prin lupte; și strălucind prin har,
întoarcerea lor s-a făcut nouă pricinuitoare de sărbătoare, umplând de veselie
insuflată de Dumnezeu și săturând de bucurie pe cei ce cu cucernicie te cinstesc
pe tine.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps
116,2).
Strălucind ca soarele ai luminat marginile lumii cu razele Spiritului, apărând
fierbinte cu luminile cuvintelor tale și scriind cu adevărat învățăturile dreptei
credințe. Drept aceea te-ai făcut, preafericite, și hrană Stăpânului, Celui ce
hrănește toate cu bunătate neîncetată.

Mărire…, a Mucenicului, vers 8.


Purtătorule de Dumnezeu Ignațiu, îmbrățișând pe doritul tău Hristos, ai primit
drept plată a sfintei lucrări a Evangheliei lui Hristos sfârșitul prin sânge. Drept
aceea, grâu al Plugarului celui fără de moarte ajungând, de dinții fiarelor ai fost
măcinat și pâine dulce te-ai arătat Lui. Roagă-te pentru noi fericite pătimitorule.
Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 7.
Maică te-ai cunoscut mai pe sus de fire, Născătoare de Dumnezeu, şi Fecioară
ai rămas mai pe sus de cuvânt şi de înţelegere. Și minunea naşterii tale limba nu
poate tâlcui; că neobișnuită fiind zămislirea, Preacurată, necuprins este și chipul
naşterii; că unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii. Pentru aceasta, pe
tine toţi știindu-te Maică a lui Dumnezeu, ne rugăm ţie cu deadinsul: Roagă-te să
se mântuiască sufletele noastre.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.


Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, tropar vers 7.
Înviat-ai din mormânt, Mântuitorul lumii, şi deodată cu trupul Tău împreună ai
ridicat pe oameni, Doamne, mărire Ție.

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru
putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Celui ce a înviat din morţi şi a luminat toate, veniţi să i ne închinăm; că din tirania
iadului ne-a dezlegat prin învierea Sa cea de a treia zi, viaţă dăruindu-ne şi mare
milă.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).


La iad coborându-Te, Hristoase, moartea ai prădat, şi a treia zi înviind, pe noi
împreună ne-ai înviat, pe cei ce preamărim învierea Ta cea atotputernică,
Doamne, iubitorule de oameni.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Înfricoşător Te-ai arătat, Doamne, în mormânt zăcând, ca şi cel ce doarme;
înviind a treia zi, ca un puternic, pe Adam împreună l-ai înviat, pe cel ce strigă:
Mărire învierii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

Mărire…, a Mucenicului, tropar vers 1.


O, sufletul tău cel tare și de diamant, vrednicule de fericire Ignațiu! Că tu, având
dor cu adevărat neslăbit față de Cel dorit al tău, ai grăit: Nu este întru mine foc
iubitor de materie, ci mai ales apă vie și grăitoare și care-mi zice înăuntrul meu:
Vino la Tatăl! Pentru aceasta de dumnezeiescul Spirit fiind aprins, ai ales ca
fiarele să te despartă mai curând pe tine de lume și să te trimită la doritul tău
Hristos. Pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Iată s-a împlinit prorocia Isaiei, că fecioară ai născut, și după naștere ca și mai
înainte de naștere ai rămas, că Dumnezeu era Cel ce s-a născut. Pentru aceasta
și firea ai înnoit-o. O, Maica lui Dumnezeu, rugăciunile robilor tăi ce se aduc în
biserică nu le trece cu vederea. Ci, ca ceea ce ai purtat în brațele tale pe Cel
îndurat, milostivește-te spre robii tăi și-L roagă să mântuiască sufletele noastre.

La Tropare
Troparul Învierii, vers 7.
Stricat-ai cu crucea Ta moartea, deschi-ai tâlharului raiul, plângerea purtătoarelor
de mir o ai schimbat, şi Apostolilor Tăi a propovădui le-ai poruncit; că ai înviat,
Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

Mărire…, al Mucenicului, vers 4.


Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de
Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul
adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite mucenice
Ignațiu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., al Născătoarei, același vers.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de
Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată
întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel
întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

La Dezlegarea finală se pomenește și Sfântul zilei !

