Sunteți pe pagina 1din 11

Duminica a 28-a după Rusalii

(a Sfinților Strămoși ai Domnului;


Pilda celor poftiți la cină).
11 decembrie 2016
Cuviosul părinte Daniel Stâlpnicul (+ 409).
(V 8; L 3; Ap Duminicii: Coloseni 1,12-18; Ap Strămoșilor: Coloseni 3,4-11; Ev Luca
14,16-24)

Vecernia
La : Doamne, strigat-am…

Psalmul 140, pe versul 8, propriu-zis.


Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig
către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele,
ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Se pun Stihirile pe 10.


3 Stihiri ale Învierii și 3 Stihiri a lui Anatolie, pe versul 8 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Cântare de seara şi închinare cuvântătoare aducem Ție, Hristoase: că bine ai voit a ne
milui pe noi, prin înviere.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cântare de seara şi închinare cuvântătoare aducem Ție, Hristoase: că bine ai voit a ne
milui pe noi, prin înviere.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps
129,1).
Bucură-te, Sioane sfinte, maica bisericilor, lăcaşul lui Dumnezeu: că tu ai luat întâi
iertare păcatelor, prin înviere.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cuvântul cel ce din Dumnezeu Tatăl mai înainte de veci s-a născut, şi în anii cei de
apoi Acelaşi din cea neispitită de nunta s-a întrupat, de buna voie răstignirea morţii a
răbdat, şi pe omul cel de demult omorât l-a mântuit, prin învierea Sa.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este
îndurarea (Ps 129,3-4).
Învierea Ta cea din morţi o preamărim, Hristoase, prin care ai mântuit neamul lui Adam
din robia iadului; şi ai dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul
Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Mărire Ţie, Hristoase Mântuitorule, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai
răstignit pe cruce şi ai înviat din mormânt a treia zi.

Apoi, 4 Stihiri ale Sfinților Strămoși, vers 8.


Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în
Domnul (Ps 129,6b).
Săvârșind astăzi, credincioșilor, pomenirea Strămoșilor, să lăudăm cu credință pe
Hristos, Mântuitorul și Domnul, Cel ce i-a mărit pe ei întru toate neamurile și a săvârșit
minuni uimitoare, ca Cel tare și puternic; și dintr-înși ne-a ridicat nouă toiagul puterii, pe
cea singură care nu știe de bărbat, pe dumnezeiasca fiică, curata Maria, din care a
ieșit Floarea, Hristos, Cel ce a odrăslit viață tuturor și hrană neîmpuținată și mântuire
veșnică.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate
fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Cel ce ai mântuit pe sfinții tineri din foc și pe Daniel din gura leilor; Cel ce ai
binecuvântat pe Avraam și pe Isaac, robul Tău, și pe Iacob, fiul acestuia; Cel ce ai
binevoit a Te face ca noi din sămânța lor, ca să mântuiești pe strămoșii noștri care au
căzut mai înainte, prin răstignirea și moartea Ta, rupi legăturile morții și înviezi
împreună pe toți cei ce erau morți din veac, care se închină, Hristoase, împărăției Tale
celei veșnice.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
În mijlocul văpăii, de roua Spiritului bucurându-se tinerii lui Dumnezeu ca de un val de
răcoare, umblau tainic într-însa, preînchipuind Treimea și întruparea lui Hristos. Și ca
niște înțelepți prin credință au stins puterea focului; iar dreptul Daniel s-a arătat
astupând gurile leilor. Pentru rugăciunile lor milostivindu-Te, Iubitorule de oameni,
Mântuitorule, mântuiește-ne pe noi de focul cel nestins și veșnic și ne învrednicește să
dobândim cereasca Ta împărăție.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Credincioșii și sfinții Tăi tineri în cuptorul cel cu văpaie și cu foc fiind ca într-o rouă, au
preînchipuit în chip tainic venirea Ta din Fecioara, care fără ardere ne-a strălucit nouă.
Iar Daniel cel drept și minunat între prooroci, arătând lămurit dumnezeiasca Ta a doua
venire, a strigat: Privit-am până când scaunele s-au așezat și Judecătorul a șezut și
râul cel de foc s-a apropiat. Din care să fim mântuiți, Stăpâne Hristoase, cu rugăciunile
lor.

