Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TOUR-OPERATORII
SI PRODUSELE LOR
Voiajele forfetare pot fi prezentate în forma tradiţională, respectiv în formulele „totul inclus” sau în formule
„mixte” în care se furnizează numai o parte dintre prestaţiile turistice. În prima categorie intră sejururile cu
pensiune completă, circuitele organizate şi croazierele. Sejurul cu pensiune completă include voiajul
dus-întors şi transferuri, cazare şi masă. Acesta este o formulă tradiţională atât a hotelurilor din staţiunile
turistice, cât şi o formulă modernă propusă de cluburile de turism, care adaugă un program de animaţie şi de
sporturi. Tendinţa actuală este evoluţia formulei „totul inclus” spre demi-pensiune, cazare şi mic dejun sau
simplă cazare, mai ales prin dezvoltarea garsonierelor-hotel. Circuitele sunt o combinaţie de excursii sau
vizite, care pot fi însoţite sau nu de cazare în pensiune completă, demi-pensiune sau cu mic dejun. Cel mai
adesea, mijlocul de transport utilizat este autocarul sau avionul, mai rar trenul. Formulele mixte asociază
transportul cu anumite prestaţii. Este cazul formulelor „fly and drive” şi „fly and hotel” (care pe lângă
transport cu avionul oferă vouchere pentru hotel care pot fi utilizate în mai multe staţiuni turistice); unele
formule, mai originale, oferă produse turistice asociate cu practicarea unui sport, o temă culturală, un sejur
de sănătate, participarea la un congres etc.
1
Vellas, F., Turismul - tendinţe şi previziuni, Bucureşti, Editura Walforth, 1995, p. 101
Managementul agenţiei de turism
În industria turistică, tour-operatorii pot fi consideraţi, după unii specialişti, drept angrosişti. Spre deosebire
de agenţiile de voiaj, tour-operatorii „sunt întreprinderi de mari dimensiuni, puternic concentrate pe plan
naţional şi internaţional atât pe orizontală, cât şi pe verticală” 2 .
Tour-operatorul este un organizator de voiaje care face oficiul de producător pentru industria turistică.
Procesul de producţie în acest caz acoperă o perioadă care poate varia între 12 şi 13 luni.
Tour-operatorii se diferenţiază după nivelul de integrare a produselor turistice şi după capacitatea lor de
ofertă. De asemenea, ei se pot diferenţia după poziţionare, după destinaţie, după profilul socio-demografic
al clientelei, după activităţile oferite.
Produsul pe care tour-operatorii îl oferă este pachetul de servicii format din servicii de transport, cazare în
hotel, transfer la şi de la aeroport. Pe lângă acestea, pachetul poate cuprinde şi servicii de divertisment,
plimbări, închirieri maşini şi altele. Avantajul pe care îl prezintă acest produs pentru turişti este preţul
forfetar, care este mai mic decât suma tarifelor serviciilor cuprinse în pachet, dacă acestea ar fi fost
cumpărate separat. Un alt avantaj pe care îl prezintă voiajul forfetar pentru turist este comoditatea
achiziţionării unui singur produs de călătorie, turistul fiind scutit de grija luării unei decizii pentru
achiziţionarea fiecărui serviciu pentru a compune o vacanţă completă şi pentru alcătuirea unui program de
vacanţă (traseu, obiective, divertisment etc.). În plus, achiziţionarea unui produs al unui tour-operator cu
reputaţie reduce posibilitatea apariţiei riscurilor legate de calitatea produsului.
2
G. Stănciulescu, Tehnica operaţiunilor de turism, Bucureşti, Editura All Educaţional, 1998, p. 156.
3
Ibidem
Tour-operatorii şi produsele lor
În ultima vreme s-au răspândit pachetele de vacanţă în care este asigurată doar cazarea, serviciile de masă
fiind asigurate de turist şi pachetele de vacanţă în care transportul se face cu automobilul condus de turist
(în acest caz, elementul de transport asigurat de voiajul forfetar este feribotul).
Pachetele de vacanţă sunt concepute şi oferite de tour-operatori pe baze speculative şi, de aceea, este
important pentru aceştia să poată influenţa cererea în favoarea voiajelor forfetare. Aceste produse includ
o valoare adăugată variabilă de la un produs la altul.
Rezervarea pe un vapor de croazieră începe prin alegerea cabinei. Această alegere depinde de: numărul de
pasageri care doresc să stea împreună, facilităţile sanitare, preţul care trebuie plătit, poziţia cabinei pe vas.