Utrenia

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 4:


Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel
ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 7.
Stricat-ai cu crucea Ta moartea, deschi-ai tâlharului raiul, plângerea purtătoarelor
de mir o ai schimbat, şi Apostolilor Tăi a propovădui le-ai poruncit; că ai înviat,
Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

Mărire…, al Mucenicului, vers 4.


Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de
Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul
adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite mucenice
Ignațiu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei, același vers.


Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de
Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată
întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel
întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 7.


Viaţa în mormânt a zăcut şi pecete de piatră s-a pus; ca pe un împărat adormit
ostaşii au străjuit pe Hristos şi îngerii L-au preamărit ca pe un Dumnezeu fără de
moarte, şi femeile au strigat: Înviat-a Domnul, dăruind lumii mare milă.
Mărire…,
Cel ce cu înmormântarea Ta cea de trei zile moartea ai prădat, şi pe omul cel
decăzut cu învierea Ta cea aducătoare de viaţă l-ai înviat, Hristoase
Dumnezeule, ca un iubitor de oameni; mărire Ție.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.


Pe cel ce s-a răstignit pentru noi şi a înviat, Hristos Dumnezeu, şi a surpat puterea
morţii, neîncetat roagă-L, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, să mântuiască
sufletele noastre.

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 7.


Pecetluit fiind mormântul, Cel ce eşti Viaţa, din mormânt ai răsărit, Hristoase
Dumnezeule, şi uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor ai stătut, Învierea tuturor,
Spirit drept printr-înşii înnoindu-ne, după mare mila Ta.

Mărire…,
La mormânt alergând şi cu lacrimi mir aducând, şi ostaşii păzindu-Te pe Tine,
Împăratul tuturor, femeile grăit-au întru sine: Cine ne va răsturna nouă piatra? Şi
glas fără de trup au auzit, zicând: Înviat-a Îngerul sfatului celui mare, Cel ce a
călcat moartea. Atotputernice şi necuprinsule, Doamne, mărire Ție.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.


Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, limanul
şi folositoarea neamului omenesc, că din tine s-a întrupat Răscumpărătorul lumii;
că singură eşti maică şi fecioară, pururea binecuvântată şi preamărită; roagă-te
lui Hristos Dumnezeu, pace să se dăruiască la toată lumea.

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.


În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind,
și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-
l, și din iad pe toți slobozindu-i.

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a
îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și
înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar
înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci
spuneți apostolilor Învierea.

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar
îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a
înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru
o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și
bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a
îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.


Cel ce ai luat chipul nostru şi cu trupul cruce ai răbdat, mântuieşte-mă cu învierea
Ta, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.

Treptele, vers 7.
Antifonul I.
Robia Sionului din rătăcire o ai întors; şi pe mine, Mântuitorule, viază-mă,
scoţându-mă din robia patimii.
Cel ce seamănă în austru necazuri și postiri cu lacrimi, acela va secera mănunchi
de bucurie veşnică, pururea hrănitoare.
Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este izvorul dumnezeieştilor vistierii, din care este înţelepciunea,
înţelegerea, frica. Aceluia laudă, mărire, cinste şi putere se cuvine.

Antifonul II.
De n-ar zidi Domnul casa sufletului, în zadar ne-am osteni; că fără de Acela, nici
lucrarea, nici cuvântul nu se împlineşte.
Din rodul pântecelui, Sfinţii, mişcându-se de Spiritul, rodesc învăţături părinteşti
ale moștenirii de fii.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit au fiinţă toate; că înaintea tuturor Dumnezeu este, stăpânirea
a toate, lumina neapropiată, viaţa tuturor.

Antifonul III.
Cei ce se tem de Domnul, căile vieţii aflând, acum şi pururea se vor ferici cu
mărire neamestecată.
Împrejurul mesei tale ca nişte odrasle văzând pe fii tăi, bucură-te şi te veseleşte,
aducându-i la Hristos, mai marele păstorilor.

Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este adâncul darurilor, bogăţia măririi, adânc mare de judecăţi;
că întocmai mărit și închinat este cu Tatăl şi cu Fiul.

Prohimen, vers 7.
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi
până în sfârşit! (Ps 9,32)
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale
(Ps 9,1).
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi
până în sfârşit!

