Sunteți pe pagina 1din 18

Duminica a 11-a după Rusalii

(Pilda datornicul nemilos).


4 septembrie 2016,
Sfântul Martir Vavila al Antiohiei (+250);
Sfântul proroc Moise, ”Văzătorul de Dumnezeu” (+sec XVII îCr).
(V 2; L 11; Ap 1 Corinteni 9,2-12; Ev Matei 18,23-35)

Vecernia
După ce a terminat de rostit Ectenia mare, preotul intră în Altar, pe ușa dinspre
miazăzi și se așează în fața Sfintei Mese. Cântăreții, pe versul de rând sau pe
versul prescris, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se
îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează
tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre
miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa
dinspre miazăzi.

Psalmul 140, pe versul 2, propriu-zis.


Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele,
când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor
mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Stihurile următoare se citesc.


Pune Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele
mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu
ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au
îndulcit,
Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei
sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.
Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintru mine spiritul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea
aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a
fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti
în pământul celor vii".
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Mântuieşte-mă de cei ce mă
prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

Se pun Stihirile pe 10.


3 Stihiri ale Învierii și 4 ale lui Anatolie, pe versul 2 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Celui mai înainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu-Cuvântul, Cel întrupat
din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm; că răstignire răbdând, îngropării s-a
dat, precum Însuşi a voit; şi înviind din morţi, m-a mântuit pe mine, omul cel
rătăcit.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Hristos, Mântuitorul nostru, pironindu-se pe cruce, a rupt zapisul ce era asupra
noastră şi împărăţia morţii a stricat. Să ne închinăm învierii Lui celei de a treia zi.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
(Ps 129,1).
Cu arhanghelii să lăudăm învierea lui Hristos, că El este Răscumpărătorul şi
Mântuitorul sufletelor noastre; şi întru mărire înfricoşătoare şi întru putere tare,
iarăşi va să vină să judece lumea, pe care o a zidit.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Pe tine, Stăpâne, Cel ce ai fost răstignit şi înmormântat, îngerul Te-a vestit şi a
zis femeilor: Veniţi de vedeţi unde a zăcut Domnul, că a înviat, precum a zis, ca
un atotputernic. Pentru aceasta ne închinăm Ție, Cel singur fără de moarte;
Dătătorule de viaţă, Hristoase, îndură-Te spre noi.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine


este îndurarea (Ps 129,3-4).
Cu crucea Ta ai stricat blestemul cel de pe lemn, cu îngroparea Ta ai omorât
stăpânirea morții, iar cu Învierea Ta ai luminat neamul omenesc. Pentru aceasta
strigăm Ție: Făcătorule de bine, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție!

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu
cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Cu frică Ți s-au deschis Ție, Doamne, porțile morții, și portarii iadului, văzându-
Te, s-au spăimântat; că porțile cele de aramă le-ai sfărâmat și încuietorile cele
de fier le-ai zdrobit și ne-ai scos pe noi din întuneric și din umbra morții, și ai rupt
legăturile noastre.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel
în Domnul (Ps 129,6b).
Cântare de mântuire cântând, din guri glas să înălțăm. Veniți toți în casa
Domnului să cădem grăind: Cel ce pe lemn Te-ai răstignit și din morți ai înviat și
ești în sânurile Tatălui, curățește păcatele noastre.

2 Stihiri ale Martirului, vers 6.


Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de
toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Vopsindu-ți sfințita haină în sângele tău, ai intrat, sfinte, în Sfânta Sfintelor, mărite
Vavila, și de față te desfătezi totdeauna de îndumnezeire, înfrumusețându-te, și
cu mucenicia luminându-te, și înger arătându-te, cu împărtășirile cele preacurate.
Pentru aceasta, te cinstim cu dragoste și prăznuim sfințită pomenirea ta,
vrednicule de fericire.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Fiindu-ți picioarele în obezi, neoprit ai umblat pe calea care duce la cetatea cea
cerească, cuvioase, purtând cinstitele răni ca pe niște podoabe, Vavila,
preaînțelepte. Și, fiind încununat ca un biruitor adevărat și mucenic nebiruit și
lucrător de sfințenie preasfințit, cânți împreună cu îngerii cântarea cea
dumnezeiască: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Treimea cea de o ființă.