Cei mai cunoscuţi organizatori de croaziere europeni sunt: francezi (Paquet, Club Méditerranée), greci
(Chandris, Epirotiki), italieni (Costa), scandinavi (Kloster, Royal Caribbean Cruise Line), ruşi, englezi
(P&O, White Star Line, Cunard Line). 4
Din punct de vedere al localizării, tour-operatorii se deosebesc de hoteluri, care, de obicei, sunt localizate în
număr mai mare în ţările receptoare de turişti, ei fiind localizaţi în ţările emiţătoare de turişti, având totuşi
filiale în unele ţări receptoare mai mari.
Activitatea tour-operatorilor se desfăşoară, uneori, prin integrarea pe orizontală, caz în care câţiva tour-
operatori mari domină sectorul. Alteori, tour-operatorii se integrează pe verticală, cu liniile aeriene şi/sau cu
lanţurile hoteliere.
4
Witt, St. F., Brooke, M. Z., Buckley, P. J., Managementul turismului internaţional, Unwin Hyman Ltd, 1995, p. 368.
Tour-operatorii şi produsele lor
Tabelul 10.1
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Austria 10.000 16.000 16.000 17.500 15.000 na
Belgia 5.000 na na na na na
Danemarca 6.000 na 5.800 5.700 5.000 4.000 3.700 na
Finlanda 3.700 3.700 3.800 3.900 4.000 4.020 3.580 3.290
Franţa 25.000 na na 28.000 30.000 30.000
Germania 65.000 na 65.000 na 77.000 80.200 79.900 77.800
Grecia 16.000 na na na na 18.000
Irlanda 4.000 na na na na na 4.200 4.300
Italia 20.000 na na na 35.500 40.000 50.000 na
Luxemburg 350 na na na na 600
Olanda 13.000 na na 13.000 16.000 16.000 15.800 na
Portugalia 6.260 7.004 6.986 na na na
Spania 33.000 na 34.000 35.000 37.000 37.600 44.890 46.600
Suedia 6.900 6.900 6.900 6.900 6.900 6.900 6.800 6.757
Marea
45.000 45.000 45.000 100.000 113.200 na na 130.000
Britanie
Croaţia na na na na na na
Norvegia 3.000 2.600 2.500 2.400 na 2.000 2.000 1.900
Elveţia 14.000 na na na na 12.000 12.000 na
* na = not available
În general, tour-operatorii pot opta pentru două tipuri de strategii: cea de specializare şi cea de abordare
generalistă. 5
5
Syratt, G., Manual of travel agency practice, Oxford, Batterworth/Heinemann Publishing House, 1992, p. 361-367
Tour-operatorii şi produsele lor
Există şase motive pentru care un turist ar apela la un tour-operator în achiziţionarea unui pachet de
vacanţă:
• cazarea: tour-operatorii achiziţionează un contingent considerabil de camere cu mult timp înainte. Ei
garantează cazarea turiştilor la destinaţiile de vacanţă cele mai populare, care, altfel, ar putea să nu fie
disponibile la momentul luării deciziei privind destinaţia de vacanţă;
• reducerile: prin negocierile pe care le fac, tour-operatorii obţin reduceri importante pe care le transmit
mai departe turiştilor. Aceste pachete de vacanţă pot fi cu 25% mai ieftine decât alternativa de
achiziţionare directă a serviciilor turistice ce le compun;
• accesibilitatea: ca parte a pachetului de vacanţă se află şi vizitarea unor atracţii populare sau
participarea la diverse distracţii la care, altfel, turistul ar avea un acces mai dificil;
• confortul: voiajele forfetare au avantajul efectuării unei singure plăţi pentru toate serviciile şi facilităţile
incluse, ceea ce scuteşte turistul de grija achiziţionării fiecărui serviciu şi efectuarea fiecărei plăţi în
parte;
• varietatea: voiajele forfetare oferă toate serviciile, atracţiile şi facilităţile disponibile în zonă, ceea ce ar
fi greu de obţinut de turist pe cont propriu;
• securitatea financiară: asigurată de legislaţia în materie.
6
Syratt, G., Manual of travel agency practice, Oxford, Butterworth/Heinemam, 1992.
Managementul agenţiei de turism
Tour-operatorii din ţările emiţătoare au anumite avantaje faţă de concurenţii lor din ţările receptoare, şi
anume: 7
• posibilitatea mai bună a vânzării;
• cunoaşterea mai temeinică a gusturilor şi nevoilor clienţilor potenţiali;
• apropierea de potenţiali clienţi;
• posibilitatea de transfer al turiştilor către şi din ţările receptoare;
• asigurarea unei percepţii adecvate a turiştilor asupra performanţelor acestora.