După Exclamaţiune, cântăreții, pe tropar vers 7:


Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

Evanghelia Învierii a zecea (Ioan 21,1-14).


Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru
a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…


Apoi, Psalmul 50:
Urmează cântarea Canonului (Catavasiile Intâmpinării), pe tropar vers 3.
Catavasia I
Pământul cel din adâncul mării uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid
s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi plăcut
lui Dumnezeu cântând: Să cântăm Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.
Catavasia III
Întărirea celor ce nădăjduiesc întru Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care
ai câștigat-o cu scump sângele Tău.

După Ectenia mică, Sedealna Mucenicului, tropar vers 3.


De dumnezeiescul Spirit fiind luminat, cu îndrăzneală păstorească ai rușinat trufia
cea plină de semeție a tiranului; și trecând peste oceanul înșelăciunii ai ajuns la
limanul cel dumnezeiesc. Părinte cuvioase roagă pe Hristos Dumnezeu să ne
dăruiască nouă mare milă.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei.
De dumnezeiasca fire nu s-a despărțit, trup făcându-se în pântecele tău; ci
făcându-se om, Dumnezeu a rămas, Cel ce după naștere, ca și mai înainte de
naștere, Maică fără de prihană, pe tine te-a păzit fecioară, Însuși Domnul; pe
Acela cu stăruință roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Catavasia IV
Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din chivotul sfinţirii Tale,
din preacurata Maică, în biserica măririi Tale Te-ai arătat ca un prunc, în braţe
fiind purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.
Catavasia V
Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe scaun preaînalt, de îngerii
măririi fiind înconjurat, a strigat: O, ticălosul de mine! Că am văzut mai înainte pe
Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată.
Catavasia VI
Strigat-a Ție bătrânul văzând cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la
Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

Ectenia mică, apoi, Condacul , vers 7.


Nu va mai putea încă stăpânia morţii să ţină legaţi pe oameni, că Hristos a venit,
sfărâmând şi dezlegând puterile ei. Legat este iadul. Proorocii cu un glas se
bucură, zicând celor cu credinţă: Sosit-a Mântuitorul, ieşiţi credincioşilor la
înviere.
Icos
S-au cutremurat cele de dedesubt astăzi, iadul şi moartea, de Unul din Treime;
pământul s-a cutremurat şi portarii iadului văzându-Te s-au spăimântat; iar
făptura toată, cu prorocii bucurându-se, cântă Ție cântare de biruinţă,
Răscumpărătorului nostru Dumnezeu, Celui ce ai stricat acum puterea morţii. Să
cântăm şi să strigăm: Pe Adam şi pe cei din Adam, lemnul acesta iarăşi i-a ridicat.
Ieşiţi, credincioşilor, la înviere.

Catavasia VII
Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Te-au numit Dumnezeu, şi în
Fecioară neîntinată Te-ai sălășluit, Te lăudăm, Dumnezeu-Cuvântul, cu bună
credinţă, cântând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinţilor noştri.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L
preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
În focul cel mistuitor împreunându-se tinerii cei aleşi ai bunei credinţe, iar de
văpaie nefiind vătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o


să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu,
Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât
Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea
întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate
neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din
neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi
i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit
către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!


Catavasia IX
În Lege, în umbră și în Scriptură închipuire vedem noi credincioșii: toată partea
bărbătească ce deschide pântecele sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul
cel mai înainte-născut din Maică, fără ispită bărbătească Îl mărim.

Ectenia mică,
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui,
că sfânt este (Ps 98,5).
Marea Tiberiadei, odinioară, pe fiii lui Zevedei, pe Natanael, cu Petru şi cu alţi doi
şi pe Toma, i-a avut la pescuire; care după porunca lui Hristos, în partea dreaptă
aruncând mrejele, au prins mulţime de peşti. Pe Care Petru cunoscându-L, a
înotat către Dânsul. Cărora, a treia oară arătându-se, şi pâine le-a arătat şi peşte
pe cărbuni.

Mărire..., a Mucenicului.
Purtătorule de Dumnezeu, Ignațiu, mântuiește de toată amărăciunea și
nedreptatea vrăjmașului pe cei ce cu dragoste sărbătoresc întoarcerea ta cea
luminată, dându-le iertare de greșeli, ca unul ce ai luat putere de la Hristos
Mântuitorul.

