Sunteți pe pagina 1din 2

— Bună asta, râse Paul, în timp ce demara, am nimerit bine cu

dumneavoastră, Miruna, de aici de lângă mine, e mai tăcută.

Miruna își ridică ochii din telefon și surâde strângând din umeri. Tocmai scria
Anei cât e de relaxată atmosfera în mașină și mamei că are o doamnă
drăguță în compartiment.

— Ei, e tânără, tinerețea și buna creștere merg mână-n mână cu timiditatea.


Tu încotro mergi, Miruna?

— La Cluj merg, spuse Miruna, încercând un ton mai vioi.

— Merge să vadă dacă-i place pentru facultate și să se și întâlnească acolo


cu cineva, zâmbi complice Paul.

— Da? E frumos Clujul, e bine de trăit prin Ardeal. Da’ ai și-un drăguț de tragi
într-acolo?

— Nu, nu! Am vreo doi prieteni care au început acolo facultatea și vor să mă
convingă și pe mine, negă vehement Miruna, dar muchia urechilor se înroși
sub brațele verzi ale ochelarilor. Încă oscilez între Cluj și Iași.

— Nu prea se compară, miroase puțin a Occident în Cluj. Și tu, Paul? Ești


student?

— Nu, la Iași am terminat, da’ acu 3 ani și cam aveți dreptate legat de Cluj. Eu
am un spectacol diseară într-un local, fac stand-up comedy.

— Stai așa, ia-mă-ncet că eu îs mai demodată. Ce înseamnă că faci? se


interesă femeia, aplecându-se și mai mult între cele doua scaune.

Ocazia aceasta îi încântă pe Paul, care îi facu Mirunei discret cu ochiul înainte
de a începe să explice.

— Păi, stand-up comedy e un fel de spectacol umoristic susținut de o singură


persoană în fața unui public. Stand-up în engleză înseamnă că stai în
picioare, sigur ați mai văzut pe la televizor.

— Aa, da, da, înțeleg, doar că se ține în localuri. Făceau marii noștri actori o
ștand comedie din asta în noaptea de Revelion la TVR, de ne distram mai
bine cu o salată boeuf în față, decât voi prin cluburi. Dar îs alte vremuri, aveți
și voi alte gusturi. Să știi că mie mi-ar plăcea, nu strică o porție de râs
niciodată. Diseară ziceai?

— Da, chiar haideți, nu-s numai eu, suntem câțiva cu număr diseară acolo.
Bricks se numește localul, e în Piața Mihai Viteazul, dacă știți.

— Nu știu, eu când merg în Cluj mă învârt mai mult în zona în care am treabă.
Dar dacă primesc o veste bună azi, să știi că vin să și sărbătoresc, vin cu fii-
meu.

— Așa să faceți! Aa, am uitat să opresc la cafea, de-acu abia după ce trecem
munții mai este o benzinărie cu o cafea decentă, oftă Paul dezamăgit și umerii
parcă se dezumflară și ei.

— Stai li-niș-tit, are mama tot ce trebuie, spuse mândră în timp ce începu să
cotrobăie în sacoșa de la picioare. Nu plec eu fără cafea la drum, cine știe
când vrea omu’ să oprească, așa că mai bine iau biberonul cu mine. Ia uite,
am un termos mic, două cănițe, să știi că-s spălate. Am și niște pișcoturi de
casă să-i duc lui fii-meu, dar sigur nu se supără dacă le împarte cu voi.