Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

(Convorbirea lui Isus cu Nicodim).

11 septembrie 2016,
Închinarea Sfintei Cruci.
Cuvioasa Teodora din Alexandria (+sec V).
(V 3; L 1; Ap Galateni 6,11-18; Ev Ioan 3,13-17)

Vecernia
După ce a terminat de rostit Ectenia mare, preotul intră în Altar, pe ușa dinspre
miazăzi și se așează în fața Sfintei Mese. Cântăreții, pe versul de rând, cântă
primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea
mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta
Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește
iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.

Psalmul 140, pe versul 5, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele,
când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor
mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Stihurile următoare se citesc.

Pune Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc
păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii
lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu
ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au
îndulcit,
Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei
sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac
fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am
rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintru mine spiritul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea
aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-
a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti
în pământul celor vii".
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Mântuieşte-mă de cei ce
mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiri ale lui Anatolie, pe versul 3 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Cu crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea
diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc, prin credinţă fiind mântuit, cântare
Ție totdeauna aduce.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Toate s-au luminat cu învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis; şi toată
făptura lăudându-Te, cântare Ție totdeauna aduce.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
(Ps 129,1).
Preamăresc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Spiritului Sfânt;
Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o fiinţă, care
împărăţeşte în veacul veacului.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cinstitei Tale cruci ne închinăm, Hristoase, şi învierea Ta o lăudăm şi o mărim,
căci cu rana Ta noi toţi ne-am vindecat.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine

este îndurarea (Ps 129,3-4).
Lăudăm pe Mântuitorul, care din Fecioară s-a întrupat; că pentru noi s-a
răstignit şi a treia zi a înviat, dăruindu-ne nouă mare milă.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu
cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
La cei ce erau în iad, coborându-se Hristos, a binevestit, zicând: Îndrăzniţi,
acum am învins. Eu sunt Învierea, Eu pe voi vă voi scoate, sfărâmând porţile
morţii.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască
Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Cei ce stăm cu nevrednicie în preacurată casa Ta, cântare de seară înălţăm,
dintru adâncuri strigând: Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai luminat lumea cu
învierea Ta cea de a treia zi, scoate pe poporul Tău din mâna vrăjmașilor Tăi,
Iubitorule de oameni.

2 Stihiri ale Cuvioasei, vers 4.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de
toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Cu trup femeiesc și cu chip bărbătesc ai săvârșit lupte vitejești, din râvna ta cea
necurmată către Dumnezeu; locuind între bărbați, Teodora, ai biruit patimile și
pornirile dezmeirdărilor de tot le-ai înfrânat, prin nevoințe și prin rugăciuni
necontenite.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Sub lumina soarelui acestuia care apune, nu ți s-au descoperit greșelile; dar
Soarelui celui neapus, Cunoscătorul inimilor și Domnului, Cel ce vede cele
tăinuite, fiindu-ți știute păcatele, cu lumină a luminat cugetele ochilor inimii tale.
Pentru aceasta ai grăbit să/I slujești Lui cu postiri necontenite și cu săvârșirea
bunătăților.

1 Stihiră a Mucenicului Autonom, tot pe vers 4, pentru că în ziua de 12

septembrie se încheie sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, iar la vecernie și la
utrenie se pun toate ale sărbătorii.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps
116,2).
Cu bunătăți fiind luminat și cu evlavie împodobit, ai ajuns arhiereu
dumnezeiesc; și ca un soare luminos ai străbătut toată lumea, sădind
pretutindeni propovăduirea credinței și dezrădăcinând înșelăciunea, cu secera
limbii tale, iararhe, de Dumnezeu purtătorule, mare propovăduitorule Autonom.

Mărire…, Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 3.

Cum să nu ne mirăm de nașterea ta cea dumnezeiescă-omenească, cu totul
cinstită? Că ispită de bărbat neluând, ceea ce ești cu totul fără prihană, ai
născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai înainte de veci,
fără de mamă. Care nici cum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau
despărțire, ci a păzit întreagă deosebirea celor două firi. Pentru aceasta, Maică
Fecioară, Stăpână, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele celor ce cu
dreaptă credință te mărturisesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul

îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor
Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne
rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia
înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne
mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt,
Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi,
Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și
Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi,

după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui
sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina
cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic
eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce
dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre
Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminându-se cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luă m aminte.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

După Ectenia stăruitoare, rugăciunea: Învredniceşte-ne, Doamne, apoi Ectenia

celor șase cereri După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile
Stihoavnei, vers 3.
Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai
luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seara, Iubitorule de oameni.