O stihiră a proorocului, vers 4.


Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps
116,2).
În vifor și în nor, pe cât a fost cu putință, ai văzut Moise pe Cel fără de trup și fără
de materie. Și, luminându-ți fața prin dumnezeiasca mărire, te-ai arătat dătător
de Lege lui Israel celui trupesc; dar gândul lui cel pământesc nu avea fire a umbla
în cele dumnezeiești; pentru că darul se dă celor ce văd cele foarte bune.
Mărire…, a martirului, vers 6.
Temelie întărită a câștigat Biserica sfintele tale nevoințe, sfințite mucenice Vavila,
pe care păzește-o neclintită și nevătămată de lupii cei răpitori; căci
propovăduiește vitejiile tale și mărește pe pruncii care s-au jertfit împreună cu
tine pentru Hristos, fericite.

Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 2.


Trecut-a umbra Legii când Darul a venit; că precum rugul cel aprins nu se mistuia,
aşa și tu, Fecioară, ai născut şi Fecioară ai rămas. În locul stâlpului de foc a
răsărit Soarele dreptăţii, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.

În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul


îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor
Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne
rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia
înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne
mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne,
Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul
nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și
Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi,


după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt,
a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de
seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în
toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă,
pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre
Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminânduse cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Preotul, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia stăruitoare, apoi, rugăciunea:
Învredniceşte-ne, Doamne…, urmată de Ectenia celor șase cereri

Apoi Stihirile Stihoavnei, vers 2.


Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a mângâiat făptura
Ta, Atotputernice Doamne, mărire Ție.

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru
putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Prin lemn, Mântuitorule, ai stricat blestemul lemnului, puterea morţii ai omorât cu
îngroparea Ta şi ai luminat neamul nostru cu învierea Ta. Pentru aceasta strigăm
Ție: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).


Pe cruce arătându-Te pironit, Hristoase, ai schimbat frumuseţea făpturilor; şi fără
omenie ostaşii arătându-se, cu suliţa coasta Ta au împuns; iară iudeii au cerut
să pecetluiască mormântul, necunoscând puterea Ta. Ci, Cel ce pentru mulţimea
milelor Tale ai luat îngropare şi a treia zi ai înviat, Doamne, mărire Ție.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Dătătorule de viaţă, Hristoase, ai suferit patimă de bunăvoie pentru cei morţi, şi
în iad coborându-Te ca un puternic, pe cei ce aşteptau acolo venirea Ta, i-
ai smuls ca dintru o mână puternică, şi în locul iadului în rai le-ai dăruit să
locuiască. Pentru aceasta şi nouă, celor ce mărim învierea Ta cea de a treia zi,
dăruieşte-ne iertare de păcate şi mare milă.

Mărire…, a martirului, vers 6.


Stând înaintea divanului tiranului și nevoindu-te pentru dreapta credință, strigai:
Iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu. Cu care împreună te-ai încununat
în ceruri, Vavila, sfințite mucenice. Roagă-te neîncetat să se mântuiască sufletele
noastre de cursele vrăjmașilor.
Şi acum…, a Născătoarei, vers 6.
Făcătorul și Mântuitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău
ieșind, întru mine îmbrăcându-se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit.
Pentru aceasta, ție, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu și Fecioarei cu adevărat,
strigăm fără tăcere, ca îngerul: Bucură-Te ! Bucură-te, Stăpână, folositoarea și
acoperământul și mântuirea sufletelor noastre.

Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32) :


Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, …, Preasfântă Treime…, Tatăl
nostru….

Troparul Învierii, vers 2.


Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul
ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii Tale; şi când ai înviat pe cei morţi din cele
dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase
Dumnezeul nostru, mărire Ție.

