Sunteți pe pagina 1din 13

Duminica a 5-a din Postul Mare

(Cerereaa fiilor lui Zevedeu;


a Sfintei Maria Egipteanca).
2 aprilie 2017
Cuviosul Tit, făcătorul de minuni;
Sfântul Francisc de Paola (+15076).
(V 8; L 8; Liturghia Sfântului Vasile cel Mare;
Ap Evrei 9,11-14; Galateni 3,23-29;
Ev Marcu 10,32-45; Luca 7,36-50)

La Vecernie

La : Doamne, strigat-am…

Psalmul 140, pe versul 8, propriu-zis.


Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele,
când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor
mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Se pun Stihirile pe 10.


3 Stihiri ale Învierii și 3 Stihiri ale lui Anatolie (ale Învierii), pe versul 8 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Cântare de seara şi închinare cuvântătoare aducem ţie, Hristoase: că bine ai voit
a ne milui pe noi, prin înviere.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la faţa ta, ci binevoieşte a ne milui pe
noi, prin înviere.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
(Ps 129,1).
Bucură-te, Sioane sfinte, maica bisericilor, lăcaşul lui Dumnezeu: că tu ai luat
întâi iertare păcatelor, prin înviere.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cuvântul. cel ce din Dumnezeu Tatăl mai înainte de veci s-a născut, şi în anii cei
de apoi acelaşi din cea neispitită de nunta s-a întrupat, de buna voie răstignirea
morţii a răbdat, şi pe omul cel de demult omorât l-a mântuit, prin învierea sa.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine


este îndurarea (Ps 129,3-4).
Pe Hristos. Începătorul mântuirii noastre, să-L mărim; că înviind din morţi, lumea
din rătăcire a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea diavolilor;
Adam cel căzut s-a ridicat, diavolul a fost zdrobit.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu
cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Învierea Ta cea din morţi o preamărim, Hristoase, prin care ai mântuit neamul lui
Adam din robia iadului; şi ai dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare
milă.

Apoi, 4 Stihiri ale Cuvioasei, vers 6.


Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel
în Domnul (Ps 129,6b).
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de
toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Te oprea cu vederea celor cinstite întinăciunea cea mai dinainte, ce se trăgea din
pângăriri; dar simţirea ta şi cugetul celor ce s-au făcut din tine, maică de
Dumnezeu înţelepţită, s-a făcut ţie întoarcere spre cele bune; că privind spre
icoana binecuvântatei fiice a lui Dumnezeu şi căindu-te de toate păcatele de mai
înainte, prealăudată, cu îndrăzneală mare te-ai închinat cinstitului lemn (de două
ori).

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Închinându-te sfintelor locuri cu bucurie, ai luat de acolo merinde de virtute
mântuitoare; ai alergat grabnic călătoria cea bună şi trecând râul Iordanului, în
locaşul Botezătorului te-ai sălăşluit cu osârdie; şi sălbăticia patimilor ai întunecat-
o cu purtarea ta, împuţinând cu curaj înfierbântările trupului, maică pururi fericită.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps
116,2).
Locuind în pustiu ai lepădat chipurile patimilor din sufletul tău, întipărindu-ţi
închipuirea lui Dumnezeu, cuvioasă, prin multe feluri de virtuţi; şi atâta ai strălucit,
încât şi peste ape uşor ai trecut, fericită, şi te-ai ridicat de pe pământ cu
rugăciunile tale către Dumnezeu; şi acum, stând cu îndrăzneală înaintea lui
Cristos, prealăudată Marie, roagă-te pentru sufletele noastre.

Mărire…, vers 4.
Puterea Crucii Tale, Hristoase, a făcut minune; că şi aceea care mai înainte era
desfrânată, s-a nevoit cu nevoinţă pustnicească. De unde şi lepădând neputinţa,
vitejeşte a stat împotriva diavolului. Pentru aceasta luând şi răsplata biruinţei, se
roagă pentru sufletele noastre.

Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 8 .


Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pământ s-a arătat şi cu oamenii
a petrecut: că din Fecioară curată trup luând, şi dintr-însa ieşind după concepere,
unul este Fiul, îndoit în fire, dară nu în feţe. Pentru aceasta. desăvârşit Dumnezeu
şi om desăvârşit cu adevărat vestindu-l, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru;
pe carele roagă-l, Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.


Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe antifon
vers 8.
Suitu-Te-ai pe cruce, Isuse, Cel ce Te-ai coborât din cer; venit-ai la moarte, Viaţa
cea fără de moarte; către cei din întuneric, Lumina cea adevărată; către cei
căzuţi, învierea tuturor. Luminarea şi Mântuitorul nostru, mărire Ție.