7
G.Stănciulescu, Tehnica operaţiunilor de turism, Bucureşti,Editura All, 1998.
8
Idem, p. 160
Tour-operatorii şi produsele lor
9
G. Stănciulescu, op. cit., p. 161
10
T. Gherasim, D. Gherasim – op. cit., p. 159
11
T. Gherasim, D. Gherasim – op. cit., p. 162
Managementul agenţiei de turism
Cifra de afaceri totală realizată de către agenţii de turism şi tour-operatorii europeni (mil.Eur)
Tabelul 10.2
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Austria 2.575 2.750 2.950 3.150 2.800 na
Belgia 2.307 na na na na na
Danemarca 1.700 1.840 1.990 2.130 2.150 2.100 2.100 na
Finlanda 1.474 1.758 1.924 2.017 2.186 2.190 1.660 1.552
Franţa 11.538 na na 9.680 10.793 11.000
Germania 23.010 na 26.330 28.000 27.000 25.600 23.800 na
Grecia 6.153 na na na na na
Irlanda 2.358 na na na na na 2.520 2.550
Italia 9.524 na na 10.400 12.400 10.600 16.000
Luxemburg 128 na na na na na
Olanda 3.000 na na 7.500 8.600 na 8.300 na
Portugalia 2.500 na na na na na
Spania 7.669 na 13.690 15.625 16.250 9.615 9.808 10.298
Suedia 2.688 na na 2.960 3.645 3.368 na na
Marea
22.125 na na na na na na 36.380
Britanie
Croaţia na na na na na na
Norvegia 1.928 2.000 2.000 1.900 na na 2.200 2.000
Elveţia 4.000 na na na na 9.300 11.200 na
12
T. Gherasim, D. Gherasim – op. cit., p. 162-163
Tour-operatorii şi produsele lor
Pentru turism, dezvoltarea tour-operatorilor americani şi japonezi prezintă o mare importanţă, mai ales
pentru lanţurile hoteliere şi liniile aeriene.
În Republica Cehă, unul dintre cei mai importanţi tour-operatori este AVE Travel Ltd. Are
aproximativ 100 de angajaţi şi 10 sedii în Praga. Numărul de turişti străini, clienţi ai AVE, este de
150 000 pe an. Colaborează cu 150 de unităţi de cazare turistică şi, în plus, oferă 200 de apartamente
private, studiouri şi camere. AVE are reprezentanţi în SUA şi Germania.
Travco – Travel Company of Egipt, cu o activitate de 17 ani în domeniu, peste 123 de milioane lire
steriline în active şi un profit anual de 185 milioane $ este unul dintre cei mai importanţi tour-operatori
egipteni. Are 1.000 de angajaţi vorbitori de mai multe limbi străine şi colaborează cu o serie de tour-
operatori cu activitate internaţională.
TUI a luat fiinţă în 1968 prin fuzionarea unor tour-operatori de nivel mediu:
Touropa. Scharnow-Reise, Humel Reise şi Dr. Tigges-Fahrten şi, ulterior, s-a
transformat într-un concern de turism internaţional. Luând în considerare cifra de
afaceri, TUI este apreciat ca fiind cel mai important tour-operator din Europa.
Marca de bază a concernului este TUI Schöne Ferien, care are un grad de
recunoaştere pe piaţa turistică de 89% (în 1998).
Este unul dintre cei mai mari tour-operatori de pe piaţa turistică europeană, situat în
permanenţă pe primele trei locuri în clasamentele întocmite în Franţa. A fost creat în
1967 de către Jacques Maillot, ca o societate pe acţiuni, devenind în 1984 un holding.
Nouvelles Frontières
Nouvelles Se ocupă cu gestiunea celor 38 de filiale NF din lume (în Italia, Belgia,
Frontières Europa de Vest, Europa de Est, America de Nord, Asia etc.).
International
Respectiv:
Alte • agenţia Pavloff’s Associés, care se ocupă cu publicitatea grupului;
departamente • Pop’s Car, ce asigură serviciile de închirieri de autoturisme în Franţa.
Tour-operatorii şi produsele lor
Până în 1990, în condiţiile unei economii centralizate, activitatea de producere a serviciilor turistice în
România era desfăşurată de ONT Carpaţi, înfiinţată în anul 1960. Această întreprindere avea atribuţii de
contractare a produselor turistice şi de vânzare a acestora către clientela externă. Au existat şi situaţii în care
şi alte întreprinderi au încercat activităţi de producţie cu un anumit specific. Astfel, ONT Litoral avea
atribuţii de producere a serviciilor turistice în zona litoralului Mării Negre. ACR se ocupa de activităţi
legate de turismul automobilistic.