Mărire..., al Mucenicului, vers 4.


Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de
Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul
adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite mucenice
Vavila, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., al Născătoarei, vers 4.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de
Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată
întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel
întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

Preotul face Încheierea.

Utrenia
Îndată cântăreții încep să cânte pe melodia troparului versului de rând 2:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel
ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
În unele locuri, mai ales în parohiile mari, unde pregătirea Darurilor de Liturghie
necesita mai mult timp, acum, preotul iese în fața iconostasului și face rugăciunile
și închinăciunile prescrise în Liturghier.
Troparul Învierii, vers 2.
Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul
ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii Tale; şi când ai înviat pe cei morţi din cele
dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase
Dumnezeul nostru, mărire Ție.

Mărire..., al Mucenicului, vers 4.


Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de
Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul
adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite mucenice
Vavila, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., al Născătoarei, vers 4.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de
Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată
întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel
întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 2.


Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat
înfăşurându-L, şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L L-a pus; dar a treia
zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.

Mărire…,
Mironosițelor femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat: Mirul se cuvine
morţilor cuvios; dar Hristos putrejunii s-a arătat străin. Ci strigaţi: A înviat Domnul,
dăruind lumii mare milă.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.


Preamărită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; pe tine te lăudăm, că prin
crucea Fiului tău iadul s-a surpat şi moartea s-a omorât; cei morţi am înviat şi
vieţii ne-am învrednicit, raiul am luat, desfătarea cea de demult. Pentru acesta
mulţumind, mărim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe Cel puternic şi Unul mult
milostiv.
.
Ectenia mică, apoi a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 2.
Piatra mormântului neoprind a se pecetlui, piatra credinţei, când ai înviat, o ai
dăruit tuturor; Doamne, mărire Ție.

Mărire…,
Ceata ucenicilor Tăi, împreună cu femeile mironosițe, cu un glas se bucură; că
sărbătoare de obşte cu dânşii împreună prăznuim, întru mărirea şi lauda învierii
Tale; şi pentru dânşii, Iubitorule de oameni, Doamne, dăruiește poporului Tău
mare milă.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.


Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a
întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva
s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm:
Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire
Ţie!

Îndată, Binecuvântările Învierii.


În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind,
și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-
l, și din iad pe toți slobozindu-i.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a
îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și
înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar
înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci
spuneți apostolilor Învierea.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar
îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a
înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru
o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și
bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a
îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.


După patimă, femeile mergând la mormânt ca să ungă trupul Tău, Hristoase
Dumnezeule, au văzut îngeri în mormânt şi s-au spăimântat; că glas au auzit de
la dânşii, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

Treptele, vers 2
Antifonul I
Spre cer ridic ochii inimii mele, la Tine, Mântuitorule; mântuieşte-mă cu
strălucirea Ta.
Miluieşte-ne pe noi, cei ce-Ți greşim mult în toată ora, o Hristoase al meu; şi ne
dă dar, mai înainte de sfârșit, să ne pocăim.
Mărire…, Şi acum…,
Sfântului Spirit se cuvine a împărăţi, a sfinţi şi a mişca făptura; că Dumnezeu este
de o fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifonul II.
De n-ar fi fost Domnul întru noi, cine ar fi în stare a se păzi nevătămat de
vrăjmașul și de ucigașul de om ?
Dinţilor lor să nu dai pe robul Tău, Mântuitorule; că asemenea leului se pornesc
asupra mea vrăjmașii mei.
Mărire…, Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt este începătura vieţii și mărirea; că toate cele zidite, ca un
Dumnezeu ce este, le întăreşte, împreună le păzeşte cu Tatăl şi cu Fiul.