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru
putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Pe Hristos, Cel ce a înviat din morţi, să-L preamărim; că suflet şi trup luând, prin
patimă pe unul de altul a despărțit. Preacuratul suflet, adică la iad coborându-se,
pe care l-a şi prădat; dar în mormânt n-a văzut stricăciune sfântul trup al
Răscumpărătorului sufletelor noastre.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Cu psalmi şi cu cântări preamărim, Hristoase, învierea Ta din morţi, prin care ne-
ai slobozit din tirania iadului, şi ca un Dumnezeu ne-ai dăruit viaţă veşnică şi mare
milă.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
O! Stăpânul tuturor, Făcătorul cel necuprins al cerului şi al pământului, prin cruce
pătimind, mie nepătimire mi-ai izvorât. Și îngropare luând şi înviind întru mărire,
împreună ai înviat pe Adam, cu mână atotputernică. Mărire învierii Tale celei de
a treia zi, prin care ne-ai dăruit viaţa vecinică şi curăţire de păcate, ca un Îndurat.

Mărire…, a Cuvioasei, vers 2.


Vânătăile sufletului şi patimile trupului le-ai tăiat cu sabia postului; păcatele
gândului cu tăcerea sihăstriei le-ai înecat; cu curgerile lacrimilor tale ai adăpat
toată pustia şi ne-ai odrăslit nouă roade de pocăinţă. Pentru aceasta cinstim
pomenirea ta, cuvioasă.

Și acum…, a Născătoarei, acelaşi vers.


O, minune, mai nouă decât toate minunile cele de demult! Că cine a cunoscut să
fi născut maică fără bărbat, şi să poarte în braţe pe Cel ce cuprinde toată făptura?
A lui Dumnezeu este voia, Cel ce s-a născut; pe care ca pe un prunc, Preacurată,
în braţele tale purtându-L, şi îndrăznire, ca o maică, la Dânsul câştigând, nu
înceta a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască şi să mântuiască
sufletele noastre.

La Tropare
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să
ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne,
mărire Ție.

Mărire..., al Cuvioasei, vers 8.


Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând crucea ai urmat
lui Cristos, şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup că este trecător; ci să poarte
grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se
bucură, cuvioasă maică Marie, spiritul tău.

Și acum..., a Născătoarei, același vers.


Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care
cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece
cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive;
primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se
roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !

La Utrenie

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 8:


Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel
ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să
ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne,
mărire Ție.

Mărire..., al Cuvioasei, vers 8.


Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând crucea ai urmat
lui Cristos, şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup că este trecător; ci să poarte
grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se
bucură, cuvioasă maică Marie, spiritul tău.

Și acum..., a Născătoarei, același vers.


Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care
cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece
cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive;
primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se
roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 8.
Înviat-ai din morţi, Viaţa tuturor, şi îngerul luminii a strigat femeilor: Încetaţi cu
lacrimile, binevestiți Apostolilor; strigaţi cântând, că a înviat Hristos Domnul, Cel
ce a binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Mărire…,
Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei ai poruncit să vestească
Apostolilor învierea, pe cum este scris: Și degrab alergând Petru, a stat înaintea
mormântului şi, văzând lumină în groapă, s-a spăimântat, pentru că a văzut şi
giulgiurile singure zăcând într-însa, fără dumnezeiscul Trup., Și crezând a strigat:
Mărire Ție, Hristoase Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru, că
Tu eşti raza Tatălui.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Pe ceea ce este uşă cereasca şi chivot, munte cu totul sfânt, nor luminos, scară
cerească, rai cuvântător, scăparea Evei şi vistierie mare a toată lumea, să o
lăudăm; că printr-însa s-a săvârşit mântuirea lumii şi iertarea de greşelilor celor
de demult. Pentru aceasta, strigăm către dânsa: Roagă pe Hristos Dumnezeu,
să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu evlavie naşterii tale.

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 8.


Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe uşă a
răsturnat; femeile Te-au văzut înviat din morţi, şi au binevestit învăţăceilor Tai în
Sion, că ai înviat, Viaţa tuturor; şi s-au dezlegat legăturile morţii, Doamne, mărire
Ție.
Mărire…,
Miresme de înmormântare femeile aducând, glas îngeresc din mormânt au auzit:
Încetaţi cu lacrimile şi în locul întristării primiți bucurie; şi cântând strigaţi, că a
înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit să mântuiască, ca un Dumnezeu, neamul
omenesc.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, adunarea îngerească
şi neamul omenesc; ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei;
din care Dumnezeu s-a întrupat şi prunc s-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci
Dumnezeul nostru; că sânul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai lărgit decât
cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura,
mărire Ție.

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.


În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.

După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.