După 1990, ca urmare a tranziţiei la economia de piaţă, au avut loc numeroase transformări şi în industria
turistică a României. O primă schimbare a fost descentralizarea, fiecare întreprindere căpătând autonomie
gestionară. Aceasta a permis o alocare mai judicioasă a fondurilor şi îndreptarea opţiunilor către activităţile
considerate profitabile.
Toate aceste schimbări au condus la apariţia liberei iniţiative în domeniul turistic, care a permis înfiinţarea a
numeroase întreprinderi cu capital integral privat atât român, cât şi străin.
Transformările au condus la apariţia unui număr de 2232 de agenţii de turism, din care agenţii tour-
operatoare 2113 şi 119 detailiste.
Din totalul agenţiilor cu licenţă, 612 sunt membre ANAT (Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism).
Dintre acestea, nu toate au statut de tour-operatori. Agenţiile de turism tour-operatoare sunt definite ca fiind
„specializate în organizarea de programe şi acţiuni turistice pe care le comercializează direct sau prin
intermediul altor agenţii de turism, pe bază de contracte sau convenţii.” 13 Aceste agenţii deţin licenţă de
turism categoria tour-operatori, spre deosebire de agenţiile revânzătoare, care au licenţa de detailişti.
Datorită situaţiei economice din România, o caracteristică importantă a agenţilor economici din turism o
constituie forţa financiară redusă. Aceasta nu a permis firmelor româneşti din domeniu aderarea la tendinţa
mondială, de integrare a tuturor elementelor pachetului de servicii.
¾ aplicarea unei politici tarifare greşite, precum şi lipsa unei concepţii clare privind politica
economică şi tarifară.
13
Monitorul Oficial al României, Partea I, Anul V, nr. 154 din 8.07.1993
Managementul agenţiei de turism
Cu toate acestea, au existat încercări, mai mult sau mai puţin reuşite, de integrare a unor activităţi conexe, în
afara celei de bază. Unităţile hoteliere sau întreprinderile de transport şi-au deschis agenţii de turism proprii,
de exemplu, lanţul de hoteluri Continental, societăţile Romtur şi Tarom. De asemenea, mari grupuri
financiare, comerciale şi industriale s-au implicat în domeniul turismului, cum este cazul grupului de firme
„Ion Ţiriac” care a înfiinţat o companie aviatică, o agenţie de turism activând şi în domeniul închirierilor de
autoturisme.
Deşi deţin o forţă financiară mai scăzută, şi marile agenţii de turism au încercat integrarea unor alte
activităţi. Scopul lor a fost de a controla preţul, calitatea componentelor ofertei turistice, pentru a oferi
clienţilor lor cel mai bun raport calitate-preţ. În acest sens pot fi citate agenţiile Mara, Marshal şi Atlantic
Tour, care au încercat construirea propriilor unităţi hoteliere. (Mara a şi reuşit, „RTT” Tours a inaugurat în
acest an propriul hotel în Bucureşti.)
De asemenea, transportul auto fiind unul dintre elementele esenţiale ale pachetului de servicii, multe agenţii
au încercat constituirea unui parc auto propriu, prin achiziţionarea de autocare şi microbuze (exemplul
agenţiilor Danubius sau J’Info Tours). Mai putem aminti încercarea de înfiinţare a unei societăţi de
închirieri de autoturisme făcută de agenţia Nouvelles Frontières –Simpa Turism în anii 1995 – 1996.
Printre tour-operatorii care activează cu succes pe piaţa românească, putem menţiona: Atlantic Tour, Nova
Touring, Turism Happy Tour, Olimpic Internaţional, Turism Eximtur, Danubius – Constanţa, Marshal
Tourism, Paralela 45, Simpa Turism(e în cădere). Toate acestea sunt firme cu capital privat, apărute după
1990, la iniţiativa unor lucrători în turism, care desfăşoară o activitate complexă şi care au reuşit să se
impună pe piaţă datorită calităţii serviciilor oferite şi a profesionalismului lor. Printre marii tour-operatori
din România se află şi ONT Carpaţi, care datorită logisticii îşi păstrează un loc important.