Antifonul III.
Cei ce nădăjduiesc în Domnul, se aseamănă muntelui celui sfânt, care nicidecum
nu se clintesc de loviturile lui Veliar.
Spre fărădelegi mâinile să nu-şi întindă cei ce viețuiesc dumnezeieşte; că nu va
lăsa Hristos certării moştenirea Sa.
Mărire…, Şi acum…
Din Spiritul Sfânt izvorăşte toată înţelepciunea; de aici este darul Apostolilor, şi
cu biruință se încununează mucenicii, şi proorocii văd.
Prohimen, vers 2.
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca care ai poruncit şi adunare de
popoare Te va înconjura (Ps 7,6-7).
Stih: Doamne Dumnezeul meu, întru Tine am nădăjduit; mântuiește-mă de toți
cei ce mă prigonesc (Ps 7,1).
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca care ai poruncit şi adunare de
popoare Te va înconjura.
.
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție
mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 2:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

Preotul:
Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul
Dumnezeul nostru să-L rugăm.
Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
P.: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor.
C.: Și spiritului tău.
P.: Din Sfânta Evanghelie după Ioan (21,15-25), citire.
C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.
În vremea aceea, după ce au prânzit, a zis Isus lui Simon-Petru: Simone, fiul
lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne,
Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei.
Isus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis:
Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Isus lui: Păstoreşte oile Mele.
Isus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat,
că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că
Te iubesc. Isus i-a zis: Paşte oile Mele.
Adevărat, adevărat zic ţie: Dacă erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai
unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale şi altul te va
încinge şi te va duce unde nu voieşti.
Iar aceasta a zis-o, însemnând cu ce fel de moarte va preamări pe
Dumnezeu. Şi spunând aceasta, i-a zis: Urmează Mie.
Dar întorcându-se, Petru a văzut venind după el pe ucenicul pe care-l iubea
Isus, acela care la Cină s-a rezemat de pieptul Lui şi I-a zis: Doamne, cine
este cel ce Te va vinde?
Pe acesta deci, văzându-l, Petru a zis lui Isus: Doamne, dar cu acesta ce se
va întâmpla? Zis-a Isus lui: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni,
ce ai tu? Tu urmează Mie.
De aceea a ieşit cuvântul acesta între fraţi, că ucenicul acela nu va muri;
dar Isus nu i-a spus că nu va muri ci: dacă voiesc ca acesta să rămână până
voi veni, ce ai tu?
Acesta este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris
acestea, şi ştim că mărturia lui e adevărată.
Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Isus şi care, dacă s-ar fi scris
cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi
scris. Amin.
C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru
a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos văzând, … apoi, Psalmul 50:
Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :
Mărire…,
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor
noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea
greșelilor noastre.

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :


Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor
Tale, curățește fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2)..
Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața
veșnică și mare îndurare.

Preotul rostește Ectenia, din Liturghier, de la Rânduiala Utreniei.


Urmează cântarea Canonului, vers 1.
Catavasia I
Cruce însemnând Moise, lovind drept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit, trecând
pedestru Israel; iar de-a curmezișul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui
Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui Hristos,
Dumnezeul nostru, să-i cântăm, că s-a preamărit.

Catavasia III
Toiag în chip de taină se primeşte, căci cu odrăslirea a ales preot; iar acum,
Bisericii celei mai înainte neroditoare i-a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi
întărire.

Ectenia mică, apoi


Condacul proorocului, pe tropar vers 2.
Ceata proorocilor împreună cu Moise și cu Aaron, cu bucurie se veselește astăzi,
că s-a plinit sfârșitul proorociei lor asupra noastră. Astăzi strălucește Crucea, prin
care ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule. Cu ale căror rugăciuni îndură-
Te spre noi.
Condacul mucenicului, vers 4.
Măririle credinței în inima ta punându-le, ai păzit-o, sfințite mucenice Vavila,
netemându-te de chinuitori, sluga lui Hristos. Pentru aceasta, păzește-ne pe noi.
Sedealna sfântului, vers 3l.
Fiind aprins de mărturisirea credinței, ai stins credința cea rea a înșelăciunii,
arătând de ocară nedumnezeirea idolilor; și, făcându-te jertfă dumnezeiască arsă
de tot, cu minunile răcorești marginile lumii. Părinte cuvioase, roagă-te lui Hristos
Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
Mărire…, a proorocului, antifon vers 4.
Știindu-te ca pe unul ce ești mai întâi decât toți proorocii, cu credință te lăudăm
credincioșii; că întâi tu ai văzut pe Dumnezeu, pe cât era cu putință oamenilor a-
L vedea.
Și acum..., a Născătoarei, același vers.
Pe sprijinitoarea cea fierbinte a celor din nevoi, pe ajutătoarea noastră și către
Dumnezeu împăciuitoarea, prin care ne-am mântuit din stricăciune, pe
Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii să o fericim.

