Sunteți pe pagina 1din 10

Proiect

Rețele de
Calculatoare

Implementarea unor
servicii de rețea

- Server web -

HRECENIUC CRISTIAN,
3121B

IANUARIE, 2020

Profesor coordonator:
Beguni Cătălin
Cuprins
1. Ce este un server?......................................................................................................3

2. Când au apărut serverele?........................................................................................3

3. Schema unui server...................................................................................................3

4. Cum funcționează un server:...................................................................................4

5. Tipuri de server:........................................................................................................4

5.1 Server de aplicații.....................................................................................4


5.2 Server proxy..............................................................................................5
5.3 Serverul pentru poșta electronică...........................................................5
5.4 Server virtual............................................................................................6
5.5 Server de fișiere........................................................................................6

6. Crearea unui server..................................................................................................7

7. Bibliografie...............................................................................................................10

pag. 2
Aspecte teoretice esențiale:

1. Ce este un server?
În domeniul informaticii, un server este un program de aplicație care furnizează servicii altor aplicații
(numite aplicații client), aflate pe același calculator sau pe calculatoare diferite. De obicei, aplicația
server așteaptă conexiuni din partea aplicațiilor client. Se mai numește server și calculatorul pe care
rulează una sau mai multe asemenea aplicații. Deseori soluția pentru mari aplicații cu mulți utilizatori
se bazează tocmai pe arhitectura client-server, care constă din cel puțin 2 aplicații (și deseori cel puțin
2 computere).

2. Când au apărut serverele?


Noțiunea de server a apărut undeva după anii 1990, când problema comunicării și partajării fișierelor a
devenit destul de serioasă pentru echipele de cercetare.
Serverele au apărut în paralel cu rețelele de calculatoare. Rețelele permit calculatoarelor să comunice
unul cu celalalt, iar cu cât rețeaua este mai mare apare nevoia ca un calculator să ia rolul de server care
să deservească alte calculatoare (acestea interacționând eventual direct cu utilizatorii umani), care își
asumă la rândul lor rolul de client.Și după apariția serverelor rețelele s-au dezvoltat și au crescut mai
departe; în schimb minicomputerele – care erau mai eficiente decât cele personale dar mai puțin
eficiente decât mainframe-urile – au dispărut sau au fost "absorbite" de unele din aceste servere (au
preluat rolul de server).Apariția rețelelor cu calculatoare personale, a Internetului și răspândirea
utilizatorilor acestor servicii au dat un impuls puternic dezvoltării serverelor.

3. Schema unui server:

pag. 3
4. Cum funcționează un server?
Astăzi, serverele se aseamănă fizic cu calculatoarele uzuale. Multe componente de hardware ale unui
server sunt identice cu cele pe care le găsim într-un calculator uzual. Totuși, serverele rulează sisteme
de operare și programe specializate care sunt diferite față de cele folosite pe calculatoare personale.
Serverele au componente mecanice de rezistență industrială incorporate, cum ar fi hard-discurile și
ventilatoarele, care îi asigură o bună funcționare pe termen lung. Deoarece serverele nu au o interfață
grafică a utilizatorului, operațiile de intrare/ieșire sunt executate mult mai rapid.
În momentul în care un server web primește o cerință de la un utilizator pentru o pagină, se verifică
mai întâi existența acesteia. Dacă pagina există fizic pe server atunci este transmisă către utilizator.
Paginile returnate de un server web sunt de obicei în format HTML. Navigatoarele web (browserele)
sunt capabile sa interpreteze codul HTML și să afișeze informațiile într-un mod ușor de citit.

5. Tipuri de servere:

1. Un server de aplicații este un program într-un calculator dintr-o rețea de lucru care oferă
suport pentru utilizatori.
2. Un server proxy este un software care acționează ca un intermediar între un dispozitiv final,
cum ar fi un computer, și un alt server de la care un utilizator sau un client solicită un serviciu.
3. Un server pentru poșta electronică este o aplicație care găzduiește e-mailurile primite de la
utilizatori.
4. Un server virtual este un program care rulează pe un server partajat care este configurat astfel
încât fiecare utilizator sa aibă control complet asupra unui server.
5. Un server de fișiere este un computer responsabil pentru stocarea și gestionarea centrală a
fișierelor de date, astfel încât alte computere din rețea să le poată accesa.