Purtătoarele de mir stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, pe Stăpânul
cel fără de moarte între cei morţi căutau; şi bunele vestiri de bucurie de la înger
primind, Apostolilor au vestit, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

Treptele, vers 8.
Antifonul I.
Din tinereţile mele vrăjmașul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; dar eu,
nădăjduind în Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.
Cei ce urăsc Sionul, să fie smulşi ca iarba; că va tăia Hristos grumajii lor, cu tăiere
de chinuri.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Sfântul Spirit viază toate, Lumină din Lumină, Dumnezeu mare; împreună
cu Tatăl îl lăudăm şi cu Cuvântul.

Antifonul II.
Inima mea cu frică Ta să se acopere, smerindu-se, ca nu cumva înălţându-se, să
cadă de la Tine, cu totul Îndurate.
Cel ce are nădejde în Domnul, nu se va înfricoşa atunci când va judeca toate cu
foc şi cu pedeapsă.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit tot ce este dumnezeiesc vede şi prezice; face minuni
preaînalte, pe Unul Dumnezeu în Treime cântând; că deşi este în trei străluciri,
singură stăpânie este Dumnezeirea.

Antifonul III.
Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte; pleacă spre mine urechea Ta, când
strig către Tine, şi mă curăţeşte mai înainte de a mă vei lua din cele de aici.
Tot cel ce se duce la maica sa, pământul, iarăşi se va alcătui, ca să ia chinuri sau
răsplata celor vii.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt este cuvântarea de Dumnezeu, Unime întreit Sfântă; că Tatăl
este fără de început, din Care, fără de ani, s-a născut Fiul; şi Spiritul cel de un
chip, împreună pe scaun şezător, din Tatăl împreună a strălucit.

Antifonul IV.
Iată acum, ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună?
Că întru aceasta a făgăduit Domnul viaţa de veci.
Cel ce împodobește crinii câmpului porunceşte că de haină nu trebuie să ne
îngrijim.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt, ca printr-o singură cauză, toate se îndreptează în chip dătător
de pace; că Dumnezeu este, cu Tatăl de o fiinţă şi cu Fiul, cu adevărat.

Prohimen, vers 8.
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam (Ps
145,10).
Stih: Laudă, suflete al meu pe Domnul; lăuda-voi pe Domnul în toată viaţa mea
(Ps 145,1).
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam.
.
După Exclamaţiune, cântăreții, pe antifon 8:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

Evanghelia a opta a Învierii (Ioan 20,11-18).


Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru
a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…


Apoi, Psalmul 50:

Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.


Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la
Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un Îndurat,
curățește-l cu mila îndurării Tale.
Și acum…, a Născătoarei, acelașii vers.
Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate
grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu
rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :


Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor
Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur
de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David
mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

Urmează cântarea Canonului.


Catavasia I
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde
Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei,
bucurându-mă.

Catavasia III
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat,
care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta,
cununilor măririi învrednicindu-i.

După Ectenia mică, Sedealna, sedealna antifon vers 8.


Toate săltările trupului înfrânându-ţi cu ostenelile sihăstreşti, ţi-ai arătat vitează
înţelepciunea sufletului tău, că poftind să vezi Crucea Domnului, te-ai răstignit
singură pe tine lumii, tu cea vrednică de cântare. Drept aceea şi spre râvna vieţii
îngereşti cu dragoste te-ai îndemnat singură, preafericită; roagă-te lui Cristos
Dumnezeu să dăruiască bogată iertare de greşeli celor ce cinstesc cu dragoste
sfântă pomenirea ta.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, acelaşi vers.
Pe ceea ce este uşă cerească şi chivot, munte cu totul sfânt, nor strălucit, să o
lăudăm; scară cerească, rai cuvântător, mântuirea Evei şi visterie mare a toată
lumea; că în aceasta s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor de
demult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu să
dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu credinţă preacuratei naşterii
tale.

Catavasia IV
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară,
proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!

Catavasia V
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită
de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul
cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.

Catavasia VI
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul
cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu,
Cel ce s-a născut dintr-însa.

Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 3.


Ceea ce mai înainte erai plină de tot felul de întinări, te-ai arătat aleasă lui Cristos,
prin pocăinţă, urmând vieţii îngereşti, şi cu arma Crucii calci în picioare pe
demoni. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă a Împărăţiei cerului, Marie
prealăudată.
Icos
Pe tine, mieluşeaua şi fiica lui Cristos, astăzi cu cântări te lăudăm, Marie pururi
vrednică de cântare, care te-ai arătat crescând între egipteni, şi din toată
rătăcirea lor ai scăpat; şi te-ai adus aleasă şi cinstită odraslă Bisericii, prin post
şi prin rugăciune, nevoindu-te mai presus de măsura firii omeneşti. De aceea te-
ai înălţat la Cristos prin viaţă şi prin fapte. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă
Împărăţiei cerului, cuvioasă Marie, mult lăudată.

Catavasia VII
Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar
îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate
Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!

Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L
preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a
mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte
Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!


Catavasia IX
Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor
celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige:
Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.