Şi acum..., a Născătoarei.
Pe Domnul, Cel ce a înviat a treia zi din mormânt, roagă-L, Fecioară, pentru cei
ce te laudă și cu dragoste te fericesc; că pe tine te avem toți liman de mântuire
și mijlocitoare către Dânsul; că moștenirea ta și robii tăi suntem, Născătoare de
Dumnezeu, și spre a ta ocrotire toți țintim.

Îndată, pe versul 7, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile


lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule!
(Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se
cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, ale lui Anatolie 4, pe vers 7.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor
cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Înviat-a Hristos din morţi, dezlegând legăturile morţii. Binevesteşte, pământule,
bucurie mare! Lăudaţi, ceruri, mărirea lui Dumnezeu.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps
150,1).
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus, Cel singur
fără de păcat.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps
150,2).
Învierii lui Hristos închinându-ne nu încetăm; că El ne-a mântuit de fărădelegile
noastre; Sfânt este Domnul Isus, Cel ce a arătat învierea.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).


Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Că, pentru noi
Dumnezeu este intre oameni; pentru firea cea stricată Cuvântul trup s-a făcut şi
a locuit întru noi, pentru cei nemulţămitori, Făcătorul de bine; pentru cei robiţi,
Răscumpărătorul; pentru cei ce şedeau întru întuneric, Soarele dreptăţii; pe
cruce, Cel fără prihană; în iad, Lumina; în moarte, Viaţa; Învierea pentru cei
căzuţi. Către Care să strigăm: Dumnezeul nostru, mărire Ție.

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).


Porţile iadului le-ai sfărmat, Doamne, şi stăpânia morţii ai surpat, cu puternică
tăria Ta; şi împreună ai ridicat pe morţii cei ce din veac dormeau în întuneric, cu
dumnezeiască şi mărită învierea Ta, ca un împărat al tuturor şi Dumnezeu
atotputernic.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de


strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Veniţi să ne bucurăm în Domnul şi să ne veselim întru învierea Lui; că pe cei
morţi împreună i-a ridicat din legăturile cele nedezlegate ale iadului; şi a dăruit
lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe


săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Îngerul strălucind a şezut pe piatra mormântului Celui de Viaţă primitor, şi
femeilor mironosiţe a binevestit, grăind: Înviat-a Domnul, pe cum mai înainte a
zis. Spuneţi învăţăceilor Lui că va merge mai de voi în Galileea, iar lumii dăruiește
viaţă veşnică şi mare milă.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale
(Ps 9,1).
Pentru ce ați nesocotit Piatra cea din capul unghiului, o, călcătorilor de lege?
Aceasta este Piatra pe care a aşezat-o Dumnezeu în Sion, Cel ce din piatră a
izvorât apă în pustie şi nouă, din coasta Sa, ne-a izvorât nemurire. Aceasta este
Piatra care din muntele cel fecioresc, fără de poftă bărbătească, s-a tăiat, Fiul
Omului, Cel ce va să vină pe norii cerului Cel vechi de zile, precum a zis Daniel;
şi veșnică este împărăţia Lui.

Mărire…, Stihira Evangheliei, vers 6 propriu-zis.


După coborârea la iad şi după învierea din morţi, întristaţi fiind învăţăceii, pe cum
se cădea pentru despărţirea Ta, Hristoase, la meseria lor s-au întors; şi iarăşi,
luntrea şi mrejele, dar, de pescuit, nimic! Ci Tu Mântuitorule, ca un Stăpân al
tuturor arătându-Te, ai poruncit să arunce mrejele de-a dreapta. Și îndată
cuvântul faptă s-a făcut şi mulţime mare de peşti şi cină minunata gata pe uscat;
din care împărtăşindu-se atunci învăţăceii Tăi, învrednicește-ne și pe noi să ne
desfătăm acum cu sufletul, Iubitorule de oameni, Doamne.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 7 .


Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a
întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva
s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm:
Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire
Ţie!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în


toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas
mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să
se cânte pe antifonul versului de rând.

Apoi troparul, pe vers 8:


Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii,
Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine
apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii,
Unule mult îndurate.