Mărire…, vers 6.
Pe toți Strămoșii cei mai înainte de Lege sa-i lăudăm astăzi, credincioșilor: Pe Avraam
de Dumnezeu iubitorul, pe Isaac cel născut din făgăduință și pe Iacob și pe cei
doisprezece patriarhi; pe David cel preablând și pe Daniel proorocul doririlor, lăudând
împreună cu ei și pe cei trei Tineri care au prefăcut cuptorul în rouă, și să cerem iertare
de la Hristos Dumnezeu, Cel preamărit întru sfinții Săi.

Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 8 .


Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pământ s-a arătat şi cu oamenii a
petrecut: că din Fecioară curată trup luând, şi dintr-însa ieşind după concepere, unul
este Fiul, îndoit în fire, dară nu în feţe. Pentru aceasta. desăvârşit Dumnezeu şi om
desăvârşit cu adevărat vestindu-l, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru; pe carele
roagă-l, Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.


Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe antifon vers 8.
Suitu-Te-ai pe cruce, Isuse, Cel ce Te-ai coborât din cer; venit-ai la moarte, Viaţa cea
fără de moarte; către cei din întuneric, Lumina cea adevărată; către cei căzuţi, învierea
tuturor. Luminarea şi Mântuitorul nostru, mărire Ție.

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru
putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Pe Hristos, Cel ce a înviat din morţi, să-L preamărim; că suflet şi trup luând, prin
patimă pe unul de altul a despărțit. Preacuratul suflet, adică la iad coborându-se, pe
care l-a şi prădat; dar în mormânt n-a văzut stricăciune sfântul trup al
Răscumpărătorului sufletelor noastre.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).


Cu psalmi şi cu cântări preamărim, Hristoase, învierea Ta din morţi, prin care ne-ai
slobozit din tirania iadului, şi ca un Dumnezeu ne-ai dăruit viaţă veşnică şi mare milă.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
O! Stăpânul tuturor, Făcătorul cel necuprins al cerului şi al pământului, prin cruce
pătimind, mie nepătimire mi-ai izvorât. Și îngropare luând şi înviind întru mărire,
împreună ai înviat pe Adam, cu mână atotputernică. Mărire învierii Tale celei de a treia
zi, prin care ne-ai dăruit viaţa vecinică şi curăţire de păcate, ca un Îndurat.

Mărire…, a Strămoșilor, vers 3.


Veniți, iubitorilor de sărbătoare, să lăudăm în psalmi adunarea Strămoșilor: pe
strămoșul Adam, pe Enoh, pe Noe, pe Melhisedec, pe Avraam, pe Isaac și Iacob; iar
după Lege, pe Moise și pe Aaron, pe Iosua Navi, pe Samuel și pe David; împreună cu
care și pe Isaia, Ieremia, Iezechiel si Daniel și pe cei doisprezece; cu aceștia, pe Ilie,
pe Elisei, pe Zaharia și pe Ioan Botezătorul; și pe toți cei care au propovăduit pe
Hristos, Viața și Învierea neamului nostru.

Și acum…, a Născătoarei.
Mai presus de fire de la dumnezeiescul Spirit și cu sfatul Tatălui ai zămislit pe Fiul lui
Dumnezeu, Cel ce este din Tatăl fără de maică, înainte de veci; și pentru noi din tine
fără de tată fiind, cu trup L-ai născut și Prunc cu lapte L-ai hrănit. Pentru aceasta nu
înceta a-L ruga să mântuiască din nevoi sufletele noastre.

La Tropare
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne
mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.

Mărire..., Și acum..., a Strămoșilor, tropar vers 2.


Întru credință pe Strămoși i-ai îndreptat, printr-înși logodindu-Ți mai înainte Biserica
cea din păgâni; sunt lăudați întru mărire sfinții, că din sămânța lor este rodul care Te-a
născut pe Tine mai presus de fire. Cu rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule,
mântuiește sufletele noastre.
La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !

Utrenia

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 3:


Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine
întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne
mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.

Mărire..., Și acum..., a Strămoșilor, tropar vers 2.


Întru credință pe Strămoși i-ai îndreptat, printr-înși logodindu-Ți mai înainte Biserica
cea din păgâni; sunt lăudați întru mărire sfinții, că din sămânța lor este rodul care Te-a
născut pe Tine mai presus de fire. Cu rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule,
mântuiește sufletele noastre.

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 8.