Ectenia mică,
Apoi Luminătorile (a 8-a), pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui,
că sfânt este (Ps 98,5).
Doi îngeri văzând în lăuntrul mormântului, Maria s-a spăimântat, şi pe Hristos
necunoscând, ca pe un grădinar l-a întrebat: Domnule, unde ai pus trupul Isusului
meu? Și cunoscându-L după grăire că era însuşi Mântuitorul, a auzit: Nu te atinge
de Mine. La Tatăl Mă duc, spune fraţilor Mei.
Mărire..., a cuvioasei.
Pildă de pocăinţă avându-te pe tine, preacuvioasă Marie, roagă pe Cristos să ne
dăruiască nouă aceasta în vremea postului; ca în credinţă şi în dragoste să te
lăudăm pe tine cu cântări.
Şi acum..., a Născătoarei.
Ceea ce eşti îndulcirea îngerilor, bucuria celor apăsaţi, ocrotitoare creştinilor,
Fecioară, Maica Domnului, ajută-mă şi mă mântuieşte de chinurile cele veşnice.

Îndată, pe versul 8, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile


lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule!
(Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se
cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii opt, pe versul 8, propriu-zis.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor
cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Doamne, de ai şi stat înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai
despărțit de scaun, cu Tatăl împreună şezând; şi înviind din morţi, lumea ai
mântuit din robia celui străin, ca un îndurat şi iubitor de oameni.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps
150,1).
Doamne, deși Te-au pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat
adormit ostaşii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit;
dar ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps
150,2).
Doamne, armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat nouă; că se îngrozește şi se
cutremură, nesuferind a căuta la puterea ei, că pe morţi i-a înviat şi moartea a
surpat. Pentru aceasta, ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).


Îngerul Tău, Doamne, vestind învierea, pe ostaşi i-a spăimântat; dar femeilor le-
a grăit, zicând: Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Înviat-a, Dumnezeu fiind,
şi lumii viață a dăruit.

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).


Pătimit-ai pe cruce, Cel fără patimă cu dumnezeirea; înmormântare ai luat de trei
zile, că să ne eliberezi pe noi din robia vrăjmașului; şi să ne dai viaţa, fără de
moarte făcându-ne, Hristoase Dumnezeule, prin învierea Ta, iubitorule de
oameni.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de


strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Mă închin şi preamăresc şi laud, Hristoase. învierea Ta cea din mormânt, prin
care ne-ai dezlegat de legăturile iadului cele nedezlegate, şi ai dăruit lumii, ca un
Dumnezeu, viaţa veșnică şi mare milă.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe


săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Mormântul Tău cel de viaţă primitor, călcătorii de lege, cu strajă păzindu-l, l-au
pecetluit; dar Tu, ca un Dumnezeu fără de moarte şi atotputernic, ai înviat a treia
zi.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale
(Ps 9,1).
Mergând Tu la porţile iadului, Doamne, şi pe acelea sfărmându-le, cel prins acolo
aşa striga: Cine este Acesta, Care nu este osândit întru cele mai de jos ale
pământului. ci ca pe o umbră a stricat temniţa morţii? Primitu-L-am ca pe un mort
şi mă cutremur ca de un Dumnezeu. Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre
noi.

Stihira Triodului, vers 1.


Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe
săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Nu este împărăţia lui Dumnezeu mâncare şi băutură, ci dreptate şi nevoinţă cu
sfinţenie. Pentru aceasta nici bogaţii nu vor intra în ea, ci numai cei care depun
averile lor în mâinile săracilor. Acestea le învaţă şi David proorocul, zicând:
Bărbat drept este cel ce miluieşte în toate zilele, cel ce se desfătează în Domnul,
umblă în lumina Lui şi care nu se va poticni. Acestea toate s-au scris spre
înţelepţirea noastră; ca, postind, să facem bunătate, şi aşa să ne dea nouă
Domnul cele cereşti în locul celor pământeşti.
Mărire..., tot aceasta.
Nu este împărăţia lui Dumnezeu mâncare şi băutură, ci dreptate şi nevoinţă cu
sfinţenie. Pentru aceasta nici bogaţii nu vor intra în ea, ci numai cei care depun
averile lor în mâinile săracilor. Acestea le învaţă şi David proorocul, zicând:
Bărbat drept este cel ce miluieşte în toate zilele, cel ce se desfătează în Domnul,
umblă în lumina Lui şi care nu se va poticni. Acestea toate s-au scris spre
înţelepţirea noastră; ca, postind, să facem bunătate, şi aşa să ne dea nouă
Domnul cele cereşti în locul celor pământeşti.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 8.


Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a
întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva
s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm:
Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire
Ţie!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în


toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas
mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să
se cânte pe antifonul versului de rând.

Apoi troparul, pe vers 8:


Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii,
Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine
apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii,
Unule mult îndurate.