Turismul se confruntă, asemenea întregii economii româneşti, cu mari dificultăţi. Ponderea turismului de
masă a scăzut, ca urmare a reducerii nivelului general de trai al populaţiei, determinând renunţarea la
practicarea turismului organizat de către segmentul populaţiei cu venituri modeste. Durata medie a sejurului
a scăzut ca urmare a creşterii cererii turistice pentru vacanţe scurte în staţiuni montane sau pentru activităţi
de week-end care presupun eforturi financiare reduse. De asemenea, cererea turistică internaţională a scăzut
datorită instabilităţii politice, calităţii serviciilor turistice oferite, nediversificării ofertelor turistice etc.
Cererea turistică internaţională pentru turismul de litoral s-a diminuat în favoarea celorlalte forme de turism
(în special cultural) datorită monotoniei serviciilor respective, precum şi unor recomandări medicale care
semnalează efecte negative ale radiaţiilor solare. Cu toate acestea, activitatea turistică poate constitui unul
dintre motoarele dezvoltării viitoare a ţării noastre şi România poate redeveni una dintre destinaţiile
importante, pentru ca în acest fel tour-operatorii români să îşi găsească locul în contextul turismului
european şi mondial.
Anexa 10.1
VISIT ROMANIA
TOTAL: 40 Euro
3. Total general estimat : cazare / 2 cină / dejun / taxa ARBDD : 3.640 Euro
Comision Visit = 10% (exclusiv cota TVA 19%) + Cota TVA 19% = 12%
Total cheltuieli cazare / cină / dejun / transfer / excursie inclusiv comision agenţie:
NOTĂ:
9 în calculaţie deviz estimativ au fost luate cele mai mici tarife pentru cină şi dejun.
Managementul agenţiei de turism
Rezumat
Cuvinte cheie
9 produs turistic – ansamblu de produse şi servicii puse la dispoziţia turiştilor; formă de comercializare
a ofertei turistice.
9 aranjament forfetar – pachet de produse turistice ce include serviciul de transport, cazare, dar şi alte
servicii, vândut sub titlul de vacanţă sau sejur la un preţ forfetar.
9 serviciu turistic – serviciu oferit spre vânzare de o firmă turistică.
9 rezervare – reţinerea prealabilă a unui serviciu.
9 circuit turistic – călătorie de lungime şi durată variabile, având acelaşi loc de plecare şi sosire.
9 sejur – durata de timp petrecută în scop turistic, într-o anumită destinaţie turistică.
9 grup minim – grupul minim de turişti pentru care o firmă de turism acordă reducere de grup.
9 turism individual – formă de turism practicată de turişti pe cont propriu.
9 croazieră – călătorie turistică pe mare (ocean).
9 destinaţie de vacanţă – punct terminus al unei călătorii.
Bibliografie suplimentară
YEOMAN, I., Yield management: strategies for the service industry, Cassel, UK, 1997
INGOLD, A.
CRISTUREANU C. Economia şi politica turismului internaţional, Editura Abeona, 1992.
VELLAS F. International tourism: an economic perspective, Paris, Pittman, 1999
STĂNCIULESCU G. Managementul operaţiunilor de turism, Bucureşti, Editura All Beck, 2003
SYRATT G. Manual of travel agency practice, Oxford, Butterworth Heinemann, , 1992
Tour-operatorii şi produsele lor
EXERCIŢII
Veniturile totale din turism, înregistrate în anul 2004, în ţara A sunt de 500 milioane u.m. Această cifră include
şi operaţiunile de incoming care au fost de 30 milioane u.m. Agenţia de turism „Club” din ţara B a organizat
excursii pentru cetăţenii acestei ţări, cu destinaţia ţara A, în valoare de 10 milioane de u.m. în anul 2004.
A. Dacă în anul 2005 cele trei valori se modifică în ordine: 610 milioane u.m., 60 milioane, 7 milioane, care
este cota de piaţă a agenţiei în anul 2005?
B. Dacă în anul 2005 veniturile totale din turism au crescut cu 5%, veniturile din excursiile organizate de
agenţia de turism „Club” au scăzut cu 20%, iar valoarea totală a operaţiunilor de incoming scade cu
15%, să se calculeze cota de piaţă a agenţiei „Club”.
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
4. Încercaţi o clasificare după diverse criterii a agenţiilor de turism care îşi desfăşoară activitatea în ţara
noastră.
6. Care sunt birourile care nu pot lipsi din structura unei agenţii de turism, indiferent de mărime?
9. Care sunt elementele de cheltuieli ce intră în structura preţului unui produs turistic?
12. Care sunt reglemetările legislative pentru eliberarea licenţelor şi brevetelor de turism (pentru agenţiile
detailiste şi tour-operatoare)?