Înviat-ai din morţi, Viaţa tuturor, şi îngerul luminii a strigat femeilor: Încetaţi cu lacrimile,
binevestiți Apostolilor; strigaţi cântând, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit a
mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Mărire…,
Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei ai poruncit să vestească Apostolilor
învierea, pe cum este scris: Și degrab alergând Petru, a stat înaintea mormântului şi,
văzând lumină în groapă, s-a spăimântat, pentru că a văzut şi giulgiurile singure
zăcând într-însa, fără dumnezeiscul Trup., Și crezând a strigat: Mărire Ție, Hristoase
Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru, că Tu eşti raza Tatălui.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.


Pe ceea ce este uşă cereasca şi chivot, munte cu totul sfânt, nor luminos, scară
cerească, rai cuvântător, scăparea Evei şi vistierie mare a toată lumea, să o lăudăm;
că printr-însa s-a săvârşit mântuirea lumii şi iertarea de greşelilor celor de demult.
Pentru aceasta, strigăm către dânsa: Roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască
iertare de greşeli, celor ce se închină cu evlavie naşterii tale.

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 8.


Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe uşă a
răsturnat; femeile Te-au văzut înviat din morţi, şi au binevestit învăţăceilor Tai în Sion,
că ai înviat, Viaţa tuturor; şi s-au dezlegat legăturile morţii, Doamne, mărire Ție.

Mărire…,
Miresme de înmormântare femeile aducând, glas îngeresc din mormânt au auzit:
Încetaţi cu lacrimile şi în locul întristării primiți bucurie; şi cântând strigaţi, că a înviat
Hristos Domnul, Cel ce a binevoit să mântuiască, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.


De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, adunarea îngerească şi
neamul omenesc; ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei; din care
Dumnezeu s-a întrupat şi prunc s-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci Dumnezeul
nostru; că sânul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai lărgit decât cerurile l-a lucrat.
De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, mărire ție.

Se cântă Polieleul apoi Binecuvântările Învierii.


În timpul cântării acestora, preotul cădește altarul și toată biserica.
Psalmul 134, pe antifonul versului 4:
Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!
Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate
vânturile din vistieriile Sale.
El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile
Canaanului.
Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.
Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;
Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe
Domnul.
Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!

Psalmul 135, pe antifonul versului 8:


Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.

Și Binecuvântările Învierii, vers 5

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).


Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și
puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din
iad pe toți slobozindu-i.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel
ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că
Mântuitorul a înviat din mormânt.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar
înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci
spuneți apostolilor Învierea.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar
îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat
din mormânt ca un Dumnezeu.

Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o
ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie
Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel
ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.


Purtătoarele de mir stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, pe Stăpânul cel
fără de moarte între cei morţi căutau; şi bunele vestiri de bucurie de la înger primind,
Apostolilor au vestit, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Apoi, Sedealna Strămoșilor (Polieleului), pe antifon, vers 8.
Pe Avraam, pe Isaac și pe Iacob toți să-i lăudăm cu cântări; pe David cel preablând și
pe Iosua al lui Navi și pe cei doisprezece patriarhi și împreună cu ei și pe cei trei Tineri,
care au stins para focului cu puterea Spiritului. Și să grăim către dânșii: Bucurați-vă cei
ce vitejește ați defăimat înșelăciunea împăratului celui nebun ți cu stăruință rugându-
vă, cereți lui Hristos, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce sărbătoresc cu dragoste
sfântă pomenirea voastră.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei.
Laudă de mulțumire aduc ție, după datorie, ca văduva cei doi bănuți, pentru toate
darurile tale; că tu te-ai arătat acoperământ și ajutătoare, scoțându-mă pururi din ispite
și din necazuri. Pentru aceasta ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie mântuindu-mă
de cei ce mă necăjesc, din inimă strig ție Născătoare de Dumnezeu: Ajută-mi, rugând
pe Fiul tău și Dumnezeu, ca să-mi dăruiască iertare de greșeli, că pe tine nădejde te
am eu, nevrednicul robul tău.

Treptele, antifon vers 8.


Antifonul I.
Din tinereţile mele vrăjmașul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; dar eu,
nădăjduind în Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.
Cei ce urăsc Sionul, să fie smulşi ca iarba; că va tăia Hristos grumajii lor, cu tăiere de
chinuri.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Sfântul Spirit viază toate, Lumină din Lumină, Dumnezeu mare; împreună cu Tatăl
îl lăudăm şi cu Cuvântul.

