CONFERINŢA INTERNAȚIONALĂ AFASES

Braşov 25-26 MAI 2017

SARCINILE VIEŢII ÎN ABORDAREA PSIHOTERAPIEI ADLERIENE

GHERASIM CĂTĂLIN MARIUS, PH.D.

PSIHOTERAPEUT FORMATOR-SUPERVIZOR
COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA
ASOCIAȚIA PENTRU PSIHOLOGIE ȘI PSIHOTERAPIE
ADLERIANĂ DIN ROMÂNIA -APPAR
CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE BRAŞOV
 1. INTRODUCERE

Psihologia individuală concepută de Alfred priveşte comportamentul tuturor indivizilor

în context social şi comportamentul social într-un cadru larg, comparativ – cu valori şi etică, aplicabile
în contexte culturale diferite. Judecăţi cognitive, creative susţin comportamentul consistent al
individului şi astfel psihologia individuală este capabilă să înţeleagă diversele comportamente ale
indivizilor ca o funcţie a lumii lor sociale, aşa cum o văd ei. Prin "bunul simţ comun al traiului social",
psihologia individuală evaluează comportamentul indivizilor şi grupurilor, dintr-o perspectivă social-
comparativă, întru prezicerea sănătăţii, satisfacţiei şi beneficiului oricărui comportament pentru
indivizi, grupuri, societate şi întreaga omenire.
Majoritatea sistemelor de psihologie nici măcar nu încearcă să considere interacţiunea
dialectică a individului cu societatea. Sigur că este dificil de înţeles dinamica celor două forţe ce
interacţionează simultan, mai ales dacă există diferite dinamici interne, operând asupra fiecărei forţe.
Totuşi, noi avem de explicat aici bunul simţ comun al traiului social, explicând şi dinamica indivizilor
în interacţiune cu societatea.
Concepută de Alfred Adler (1956, 1964) Psihologia Individuală Adleriană a fost
dezvoltată apoi de alţii precum Rudolk Dreikurs, Kurt Adler, Bernard Shulman, Harold
Mosak.
Scopul terapiei Adleriene este de a creşte interesul social al pacientului sau
abilitatea de a funcţiona eficient. Adesea aceasta apare cu schimbări în privinţa
convingerilor greşite din stilul vieţii, dar insightul nu este o condiţie necesară şi
suficientă pentru schimbare.

În contextul Psihologiei Individuale, oamenii sunt înţeleşi ca având scopuri şi ca

acţionând în baza unui scop în funcţie de interpretările pe care le dau sinelui, celorlalţi,
vieţii (viziunea lor aspra lumii în Ansbacher & Ansbacher, 1956). Această orientare
teleologică pune puternic accentul pe prezentul clientului şi pe intenţiile viitoare decât pe
trecut. Trecutul începe să fie înţeles ca un context revizuit creat de suportul individual al
motivaţiilor curente. O înţelegere a scopului are însemnătate atât pentru simptome, cât şi
pentru pattern-uri de comportament. Schimbarea adevărată include întotdeauna unele forme
ale modificării motivaţiei provenite din reorientarea interpretării clientului cu privire la
circumstanţele care l-au adus la terapie (Adler, 1954, 1964).

2
 Psihologia Individuală
şi
Principiile ei

Un sistem psihologic are o legătură inseparabilă cu filosofia de viaţă a celui care

îl formează. De îndată ce îşi oferă sistemul lumii, acesta place indivizilor, atât amatori
cât şi profesionişti, cu o gândire similară, şi le oferă o fundaţie ştiinţifică, pentru o
atitudine faţă de viaţă pe care o dobândiseră anterior.

Principiile Psihologiei Adleriene:

1. Oamenii sunt fiinţe sociale. Au nevoie să aparţină şi să contribuie.

2.Oamenii sunt fiinţe holistice, toate aspectele vieţii sunt interrelaţionate.

3. Munca, prietenia şi intimitatea sunt sarcini pentru toată viaţa.

4. Fiecare persoană merită în mod egal demnitate şi respect.

5. Toate comportamentele au un scop.

6. Schimbările pozitive rezultă din încurajarea care se focusează pe punctele

puternice.
7. Copii dau un înteles experienţelor lor timpurii şi acţionează în acest cadru de-a
lungul vieţii.

8. Libertatea personală există împreună cu responsabilitatea socială. (Wingett,

2007).

3
 OBIECTIVELE WORKSHOPULUI

1. Ce este stilul vieţii în abordarea adleriană

2. Evaluarea stilului vieţii
3. Sarcinile vieţii în psihoterapia adleriană
4. Constelaţia de familie
5. Bibliografie
6. Anexe

4
 1.STILUL DE VIAȚĂ – ABORDARE ADLERIANĂ

Nr. STILUL DE VIAŢĂ

CONVINGERI
Crt. COMPONENTE
Convingeri despre „CE ESTE”?
Imaginea de sine
(Ce sunt eu?)
1 Imaginea lumii Viaţa în general (Cum funcţionează?)
Lumea socială
(Weltbild)
(Care este relaţia dintre mine şi alţii?)
Valori etice Convingeri despre "Ce trebuie să fie"
Lumea ideală (Cum trebuie să fie lumea?)
2
(Care este comportamentul bun şi
Judecăţi morale
potrivit?)
Scopul
dominant/sinele Instrucţiuni pentru comportare
ideal
3
(Ce să urmăresc?)
Metode (Ce trebuie să ajung?)
(Cum trebuie să o fac?)

5
2. Evaluarea stilului vieţii
Psihologia Individuală a evoluat substanţial în decadele ce au trecut de la moartea lui
Adler. Într-adevăr multe abordări diferite ale practicii clinice curente coexistă sub umbrela
psihoterapiei Adleriene (ex. Disque & Bitter, 1998, Kopp, 1995, Mosak & Maniacci, 1998,
Powers & Griffith, 1987). În ciuda diferenţelor dintre aceste stiluri, perspectiva adleriană
modernă se concentrează pe înţelegerea stilului vieţii, subiectivitatea sa, construcţia pattern-
urilor de viaţă şi a celor sociale. Totodată, aceste modele terapeutice rămân teleologice,
sistemice şi holistice.

Evaluarea Stilului de Viaţă

(când clientul se prezintă la terapie, se desfăşoară activităţi de scotocire)
din Daniel Eckstein şi Leroy Baruth (1996)
Botezul:
Se pot afla multe întrebând clientul cum şi-a primit nunele.
− Cine a decis?
− Numele a fost pus după cineva special?
− Ce porecle a avut clientul de-a lungul timpului?
− Cum se simte clientul cu propriul nume?
− Vrea un nume nou? Ce nume nou?
Procesul botezatului ar trebui considerat o tehnică proiectivă în sine.

Descrierea copiilor din familie:

Competiţia dintre copiii familiei e influenţată de 2 factori importanţi:
− diferenţa de vârstă (cu cât e mai mică, cu atât competiţia e mai mare); şi
− sexul copiilor (competiţia e mai mare la copiii de acelaşi sex).
Copiii se pot grupa după apropierea ca vârstă şi au acelaşi sex. Nu o fac neapărat după
legătura de sânge.
De la o diferenţă de vârstă de 6-7 ani copiii respectivi nu au copilărit, probabil, împreună.
Ei pot fi consideraţi în sub-grupuri diferite.
Ordinea naşterii – poziţia ordinală şi ordinea naşterii psihologică:
Din momentul naşterii, copilul acţionează într-un fel prin care speră să obţină importanţă
sau superioritate în familie. Acţiunile care nu sunt productive în realizarea acestor scopuri vor
fi eliminate şi înlocuite cu noi comportamente, care vizează aceleaşi scopuri.

6
 Unul dintre factorii cei mai importanţi din dezvoltarea stilului de viaţă este felul în care
îşi percepe copilul locul în familie şi locul printre ceilalţi copii ai familiei.
Influenţa părinţilor:
Stilurile parentale care acceptă, îngrijesc, sunt disponibile şi calde corelează
semnificativ cu sănătatea mentală ulterioară a copiilor. Dar nu înseamnă că părinţii
cauzează fericirea sau nefericirea copiilor. În final răspunsul personal al copilului, decizia
sa îi aduce fericirea sau nefericirea.
Una dintre corelaţiile cele mai mari cu fericirea conjugală a adultului o are felul cum
percepe micul copil fericirea conjugală a părinţilor săi.
Valorile familiei:
Valorile familiei sunt stabilite în general de ambii părinţi. Ele reflectă ceea ce este
preferat, stimat şi demn de a fi urmărit (realizat), sunt motivatori primari.
Valorile esenţiale ale familiei pot să apară în motto-ul familiei. Acesta este o vorbă sau un
proverb folosit des de familie.
„Copiii trebuie văzuţi, nu auziţi.”
„Niciodată să nu trădezi un membru al familiei.”
„Femeia are grijă de casă, bărbatul aduce banii.”
Valorile familiei sunt imperative. Copiii din familie iau o atitudine faţă de ele, pro sau
contra, dar nu le ignoră.
Ele sunt şi ceea ce fac adulţii, nu numai ceea ce spun.
Sarcinile vieţii:
Ele arată cum funcţionează acum clientul. O auto-evaluare (scală 1-10) poate
identifica zone puternice şi zone care merită îmbunătăţite. Uitaţi-vă la amplitudinea
scorurilor – diferenţa dintre cel mai mare şi cel mai mic oferă o măsură a stresului. Zonele
puternice pot folosi, prin calităţile lor, la redresarea punctelor slabe; cum să fie
generalizate puterile la sarcina cu scor scăzut?
Interpretarea va arăta ce aport are trecutul clientului, experienţele sale formatoare, la
prezentul vieţii sale (cum abordează acum sarcinile vieţii).
Amintirile timpurii, visele:
Se pot folosi reperele propuse de autorii adlerieni, de-a lungul timpului. Vezi listele cu
indicii din pachetul cu lecturi.
La căutarea elementelor comune ale AT şi viselor, sfatul lui Adler (1936) este important:
„Trebuie să ne avertizăm că nu putem explica un vis fără a-i şti relaţia cu părţile
personalităţii. Şi nici nu putem fixa reguli rigide pentru interpretarea viselor. Regula de

7
aur a psihologiei individuale este: Totul poate fi altfel. Trebuie să modificăm fiecare
interpretare pentru a se potrivi individului în cauză; şi fiecare individ este diferit. Dacă nu
suntem atenţi, vom căuta doar tipuri şi simboluri universale, şi aceasta nu e de ajuns.
Singura interpretare validă a unui vis este aceea care poate fi integrată cu purtarea
generală a individului, cu amintirile lui timpurii, problemele lui, etc. În fiecare caz
conţinutul visului ar trebui parcurs împreună cu pacientul şi elicitate de la el cât mai multe
asociaţii.”
Aşadar nu putem interpreta visul fără a cunoaşte visătorul.
Factori care pot influenţa stilul de viaţă:
Sexul copiilor, vârsta, relaţiile dintre ei, relaţiile lor cu adulţii, eventuale dizabilităţi
fizice ale copiilor şi/sau ale părinţilor, fluctuaţii financiare, apariţia/dispariţia unor
persoane din familie, boala/decesul unor copii sau adulţi ai familiei, ş.a.m.d.
Sintetizarea datelor într-un sumar coerent, terapeutic:
Sumarul stilului de viaţă e bină să se facă cu compasiune şi reverenţă sau real respect
pentru persoana care v-a împărtăşit lumea sa interioară. În pofida ideilor sale eronate din
unele situaţii, informaţiile dezvăluite sunt felurile creative ale individului de a se adapta în
copilărie.
Amintiţi-vă să credeţi în ipotezele dvs. intuitive sau bănuieli. Un cuvânt sau o frază poate
să vă apară „din senin” în minte. Autorii au avut rezultate dramatice prin curajul de a se
încrede în acea înţelepciune interioară spontană, creativă.
Dreikurs îşi încuraja sistematic studenţii să facă presupuneri, să sape „minele de aur”
devreme în interviu. Chiar când o ipoteză e „greşită”, ea ajută clientul să şlefuiască mai
departe situaţia, aspectul, chiar dacă persoana reacţionează împotriva sau prin clarificarea
ipotezei.
„O evaluare a stilului de viaţă nu este o ‘colecţie sistematică a unei grămezi de plăcuţe
colorate; este reconstruirea imaginativă a unui tipar, care permite fiecărei plăcuţe cu
informaţie să fie potrivită în contextul întregului. Acest context, în continuare, este un tipar
al mişcării conforme cu ceea ce Adler recunoştea ca fiind marea linie a acţiunii întregii
vieţi omeneşti [...], de dedesubt spre deasupra, de la minus la plus, de la înfrângere la
victorie.”(Powers and Griffith, 1987, pp. 21-22)
Datele adunate ar trebui să ne conducă spre o înţelegere a rolului ales de copil, ca răspuns
la mediul în care a copilărit. Sistemul nostru descoperă răspunsuri. Cum au fost dezvoltate,
întărite şi cum s-au potrivit în ecologia familiei. (Mosak and Shulman, 1995, p. 152)

8
 Mai întâi am ascultat limbajul clientului – termenii descriptivi (adjectivele şi adverbele
folosite) şi comparaţiile. Am aflat cum construieşte clientul viaţa şi oamenii.
Apoi am căutat potriviri – purtarea din copilărie şi modelul părinţilor, relaţii
complementare, grupări de abilităţi, teritorii, ş.a.m.d. pentru a descoperi întregul, Gestalt-ul.
Am transpus toate acestea în termeni ai mişcării – descrierea finală este una a comportării
planificate adaptative într-o situaţie psihologică specifică (întâmpinarea sarcinilor vieţii).
În final, interpretarea datelor conform teoriei ne oferă un set al psihodinamicilor care
explică etiologia şi prezice purtarea curentă şi viitoare.
Interpretarea AT ar trebui să completeze interpretarea CF. Ştiind CF se pot prezice AT.
Dar AT nu pot dezvălui psihogeneza la fel de bine ca şi CF.