Managementul agenţiei de turism
Răspunsuri
1. Cadrul juridic de funcţionare a agenţiilor de turism are în vedere departajarea activităţilor, în sensul
acordării licenţei sau autorizării.
2. Agenţiile tour-operatoare sunt specializate în organizarea (producţia) de aranjamente turistice. Agenţiile
detailiste au ca activitate vânzarea produselor turistice ale tour-operatorilor sau a unor servicii izolate.
3. Agenţiile tour-operatoare au ca obiect de activitate organizarea aranjamentelor turistice, care sunt vândute
apoi agenţiilor detailiste, acestea vânzându-le clienţilor. Se poate afirma că tour-operatorii sunt „angrosiştii”
activităţii turistice.
4. Agenţiile de turism care îşi desfăşoară activitatea în ţara noastră pot fi grupate după câteva criterii:
¾ după destinaţia programelor turistice: turism intern şi turism extern;
¾ după numărul de angajaţi: mici, medii, mari;
¾ după serviciile vândute: turistice, mixte (turistice, ticketing, asigurări de călătorie).
5. Înfiinţarea firmei (forma juridică dorită: societate cu răspundere limitată, societate pe acţiuni), obţinerea brevetului
pentru şeful de agenţie, cu actele firmei şi brevetul de turism, depunerea actelor pentru obţinerea licenţei.
6. Birourile care nu pot lipsi din structura unei agenţii de turism sunt:
¾ biroul turism;
¾ biroul transporturi.
8. Etapele conceperii unui produs turistic sunt legate de o serie de informaţii referitoare la:
¾ orarul companiilor de transport feroviar şi al companiilor maritime din diferite ţări;
¾ orarul de zbor al tuturor companiilor aeriene;
¾ formalităţi cerute de poliţie (paşapoarte, vize etc.);
¾ formalităţi sanitare (vaccinuri obligatorii);
¾ o sumă de devize autorizate;
¾ decalajul orar;
¾ indicaţii despre climă etc.;
¾ sistem de rezervări.
9. Elementele de cheltuieli ce intră în structura preţului unui produs turistic sunt: transportul, cazarea, masa,
alte servicii (ghid, anumite cursuri, seară festivă), TVA, comisionul agenţiei.
10. Pachetul de vacanţă este un produs turistic oferit spre vânzare la un preţ special care de regulă cuprinde
toate serviciile.
11. Bursa de turism se organizează ca o bursă obişnuită pentru oricare alt produs şi are ca scop întâlnirea
dintre marii ofertanţi de turism şi cererea pieţei, încheierea de contracte cu specific de turism.
12. Legislaţia de eliberare licenţe şi brevete de turism este următoarea:
a. H.G. nr. 238 din 8 februarie 2001 privind condiţiile de acordare a licenţei şi brevetului de turism
(M.O. nr. 88/2001);
b. O.M.T. nr. 170 din 3 aprilie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind criteriile şi
metodologia pentru eliberarea licenţelor şi brevetelor de turism (M.O. nr. 225/2001);
c. O.M.T. nr. 691 din 26 septembrie 2002 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice
privind criteriile şi metodologia pentru eliberarea licenţelor şi brevetelor de turism, aprobate prin
Ordinul ministrului turismului nr. 170/2001 (M.O. 737/2002);
d. O.M.T. nr. 910 din 26 noiembrie 2002 pentru modificarea Normelor metodologice privind criteriile şi
metodologia pentru eliberarea licenţelor şi brevetelor de turism, aprobare prin Ordinul ministrului
turismului nr. 170/2001 (M.O. 898/2002);
e. O.M.T. nr. 235/2001 privind asigurarea turiştilor în cazul insolvabilităţii sau falimentului agenţiei de
turism (M.O. nr. 433/2001).
Tour-operatorii şi produsele lor
Concluzia I
În încercarea de a defini produsul turistic am prezentat atât opiniile specialiştilor în marketing, cât şi
ale celor în economia turismului. Dificultatea definirii produsului turistic este determinată de
complexitatea acestuia, explicată la rândul ei de complexitatea componentelor sale: serviciile oferite
de prestatori, care se regăsesc în cele mai diferite forme şi proporţii. În plus, produsul turistic nu se
materializează numai în serviciile prestatorilor (cazare, alimentaţie, transport, tratament, agrement),
ci şi în serviciile proprii agenţiilor de turism şi celorlalţi intermediari specializaţi în comercializarea
lui (forma de prezentare, serviciile de informare, publicitatea…).