Antifonul II.
Inima mea cu frică Ta să se acopere, smerindu-se, ca nu cumva înălţându-se, să cadă
de la Tine, cu totul Îndurate.
Cel ce are nădejde în Domnul, nu se va înfricoşa atunci când va judeca toate cu foc şi
cu pedeapsă.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit tot ce este dumnezeiesc vede şi prezice; face minuni preaînalte, pe
Unul Dumnezeu în Treime cântând; că deşi este în trei străluciri, singură stăpânie este
Dumnezeirea.

Antifonul III.
Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte; pleacă spre mine urechea Ta, când strig
către Tine, şi mă curăţeşte mai înainte de a mă vei lua din cele de aici.
Tot cel ce se duce la maica sa, pământul, iarăşi se va alcătui, ca să ia chinuri sau
răsplata celor vii.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt este cuvântarea de Dumnezeu, Unime întreit Sfântă; că Tatăl este
fără de început, din Care, fără de ani, s-a născut Fiul; şi Spiritul cel de un chip,
împreună pe scaun şezător, din Tatăl împreună a strălucit.

Antifonul IV.
Iată acum, ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună? Că întru
aceasta a făgăduit Domnul viaţa de veci.
Cel ce împodobește crinii câmpului porunceşte că de haină nu trebuie să ne îngrijim.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt, ca printr-o singură cauză, toate se îndreptează în chip dătător de
pace; că Dumnezeu este, cu Tatăl de o fiinţă şi cu Fiul, cu adevărat.

Prohimen, vers 8.
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam (Ps 145,10).
Stih: Laudă, suflete al meu pe Domnul; lăuda-voi pe Domnul în toată viaţa mea (Ps
145,1).
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam.

După Exclamaţiune, cântăreții, pe antifon vers 8:


Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

Evanghelia a treia a Învierii (Marcu 16,9-20).


Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi
sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…


Apoi, Psalmul 50:

Urmează cântarea Canonului.


Începând cu 21 noiembrie, de Sărbătoarea Intrării în templu a Maicii Domnului și până
pe 31 decembrie, se cântă Catavasiile Nașterii Domnului..
Catavasia I
Hristos se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-
vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L, popoare, că s-a preamărit.
Catavasia III
Fiului, Celui născut fără străcăciune din Tatăl mai înainte de veci, și mai pe urmă din
Fecioara întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai
înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne.

După Ectenia mică, Ipacoiul, tropar vers 2.


Focul s-a prefăcut în rouă pentru tineri, și plângerea femeilor întru bucurie s-a
schimbat, că îngerul a slujit în amândouă minunile; acelora adică prefăcând cuptorul
întru odihnă, iar acestora vestind învierea cea de a treia zi, Începătorule al vieții
noastre, Doamne, mărire Ție.
Apoi, Sedealna, vers 1.
Pe toți Strămoșii, ca unii ce sunt cu adevărat ai lui Hristos, să-i lăudăm cu strălucire,
credincioșilor, preamărind cu cântări pe Cel ce i-a făcut pe ei minunați. Căci pentru ca
să închipuie de mai înainte venirea Lui din Fecioara, a luminat lumea în chip nespus.

Catavasia IV
Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel
lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de
bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Dumnezeul păcii fiind, Tată al îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare L-ai trimis
nouă, dăruindu-ne pacea; deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, dis-
de-dimineață venind, Te preamărim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Catavasia VI
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar
Cuvântul, în Fecioară sălășluindu-se și trup luând, ieșit-a lăsând-o nestricată; că Cel ce
n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut a păzit-o nevătămată.
Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 6.
Chipul cel de mână scris nu l-ați cinstit, ci întrarmându-vă cu Ființa cea nescrisă, de trei
ori fericiților, în groapa focului v-ați preamărit; și în mijlocul văpăii celei de nesuferit
stând, pe Dumnezeu L-ați chemat: Grăbește, o, Îndurate, și ca un milostiv aleargă spre
ajutorul nostru, că poți toate câte le voiești.
Icos
Tinde-Ți mâna Ta, de care oarecând au luat cunoștință și egiptenii cei ce purtau război
și evreii cei ce erau loviți cu război. Nu ne părăsi pe noi și nu îngădui să ne înghită pe
noi moartea, care însetează după noi și satana care ne urăște; ci Te apropie de noi și
Te milostivește spre sufletele noastre, precum Te-ai milostivit oarecând spre ai Tăi, cei
din Babilon, care, neîncetat lăudându-Te pe Tine, au fost aruncați în cuptor pentru Tine
şi dintr-însul au strigat Către Tine: Grăbește, o, Îndurate, și aleargă ca un milostiv spre
ajutorul nostru, că poți toate câte le voiești.