Catavasia IV
Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, cunoscut-am lucrurile Tale şi am
preamărit dumnezeirea Ta.
Catavasia V
O, de trei ori fericite lemn, pe care s-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul. Prin
care a căzut cel ce a înșelat prin lemn, biruit fiind de Cel ce s-a pironit pe el cu
trupul, de Dumnezeu, Cel ce dă pace sufletelor noastre.
Catavasia VI
În pântecele fiarei celei din mare, Iona, palmele întinzându-și în chipul crucii,
mântuitoarea patimă mai înainte limpede o a închipuit; de unde a treia zi ieşind,
a însemnat învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce cu
trupul s-a răstignit şi cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

Ectenia mică, apoi, Condacul , vers 2.


Înviat-ai din mormânt, atotputernice Mântuitorule, şi iadul văzând minunea s-a
spăimântat, şi morţii au înviat şi zidirea văzând se bucură de Tine; şi Adam
împreună se veseleşte şi lumea Te laudă pururea, Mântuitorul meu.
Icos
Tu eşti lumina celor întunecaţi, Tu eşti învierea tuturor şi viaţa oamenilor, şi pe
toți împreună i-ai înviat, împărăţia morţii prădând, Mântuitorule, şi porţile iadului
sfărâmând, Cuvinte; şi morţii văzând minunea s-au mirat şi toată făptura
împreună se bucură întru învierea Ta, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta toţi
preamărim şi lăudăm umilința Ta, şi lumea Te laudă pururea, Mântuitorul meu.

Catavasia VII
Nebuna poruncă a tiranului celui păgân pe popoare le-a tulburat, suflând cu
ameninţare şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a îngrozit
mânia cea sălbatică, nici focul cel mistuitor; ci împotrivă suflând Spiritul cel de
rouă aducător, în foc fiind, au cântat: Prealăudate Dumnezeule al părinţilor şi al
nostru ești binecuvântat.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L
preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu-
Părintele. Lăudaţi pe Cuvântul Cel ce s-a coborât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi
preaînălţaţi pe Spiritul cel preasfânt, Cel ce dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o


să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu,
Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât
Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea
întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate
neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din
neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi
i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit
către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos,
prin Care lemnul crucii cel de viaţă purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta,
acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:


Că pe Tine Te laudă toate Puterile cerești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului
și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi Luminătorile, pe melodie specială.


Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui,
că sfânt este (Ps 98,5).
După dumnezeiasca înviere, de trei ori pe Petru întrebându-l: Mă iubeşti?,
Domnul l-a pus peste oile Sale mai mare păstor. Care, văzând pe cel pe care-l
iubea Isus, mergând după El, a întrebat pe Stăpânul: Dar acesta ce e? De voi
vrea, a zis, să rămână acesta până ce iarăşi voi veni, ce-ţi este ţie, prietene
Petre?
Mărire..., a Sfântului.
Jertfitor și totodată jertfind lui Hristos jertfă fără de sânge, și cu sângiuirile tale
jertfindu-te dimpreună cu pruncii cei desăvârșiți, te lăudăm pe tine Vavila, sfinte
mucenice.
Şi acum..., a Născătoarei.
O, înfricoșătoare taină! O preamărită minune! Prin moarte moartea cu totul s-a
pierdut. Deci, cine nu te va lăuda pe Tine și cine nu se va închina Învierii Tale,
Cuvinte, nu va preacinsti pe Născătoarea de Dumnezeu, care te-a născut pe Tine
cu trup? Pentru ale cărei rugăciuni mântuiește pe toții din gheenă.
Îndată, pe versul 1, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile
lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule!
(Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se
cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8, ale Învierii, vers 2.


Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor
cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Toată suflarea şi toată făptura pe Tine Te preamăreşte, Doamne; că prin cruce
moartea ai stricat, ca să arăţi popoarelor învierea Ta cea din morţi, ca un singur
Iubitor de oameni.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps
150,1).
Să spună iudeii, în ce chip ostaşii păzitori au pierdut pe Împăratul? Pentru ce
piatra n-a păzit pe Piatra vieţii? Sau pe Cel înmormântat să-L dea, sau Celui
înviat să se închine împreună cu noi, zicând: Mărire mulţimii îndurărilor Tale,
Mântuitorul nostru, mărire Ție.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps
150,2).
Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi! Îngerul care şedea pe piatra mormântului,
acela ne-a vestit nouă, zicând: Hristos, Mântuitorul lumii, a înviat din morţi, şi pe
toate le-a umplut de bună mireasmă. Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).


Înger mai înainte de zămislirea Ta, Doamne, a adus celei pline de har, acel:
Bucură-te! Și tot un înger, la învierea Ta, piatra preamăritului Tău mormânt o a
răsturnat. Acela, în locul întristării, semne de bucurie a vestit; iar acesta, în locul
morţii, pe Domnul, Dătătorul de viaţă, L-a arătat nouă. Pentru aceasta strigăm
Ție: Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, mărire Ție.

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).


Vărsat-au mir cu lacrimi la mormântul Tău femeile și s-a umplut de bucurie gura
lor, când au grăit ele: A înviat Domnul!
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de
strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Să laude neamurile și popoarele pe Hristos Dumnezeul nostru, care de bunăvoie,
pentru noi, cruce a răbdat și în iad până a treia zi a fost; și să se închine Învierii
Lui celei din morți, prin care s-au luminat toate marginile pământului.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe


săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Răstignitu-Te-ai și Te-ai îngropat Hristoase, precum Însuți ai voit; prădat-ai
moartea și ai înviat întru mărire, ca un Dumnezeu și stăpân, dăruind lumii viață
veșnică și mare milă.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale
(Ps 9,1).
Cu adevărat, călcătorilor de lege, pecetluind voi piatra, de o mai mare minune pe
noi ne-ați învrednicit; cunosc aceasta și străjerii, cărora venind de la mormânt le-
ați zis: Spuneți că dormind voi, au venit ucenicii și L-au furat pe El. Dar cine fură
un mort, mai ales și gol fiind? A înviat El însușii cu a Sa putere, ca un Dumnezeu,
lăsând în mormânt cele de îngropare ale Sale. Veniți de vedeți, iudeilor, cum nu
a rupt pecețile Cel ce a călcat moartea, iar neamului omenesc viață nesfârșită i-
a dăruit și mare milă.

Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 8, propriu-zis.


Arătându-Te învăţăceilor Tăi, Mântuitorule, după, înviere, lui Simon, spre
răsplătirea dragostei, i-ai dat păstorirea oilor, adică grija de a le paşte pe ele.
Pentru aceasta ai şi zis: De Mă iubeşti, Petre, paşte mieluşeii Mei, paşte oile
Mele. Iar el, degrabă arătându-și iubirea, despre celălalt învăţăcel a întrebat. Cu
ale căror rugăciuni, Hristoase, păzește turma Ta de lupii care o risipesc pe ea.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 2 .


Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a
întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva
s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm:
Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire
Ţie!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în


toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas
mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare.
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni
bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim
Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule,
unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici
păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre
noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui
Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul
veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit
este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne,
miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul
meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de
trei ori)
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Puterile cerurilor strigă Ție:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Cântăreții: troparul, vers 4:


Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt
și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a
dăruit nouă și mare milă