Concluzia II
În ceea ce priveşte comercializarea produselor turistice se observă mari diferenţe între România şi
ţările dezvoltate turistic. În economia de piaţă comercializarea devine mai dificilă datorită
complexităţii relaţiilor de piaţă, cheltuielile de distribuţie fiind chiar mai mari decât cele de producţie.
Numărul mare de voiaje forfetare ale realizatorilor români ne demonstrează că realizarea lor nu este
atât de grea pe cât este vânzarea lor. Este evident mai greu să atragi atenţia asupra propriilor produse
turistice, să susciţi interes, să creezi dorinţe şi, în final, să îndemni la acţiune pentru cumpărarea
respectivului aranjament.
În urma activităţii de documentare au rezultat patru canale de distribuţie specifice turismului: actul de
rezervare sau comercializarea directă, agenţia de turism distribuitoare, sistemele computerizate de
rezervări şi altele (corespondenţa…), care participă diferit la distribuţia produselor turistice
româneşti faţă de cele ale altor ţări:
• în România, predomină canalul agenţiilor de turism distribuitoare, indiferent de tipul produsului
turistic, şi asta se datorează şi obiceiului în consum care există la noi: atunci când turistul îşi
pregăteşte vacanţa, ia la rând toate birourile agenţiilor, încercând să aleagă cea mai bună variantă ca
preţ şi servicii oferite. Este adevărat că după 1989 au apărut foarte multe agenţii de turism noi
(private), au apărut şi mulţi tour-operatori care, cu o publicitate pe măsură, au reuşit să fie primii
care s-au impus în distribuţia produselor turistice;
• deşi este canalul dominant, agenţiile de turism nu sunt la fel de diversificate, dezvoltate, bine
organizate ca cele din Europa de vest;
• turismatica (prin sistemele de computerizare ale companiilor de transport aerian) a pătruns de puţin
timp în România şi numai în activitatea de ticketing aerian: Marshal Turism, J’Info Tours, CNTT;
• un număr destul de mare de turişti (automobilişti, tineri, montaniarzi) apelează la rezervările directe
la unităţile prestatoare, deci utilizează cel mai simplu canal de comercializare (ca să nu mai
amintim de acei turişti care ocolesc orice canal dormind în maşina personală, mâncând pe spaţiul
verde al respectivei staţiuni şi spălându-se în fântânile existente);
• dintre celelalte canale, doar cele cu caracter social (asociaţia pensionarilor, administraţia taberelor
şi sindicatele) activează şi la noi.
Ce este de făcut?
În scopul eficientizării activităţii agenţiilor de turism, reducerii preţurilor la produsele turistice
(reducându-se numărul de intermediari se elimină comisionările succesive), se impune necesitatea
dezvoltării şi diversificării canalelor de distribuţie utilizate în România, mai ales a sistemelor
computerizate de rezervări.
Fişele de înregistrare, completate de turişti în momentul cazării, trebuie să cuprindă şi rubrici referitoare
la canalul de distribuţie la care au apelat (rezervarea directă, prin agenţii de turism…), pentru a oferi
informaţii statistice necesare diferitelor evaluări.
O posibilitate relativ simplă de dezvoltare a unei agenţii de turism este înfiinţarea acelor implanturi în
cadrul unor firme. Agenţia ar avea astfel o clientelă asigurată (angajaţii respectivei firme), posibilităţi de
atragere a altora (prietenii, rudele angajaţilor) ca şi o reducere a costurilor (lipsa costurilor legate de
spaţiu). Avantajele firmei gazde ar fi reducerile de timp pierdut, de neplăceri cauzate de organizarea
deplasărilor în interes de serviciu a salariaţilor săi, conlucrarea strânsă cu agenţia în ceea ce priveşte
posibilitatea de refacere a forţelor angajaţilor săi, organizarea unor acţiuni turistice specifice (incentive).
Managementul agenţiei de turism
Concluzia III
larga diversificare a produselor turistice în ţările dezvoltate. Aceasta credem că se explică prin:
• importanţa mai mare acordată nevoii de a călători, în scopul refacerii forţelor, relaxării,
cunoaşterii sau pentru că statutul social impune sau pur şi simplu de plăcere;
• gradul ridicat de bunăstare a consumatorilor din aceste ţări şi gradul ridicat de dezvoltare a
serviciilor turistice în aceste ţări;
• concurenţa ridicată între producătorii din turism şi, de aici, necesitatea de a îmbunătăţi permanent
tipurile de produse turistice existente, în scopul dezvoltării extensive (creşterea numărului de
cumpărători) şi intensive (fidelizarea clienţilor);
• implicarea mult mai mare a producătorilor străini în acţiuni de creare de noi nevoi, noi plăceri
turiştilor potenţiali şi în acţiuni de educare a lor (arătându-le binefacerile turismului şi cum îl pot
practica).