Catavasia VII
Tinerii, în dreapta credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă,
de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul
părinților, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L
preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire: că n-a ars pe
tinerii pe care i-a primit, precum nici focul dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a
intrat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul
și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!


Catavasia IX
Mărește, suflete al meu, pe Împăratul, Cel ce s-a născut în peșteră din Fecioara.
Taină străină văd și minunată, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea
sălășluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L
îl mărim.

Ectenia mică,
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că
sfânt este (Ps 98,5).
Săltând, iubitorilor de Strămoși, și adunându-ne după datorie, să lăudăm astăzi
pomenirea Strămoșilor: a lui Avraam, a lui Isaac și a lui Iacob, din care Hristos Domnul,
după trup s-a arătat, pentru multa Sa milostivire.

Mărire...,
Pe Adam să-l lăudăm, pe Abel, pe Set și pe Enos, pe Enoh și pe Noe, pe Avraam, pe
Isaac, pe Iacob, pe Moise, pe Iov și pe Aaron, pe Eleazar, pe Iosua Navi, pe Barac, pe
Samson și pe Ieftae, pe David și pe Solomon.

Şi acum..., a Născătoarei.
Curată Fecioară, preanevinovată Marie, dumnezeiască mireasă, în vremea cea
înfricoșătoare pentru mine să-mi stai înainte și să te arăți mijlocitoare mie, smeritului,
pe lângă Fiul tău și să mă mântuiești de osânda aceea și de chinurile toate.
Îndată, pe versul 8, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L
pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se
cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, pe vers 8.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor
Lui (Ps 149,9).
Doamne, de ai şi stat înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai despărțit de
scaun, cu Tatăl împreună şezând; şi înviind din morţi, lumea ai mântuit din robia celui
străin, ca un îndurat şi iubitor de oameni.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Doamne, deși Te-au pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat
adormit ostaşii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit; dar
ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Doamne, armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat nouă; că se îngrozește şi se
cutremură, nesuferind a căuta la puterea ei, că pe morţi i-a înviat şi moartea a surpat.
Pentru aceasta, ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).


Îngerul Tău, Doamne, vestind învierea, pe ostaşi i-a spăimântat; dar femeilor le-a grăit,
zicând: Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Înviat-a, Dumnezeu fiind, şi lumii viață a
dăruit.

Apoi, 4 Stihiri ale Sfinților Strămoși, vers 2.


Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Toți să săvârșim acum pomenirea cinstiților Strămoși, lăudând viața lor prin care s-au
mărit.

Stih: Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preamărit este
numele Tău în veci.
Stins-au puterea focului tinerii, dănțuind în mijlocul cuptorului, și lăudând pe Dumnezeu
cel Atotputernic.

Stih: Că drept ești întru toate cele ce ai făcut nouă.


În groapă fiind închis și împreună cu fiarele petrecând, Daniel proorocul nicidecum nu a
fost atins de răutatea lor.

Stih: Și asupra cetății sfinte.


Toți să săvârșim acum pomenirea cinstiților Strămoși, lăudând viața lor prin care s-au
mărit.

Mărire..., vers 7.
Veniți toți să sărbătorim cu credință pomenirea cea de fiecare an a Strămoșilor celor
mai înainte de Lege; a lui Avraam și a celor împreună cu el; să cinstim după vrednicie
seminția lui Iuda; să lăudăm împreună cu Daniel pe tinerii cei din Babilon, care au stins
văpaia în cuptor, ca pe cei ce sunt chipul Treimii; proorociile cu tărie ținându-le,
împreună cu Isaia să strigăm cu mare glas: Iată, Fecioara va lua în pântece și va
naște Fiu, pe Emanuel, care înseamnă: Dumnezeu cu noi.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 8.


Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat
din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit,
moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti
Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate
ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se
cânte pe antifonul versului de rând.

Apoi troparul, pe vers 8:


Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe
toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis
la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.