Sunteți pe pagina 1din 13

Duminica a 27-a după Rusalii

(Vindecarea femeii gârbove).


4 decembrie 2016
Sfânta martiră Varvara (+sec III);
Sfântul Ioan Damaschinul (+ 749).
(V 7; L 2; Ap Efeseni 6,10-17; Ev Luca 13,10-17)

Vecernia
La Doamne, strigat-am…

Psalmul 140, pe versul 7, propriu-zis.


Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când
strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele,
ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Se pun Stihirile pe 10.


3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiră a lui Anatolie, pe versul 7 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Veniţi să ne bucurăm în Domnul, Cel ce a sfărâmat puterea morţii şi a luminat neamul
omenesc, împreună cu cei fără de trup, zicând: Ziditorule şi Mântuitorule al nostru, mărire
Ție.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cruce și înmormântare ai răbdat, Mântuitorule, pentru noi; şi cu moartea, ca un
Dumnezeu, moartea ai omorât. Pentru aceasta, ne închinăm învierii Tale celei de a treia
zi. Doamne, mărire Ție.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps
129,1).
Apostolii, văzând învierea Ta, Ziditorule, s-au mirat, grăind lauda îngerească: Aceasta
este mărirea Bisericii, aceasta este bogăţia împărăţiei. Cel ce ai pătimit pentru noi,
Doamne, mărire Ție.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
De ai şi fost prins, Hristoase, de către bărbaţii cei fărădelege, dar Tu eşti Dumnezeul meu
şi nu mă ruşinez. Bătut ai fost peste spate, dar nu mă lepăd; pe cruce ai fost pironit şi nu
tăinuiesc. Întru învierea Ta mă laud, că moartea Ta este viaţa mea. Atotputernice şi
iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ție.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este
îndurarea (Ps 129,3-4).
Proorocia lui David împlinind, mărirea cea părinteasca învăţăceilor, în Sion, o a
descoperit Hristos, lăudat și preamărit arătându-se pururea, cu Tatăl şi cu Sfântul Spirit.
Mai întâi adică, fără trup ca un Cuvânt, iar mai pe urmă, pentru noi întrupându-se şi
omorât fiind ca un om, şi înviind după voia Sa, ca un iubitor de oameni.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău,
sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Coborâtu-Te-ai la iad, Hristoase, precum ai voit, prădat-ai moartea ca un Dumnezeu şi
Domn, şi ai înviat a treia zi, împreună înviind pe Adam din legăturile iadului şi din
stricăciune, pe cel ce strigă şi grăieşte: Mărire învierii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în
Domnul (Ps 129,6b).
În mormânt ai fost pus, ca şi cel ce doarme, Doamne, şi ai înviat a treia zi, ca un puternic,
întru tărie, împreună înviind pe Adam din stricăciunea morţii, ca un atotputernic.

Apoi 2 Stihiri ale Muceniței, vers 2.


Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate
fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Când preafericita Iuliana a văzut în locul cel înfricoșător al chinurilor pe mărita muceniță
Varvara chinuită cu bătăi și sfâșiindu-i-se tot trupul cu felurite chinuri, cu lacrimi fierbinți
a strigat: Cuvinte al lui Dumnezeu învrednicește-mă de acum să fiu și eu părtașă acesteia,
Iubitorule de oameni.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Un singur cuget având cu adevărat pentru dreapta cinstire de Dumnezeu Sfintele Varvara
și Iuliana s-au luptat cu vrăjmașul și, biruindu-l deplin s-au învrednicit de mărire de la
Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta nimicind boala pierzătoarelor patimi, dau tuturor
credincioșilor vindecări.

1 Stihiră a Cuviosului, vers 8.


Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Cum te vom numi pe tine, sfinte? Ioan cuvântătorul de Dumnezeu sau David alcătuitorul
de dulci cântări? Alăută insuflată de Spirit dumnezeiesc, sau fluier păstoresc care
îndulcește auzul și cugetul și veselește adunările Bisericii? Cu cuvintele tale cele dulci ca
mierea luminând marginile, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Mărire…, a martirei, vers 6.


Părăsind locul tău de naștere, neamul și avuția, Varvara, si urând pe nelegiuitul tău
părinte, ai iubit pe Dumnezeu, Căruia te-ai făcut mireasă și ai ajuns mare pe drumul tău
către Dumnezeu. Pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 7 .