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul

întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Învierea Ta cea de viaţă dătătoare, Doamne, toată lumea a luminat şi făptura
cea stricată o a chemat. Pentru aceasta, de blestemul lui Adam scăpându-ne,
strigăm: Atotputernice, Doamne, mărire Ție.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Dumnezeu neschimbat fiind, cu trupul pătimind, Te-ai schimbat; pentru care
făptura, nerăbdând să Te vadă răstignit, cu frică s-a tulburat şi, suspinând,
laudă îndelungă răbdarea Ta; şi coborându-Te în iad, a treia zi ai înviat, dăruind
lumii viaţă şi mare milă.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Ca să răscumperi din moarte neamul nostru, Hristoase, moarte ai răbdat; şi a
treia zi, din morţi înviind, împreună cu Tine ai înviat pe cei ce Te cunosc pe Tine
Dumnezeu, şi lumea ai luminat, Doamne, mărire Ție.

Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, același vers.

De la dumnezeiescul Spirit, cu voia Tatălui ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, pe
Cel ce este din Tatăl, fără de mamă, mai înainte de veci; și pentru noi, din tine,
fără de tată, cu trupul L-ai născut și prunc cu lapte L-ai hrănit. Pentru aceasta
nu înceta a-L ruga să mântuiască sufletele noastre.
Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32) și
celelalte.

Apoi Troparul Învierii, vers 3.

Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti, că a făcut
biruinţă cu braţul Său, Domnul; călcat-a cu moartea pe moarte, începător
învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii
mare milă.

Mărire..., troparul Cuvioasei, vers 8.

Întru tine , maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai
urmat lui Hristos; și, lucrând, ai învățat să nu se uite la trup că este trecător; ci
să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii
împreună se bucură, cuvioasă Teodora, spiritul tău.
Și acum..., al Născătoarei, vers 8.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care
cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece
cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni,
Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe
Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel
deznădăjduit.
Preotul face Încheierea.

Utrenia
După obișnuitul început, cântăreții pe melodia troparului versului de rând 3:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel
ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
În unele locuri, mai ales în parohiile mari, unde pregătirea Darurilor de Liturghie
necesita mai mult timp, acum, preotul iese în fața iconostasului și face
rugăciunile și închinăciunile prescrise în Liturghier.

Apoi Troparul Învierii, vers 3.

Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti, că a făcut
biruinţă cu braţul Său, Domnul; călcat-a cu moartea pe moarte, începător
învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii
mare milă.

Mărire..., troparul Cuvioasei, vers 8.

Întru tine , maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai
urmat lui Hristos; și, lucrând, ai învățat să nu se uite la trup că este trecător; ci
să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii
împreună se bucură, cuvioasă Teodora, spiritul tău.
Și acum..., al Născătoarei, vers 8.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care
cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece
cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni,
Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe
Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel
deznădăjduit.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 3.
Hristos din morţi a înviat, începătura celor adormiţi, începătorul zidirii şi
făcătorul tuturor celor făcute; firea cea stricată a neamului nostru întru Sine o a
înnoit. Nu vei mai stăpâni de acum, moarte, că Stăpânul tuturor puterea Ta o a
zdrobit.
Mărire…,
Cu trupul moarte gustând, Doamne, amărăciunea morţii o ai tăiat cu învierea
Ta, şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemul cel de demult nimicind,
apărătorule al vieţii noastre, Doamne, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-se, a
strigat către tine, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ție?
Ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta, precum
mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.

Ectenia mică, apoi a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 3.