dintre cele şase tipuri de aranjamente turistice prezentate, se evidenţiază voiajele forfetare atât ca
pondere deţinută în totalul vânzărilor, cât şi din punctul de vedere al caracteristicilor. Este, de
asemenea, şi cel mai prezent produs turistic pe piaţa românească;
din păcate, producătorii şi intermediarii români nu-şi răsfaţă turiştii cu o asemenea diversitate de
voiaje forfetare poate şi pentru că ei se adresează unui segment restrâns de turişti, corespunzător celor
cu venituri peste medie. La noi sunt dezvoltate pe scară largă sejururile la mare sau la munte (cele
mai simple voiaje forfetare), în cadrul lor asigurându-se cazarea şi masa. În rest, turiştii sunt
„abandonaţi” în staţiunile respective;
dintre celelalte tipuri de voiaje forfetare, circuitele propuse la noi sunt stereotipe: privesc aceleaşi
destinaţii (Grecia, Italia, Franţa, Spania) şi cuprind: cazare, mic dejun şi deplasarea la 1-2 obiective
turistice. Foarte puţini includ tururi de oraş, participarea la activităţi culturale (seri în restaurante cu
specific…) din teama de a nu ridica preţul peste limita acceptată. Circuitele mai deosebite sunt
propuse, în general, de turiştii avizaţi, cum ar fi: „Castelele Europei” realizat de agenţia Romantic,
„Turul ţărilor mediteraneene” de pe afişul lui Magellan, „Turul ţărilor nordice”, realizat de CNTT;
croazierele oferite de producătorii români sunt, în general, cele organizate pe teritoriul României
(excepţie: Croaziere pe Nil), oferite de agenţiile de turism din judeţele limitrofe Deltei Dunării; fiind
însă produse de lux, nu sunt agreate de turiştii români. Un produs turistic specific Deltei şi foarte
apreciat de turiştii români sunt acele partide de pescuit, aranjamentul cuprinzând cazare şi pensiune
completă pentru cinci zile, traversarea dus-întors cu bacul, închirierea echipamentelor specifice;
în plus, unele produse turistice lipsesc cu desăvârşire din oferta tour-operatorilor români: vacanţele-
club, motorail, time-sharing, satele de loisir.
Tour-operatorii şi produsele lor
Ce este de făcut?
O cale de dezvoltare a turismului românesc o reprezintă punerea la punct a unor astfel de produse turistice, în
vederea lărgirii gamei de posibilităţi de satisfacere a nevoii de turism, în vederea exploatării la maximum a
bazei materiale existente:
după 1989 s-a format şi în România clasa oamenilor de afaceri de succes care ar putea să se întâlnească
în diferitele cluburi cu caracter restrâns, exclusivist şi în cadrul cărora să se organizeze vacanţe cu circuit
închis. Ei ar putea prelua diferite baze turistice prost administrate în prezent, situate în zone mai izolate
(pentru a le satisface dorinţa de intimitate dar şi greu accesibile unui turist cu posibilităţi financiare
obişnuite), pe care să le modernizeze şi adapteze formelor de turism dorite;
satele de loisir, prin funcţiile şi caracteristicile lor, ar avea o priză foarte mare şi la orăşenii noştri. Din
păcate, acestea necesită investiţii serioase.
Concluzia IV
• publicitatea, un alt mijloc de înlesnire a vânzării, este, de asemenea, utilizat pe scară restrânsă
(agenţiile Mara ∗ New Travel, Paralela 45, Nova Touring, CMB Travel şi Info Tours), cele mai
multe mulţumindu-se doar cu afişajul stradal, în faţa birourilor de turism;
• slaba conlucrare între promovarea instituţională şi cea comercială, respectiv între ANT şi
tour- operatori sau alţi producători, în sensul promovării destinaţiilor propuse de către aceştia
din urmă.
Ce este de făcut?
În ceea ce priveşte modalităţile de comercializare, se impune: o mai bună conlucrare între instituţiile şi
agenţii economici din turism, de asemenea, publicităţii trebuie să i se acorde o mai mare atenţie.
∗
Mara Turism nu mai există (Ioan Cojocărescu). Acum operează doar firma Mara New Travel a d-lui Marian Cojocărescu.
Managementul agenţiei de turism