Maică te-ai cunoscut mai pe sus de fire, Născătoare de Dumnezeu, şi Fecioară ai rămas
mai pe sus de cuvânt şi de înţelegere. Și minunea naşterii tale limba nu poate tâlcui; că
neobișnuită fiind zămislirea, Preacurată, necuprins este și chipul naşterii; că unde vrea
Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii. Pentru aceasta, pe tine toţi știindu-te Maică a lui
Dumnezeu, ne rugăm ţie cu deadinsul: Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.


Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe tropar vers 7.
Înviat-ai din mormânt, Mântuitorul lumii, şi deodată cu trupul Tău împreună ai ridicat pe
oameni, Doamne, mărire Ție.

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere
şi S-a încins (Ps 92,1).
Celui ce a înviat din morţi şi a luminat toate, veniţi să i ne închinăm; că din tirania iadului
ne-a dezlegat prin învierea Sa cea de a treia zi, viaţă dăruindu-ne şi mare milă.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).


La iad coborându-Te, Hristoase, moartea ai prădat, şi a treia zi înviind, pe noi împreună
ne-ai înviat, pe cei ce preamărim învierea Ta cea atotputernică, Doamne, iubitorule de
oameni.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Înfricoşător Te-ai arătat, Doamne, în mormânt zăcând, ca şi cel ce doarme; înviind a treia
zi, ca un puternic, pe Adam împreună l-ai înviat, pe cel ce strigă: Mărire învierii Tale,
Unule, Iubitorule de oameni.

Mărire…, a Cuviosului, vers 6.


Cuvioase părinte în tot pământul a ieșit vestirea faptelor tale. Pentru aceasta în ceruri ai
aflat plata ostenelilor tale; mulțimile demonilor le-ai pierdut; cetele îngerești le-ai ajuns,
a căror viață fără prihană a râvnit-o. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace
sufletelor noastre.
Și acum…, a Născătoarei, vers 6.
Făcătorul şi Răscumpărătorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele
tău ieşind. întru mine îmbrăcându-se, din blestemul cel de odinioară pe Adam l-
a mântuit. Pentru aceasta, ţie, Preacurată, că Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei
cu adevărat, fără tăcere strigăm, ca şi îngerul: Bucură-te! Bucură-te Stăpână,
ajutătoarea şi acoperemântul şi mântuirea sufletelor noastre.

La Tropare
Troparul Învierii, vers 7.
Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul
ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii Tale; şi când ai înviat pe cei morţi din cele
dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase
Dumnezeul nostru, mărire Ție.

Apoi, troparul Muceniței, vers 4.


Pa Sfânta Varvara să o cinstim; că a sfărâmat cursele vrăjmașului și ca o
vrăbioară s-a izbăvit de ele cu ajutorul armei crucii, preacinstita.

Mărire..., al Cuviosului, vers 8.


Îndreptătorule al dreptei credințe, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al
curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Ioane
înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută spirituală roagă-te lui Hristos
Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei, același vers.


Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioara și răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu
moartea pe moarte ai prădat și învierea ai arătat, ca un Dumnezeu; nu trece cu vederea pe
cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe
Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi; și
mântuiește, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !

Utrenia

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 7:


Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine
întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 7.
Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul
ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii Tale; şi când ai înviat pe cei morţi din cele
dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase
Dumnezeul nostru, mărire Ție.

Apoi, troparul Muceniței, vers 4.


Pa Sfânta Varvara să o cinstim; că a sfărâmat cursele vrăjmașului și ca o
vrăbioară s-a izbăvit de ele cu ajutorul armei crucii, preacinstita.

Mărire..., al Cuviosului, vers 8.


Îndreptătorule al dreptei credințe, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al
curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Ioane
înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută spirituală roagă-te lui Hristos
Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei, același vers.


Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioara și răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu
moartea pe moarte ai prădat și învierea ai arătat, ca un Dumnezeu; nu trece cu vederea pe
cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe
Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi; și
mântuiește, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 7.