De neschimbarea Dumnezeirii Tale şi de patima Ta cea de bunăvoie, Doamne,
spăimântându-se, iadul s-a tânguit: Mă cutremur de Ipostasul cel nestricat al
trupului, văd pe Cel nevăzut în chip tainic luptându-se cu mine. Pentru aceasta
şi cei pe care îi ţin, cântă: Mărire, Hristoase, învierii Tale.
Mărire…,
Taina cea necuprinsă şi neînțeleasă a răstignirii şi cea de negrăit a învierii, o
cuvântăm credincioşii; că astăzi moartea şi iadul s-au prădat, iar neamul
omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat. Pentru aceasta, cu mulţumire
strigăm: Mărire, Hristoase, învierii Tale.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Pe Cel necuprins şi nemărginit, pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Spiritul, în
pântecele tău L-ai cuprins tăinuit, Maică a lui Dumnezeu. Una şi neamestecată
lucrare a Treimii am cunoscut, că e preamărită în lume prin nașterea ta. Pentru
aceasta, cu mulţumire strigăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.

Îndată, Binecuvântările Învierii.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată
biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind,
și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-
l, și din iad pe toți slobozindu-i.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a
îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și
înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se;
dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai
plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns;
iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți?
Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi
întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și
bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a
îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

Urmează Ectenia mică, cu Exclamațiunea: Că s-a binecuvântat numele Tău și

s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și
pururea și în vecii vecilor. Amin.

După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.

Spăimântând cu vederea, rourând cu graiurile, îngerul strălucitor a zis
purtătoarelor de mir: Pentru ce căutați pe Cel viu în mormânt? A înviat,
deşertând mormintele. Cunoașteți pe Cel neschimbat, ca schimbător al
stricăciunii; ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale, că ai
mântuit neamul omenesc.
Treptele, vers 3.
Antifonul I
Robia Sionului tu o ai scos din Babilon; şi pe mine din patimi la viaţă mă scoate,
Cuvinte.
Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, secera-vor cu bucurie spice
de viață veșnică.

Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt toată buna dăruire, precum prin Tatăl şi prin Fiul, împreună
străluceşte, întru care toate viază şi se mişcă.

Antifonul II.
De n-ar zidi Domnul casa virtuţilor, în zadar ne-am osteni; dar ocrotindu-ne El
sufletul, nimeni nu va strica cetatea noastră.
Cei ce din rodul pântecelui, prin Spiritul, fii s-au făcut Ție, ca şi Tatălui,
Hristoase, sunt pururea sfinţii.

Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit se vede toată sfinţenia, înţelepciunea, că dă fiinţă la toată
făptura; Acestuia să ne închinăm, ca şi Tatălui şi Cuvântului, că Dumnezeu
este.

Antifonul III.
Cei ce se tem de Domnul umblă fericiţi în cărările poruncilor, că vor mânca tot
rodul cel de viaţă.
Veseleşte-Te, Începătorul păstorilor, văzând pe fiii Tăi împrejurul mesei Tale,
purtând stâlpări de fapte bune.

Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este toată bogăţia măririi, din care vine darul şi viaţa la toată
făptura; că împreună este lăudat cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Prohimen, vers 3.
Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu
se va clinti (Ps 95,10).
Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă (Ps 32,3).
Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu
se va clinti.

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție

mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 3:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
.
Apoi se citeşte prima Evanghelie a Învierii (Mt 28,16-20).
Învierea lui Cristos…, Psalmul 50 şi celelalte.

Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :

Mărire…,
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor
noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea
greșelilor noastre.

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor
Tale, curățește fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2)..
Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă
viața veșnică și mare îndurare.

Preotul rostește Ectenia : Mântuiește, Dumnezeule poporul Tău

Urmează cântarea Canonului, vers 1.

Catavasia I
Cruce însemnând Moise, lovind drept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit,
trecând pedestru Israel; iar de-a curmezișul lovind-o, a împreunat-o împotriva
carelor lui Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui
Hristos, Dumnezeul nostru, să-i cântăm, că s-a preamărit.
Catavasia III
Toiag în chip de taină se primeşte, căci cu odrăslirea a ales preot; iar acum,
Bisericii celei mai înainte neroditoare i-a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi
întărire.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:

Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului
Spirit, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin.

Condacul sfantului Autonom, pe tropar vers 2.