Alte modalităţi de colectare şi evaluare a datelor unui stil de viaţă

Folosirea unor informaţii parţiale, fragmentate din copilăria persoanei
Elemente din constelaţia familiei
Alfred Adler şi Harold Mosak – nume, materii şcolare, etc.
Lucille K. Forer – folosirea datelor despre ordinea naşterii
- experienţe ale copiilor unici
Irwin Bruce Blatt – tratament pt. „sindromul copilului de mijloc”
Atmosfera familiei şi posibile rezultate la copii – Henry Stein, Oscar
Christensen
Amintiri timpurii
Alfred Adler – „cea mai veche AT”
Helene Papanek – folosirea AT în psihoterapie
Harold Mosak şi Bernard Shulman, Michael Maniacci, Dan Eckstein şi
Baruth, Kaplan – elemente ale AT
Robert G. Willhite – Metoda Willhite pentru Analiza AT („The
Willhite”)
Betty Lou Bettner şi – Tehnica Centrării pe Conexiuni
Mary Ann Lingg – schimbarea crezurilor greşite prin vizualizarea AT
Mary Streppa Wheeler – puncte forte ale persoanei, din AT
Analiza Sumară a Stilului de Viaţă – Francis X. Walton
Lista întrebărilor, exemple, exerciţii
Discuţia „liberă” din psihoterapie – Alfred Adler, Harold Mosak, Daniel
Eckstein,

9
 prezent – ce face acum clientul, cum se mişcă (sarcinile vieţii)
trecut
problema adusă acum la terapie s-a mai repetat în viaţa clientului?
copilărie – discutarea poveştilor preferate, a proverbelor, versurilor
Biblice şi învăţămintelor cheie pentru acel copil
Compararea a două stiluri de viaţă – cupluri
Colectarea şi evaluarea datelor despre copilăria celor doi parteneri, respectiv cele două
sumaruri ale stilului lor de viaţă, se pot folosi la psihoterapia de cuplu.
Compararea celor două sumaruri (ISV sau alte variante de evaluare) poate arăta zonele
similare şi zonele diferite ale partenerilor, ale stilurilor lor de viaţă.
Convingeri fundamentale similare sunt, în general, un indiciu bun pentru viaţa cuplului.
Partenerii îşi pot descoperi afinităţi şi diferenţe (complementarităţi) neconştientizate
până acum. Dacă diferenţele din stilurile de viaţă îi deranjează, se pot căuta soluţii concrete,
de comun acord.
Consiliere vocaţională
Datele despre stilul de viaţă, atât CF cât şi AT, (vezi „Punctele Forte din AT”,
Wheeler, 1987) se pot folosi şi la consilierea vocaţională.
Clientul are o imagine clară despre propriile abilităţi şi mediile în care şi le poate folosi cel
mai eficient.
A-i înlesni pacientului înţelegerea stilului său de viaţă

Cunoaşterea corectă a efectelor ordinii de naştere îi permite terapeutului să fie

convingător. După cum a spus Adler (Ansbacher & Ansbacher, 1956, p. 2), terapeutul trebuie
să poată „explica în lumina stilului de viaţă auto-consistent, orientat spre scop al pacientului,
toate acţiunile acestuia, până la prezicerea lor corectă”.
Când i se explică pacientului că el sau ea încerca în copilărie să realizeze scopul de a
obţine un statut sau afecţiune sau putere, între ceilalţi fraţi şi surori, pacientul nu se mai simte
eminamente un om „rău”. Pacientul poate vedea că reacţiona la circumstanţele poziţiei din
copilărie. De exemplu, mulţi oameni crescuţi ca şi copii unici se plâng că nu se pot simţi
confortabil cu alţii. Când terapeutul povesteşte cum copilul unic nu are fraţi şi surori care să
aducă informaţii despre lumea exterioară în casă, şi cum copilul unic află primele informaţii
despre purtarea şi relaţiile oamenilor de la părinţi, care pot fi stingheriţi sau neinteresaţi a
vorbi cu un copil despre astfel de lucruri, pacientul începe să înţeleagă de ce nu se simte
confortabil cu alţi oameni şi că tot ce are de făcut este a găsi o cale de a-şi îmbunătăţi relaţiile.

10
Nu mai are impresia că s-a născut, cumva, fără capacitatea de a şi le forma. Descoperirea
influenţelor din familie asupra stilului său de viaţă pot micşora blamarea de sine şi rezistenţa.
Astfel, terapeutul poate menţine cooperarea pacientului deşi terapeutul trebuie să îl confrunte
cu dovezile despre urmarea unui stil de viaţă care duce la nerealizarea unor scopuri
constructive.

2.2.Aplicaţie – evaluarea stilul vieţii

1. MODEL DE EVALUARE A STILULUI VIEŢII

1. Cine face parte din familia ta?
2. Descrieţi natura relaţiei părinţilor dumnevoastră.
3. Alegeţi 5 cuvinte care să descriere relaţia cu mama din perioada copilăriei.
4. Alegeţi 5 cuvinte care să descrie relaţia cu tata din perioada copilăriei.
5. Care dintre părinţii dvs. a fost favoritul? Pe care l-aţi plăcut mai mult? Pe mama sau pe
tata?
6. Care dintre copii a fost favoritul mamei sau tatălui dvs.?
7. V-aţi simţit vreodată respins în copilăria dvs.? Ce vârstă aveaţi când v-aţi simţit prima oară
respins?
8. Când nu v-aţi purtat frumos, cine vă disciplina?
9. În ce măsură aţi acceptat, respins sau aţi modificat motto-ul familiei şi alte valori ale
acesteia?
10. De ce credeţi că părinţii dvs. s-au comportat aşa cum s-au comportat în timpul copilăriei
dvs.?
11. Au mai fost alte persoane importante în copilărie?
12. Aţi experimentat pierderea unui părinte sau a altei persoane dragi în copilărie?
13. Care au fost câteva dintre fricile şi traumele copilăriei?
14. Au fost ceva schimbări în relaţia cu părinţii după copilărie?
15. Care au fost ambiţiile părinţilor pentru copii?
16. Care este relaţia dvs. cu părinţii, acum ca şi adult?
17. Cum aţi răspunde acum, în termeni de sentimente, la separarea de copii dvs.?
18. Dacă aţi avea 3 dorinţe pentru copilul dvs. pentru următorii 20 de ani începând de acum,
care ar fi acestea?
19. Ce credeţi (speraţi) că ar trebui să înveţe copilul dvs. din educaţia pe care le-aţi acordat-o?

Scop: interpretarea scalei Kern pentru stilul vieţii KSV

KSV este un inventar în 35 de puncte, simplu de lucrat cu hârtie şi creion, dezvoltat în

1982 de către Dr. Roy M. KERN de la Georgia State University. KSV se găseşte într-un
proces experimental de analizare a reperelor componente, a consistenţei studiilor realizate şi a
validării acestor studii.
Poate fi folosit în lucrul cu cupluri, dar şi individual, în resurse umane, dar şi în scop
educaţional. KSV a fost dezvoltat cu scopul de a obţine o informare rapidă asupra stilului de
viaţă al unei persoane ceea ce ar putea fi util în evaluarea relaţilor dintre partenerii unui cuplu

11
sau a relaţiilor cu alţii, în deciderea asupra unei cariere, în evaluarea stilului de conducere sau
a conflictelor apărute,şi în sprijinirea profesioniştilor în înţelegerea răspunsului individual în
situaţiile de stres.
KSV evaluează 5 dimensiuni: control, perfecţionism, a-face-pe-plac, stimă de sine
şi aşteptări. Aceste scale pot fi privite în continuare ca nivele de control, conformism
(perfecţionism şi facere-pe-plac) şi descurajare (stimă de sine şi aşteptări).
KSV poate fi utilizat pentru a evalua un individ, un cuplu sau pentru un grup în scopul
de a fi identificat stilul personal/ascuns/secret prin intermediul căruia o persoană
interacţionează în cadrul intim sau social sau la muncă.
Această clarificare are loc prin aplicarea unor valori numerice punctelor de pe scala
stilului vieţii.
În mod obişnuit, completerea Scalei KERN generează un interes imediat şi suscită
discuţii. Interpretarea KSV conduce la interpretarea felului în care fiecare temă sau factor al
stilului de viaţă se raportează la scala respectivă (a se vedea Anexa).
3. Sarcinile vieţii

Dreikurs, în “Fundamente ale psihologiei adleriene” (1953), spunea:

“Comunitatea umană pune trei sarcini fiecărui individ. Acestea sunt:

munca, în sensul de contribuire la binele altora; prietenia, care
îmbrăţişează relaţiile sociale cu rudele şi camarazii; şi dragostea, cea mai
intimă uniune.” (pp. 4-5)

Însumând aspectele sociale ale dinamicii personalităţii, ideea adleriană de sarcină a

vieţii este folositoare. În citatul din Dreikurs putem vedea că sarcinile vieţii, cu care fiecare
individ are de-a face, sunt privite ca stabilite de “comunitatea omenească“.
Aceste sarcini sunt ale noastre de întâmpinat, prin virtutea de a fi membrii ai
comunităţii omeneşti. Când ne gândim la sarcini - muncă, prieteni şi dragoste - realizăm cât
de importante, de cruciale sunt pentru individ şi societate, care nu pot atinge împlinirea fără le
rezolva cu succes. Aceste sarcini indică întrepătrunderea individului cu societatea, în teoria
psihologiei individuale.
O a patra sarcină a vieţii, “acceptarea de sine” (Dreikurs & Mosak, 1967), şi o a
cincea, sarcina existenţială, “nevoia de adaptare la probleme ce transced simpla
existenţă pe acest pământ, de a ne găsi sensul vieţii, de a realiza importanţa existenţei

12
omeneşti prin implicare transcedentală şi spirituală“ (Dreikurs & Mosak, 1966, p. 2), au
fost sugerate.
Deşi aceste sarcini adiţionale nu sunt acceptate universal printre adlerieni, ele indică
probleme de rezolvat.
Sarcina sinelui şi cea existenţială sunt rezolvabile în cadrul celorlalte trei sarcini, ca
membrii ai societăţii activi, participanţi, egali. Omul se poate accepta cu adevărat dacă se
simte valoros, adecvat, nu inferior. Este greu de găsit sens şi semnificaţie în viaţă dacă
persoana e implicată în primul rând în compensarea sentimentelor de inferioritate.
În psihologia individuală, individul este văzut, cel puţin iniţial, ca judecând
valoarea de sine în relaţie cu percepţii ale valorii altora. Fără o interacţiune activă cu alţii,
omul nu poate ajunge la o apreciere de sine realistă dacă nu urmăreşte cerinţele celor trei
sarcini ale vieţii.
Adler a introdus sarcinile vieţii “de dragul clarităţii”. În sensul lor deplin, ele pot fi
folosite pentru a da multă claritate situaţiei umane şi sunt atotcuprinzătoare.
Noţiunea de sarcini ale vieţii este de asemenea folositoare în consiliere şi terapie, în
care subliniem interrelaţionarea completă a individului, personalităţii şi comportamentului
său, cu lumea socială, în sarcinile ei finite, şi cu cea existenţială - cu cererea ca pentru a trăi o
viaţă sănătoasă, este nevoie de sentiment de comuniune socială.

Munca, societatea şi sexul, aşa cum au scris Adler şi adlerienii, constituie cele trei
sarcini de viaţă cu care trebuie să se descurce şi la care să găsească soluţii orice persoană. Cu
toate astea, conceptul de sarcini de viață nu este nici pe departe clar definit.

Această prezentare are două scopuri – primul e să arate diferențele subtile de opinie
așa cum apar ele în scrierile lui Adler și ale asociaților lui, al doilea este să trateze mai pe larg
formulările acceptate în prezent. Aceste extensii sunt derivatele logice ale unor formulări
fugare dar nedezvoltate ale lui Adler și ale altor adlerieni.

De interes mai mult decât istoric este prima formulare a lui Adler privitoare la
sarcinile vieții. El considera că toate problemele cu care se confruntă omul se încadrează
în trei categorii. „Ele reprezintă realitatea pentru om … Omul trebuie tot timpul să dea
răspunsuri la aceste probleme, pentru că acestea îl solicită” (4, p. 5). Pe prima o consideră o
consecință a faptului că „trăim pe scoarța acestei biete planete, și nicăieri altundeva.
Trebuie să ne dezvoltăm îngrădiți de restricțiile și posibilitățile stabilite de mediu… Fiecare

13
răspuns trebuie condiționat de faptul că suntem parte a omenirii și că oamenii sunt ființe
care populează acest pământ” (4, p. 5).

Această formulare este peste măsură de semnificativă și este adesea trecută cu vederea
de cei care discută cele trei sarcini ale vieții. Desemnează într-un mod clar domeniul în care
se mișcă omul. Toate problemele omului sunt furnizate de însăși existența sa într-un domeniu
dat care este „faptul că suntem legați de scoarța acestui… pământ, cu toate avantajele și
dezavantajele acestei poziții” (4, p. 6).

Al doilea set de probleme în cea mai veche formulare a lui Adler este furnizată de
faptul că „în jurul nostru se află și alții și trăim în asociere cu ei, iar noi am pieri dacă am
fi de unii singuri” (4, p. 6).

Al treilea set de probleme rezultă din faptul că suntem de două sexe, și că

autoconservarea individului și grupului trebuie să ia acest fapt în considerare.

În această formulare, Adler nu face nici o referire la muncă în calitate de sarcină

a vieții. Cu toate acestea, atunci când face sumarul celor trei probleme, poziția sa se
schimbă și o include, deoarece continuă: „modalitatea de a găsi o ocupație care să ne
permită să supraviețuim în cadrul limitelor stabilite de natura pământului; modalitatea de a
găsi o poziție între semeni astfel încât să putem coopera; modalitatea de a ne acomoda cu
faptul că suntem de două sexe, iar continuarea și toleranța omenirii depinde de viața
noastră amoroasă. Nu am găsit nici o problemă de viață care să nu poată fi grupată în
cadrul acestor trei mari probleme – ocupaționalul, socialul și sexualul” (4, p.7).

Adler nu este întotdeauna consecvent atunci când desemnează întâietatea și importanța

relativă a acestor sarcini. Ulterior, în același volum (4, p. 202), el consideră problema
relaționării cu alți oameni ca fiind prima sarcină a vieții, iar sarcina ocupațională ca fiind
a doua. Dragostea și sexul rămân pe locul trei. Mai apoi menționează problema ocupației ca
fiind pe primul loc, dar sugerează că cea mai bună metodă de a ne descurca cu aceasta vine
prin intermediul soluției la a doua problemă, aceea de a trăi în asociere cu alții, prin prietenie,
sentimente sociale și cooperare. „Cu soluția la această problemă facem un avans
incalculabil către soluția la prima problemă” (4, p. 239). Importanța relativă a acestor sarcini
alternează de-a lungul vieții lui Adler; în ultima sa carte aflăm că „toate întrebările în viață

14
pot fi subordonate acestor trei probleme majore – problema traiului în comun, a muncii și a
iubirii” (3, p. 42).

În exprimările cele mai timpurii ale acestui punct de vedere, Adler consideră că
sarcinile se împletesc, făcând următoarea remarcă: „nici una dintre aceste probleme nu se
poate rezolva separat; fiecare dintre ele necesită abordarea de succes a celorlalte două” (4,
p. 239). În continuare susține: „Aceste trei probleme nu se regăsesc niciodată separat; toate
își iluminează calea reciproc; și putem spune cu adevărat că toate sunt aspecte ale aceleiași
situații și aceleiași probleme – nevoia ființei umane de a-și apăra viața și de a și-o dezvolta
în mediul în care se află” (4, p. 241).

Modul în care Way formulează poziția lui Adler este următoarea: „Adler a rezumat în
trei mari grupuri solicitările societății la care e supusă în permanență capacitatea de
adaptare a individului. Aceste trei seturi de probleme, Societate, Ocupație și Iubire, sunt
strâns legate între ele” (13, p. 179). Way consideră aceste trei sarcini ca fiind pur și simplu
„acei vechi prieteni ai psihologiei, cele trei instincte de Turmă, Nutriție și Sex. Doar că ei
nu mai apar în Psihologia Individuală ca porniri de natură subiectivă, ci sunt văzute de pe
cealaltă parte, ca fapte externe care țin de logica existenței în comun. Ele sunt absolute, în
măsura în care ar fi dificil să concepem o societate care să nu solicite individului vreo formă
de adaptare de acest tip. Dar caracterul și măsura adaptării variază cu fiecare generație și cu
fiecare schimbare în structura societății. Problemele pe care le ridică nu pot fi niciodată
rezolvate definitiv, ci cer individului o mișcare continuă și creativă către adaptare” (13, pp.
179-180).

Prin observarea abordării acestor sarcini de către un individ dat, putem să-i testăm
pregătirea individuală în domeniul cooperării. Cu toate acestea, spune Way, „ființa umană nu
se dezvoltă neapărat în mod egal în toate, și poate fi mult mai bine dotată pentru a găsi
soluții la una dintre probleme decât la celelalte. Omul ar putea avea succes ocupațional,
dar nu în dragoste; sau iubirea și contactele sociale îi pot veni ușor în comparație cu
dificultatea de a-și câștiga existența” (13, p. 180). Se cunoaște că Way, prin comparație cu
Adler, recunoaște diverse nivele de ”adaptare”, sau mai bine zis diverse nivele de împlinire a
unei sarcini de viață sau a alteia. ”Există adesea cazuri când una sau alta dintre aceste
solicitări rămân neadresate în mod deliberat” (13, p. 181). Cu toate acestea, el împărtășește
viziunea lui Adler despre întâietatea sarcinii ocupaționale în observația sa că „Majoritatea
oamenilor reușesc un anumit nivel de ajustare la problema muncii, din moment ce

15
existența lor depinde de ea. Problema iubirii și mariajului nu este la fel de urgentă. Poate fi
amânată sau evitată cu totul, mai ales dacă munca a fost rezolvată cu destul succes ca să
compenseze” (13, p. 192).

Wolfe reflectă vederile lui Way. Acesta spune „Prin contrast cu celelalte două mari
probleme, problema sexului nu rezultă în dezastru personal. Din acest motiv, aberațiile în
găsirea soluției sexului sunt cele mai numeroase. Tirania burților noastre ne împinge să
muncim ca să nu murim de foame, iar tirania singurătății ne împinge să facem anumite
gesturi către semenii noștri ca să nu ne pierdem mințile. Dar bărbații și femeile pot evita
soluția problemelor sexuale și supraviețui… Este problema care rămâne cel mai adesea
nerezolvată. Este problema care pune cele mai multe obstacole în calea celui care caută
îndrumare. Multe soluții false la problema sexuală sunt tolerate pasiv de societate, în ciuda
înțelesului lor anti-social” (14, p. 201).

Dreikurs (7) de asemenea găsește sarcina iubirii împlinită rar la momentul prezent.
Interese sociale defectuoase pot ieși la iveală mai ușor în această sarcină, pentru că intimitatea
dragostei și a sexului le pune la încercare la maxim capacitatea de cooperare, și distruge
distanța care se poate menține de obicei în relațiile ocupaționale și sociale. În plus, relațiile de
egalitate nou apărute între sexe prezintă probleme în curtare și mariaj care nu existau înainte
(5).

Discuția de mai sus demarchează clar diferența de opinie centrată pe cele două
chestiuni. În primul caz apare diferența de opinie în care Adler își reversează punctul de
vedere în privința priorității sarcinilor. În al doilea caz, Adler pleacă de la presupunerea, cu
care alți adlerieni nu sunt de acord, că ”nici una dintre problemele vieții nu pot fi rezolvată
separat” (4, p. 239). Într-o abordare și mai clară în chestiunea celor trei probleme, el
comentează: „Deoarece răspunsul pe care îl dăm acestor trei probleme, prin stilul nostru de
viață, se vede în întreaga noastră atitudine către ele… stilul fiecăruia de viață se reflectă
mai mult sau mai puțin în atitudinea sa către toate trei” (3, pp. 42-43).

Aceasta implică și alte chestiuni asupra cărora adlerienii au păreri divergente. A treia
diferență de opinie privește întrebarea dacă stilul cuiva de viață determină toate abordările
sale în legătură cu sarcinile vieții. Adler pare să implice că așa este. Dacă este într-adevăr
așa, atunci o persoană nu poate fi ajutată să se ajusteze fără a face schimbări în stilul de
viață. Cu toate astea, experiența a demonstrat că se poate acorda mult ajutor indivizilor în

16
cadrul stilului lor de viață existent. Lucrul lui Dreikurs în domeniul îndrumării copiilor (6,
9) se bazează pe premisa că mulți indivizi au eșecuri privind sarcinile vieții mai degrabă
pentru că le lipsesc cunoștințe și pregătire în legătură cu modul de a se descurca cu
probleme contemporare, decât din cauza unor stiluri de viață ineficiente. Mosak (10)
oferă un motiv pentru care Adler consideră că aceste schimbări trebuie să implice o
schimbare de stil de viață, pe când Dreikurs nu consideră așa.

Dacă stilul de viață e văzut ca un modus vivendi mai degrabă decât un modus
operandi, atunci sunt posibile multe tipuri de comportament în cadrul aceluiași stil de
viață. Aceste comportamente se pot modifica sau schimba chiar și atunci când modul
aperceptiv de bază rămâne relativ intact. Prin urmare, probabil că este justificat să afirmăm că
în vreme ce un stil greșit de viață în mod sigur nu duce la împlinirea cu succes a vreunei
sarcini de viață, în anumite cazuri individul are putea fi chiar în stare să poată funcționa în
mod adecvat, în ciuda conceptelor sale greșite și a interesului social limitat. Adler a atras
adeseea atenția asupra faptului că nu poți fi niciodată sigur de interesul social al unei persoane
decât în urma testării. Dacă o persoană trăiește în condiții deosebit de favorabile, s-ar putea să
nu-și releve inadecvarea până la momentul când circumstanțele îl pun în fața unor probleme
subiectiv mai stresante pe care să le rezolve.

O a patra implicație a discuțiilor lui Adler despre sarcinile vieții este aceea că dacă
un om e capabil să le rezolve, nu va mai avea sentimente de inferioritate și nu va mai
pica victimă nevrozelor. O exprimare tipică a acestei opinii este astfel: „Dacă un om poate
să fie bun prieten tuturor oamenilor, să contribuie cu muncă utilă și cu un mariaj fericit,
nu se va simți niciodată inferior altora sau învins de ei” (4, p. 262). E destul de adevărat că
o persoană cu asemenea interes social e puțin probabil să aibă sentimente de inferioritate. Cu
toate acestea, ne-ar trebui lampa lui Diogene ca să găsim așa o persoană. Chiar dacă s-ar găsi
o asemenea persoană, Way i-ar pune la îndoială opinia lui Adler. „Un individ poate reuși să
rezolve toate sarcinile elementare ale vieții și totuși să devină nevrotic dacă nu reușește să-
și atingă scopul subiectiv de perfecțiune. Chiar și persoanele de succes pot ajunge la
nevroză pentru că nu au și mai mare succes. În plus, successul pe altă linie decât cea care
atinge scopul fictiv nu are nici o influență asupra stimei cuiva de sine… Adaptarea
exterioară nu este un criteriu în sine. Poți fi de succes văzut din exterior și totuși să fii un
eșec în proprii ochi. Reversul medaliei este că poți fi un eșec din perspectiva lumii și totuși
suficient de mulțumit de sine”(13, p. 180). Propunerea lui e că „prima datorie a individului

17
este față de sine, iar independența menținută cu hotărâre este singura garanție a utilității
sociale” (14, p. 181).

Dacă „prima datorie a individului este față de sine”, oare se confruntă el numai cu
aceste trei sarcini care pot fi satisfăcute pur și simplu rezolvând problemele ocupației,
asocierii și sexului? Poate ar trebui să recunoaștem și existența altor sarcini, toate legate între
ele, ceea ce înseamnă că afectează soluția la cele trei sarcini, dar le transced. Neufeld (12) a
oferit o asemenea propunere vorbind de problema celor „Patru S” – Subzistență, Societate,
Sex, Sine.” El face referire la o declarație a lui Adler care pare să indice că individul poate fi
o problemă pentru sine și prin urmare să fie parte din „lumea exterioară” cu care trebuie să
aibă de-a face. „Individul adoptă o anumită abordare, o anumită atitudine, o anumită
relație față de problemele din lumea exterioară (lumea exterioară include și experiența
propriului trup, ca și experiența vieții psihice)” (2, p. 7).

O declarație prealabilă făcută de Adler scoate în evidență aceeași idee. „Această lume
exterioară include propriul trup al individului, funcțiile lui biologice și funcțiile minții. El
nu relaționează cu lumea exterioară de manieră predeterminată, așa cum se presupune
adesea. El relaționează întotdeauna în funcție de propria intepretare de sine și a
problemelor lui din prezent”. (1, p. 5). Asta arată clar că omul este o problemă pentru sine.
Toată lumea trebuie să învețe nu numai cum să se înțeleagă cu alții, cu o persoană de sex opus
și cum să țină o slujbă; trebuie de asemenea să se înțeleagă cu sine, să se descurce cu sine.
Acest lucru, prin urmare, ne pare nouă a fi a patra sarcină a vieții.

De asemenea, pare a exista o necesitate de a lua în considerare încă o sarcină a vieții,

în plus față de cele menționate mai sus. Fiecare individ se confruntă cu sarcina de a relaționa
cu Universul, ceea ce devine, în mod din ce în ce mai clar, o extensie a vieții noastre pe
pământ. Nu mai suntem doar ființe care „trăim pe scoarța acestei biete planete”, cum a
frazat Adler. Noi ne extindem experiența de viață în Univers, cu nevoia de a ne reevalua locul
pe acest pământ în relație cu Universul, cu spațiul și timpul, cu eternitatea.

Problema nu e nouă. Omul întotdeauna și-a stabilit relația cu puterile și forțele

transcendentale în religii. Dar conceptele noastre în schimbare despre Univers, viață și noi
înșine produc necesitatea de a reevalua conceptele și credințele care ni s-au înmânat de-a
lungul erelor. Putem, prin urmare, să vorbim de o a cincea sarcină de viață, nevoia de a ne

18
ajusta problemelor dincolo de simpla existență pe acest pământ și să găsim noimă în viață, să
realizăm semnificația existenței umane prin implicare transcendentală și spirituală.

APLICAŢIE PRACTICĂ – HARTA STILULUI VIEŢII ŞI A SARCINILOR VIEŢII

4.Bibliografie:

Adler, A. (1995). Sensul Vieţii. Bucureşti: IRI.

Adler, A., (1964). The Individual Psychology of Alfred Adler. (H. L. Ansbacher & R. R.
Ansbacher, Eds.). New York: Harper Torchbooks.
Mosak, H. H., Maniacci, M. (1999) A Primer of Adlerian Psychology, Philadelphia:
Brunner/Mazel.
Shulman, B. H. (1973). Contributions to Individual Psychology. Chicago: Alfred Adler
Institute.
Disque & Bitter, 1998, Kopp, 1995, Mosak & Maniacci, 1998, Powers & Griffith, 1987).
Richard R.Kopp, ”Metaphor Therapy. Using Client-Generated Metaphors in Psychotherapy”,
BRUNNER/MAZEL, New York, 1995
Bitter, Christensen, Hawes & Nicoll, 1998
Koss& Butcher, 1986; Steenbarger, 1992
Carlson & Slavik, 1997; Sweeney, 1998; Watts & Carlson, 1999).
Eckstein & Baruth, 1996; Powers & Griffith, 1986; Shulman & Mosak, 1998

19
 ANEXA NR.1
HARTA STILULUI DE VIAȚĂ

20
 ANEXA NR.2
STILUL VIEȚII (Mosak)
I. Locurile (unde ați crescut și unde ați copilărit)
II. Descrierea locurilor
III. Familia mea
IV.Când mă voi face mare
V. Unul din visele mele (vise din timpul somnului)
VI. O amintire timpurie
VII. Nu eram pregătit (aici vom investiga un moment/eveniment din copilăria noastră
pentru care nu eram pregătiți să ni se întâmple și vom înțelege impactul enorm pe care
l-a avut)
VIII. Provocări din copilărie
IX. Adunarea percepțiilor
X. Decizii (pe care le-am luat în copilărie și pe care le urmăm fără să ne dăm seama în
prezent, unele din ele fiind nocive, altele neadecvate, altele potrivite și folositoare)

I. Locuri
M-am născut într-o casă la periferia Vienei (Alfred Adler)

1. Enumerați în documentul dumneavoastră locul unde v-ați născut și toate locurile importante
unde ați locuit de la naștere până la vârsta de zece ani. Treceți în listă toate locurile importante
pentru voi.

2. Identificați orice element vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv sau gustativ care vă vin în
minte când vă gândiți la aceste locuri. Notați-le.

3. Completați vă rog următoarele propoziții în timp ce reflectați la locul unde v-ați născut și la
locurile unde ați copilărit:

Eu sunt............................................
Bărbații sunt....................................
Femeile sunt....................................
Lumea este.......................................
Și am decis să..................................

II. Descrierea locurilor

Câmpul de lângă casa noastră era locul de întâlnire al tuturor copiilor din zonă. Cei mai
mulți oameni din zonă erau liniștiți și umili, în general sărmani, care mă invitau frecvent în
casa lor datorită sociabilității și jovialității mele. Eram bine primit oriunde mă duceam
(Alfred Adler).

1. Identificați și notați în documentul dumneavoastră trei până la cinci cuvinte sau fraze care
descriu locurile unde v-ați născut și locurile unde ați crescut. După fiecare cuvânt sau frază,
indicați dacă este pozitiv, negativ, sau neutru. Indicați pozitiv prin + și negativ prin -. După
aceea, scrieți cuvintele și frazele negative într-o coloană separată, mai jos, iar alături de
această coloană, opusul exact al cuvintelor și frazelor negative. Încercuiți orice cuvânt sau
frază care reprezintă țeluri spre care v-ați îndreptat în viața voastră:
2. Faceți o coloană cu exact opusul cuvintelor și frazelor pozitive și o coloană cu cuvintele și
frazele pozitive. Încercuiți orice cuvânt sau frază care reprezintă țeluri spre care v-ați îndreptat
in viața voastră.

3. Vă rog să completați următoarele propoziții în timp ce reflectați la frazele și cuvintele pe

care le-ați scris:

Eu sunt....................................................
Barbații sunt.............................................
Femeile sunt............................................
Lumea este..............................................
Și am decis să..........................................

III. Familia mea

Este o greșeală comună să se considere că toți copiii din aceeași familie se formează în
același mediu. Bineînțeles, multe lucruri sunt la fel pentru toți în aceeași casă, dar contextul
psihologic al fiecărui copil este individual și diferit de al celorlalți, datorită succesiunii lor
(Alfred Adler).

1. Identificați persoanele pe care le considerați familia voastră de la naștere până la vârsta de

zece ani. Scrieți numele membrilor familiei voastre în spațiul de mai jos și redactați o
descriere de trei până la cinci cuvinte a fiecăruia.

Nume..........................................................................Descriere

2. Cine a fost, dacă a fost cineva răsfățat în familia voastră?

3. Cine a fost, dacă a fost cineva neglijat sau tratat prost?
4. Cum a fost pentru tine să crești în familia ta?

5. Completați următoarele propoziții în timp ce vă gândiți la familia voastră:

Eu sunt.........................................................................
Bărbații sunt.................................................................
Femeile sunt.................................................................
Lumea este...................................................................
Și am decis să...............................................................

IV. Când mă voi face mare

Jocurile imaginației...pot fi folosite ca o ușă prin care să observăm funcționarea minții
(Alfred Adler).
1. Atunci când creșteai, ce doreai să te faci când o să te faci mare? Scrieți răspunsul în
documentul vostru.
2. Scrieți 3 până la 5 lucruri care vă plăceau la ceea ce doreați atunci.
3. Scrieți 3 până la 5 lucruri de care ar fi beneficiat ceilalți datorită alegerii voastre.
4. Vă rog să completați următoarele propoziții gândindu-vă la ceea ce doreați să fiți când
creșteați:
Eu sunt...............................................................................
Bărbații sunt........................................................................
Femeile sunt........................................................................

22
Lumea este..........................................................................
Și am decis să......................................................................

V. Unul din visele mele

În vis, ca și în reverie, avem de-a face cu activitatea unui organism care încearcă să
cartografieze, să planifice și să direcționeze viitorul său spre un scop de securitate (Alfred
Adler).

1. Care este titlul unui vis pe care l-ați avut în decursul vieții voastre? Scrieți acest titlu în
spațiul de mai jos.
2. Care este semnificația acestui vis pentru voi?
3. În ce mod poate fi acest vis un plan pentru viitorul vostru?
4. În ce mod poate acest vis să definească o cale pentru viitorul vostru?
5. Vă rog să completați următoarele propoziții în timp ce vă gânditi la visul vostru:

Eu sunt................................................................................
Bărbații sunt........................................................................
Femeile sunt........................................................................
Lumea este..........................................................................
Și am decis să......................................................................

VI. O amintire timpurie

Astfel, aminitirile sale reprezintă "Povestea vieții mele", o poveste pe care și-o repetă
sieși pentru a se atenționa sau a se liniști, și prin intermediul experiențelor trecute să poată
întâmpina viitorul cu un mod de a acționa deja testat" Alfred Adler.

1. Care este titlul unei amintiri timpurii, adică a unui singur eveniment care ți s-a întâmplat ție
înainte de vârsta de 11 ani.
2. Alfred Adler a susținut că amintirile pot servi ca un avertisment sau o încurajare pentru
individ. Poate amintirea voastră să reprezinte un avertisment sau o încurajare sau amăndouă
sau niciuna?
3.Dacă amintirea nu aduce nici avertisment, nici încurajare, atunci ce poate să aducă?
4. Ce reprezintă amintirea pentru voi?
5. În ce mod poate amintirea să reprezinte povestea vieții voastre?

Vă rog să completați următoarele propoziții în timp ce vă gândiți la amintirea timpurie:

6. Eu sunt......................................................................
7. Bărbații sunt...............................................................
8. Femeile sunt...............................................................
9. Lumea este..................................................................
10.Și am decis să.............................................................

VII. Nu eram pregătit

În cazul copiilor, cel mai bine observăm caracterul lor în momente de tranziție, când
încep să meargă la școală sau când se schimbă în mod brusc condițiile de acasă. Alfred
Adler.

1. Ce vi s-a întâmplat vouă înainte de vârsta de 10 ani pentru care nu erați pregătit?

23
2. Atunci când vi s-a întâmplat acel eveniment față de care nu erați pregătit, ce doreați sau
aveați nevoie de la ceilalți oameni pe care l-ați primit sau nu? Vă rog să enumerați trei până la
cinci lucruri pe care le doreați sau de care aveați nevoie de la ceilalți oamei pe care le-ați
primit sau nu.

Vă rog să completați următoarele propoziții în timp ce vă gândiți la un eveniment din viața

voastră de până la vârsta de 11 ani față de care nu erați pregătit și la ce doreați sau ce
necesitâți aveați de la alții pe care le-ați primit sau nu.

3. Eu sunt..................................................................
4. Bărbații sunt..........................................................
5. Femeile sunt..........................................................
6. Lumea este.............................................................
7. Și am decis să........................................................

VIII. Provocări din copilărie

Viziunea psihologică și educațională a psihologiei individuale este suficient de largă

astfel încât să nu excludă consideația influențelor din exterior. Psihologia individuală nu se
concentrează asupra minții persoanei în detrimentul mediului înconjurător care stimulează
mintea, nici asupra mediului ignorând semnificația acestuia asupra fiecărui psihic în parte.
(Alfred Adler)

1. Atunci când creșteați și înainte de vârsta de 11 ani, ce probleme fizice, psihice, școlare, de
muncă, sociale sau economice v-au afectat pe voi sau pe membrii familiei voastre?

2. Cine, dacă a fost cineva, a fost de ajutor cu problemele personale sau ale familiei?

3. Ce a făcut acea persoană care era considerat de ajutor?

4. Cine, dacă a fost cineva, nu a fost de ajutor cu problemele personale sau de famlie?

5. Ce a făcut acea persoană care nu este considerat de ajutor?

Vă rog să completați următoarele fraze în timp ce vă gândiți la o provocare din copilărie:

6. Eu sunt...................................................................................

7. Bărbații sunt...........................................................................

8. Femeile sunt...........................................................................

9. Lumea este.............................................................................

10. Și am decis să........................................................................

24
IX. Adunarea percepțiilor

Apercepția conectată cu legea de mișcare este modul prin care omul se privește pe el și lumea
înconjurătoare. Cu alte cuvinte, este părerea pe care copilul și, mai târziu, în aceeași
direcție, adultul și-a făcut-o despre sine și lumea înconjurătoare. (Alfred Adler)

Vă rog să enumerați toate cuvintele și frazele pe care le-ați adunat pentru:

Eu sunt........................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................
Bărbații sunt................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
Femeile sunt................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................
Lumea este...................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................

X. Decizii, decizii, decizii

Fiecare se organizează conform viziunii sale despre lucruri, și unele viziuni sunt
sănătoase iar altele sunt mai putțin sănătoase. Alfred Adler.

1. Vă rog să enumerați toate cuvintele și frazele pe care le-ați folosit pentru:

Și am decis
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................

2. Identificați deciziile pe care le-ați luat când erați copil care azi că sunt de ajutor și utile în
gestionarea responsabilităților personale și în întâmpinarea nevoilor societății prin cooperare
și contribuție cu alții. Însemnați aceste decizii cu !.

3. Identificați deciziile pe care le-ați luat când erați copil care azi nu vă sunt neapărat de ajutor
și utile în gestionarea responsabilităților pesonale și în ăntâmpinarea nevoilor societății prin
cooperare și contribuție cu alții. Însemnați aceste decizii cu un ?.

4. Identificați cum puteți să revizuiți aceste decizii astăzi astfel încât să vă fie mai utile și mai
de ajutor în prezent dar și în viitor. Scrieți noile decizii revizuite.

25
 AMINTIRILE TIMPURII

Aminitirile sale reprezintă "Povestea vieții mele", o poveste pe care și-o repetă sieși
pentru a se atenționa sau a se liniști, și prin intermediul experiențelor trecute să poată
întâmpina viitorul cu un mod de a acționa deja testat" Alfred Adler.

1. Care este titlul unei amintiri timpurii, adică a unui singur eveniment care ți s-a întâmplat ție
înainte de vârsta de 11 ani.

2. Alfred Adler a susținut că amintirile pot servi ca un avertisment sau o încurajare pentru
individ. Poate amintirea voastră să reprezinte un avertisment sau o încurajare sau amăndouă
sau niciuna?

3.Dacă amintirea nu aduce nici avertisment, nici încurajare, atunci ce poate să aducă?

4. Ce reprezintă amintirea pentru voi?

5. În ce mod poate amintirea să reprezinte povestea vieții voastre?

Vă rog să completați următoarele propoziții în timp ce vă gândiți la amintirea timpurie:

6. Eu sunt......................................................................

7. Bărbații sunt...............................................................

8. Femeile sunt...............................................................

9. Lumea este..................................................................

10.Și am decis să.............................................................

26
 ANEXA Nr.3
SARCINILE VIEŢII
ANEXĂ PRIVIND SARCINILE VIEȚII

Intimitate - .... %
Dragoste - %
Spiritualitate - ....%
Sex - %

Relații sociale - …. %

OM
Familie -….%

Muncă - .... %
 ANEXA Nr.4

SCALA STILULUI VIETII

ROY M. KERN

Indicatii: Cititi cu atentie si aplicati urmatoarea scala fiecarei propozitii. Prima reactie este
probabil cea mai corecta. Lucrati rapid !

1. NU MI SE APLICA
2. RAREORI MI SE APLICA
3. MI SE APLICA UNEORI
4. DESEORI MI SE APLICA
5. MI SE APLICA PERFECT

1. _______Nu-mi place sa zbor cu avionul.

2. _______Imi place sa fiu imbracat/a la patru ace si permanent aranjat/a, cu hainele
imaculate.
3. _______Sunt extrem de sensibil/a sa nu ranesc sentimentele celorlalti.
4. _______Excelez in a-mi gasi vina.
5. _______Viata este plina de greutati dar eu cred ca merita traita.
6. _______Imi displace sa inot.
7. _______Ma deranjeaza foarte tare atunci cand fac o greseala.
8. _______Imi displac profund conflictele si incerc sa fiu ,,facator de pace’’.
9. _______Rareori se intampla sa fiu multumit/a de realizarile personale.
10. _______Imi place sa le spun celorlalti cum este bine de facut un lucru.
11. _______Am avut sau am probleme in relatiile sexuale.
12. _______Nu pierd o secunda; intotdeauna am ceva de facut.
13. _______Sunt vazut/a de ceilalti ca fiind dragalas/a si placut/a dar si cam inocent/a si
naiv/a.
14. _______Ma zbat mult si muncesc mult dar de obicei ma aleg cu putin.
15. _______Anticipez viitorul, uneori ma aud spunand : ,,- Vezi, ti-am spus eu ! ‘’
16. _______Imi place sa am ultimul cuvant intr-o conversatie.
17. _______Sunt intotdeauna ocupat/a ; pot lucra la unul sau doua proiecte in acelasi timp.
18. _______Sunt foarte sensibil/a si vulnerabil/a si pot fi usor ranit/a de ceilalti.
19. _______M-am simtit foarte pedepsit/a in copilarie.
20. _______Indeplinesc mai multe sarcini decat colegii de munca si prin asta as putea atrage
atentia si dezaprobarea lor.
21. _______Sunt foarte pregatit/a pe un subiect anume si ma mandresc cu acest lucru.
22. _______Cred ca exista un loc pentru orice lucru si ca fiecare ar trebui sa stea la locul
sau.
23. _______Imi place atentia castigata pentru sarcinile indeplinite.
24. _______Imi place sa aud ce este rau cu ceilalti.
25. _______Ma astept ca oamenii sa isi tina partea lor de intelegere si devin indignat/a cand
nu o fac.
26. ________Nu imi plac surprizele, cum ar fi schimbarea regulilor in ultimul moment,
musafirii nepoftiti.
27. ________Sunt o persoana religioasa si simt ca si ceilalti traiesc potrivit convingerilor lor
religioase in asa fel incat sa faca intotdeauna tot ceea ce trebuie.
28. ________Sunt preocupat/a sa primesc aprobarea celorlalti pentru ceea ce fac.
29. ________Viata chiar pare ca un ,,mar putred’’.
30. ________Adeseori simti ca duci o povara prea mare in spate si simti ca nu meriti acest
lucru.

28
 31. ________Nu-mi plac nici greselile mele si nici cele ale angajatilor sau colegilor.
32. ________Imi place sa stii ca lucrurile merg ca unse.
33. ________Imi place sa fiu tot timpul apreciat/a de ceilalti cum ar fi colegi sau sefi.
34. ________Sunt deprimat/a mai tot timpul in legatura cu tot felul de lucruri.
35. ________Imi place sa gasesc greseli la ceilalti si sa descoper ce este mai rau in ei.

CONSTRUIREA SCALEI STILULUI VIETII

Treceti valoarea numerica pentru fiecare item in parte din dreapta a fiecarui numar de
intrebare.
Indicatie: Adunati valorile din fiecare coloane pentru a obtine scorul fiecarei scale.

Scala C Scala P Scala N Scala S Scala E

1_____ 2_____ 3____ 4____ 5_____

6_____ 7_____ 8____ 9____ 10____
11____ 12____ 13___ 14___ 15____
16____ 17____ 18___ 19___ 20____
21____ 22____ 23___ 24___ 25____
26____ 27____ 28___ 29___ 30____
31____ 32____ 33___ 34___ 35____

Total
______ ______ ______ ______ _______

Cele 5 scale sunt : C= Control, P= Perfectionist, N= nevoia de a face pe plac, S=

Imaginea de sine, E= Asteptari ;

Interpretarea detaliata a tipologiilor, prioritatilor si scalei stilului de viata este facuta de dr.
Kern in Manualul de interpretare a stilului de viata. Nu incercati sa interpretati scorurile
acestei scale fara manualul de instructiuni.

Scala C Scala P Scala N Scala S Scala E

---25--- ---27--- ---30--- ---23--- ---25---

---22--- ---24--- ---27--- ---20--- ---22---

M ---19--- ---21--- ---24--- ---17--- ---19---

---16--- ---18--- ---21--- ---14--- ---16---

---13--- ---15--- ---18--- ---11--- ---13---

Note : M- indica media, (SD), Deviatia Standard= 3;

29
 ANEXA Nr.5

BASIS-A
Mary S. Wheeler, Ph.D.
Roy M. Kern, ED.D.
William L. Curlette, Ph.D.

Traducere Vlad Grigorescu, M.A.

Published by TRT Associates, Inc.

Copyright © 1982, 1993 TRT Associates, Inc., Highlands, N.C. All rights reserved.
Version 1.2

30
 BASIS –A

Apartenenţă – Sentiment de comuniune socială – BSI

(Belonging Social Interest)

• Pe scurt

Sentiment de comuniune socială (interes pt. binele celorlalţi, empatie, sociabilitate)

Scor mare
Ca şi copil, persoanei i-a plăcut să fie în grup cu alţi copii, s-a simţit acceptată şi
încrezătoare în sine. Şi-a văzut viaţa în familie drept confortabilă, unde a fost acceptată şi
unde a simţit că are un loc în familie.
Ca adult, persoana cu scor mare se simte bine, confortabil în grupuri. În general este
sociabilă, cooperantă, îi susţine pe ceilalţi şi poate vorbi direct, deschis cu aceştia. Este o
persoană empatică. Când apare o confruntare, individul tinde să fie orientat spre soluţie, nu pe
învinovăţire, şi poate fi considerat un jucător de echipă.

Scor mic
Ca şi copil, persoana a încercat diferite moduri de a se simţi sigură, dar uneori a crezut
că nu face faţă (cerinţelor). Astfel, este posibil să îşi fi limitat ariile în care a încercat să
reuşească.
Ca adult, persoana este predispusă la ezitare în relaţiile cu ceilalţi. Poate fi timidă,
introspectivă şi foarte preocupată de a fi la înălţimea standardelor altora. Cu toate acestea,
poate fi foarte creativă, în special când i se oferă încurajare şi o atmosferă structurată, cu stres
redus. Probabil preferă să lucreze singură, când simte că poate îndeplini aşteptările de la ea.

• Pe larg

Dezvoltarea convingerilor de bază. Celor cu scor mare la tema Apartenenţă –

Sentiment de comuniune socială le-a plăcut să fie în grupuri cu alţi copii, când creşteau; le-a
plăcut tot procesul şcolii pentru că erau cu alţi oameni. Vorbeau cu ceilalţi şi îşi susţineau
poziţia singuri. Aceste persoane îşi amintesc de copilărie ca de o experienţă confortabilă, unde
au fost acceptaţi şi au avut un loc în familie. Şi-au perceput părinţii ca fiind încurajatori. Cu
alte cuvinte, au văzut paharul pe jumătate plin, nu pe jumătate gol. Astfel, ei s-au simţit foarte
confortabil cooperând cu alţii şi tratându-i pe alţii cum ar fi dorit să fie trataţi ei înşişi. S-au
văzut pe sine ca având multă încredere şi stimă de sine.
Cei cu scor mic la Apartenenţă – Sentiment de comuniune socială şi-au perceput
copilăria ca o perioadă în care au încercat diferite moduri de a se simţi încrezători în sine şi
bine. Atunci când se comparau cu alţi membrii ai familiei sau cu semeni, poate uneori s-au
simţit nesiguri că aparţin şi astfel să se fi distanţat. Crezând că au lipsuri, poate că au ajuns
mai puţin încrezători şi au început să privească viaţa descurajator. Simţind că nu pot fi
competenţi sau nu fac faţă standardelor familiei de origine, ei s-au întors la propriile resurse
pentru a-şi satisface nevoile.

Relaţii sociale. Cei cu scor mare la Apartenenţă – Sentiment de comuniune socială de

obicei se apropie de alţii respectuos şi cu sprijin. Le plac ceilalţi şi pot empatiza cu aceştia

31
când este cazul. Au abilitatea de a vorbi direct, deschis cu ceilalţi. Se simt confortabil cu
oamenii şi sunt vitalizaţi de prezenţa lor. Când apar confruntări cu alţii, ei tind să fie orientaţi
spre soluţie, nu spre blamare. Pot fi caracterizaţi drept indivizi pe care cineva îi vrea ca
prieteni buni.
Cei cu scor mic la Apartenenţă – Sentiment de comuniune socială pot să pară tăcuţi şi,
uneori, timizi. Sunt introspectivi, fără prejudecăţi şi cu puţine cerinţe; astfel este uşor să fii pe
lângă ei. Îşi pot dori să se simtă mai confortabil într-un grup de oameni, însă descoperă că
aceasta le seacă energiile. De aceea ei pot avea comportamente mai introvertite faţă de ceilalţi
şi pot simţi o alienare socială. Dacă aceasta din urmă este adevărată, ei pot avea dificultăţi la
comunicarea cu oamenii şi la a simţi că aparţin şi au o valoare. În cazul în care sentimentul
acesta de alienare sau de depărtare de alţii devine exagerat, ei pot ajunge atât de descurajaţi
încât să se deprime şi să fie anxioşi, chiar cu comportamente auto-distructive.

Muncă. Cei cu scor mare la Apartenenţă – Sentiment de comuniune socială sunt

admiraţi şi respectaţi de alţii, având capacitatea de a genera o cultură cooperantă la locul de
muncă. Îi pot implica pe alţii în a lucra împreună unitar, pentru completarea unei sarcini. Într-
un grup de lucru ei sunt văzuţi de ceilalţi ca buni ascultători, de ajutor şi eficienţi. Ei ştiu când
să structureze situaţia şi să mişte grupul spre rezolvarea sarcinii. Pot echilibra nevoile
indivizilor implicaţi şi nevoile sarcinii. Aceste persoane sunt jucători de echipă, care au
încrederea de a-i lăsa pe alţii să preia conducerea când situaţia o cere. În sumar, aceşti indivizi
au caracteristici ce îmbogăţesc cooperarea şi completarea sarcinii în cadrul organizaţiei.
Cei cu scor mic la Apartenenţă – Sentiment de comuniune socială preferă să lucreze
singuri, nu în echipă. Mediul optim pentru ei ar fi unul care le cere competenţe ce ei simt că le
au deja, şi în care percep aşteptările ca ceva ce ei pot realiza. De asemenea nu refuză lucrul de
rutină. Pot fi motivaţi cel mai bine de manageri care îi încurajază şi îi ajută să se simtă parte
din echipă. Cu cât mai puţine interacţiuni de grup sunt la locul de muncă, cu atât ei reuşeşc
mai bine. Când li se oferă o atmosferă structurată, liniştită, cu stres puţin, cei cu scor mic tind
să lucreze bine, cu performanţă ridicată.

Intimitate. Cei cu scor mare la Apartenenţă – Sentiment de comuniune socială pot

avea o mare capacitate de a interacţiona bine cu alţii, în intimitate. Când ambii indivizi din
relaţie au scor mare la Apartenenţă – Sentiment de comuniune socială, şansa de satisfacţie
maritală este optimă. Dacă cel puţin unul dintre parteneri are caracteristici de scor mare,
relaţia are mai multă putere. Cei cu scor mare de obicei au stima de sine ridicată şi se simt
siguri de abilitaţile lor de interacţiune cu alţii. Acestea îi fac capabili să îi ajute pe ceilalţi şi să
fie relaxaţi în cadru intim.
Deşi cei cu scor mic la Apartenenţă – Sentiment de comuniune socială se pot simţi
incomod în grup, pot avea o şansă mai bună de a fi ei înşişi în relaţia unu-la-unu. Cei cu scor
mic ar avea cea mai mare şansă de a rezolva sarcina intimităţii dacă perechea aleasă de ei ar fi
o persoană încurajatoare, care acceptă şi s-ar simţi confortabil cu o persoană liniştită şi
discretă. Dacă cei cu scor mic sunt foarte descurajaţi şi au probleme în a se relaţiona cu
oamenii în general, câştigarea intimităţii este mai dificilă. Griji despre propriile sentimente de
deprimare şi anxietate pot sta în calea relaţionării cu perechea.

Sumar. În sumar, cei cu scor mare la Apartenenţă – Sentiment de comuniune socială

ar putea fi caracterizaţi drept prietenoşi, permisivi, cooperanţi, veseli, calzi, declarativi,
empatici şi buni. Mult exagerate, trăsăturile acestea pot arăta persoana ca superficială şi fără
introspecţie. Cei cu scor mic pot fi caracterizaţi drept tăcuţi, timizi, introspectivi şi sensibili.
Dacă nevoia de apartenenţă devine exagerată, ei pot fi văzuţi ca singuratici, trişti, alienaţi,
deprimaţi sau anxioşi.

32
 Acord/Conformare – GA
(Going Along)

Pe scurt

Acord (a adopta normele celorlalţi, conformare – nu conformism)

Scor mare
Ca şi copil, persoana se descria drept “cel bun” din familie. Şi-a găsit locul prin
conformarea cu regulile. Îi privea pe adulţi de jos, era politicoasă şi arăta respect.
Ca adult, persoanei îi lace să ştie ce se aşteaptă de la ea şi care sunt regulile, astfel
încât să judece cum să se poarte corect. Este înclinată să încerce să facă ceea ce se aşteaptă de
la ea şi să încerce să o facă bine. Probabil că este foarte iertătoare şi dispusă să îşi sacrifice
fericirea pentru a simţi că face lucrul potrivit/corect. Este de asemenea înclinată de a avea
valori puternice şi de a le menţine ferm. Tinde să fie de acord şi preferă să evite confruntările.
Se vede pe sine ca fiind susţinută de familie şi prieteni.

Scor mic
Ca şi copil, a fi rebel uneori aducea persoanei ce a vrut. A face pe durul poate i s-a
părut singurul mod de a-şi păstra locul în grup.
Ca adult, persoana tinde să fie un gânditor independent, căruia nu îi displace
dezacordul, pentru că îi oferă ocazia să îşi exprime părerile. În urmărirea scopului poate fi
agresivă şi combatantă. Poate avea dificultăţi cu figurile autoritare, deoarece pune sub semnul
întrebării regulile şi standardele stabilite de alţii. Reacţia la critică poate fi aceea de a face
contrariul, sau de a nu face ce s-a cerut. Totuşi vede imaginea pe ansamblu, iar înclinaţia spre
“libertatea spiritului” poate fi un avantaj în multe situaţii.

Pe larg

Dezvoltarea convingerilor de bază. Cei cu scor mare la Acord/Conformare şi-au

descris rolul din copilărie ca “persoana bună” a familiei. Şi-au găsit locul în familie fiind
obedienţi şi urmând regulile. Şi-au privit părinţii şi învăţătorii de jos, au fost politicoşi şi i-au
respectat.
Cei cu scor mic la Acord/Conformare sunt cei care au decis să acţioneze asupra vieţii,
nu să lase viaţa să acţioneze asupra lor. Au învăţat că cea mai bună apărare este un bun atac.
De asemenea au perceput lumea ca un loc potenţial periculos şi ostil, şi au crezut că cea mai
bună soluţie într-o lume ostilă este a lovi. Nu au văzut nimic în neregulă cu aceasta, crezând
că dacă nu se fereau singuri vor fi răniţi. Erau foarte sensibilizaţi la capitolul apărare şi operau
ca şi cum ar fi fost în pericol, chiar şi când nu exista nici unul.

Relaţii sociale. Cei cu scor mare la Acord/Conformare se simt mai confortabil când
ştiu regulile şi standardele pentru că au nevoie să ştie ce se aşteaptă de la ei. Sunt foarte
iertători şi pot fi de acord cu alţii chiar şi atunci când nu este spre binele lor. Sunt în stare să
tolereze evenimente în viaţă fără a simţi că trebuie să rănească pe alţii, ca retortă. Ei vor fi
indivizi cu valori morale puternice, pe care le păstrează rigid.
Cei cu scor mic la Acord/Conformare pot fi văzuţi de alţii ca independenţi şi agresivi.
Ei tind să pună sub semnul îndoielii regulile, regulaţiile şi standardele stabilite de figurile
autoritare, şi pot comunica animozitate prin comportament rebel, declarativ sau neascultător
faţă de ceilalţi. Pot fi greu de ignorat, deoarece nu le displace dezacordul sau să se îndoiască
de părerile altora, şi pot fi tenaci în a-şi demonstra punctul de vedere. În relaţii sunt combativi,

33
doar de dragul combaterii. În această postură, ei pot lovi/ataca atunci când lucrurile nu merg
aşa cum cred ei că ar trebui să meargă. Sunt foarte sensibili la critică, iar percepţia lor că ar
putea fi criticaţi poate declanşa o reacţie defensivă. Pot fi foarte puternici, astfel încât să arate
multă putere.

Muncă. Cei cu scor mare la Acord/Conformare pot prefera rolul de subordonat. În

anumite situaţii pot fi lucrători ideali, pentru că urmează regulile şi caută direcţia pentru cum
să-şi îndeplinească proiectul. Vor face ceea ce se aşteaptă de la ei şi vor încerca să o facă bine.
De asemenea pot avea probleme la critică, fiind prea duri cu sine şi muncind din greu să facă
ce li se cere. Vor fi de acord şi vor evita confruntările şi dezacordurile. Managerii ar trebui să
îi informeze despre ceea ce se aşteaptă de la ei şi despre cum pot face treaba cel mai bine.
La locul de muncă, cei cu scor mic la Acord/Conformare se potrivesc bine la proiecte
unde a fi un bun manager cere o persoană care este gata de a apăra, căreia nu îi displace
conflictul şi care poate fi agresiv şi combativ la nevoie. Dacă se potrivesc bine cu sarcina, ei
pot fi excelenţi agenţi de vânzare, “depanatori” ai corporaţiilor sau pur şi simplu cei interesaţi
de esenţa lucrurilor. De asemenea, aceste persoane vor fi foarte conştiente de alte organizaţii
care ar încerca să le fure afacerile, pentru că sunt extrem de sensibilizate la ameninţări. Totuşi,
la extremă, când stresul devine prea intens pentru ele, pot apare comportamente dăunătoare.
Acestea comportamente includ blamarea altora, implicarea în ciocniri de personalitate (cu alţii
– n. t.) în loc de rezolvarea problemelor, dezacord, încercarea de a face cum vor ei şi
dezamăgirea legată de împlinire în organizaţie.
Ca subordonaţi, cei cu scor mic sunt sensibili la critică, astfel încât este dificil a le da
feedback. Nu au răbdare şi se pot supăra repede. Sunt şi hipersensibili la ameninţare, deci
supervizorul trebuie să o ştie. Ei vor fi hipersensibilizaţi la orice pare uşor incorect sau
autoritar. Aceasta poate avea avantajul de a arăta slăbiciunile sistemului, dar poate deveni
supărător celor ce ţin la reguli şi conservatori. Cei cu scor mic se potrivesc cel mai bine la
ocupaţii în care văd imaginea de ansamblu şi spiritul lor liber este apreciat, fiind mai puţin
potriviţi pentru lucru concret, detaliat.

Intimitate. Cei cu scor mare la Acord/Conformare preferă să evite conflictul în relaţii.

Pot fi preocupaţi mai ales de a nu răni sentimentele celorlalţi. Vor fi deschişi la feedback
dinspre partener dacă îi va ajuta să înţeleagă ce se aştepta de la ei în relaţie. Pot să îşi sacrifice
propria fericire pentru a simţi că fac ceea ce ei percep ca fiind lucrul corect. Nevoia lor de a
urma regulile şi de a face lucrul corect ar putea fi o problemă pentru partenerul lor, mai ales
dacă acesta are scor mic. Cu cât mai diferite sunt cuplurile pe această scală, cu atât mariajul
este mai puţin echilibrat.
Într-o relaţie intimă, cei cu scor mic la Acord/Conformare nu or să se teamă de
dezacorduri, care sunt inevitabile în relaţiile intime. Nu le displace o polemică bună, deoarece
ei cred că este important să îşi exprime sentimentele deschis şi onest. Pot fi percepuţi de
pereche drept vitalizanţi şi electrizanţi, pentru că nu le este teamă să spună ce gândesc. Cei
care au scorul minim pot fi o provocare pentru pereche. Nu va exista nici-un moment
monoton, deoarece a fi diferit îi fascinează. Totuşi au fost răniţi în viaţă, şi când se simt răniţi
într-o relaţie este posibil să nu reuşească să o spună clar şi calm. Pot încerca să îşi controleze
emoţiile, dar să îşi “piardă controlul” şi să devină abuzivi verbal sau să recurgă la droguri şi
alcool pentru a-şi media sentimentele de supărare. Trebuie reţinut că atunci când sunt răniţi,
prima lor reacţie poate fi de a lovi (verbal sau altfel – n. t.), pe faţă sau pe ascuns. Aceste
persoane sunt o provocare najoră pentru altcineva, care poate sta cu ei dintr-o nevoie proprie
de senzaţii tari sau de a-i reforma.

34
 Sumar. În sumar, cei cu scor mare la Acord/Conformare ar putea fi caracterizaţi ca
motivaţi de reguli, obedienţi, de acord, politicoşi, iertători, preferând structura şi rutina, şi
displăcându-le conflictul. Dacă nevoia de a fi de acord, de a se conforma altora devine
exagerată, persoana poate fi privită ca rigidă, moralizatoare, intolerantă la schimbări şi ne-
declarativă. Cei cu scor mic la Acord/Conformare ar putea fi caracterizaţi drept individualişti,
independenţi şi agresivi. Dacă nevoia de a-şi declara independenţa ajunge exagerată, persoana
poate fi vazută ca certăreaţă, intolerantă la rutină şi rebelă.

A lua conducerea – TC
(Taking Charge)

Pe scurt

Conducere (calităţi de leader, responsabilitate, organizare)

Scor mare
Ca şi copil, persoanei îi plăcea să le spună celorlalţi ce să facă şi să decidă ce ar trebui
să facă ceilalţi copii. Este posibil să fi fost văzută ca dornică de a fi leader şi cu voinţă
puternică.
Ca adult, persoana poate să preia responsabilităţi şi o poziţie de leader. Probabil că în
viaţă are o atitudine declarativă, de a prelua comanda. Îşi exprimă părerile liber şi poate repeta
ceea ce a spus pentru a-şi clarifica declaraţiile. Mai mult, poate fi în dezacord cu alţii când
este cazul. Tinde să fie orientată spre sarcină şi este în stare să mişte lucrurile ca să rezolve
treaba. Totuşi este posibil să nu renunţe la sentimentele de responsabilitate, iar dorinţa de a
face lucrurile cum vrea ea poate cauza probleme în relaţii.

Scor mic
Ca şi copil, persoana tindea să nu preia conducerea sau să le spună celorlalţi copii ce
să facă. Este posibil să fi fost copil de mijloc (cu fraţi/surori mai mari şi mai mici – n.t.) sau
mezin, obişnuit să i se spună ce să facă de către copii mai mari şi căruia nu i s-a dat şansa de a
fi leaderul grupului.
Ca adult, persoana poate să nu fie interesată de a conduce sau de a avea rol de leader.
Poate avea abilitatea de a conduce când este nevoie, însă preferă să nu îşi folosească energia
astfel. Tinde să fie deschisă la părerile altora.

Pe larg

Dezvoltarea convingerilor de bază. Persoanelor cu scor mare la A lua conducerea le-

a plăcut să spună altora ce să facă şi să decidă ce ar trebui să facă alţi copii. Aceşti indivizi se
simţeau mai confortabil când erau vazuţi ca liderii grupului. Astfel, cei cu scor mare erau
indivizi cărora nu le displăcea să conducă sau să îşi spună singuri părerea. Uneori puteau fi
caracterizaţi drept încăpăţânaţi, cu voinţă, sau “şefindu-i” pe ceilalţi.
Cei cu scor mic la A lua conducerea s-au descris ca nefiind interesaţi să conducă, în
copilărie. De fapt puteau să se simtă uşuraţi că nu sunt lideri.

Relaţii sociale. Celor cu scor mare la A lua conducerea le place să “direcţioneze

traficul” şi se pricep la asta. În multe feluri le place să obţină ce vor când comunică cu alţii şi
forţează să aibe ultimul cuvânt. Ei pot sublinia în repetate rânduri ce vor şi astfel să creeze

35
rezistenţă din partea celorlalţi, sau, în cuvintele lui Dreikurs, să fie mai predispuşi la “lupte
pentru putere”.
În grupuri, cei cu scor mare probabil vor vorbi mai mult şi vor atrage mai multă atenţie
asupra lor. Deşi pot părea că îi ascultă pe alţii, în general ei nu au aptitudini bune de
ascultător. Uneori li se aplică afirmaţia “Orice ai spune, eu sunt hotărât(ă).”
Ei preferă rolul de conducător în cadrul grupului. Nu le displace să fie responsabili şi
îşi pot asuma conducerea spontan. Sunt capabili să îşi exprime părerile liber şi au curajul,
când este cazul, să fie în dezacord, astfel crescând comunicarea legată de conflict. Uneori
conflictul poate să îi facă agresivi, antagonişti şi percepuţi ca dăunători. Pe de altă parte, îşi
pot dori să nu fi trebuit să conducă atâta.
Cei cu scor mic la A lua conducerea pot să nu fie interesaţi să conducă sau să joace un
rol de conducere. Este probabil să fie persoane plăcute în societate, deoarece par a fi buni
ascultători, nu confruntă şi nu îi preocupă conducerea.

Muncă. În mediu organizaţional, cei cu scor mare la A lua conducerea ajung de regulă
în poziţii manageriale. Nu le displace să îi direcţioneze pe alţii, să delege responsabilitatea sau
să ofere celorlalţi feedback despre eforturile lor în muncă. Această caracteristică este de
extemă importanţă la evaluările performanţei, împingerea spre încheierea sarcinii şi împlinirea
termenelor limită (eng. deadlines – n. t.) de la servici. Cu toate acestea, dificultăţile pot
gravita în jurul interacţiunii cu subordonaţii, în alte privinţe. Le poate fi greu să renunţe la
sentimentele lor de responsabilitate.
Altă luptă poate surveni dacă persoana cu scor mare este forţată să organizeze alţi
indivizi cu asemenea caracteristici. Pe de altă parte, managerul ar prefera să direcţioneze,
controleze sau să îi spună subordonatului cum să rezolve un anumit proiect. Totuşi
subordonatul ar prefera să fie lăsat în pace să rezolve sarcina în felul propriu. În acest scenariu
se poate naşte conflict, să împiedice productivitatea la muncă.
Cei cu scor mic la A lua conducerea au abilitatea de a prelua conducerea la servici
când este nevoie, însă preferă să nu o facă. Rolurile de conducere le scad energia, ceea ce îi
face să le acorde o prioritate mică. De fapt ei îşi pot dori rol de subordonare.

Intimitate. În ceea ce priveşte sarcina iubirii, căsătoriei sau de a fi părinte, cei cu scor
mare la A lua conducerea vor fi admiraţi pentru atitudinea lor hotărâtă, conducătoare. Cu
asemenea persoane ştii întotdeauna pe ce poziţie stai (care este situaţia – n. t.). Pe de altă
parte, partenerii lor se pot gândi uneori că sunt puţin cam dominanţi şi certăreţi. Dorinţa lor de
a avea ultimul cuvânt poate duce câteodată la conflict în relaţia conjugală. Conflictul poate să
le antreneze tendinţa de a fi iritabili, irascibili şi agresivi.
Cei cu scor mic la A lua conducerea pot fi vazuţi de partenerii lor ca nefiind
declarativi şi eventual chiar pasivi, deoarece a conduce nu este important pentru ei. Totuşi, ei
preferă pur şi simplu să nu fie pe o poziţie de conducere în relaţie.

Sumar. În sumar, indivizii cu scor mare la A lua conducerea ar putea fi descrişi drept
conducători, declarativi, puternici, cu forţă, deschişi şi convingători. Dacă dorinţa de a
conduce devine exagerată, persoana poate fi vazută ca dominantă, centrată pe sine, cu păreri
rigide, combativă, controloare, autoritară şi uşor de enervat.

36
 Dorinţa de Recunoaştere -WR
(Wanting Recognition)

Pe scurt

Dorinţa de Recunoaştere (nevoia de aprobare pt. lucrul bine făcut)

Scor mare
Ca şi copil, persoana era preocupată de aşteptările celorlalţi şi de ceea ce alţii gândeau
despre ea. Îşi dorea să reuşească şi să fie lăudată şi aprobată de adulţi.
Ca adult, persoana tinde să facă lucrurile bine. Succesul este important, şi vrea ca
oamenii pe care îi respectă să îi aprobe succesele. Probabil va folosi lauda pentru a-i încuraja
pe alţii, pentru că realizează cât de important este să reuşeşti, şi să fii recunoscut. Îşi vrea
partenerul să fie cineva respectat şi admirat, cineva care să-şi exprime aprobarea pentru
succesele sale. Din moment ce poate exagera cu munca la servici, există riscul epuizării.

Scor mic
Ca şi copil, persoana nu s-a văzut ca fiind lăudată de adulţi şi de alţii pentru lucrurile
pe care le-a făcut bine. Astfel, se poate să fi decis că aprobarea lor nu este importantă.
Ca adult, probabil că persoana este mai puţin preocupată de părerile altora decât
majoritatea oamenilor. Astfel, poate fi văzută uneori ca nepăsându-i de ceea ce gândesc alţii
despre ea. Tinde să nu caute atenţia sau aprobarea altora pentru realizările sale, dar aceasta
poate duce la oarece descurajare.

Pe larg

Dezvoltarea convingerilor de bază. Cei cu scor mare la Dorinţa de Recunoaştere au

fost extrem de preocupaţi dacă adulţii le dau atenţie şi ce gândesc despre ei. S-au angajat activ
în diferite activităţi de a avea succes, pentru a câştiga aprobarea şi lauda adulţilor, ceea ce le
valida succesele.
Există numeroase moduri prin care copiii pot câştiga recunoaşterea adulţilor. A ajunge
atlet de succes poate să fi câştigat aprobarea părintelui care i-a dorit să reuşească în sport. A
obţine note bune poate să fi câştigat aprobarea părintelui interesat de educaţie. În cazuri
extreme, o tulburare a instinctului alimentar ar putea fi vazută ca o calea de a câştiga aprobare
în familie. Copilul adult al unui părinte alcoolic poate fi un alt exemplu a acestei forme de
supracompensare.
În The Drama Gifted Child (Copilul talentat la dramă – n. t.), Alice Miller discută
consecinţa unui copil lăudat în exces pentru talente şi realizări: Sentimentele negative sunt
reprimate; “acomodarea la nevoile parentale duce adesea (însă nu mereu) la “personalitatea
‘ca-şi-cum’” a unei persoane care “dezvăluie numai ceea ce se aşteaptă de la ea”; şi persoana
este “încă dependentă de afirmarea de la partenerul său, de la grupuri sau în special de la
proprii copii” (pag. 14). Autoarea observă regretul indivizilor care la un moment dat în terapie
realizează că dragostea primită de la un părinte nu a fost pentru copilul care de fapt era.

Relaţii sociale. În interacţiunea cu semenii, cei cu scor mare la Dorinţa de

Recunoaştere pot fi confortabili în grupul unde ceilalţi sunt percepuţi ca aprobându-i şi

37
recunoscându-le succesele. Cei cu scor mare vor folosi lauda pentru a valida realizările altora,
pentru că ştiu cât de important este. Îi pot înţelege pe alţii când este vorba de importanţa de a
fi recunoscut şi aprobat. Totuşi, pe de altă parte, dacă nu sunt recunoscuţi, aceşti indivizi se
pot simţi descurajaţi, deoarece sunt motivaţi de recunoaştere din partea celor pe care îi
respectă. Se mai pot simţi şi incomod într-o situaţie socială unde nu cred că vor primi
aprobare. Ei şi-ar dori să fie aprobaţi doar pentru că sunt ei înşişi.
Cei cu scor mic la Dorinţa de Recunoaştere pot să nu fie preocupaţi de părerea altora,
şi de aceea recunoaşterea verbală nu are valoare mare pentru ei. Astfel pot fi vazuţi uneori ca
nepăsându-le de ceea ce gândesc alţii despre ei. Funcţionează independent de aprobarea
altora; pur şi simplu nu este ceva important pentru ei.

Muncă. La locul de muncă, din perspectivă managerial-supervizoare, cei cu scor mare

la Dorinţa de Recunoaştere sunt orientaţi spre realizări şi succesul este important pentru ei. Îi
ajută pe alţii şi le place să fie validaţi de superiori.
Sunt subordonaţi ideali dacă supervizorii lor vor şti că ei funcţionează la nivelul cel
mai mare când succesele le sunt validate constant. Vor munci din greu să realizeze (proiectele
– n. t.), deoarece ştiu că realizarea are legătură cu aprobarea superiorilor. Pentru că au
potenţialul de a fi prea impulsionaţi de productivitatea muncii pentru a fi recunoscuţi, sunt
susceptibili de epuizare. Cu alte cuvinte, pot avea realizări mari cu preţul propriei sănătăţi
fizice. Consecinţa ar putea fi boli legate de stres.
Cei cu scor mic la Dorinţa de Recunoaştere, ca manageri nu sunt motivaţi de succes
sau de nevoia de a fi aprobaţi, astfel fiind mai relaxaţi la locul de muncă. Pe de o parte aceasta
permite un stil managerial mai relaxat, pe de altă parte afacerea poate suferi de o lipsă a
preocupării acute pentru succes. Ca subordonaţi, cei cu scor mic for fi relaxaţi şi vor fi în stare
să lase lucrul la birou (când pleacă acasă – n. t.). Totuşi, din moment ce nu îi va preocupa
părerea superiorilor, se poate să nu fie extrem de interesaţi în a-şi face treaba pe placul
superiorilor.

Intimitate. În relaţii intime, cei cu scor mare la Dorinţa de Recunoaştere vor căuta o
relaţie cu o persoană pe care o stimează mult. Aceasta ar fi relaţia ideală, deoarece ei se pot
simţi validaţi de faptul că sunt într-o relaţie cu o persoană pe care o respectă. Căutarea
aprobării de la celălalt poate funcţiona iniţial, dar în timp perechea (celui cu scor mare) poate
obosi, să simtă mereu că trebuie să afirme succesul celuilalt.
În plus, cei cu scor mare pot fi frământaţi de faptul că relaţia în sine nu este de ajuns
pentru a le împlini nevoia de recunoaştere şi aprobare. Atunci ei îşi pot redirecţiona energiile
spre activităţi exterioare, percepute ca oferindu-le recunoaştere; de exemplu a-şi petrece mai
mult timp la lucru. O pot face acasă, dar cu strategii care creează distanţă în relaţie, precum
folosirea calculatorului sau lecturi pentru servici. Chiar dacă persoana este acasă, pereche o
poate percepe ca “nefiind acasă”.
Cei cu scor mic la Dorinţa de Recunoaştere nu au nevoie de recunoaşterea altora
pentru a fi satisfăcuţi de ceea ce fac. Totuşi, în lipsa lor de preocupare pentru ce gândesc alţii
că fac ei, pot avea probleme cu o pereche care vrea să le influenţeze astfel comportamentul.
Sau, dacă partenerul lor are scor mare şi se aşteaptă ca ei să fie impulsionaţi de o nevoie
similară de a reuşi, cei cu scor mic pot simţi că nu vor fi vreodată pe măsura aşteptărilor.
Notă: La interpretarea scalei Dorinţa de Recunoaştere, înţelegerea profilului se poate
îmbunătăţi dacă privim scala ca având două subscale: Plăcut de Toţi (L), care conţine ultimii
6 itemi ai scalei, şi Nevoia de a Reuşi, care conţine primii 5 itemi ai scalei. Scorul de la
Nevoia de a Reuşi este dat separat pe foaia de răspuns, dar se poate observa şi vizual din
lista răspunsurilor. Consemnarea acestor două componente ale Dorinţei de a fi Recunoscut
poate oferi informaţii folositoare pentru direcţionarea feedback-ului.

38
 Sumar. În sumar, cei cu scor mare la Dorinţa de Recunoaştere ar putea fi descrişi
drept căutători de aprobare, făcând pe placul celorlalţi, orientaţi spre succes, orientaţi spre
realizări, acomodanţi, de acord şi atenţi social. Dacă dorinţa de a căuta aprobare şi succes
ajunge exagerată, individul poate arăta probleme legate de stres, tulburări ale instinctului
alimentar şi dificultăţi în folosirea sistemului de ajutor al familiei.

A fi în gardă – BC
(Being Cautious)

Pe scurt

A fi în gardă (atenţie, precauţie sau risc mare)

Scor mare
Ca şi copil, persoana şi-a văzut mediul familial ca imprevizibil, nedrept sau uneori
periculos. Astfel, se poate să fi avut dificultăţi în a-şi găsi locul în familie. Se poate să fi avut
părinţi cu valori în conflict, astfel încât să nu fi putut face pe placul unuia fără a-l supăra pe
celălalt.
Ca adult, se poate ca persoana să se simtă cel mai confortabil atunci când poate aborda
problemele vieţii cu prevedere. Sau poate renunţa la grijă cu totul.
Dacă a adoptat o manieră prevăzătoare, se poate să fie extrem de sensibilă la semne
dinspre mediu şi dinspre alţii. Probabil că se pricepe la citirea mesajelor nonverbale, însă se
poate să le încarce înţelesul prea mult şi să ia lucrurile prea la inimă. Se poate să ia roluri
materne şi să aibă multă compasiune şi sensibilitate la suferinţă, atât pentru sine cât şi pentru
alţii. Totuşi, poate acorda aşa de multă atenţie nevoilor altora încât neglijază semne de la
propriul corp, legate de stres.
Dacă a adoptat maniera renunţării la prevedere, poate să pară imprevizibilă altora.
Probabil că este cineva care riscă, însă se poate implica în comportamente ce duc la necaz. De
aici pot rezulta sentimente de descurajare, ca şi dificultăţi în relaţiile cu alţii.

Scor mic
Ca şi copil, mediul familial tindea să fie confortabil şi previzibil. Probabil că persoana
s-a simţit în siguranţă în familie şi şi-a văzut părinţii ca îngrijind-o şi încurajând-o.
Ca adult, persoana este înclinată să creadă că problemele vieţii se pot rezolva şi că
nevoile proprii vor fi împlinite. Tinde să coopereze cu ceilalţi şi să răspundă la nevoile
situaţiei. Poate să se aştepte ca viaţa să fie previzibilă şi ca alţii să o trateze cu bunătate şi
grijă.

Pe larg

Dezvoltarea convingerilor de bază. Cei cu scor mare la A fi în gardă au crescut într-

o familie unde au avut probleme în a-şi găsi locul şi, deci, în a-şi aprecia valoarea. Când
părinţii au valori în conflict, copilul nu poate să îi facă pe plac unuia fără a-i displace celuilalt.
Prinşi între doi adulţi şi neputând să îi satisfacă pe amândoi, aceşti indivizi au simţit adesea că
nu pot face nimic bine/corect. De fapt, în diferite momente ale evoluţiei lor, nu erau prea
siguri cât de mult îi iubeau părinţii (sau unul dintre ei). Este posibil să fi avut un părinte
dependent (de substanţe – n. t.) şi să fi fost în relaţii abuzive cu membrii familiei, să fi dorit să
rănească pe unul dintre părinţi, deoarece au fost şi ei răniţi.

39
 Cei cu scor mare îşi dezvoltă (inclusiv selectarea unuia sau altuia) două stiluri de
adaptare diferite şi întrucâtva contradictorii, când au de-a face cu problemele vieţii. Pentru că
percep mediul familiei ca imprevizibil, nedrept sau uneori periculos, ei este posibil să fi
devenit aşa de sensibilizaţi la lumea din jurul lor încât să fi adoptat o poziţie foarte precaută
faţă de viaţă. Dar imprevizibilul putea fi abordat şi în alt mod de adaptare, modelând
caracteristicile abuziv. Aceşti indivizi sunt duri cu ceilalţi, ca şi cu ei înşişi şi pot avea nevoie
de o creştere a sentimentului de comuniune socială.
Cei cu scor mic la A fi în gardă şi-au perceput mediul familiei ca previzibil şi
abordabil. Cu această bază previzibilă, se poate ca ei să fi avut o oportunitate mai mare de a-şi
folosi obiectiv energiile psihologice la rezolvarea sarcinilor vieţii. M. Scott Peck discută
despre importanţa dragostei părinteşti, în contribuţia lui la cartea Reclaiming the Inner Child
(Recâştigarea copilului lăuntric), editată de Jeremiah Abrams în 1990: “Sentimentul de a fi
valoros – ‘Sunt o persoană valoroasă’ – este esenţial sănătăţii mentale şi piatra de temelie a
auto-disciplinei. Este un produs direct al dragostei părinteşti. O asemenea convingere trebuie
câştigată în copilărie; este extrem de dificil a o achiziţiona ca adult. Invers, când copiii au
învăţat prin dragostea părintească să se simtă valoroşi, este aproape imposibil ca vicisitudinile
vieţii de adult să distrugă acest spirit.” (p. 105)

Relaţii sociale. Cei cu scor mare la A fi în gardă se luptă să îşi aprecieze propria
valoare în relaţie cu alţii. Sunt atenţi la stimulii din lumea externă şi la durerea altora, putând
avea multă compasiune. Ei tind să fie sensibili la durere, a lor sau a altora. Uneori, pe
parcursul vieţii, pot avea dificultăţi în a păstra graniţe personale sau în a stabili limite cu
ceilalţi. Se pot lupta cu sentimente de vinovăţie sau ruşine deoarece nu sunt prea siguri că fac
ceea ce trebuie. Aceasta poate duce la o mare descurajare şi sentimente de depresie sau
anxietate. Cu aceste percepţii, ei tind să caute validarea de la alţii, să ia roluri de îngrijitori sau
protectori şi astfel să compenseze lipsa de îngrijire sau protecţie din familia lor de origine.
Dedică atâta atenţie nevoilor altora încât se poate să nu îşi exprime propriile nevoi sau să îşi
observe reacţiile la stres ale propriului corp.
O calitate este capacitatea lor de a citi foarte bine comportamentele nonverbale. Se
pricep la măsurarea relaţiilor şi la a răspunde intuitiv celorlalţi. Consideră sentimentele şi
crezurile altora. Probleme pot fi dacă exagerează acestea şi interpretează ce spun ceilalţi,
punându-le la inimă şi oferind feedback negativ. Din păcate, pentru ei conflict înseamnă că
pot fi răniţi din nou.
Dacă persoana adoptă un stil fără precauţii, dezinvolt, atunci poate aborda problemele
traiului mai activ şi mai riscant. Aceasta poate lua forma blamării, iresponsabilităţii,
consumarea drogurilor şi alcoolului, şi interacţionării cu ceilalţi într-un mod auto-distructiv şi
imprevizibil.

Muncă. În cadru organizaţional, cei cu scor mare la A fi în gardă pot fi sensibili la

probleme de corectitudine. Îşi aleg ocupaţii legate de îndreptarea nedreptăţilor din lume şi
lupta pentru o viaţă mai bună, ca de exemplu forţele de poliţie, asistenţă socială sau cauze de
mediu şi sociale. Vor fi buni în medii de muncă ce le folosesc sensibilitatea şi compasiunea,
precum consilierea şi psihologia. Sunt în stare să empatizeze profund cu durerea altora, pentru
că au suferit şi ei. Va fi important ca cei care au probleme cu graniţele personale sau cu stresul
să lucreze pe acestea în terapia personală, înainte de a face terapie cu alţii.
Cei cu scor mare vor evita dezacordurile şi conflictul dintre colegi, dar în acelaşi timp
se pot trezi cu sentimentele rănite deseori, neştiind cum să remedieze aceasta. Pot fi
susceptibili de a-şi înţelege greşit superiorii, fiind înclinaţi să exagereze critica şi să creadă că
totul este din vina lor. Astfel ei vor tinde să fie afectaţi de stresul presiunii mari şi mediile

40
organizaţionale competitive. Ar putea fi mai fericiţi într-o situaţie de muncă relaxată, unde
majoritatea oamenilor se înţeleg bine unii cu alţii.
Persoanele care aleg stilul alternativ fără precauţii, dezinvolt, pot fi iresponsabile, cu
dificultăţi în relaţia cu autoritatea, întârzieri frecvente şi istorii de lucru slabe. Cu toate
acestea, de partea mai pozitivă, pot fi consideraţi doritori de risc, ceea ce poate fi de valoare în
multe ocupaţii.

Intimitate. Într-o relaţie intimă sarcina este de a avea un sentiment de apartenenţă şi

de a-ţi fi propria persoană. Cei cu scor mare pot avea dificultăţi în a-şi găsi locul în familia lor
actuală, apropos de încredere, îngrijire sau intimitate, datorită interacţiunilor imprevizibile şi
uneori abuzive din familia lor de origine. Trăind cu acest factor de imprevizibilitate, au
învăţat să fie precauţi şi să îşi dezvolte abilităţi de supravieţuire pentru situaţii potenţial
haotice. Pe de o parte, această adaptare le poate îmbogăţi puterea de a rezolva multe sarcini
ale vieţii legate de relaţiile intime. Adaptarea aceasta poate lua forma unui ascultător empatic,
înclinat să persevereze în a salva relaţia şi să-şi ceară iertare sau să cedeze pentru a evita
conflictul.
Reversul, totuşi, este faptul că ei suportă relaţii nesănătoase şi descurajante mai mult
decât majoritatea oamenilor, pentru că au fost obişnuiţi cu aceasta. Persoanele cu scor mare la
A fi în gardă pot avea probleme de co-dependenţă. Melody Beattie, în cartea sa Beyond
Codependency (1989), afirmă “Regulile – nu te încrede, nu te apropia, nu vorbi despre
sentimente, nu fii vulnerabil(ă) – este posibil să fi făcut intimitatea şi apropierea foarte
improbabile.” (p. 181) Indivizii pot fi dependenţi unii de alţii datorită trăsăturilor lor
complementare. Cu toate acestea, cu cât mai diferite sunt cuplurile la A fi în gardă, cu atât
mai puţin probabil vor avea o căsnicie echilibrată.
Cei cu scor mare pot interpreta greşit semne de stres, astfel punându-se în situaţii
potenţial auto-distructive. Lipsindu-le aptitudini pentru adaptarea la stres, sănătatea le va
suferi. Când se întâmplă aceasta, îşi pot exagera grijile legate de funcţiile corporale şi nu
consideră stresul o cauză, de unde o influenţă negativă asupra relaţiei.
Persoana care “aruncă precauţia în vânt” şi se implică în interacţiuni mai riscante
poate avea dificultăţi la menţinerea relaţiilor de lungă durată. În plus, atunci când au relaţii
intime, implicarea lor poate duce la dezvoltarea abuzului.

Sumar. În sumar, cei cu scor mare la A fi în gardă vor aborda sarcinile vieţii fie foarte
sensibili la semnale dinspre familie şi societate şi precauţi în ceea ce fac, fie aruncând
precauţia în vânt. Abordarea precaută poate fi caracterizată drept sensibilă şi înţelegătoare,
dând importanţă crezurilor personale şi sentimentelor. Dacă nevoia de a fi în gardă devine
exagerată, ei pot fi văzuţi ca hipersensibili, evitând conflictul şi co-dependenţi. Atitudinea
dezinvoltă, fără precauţii ar putea fi descrisă ca aventuroasă, curajoasă şi riscantă. Dacă
nevoia de a renunţa la precauţii ajunge exagerată, ei pot fi văzuţi ca iresponsabili, abuzivi,
agresivi şi auto-distructivi.

41
 Scalele adiţionale HELPS din BASIS-A
(ajută la interpretarea celor 5 scale principale de mai sus; nu apar pe
profilul grafic BASIS-A)

Duritate (la descrierea copilăriei) - H

(harshness - n. trad.)

Scor mare – dacă H este mai mare sau egal cu 18

Cei cu scor mare la Duritate este posibil să îşi fi descris copilăria prea dur. Pot avea
motivele lor pentru a dori ca ceilalţi să le creadă copilăria mai rea decât a fost de fapt.
Persoanele cu experienţe traumatice pot avea deasemenea scor mare la Duritate. Totuşi, scorul
mare nu indică neapărat că persoana se preface, ci poate fi rezultatul unei copilării foarte
descurajante. Un scor mare este, de obicei, corelat cu scoruri mici la Apartenenţă – Sentiment
de Comuniune Socială (BSI) şi la A fi în gardă (BC). Poate fi, deasemenea, rezultatul
exagerării dificultăţilor din copilărie ale persoanei pentru a convinge examinatorul de
profunzimea răspunsului emoţional la evenimentele din copilărie.

Blândeţe (la descrierea copilăriei) - S

(softness – n. trad.)

Scor mare – dacă S este mai mare sau egal cu 24

Deşi autorii cred că prin întrebările despre experienţele din copilăria timpurie
respondentul se distanşează de prezent şi se reduc răspunsurile dezirabile social, prin scala
„Blândeţe” se ia în calcul posibilitatea ca persoana să se „prefacă”, să arate copilăria într-o
lumină mai bună decât a fost. Când aceasta scală prezintă valori mari, persoanele pot face o
încercare de a arăta o imagine favorabilă a copilăriei lor. Posibile motive pot fi un set de
răspunsuri defensive sau un câştig secundar prezentării copilăriei într-o lumină favorabilă. Se
poate, totuşi, ca valorile ridicate la această scală să indice o persoană optimistă, care şi-a
format un nivel ridicat de strategii de coping pentru cele trei sarcini ale vieţii.
Când această scală e ridicată, BSI şi GA pot fi mai ridicate, iar BC mai scăzut.

Îndreptăţire (entitlement-n.trad) - E

Notă: Iniţial, scala E a fost o temă a Inventarului de Personalitate Stilul Vieţii, şi fidelitatea
ei este mare; din acest motiv, se interpretează atât scorurile mari cât şi cele mici.

Pe scurt
Scor mare – dacă E este mai mare ca 21

Ca şi copil, aţi avut probabil o situaţie familială permisivă şi probabil supraprotectivă.

E posibil să fi fost tratat ca fiind foarte special, prin atenţia acordată de către fraţii mai mari
sau de alţi adulţi.
Ca şi adult, puteţi fi fermecător şi bun în a obţine ce vreţi în felul vostru. Probabil că,
mai mult decât altora, vă place să primiţi atenţie specială din partea celorlalţi. Totuşi, unii vă
pot vedea ca având nevoie de prea multă atenţie. Vă puteţi simţi plicisit sau lăsat pe dinafară
atunci când nu primiţi atenţie specială sau lucrurile pe care le doriţi.

42
 Scor mic – dacă E este mai mic ca 12

Ca şi copil, nu aţi fost considerat ca fiind foarte special, şi este posibil ca unele nevoi
să nu vă fi fost satisfăcute.
Ca şi adult, vă puteţi aştepta ca nevoile dvs. să nu se împlinescă într-o relaţie. Puteţi
considera că ar trebui să primiţi mai multă atenţie sau să faceţi lucrurile cum doriţi dvs., mai
des decât faceţi asta acum. Uneori, vă puteţi descoperi încercând din greu să vă simţiţi special.

Pe larg

Dezvoltarea convingerilor de bază. Este posibil ca cei cu scor mare la Îndreptăţire să

fi avut o situaţie familială permisivă şi foarte posibil, supraprotectoare. Se poate să fi fost
copil unic sau cel mai mic dintre fraţi, fiind în centrul atenţiei în familia lor, primind ceea ce
vroiau de la părinţi sau fiind răfăţaţi de atenţia frecventă a fraţilor mai mari sau de alţi adulţi.
De aceea şi-au dezvoltat convingerea că erau îndreptăţiţi să capete ceea ce vroiau sau să facă
aşa cum vroiau ei. Şi-au dorit să fie în prim-plan şi este posibil să fi încercat să se asigure de
atenţie prin mijloace construcrive; dacă însă au fost împiedicaţi în demersurile lor
constructive, este posibil să fi apelat la manipulări negative.
Cei cu scor mic este posibil să-şi fi perceput familia ca un loc în care nu se întâplă
prea multe. Se poate să se fi simţit neglijaţi sau să creadă că alţii erau favorizaţi în dauna lor.
Relaţii sociale. Cei cu scor mare la Îndreptăţire pot fi şarmanţi, asertivi, spontani,
simpatici, populari şi foarte buni “jucători de echipă”. Pare că se aşteaptă ca nevoile lor să fie
împlinite în situaţiile sociale, ceea ce se poate observa din aspectul relaxat şi comod în situaţii
sociale. Totuşi, pot fi percepuţi de alţii ca având nevoie de prea multă atenţie sau ca fiind prea
egoişti. Pot deveni descurajaţi când nu primesc ceea ce vor de la alţii şi pot respinge cerinţele
pe care le au alţii de la ei.
Cei cu scor mic chiar nu se aşteaptă să obţină ce doresc de la viaţă, şi e posibil să se
poarte în moduri în care aceste aşteptări să devină adevărate. Pot fi neasertivi sau pot relaţiona
cu ceilalţi având resentimentul că ceilalţi primesc mai mult în viaţă decât ei. Lipsa lor de
spontaneitate îi poate împiedica să se bucure deplin de viaţă şi de alţi oameni.
Muncă. Este posibil ca celor cu scor mare la Îndreptăţire să le placă meseriile în care
sunt centrul atenţieiŞi îi distrează pe alţii. Aşteptările lor legate de a face precum vor ei le-ar
putea crea dificultăţi atunci când lucrează într-un cadru în care ceilalţi au agende diferite. Se
poate să respingă unele cerinţe ala mediului de lucru. Pentru a-I motiva, şefii acestora ar
trebui să ţină cont de nevoia lor de a fi în centrul atenţiei şi de interesul pentru recompense
materiale.
Cei cu scor mic la E se pot simţi incomfortabil când sunt centrul atenţiei la locul de
muncă. Se poate să prefere profesii în care stau mai mult în spate. E posibil să nu obţină prea
mult, din cauza descurajării lor în legătură cu propriile abilităţi de a obţine lucrurile pe care le
vor.
Intimitate. Cei cu scor mare la Îndreptăţire se simt îndreptăţiţi în a le fi întâmpinate
nevoile într-o relaţie intimă şi pot fi nemulţumiţi când partenerul nu reuşeşte să joace acest
rol. Neavând un trecut în care să fie necesar a se gândi la alţii, pot fi văzuţi de către partener
ca nepăsători şi incapabili de a împărţi total dificultăţile unei căsnicii. Când apare un conflict,
cei cu scor mare la Îndreptăţire pot fi înclinaţi să-l vadă ca pe o situaţie învins-învingător în
care se aşteaptă să câştige.
Cei cu scor mic e posibil să nu fie asertivi în a-şi vedea împlinite nevoile într-o relaţie.
Pot avea, deasemenea, resentimente faţă de un partener pe care-l percep ca făcând totul cum
vrea el (ea), sau ca pe cineva care nu le oferă atenţie sau lucruri materiale pe cât ar dori ei.

43
 Plăcut de Toţi (Liked by all – n. trad.) – L

Scor mare – L mai mare sau egal ca 28

Pe scurt
Ca şi copil, v-aţi găsit locul în familie făcându-le pe plac adulţilor şi a le câştiga
aprobarea. V-aţi dezvoltat un simţ pentru nevoile adulţilor, pentru a obţine aprobarea lor şi a
vă simţi bine cu voi înşivă.
Ca şi adult, poate fi foarte important pentru dvs. să aveţi aprobarea altora, şi puteţi
încerca să şe faceţi pe plac celorlalţi pentru a le câştiga aprobarea. Tindeţi să simţiţi că aveţi
succes când vedeţi că ceilalţi vă plac. Totuşi, puteţi crede că e mai important să le faceţi pe
plac altora decât să vă împliniţi propriile nevoi.

Pe larg

Dezvoltarea convingerilor de bază. Cei cu scor mare la Plăcut de Toţi şi-au găsit
locul în familie făcându-le pe plac adulţilor şi câştigându-le aprobarea. Au dezvoltat abilităţi
în perceperea nevoilor adulţilor, astfel încât să aibe aprobarea lor şi, astfel, să se simtă bine cu
ei înşişi.
Relaţii sociale. Cei cu scor mare la Plăcut de Toţi doresc ca ceilalţi să-i plaă şi să îi
aprobe. De aceea, ei se pot angaja în comportamente care fac pe plac, destinate a cîştiga
aprobarea. Uneori, ei pot face asta în detrimentul lor, gândind că e mai important să le facă pe
plac celorlalţi decât să vină în întâmpinarea propriilor nevoi.
Muncă. Cei cu scor mare la Plăcut de Toţi vor fi populari la locul de muncă, prin
comportamentul lor care intenţionează, în general, să fie conform aşteptărilor şefilor. Şefii ar
trebui să înţeleagă că trebuie să ofere frecvent remarci de aprobare pentru a-i motiva pe cei cu
scor mare la Plăcut de Toţi.

Intimitate. Cei cu scor mare la Plăcut de Toţi doresc ca partenerii lor să le ofere
frecvent semnale de atenţie şi afecţiune. într-o situaţie de conflict, ei pot avea tendinţa de a
ceda partenerului, pentru ca apoi să respingă ce-au făcut pentru că simt că nu pot face cum vor
ei. pot evita conflictele ca o cale de a evita dezaprobarea celeilalte persoane.

Notă: Păcut de Toţi (L) este o subscală a scalei Dorinţa de Recunoaştere (WR); de aceea, cei
cu scoruri mari la Plăcut de Toţi vor avea un scor mare la Dorinţa de Recunoaştere (WR).
Poate fi util să vă uitaţi la primii 5 itemi ai scalei Dorinţa de Recunoaştere (WR), care pot fi
văzuţi ca o subscală, „Nevoia de a Reuşi”, pentru a determina de unde provine un scor mare
la Dorinţa de Recunoaştere (WR).

Perfecţionism – P

Scor mare – P mai mare ca 26

Pe scurt

Ca şi copil, persoana a fost sigură că poate face multe lucruri bine. Este probabil ca
unul sau ambii părinţi să fi subliniat importanţa realizării şi a facerii lucrurilor într-un anumit
fel.

44
 Ca adult, individul tinde să îşi planifice şi organizeze activităţile şi să acorde atenţie
detaliilor, ceea ce îl ajută la rezolvarea problemelor vieţii. Aceste succese îi dau sentimentul
de încredere şi împlinire. Cu aceste caracteristici probabil că are resurse mari pentru stres.

Scor mic – P mai mic ca 17

Pe scurt

Ca şi copil, nu era important ca persoana să facă lucrurile exact într-un anumit fel. Nu
vedea realizarea ca fiind foarte importantă, şi de obicei nu prelua responsabilităţi în plus.
Ca adult, este posibil ca persoana să fie mai stresată în viaţă decât altele. Aceasta se
poate datora lipsei sale de preocupare pentru detalii şi planificare. Se poate să prefere o
abordare mai puţin structurată în rezolvarea problemelor vieţii.

Notă: Cei cu scor mic la Perfecţionism manifestă în grad scăzut caracteristicile de mai jos,
valabile pentru cei cu scor mare.

Pe larg

Dezvoltarea convingerilor de bază. Este posibil ca cei cu scor mare la Perfecţionism

să fi fost crescuţi într-o familie unde unul sau ambii adulţi erau perfecţionişti şi aveau
standarde nerealist de mari şi aşteptări de la ei. Se poate ca ei să fi dorit să facă pe placul
părintelui perfecţionist şi au reuşit sau nu.
Relaţii sociale. Cei cu scor mare la Perfecţionism au aşteptări mari de la alţii precum
şi de la ei înşişi. Astfel, pot fi văzuţi de ceilalţi ca prea exigenţi şi inflexibili.
Muncă. Din cauza standardelor lor înalte, cei cu scor mare la Perfecţionism vor tinde
să fie axaţi pe realizări, la şcoală şi servici. Totuşi ei pot deveni preocupaţi de detalii, ceea ce
i-ar putea încurca la rezolvarea rapidă a sarcinii. Poate fi dificil de lucrat pentru ei, deoarece
pot fi încăpăţânaţi în a vrea lucrurile făcute într-un anumit fel şi aşteaptă conformare exactă.
Nevoia lor de a face lucrurile aşa cum trenuie poate să le cauzeze mult stres, într-un cadru
unde aceasta este puţin probabil să se întâmple.
Intimitate. Într-o relaţie intimă, cei cu scor mare la Perfecţionism se vor simţi mai
confortabil alături de un partener cu standarde înalte similare. Conflictele ar putea apărea
atunci când există diferenţe în percepţiile lor legate de cum trebuie să faci ceva. Se poate să
fie supăraţi când lucrurile nu sunt “ exact aşa cum ar trebui “. Partenerii ar putea fi iritaţi de
standardele lor înalte de perfecţionism, dorindu-şi mai multă relaxare si mai mult timp pentru
activitati care să le facă plăcere.

45
 BASIS-A
Adaos la manualul de interpretare

Cum să-i ceri să rezolve o sarcină, când persoana are:

BSI mare – “ajută-mă, ajută echipa, ajută-l pe X, etc.”

BSI mic – “ştiu că poţi face asta, fă-o în ritmul tău, astea-s regulile şi cerinţele, nu e greu,
contribui şi la munca echipei, etc.”

GA mare – “regulile sunt astea, trebuie ajuns la acest rezultat, asta aştept de le tine, etc.”
GA mic – atenţie la critică: dacă trebuie să criticaţi, vizaţi numai comportamentul, nu pe el/ea
ca persoană. “M-am săturat de pretenţiile tale.” în loc de “Eşti un idiot!”

TC mare – “e greu de făcut, doar tu poţi, mă bazez pe tine, etc.”

TC mic – “fă doar partea ta, nu trebuie să conduci proiectul; părerea mea este să rezolvi de
aici şi până aici; etc.”

WR mare – “ai făcut bine asta, asta şi asta, reuşita proiectului ţine de asta; ca să reuşeşti, fă
astfel; etc.”

BC mare – “fă-o calculat, prudent, cu grijă, pas cu pas, etc.”

BC mic – “proiectul se va rezolva, te rog să faci aşa şi aşa, în echipă, împreună cu X, etc.”

46
 ANEXA NR.6
SCHIŢA STILULUI VIEŢII

+ +
CCAUZĂ
CAUZĂ ≈ SIMPTOMATOLOGIE ≈
- -
Sarcinile vieții

intimitate

Relatii
familie sociale

spiritualitate
+ OM
munca
MOTIVAȚIE ≈
-

+
REZOLV. DE +
CONVINGERE ≈ PROBLEME ≈
- -
-