Viaţa în mormânt a zăcut şi pecete de piatră s-a pus; ca pe un împărat adormit ostaşii au
străjuit pe Hristos şi îngerii L-au preamărit ca pe un Dumnezeu fără de moarte, şi femeile
au strigat: Înviat-a Domnul, dăruind lumii mare milă.
Mărire…,
Cel ce cu înmormântarea Ta cea de trei zile moartea ai prădat, şi pe omul cel decăzut cu
învierea Ta cea aducătoare de viaţă l-ai înviat, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de
oameni; mărire Ție.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.


Pe cel ce s-a răstignit pentru noi şi a înviat, Hristos Dumnezeu, şi a surpat puterea morţii,
neîncetat roagă-L, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, să mântuiască sufletele noastre.

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 7.


Pecetluit fiind mormântul, Cel ce eşti Viaţa, din mormânt ai răsărit, Hristoase
Dumnezeule, şi uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor ai stătut, Învierea tuturor, Spirit
drept printr-înşii înnoindu-ne, după mare mila Ta.

Mărire…,
La mormânt alergând şi cu lacrimi mir aducând, şi ostaşii păzindu-Te pe Tine, Împăratul
tuturor, femeile grăit-au întru sine: Cine ne va răsturna nouă piatra? Şi glas fără de trup
au auzit, zicând: Înviat-a Îngerul sfatului celui mare, Cel ce a călcat moartea.
Atotputernice şi necuprinsule, Doamne, mărire Ție.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.


Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, limanul şi
folositoarea neamului omenesc, că din tine s-a întrupat Răscumpărătorul lumii; că singură
eşti maică şi fecioară, pururea binecuvântată şi preamărită; roagă-te lui Hristos
Dumnezeu, pace să se dăruiască la toată lumea.

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.


În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea
morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți
slobozindu-i.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel
ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că
Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea
lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor
Învierea.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar
îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat
din mormânt ca un Dumnezeu.

Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o
ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie
Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce
s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.


Cel ce ai luat chipul nostru şi cu trupul cruce ai răbdat, mântuieşte-mă cu învierea Ta,
Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.

Treptele, vers 7.
Antifonul I.
Robia Sionului din rătăcire o ai întors; şi pe mine, Mântuitorule, viază-mă, scoţându-mă
din robia patimii.
Cel ce seamănă în austru necazuri și postiri cu lacrimi, acela va secera mănunchi de
bucurie veşnică, pururea hrănitoare.
Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este izvorul dumnezeieştilor vistierii, din care este înţelepciunea,
înţelegerea, frica. Aceluia laudă, mărire, cinste şi putere se cuvine.

Antifonul II.
De n-ar zidi Domnul casa sufletului, în zadar ne-am osteni; că fără de Acela, nici lucrarea,
nici cuvântul nu se împlineşte.
Din rodul pântecelui, Sfinţii, mişcându-se de Spiritul, rodesc învăţături părinteşti ale
moștenirii de fii.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit au fiinţă toate; că înaintea tuturor Dumnezeu este, stăpânirea a toate,
lumina neapropiată, viaţa tuturor.

Antifonul III.
Cei ce se tem de Domnul, căile vieţii aflând, acum şi pururea se vor ferici cu mărire
neamestecată.
Împrejurul mesei tale ca nişte odrasle văzând pe fii tăi, bucură-te şi te veseleşte,
aducându-i la Hristos, mai marele păstorilor.

Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este adâncul darurilor, bogăţia măririi, adânc mare de judecăţi; că
întocmai mărit și închinat este cu Tatăl şi cu Fiul.

Prohimen, vers 7.
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în
sfârşit! (Ps 9,32)
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în
sfârşit!

După Exclamaţiune, cântăreții, pe tropar vers 7:


Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

Evanghelia a doua a Învierii (Marcu 16,1-8).


Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi
sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…


Apoi, Psalmul 50:
Urmează cântarea Canonului.
Începând cu 21 noiembrie, de Sărbătoarea Intrării în templu a Maicii Domnului și până
pe 31 decembrie, se cântă Catavasiile Nașterii Domnului..
Catavasia I
Hristos se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-
vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L, popoare, că s-a preamărit.
Catavasia III
Fiului, Celui născut fără străcăciune din Tatăl mai înainte de veci, și mai pe urmă din
Fecioara întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat
fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne.

După Ectenia mică, Condacul Cuviosului, tropar vers 4.