Trupul tău cu postiri topindu-ți, cu neadormite rugăciuni pe Făcătorul ai rugat
pentru păcatul tău, ca să iei iertare desăvârșită; și ai luat iertare, calea pocăinței
arătând.
Sedealna Cuvioasei, pe antifon vers 4.
Cu sihăstrie ți-ai luminat sfințita ta podoabă și te-ai adus ca un prinos lui
Dumnezeu Celui ca s-a întrupat, Teodora de Dumnezeu însuflată; și luând de la
El dar de vindecări, alungi negura bolilor, fericită, și te rogi ca să ne mântuim
toți cei ce te lăudăm pe tine.
Mărire…, a sfântului.
Îndoită cununa nestricăciunii ți-a dăruit ție, Hristos, preafericite, ca un nevoitor și
ca uniu cinstit, iararhe Autonom; căci cu aceasta ai adus jertfă fără de sânge;
iar cu mucenicia, cu adevărat ai râvnit dumnezeieștii Lui patimi. Pentru aceasta,
te-ai învrednicit de fericirea Lui cea neveștejită.
Și acum..., a sărbătorii.
Iuda, mărește-te, și Davide, întărește-te; Adame, înnoiește-te și Levi, veselește-
te, că din voi s-a născut mie Hristos. Încordează-ți canonul, scriitorule de
cântări, și spune: Cine este Fecioara care s-a născut? Este Maica lui Hristos
Dumnezeu, hrănitoarea Vieții noastre.

Catavasia IV
Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, cunoscut-am lucrurile Tale şi am
preamărit dumnezeirea Ta.
Catavasia V
O, de trei ori fericite lemn, pe care s-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul.
Prin care a căzut cel ce a înșelat prin lemn, biruit fiind de Cel ce s-a pironit pe el
cu trupul, de Dumnezeu, Cel ce dă pace sufletelor noastre.
Catavasia VI
În pântecele fiarei celei din mare, Iona, palmele întinzându-și în chipul crucii,
mântuitoarea patimă mai înainte limpede o a închipuit; de unde a treia zi ieşind,
a însemnat învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce cu
trupul s-a răstignit şi cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:

Că Tu ești Împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre și Ție mărire înălțăm,
Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi, Condacul , vers 3.
Înviat-ai astăzi din mormânt, Milostive, şi pe noi din porţile morţii ne-ai scos;
astăzi Adam saltă şi Eva se bucură, iar proorocii dimpreună cu patriarhii laudă
neîncetat puterea cea dumnezeiască a stăpânirii Tale.

Icos
Cerul și pământul astăzi să salte și pe Hristos-Dumnezeu cu un gând să-L
laude; că pe cei legați i-a ridicat din morminte. Se bucură împreună toată
făptura, aducând Făcătorului a toate și Mântuitorului nostru cântări vrednice; că
astăzi pe oameni, din iad scoțându-i, ca un dătător de viață, la ceruri împreună
i-a ridicat și a surpat trufia vrăjmașului, iar porțile iadului le-a zdrobit cu puterea
cea dumnezeiască a stăpânirii Sale.

Catavasia VII
Nebuna poruncă a tiranului celui păgân pe popoare le-a tulburat, suflând cu
ameninţare şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a îngrozit
mânia cea sălbatică, nici focul cel mistuitor; ci împotrivă suflând Spiritul cel de
rouă aducător, în foc fiind, au cântat: Prealăudate Dumnezeule al părinţilor şi al
nostru ești binecuvântat.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L
preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu-
Părintele. Lăudaţi pe Cuvântul Cel ce s-a coborât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi
preaînălţaţi pe Spiritul cel preasfânt, Cel ce dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-

o să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu,
Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât
Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea
întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici
toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din
neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei
flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a
grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos,
prin Care lemnul crucii cel de viaţă purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru
aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:

Că pe Tine Te laudă toate Puterile cerești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului
și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi Luminătorile, pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui,
că sfânt este (Ps 98,5).
Cu învăţăceii să ne suim în muntele Galileei, prin credinţă să vedem pe Hristos
grăind, că a luat putere peste cele de sus şi peste cele de jos; să auzim cum
învaţă a boteza toate neamurile, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Spirit, şi a petrece cu ai Săi, precum a făgăduit, până la sfârşitul veacului.
Mărire..., a Sfintei.
Schimbându-ți portul tău ai locuit necunoscută între monahi, mireasă a lui
Hristos, Teodora. Și, o, minune! Cum pentru dragostea cea dumnezeiască ai
suferit năpasta cea fără dreptate, biruind pe cel ce a înșelat odinioară pe Eva,
maică cuvioasă.
Şi acum..., a Născătoarei.
Cu învățăceii împreună te-ai bucurat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că ai
văzut pe Hristos înviat din mormânt a treia zi, precum a zis. Cărora s-a și arătat,
învățându-i și arătându-le cele mai bune și poruncindu-le să boteze în Tatăl și
în Fiul și în Spiritul, ca să ne încredințăm noi de învierea Lui, și să te mărim pe
tine, Fecioară.

Îndată, pe versul 3, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de

Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule!
(Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie
se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4 și ale lui Anatolie 4, vers 3.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor
cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Veniţi, toate popoarele, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşătoare, că Hristos,
Mântuitorul nostru, Cuvântul cel dintru început, s-a răstignit pentru noi, şi de
bunăvoie s-a îngropat şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate. Aceluia să
ne închinăm.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps
150,1).
Spus-au toate minunile păzitorii Tăi, Doamne; că adunarea deşertăciunii a
umplut de daruri dreapta lor, socotind să ascundă învierea Ta, pe care lumea o
preamăreşte; îndură-Te spre noi.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps
150,2).
Toate s-au umplut de bucurie, luând dovedirea învierii; că Maria Magdalena la
mormânt a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veșmintele strălucind şi
zicând: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? Nu este aici, ci a înviat, precum a zis,
mergând mai înainte în Galileea.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps

150,3).
Întru lumina Ta, Stăpâne, vom vedea lumina, iubitorule de oameni; că ai înviat
din morţi, dăruind mântuire neamului omenesc, ca să Te preamărească toată
făptura, pe Tine cel singur fără de păcat, îndură-Te spre noi.

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Ca pe o cântare de dimineaţă mironosiţele femei Ți-au adus lacrimile, Doamne,
că având miresme cu bun miros, la mormântul Tău au ajuns, grăbindu-se să
ungă preacurat trupul Tău. Îngerul şezând pe piatră le-a binevestit: Ce căutaţi
pe Cel viu cu cei morţi? Că moartea călcând, a înviat ca un Dumnezeu, dând
tuturor mare milă.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de
strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Strălucind îngerul la mormântul Tău cel făcător de viaţă, purtătoarelor de mir a
grăit: Deşertat-a mormintele Răscumpărătorul, prădat-a iadul şi a înviat a treia
zi, ca un Dumnezeu şi atotputernic.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe

săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
În mormânt Te-a căutat, venind în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena; şi
neaflându-Te se tânguia și plângea, strigând: Vai mie, Mântuitorul meu! Cum
Te-au furat, Împărate al tuturor? Iară doi îngeri de lumină purtători din lăuntrul
mormântului au strigat: De ce plângi, femeie? Plâng, a zis, că au luat pe
Domnul meu din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus. Dar întorcându-se și
văzându-Te, îndată a strigat: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ție.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale
(Ps 9,1).
Iudeii au închis în mormânt Viaţa, iară tâlharul cu graiul a deschis raiul, strigând
şi grăind: Cel ce cu mine și pentru mine ai fost răstignit, și împreună cu mine ai
fost pironit pe lemn, şi Te-ai arătat mie cu Tatăl împreună pe scaun șezând. Că
Acesta este Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce are mare milă.

Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 3, propriu-zis.

În munte mergând învăţăceii, pentru înălţarea cea de pe pământ, înaintea lor a
stat Domnul şi s-au închinat Lui. Iar Domnul, arătându-le că i s-a dat toată
puterea în cer şi pe pământ, i-a trimis în lume ca să propovăduiască Învierea
Lui cea din morţi şi înălţarea la ceruri. Acestora le-a şi făgăduit că în veci va
petrece cu ei Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 5 .

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a
întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva
s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând
strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa,
mărire Ţie!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în

toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu
glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare.
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni
bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi
mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule,
unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici
păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre
noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui
Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul
veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit
este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne,
miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul
meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de
trei ori)
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Puterile cerurilor strigă Ție:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Cântăreții: troparul, vers 4:

Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din
mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte,
biruință ne-a dăruit nouă și mare milă