5.1. Server de aplicații:

Un server de aplicații este un software care oferă o facilitate dublă arhitecturii unde este plasat și
anume: poate crea aplicații web și poate servi ca loc sau mediu de server pentru a le rula. Platformele
serverului de aplicații conțin un model comprehensibil al stratului de serviciu.
Acesta acționează ca un set de componente accesibile dezvoltatorului de software printr-un API definit
de platforma însăși. Pentru aplicațiile web, aceste componente sunt, de obicei, performate în același
mediu de rulare ca și serverele lor web, având ca obiectiv primar de a sprijini construcția paginilor
dinamice.
Cu toate acestea, majoritatea serverelor de aplicații fac mult mai mult decât generarea de pagini web.
Unele dintre acestea se ocupă de implementarea de servicii precum clustering, fail-over și load-
balancing (încărcare-balansare), astfel încât dezvoltatorii să se poată concentra pe realizarea și
administrarea afacerilor.
Serverul se comportă diferit în cazul aplicațiilor Java, fiind o mașină virtuală extinsă pentru rularea
aplicațiilor, manipularea conexiunilor către baza de date și a conexiunilor către clientul web.

pag. 4
5.2. Serverul proxy:

Un server proxy este localizat la punctul de ieșire către Internet al unei organizații. Serverul proxy
poate monitoriza și intercepta toate cererile ce sunt transmise către Internet sau ce intră dinspre
Internet. Astfel un server proxy oferă:

• partajarea conexiunii între mai multe calculatoare (mascare adrese IP)


• filtrarea cererilor
• îmbunătățirea performanțelor

Un server proxy poate procesa cereri HTTP și/sau FTP.


Accesul la Internet necesită ca fiecare calculator sa aibă o adresa unica în rețeaua Internet. În cazul
conectării unei rețele LAN la Internet, nu toate hosturile trebuie sa aibă adrese IP reale(rootabile). Se
pot folosi adrese IP nerootabile pentru toate calculatoarele din rețea și numai o singură adresă rootabilă
(reală) pentru hostul care asigură accesul spre Internet - serverul proxy. Toate cererile care vin de la
stațiile rețelei vor fi preluate de către serverul proxy, acesta având rolul de a trimite mai departe
cererile cu adresa IP proprie, deci efectuând mascarea adreselor interne din rețea. Dupa ce primește
răspunsul la o cerere, le trimite înapoi stațiilor de la care au sosit cererile. Prin mascarea adreselor IP
serverele proxy oferă un mod eficient și ieftin de a partaja o singură adresa IP de către stațiile unei
rețele. Aceasta înseamnă atât o economie importantă de adrese IP, cât și financiară.
Filtrarea cererilor este scopul inițial și motivul de securitate pentru care s-au creat serverele proxy.
Serverele proxy pot inspecta tot traficul (de ieșire și intrare) și pot permite sau nega transmiterea
informațiilor. Serverul proxy poate fi utilizat în special pentru a nu permite accesul utilizatorilor
interni la anumite adrese web (pe baza adresei, sau a conținutului acestora). Serverul proxy poate să
facă și autentificarea utilizatorilor, astfel că se poate urmări ce anume face fiecare utilizator. Pentru
proxy-urile HTTP aceasta înseamnă memorarea fiecărui URL vizitat, iar la proxy-urile FTP orice
fișier descărcat.

5.3. Serverul pentru poșta electronică:

Sistemul de e-mail este una dintre cele mai importante aplicații folosite pe sistemele de calcul, ducând
în același timp la dezvoltarea şi răspândirea la la nivel global a internetului. Printre principalele
avantaje ale sistemului de poştă electronică, care au dus la răspândirea sa, sunt:
- fiabilitatea, garanţia că mesajele ajung la destinatar;
- timpul scurt, de ordinul secundelor sau a minutelor, între momentul în care un mesaj este expediat şi
momentul în care ajunge la destinatar;
- securitatea, putându-se utiliza mecanisme de criptare a conţinutului mesajelor;
- flexibilitatea, permiţand trimiterea într-un mesajl electronic (de obicei ca ataşament) a oricărui tip de
date: multimedia, documente, semnături electronice, facturi de plată, etc.

Pentru a garanta fiabilitatea (garanţia că mesajele trimise ajung la destinaţie în cel mai scurt timp
posibil) şi securitatea sistemului de poştă electronică, acesta este structurat în două module
independente: serviciul de transmitere a mesajelor şi serviciul de preluare a mesajelor electronice.

pag. 5
Pe scurt: funcţionarea mesageriei electronice implică următorul scenariu: - expeditorul compune
mesajul în format electronic (text şi eventual ataşamente) utilizând un client de e-mail, îl trimite apoi
unui calculator intermediar (server) care apoi va analiza adresa destinatarului şi va lua decizia de
trimitere mai departe a mesajului către un alt calculator (server intermediar sau chiar server-ul
destinaţie); - destinatarul va verifica (periodic) dacă a primit noi mesaje, interogând calculatorul server
care are rolul de oficiu poştal pentru căsuţa sa de email (calculatorul care se ocupă cu recepţionarea şi
stocarea mesajelor trimise anumitor clienţi, pentru a le furniza acestora în momentul în care aceştia se
vor conecta la internet). După cum se observă din scenariul expus anterior, un mesaj în fomat
electronic trebuie să parcurgă două drumuri distincte: cel de la expeditor la un calculator server
destinaţie (oficiul poştal al destinatarului) şi cel de la server-ul destinaţie către calculatorul
destinatarului. Prima etapă este iniţiată de către expeditor iar a doua etapă de către destinatar. Ambele
operaţii sunt transparente pentru utilizatori. Pentru fiecare dintre aceste două operaţii s-au definit
protocoale distincte pentru codificare şi trimiterea mesajelor, pe de o parte, şi pentru recepţia şi
decodificarea mesajelor pe de altă parte.

5.4. Server virtual:

Un server virtual privat (VPS) este o mașină virtuală oferită de un furnizor de servicii de găzduire.
Un VPS, chiar dacă virtualizarea este la nivel de software pe același calculator fizic cu alți clienți
de servere virtuale, în mare respectă funcționalitatea unui server fizic separat; este dedicat nevoilor
individuale ale clientului, oferă confidențialitatea unui computer fizic separat și poate fi configurat să
ruleze un software de server.
Cu alte cuvinte un VPS este o secțiune dedicată a unui server care este divizat sau partiționat în mai
multe părți pentru a opera precum niște servere multiple. VPS-urile sunt de fel cu un pas în fața
găzduirii web standard (shared hosting) și cu un pas în spatele găzduirii dedicate (servere dedicate).
Virtualizarea extinde acest concept de bază la server ca un întreg. În modelul tradițional, sistemul de
operare împarte accesul la resurse, dar totuși rămâne o singură mașină. În modelul serverului virtual se
oferă “împărțirea” la mai multe decât un singur computer, unități de disk, memorie RAM etc.. Chiar
daca resursele sunt împărțite mai multor utilizatori, virtualizarea oferă un nivel ridicat de securitate
deoarece fiecare server virtual este izolat față de celelalte. Fiecare server virtual poate rula un sistem
de operare complet și poate fi independent restartat, oprit, reinstalat etc. Cele mai bune exemple de
“hypervisori” sunt OpenVZ și KVM.

5.5. Server de fișiere:

FTP este acronimul pentru File Transfer Protocol (Protocolul de Transfer al Fișierelor) și este cea mai
folosită metodă pentru transferul fișierelor, indiferent de tipul și dimensiunea acestora, de la un
calculator la altul, prin intermediul internetului. FTP se folosește atunci când :
- se transferă (upload) fișierele unui site la un server web
- se înlocuiește un fișier sau o imagine
- se încarcă (download) fișiere de pe un alt calculator
- se permite accesul unei alte persoane pentru a încărca un fișier dintr-un anumit site

pag. 6
6. Cum se creează un server web?

Acest lucru îl vom discutat în următoarele pagini.

În primul rând, trebuie să instalăm Ubuntu 16.04 LTS din Microsoft Store.

Actualizăm Linux:

sudo apt update

Instalăm pachetul de aplicații mc (manager fișiere):

sudo apt install mc

pag. 7
Instalare pachet aplicații server web (apache):

sudo apt install apache2

Verificăm dacă funcționează:

http://localhost

Creăm un folder nou folosind comanda:

sudo mkdir /var/www/cristi

pag. 8
Creăm un fișier .html:

cd /var/www/cristi/
nano index.html

Modificăm conținutul fișierului:

<html>
<head>
</head>
<body>
<h1> Hreceniuc Cristian, 3121b </h1>
<p> Yes, it works!<\p>
</body>
</html>

Creăm fișierul de configurare Virtual host:

cd /etc/apache2/sites-available/
sudo cp 000-default.conf cristi.conf

Îl edităm folosind nano editor:

sudo nano cristi.conf

pag. 9
Activăm fișierul VirtualHost:

sudo a2ensite cristi.conf

Restartăm apache:

service apache2 reload

Rezultatul paginii web:

7. Bibliografie:

http://stud.usv.ro/RC/proiect/#teme

http://stud.usv.ro/RC/lab7/

http://stud.usv.ro/RC/lab7/servWEB.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Server

https://tutorials.ubuntu.com/tutorial/install-and-configure-apache#4

http://webdesign.coraldesign.ro/articole.aspx?art=mesajele-de-email

https://www.greenbit.ro/kb/ce-este-server-virtual-vps/

https://profs.info.uaic.ro/~computernetworks/files/7rc_ProgramareaInReteaIII_Ro.pdf

pag. 10