Pe scriitorul de cântări și cinstitul grăitor de Dumnezeu, pe învățătorul Bisericii, pe
dascălul și luptătorul împotriva vrăjmașilor, pe Ioan să-l lăudăm. Că luând crucea
Domnului toată înșelăciunea eresurilor a alungat și ca un cald mijlocitor către Dumnezeu
tuturor cere iertare de greșeli.
Icosul Cuviosului
Îndreptătorului Bisericii, învățătorului și slujitorului, ca unui tâlcuitor al celor negrăite,
cu un glas să-i strigăm: Cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu deschide gura noastră și
ne învrednicește să grăim cuvintele învățăturilor tale. Că te-ai arătat apropiat Treimii și
ca un soare luminând în lume ai strălucit cu minunile și cu învățăturile ca și Moise. Și în
legea Domnului stăruind totdeauna cu cuvântul și cu fapta te-ai făcut luminător, rugându-
te neîncetat să se dea iartare de greșeli tuturor credincioșilor.
Sedeala sfintei, vers 3.
Cu prilejul chinurilor tale pe toți i-ai înspăimântat; că ai răbdat bătăi de la tirani, legături,
chinuri și temniță, Varvara preafericită. Pentru aceasta și cunună din ceruri ai primit de la
Dumnezeu, pe care L-ai iubit cu totul și ai alergat la Dânsul. Acela ți-a dat ție să izvorăști
și vindecări oamenilor, muceniță.
Mărire…, a cuviosului, vers 1.
Lăudăm cinstitele și sfintele lupte pe care le-ai purtat cu adevărat pentru Biserică, cinstim
cu cântări sfintele viersuiri, pe care ni le-ai lăsat spre lauda Domnului și spre veselia
credincioșilor, Ioane preaminunate, vrednicule de laudă.
Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Minunea cea uimitoare a zămislirii și chipul cel negrăit al nașterii întru tine s-au făcut
cunoscute, curată pururea Fecioară. Mintea mi se înfricoșează și cugetul mi se
înspăimântă de mărirea ta ce se întinde asupra tuturor, spre mântuirea sufletelor noastre.

Catavasia IV
Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel
lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de
bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Dumnezeul păcii fiind, Tată al îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare L-ai trimis
nouă, dăruindu-ne pacea; deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, dis-de-
dimineață venind, Te preamărim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Catavasia VI
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar
Cuvântul, în Fecioară sălășluindu-se și trup luând, ieșit-a lăsând-o nestricată; că Cel ce n-
a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut a păzit-o nevătămată.

Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 7.


Nu va mai putea încă stăpânia morţii să ţină legaţi pe oameni, că Hristos a venit,
sfărâmând şi dezlegând puterile ei. Legat este iadul. Proorocii cu un glas se bucură, zicând
celor cu credinţă: Sosit-a Mântuitorul, ieşiţi credincioşilor la înviere.
Icos
S-au cutremurat cele de dedesubt astăzi, iadul şi moartea, de Unul din Treime; pământul
s-a cutremurat şi portarii iadului văzându-Te s-au spăimântat; iar făptura toată, cu prorocii
bucurându-se, cântă Ție cântare de biruinţă, Răscumpărătorului nostru Dumnezeu, Celui
ce ai stricat acum puterea morţii. Să cântăm şi să strigăm: Pe Adam şi pe cei din Adam,
lemnul acesta iarăşi i-a ridicat. Ieşiţi, credincioşilor, la înviere.

Catavasia VII
Tinerii, în dreapta credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de
groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul
părinților, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L
preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire: că n-a ars pe tinerii
pe care i-a primit, precum nici focul dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat.
Pentru aceasta, cântând să strigăm: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L
preaînalțe întru toți vecii.

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!


Catavasia IX
Mărește, suflete al meu, pe Împăratul, Cel ce s-a născut în peșteră din Fecioara.
Taină străină văd și minunată, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea
sălășluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L îl
mărim.

Ectenia mică,
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt
este (Ps 98,5).
Piatra văzând-o răsturnată, purtătoarele de mir s-au bucurat că au văzut pe un
tânăr şezând în mormânt şi acela le-a zis: Iată, Hristos a înviat, spuneţi
învăţăceilor, împreună şi lui Petru: Mergeţi de grabă în muntele Galileei; acolo se
va arăta vouă, precum a spus mai înainte prietenilor.

Mărire...,
Darul vindecărilor primind de la Dumnezeu, Varvara preamărită, roagă pe Dumnezeu,
Stăpânul tuturor, să vindece bolile celor ce aleargă la tine cu credință și să mântuiască pe
toți de nevoi, de neputința cea vătămătoare și de bolile sufletești.

Şi acum..., a Născătoarei.
Îngerul a adus Fecioarei, mai înainte de zămislirea Ta, Hristoase, vestea cea bună,
zicându-i: Bucură-te! Și tot îngerul a răsturnat piatra mormântului Tău. Acela a adus, în
locul întristării, semne de bucurie negrăită, iar acesta în locul morții, pe Tine dătătorule
de viață, propovăduindu-Te și mărindu-Te, și spunând femeilor și ucenicilor învierea.

Îndată, pe versul 7, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.


Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L
pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine
cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, ale lui Anatolie 4, pe vers 7.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui
(Ps 149,9).
Înviat-a Hristos din morţi, dezlegând legăturile morţii. Binevesteşte, pământule, bucurie
mare! Lăudaţi, ceruri, mărirea lui Dumnezeu.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus, Cel singur fără de
păcat.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Învierii lui Hristos închinându-ne nu încetăm; că El ne-a mântuit de fărădelegile noastre;
Sfânt este Domnul Isus, Cel ce a arătat învierea.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).


Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Că, pentru noi Dumnezeu este
intre oameni; pentru firea cea stricată Cuvântul trup s-a făcut şi a locuit întru noi, pentru
cei nemulţămitori, Făcătorul de bine; pentru cei robiţi, Răscumpărătorul; pentru cei ce
şedeau întru întuneric, Soarele dreptăţii; pe cruce, Cel fără prihană; în iad, Lumina; în
moarte, Viaţa; Învierea pentru cei căzuţi. Către Care să strigăm: Dumnezeul nostru,
mărire Ție.

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).


Porţile iadului le-ai sfărmat, Doamne, şi stăpânia morţii ai surpat, cu puternică tăria Ta;
şi împreună ai ridicat pe morţii cei ce din veac dormeau în întuneric, cu dumnezeiască şi
mărită învierea Ta, ca un împărat al tuturor şi Dumnezeu atotputernic.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare.


Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Veniţi să ne bucurăm în Domnul şi să ne veselim întru învierea Lui; că pe cei morţi
împreună i-a ridicat din legăturile cele nedezlegate ale iadului; şi a dăruit lumii, ca un
Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi
până în sfârșit (Ps 9,32).
Îngerul strălucind a şezut pe piatra mormântului Celui de Viaţă primitor, şi femeilor
mironosiţe a binevestit, grăind: Înviat-a Domnul, pe cum mai înainte a zis. Spuneţi
învăţăceilor Lui că va merge mai de voi în Galileea, iar lumii dăruiește viaţă veşnică şi
mare milă.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Pentru ce ați nesocotit Piatra cea din capul unghiului, o, călcătorilor de lege? Aceasta este
Piatra pe care a aşezat-o Dumnezeu în Sion, Cel ce din piatră a izvorât apă în pustie şi
nouă, din coasta Sa, ne-a izvorât nemurire. Aceasta este Piatra care din muntele cel
fecioresc, fără de poftă bărbătească, s-a tăiat, Fiul Omului, Cel ce va să vină pe norii
cerului Cel vechi de zile, precum a zis Daniel; şi veșnică este împărăţia Lui.
Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 2.
Cu miresme venind femeile cele ce au fost cu Maria, și nepricepându-se cum vor putea
să-și îndeplinească dorirea, li s-a arătat piatra răsturnată și dumnezeiesc tânăr potolind
tulburarea sufletelor lor, a zis: A înviat Isus Domnul. Pentru aceasta spuneți vestitorilor
Lui ucenici, să meargă în Galileea și-L vor vedea pe El înviat din morți, ca pe un dătător
de viață și Domnul.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 7.


Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din
tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea
s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase,
Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate
ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte
pe antifonul versului de rând.

Apoi troparul, pe vers 8:


Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe
toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis
la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate