Sunteți pe pagina 1din 76

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI


SPORT DIN BUCUREȘTI

ȘCOALA DOCTORALĂ

ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE


MIȘCARE CU PERSONAJE DIN POVESTE PENTRU
EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII

REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT

Conducător ştiinţific:
PROF. UNIV. DR. NEGULESCU C. IOAN

Doctorand:
NIȚULESCU (GAVRIȘIU) I. IULIANA CLAUDIA

BUCUREȘTI
2019
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE


UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI
SPORT DIN BUCUREŞTI

SECRETARIAT ȘCOALA DOCTORALĂ

D-lui/D-nei
…………………………………………………………………………
Vă facem cunoscut că, în data de...................................................,
orele................., în sala............................................................................
a Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport din București,
va avea loc susținerea publică a tezei de doctorat de către:

NIȚULESCU (GAVRIȘIU) I. IULIANA CLAUDIA

Cu titlul:
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE
CU PERSONAJE DIN POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A
PSIHOMOTRICITĂȚII”
în vederea obţinerii titlului de Doctor în Știința Sportului și Educaţiei
Fizice.
În conformitate cu H.G. nr. 681/2011, art. 39 (3) privind
conferirea titlurilor științifice în România, vă trimitem rezumatul tezei
de doctorat, cu rugămintea de a comunica în scris observațiile
dumneavoastră pe adresa: Universitatea Națională de Educație Fizică și
Sport, strada Constantin Noica, numărul 140, sector 6, București și de
a participa la susținerea publică a tezei.

RECTOR, SECRETAR ȘEF UNEFS


Prof. Univ. Dr. Florin PELIN Silviea CONSTANTINESCU

1
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

CUPRINS

INTRODUCERE ................................................................................ 6

PARTEA I
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TEZEI DE DOCTORAT

CAPITOLUL 1
CADRUL METODOLOGIC ȘI OPERAȚIONAL AL
CERCETĂRII DE DOCUMENTARE ............................................. 7
1.1. Premise .......................................................................................... 7
1.2. Scop ............................................................................................... 7
1.3. Obiective ....................................................................................... 7
1.4. Ipoteza documentării ..................................................................... 8
1.5. Sarcini ............................................................................................ 8
1.6. Metode și tehnici de cercetare ....................................................... 8

CAPITOLUL 2
EDUCAȚIA TIMPURIE ................................................................... 8
2.1. Conceptul de educație timpurie în România.................................. 8
2.2. Abordări actuale ale copilului și copilăriei în perioada timpurie .. 9
2.3. Curriculumul pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani
.............................................................................................................. 9
2.3.1. Structură și conținut ................................................................ 10
2.3.2. Domeniile experiențiale ale curriculumului pentru educația
timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani .................................................. 11
2.3.3. Domeniile de dezvoltare și legăturile acestora cu conținutul
domeniilor experiențiale din structura curriculumului pentru educația
timpurie .............................................................................................. 11
2.4. Domeniul experiențial psihomotric ............................................. 12
2.5. Particularități specifice lecției de educație fizică în grădinițe ..... 13
2.6. Metode de instruire utilizate în educația fizică la preșcolari ....... 13
2.6.1. Metode de predare .................................................................... 13
2.6.2. Metode de învățare ................................................................... 13
2.7. Jocul de mișcare .......................................................................... 14
2.7.1. Jocul de mișcare cu personaje din poveste ca tip de activitate de
învăţare integrată în educația timpurie .............................................. 15
2.8. Rolul și locul evaluării în educația timpurie ................................ 15
2.8.1. Evaluarea preșcolarului de către personalul medical ............. 16

2
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

2.8.2. Evaluarea preșcolarului de către consilierul școlar .................. 16


2.8.3. Evaluarea preșcolarului de către educatori ............................. 16

CAPITOLUL 3
IMPORTANȚA CUNOAȘTERII CARACTERISTICILOR
DEZVOLTĂRII NEUROPSIHICE ȘI PSIHICE ALE
COPILULUI ..................................................................................... 16
3.1. Aspecte conceptuale privind noțiunile de creștere și dezvoltare ale
copilului .............................................................................................. 17
3.2. Contextul general al evoluției și dezvoltării copilului în educația
timpurie .............................................................................................. 17
3.3. Vârsta preșcolară ......................................................................... 18
3.3.1. Stadiile preșcolarității .............................................................. 19
3.4. Dezvoltarea fizică și psihică între 3 și 6 ani ................................ 19
3.4.1. Dezvoltarea fizică ..................................................................... 19
3.4.2. Dezvoltarea psihică .................................................................. 20

CAPITOLUL 4
EDUCAȚIA FIZICĂ, MOTRICĂ ȘI PSIHOMOTRICĂ ............ 20
4.1. Motricitatea – factor de dezvoltare la vârsta copilăriei ............... 22
4.2. Organizarea perceptivă ................................................................ 23
4.3. Organizarea spațială .................................................................... 24
4.4. Organizarea temporală................................................................. 24
4.5. Conceptul de psihomotricitate ..................................................... 25
4.6. Componentele psihomotricității .................................................. 25
4.6.1. Schema corporală..................................................................... 25
4.6.2. Lateralitatea ............................................................................. 26

CAPITOLUL 5
CONCLUZIILE CERCETĂRII DE DOCUMENTARE ............. 27

PARTEA A II-A
CERCETAREA PRELIMINARĂ PRIVIND POSIBILITATEA
APLICĂRII JOCURILOR DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE ÎN DEZVOLTAREA PSIHOMOTRICITĂȚII LA
PREȘCOLARI

CAPITOLUL 6
CADRUL METODOLOGIC ȘI OPERAȚIONAL AL
CERCETĂRII PRELIMINARE ..................................................... 29
3
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

6.1. Premise ........................................................................................ 29


6.2. Scop ............................................................................................. 30
6.3. Obiective ..................................................................................... 30
6.4. Sarcini .......................................................................................... 30
6.5. Ipoteze ......................................................................................... 31
6.6. Metode și tehnici de cercetare ..................................................... 31

CAPITOLUL 7
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
PRELIMINARE ............................................................................... 31
7.1. Organizarea cercetării preliminare .............................................. 31
7.1.1. Subiecții cercetării preliminare ................................................ 32
7.2. Desfășurarea cercetării preliminare ............................................. 32
7.2.1. Proba de lateralitate Harris ..................................................... 32
7.2.2. Testul Ozeretski-Guillmain ....................................................... 34
7.2.3. Ghidul Portage ......................................................................... 35

CAPITOLUL 8
STOCAREA, PROCESAREA ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR CERCETĂRII PRELIMINARE .................. 36
8.1. Aplicarea, analiza și interpretarea testului Harris ........................ 36
8.2. Aplicarea, analiza și interpretarea testului Ozeretski-Guillmain . 37
8.3. Aplicarea, analiza și interpretarea testului sociometric Portage
pentru educația timpurie ..................................................................... 38

CAPITOLUL 9
CONCLUZIILE CERCETĂRII PRELIMINARE ....................... 40

PARTEA A III-A
CONTRIBUȚII PRIVIND ABORDAREA CREATIVĂ ÎN
PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A
PSIHOMOTRICITĂȚII LA 4-5 ANI

CAPITOLUL 10
CADRUL METODOLOGIC ȘI OPERAȚIONAL AL
CERCETĂRII EXPERIMENTALE DE AMELIORARE ........... 42
10.1. Premise ...................................................................................... 42
10.2. Scop ........................................................................................... 44
10.3. Obiective ................................................................................... 44
4
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

10.4. Sarcini ........................................................................................ 44


10.5. Ipotezele cercetării experimentale ............................................. 45
10.6. Metode și tehnici de cercetare ................................................... 45

CAPITOLUL 11
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
EXPERIMENTALE DE AMELIORARE ..................................... 45
11.1. Organizarea cercetării experimentale de ameliorare ................. 45
11.2. Desfășurarea cercetării experimentale de ameliorare ................ 46
11.2.3. Rezultatele testelor inițiale și finale, stocate, procesate,
reprezentate grafic și interpretarea lor statistică............................... 49
11.2.3.1. Analiza și interpretarea comparativă a rezultatelor între
grupul experimental și cel de control pentru testul Harris ................ 49
11.2.3.2. Analiza și interpretarea comparativă a rezultatelor între
grupul experimental și cel de control pentru testul Portage .............. 50
11.2.3.3. Analiza și interpretarea rezultatelor inițiale și finale
comparative între grupul experimental și cel de control pentru testul
Ozeretski-Guillmain ........................................................................... 55
CAPITOLUL 12
CONCLUZIILE CERCETĂRII EXPERIMENTALE ................. 59

CAPITOLUL 13
CONCLUZII GENERALE.............................................................. 60

CAPITOLUL 14
ELEMENTE DE NOUTATE ȘI ORIGINALITATE, LIMITELE
CERCETĂRII ȘI DISEMINAREA REZULTATELOR .............. 62
14.1. Elemente de noutate și originalitate........................................... 62
14.2. Limitele propriei cercetări și deschiderile pentru noi investigații
............................................................................................................ 63
14.3. Diseminarea rezultatelor cercetării ............................................ 64

BIBLIOGRAFIE .............................................................................. 66

5
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

INTRODUCERE

În condițiile societății actuale asistăm la un progres uimitor al


civilizației contemporane, iar explozia informațională declanșează o
serie de schimbări și evoluții ale învățământului preșcolar românesc,
acesta cunoscând, în secolul al XXI-lea, o continuă transformare și
dezvoltare sub aspectul programei școlare, conținutului, metodologiei
și strategiilor didactice.
Copilul de astăzi trăiește deja în contextul anilor 2015-2020 și,
deseori, oamenii gândesc că este foarte norocos.
În ultimii ani, mulți autori, cercetători sau practicieni, în funcție de
competențele lor, propun o nouă abordare educațională sau programe
școlare noi prin care copilul are ocazia să folosească la o vârstă precoce
dispozitive și mijloace tehnologice informaționale foarte sofisticate,
care au trecut de testul psihologilor, pedagogilor și specialiștilor în
producție sau marketing. Pe scurt, totul este planificat pentru a-i capta
atenția și a-i favoriza dezvoltarea fizică, intelectuală, afectivă și socială.
Dar, dacă pentru civilizația actuală modernă, viața cotidiană este
organizată și fragmentată în tot mai multe programe supraîncărcate,
observăm că, în realitate, există puțin spațiu pentru spontaneitate, ritm
individual de învățare, mișcări naturale, precum și explorarea și
exprimarea liberă a copiilor de vârstă mică.
Rolul și importanța temei
Educația timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educația
formală, constituie cea mai importantă perioadă din viața copilului,
întrucât este marcată de etape importante pentru succesul său de mai
târziu, la școală și în viață, prin formarea capacității de a învăța, prin
formarea personalității, a unui sistem de dezvoltare bio-psiho-motric
optimal.
Copiii care beneficiază de educație timpurie de calitate se simt
atrași de școală, manifestă atitudini pozitive pentru activitățile
didactice, își dezvoltă dorința de cunoaștere, obțin rezultate bune, sunt
motivați și doresc să exploreze cât mai mult.

6
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

PARTEA I
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TEZEI DE DOCTORAT

CAPITOLUL 1
CADRUL METODOLOGIC ȘI OPERAȚIONAL AL
CERCETĂRII DE DOCUMENTARE

În cadrul actualei reforme a învățământului preșcolar românesc, din


anul 2008 educația fizică a fost reanalizată ca statut și conținut, ceea ce
a determinat îndreptarea atenției noastre către domeniul psihomotric din
cadrul „Curriculumului pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7
ani”.
Activitatea educativă din grădiniţe este complexă şi solicită forme
de monitorizare și evaluare variate, multiple, adaptate la particularităţile
individuale şi de vârstă ale preşcolarilor.
1.1. Premise
Demersul nostru teoretic încearcă să deceleze următoarele aspecte:
 necesitatea unei strategii didactice preșcolare este tot mai
evidentă în condițiile actuale, când se înregistrează achizițiile cele mai
importante la vârsta de 3-6/7 ani, iar o nouă abordare holistică a
educației timpurii este imperios necesară;
 noile concepții moderne precum unicitatea copilului,
interculturalitatea, dezvoltarea plenară, independența, autonomia,
plasează accente deosebite pe dobândirea de abilități și achiziții pe axa
bio-psiho-socială.
1.2. Scop
Cunoașterea și înțelegerea fundamentului educației timpurii, a
mecanismelor și schemelor logice de formare și dezvoltare a diferitelor
componente și structuri psihice, psihomotrice, cognitive, afective,
socio-emoționale și motivaționale ale copiilor preșcolari;.
1.3. Obiective
Dezvoltarea și aprofundarea cunoștințelor teoretice și practice în
domeniul psihomotricității în educația timpurie pentru copiii de 3-6/7
ani.
Generarea unor modalități de valorificare a ariei de cunoștințe
dobândite pentru educația timpurie a psihomotricității.
Conturarea rolului formativ și educativ al jocului de mișcare cu
personaje din poveste pentru educația timpurie a psihomotricității.

7
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

1.4. Ipoteza documentării


Procesând integrativ o multitudine de informații teoretice privind
rolul jocului de mișcare cu personaje din poveste pentru educația
timpurie a psihomotricității, vom fundamenta creativ conținuturile
mijloacelor de predare a educației fizice pentru nivelul de studiu I (4-
5ani).
1.5. Sarcini
În cadrul cercetării științifice de documentare am avut în vedere
realizarea următoarelor sarcini:
❖ fixarea etapelor cercetării de documentare;
❖ obținerea fondului informațional necesar realizării
fundamentării;
❖ analiza eficientă a literaturii de specialitate privind educația
timpurie în sistemul educațional preșcolar românesc.
1.6. Metode și tehnici de cercetare
Caracterul multi- și pluridisciplinar al cercetării noastre de
documentare va determina folosirea metodelor și tehnicilor de cercetare
din mai multe științe, acest aspect conducând la creșterea substanțială a
eficienței investigației: studiului bibliografic, metoda și tehnica
convorbirii; metoda hermeneutică, metoda și tehnica sintezei și analizei
logice.
CAPITOLUL 2
EDUCAȚIA TIMPURIE

2.1. Conceptul de educație timpurie în România


În evoluția sa actuală, procesul de învățământ înregistrează o
schimbare esențială prin care s-a regândit întreaga structură a acestuia,
bazată pe obiective și cerințe noi, iar o atenție specială a fost acordată
învățământului preșcolar, denumit din 2018, educație timpurie. În acest
cadru, educația timpurie are misiunea de a forma copiii sub aspect fizic,
psihic, spiritual, social, afectiv și cognitiv pentru o cât mai ușoară
adaptare la activitatea de tip școlar, pentru integrarea școlară și socială
și constituie o prioritate națională.

8
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

2.2. Abordări actuale ale copilului și copilăriei în perioada


timpurie
Una din marile responsabilități ale vieții noastre cotidiene este
educația, indiferent de vârstă, mediu sau statut social. „Cu cât știm mai
multe despre copii, cu atât mai bine îi sprijinim să se dezvolte și să
devină adulții pe care ni-i dorim în societate”1.
În ultimii 15 ani, atât la nivel internațional, cât și național, s-a
acordat o atenție specială pentru conștientizarea importanței perioadei
copilăriei, prin alocarea de resurse umane și materiale pentru îngrijirea
și educarea copiilor în această perioadă a vieții.
Perspectivele actuale ale dezvoltării copilului încă sunt tributare
contextului cultural, socio-economic, politic, dar și tradiției, iar o serie
de principii, contexte și experiențe universale variabile marchează
dezvoltarea copilului prin:
❖ evoluția fizică, psihică și socială care îmbracă faze, stadii, ritmuri
și repere de evoluție specifice vârstei;
❖ transformări progresive în domeniile competențelor fizice,
cognitive și social-emoționale ale copiilor;
❖ în perioada timpurie copilul prezintă cel mai mare grad de
dependență de relații cu ceilalți, familie, adulți, vârstnici;
❖ dezvoltarea copilului este sensibilă și îl afectează decisiv la un
impact negativ privind nutriția, sănătatea, lipsa afecțiunii
parentale;
❖ prioritizarea satisfacerii nevoilor de bază și protejarea copiilor de
efecte negative, maltratare, abuz.
În concluzie, analizând aceste perspective, putem spune că între
tipurile de politici, structuri și servicii educaționale există o
interdependență, iar abordarea lor integrată este necesară pentru a
respecta unicitatea copilului și a dezvoltării sale. Dezvoltarea și
învățarea în perioada timpurie sunt esențiale din perspectiva pregătirii
pentru învățare/viață, pentru școală.
2.3. Curriculumul pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la
6/7 ani
În România, termenul de curriculum a fost semnalat sporadic încă
din anii 1980, însă, datorită ambiguității lui, mulți specialiști îl evitau și
îl traduceau ca „programă”. Deschiderea către acest curent a avut loc

1
„Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani”,
(2010), Editura Vanemonde, București, coordonator profesor dr. Mihaela Ionescu, pag. 13.

9
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

după 1990, cu precădere în 1998, o dată cu reforma învățământului


românesc. Introducerea termenului de curriculum în învățământul
românesc a avut la bază redefinirea învățământului preșcolar ca proces
activ, centrat pe elev, nu doar din punct de vedere teoretic, ci mai ales
practic, prin concentrarea pe activitatea de formare a preșcolarului.
Termenii de referință ai curriculumului - disciplina de învățământ
și programul de studii, sunt centrate pe: experiența de învățare;
obiective, conținuturi si relații între si dintre ele; conținut; caracter de
proiect și necesitatea implementării lui.
2.3.1. Structură și conținut
Evoluția civilizației contemporane, progresul uimitor al tehnologiei
informaționale și-au făcut simțită prezența și în sistemul de învățământ
preșcolar, ceea ce a condus la o continuă transformare și dezvoltare a
reformei procesului educațional sub aspectul conținutului,
metodologiei și strategiilor didactice. Astfel, au apărut noi concepte:
„educația timpurie”, „educația centrată pe elev”, „învățare prin
descoperire”, „inteligență emoțională”, „parteneriat educațional”.
Structural, prezentul curriculum are următoarele componente:

FINALITĂȚI

STRATEGII DE
CONȚINUTURI CURRICULUM INSTRUIRE ȘI
EVALUARE

TIMPUL DE
INSTRUIRE

Figura nr. 1 - Componentele curriculumului pentru educația


timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani (2008).
Dacă până în anul 2008 conținuturile programei erau organizate
monodisciplinar, domeniile de activitate fiind predate separat,
independent unul de celălalt, astăzi asistăm la o abordare integrată a
disciplinelor care, alături de abordarea interdisciplinară, prin
organizarea integrată a conținuturilor și a întregii experiențe de predare
– învățare, duc la un ansamblu flexibil, atrăgător de activități
fundamentale.

10
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

2.3.2. Domeniile experiențiale ale curriculumului pentru educația


timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani
Domeniul estetic și creativ – acoperă abilitățile de a răspunde
emoțional și intelectual la experiențe perceptive, sensibilitatea față de
diferitele niveluri de manifestare a calității, aprecierea frumosului și a
adecvării la scop sau utilizare. 2
Domeniul om și societate – include omul, modul lui de viață,
relațiile cu alți oameni, relațiile cu mediul social, ca și modalitățile în
care acțiunile umane influențează evenimentele.
Domeniul limbă și comunicare – acoperă stăpânirea exprimării
orale și scrise, ca și abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și
scrisă.
Domeniul științe – include atât abordarea domeniului matematic
prin intermediul experiențelor practice, cât și înțelegerea naturii, ca
fiind modificabilă de ființele umane cu care se află în interacțiune.3
Domeniul psiho-motric – acoperă coordonarea și controlul
mișcărilor corporale, mobilitatea generală și rezistența fizică, abilitățile
motorii și de manipulare de finețe, ca și elemente de cunoaștere, legate
mai ales de anatomia și fiziologia omului4.
Activitățile desfășurate în grădiniță sunt:
❖ activități pe domenii experiențiale (ADE);
❖ jocuri și activități didactice (ALA);
❖ activități de dezvoltare personală (ADP) – rutine, tranziții,
opționale.
2.3.3. Domeniile de dezvoltare și legăturile acestora cu conținutul
domeniilor experiențiale din structura curriculumului pentru educația
timpurie
Definirea domeniilor de dezvoltare are la bază o serie de valori și
așteptări privind evoluția și dezvoltarea copilului în viitor, iar întregul
evantai de abordări privind holismul și comprehensiunea în educația
timpurie deschide următoarele direcții: unicitatea copilului, dezvoltare
globală, sănătate, interculturalitate, autocontrol, autonomie, identitate,
creativitate, deschidere și solidaritate față de comunitate.

2
Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, (2008), „Curriculum pentru educația timpurie a
copiilor de la 3 la 6/7 ani”, București, Editura MECT – UMPIP, pag. 6.
3
Ibidem, pag. 7.
4
Ibidem, pag. 12-14.

11
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Structurarea reperelor pe domenii de dezvoltare5 are scopul de a


surprinde specificul fiecăruia și de a urmări dezvoltarea holistică și
globală a preșcolarului: dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală
– cuprinde o gamă largă de deprinderi și abilități (de la mișcări largi,
cum sunt săritura, alergarea, până la mișcări fine de tipul realizării
desenelor sau modelarea), dar și coordonarea, dezvoltarea senzorială,
alături de cunoștințe și practici referitoare la îngrijire și igienă
personală, nutriție, practici de menținere a sănătății și securității
personale; dezvoltarea socio-emoțională – vizează debutul vieții
sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili și a menține interacțiuni
cu adulți și copii, dezvoltarea limbajului și a comunicării – vizează
dezvoltarea (sub aspectele vocabularului, gramaticii, sintaxei, dar și a
înțelegerii semnificației mesajelor), a comunicării (cuprinzând abilități
de ascultare, comunicare orală și scrisă, nonverbală și verbală) și
preachizițiile pentru scris-citit și însoțește dezvoltarea în fiecare dintre
celelalte domenii.; dezvoltare cognitivă – a fost definită în termenii
abilității copilului de a înțelege relațiile dintre obiecte, fenomene,
evenimente și persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice. Domeniul
include abilitățile de gândire logică și rezolvare de probleme, cunoștințe
elementare matematice ale copilului și cele referitoare la lume și mediul
înconjurător. Capacități și atitudini de învățare – se referă la modul în
care copilul se implică într-o activitate de învățare, modul în care
abordează sarcinile și contextele de învățare, precum și la atitudinea sa
în interacțiunea cu mediul și persoanele din jur, în afara deprinderilor
și abilităților menționate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare.
2.4. Domeniul experiențial psihomotric
Activitățile prin care preșcolarii pot fi puși în contact cu acest
domeniu sunt activitățile care implică mișcare corporală, competiții
între indivizi sau grupuri, având ca obiect abilități psihomotorii, ca și
activitățile care pot avea drept rezultat o mai bună suplețe, forță,
rezistență sau ținută6.
Organizarea și desfășurarea activităților obligatorii de educație
fizică prevăzute în planul cadru, cu doar o oră pe săptămână, diferă și
implică particularități metodice de la o grupă la alta, de la un program
al grădiniței la altul (program normal sau program prelungit).

5
Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, (2008), „Curriculum pentru educația timpurie a
copiilor de la 3 la 6/7 ani”, București, Editura MECT – UMPIP, pag. 16-17.
6
Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, (2008), „Curriculum pentru educația timpurie a
copiilor de la 3 la 6/7 ani”, București, Editura MECT – UMPIP, pag. 14.

12
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Domeniul psihomotric urmărește dobândirea tuturor elementelor


centrale ce stau la baza dezvoltării fizice, achiziționarea abilităților de
motricitate grosieră și fină, abilităților senzorio-motrice și deprinderilor
privind sănătatea și igiena personală. În cadrul curriculumului,
obiectivele cadru urmăresc formarea și dezvoltarea deprinderilor
motrice de bază și utilitar aplicative (mers, alergare, săritură, aruncare,
prindere, târâre, echilibru, transport), cunoașterea deprinderilor
igienico-sanitare, precum și stimularea unor calități intelectuale
(atenția, memoria, gândirea, limbajul), de voință și afective.
2.5. Particularități specifice lecției de educație fizică în grădinițe
Structura activității obligatorii este asemănătoare celei de educație
fizică, parcurgerea momentelor (secvențelor) fiind în strânsă legătură
cu particularitățile de vârstă și nivelul de dezvoltare psihomotrică.
Planificarea zilnică a cel puțin o activitate sau a unui
moment/secvență de mișcare se poate realiza în diferite forme:
 gimnastica de înviorare;
 activitatea psihomotrică din cadrul DPM;
 jocuri de mișcare;
 întreceri, trasee sportive, parcursuri aplicative;
 plimbări în aer liber, excursii.
O activitate psihomotrică cu copiii variază între 15-45 minute, în
funcție de intervalele de vârstă (de regulă, 10-15 minute la grupa mică,
20-25 minute la grupa mijlocie, 25-35 grupa mare).
2.6. Metode de instruire utilizate în educația fizică la preșcolari
2.6.1. Metode de predare
a. Metodele verbale : expunerea verbală, explicația, povestirea ,
conversația .
b. Metode intuitive (nonverbale): demonstrația, observația,
folosirea materialelor iconografice - planșe, imagini video care
evidențiază mecanismul de bază și tehnica realizării anumitor acțiuni
specifice.
2.6.2. Metode de învățare
Metoda exersării
În educație fizică, exersarea are mai multe variante în concordanță
cu obiectivele proprii de instruire:
 exersarea simultană, individuală, frontală, pe grupe, pe perechi;

13
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

 exersarea pentru formarea capacității de organizare, folosită


preponderent la copiii preșcolari pentru „formarea deprinderii de a se
deplasa și acționa în mod uniform în cadrul colectivului”;7
 exersarea complexelor pentru dezvoltarea fizică;
 exersarea pentru formarea deprinderilor și priceperilor motrice;
 exersarea pentru dezvoltarea calităților motrice.
2.7. Jocul de mișcare
Psihologia jocului didactic evidențiază importanța activării acestei
metode îndeosebi în învățământul preșcolar, metodă care valorifică
principalele direcții de dezvoltare, orientate „de la grupurile mici spre
grupurile tot mai numeroase; de la grupurile instabile spre grupurile tot
mai stabile; de la jocurile fără subiect, la cele cu subiect; de la șirul de
episoade nelegate între ele spre jocul cu subiect și cu desfășurare
sistematică; de la reflectarea vieții personale și a ambianței apropiate,
la reflectarea evenimentelor vieții sociale”8.
Ministerul Educației Naționale (2008), în „Ghid de bune practici
pentru educația timpurie a copiilor între 3 și 6/7 ani”, clasifică jocurile
specifice vârstei timpurii de 3-6/7 ani în două mari categorii diferențiate
de inițiatorul jocului: jocul liber și jocul didactic. Atât jocurile libere,
cât și cele didactice, în funcție de deprinderile, abilitățile, capacitățile și
achizițiile pe care le asimilează și dezvoltă, pot fi:
❖ jocuri de manipulare;
❖ jocul simbolic;
❖ jocul de rol/dramatizarea;
❖ jocul cu reguli;
❖ jocul de construcții;
❖ jocurile dinamice/de mișcare.
Vom acorda o atenție deosebită studiului privind jocurile de
rol/dramatizarea și de mișcare, esențiale în realizarea tezei noastre de
doctorat. De altfel, o abordare interdisciplinară a acestora, în care se
îmbină sarcini didactice din domenii experiențiale și de dezvoltare
diferite, conferă activității didactice un caracter dinamic, atrăgător,
include o stare de bucurie și de destindere care previn monotonia,
oboseala, apatia, dar fortifică energiile intelectuale și fizice ale copiilor.

7
Cătăneanu S., Cojocaru N., Cernăianu, S., (2000), „Elemente de teoria și metodica educației
fizice și antrenamentului sportiv”, Craiova, Editura Sitech, pag. 19.
8
Elkonim, D.B., (1980), p.185 citat de Cristea S., 2002, „Dicționar de pedagogie”, Chișinău,
Editura Litera Educațional, pag. 210.

14
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

2.7.1. Jocul de mișcare cu personaje din poveste ca tip de activitate de


învăţare integrată în educația timpurie
Jocul de mișcare cu personaje din poveste poate fi ușor identificat
ca un joc didactic interdisciplinar, în care se combină sarcini didactice
din domenii de cunoaștere diferite, domeniul limbă și comunicare și
domeniul psiho-motric, într-o structură unitară, axată pe învățare, în
condiții optime, relaxante, fără conștientizarea de către copii a efortului
fizic și intelectual depus. Acest tip de învățare integrată imprimă
activităților de educație fizică și sport din grădinițe un caracter dinamic
și atrăgător, induce o stare de bucurie și de destindere, care previne
monotonia și oboseala și fortifică energiile intelectuale și fizice ale
copiilor.
Prin jocul de mișcare cu personaje din poveste, copilul:
♦ desfăşoară o activitate specifică în sensul identităţii personale,
urmează cerinţele şi determinările sale de bază;
♦ realizează mişcări de motricitate grosieră şi fină, de coordonare
oculo-motorie;
♦ comunică, îşi îmbogăţește şi exersează vocabularul, îşi dezvoltă
limbajul;
♦ rezolvă probleme de viaţă din mediul lor fizic şi social;
♦ experimentează posibilităţi de adaptare, rezolvă probleme, creează
soluţii;
♦ își exprimă sentimentele prin simboluri, îşi dezvoltă astfel gândirea
abstractă;
♦ comunică cu sine, cu ceilalţi, îşi exprimă sentimente, reacţionează
afectiv, recepţionează şi învaţă să recunoască sentimentele celorlalţi;
♦ folosește obiectele din jurul lui în scopurile pentru care au fost
create, dar şi în alte scopuri (îşi dezvoltă creativitatea), îşi dezvoltă
atenţia, motivaţia, interesul. 9
2.8. Rolul și locul evaluării în educația timpurie
Aprecierea activității copilului și a activității desfășurate de
educatoare se realizează prin evaluare. În educația timpurie, grupul
educațional format din părinți, personal didactic, specialiști
psihopedagogici, personal medical și managerul unității participă la
procesul unitar și sistematic de predare – învățare - evaluare.

9
Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, (2008), „Ghid de bune practici pentru educația
timpurie a copiilor între 3-6/7 ani”, București, Editura Unitatea de Management al Proiectelor
pentru Învățământul Preuniversitar, pag. 37.

15
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Evaluarea în grădinițe este complexă și se practică pe parcursul


anului școlar, vizând domeniile experiențiale și de dezvoltare ale
copiilor de 3-6/7 ani. Aceasta se întemeiază pe o analiză complexă, în
toate manifestările și relațiile interumane în care copilul este implicat.
2.8.1. Evaluarea preșcolarului de către personalul medical
Prima evaluare a copiilor în sistemul educațional se realizează o
dată cu înscrierea copiilor la grădiniță, evaluare realizată de către
personalul medical, profesorul psihopedagog/consilierul școlar și
educator.
2.8.2. Evaluarea preșcolarului de către consilierul școlar
Activitatea consilierului școlar este focalizată pe identificarea și
dezvoltarea comportamentelor socio-afective ale copiilor ca membri ai
grupei, precum și pe cele individuale.
2.8.3. Evaluarea preșcolarului de către educatori
Evaluarea se realizează de către educator și are drept scop
măsurarea și aprecierea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor
dobândite de preșcolari în cadrul actului educațional pe toate domeniile
de dezvoltare a personalității lor (intelectual – cognitiv, afectiv –
atitudinal, psihomotric, capacități creative).
În concluzie, evaluarea în grădiniță este o acțiune de cunoaștere a
particularităților individuale ale copiilor de la 3-6/7 ani, a progresului
propriu înregistrat într-o perioadă de timp stabilit. Este folosită în
scopuri diferite, utilizând strategii adecvate, operații de prelucrare și
interpretare a datelor.

CAPITOLUL 3
IMPORTANȚA CUNOAȘTERII CARACTERISTICILOR
DEZVOLTĂRII NEUROPSIHICE ȘI PSIHICE ALE
COPILULUI

Există numeroase studii de specialitate, care au ca obiectiv geneza


psihicului, dezvoltarea psihică, etapizarea evoluției psihice și care, în
încercarea de a fi cât mai complete, reușesc să deschidă noi perspective
de abordare și să atingă parțial acest câmp infinit de cunoaștere, care
este copilul.
Pentru M. Epuran (1976), omul adult este un „rezultat al dezvoltării
progresive, după legități specifice, a ființei care a început prin a fi copil,

16
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

pentru a deveni apoi adolescent și tânăr”10. Perioada de dezvoltare și de


formare a personalității umane are o deosebită însemnătate pentru
explicarea dinamicii acesteia. Cunoașterea dezvoltării neuropsihice și
psihice a copiilor înseamnă posibilitatea de a pătrunde în specificul
modului lor de a evolua psihic, de a sesiza unele diferențe care pot fi
fenomene negative deviante de la ceea ce constituie normal la o anumită
vârstă.
3.1. Aspecte conceptuale privind noțiunile de creștere și
dezvoltare ale copilului
În desfășurarea procesului de creștere și dezvoltare, organismul
tânăr se perfecționează treptat, fizic și psihic, în fiecare etapă a vieții
având anumite caracteristici fizice, fiziologice și psihice, care trebuie
cunoscute pentru a asigura copilului condițiile cele mai potrivite de
viață.
S. Teodorescu și colaboratorii (2006) consideră că „dezvoltarea” și
„creșterea” desemnează „procese complementare sau succesive care
afectează unitățile biologice, în sensul adăugirii cantitative,
specializării și organizării funcționale, schimbării calitative a
compoziției biochimice și, respectiv, a degenerării lente”.11
După cum între creștere și dezvoltare există o strânsă legătură, tot
astfel se află în interrelație dezvoltarea fizică cu dezvoltarea funcțională
și cu cea psihică.
Putem conchide că dezvoltarea umană este un proces bio-psiho-
social, iar între cele trei forme ale dezvoltării umane (biologică, psihică,
socială) există o strânsă interacțiune și interdependență. Astfel,
dezvoltarea psihică se realizează corelat cu cea biologică, dar nu
simultan. Putem observa unele pusee de creștere (un aspect esențial al
dezvoltării biologice) sau de încetinire a ritmului dezvoltării psihice.
3.2. Contextul general al evoluției și dezvoltării copilului în
educația timpurie
În literatura de specialitate se fac simțite o serie de controverse pe
marginea perioadelor, etapelor, stadiilor ce caracterizează ciclurile
vieții umane.

10
Epuran, M., (1976), „Psihologia educației fizice”, București, Editura Sport -Turism, pag. 40.
11
Dragnea A., Teodorescu, S., Stănescu, M., Bota, A., Șerbănoiu, S., Tudor, V., (2006), „ Educație
fizică și sport – teorie și didactică”, București, Editura: FEST, pag. 43.

17
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Astfel, după E. Verza și F. Verza (2000), omul traversează trei


cicluri mari în decursul vieții sale, iar în cadrul fiecăruia se desprind
perioade, stadii sau substadii și subperioade distincte:
→ primul ciclu este al copilăriei și se caracterizează prin creștere
și dezvoltare;
→ al doilea ciclu, al tinereții, este marcat de procesul de integrare
social-profesională și constituirea familiei proprii;
→ al treilea ciclu, de adult, evidențiază ascensiunile și regresele
caracteristice ce determină antrenarea în roluri și statute.12
Din dorința de ordonare și concentrare a bogatei dezvoltări psihice
ce are loc în perioada timpurie a copilului, Ursula Șchiopu (1995)13
decupează trei subetape care au în educația timpurie corespondențe de
implicații educative particularizate:
❖ perioada preșcolară mică;
❖ perioada preșcolară mijlocie;
❖ perioada preșcolară mare.
3.3. Vârsta preșcolară
Cel mai important reper în educația copilului prin depășirea
orizontului restrâns al familiei îl reprezintă grădinița, o instituție cu
multe activități și responsabilități care, dincolo de rolul esențial în
oferirea de cunoaștere prin diversitatea activităților didactice,
contribuie cu succes la întregirea educației copilului.
Educația timpurie aduce schimbări importante în viața copilului,
atât în planul dezvoltării somatice, cât și a celei psihice, dar și în ceea
ce privește planul relațional. Această etapă a evoluției educative pune
în fața copiilor cerințe noi, mult deosebite față de vârsta antepreșcolară
și față de cele din mediul familial. Aceste diferențe de solicitări
antrenează după ele, pe de o parte, surescitarea tuturor posibilităților de
adaptare ale copilului, pe de altă parte, diversificarea conduitelor sale.
Educația timpurie reprezintă debutul copilului în corelarea sa cu
sarcinile de ordin instructiv-educativ, deși activitatea dominantă a
acestei etape este jocul. Complicarea și adâncirea proceselor de
cunoaștere, schimbarea atitudinii față de mediul înconjurător,
perfecționarea formelor de activitate ale copilului reprezintă doar
câteva referințe fundamentale ale copilului preșcolar.

12
Verza, E., Verza, F.E. (2000), „Psihologia vârstelor”, București, Editura Pro Humanitate,
13
Șchiopu, U., Verza, E., (1995), „Psihologia vârstelor-ciclurile vieții”, București, Editura
Didactică și Pedagogica, pag. 29-48.

18
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

În această perioadă se formează personalitatea copilului, alături de


apariția sentimentelor, a afectivității și crizelor de prestigiu. Se
conturează imaginea și conștiința de sine, conștiința lui morală. De
asemenea, fundamentală și activă este dezvoltarea comportamentelor
implicate în constituirea autonomiei, în alcătuirea căreia deprinderile și
obișnuințele organizate în formațiuni complexe ocupă un loc important.
Achiziționarea unor deprinderi alimentare, igienice, de îmbrăcare,
sporește gradul de autonomie al copilului la această vârstă.
3.3.1. Stadiile preșcolarității
Perioada de vârstă preșcolară cuprinde 3 subgrupe:
• preșcolaritatea mică sau creșa: copiii cu vârsta cuprinsă între
3 și 4 ani;
• preșcolaritatea mijlocie sau nivelul I de studiu: copiii cu
vârsta cuprinsă între 4 și 5 ani;
• preșcolaritatea mare sau nivelul II de studiu: copiii cu vârsta
cuprinsă între 5 și 6/7 ani;

STADIILE
PREȘCOLARITĂȚII

PREȘCOLARITATEA MICĂ PREȘCOLARITATEA MIJLOCIE PREȘCOLARITATEA MARE


( 3-4 ANI) ( 4-5 ANI) ( 5-6/7 ANI)

Figura nr. 2 - Stadiile preșcolarității - Șchiopu, Verza (1981)14


Fiecare subgrupă are un specific al său și caracteristici de
progres față de vârsta anterioară. În dezvoltarea psihică continuă are loc
un intens, dar treptat proces de structurare a personalității copiilor, cu
interese mai largi, însușiri mai stabile, apariția și afirmarea unor
aptitudini, conturarea conștiinței despre ei, a conștiinței morale despre
reguli și obligații.
3.4. Dezvoltarea fizică și psihică între 3 și 6 ani
3.4.1. Dezvoltarea fizică
Între 3 și 6 ani, creșterea în lungime este însoțită și de creșterea în
volum și putem observa că băieții sunt mai grei și mai înalți decât fetele

14
Șchiopu U., Verza, E., (1981), „Psihologia vârstelor – ciclurile vieții”, București, Editura
Didactică și Pedagogică, pag. 100.

19
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

de aceeași vârstă. De asemenea, este mai bine diferențiat aspectul celor


două sexe, datorită creșterii în special în volum a fetelor, prin
dezvoltarea mai mare a stratului de țesut adipos pe abdomen, coapsă,
braț, spate, ceea ce determină rotunjirea formelor. În același timp,
băieții au toracele mai aplatizat și umerii mai mari decât fetele.
Dezvoltarea fizică înregistrează progrese evidente (la 4 ani copilul
are o înălțime dublă și o greutate de 5 ori mai mare decât la naștere), iar
mielinizarea fibrelor nervoase ameliorează procesarea informației, ca și
precizia mișcărilor15.
La această vârstă, copilul imită acțiunile adulților, își subliniază
cuvintele prin gesturi, mimică și pantomimică, instrumente ale
exprimării stărilor emoționale.
3.4.2. Dezvoltarea psihică
Între 3 și 6 ani copilul se află într-o etapă nouă de dezvoltare
psihică, în cadrul căreia se produc importante schimbări cantitative și
calitative, care determină caracteristicile specifice preșcolarității.
Evoluând normal la nivelul funcțiilor și proceselor psihice, el va atinge
treptat acel grad de maturizare necesar pentru a putea răspunde la
cerințele procesului de instruire și educație din școală.
La vârsta preșcolară, copilul cunoaște o dezvoltare psihică intensă,
care-l face să se adapteze mai adecvat la mediul natural și la lumea
socială cu cerințele și relațiile acesteia. Este vizibilă perfecționarea
controlului asupra propriei activități, ca și adaptarea la activitatea
impusă, care se realizează paralel cu dezvoltarea impetuoasă a vorbirii
și a comunicării cu adulții și copiii.

CAPITOLUL 4
EDUCAȚIA FIZICĂ, MOTRICĂ ȘI PSIHOMOTRICĂ

Educaţia motrică asigură dezvoltarea coordonării manuale, a


orientării dreapta-stânga, a organizării în timp şi spaţiu, aceasta din
urmă vizând mai mult schema corporală de care sunt preocupaţi copiii
la început de ciclu elementar. Exersarea îmbunătăţeşte abilităţile
senzoriale primordiale; activităţile motrice globale şi de fineţe
perfecţionează aptitudinile motrice de bază şi facilitează integrarea
perceptiv-motrică, punctul de plecare pentru funcţiile cognitive.

15
Dragnea, A., Bota, A., (1999), „Teoria activităților motrice”, București, Editura Didactică și
Pedagogică, pag. 134.

20
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Educația fizică promovează îmbunătățirea caracteristicilor


biomotrice, cardiorespiratorii în special, și a conduitelor motorii,
inclusiv coordonarea motrică pentru dezvoltarea persoanei pe tot
parcursul vieții. Putem considera activitatea fizică drept cea mai
potrivită modalitate de a îmbunătăți eficiența fizică, care este apreciată
prin calitățile sale organice, cardiorespiratorii și musculare,
coordonarea motrică și relațiile cu ceilalți. Dobândirea de competențe
motrice specifice se bazează pe practicarea unor activități fizice
diversificate.
În prima etapă, preșcolarul încearcă să memoreze caracteristicile
răspunsului pentru a le folosi din nou într-un context similar. În a doua
etapă, preșcolarul va trebui să înțeleagă motivele eșecului (de la
preluarea informațiilor la realizarea acțiunii) pentru a încerca
modificarea următorului răspuns motor (de exemplu, mărirea forței
aruncării unei mingi, astfel încât aceasta să ajungă la un reper dat). Dacă
nu poate percepe sau interpreta în mod corect stimulii senzoriali pentru
a produce comportamentul motor adecvat, putem spune că acel copil
prezintă o disfuncție perceptiv-motrică.
Până la vârsta de 5 ani, asistăm la prevalența elementelor motorii
față de elementele perceptive. În consecință, rolul educației motricității
este și mai evident înainte și după această vârstă.
Educația psihomotrică utilizează acțiuni motrice, în special de
manipulare, pentru a favoriza dobândirea unor concepte; ele facilitează
trecerea de la concret la abstract. Importanța sa educațională se
diminuează pe măsură ce se dezvoltă inteligența operativă.
Tabel nr. 1 - Educația motrică și psihomotrică (Rigal R., 2010).
EEDUCAȚIA MOTRICĂ EDUCAȚIA PSIHOMOTRICĂ
Controlul motor și Manipularea și acțiunile motrice:
propriocepția: utilizarea corpului dobândirea de cunoștințe și concepte
Motricitatea Motricitatea Organizare perceptivă
globală: fină:
▪ controlul ▪ dexteritatea
echilibrului manuală; ▪ senzația (detectarea prin simțuri):
static și ▪ coordonare vizuală, auditivă, tactilă, kinestezică;
dinamic; oculo- ▪ discriminarea (atenția);
▪ ajustări manuală; ▪ recunoașterea (memoria, reprezentarea);
posturale; ▪ manualitate ▪ identificarea.
▪ coordonarea și coordonare
dinamică bimanuală.
generală și

21
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

modelele
majore de
mișcare;
▪ reglarea forței
musculare;
▪ disocierea și
coordonarea
segmentară;
▪ lateralitatea.

Activități
grafice și
caligrafice.

Schema Organizare Organizare


Concepte:
corporală: spațială: temporală
▪ percepția și
reprezentarea ▪ ordinea și Învățarea
corpului; ▪ raporturi succesiune; conceptelor
▪ identificarea topologice ▪ durata; care pot
părților proiective, ▪ ritmul; beneficia de
corpului. euclidiene ▪ structurarea abordarea
▪ percepția și sau temporală; didactică a
conștientizar metrice; ▪ structurarea acțiunii
ea corpului; ▪ orientarea spațio- motorii în
▪ reprezentarea spațială temporală. psihomotric
corpului (inclusiv itate
(desen, orientarea (exemplu,
casete, alte stânga- contraste și
activități). dreapta); asociații de
▪ imaginea ▪ structurare contraste).
corporală; a spațială.
▪ limbajul
corpului.
4.1. Motricitatea – factor de dezvoltare la vârsta copilăriei
Conceptul de motricitate exprimă o „însușire a ființei umane
înnăscută și dobândită, de a reacționa cu ajutorul aparatului locomotor
la stimuli externi și interni, sub forma unei mișcări”16.

16
Terminologia educației fizice și sportului, (1978), București, Editura Stadion, pag. 3.

22
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Adrian Dragnea și Aura Bota (1999) definesc motricitatea ca


„totalitatea actelor motrice efectuate pentru întreținerea relațiilor cu
mediul natural sau social17”. Este vorba de actele motrice realizate prin
contracția mușchilor scheletici.
Majoritatea teoriilor privitoare la motricitatea timpurie pun accent
nu atât pe mișcarea referitoare la contracțiile musculare care o produc
sau la deplasările în spațiu cu încărcătură mecanică și fiziologică, ci pe
mișcarea introdusă în actul motor și subordonată acestuia, mișcarea
considerată ca element component al acțiunilor cu obiecte, încărcăturii
psihologice a mișcării, raportarea ei la obiecte, imagini, intenții,
posibilități de realizare.
Vorbind despre factorii interni motivaționali, A. Dragnea și A. Bota
(1999) vehiculează ideea de impuls interior care provoacă schimbarea,
din termenul „movere” rezultând și noțiunile: motiv, motivație.
M. Stănescu (2002) consideră că motricitatea umană, presupune:
 organizarea și conducerea motorie generală: poziții
fundamentale ale corpului și segmentelor sale, mișcări fundamentale,
capacități motrice;
 organizarea conduitelor și structurilor perceptiv-motrice:
organizarea schemei corporale și lateralitatea; conduita și structura
perceptiv motrică de culoare, de formă; orientarea, organizarea și
structurarea spațială și spațio-temporală;
 organizarea acțiunilor motrice: organizarea mișcărilor în
acțiuni și eficiența acestora; formarea deprinderilor motrice.
În această lucrare, vom acorda o atenție deosebită motricității pe
cele două coordonate ale sale, globală și fină. Abilitățile motorii globale
necesită participarea simultană a majorității părților corpului, cum ar fi
mersul, alergarea, săritura etc. Abilitățile motorii fine solicită mușchii
mici ai mâinilor, degetelor, picioarelor sau degetelor de la picioare, se
sprijină cel mai adesea pe coordonarea oculo-manuală și caracterizează
activitățile de manipulare și prindere, scrierea și desenul, care necesită
precizie sau dexteritate.
4.2. Organizarea perceptivă
Organizarea perceptivă se ocupă de cunoașterea obiectelor, a
oamenilor și a relațiilor dintre ele.

17
Dragnea, A., Bota, A., (1999), „Teoria activităților motrice”, București, Editura Didactică și
Pedagogică, R.A., pag. 33.

23
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Organizarea perceptivă depinde foarte mult de dezvoltarea


abilităților motorii. Odată cu dezvoltarea, manipularea și locomoția,
organizarea perceptivă a copilului este îmbunătățită de creșterea și
diversitatea activităților senzorio-motorii.
În organizarea perceptivă, vederea și auzul sunt cele două simțuri
principale pentru recepționarea stimulilor. Vederea informează cu
privire la caracteristicile familiare, cum ar fi dimensiunea, culoarea,
forma, relieful și mișcarea obiectelor și a ființelor vii. În plus, auzul se
ocupă de sunete, zgomote, țipete și voci care prezintă următoarele
caracteristici sau parametrii ce le definesc: timbrul, intensitatea,
înălțimea sunetului, durata, distanța de sunet, succesiunea.
4.3. Organizarea spațială
Organizarea spațială sau organizarea spațiului cuprinde
cunoașterea și aprecierea mediului și a constituenților săi.
Treptat, reprezentarea corpului se extinde la cea a corpului în
mișcare și la noțiunea de spațiu, iar relațiile și orientarea spațială care
se dezvoltă odată cu maturizarea nervoasă sunt strâns dependente de
experiențele trăite.
Pentru J. Piaget, „marea dificultate a analizei psihogenetice a
spațiului constă în faptul că această construcție progresivă a relațiilor
spațiale continuă pe două planuri distincte: planul perceptiv sau
senzorio-motor și planul reprezentativ sau intelectual”.18
Cu toate acestea, aceste două construcții au un factor comun,
anume motricitatea.

dobândirea orientarea
adaptarea strucurarea organizarea
noțiunilor de spațială
spațială spațială spațială
spațiu

Figura nr. 3 - Componentele organizării spațiale după R. Betsalel-


Presser și D. Garon (1984).
4.4. Organizarea temporală
Numim organizare temporală sau organizarea timpului facultatea
de a percepe și folosi timpul ca date abstracte perceptibile prin
succesiunea evenimentelor din viață. În acest sens, aprecierea timpurie

18
J. Piaget, citat de L. Picq, P. Vayer (1984), „Éducation psychomotrice et arriération mentale”,
Paris, Doin Éditeurs, pag. 35.

24
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

are o dimensiune personală și subiectivă, deoarece este legată de modul


în care trăim situațiile.19
Din moment ce timpul nu este perceput direct ca atare, fiind parțial
rezultatul unei operațiuni a minții, avem nevoie de educația
psihomotorie pentru a facilita recunoașterea diferitelor elemente care
definesc conceptul de timp: viteză, durată, succesiune.
4.5. Conceptul de psihomotricitate
Psihomotricitatea este un domeniu deosebit de complex și vast și
reprezintă un câmp de studiu științific transfrontalier, încorporând și
interferând în interiorul său o serie întreagă de discipline de graniță,
care, toate împreună, încearcă să definească complexitatea proceselor
ce stau la baza semnificației diverselor manifestări corporale umane
contextualizate mișcării, integrării și relaționării individului cu mediul
său ambiental, și el, extrem de divers.20
Psihomotricitatea apare, astfel, atât ca aptitudine, cât și ca funcție
complexă de reglare a comportamentului individual.
Scopul psihomotricității este, în principal, acela de a structura
personalitatea subiectului în ansamblul său, pentru a favoriza evoluția
și adaptarea comportamentelor motrice, afective, sociale și cognitive
ale fiecărei persoane la mediul său în dialectica corp-subiect-mediu.
Ca o sinteză a punctelor de vedere privind psihomotricitatea, M.
Stănescu (2002) apreciază că psihomotricitatea este „o funcție
complexă, care integrează și conjugă aspecte motrice și psihice legate
de funcțiile perceptive, senzoriale, intelectuale și motrice, de recepția
informațiilor și execuția adecvată a actului de răspuns”.21
4.6. Componentele psihomotricității
Majoritatea specialiștilor includ în structura psihomotricității
următoarele componente: schema corporală, lateralitatea, motricitatea
globală, motricitatea fină, coordonarea dinamică, organizarea spațială,
organizarea temporală și organizarea perceptivă.
4.6.1. Schema corporală
Prin schema corporală se înțelege imaginea pe care o are fiecare

19
Lauzon, F. (2001), L’éducation psychomotrice : source d’autonomie et de dynamisme, Presses
de l’Université du Québec Le Delta I, 2875, boul. Laurier, bur. 450 Sainte-Foy (Québec) Canada
G1V 2M2, Québec, pag. 125.
20
Neagu, N., (2012), „Motricitatea umană.Fundamente psihopedagogice.”, Târgu Mureș, Editura
University Press, pag. 78.
21
Stănescu, M., (2002), „Educația fizică pentru preșcolari și școlari mici – o abordare
psihomotrică”, București, Editura SemnE, pag. 17.

25
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

despre corpul său, imagine totală sau parțială, percepută în stare statică
sau dinamică sau în raporturile părților corpului între ele și, mai ales, în
raporturile acestuia cu spațiul și mediul înconjurător.22
Evoluția schemei corporale are ca rezultat achiziții și
comportamente legate de propriul corp, care sunt grupate în jurul a trei
componente: imaginea corpului, cunoașterea părților corpului și
reprezentarea corpului.23 În teorie, ele pot fi definite independente una
de cealaltă, dar în activitatea copilului devine dificil să le izolăm. De
exemplu, atunci când un copil este rugat să-și arate mâna, înseamnă că
el știe numele acelei părți a corpului și unde se află ea poziționată ca
parte a corpului.

Ajustarea
posturală
Imaginea
corpului
SCHEMA
CORPORALĂ
Cunoașterea
părților
corpului

Figura nr. 4 - Componentele schemei corporale (F. Lauzon, 2001).


În concluzie, schema corporală folosește conștiința corpului, fie în
mișcare, fie în repaus, iar acest concept cuprinde nu numai imaginea pe
care o avem despre corpul nostru, ci și cunoașterea părților sale și
ajustarea posturală; evoluția conștiinței corpului rămâne fundamentală
pentru organizarea percepțiilor, adaptarea abilităților motrice și
controlul mișcărilor.
4.6.2. Lateralitatea
Lateralitatea este definită ca fiind „ansamblul de caractere și stări
de asimetrie funcțională observate la nivelul elementelor corporale
(mână, ochi, picior) și care se traduce printr-o prevalență a unuia dintre

22
A. Parot citat de Păunescu C. și Mușu I., (1990), „Recuperarea medico-pedagogică a copilului
handicapat mintal”, Editura Medicală, pag. 120.
23
Lauzone F., (2001), L’éducation psychomotrice : source d’autonomie et de dynamisme, Presses
de l’Université du Québec Le Delta I, 2875, boul. Laurier, bur. 450 Sainte-Foy (Québec) Canada
G1V 2M2, Québec, pag 81-83.

26
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

elementele citate asupra omologului său, în conduite spontane sau


dirijate”.24
Lateralitatea se referă, de asemenea, la prelucrarea informațiilor.
Astfel, vorbim de "dominanța manuală senzorială" care reprezintă
capacitatea de a recunoaște formele prin atingere, pe baza informațiilor
cutanate; aceasta se numește cunoaștere faptică. Mâna stângă este mai
calificată în ceea ce privește descrierea și identificarea formelor,
deoarece prelucrarea informațiilor nonverbale este mai degrabă în
emisfera dreaptă.
În concluzie, lateralitatea se referă la dominanta unei părți în raport
cu partea opusă în realizarea unor mișcări, gesturi, acte, cu forță și
precizie, iar cunoașterea noțiunilor „dreapta-stânga” înseamnă
utilizarea acestora în câmpul de percepție.

CAPITOLUL 5
CONCLUZIILE CERCETĂRII DE DOCUMENTARE

Transformarea globală a școlii românești din punct de vedere


conceptual, al finalităților, al structurilor organizatorice și al pregătirii
resurselor umane se extinde, în opinia noastră, ca factor determinant, și
asupra învățământului preșcolar – parte integrantă a sistemului de
învățământ românesc - care include categoriile de copii pentru vârstele
timpurii de la 0 la 6/7 ani.
Problematica de cercetare a implicat o abordare transdisciplinară
(educație fizică, pedagogie, psihologie) a psihomotricității cu o
fundamentală importanță în ceea ce privește dezvoltarea globală a
copilului în educația timpurie.
Diversitatea surselor de informație a permis triangularea datelor și
a facilitat identificarea celor mai importante elemente care trebuie luate
în considerare:
îmbunătățirea eficienței și echității sistemelor de educație și
formare la toate nivelurile, din primii ani de viață până la vârsta
adultă, joacă un rol primordial în creșterea inteligentă, durabilă și
favorabilă a incluziunii;
Curriculum pentru învățământul preșcolar, apărut în 2008, aprobat
cu O.M. 5233/2008, constituie cadrul legal prin care se facilitează
și se asigură trecerea de la conținuturile monodisciplinare ale

Daily, R., & Moscato, M. (1984). Latéralisation et latéralité chez l’enfant. Bruxelles: Pierre
24

Mardaga, pag. 13.

27
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

programei la conținuturi pluridisciplinare, bazate pe domenii de


activitate și experiențiale integrate;
copilul preșcolar trebuie privit în integralitatea lui ca persoană, iar
abordarea dominantă în educația timpurie trebuie să fie relațională
și holistică;
copilul are o misiune care îl pune în acțiune: aceea de a crește și de
a deveni om prin dobândirea celor mai profunde, durabile și
productive însușiri psihice ale individualității proprii, o intensivă
receptivitate, sensibilitate și flexibilitate psihică;
educația timpurie ca primă formă a învățământului românesc,
favorizează dezvoltarea motorie în interacțiune cu celelalte
dimensiuni ale dezvoltării socio-afective, cognitive și lingvistice,
actele motorii reprezentând instrumente de adaptare a individului
la lumea exterioară și de facilitare a experienței cognitive a
acestuia;
mișcarea, se poate spune că este viață, o sursă esențială de energie
pentru sănătate, iar rolul său este să asigure dezvoltarea corpului, a
gândirii, a emoțiilor, pentru a permite relații sociale armonioase;
dezvoltarea motricității – prin care copilul atinge controlul asupra
musculaturii pentru a sta în picioare, a-și păstra echilibrul, a fi
mobil și a manipula obiecte în interacțiune cu ambientul și care se
corelează cu perioadele dezvoltării sale, jucând un rol important în
învățare;
în educația timpurie distingem două niveluri ale dezvoltării
motrice: primul nivel este cel al reglărilor tonico-posturale și al
coordonărilor cinetice, al doilea nivel cuprinde dezvoltarea
activităților manuale, deosebit de importantă în activități motrice
de ținere, prindere, pasare;
psihomotricitatea reprezintă una dintre cele mai complexe funcții
care integrează și îmbină aspecte ale activității motrice și psihice,
determinând reglarea comportamentului fiecărui individ; de
asemenea, ea constituie baza pentru toate mecanismele mentale,
pregătind formele de activitate intelectuală superioară: scris, citit,
operații matematice etc.;
dezvoltarea psihomotricității se dezvoltă stadial, în etape distincte,
având caracteristici proprii fiecărei vârste;
conduitele psihomotorii ale fiecărui individ evoluează în funcție de
înzestrarea sa aptitudinală, de gradul dezvoltării fizice și
intelectuale și de influențele educative cărora a fost supus pe tot
parcursul educației timpurii;
28
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

jocurile de mișcare cu personaje din poveste au valențe atât


motrice, formează și consolidează deprinderile motrice de bază
(mers, alergare, săritură, aruncare, prindere, târâre, echilibru,
transport de obiecte), cât și efecte psihologice (lărgirea spectrului
relațiilor interpersonale, dezvoltarea unor capacități intelectuale,
amplificarea proceselor de orientare în spațiu).
Procesând integrativ o multitudine de informații teoretice privind
rolul jocului de mișcare cu personaje din poveste pentru educația
timpurie a psihomotricității, am fundamentat creativ conținuturile
mijloacelor de predare a educației fizice pentru nivelul de studiu I (4-
5ani).
Cunoașterea teoretico-fundamentală a conceptelor: educație
timpurie, psihomotricitate, joc de mișcare, domenii experiențiale,
strategii didactice de predare, abilitate generală de învățare integrată,
formarea personalității și cunoașterea particularităților de creștere și
dezvoltare favorizează certitudinea unei cercetări aplicative eficiente.
Se confirmă astfel ipotezele cercetării noastre științifice de
documentare.

PARTEA A II-A
CERCETAREA PRELIMINARĂ PRIVIND POSIBILITATEA
APLICĂRII JOCURILOR DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE ÎN DEZVOLTAREA PSIHOMOTRICITĂȚII LA
PREȘCOLARI

CAPITOLUL 6
CADRUL METODOLOGIC ȘI OPERAȚIONAL AL
CERCETĂRII PRELIMINARE

6.1. Premise
În demararea acestei cercetări, am plecat de la premisa că
psihomotricitatea este un proces în care copilul este abordat în
întregime, global, ceea ce înseamnă că trebuie să recunoaștem impactul
activității senzorio-motorii asupra copilului în dezvoltarea tuturor
dimensiunilor persoanei sale.
Jocul de mișcare cu personaje din poveste este nu numai o activitate
de esență ludică, proprie vârstelor mici, ci poate deveni un instrument
creativ și eficient în îmbunătățirea dezvoltării psihomotricității în
educația timpurie.

29
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

6.2. Scop
Scopul acestui studiu constă în:
 analiza complexă a psihomotricității în vederea educării
psihomotricității copiilor preșcolari în educația timpurie prin jocuri de
mișcare cu personaje din poveste,;
 valorificarea informațiilor dobândite prin testele Harris,
Portage și probele Ozeretski – Guillmain, care pot facilita cunoașterea
și înțelegerea fundamentului de psihomotricitate, necesitatea și
importanța jocului de mișcare cu personaje din poveste în dezvoltarea
copilului preșcolar vizând domeniile experiențiale psihomotric, științe,
limbă și comunicare, estetic și creativ.
6.3. Obiective
 Identificarea nivelului de dezvoltare psihomotrică a
preșcolarilor de 4-5 ani prin evaluarea globală a componentelor
definitorii ale psihomotricității: lateralitate, coordonare dinamică
generală, coordonarea dinamică a mâinilor, rapiditate, echilibru, limbaj,
motricitate, socializare și autoservire.
 Stabilirea metodologiei de intervenție asupra nivelului
psihomotric al preșcolarilor incluși în cercetare, în vederea educării
timpurii a psihomotricității.
 Dezvoltarea interesului pentru însușirea de către preșcolari a
unor cunoștințe și deprinderi motrice de bază necesare pentru a acționa
cu randament corespunzător în cadrul jocurilor de mișcare cu personaje
din poveste.
6.4. Sarcini
Pentru a realiza cercetarea preliminară, pe baza obiectivelor
specificate
mai sus, am îndeplinit următoarele sarcini:
 studierea literaturii de specialitate naţionale şi internaţionale,;
 stabilirea premiselor şi a ipotezelor cercetării preliminare;
 stabilirea metodelor de cercetare în acord cu tema;
 stabilirea și aplicarea testelor și a instrumentelor de evaluare a
psihomotricității;
 organizarea cercetării preliminare în concordanţă cu planul general
de cercetare și etapele acestuia;
 centralizarea, prelucrarea și interpretarea datelor obținute;

30
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

 creionarea unei metodologii specifice domeniului psihomotric,


care să permită educarea psihomotricității cu ajutorul jocurilor de
mișcare cu personaje din povești;
 elaborarea concluziilor cercetării preliminare.
6.5. Ipoteze
1. Explorând multitudinea componentelor psihomotricității
copilului preșcolar se poate sesiza nivelul manifestărilor acestora,
globale și segmentare, la vârsta de 4-5 ani.
2. Jocurile de mișcare cu personaje din poveste sunt preferate de
mediul școlar ca mijloace de acționare în procesul de predare a
educației fizice la preșcolari.
3. Psihomotricitatea în educația timpurie poate fi evidențiată prin
instrumente psihomotrice specializate.
6.6. Metode și tehnici de cercetare
Metoda și tehnica studiului informațional-bibliografic;
observației pedagogice; metoda și tehnica convorbirii; metoda și
tehnica hermeneutică,; metoda și tehnica sintezei și analizei logice;
metoda și tehnica experimentului de explorare; metoda și tehnica
măsurătorilor și înregistrărilor; metoda și tehnica anchetei prin
chestionar ; metoda și tehnica statistico – matematică.

CAPITOLUL 7
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
PRELIMINARE

7.1. Organizarea cercetării preliminare


Cercetarea s-a desfășurat în cadrul Grădiniței cu Program
Prelungit Ostroveni Nr. 2, Municipiul Rm. Vâlcea, unitate dotată cu
sală de sport, la dimensiuni optime pentru desfășurarea activităților de
educație fizică și sport pentru nivelul preșcolar.
Cercetarea preliminară s-a efectuat în perioada octombrie
2016–martie 2017 și a cuprins următoarele etape:
- Etapa 1 - documentarea științifică și metodologică a cercetării
preliminare: martie–septembrie 2016;
- Etapa 2 - organizarea cercetării preliminare: octombrie–
decembrie 2016;

31
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

- Etapa 3 - culegerea, procesarea, analiza și interpretarea datelor


cercetării preliminare: ianuarie–februarie 2017;
- Etapa 4 - prelucrarea statistică, analiza și interpretarea datelor:
martie 2017.
7.1.1. Subiecții cercetării preliminare
În cadrul cercetării preliminare, au participat preșcolarii grupelor
mijlocii A și B din cadrul grădiniței mai sus menționată.
7.2. Desfășurarea cercetării preliminare
Setul de probe și teste selectate în cercetare, (proba Ozeretski–
Guillmain, proba de lateralitate Harris, Scala Portage), au fost folosite
în scop științific, de cercetare a dezvoltării psihomotricității în educația
timpurie, nu de diagnosticare sau expertizare.
De asemenea, setul de probe și teste selectate a fi supuse unui
demers de verificare și acomodare în cercetarea preliminară, va fi un
suport real pentru realizarea demersului experimental ameliorativ din
perspectiva dezvoltării psihomotricității în educația timpurie, când vom
interveni în mod intenționat cu variabila independentă a cercetării.
7.2.1. Proba de lateralitate Harris
Sursa: Testul „Harris” se regăsește în lucrarea lui L. Picq, P. Vayer
(1984), „Éducation psychomotrice et arriération mentale”, Doin
Éditeurs, pag. 87-117, precum și în ”Evaluarea în actul educațional–
terapeutic” de Elena Vlad.25
Obiectiv si scop: Proba de lateralitate Harris vizează dominanta
laterală pe coordonatele ochi, mână și picior, iar datele obținute în urma
aplicării testului contribuie la stabilirea tipului de lateralitate.
A. Dominanta mâinilor – 10 probe
Se cere copilului să mimeze următoarele acțiuni:
1. Aruncarea mingii ___________
2. Întoarcerea ceasului deșteptător _____________
3. Răsucirea unei chei _______________
4. Perierea dinților __________
5. Pieptănatul părului ___________
6. Întoarcerea unui buton _____________
7. Ștergerea nasului ________________

25
Vlad, E., (1999), „Evaluarea în actul educațional-terapeutic”, București, Editura Pro
Humanitate, pag. 144-146.

32
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

8. Tăierea cu foarfeca ______________


9. Tăierea cu un cuțit ___________
10. Scrisul ______________
Se va nota ce mână a folosit copilul preșcolar pentru fiecare acțiune.
B. Dominanta ochilor - 3 probe
Materiale: un telescop, un carton de 25x15 cm, găurit în centru, cu un
orificiu de 0,5 cm în diametru și o pușcă jucărie.
a) Se cere copilului să ia cartonul și să privească prin orificiu____
b) Se cere copilului să privească prin tub, într-o anumită direcție______
c) Se cere copilului să imite vânătorul când țintește spre o anumită
direcție prestabilită____
Se notează ochiul folosit la fiecare probă.
C. Dominanta piciorului - 2 probe
Materiale: un șotron desenat pe sol, o minge.
a) Șotronul _____
4

6
3
1

Figura nr. 5 – Șotronul.


Se notează ce picior a folosit copilul la săritul șotronului.
b) „Lovește mingea!” ________
Se notează cu ce picior a lovit preșcolarul mingea.
Formula lateralității:
a) Dominanta mâinilor: notarea se face cu literă mare sau mică.
D – când 10 probe (1-10) sunt efectuate cu mâna dreaptă;
d – când probele 7,8,9 sunt efectuate cu mâna dreaptă;
S – când 10 probe sunt efectuate cu mâna stângă;
s – când probele 7,8,9 sunt efectuate cu mâna stângă;
M – toate celelalte cazuri.
b) Dominanta ochilor:
D – dacă folosește ochiul drept la trei probe;
d – dacă la două din trei, folosește ochiul drept;
S – dacă folosește ochiul stâng la trei probe;
s – dacă la două din trei, folosește ochiul stâng;
M – cazurile rare, când privește cu ambii ochi.
c) Dominanta piciorului:

33
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

D – dacă folosește piciorul drept;


S – dacă folosește piciorul stâng;
M – dacă la o probă folosește piciorul drept și la cealaltă probă
folosește piciorul stâng.
Formula lateralității:
- DDD – dreptaci complet cu lateralitate stabil definitivată.
- SSS – stângaci complet cu lateralitate stabil definitivată.
- ddd – dreptaci complet cu lateralitate parţial definitivată.
- sss – stângaci complet cu lateralitate parţial definitivată.
- DOMINANTA:
 DSD, SDS, SDD, DSS – lateralitate oculo–manuală încrucişată
şi stabil definitivată.
 dsd, ssd, Dss, sDs, sdD etc. – lateralitate oculo–manuală
încrucişată şi parţial definitivată (pentru mână, ochi, picior).
 SSD, DDS – lateralitate oculo–manuală omogenă (stângaci sau
dreptaci atât pentru mână, cât şi pentru ochi) stabil definitivată.
 ddD, ssD, ddS, dDs, dDd, dDd, SSd, sSs, ssS – lateralitate
omogenă parţial definitivată.26
Formula exprimă aşadar, pentru cine este lateralitatea parţial
definitivată.
7.2.2. Testul Ozeretski-Guillmain
Obiectiv și scop: Proba vizează comportamente esențiale ale calităților
motrice sub cele patru aspecte ale ei: viteză, forță, îndemânare,
rezistență pe coordonatele: coordonare dinamică a mâinilor, coordonare
dinamică generală, echilibru, rapiditate. Datele obținute vor contribui
la precizarea nivelului psihomotric la preșcolarii cu vârsta de 4-5 ani.27
A. Coordonarea dinamică a mâinilor
Descrierea probei: Cu ochii închiși, atinge vârful nasului cu degetul
arătător de la mâna dreaptă, apoi de la mâna stângă.
Încercare nereușită – atingerea feței în alt loc, chiar dacă apoi atinge
nasul.
Numărul încercărilor: trei.
Rezultat: reușit / nereușit.
Nr. încercări _________

26
Vlad, E., (1999), „Evaluarea în actul educațional-terapeutic”, București, Editura Pro
Humanitate, pag. 144-146.
27
Ibidem, pag. 137-144.

34
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

B. Coordonare dinamică generală


Materiale: o sfoară elastică.
Descrierea probei: Săritură de pe loc fără elan peste o sfoară ținută la
20 cm de la pământ (genunchii ușor flexați).
Încercare nereușită: atingerea sforii, cădere (chiar și fără atingerea
sforii), atingerea solului cu mâna.
Numărul încercărilor: trei.
Rezultat: reușit / nereușit.
Nr. încercări _________
C. Echilibru
Descrierea probei: Stând, menținere pe vârful picioarelor, cu ochii
deschiși, brațele în lungul corpului, picioarele apropiate.
Încercare nereușită: deplasare, atingerea solului cu călcâiele,
menținere mai mică de 10 secunde;
Durata: 10 secunde.
Numărul încercărilor: trei.
D. Rapiditate
Materiale: O coală de hârtie, pe care se desenează pătrățele cu latura
de 1cm, astfel: 10 pătrățele în înălțime și 25 în lungime, 1 creion, 1
cronometru.
Descrierea probei: se dă copilului coala de hârtie și i se spune că în
fiecare pătrățel va trebui să traseze o liniuță (orizontală sau vertical),
dar cât mai repede cu putință. Nu trebuie să sară peste niciun pătrățel și
nu are voie să revină asupra celor sărite. I se va repeta insistent că
trebuie să execute foarte rapid.
Durata probei: 1 minut. Se repetă proba și cu cealaltă mână, tot un
minut. Pe parcurs, copilul va fi încurajat să lucreze cât mai repede.
Numărul încercărilor: 1.
Nr. de liniuțe reușite cu mâna dreaptă_____
Nr. de liniuțe reușite cu mâna stângă_____
Total_____
7.2.3. Ghidul Portage
Sursa: UNICEF, (2003), „Set de instrumente, probe și teste
pentru evaluarea educațională a copiilor cu dizabilități”,28; Ghidul
Portage pentru educația timpurie, manual, S. Bluma, M. Shearer, A.

28
UNICEF, (2003), „Set de instrumente, probe și teste pentru evaluarea educațională a copiilor cu
dizabilități”, coordonator Ecaterina Vrăsmaș, București, Editura MarLink, pag. 29-31.

35
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Frohman şi J. Hilliard Portage project, CESA 12, Box 564, Portage,


Wisconsin 53901, U.S.A., traducere psiholog Irina Paraschiv.29
Ghidul Portage (destinat copiilor de 0-6 ani), a fost aplicat pentru
evaluarea dezvoltării psihomotrice a copiilor la un moment dat (aprilie
2017 – etapa experimentului de cercetare preliminară).
Fiecare secțiune are un număr de itemi la care trebuie răspuns, iar
întrebările sunt împărțite pe paliere de vârstă de la 0-1an, 1-2 ani, 2-3
ani, 3-4 ani, 4-5 ani, 5-6 ani; însă, noi ne vom adresa palierului de 4-5
ani inclus în teza noastră de cercetare, cu inventarul de abilități specifice
preșcolarilor la această vârstă. În grila de evaluare, trebuie răspuns
începând cu întrebarea numărul 1 de la fiecare secțiune. Răspunsul
afirmativ se traduce prin încercuirea numărului întrebării respective pe
grila de evaluare, iar răspunsul negativ se traduce prin lăsarea
neîncercuită a întrebării respective.
În continuare, vom prezenta inventarul de abilități ale celor 5 arii
de dezvoltare și importanța includerii lor în cercetarea noastră
preliminară:
 socializare - implică comportamente și abilități necesare vieții și
interacțiunii cu alte persoane.
 limbaj - implică o serie de abilități necesare dezvoltării și învățării
limbajului, achiziționării unui vocabular prin care se accentuează
atât conținutul vorbirii, cât și forma de exprimare a acestuia.
 autoservire - vizează comportamentele de autonomie și
independență atât în familie, cât și în colectivitate, societate.
 cognitivă – vizează procesele psihice specifice vârstei, și conține
abilități din sfera gândirii, memoriei.
 motrică – vizează în principal abilități din sfera motricității grosiere
și fine ale mușchilor corpului.

CAPITOLUL 8
STOCAREA, PROCESAREA ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR CERCETĂRII PRELIMINARE

8.1. Aplicarea, analiza și interpretarea testului Harris


Testul Harris vizează dominanta laterală pe coordonatele ochi,
mână și picior. Datele obținute în urma aplicării acestui test pe un

29
https://www.scribd.com/document/126556946/125280565-Portage-Manual

36
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

eșantion de 37 de subiecți relevă tipul de lateralitate în dezvoltarea


personală a preșcolarului la vârsta de 4-5 ani.
Distribuția respondenților după aplicarea testului de lateralitate
Harris, a fost următoarea:
STĂNGACE 2.7%
Lateralitate oculo–manuală încrucişată şi
parţial definitivată (pentru mână, ochi,… 2.7%
Dreptaci complet cu lateralitate omogenă,
partial definitivată pentru mână 2.7%
Lateralitate oculo–manuală încrucişată şi
stabil definitivată 5.4%
Dreptaci complet cu lateralitate omogenă,
partial definitivată pentru ochi 5.4%

Lateralitate omogenă partial definitivată 8.1%


Lateralitate oculo–manual omogenă
(stângaci sau dreptaci atât pentru mână… 8.1%
Dreptaci complet cu lateralitate omogenă,
partial definitivată pentru picior 32.4%

DREPTACI 32.4%

Figura nr. 6 - Distribuția respondenților după testul Harris.

Pe baza datelor înregistrate, remarcăm faptul că 17 respondenți au


lateralitatea definitivată, 15 respondenți au o lateralitate omogenă, dar
parțial definitivată pentru mâna, ochi sau picior, iar 5 respondenți au o
lateralitate oculo-manuală încrucișată parțial definitivată sau definitivată
pentru mână, ochi sau picior.
8.2. Aplicarea, analiza și interpretarea testului Ozeretski-
Guillmain
Testul Ozeretski-Guillmain vizează patru atitudini ale respondenților:
coordonarea dinamică a mâinilor, coordonarea dinamică generală, echilibru.
Numărul mediu de puncte pe respondent pentru fiecare din cele patru probe
ale testului, a avut următoarea evoluție:

37
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

CDM_dr
CDM_stg
2.14 1.95 CDG
1.68 1.62
0.89
0.43

1
Figura nr. 7 - Distribuția respondentilor după numărul mediu de
puncte pentru fiecare din cele patru probe
Pe baza informațiilor culese pentru cele patru variabile, am calculat
gradul de dezvoltare al psihomotricității ca medie aritmetică simplă.
Sub 1 1-2 Peste 2

64.9%

16.2% 18.9%

Sub 1 1-2 Peste 2


Figura nr. 8 - Distribuția respondenților după gradul de dezvoltare
al psihomotricității.
O valoare medie apropiată de valoarea 0 indică un grad de dezvoltare
al psihomotricității slab, iar valoarea medie apropiată de valoarea 3 relevă
un grad ridicat de dezvoltare al psihomotricității.
Distribuția respondenților după gradul de dezvoltare al
psihomotricității este relativ normal distribuită, cu o pondere ridicată a
respondenților cu punctaj între 1 și 1,99. Observăm că 18,9% dintre
respondenți tind spre un nivel ridicat al dezvoltării psihomotricității la
această vârstă, 64,9% au un nivel mediu, iar 16,2% au o dezvoltare
psihomotrică cu mari carențe în coordonarea dinamică generală,
coordonarea dinamică a mâinilor, echilibru și rapiditate.
8.3. Aplicarea, analiza și interpretarea testului sociometric
Portage pentru educația timpurie
Testul sociometric aplicat în cadrul cercetării noastre preliminare este
Ghidul Portage pentru Educația Timpurie .Pentru fiecare copil în parte s-

38
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

a elaborat o fişă de evaluare PORTAGE ce cuprinde cele 5 arii de


dezvoltare pentru vârsta de 4-5 ani
Tabel nr. 2 - Nivelul de dezvoltare psihomotrică.
Nivel de
Socializare Limbaj Autoservire Cognitiv Motric Total
dezvoltare
Dezvoltare sub
medie 18 16 18 19 16 19
Dezvoltare peste
medie 11 13 19 18 15 18
Dezvoltare
completă 8 8 0 0 6 0
Total 37 37 37 37 37 37

Rezultatele obținute indică existența unor diferențe în


achiziționarea de abilități specifice domeniilor de dezvoltare cognitivă
(76,80%), socializare (80,40%), dezvoltare motorie (78,60%) și aria
autoservire (67,20%). Datorită relației strânse dintre abilitățile de limbaj și
abilitățile cognitive, observăm că aria de dezvoltare a limbajului este de
80,00%, iar cea cognitivă este de 76,80%, multe dintre comportamentele
celor două secțiuni având o suprapunere în ceea ce privește limbajul
receptiv.
51.4%

51.4%
48.6%

48.6%

48.6%
43.2%

43.2%
40.5%
35.1%
29.7%
21.6%

21.6%

16.2%
0.0%

0.0%

Socializare Limbaj Autoservire Cognitiv Motric


Dezvoltare sub medie Dezvoltare peste medie Dezvoltare completă

Figura nr. 9 - Elementele comparative ale celor cinci arii.


Analiza preliminară surprinde două profiluri, autoservire și
cognitiv, care nu prezintă categoria dezvoltare completă. Pragul
superior este atins în sfera abilităților de socializare cu 21,6%, limbaj
cu 21,6% și motric cu 16,2%. Pe ansamblu, remarcăm că aproximativ
unul din cinci copii are o dezvoltare completă în ceea ce privește aria

39
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

socializării și limbajului, iar unul din șase, în ceea ce privește aria


motricității.
Nivelul psihomotric al întregului eșantion este pus în evidență de
următorul grafic:
SOCIALIZARE LIMBAJ
0.T.
B.Ș.C.P.1 S.T.A.
I.A.A.
M.I. P.M.M.
I.D.A. 0.8 T.D.S.
P.Ș. N.I.
H.D. 0.6 B.M.
C.K. 0.4 I.M.E.
G.A. 0.2 B.A.I.
M.R. 0 A.E.
G.P. M.A.
U.R. P.R.
V.M. C.E.
C.M. I.N.M.
D.L. B.D.
G.P. D.R.
V.I.
V.M.I. F.M.
M.R.S. C.C.G.A.I.
Figura nr. 10 - Pentagrama privind profilul general psihomotric.

CAPITOLUL 9
CONCLUZIILE CERCETĂRII PRELIMINARE

În urma demersului nostru de cercetare preliminară, am obținut


informații necesare pentru a stabili modalitățile de acționare în educarea
complexă a psihomotricității timpurii, pe care le vom aplica în
cercetarea experimentală de ameliorare în partea a III–a a prezentei teze
de doctorat.
Direcțiile principale de abordare privind posibilitățile psihomotrice
ale preșcolarilor în educația timpurie au vizat dezvoltarea motorie
globală și fină, abilitatea manuală, comportamentele structurale,
abilitatea preșcolarilor de a angrena corpul în acțiuni motrice simple și
complexe, cu schimbări de poziții și direcții, lateralitatea, controlul
echilibrului static și dinamic, coordonarea dinamică generală, precum
și inventarul de abilități de socializare, limbaj, autoservire din sfera
cognitivă.
Prin aplicarea testului de lateralitate Harris pe dominanta manuală,
oculară și podală, am identificat nivelul lateralității emisferice la copiii
de 4-5 ani și am stabilit lateralitatea atât pentru membrele superioare,
cât și pentru membrele inferioare:

40
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

 privind dominanta manuală, din eșantionul de 37 de subiecți


supuși cercetării, 33 au dominanta laterală dreapta și 4 subiecți au
dominanta laterală stânga;
 privind dominanta oculară, 30 de subiecți au dominanta laterală
dreapta, 7 subiecți au dominanta laterală stânga;
 privind dominanta podală, 34 de subiecți au dominanta laterală
dreapta și 3 subiecți au dominanta laterală stânga.
Pe baza datelor înregistrate și aplicând formula lateralității,
observăm că 15 subiecți prezintă o lateralitate omogenă, parțial
definitivată pentru mână, ochi sau picior, 5 subiecți prezintă o
lateralitate încrucișată, 15 subiecți prezintă lateralitate definitivată cu
dominata laterală dreapta, dreptaci și 2 subiecți prezintă lateralitate
definitivată cu dominanta laterală stânga, stângaci.
Prin aplicarea Ghidului Portage am identificat nivelul de dezvoltare
psihomotrică a copiilor de 4-5 ani, nivelul de achiziționare a unor
comportamente și deprinderi din sfera motricității, a unor abilități din
cadrul domeniilor de dezvoltare privind socializarea, limbajul,
autoservirea și cognitivul.
Palierul de dezvoltare psihomotrică a preşcolarilor a fost calculat
prin raportarea mediilor itemilor îndepliniți de cei 37 de subiecți pe 3
nivele de dezvoltare stabilite în urma rezultatelor: dezvoltare sub medie,
dezvoltare peste medie, dezvoltare completă. Rezultatele evidențiază că
18 subiecți prezintă un nivel de dezvoltare sub medie, 18 subiecți
prezintă un nivel peste medie și nici unul dintre subiecți nu prezintă o
dezvoltare completă pe cele 5 sfere de achiziții și comportamente. De
asemenea, eșantionul format din cei 37 de subiecți prezintă un nivel
psihomotric de 75,5% de dezvoltare raportat la coordonatele evaluate
de noi.
Pe ansamblul eșantionului studiat, remarcăm că aproximativ unul
din cinci copii are o dezvoltare completă în ceea ce privește aria
socializării și limbajului, iar unul din șase respondenți în ceea ce
privește aria motricității – se confirmă astfel, ipoteza nr. 2 a cercetării
preliminare.
Aplicarea testului Ozeretski-Guillmain, ne-a permis identificarea
nivelului general de dezvoltare globală, precum și gradul executării
anumitor acte motrice pe variabilele coordonare dinamică a mâinilor,
coordonare dinamică generală, echilibru și rapiditate. Analiza
rezultatelor evidențiază faptul că 6 subiecți prezintă un nivel slab de
dezvoltare al psihomotricității, 24 dintre subiecți prezintă un grad

41
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

mediu de dezvoltare al psihomotricității pe cele 4 variabile și doar 7


subiecți au un nivel de dezvoltare psihomotrică ridicat.
Comparând rezultatele celor 4 coordonate, am constatat că subiecții
au reușit execuții cu precizie și siguranță în probele ce au vizat
coordonarea dinamică a mâinilor și coordonarea dinamică generală,
punctajele medii ale acestora fiind 2,14 și 1,95 față de 1,62 și 0,89 în
probele de echilibru și rapiditate. Astfel, 12 copii au reușit cu ochii
închiși să-și atingă vârful nasului cu mâna dreaptă din prima încercare
și 10 respondenți au reușit să sară de pe loc fără elan peste o sfoară
ținută la 20 cm de sol, tot din prima încercare. Prin proba de echilibru,
am constatat că 19 copii prezintă deficiențe la nivelul sprijinului podal
și la nivelul controlului tonico-postural.
La proba de rapiditate, observăm că subiecții au obținut punctajele
cele mai mici, dintre cele 4 variabile, ceea ce evidențiază faptul că
dezvoltarea activităților fine ale degetelor nu se situează la parametrii
optimi.
Explorând multitudinea componentelor psihomotricității copilului
preșcolar am sesizat nivelul manifestărilor acestora, globale și
segmentare, la vârsta de 4-5 ani, se confirmă prima ipoteză.
Jocurile de mișcare cu personaje din poveste sunt preferate de
mediul școlar ca mijloace de acționare în procesul de predare a
educației fizice la preșcolari, se confirmă ipoteza numărul doi.
Psihomotricitatea în educația timpurie a fost evidențiată prin
instrumente psihomotrice specializate, se confirmă a treia ipoteza.

PARTEA A III-A
CONTRIBUȚII PRIVIND ABORDAREA CREATIVĂ ÎN
PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A
PSIHOMOTRICITĂȚII LA 4-5 ANI

CAPITOLUL 10
CADRUL METODOLOGIC ȘI OPERAȚIONAL AL
CERCETĂRII EXPERIMENTALE DE AMELIORARE

10.1. Premise
Etapele de dezvoltare ale societății actuale, care sunt într-o
permanentă evoluție, influențează coordonatele copilăriei, iar procesul

42
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

dezvoltării trebuie adaptat altor dimensiuni și cerințe în procesul


educațional românesc privind educația timpurie. În acest context,
formulăm următoarele premise ale cercetării experimentale:
 dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, socială, afectivă, cognitivă și
culturală a copiilor preșcolari constituie o prioritate națională;
 necesitatea unei strategii didactice de predare cu o proiectare
prospectivă în educația psihomotorie este tot mai evidentă în condițiile
]n care achizițiile cele mai importante se înregistrează la vârsta de 3-6/7
ani, impunându-se abordarea holistică a educației timpurii;
 activitatea motrică tradițională desfășurată săptămânal într-o sală
de clasă trezește un interes mic vis-a-vis de o activitate ludică, bazată
pe jocuri de mișcare cu personaje din poveste, încadrată într-un
scenariu, cu decoruri și roluri specifice poveștii desfășurată în sala de
sport a grădiniței;
 psihomotricitatea cu componentele sale de bază, schema corporală,
lateralitatea, coordonare dinamică generală, echilibru, structurarea
spațială, orientarea temporală, poate fi măsurată, evaluată, educată și
prin mijloace ludice specifice vârstei timpurii;
 realizarea unor legături reale între domeniile experiențiale și
domeniile de dezvoltare prin implementarea unor strategii didactice de
predare cu ajutorul jocurilor de mișcare, conduce la dezvoltarea unei
game largi de deprinderi și abilități (de la mișcări largi, cum sunt săritul,
alergarea, până la mișcări fine de tipul realizării desenelor, scrisului sau
modelării), dar și la coordonare dinamică generală, dezvoltare
senzorială, alături de cunoștințe și practici referitoare la îngrijire și
igienă personală, nutriție, practici de menținerea sănătății și securității
personale;
 jocurile de mișcare abordate interdisciplinar oferă copiilor
posibilitatea de a aplica toate cunoștințele însușite din celelalte domenii
de dezvoltare, asumarea de comportamente, atitudini și responsabilități,
descoperindu-și astfel capacitățile și limitele motrice;
 desfășurarea sporadică a activităților psihomotrice din grădinițele
de copii datorită cunoștințelor minimale ale educatoarelor privind rolul
psihomotricității în dezvoltarea copiilor, a dezinteresului acestora, a
lipsei creativității în conceperea acestor activități și a unei abordări
interdisciplinare precare în domeniul experiențial psihomotric, au un
impact major asupra dezvoltării fizice și psihice a copiilor preșcolari în
educația timpurie.

43
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

10.2. Scop
Scopul cercetării este de a implementa în educația timpurie a
psihomotricității o strategie didactică creativă, bazată pe jocurile de
mișcare cu personaje din poveste în vederea atingerii finalităților
specifice domeniului dezvoltare fizică, sănătate și igienă personală
pentru copiii de 4-5 ani.
10.3. Obiective
 îmbunătățirea capacității motrice și psihomotrice a copiilor de
4-5 ani prin utilizarea mijloacelor complexe de intervenție didactică
adaptate particularităților fizice și psihice.
 determinarea eficienței planului de intervenție elaborat pentru
domeniul psihomotric asupra dezvoltării fizice, a sănătății și igienei
personale a copiilor pentru nivelul de studiu 4-5 ani;
 determinarea efectelor sistemului de acționare aplicat asupra
unor componente ale psihomotricității: lateralitatea, coordonarea
dinamică generală, coordonarea dinamică a mâinilor, echilibru,
rapiditate, socializare, limbaj, autoservire, dezvoltare cognitivă și
motorie;
 creșterea nivelului de psihomotricitate pe direcția deprinderilor
motrice de bază, utilitar-aplicative și a capacității de aplicare a acestor
în situații și contexte experiențiale noi.
10.4. Sarcini
 studierea literaturii de specialitate naţionale şi internaţionale;
 selectarea unităților școlare participante la cercetarea
experimentală și obținerea permisiunii de a efectua cercetarea;
 stabilirea grupurilor de experiment și de control;
 fixarea etapelor de organizare și desfășurare a experimentului;
 elaborarea și implementarea unui program de intervenție didactică
adaptat Curriculumului pentru educația timpurie și nivelului de
studiu I ( 4-5 ani);
 stabilirea și efectuarea măsurătorilor, probelor și testelor
psihomotrice;
 centralizarea analiza, prelucrarea și interpretarea datelor și a
rezultatelor obținute;
 elaborarea concluziilor.

44
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

10.5. Ipotezele cercetării experimentale


1. Utilizarea jocurilor de mișcare cu personaje din poveste în
activitățile de educație fizică ale copiilor cu vârsta cuprinsă între 4-5
ani conduce la dezvoltarea lateralității.
2. Abordarea multidisciplinară a experiențelor de învățare având ca
instrumente formative jocurile de mișcare cu personaje din poveste
determină achiziționarea unor abilități, comportamente, capacități și
cunoștințe concretizate într-un nivel îmbunătățit al psihomotricității
timpurii pe cele 5 arii de dezvoltare psihomotrică: motrică, cognitivă,
socio-emoțională, limbaj și autoservire.
3. Educarea psihomotricității prin jocurile de mișcare cu personaje
din poveste stimulează în mod semnificativ coordonarea dinamică a
mâinilor, coordonarea dinamică generală, rapiditatea și echilibru.
4. Desfășurarea creativă și atractivă a activităților de educație fizică
sub forma jocurilor de mișcare cu personaje din poveste contribuie la
educarea timpurie a psihomotricității.
5. Jocurile de mișcare cu personaje din poveste asigură condiții
favorabile pentru activități de natură intelectuală, prin dobândirea de
comportamente și abilități specifice creșterii și dezvoltării la vârsta de
4-5 ani.
10.6. Metode și tehnici de cercetare
În sprijinul realizării cercetării noastre aplicativ-ameliorative,
am apelat concret la următoarele metode și tehnici de cercetare: metoda
studiului informațional – bibliografic; observația pedagogică; metoda
și tehnica măsurătorilor și înregistrărilor; metoda și tehnica sondajului
sociometric; metoda experimentului pedagogic de ameliorare și
verificare; metoda statistico – matematică și grafică computerizată;
metoda și tehnica sintezei și analizei logice.

CAPITOLUL 11
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
EXPERIMENTALE DE AMELIORARE
11.1. Organizarea cercetării experimentale de ameliorare
Cercetarea noastră s-a desfășurat în cadrul unităților școlare
Grădinița cu Program Prelungit Ostroveni Nr. 2 și Grădinița cu Program
Prelungit Nord Nr. 2, ambele situate în Municipiul Râmnicu Vâlcea.
Întreaga cercetare a presupus trecerea succesivă prin mai multe
etape, după cum urmează:

45
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Etapa 1 – martie 2017 – august 2017


▪ documentarea, introspecția domeniului prin studiul literaturii de
specialitate; identificarea contextului și a actualității problematicii
vizate în cercetare; studiul liniilor orientative metodice.
Etapa 2 – septembrie 2017
▪ organizarea experimentului – pregătirea logisticii necesare:
selectarea unităților școlare, a grupelor de copii, semnarea acordurilor
necesare desfășurării cercetării experimentale, pregătirea materialelor
necesare testării inițiale; evaluarea inițială a psihomotricității la copiii
de 4-5 ani; elaborarea unui sistem de acționare în vederea dezvoltării
psihomotricității la copiii preșcolari de 4-5 ani prin jocurile de mișcare
cu personaje din poveste
Etapa 3: septembrie 2017 - iunie 2018
▪ aplicarea programului de intervenție în vederea dezvoltării
psihomotricității a subiecților incluși în grupul experimental de la
Grădinița cu Program Prelungit Ostroveni Nr. 2, Municipiul Rm.
Vâlcea.
Etapa 4: iunie 2018
▪ evaluarea finală a nivelului psihomotric al subiecților din cele două
grădinițe, după aplicarea sistemului de intervenție didactică pe grupul
de experiment.
Etapa 5: iunie 2018
▪ prelucrarea, analiza și interpretarea datelor și aprecierea sistemului
de acționare predat și aplicat în perioada octombrie 2017 - iunie 2018.
Etapa 6: iunie-septembrie 2018
▪ elaborarea concluziilor și redactarea tezei de doctorat
În cadrul cercetării experimentale au participat 80 de subiecți cu
vârsta cuprinsă între 4 și 5 ani, nivelul de studiu I - grupa mijlocie,
astfel: 40 preșcolari ai grupelor mijlocii A și B din Grădinița cu
Program Prelungit Ostroveni Nr. 2 reprezentând grupa de experiment
și 40 de preșcolari ai grupelor mijlocii A și B, din Grădinița cu Program
Prelungit Nord Nr. 2, reprezentând grupa de control, ambele grădinițe
fiind situate în Municipiul Râmnicu Vâlcea.
11.2. Desfășurarea cercetării experimentale de ameliorare
În cadrul cercetării noastre experimentale, am aplicat în luna
septembrie 2017, următoarele testele psihomotrice:
Testul de lateralitate (testul Harris) vizează dominanta laterală pe
coordonatele ochi, mână și picior și tipul de lateralitate.

46
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Testul Ozeretski-Guillmain vizează patru atitudini ale respondenților:


coordonarea dinamică a mâinilor, coordonarea dinamică generală,
echilibru și rapiditatea, viteza și precizia manuală
Testul sociometric Portage vizează nivelul achiziționării unor
comportamente/deprinderi din sferele de dezvoltare socializare, limbaj,
autoservire, cognitiv și motor.
Programul de intervenie s-a realizat conform planificărilor
semestriale și săptămânale pentru domeniul psihomotric, ținând cont de
temele și proiectele tematice din planificarea anuală și am corelat
conținuturile specifice domeniului psiho-motric în planificarea
semestrială, respectând temele și proiectele de bază. Planurile de lecție
au fost concepute după o metodologie proprie, în care domeniul de bază
a fost cel psihomotric, dar pe lângă care am integrat conținuturi și
comportamente din domeniile limbă și comunicare, științe, domeniul
estetic și creativ, domeniul om și societate.
Obiectivele cadru, de referință și operaționale au fost formulate
pentru domeniul psihomotric, iar sistemele de acționare au fost jocurile
de mișcare cu personaje din poveștile planificate în tema de proiect.
Pentru a face legătura cu tema anuală, se recurge la un scenariu prin
care preșcolarii au posibilitatea să se identifice și să relaționeze cu
personajele din poveste, iar conexiunea cu domeniul limbă și
comunicare, se realizează prin punerea în practică a poveștii în cadrul
activității de educație fizică și a jocurilor de mișcare.
Exemplu:
Tema anuală: ”Cine sunt/suntem?”
Tema proiect: ”Eu și lumea mea”.
Subtema: „Povestea puiului de arici” de Lucia Muntean
Conținut domeniu psiho-motric: mers pe loc, mers organizat spre
diferite direcții date.
Tema activității: mers pe loc, mers organizat spre diferite direcții
date cu diferite poziții ale brațelor (mâini pe șold, pe umăr, pe ceafă, la
spate).
Jocul de mișcare cu personaje din poveste creat de noi: „Prietenii
ariciului”.
Obiectiv cadru: formarea şi dezvoltarea deprinderilor motrice de
bază şi utilitar-aplicative.
Obiectiv de referință: să perceapă componentele spațio-
temporale (ritm, durată, distanță, localizare).
Obiective operaționale:
a) cognitive:
47
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

❖ să execute corect variante de mers (mers în cadență, mers pe


vârfuri, mers pe călcâie) şi alergare păstrând poziţia corectă;
❖ să execute mersul pe loc, mersul organizat spre diferite direcții
date cu diferite poziții ale brațelor (mâini pe șold, pe umăr, pe ceafă,
la spate);
❖ să utilizeze deprinderile motrice însuşite în diferite contexte.
b) psihomotorii:
❖ să execute corect exercițiile de influențare selectivă a aparatului
locomotor;
❖ să-şi formeze o ţinută corporală corectă (în poziţia stând, şezând
şi în deplasare).
c) afectiv-atitudinale:
❖ să manifeste interes pentru activitatea psihomotrică;
❖ să-și formeze în timpul activităţii atitudini de cooperare, spirit de
echipă, de competiţie, fair-play.
Jocul de mișcare - „Prietenii ariciului”
„Copii unici, am ajuns la jocul propus de prietenul nostru, ariciul.
Ca și voi, și el are prieteni, cei pe care i-a întâlnit în pădure și care l-
au ajutat să descopere de ce țepișorii lui sunt atât de speciali. Astăzi,
ariciul și prietenii săi vă vor ajuta pe voi să descoperiți de ce
piciorușele voastre sunt atât de speciale, chiar dacă nu aveți țepișori,
nici blăniță, nu aveți o piele lucioasă ca broscuța și nu puteți zbura,
fiindcă voi puteți merge cum niciun alt animăluț nu poate.”
1. Copiii se așază în coloană câte unul, în două subgrupe (prima a
fetelor, a doua a băieților) dispuse paralel pe lungimea terenului. În fața
lor, la 2 metri se așază câte un arici. La semnalul meu, „De ești băiat
sau ești fată,/ Mergi pe loc, ca în armată!”, copiii vor învăța mersul pe
loc. La semnalul meu, „Pe arici ca să-l vedem,/ Cu mâinile pe șold
mergem noi”, copiii vor merge până la arici și înapoi cu mâinile pe șold.
La semnalul meu, „1,2, 3 când număr,/ Mergi spre arici cu mâinile pe
umăr!”, copiii vor merge până la arici și înapoi cu mâinile pe umăr. La
semnalul meu, „Cu mâinile pe ceafă pășim,/ Pe arici îl ocolim!”, copiii
vor merge până la arici, îl vor ocoli și se vor întoarce cu mâinile pe
ceafă. La semnalul meu, „Ținem mâinile-ocupate,/ Mergem spre arici
cu ele la spate!”, copiii vor merge până la arici și înapoi cu mâinile la
spate.
2. Copiii rămân în coloană câte unul, în două echipe (prima a
fetelor, a doua a băieților) dispuse paralel pe lungimea terenului. În fața
fiecărei grupe, la 2 metri se așază un iepure, în stânga se așază o
broscuță, iar în dreapta o vrabie. La semnalele mele de la primul
48
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

exercițiu, modificate în funcție de direcția de deplasare (de exemplu,


„Pe iepuraș să îl vedem,/ Cu mâinile pe șold trebuie să mergem!”, „1,2,
3 când număr,/ Mergi spre broscuță cu mâinile pe umăr!”, „Cu
mâinile pe ceafă pășim,/ Pe vrăbiuța noastră ocolim!”, „Ținem
mâinile-ocupate,/ Mergem spre iepure cu ele la spate!”), copiii vor
merge în modul indicat până la mascota indicată și înapoi.
Jocurile de mișcare cu personaje din poveste au fost corelate atât
conținuturilor de învățare din cadrul domeniului psihomotric, cât și
tematicilor de proiect cu scopul abordării integrate a conținuturilor
motrice.
11.2.3. Rezultatele testelor inițiale și finale, stocate, procesate,
reprezentate grafic și interpretarea lor statistică
Testarea celor două eșantioane care au făcut obiectul cercetării
noastre evidențiază următoarele rezultate la cele 3 teste psihomotrice
aplicate: testul de lateralitate Harris, testul Portage și testul Ozeretsky
– Guillmain.
11.2.3.1. Analiza și interpretarea comparativă a rezultatelor între
grupul experimental și cel de control pentru testul Harris
Dinamica structurală a celor două grupuri evidențiază faptul că,
dacă la Mi la grupul experimental în structura respondenților doar 8
subiecți aveau lateralitatea definitivată pentru mână, ochi, picior, la
Mf, structura respondenților a crescut la 21 de subiecți, iar numărul
respondenților care aveau o lateralitate încrucișată, în urma intervenției
amelioratoare, a scăzut la 6 respondenți. De asemenea, remarcăm că
față de momentul inițial s-a modificat structura grupelor în favoarea
lateralității definitivată de la 20% la 52,5% în cazul grupului
experimental.

Grupul experimental la Grupul de control


momentul la momentul
Lateralitate
inițial final inițial final
(Mi) (Mf) (Mi) (Mf)
Definitivată 8 21 10 10
Încucișată 10 6 13 6
Omogenă 22 13 17 24

49
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Grup experim. la Mi 60.0%


Grup experim. la Mf 55.0%
52.5%

42.5%

32.5% 32.5%

25.0%
25.0% 25.0%
20.0%
15.0% 15.0%

Definitivată Încucișată Omogenă

Figura nr. 11 - Dinamica structurală după lateralitate a grupului


experimental versus grupul de control.
În concluzie, modificările survenite în timp au determinat diferențe
între cele două grupuri și putem afirma, cu o probabilitate de 97,5%, că
aceste diferențe sunt, din punct de vedere statistic, semnificative.
Eficiența programului experimental în dezvoltarea lateralității este
demonstrată și de valoarea calculată (𝝌𝟐𝒄𝒂𝒍𝒄 )= (7,17349) care este mai
mare decât valoarea teoretică (𝝌𝟐𝒕𝒆𝒐 )= (5,99146, la prag de 0,05).
Diferența dintre nivelul inițial și nivelul final de dezvoltare a lateralității
este semnificativă și în acest mod, ipoteza nulă se respinge, acceptându-se
ipoteza de lucru conform căreia, „utilizarea jocurilor de mișcare cu
personaje din poveste în activitățile de educație fizică în educația
timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între 4-5 ani conduce la
dezvoltarea lateralității”.
11.2.3.2. Analiza și interpretarea comparativă a rezultatelor între
grupul experimental și cel de control pentru testul Portage
Testul Portage, cuprinzând cele 5 domenii de evaluare
(socializare, limbaj, autoservire, cognitiv și limbaj) a fost completat
pentru fiecare dintre cei 80 de preșcolari evaluați în vederea măsurării

50
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

nivelului psihomotric, precum și a nivelului general de achiziții


integrate, atât la momentul inițial, cât și la momentul final.

Dezvoltare sub medie Dezvoltare peste medie Dezvoltare completă

67,5%

52,5% 50,0%
47,5%
42,5% 42,5% 42,5% 40,0%
32,5% 35,0% 35,0% 32,5%

22,5% 22,5% 25,0%

10,0%
0,0% 0,0%

Socializare Limbaj Autoservire Cognitiv Motric Medie

Figura nr. 12 - Structura grupului experimental la testarea finală


pentru cele cinci arii de analiză ale testului Portage.

La testarea finală, pentru grupul experimental, toate ariile de


dezvoltare prezintă categoria dezvoltare completă. În aceste condiţii,
10% dintre subiecţi prezintă o dezvoltare completă a psihomotricităţii. La
două domenii avem procente ridicate pentru subiecţii care prezintă o
dezvoltare completă: socializare (67,5%) şi limbaj (52,5%). De aceea, la
cele două domenii nu există subiecţi încadraţi în categoria dezvoltare
peste medie. De asemenea, procentul cel mai ridicat pentru categoria
dezvoltare peste medie îl găsim la autoservire (42,5%), domeniu care
are cel mai mic număr de subiecţi care prezintă o dezvoltare completă (9).
Comparând figura nr. 49 cu figura nr. 48, se remarcă un progres
semnificativ în dezvoltarea psihomotorie a subiecţilor din grupul
experimental.

51
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Dezvoltare sub medie Dezvoltare peste medie Dezvoltare completă


65,0%
60,0%
57,5% 57,5%
52,5%
50,0% 47,5%
45,0%
40,0% 37,5%
32,5%
27,5%

15,0%
5,0%
2,5% 2,5% 2,5% 0,0%

Socializare Limbaj Autoservire Cognitiv Motric Medie

Figura nr. 13- Structura grupului de control la testarea finală


pentru cele cinci arii de analiză ale testului Portage.
La testarea finală, pentru grupul de control, toate ariile de dezvoltare
prezintă categoria dezvoltare completă. Cu toate acestea, nu sunt
subiecţi care să prezinte o dezvoltare completă a psihomotricității. La un
singur domeniu avem un procent mai ridicat pentru subiecţii care prezintă
o dezvoltare completă, anume la socializare (15%). De fapt, la celelalte
secţiuni, numărul copiilor care prezintă o dezvoltare completă este mic (1
sau 2). Categoria dezvoltare peste medie are cel mai mare număr de
subiecți la motricitate (20) şi limbaj (16).
Pentru a stabili dacă nivelul de psihomotricitate al celor două
grupuri la momentul iniţial diferă semnificativ sau nu a fost aplicat
testului t-Test: Paired Two Sample for Means
Tabel nr. 3 - Indicatori statistici – test Portage, testare inițială.
GPP Ostroveni GPP Nord
Mean 71,6555 70,8210
Variance 76,68014554 81,13094986
Coefficient of variation 12,2206% 12,7184%
Observations 40 40
Pearson Correlation 0,099316332
df 39
t Stat 0,442655171
P(T<=t) one-tail 0,330230322
t Critical one-tail 1,684875122
P(T<=t) two-tail 0,660460644
t Critical two-tail 2,022690901

Valoarea calculată a testului t (t Stat) 0,4427 este mai mică decât


valoarea teoretică a testului (t Critical two-tail) 2,0227, ca urmare la

52
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

momentul iniţial gradul mediu de psihomotricitate al celor două


grupuri nu diferă semnificativ.
Tabel nr. 4 - Indicatori statistici – test Portage, testare finală.
GPP Ostroveni GPP Nord
Mean 94,3318 76,4470
Variance 16,6108486 49,24854977
Coefficient of variation 4,3205% 9,1799%
Observations 40 40
Pearson Correlation 0,04622951
df 39
t Stat 14,22672201
P(T<=t) one-tail 2,51904E-17
t Critical one-tail 1,684875122
P(T<=t) two-tail 5,03808E-17
t Critical two-tail 2,022690901

Grupurile sunt omogene şi la momentul final sub aspectul


psihomotricităţii, pentru că valorile coeficientului de variaţie sunt de
4,32% pentru grupul experimental şi 9,18% pentru grupul de control.
Întrucât valoarea calculată a lui t (t Stat) 14,2267 este mai mare decât
valoarea teoretică a testului (t Critical two-tail) 2,0227, rezultă că
gradul mediu de psihomotricitate al celor două grupuri diferă
semnificativ, ceea ce arată că dezvoltarea psihomotricităţii a fost mai
accentuată la grupul experimental decât la grupul de control.
În final, comparăm evoluţiile psihomotricităţii celor două grupuri
în timp. Rezultatele testului t sunt următoarele:
Tabel nr. 5 - Valorile testului t – Scala Portage.
Testul t GPP Ostroveni GPP Nord

Nivelul mediu 71,6555 → 94,3318 70,8210 → 76,4470


t Stat -26,844761 -11,5666782
P(T<=t) one-tail 4,64902E-27 1,77561E-14
t Critical one-tail 1,684875122 1,684875122
P(T<=t) two-tail 9,29804E-27 3,55122E-14
t Critical two-tail 2,022690901 2,022690901

53
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

În ambele situaţii, valoarile absolute ale valorilor calculate ale lui t


(t Stat), 26,844761 pentru grupul experimental și 11,5666782 pentru
grupul de control sunt mai mari decât valoarea teoretică a testului (t
Critical two-tail), 2,022690901, ceea ce înseamnă că există diferenţe
semnificative în dezvoltarea psihomotricităţii ambelor grupuri. Totuşi,
în cazul grupului experimental, dezvoltarea psihomotricităţii a fost
semnificativă, ca urmare a aplicării tehnicilor de pregătire motrică și în
acest mod ipoteza nulă se respinge, acceptându-se ipoteza de lucru
conform căreia, „abordarea multidisciplinară a experiențelor de
învățare având ca instrumente formative jocurile de mișcare cu
personaje din poveste, determină achiziționarea unor abilități,
comportamente, capacități și cunoștințe concretizate într-un nivel
îmbunătățit al psihomotricității timpurie pe cele 5 arii de dezvoltare:
motrică, cognitivă, socio-emoțională, limbaj și autoservire”.
În continuare, pentru a măsura intensitatea corelaţiei dintre
socializare, limbaj, autoservire, cognitiv şi motor (ariile de dezvoltare
ale testului Portage), vom folosi coeficientul de corelaţie Pearson.
Pentru ca relațiile să fie considerate semnificative, nivelul de
semnificație al lui r (Sig. 2-tailed) trebuie să fie mai mic decât 0,05. Cu
cât nivelul de semnificație este mai mic, relația dintre variabile este mai
semnificativă.
Tabel nr. 6 - Corelația Pearson – test Portage.
Socializare Limbaj Autoservire Cognitiv Motor
Pearson
1 0,524** 0,604** 0,762** 0,559**
Socializare Correlation
N 160 160 160 160 160
Pearson
0,524** 1 0,655** 0,586** 0,586**
Limbaj Correlation
N 160 160 160 160 160
Pearson
0,604** 0,655** 1 0,712** 0,736**
Autoservire Correlation
N 160 160 160 160 160
Pearson
0,762** 0,586** 0,712** 1 0,682**
Cognitiv Correlation
N 160 160 160 160 160
Pearson
0,559** 0,586** 0,736** 0,682** 1
Motor Correlation
N 160 160 160 160 160

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

54
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Aşa cum indică outputul de mai sus, toţi coeficienţii de corelaţie


sunt semnificativi la nivelul 0,01, ceea ce demonstrează că și relațiile
dintre variabile sunt semnificative. Totodată, toate corelaţiile dintre
variabilele testului Portage sunt de intensitate moderată, cu excepţia
corelaţiei dintre socializare şi cognitiv, care este puternică și corelația
dintre variabilele autoservire și motor care este foarte intensă.
11.2.3.3. Analiza și interpretarea rezultatelor inițiale și finale
comparative între grupul experimental și cel de control pentru testul
Ozeretski-Guillmain
În urma aplicării bateriei de teste Ozeretski-Guillmain, subiecții
celor două grupuri, experiment și control, au obținut scoruri diferite de
la un subtest la altul, diferențele fiind în strânsă legătură și cu tipul de
lateralitate (dominanta laterală dreapta sau stânga) al fiecărui subiect
supus acestei cercetări.
În figurile nr. 14 şi nr. 15, prezentăm evoluţiile punctajelor medii
corespunzătoare variabilelor testului Ozeretski-Guillmain înregistrate
la cele două grupuri:
CDM_DR = coordonare dinamică a mâinilor, cu folosirea mâinii drepte;
CDM_STG = coordonare dinamică a mâinilor, cu folosirea mâinii stângi;
CDG = coordonare dinamică generală;
ECH = echilibru;
RAP_DR = rapiditate, în condiţiile folosirii mâinii drepte;
RAP_ STG = rapiditate, în condiţiile folosirii mâinii stângi;

la momentul iniţial la momentul final


2,825 2,775 2,800
2,450 2,475
2,275
2,125 2,150
1,875 1,825
1,650

0,975

CDM_DR CDM_STG CDG ECH RAP_DR RAP_ STG

Figura nr. 14 - Evoluţia punctajelor medii ale subiecţilor din


grupul experimental obţinute la testul Ozeretski-Guillmain
Punctajele medii ale subiecţilor din grupul experimental au crescut
de la testarea iniţială, la testarea finală la toate variabilele, cu valori

55
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

cuprinse între 0,550 (coordonare dinamică a mâinilor, cu folosirea


mâinii drepte) şi 0,675 (rapiditate, în condiţiile folosirii mâinii stângi).
De asemenea, cel mai mare punctaj a fost obţinut pentru coordonare
dinamică a mâinilor, cu folosirea mâinii drepte (2,275 – la testarea
iniţială şi 2,825 – la testarea finală), iar cel mai mic punctaj s-a
înregistrat pentru rapiditate, în condiţiile folosirii mâinii stângi (0,975 – la
momentul iniţial şi 1,650 – la momentul final).
În cazul grupului de control, punctajele medii au avut, de
asemenea, o evoluţie favorabilă, dar nu semnificativă pentru toate
variabilele testului Ozeretski-Guillmain. Astfel, creşterile au fost au
fost mai mici, de la 0,225 (rapiditate, în condiţiile folosirii mâinii
drepte), la 0,325 (rapiditate, în condiţiile folosirii mâinii stângi). La
testarea finală, cel mai mare punctaj a fost înregistrat pentru echilibru
(2,450). La testarea iniţială, cel mare punctaj a fost obţinut tot pentru
echilibru (2,175). Aşa cum era de aşteptat, cel mai mic punctaj s-a obţinut
pentru rapiditate, în condiţiile folosirii mâinii stângi (1,100 – la momentul
iniţial şi 1,425 – la momentul final).

la momentul iniţial la momentul final


2,400 2,425 2,450
2,150 2,150 2,175
2,025 1,975
1,725 1,750
1,425
1,100

CDM_DR CDM_STG CDG ECH RAP_DR RAP_ STG

Figura nr. 15 - Evoluţia punctajelor medii ale subiecţilor din


grupul de control obţinute la testul Ozeretski-Guillmain
Existenta unor diferenţe semnificative între nivelul mediu de
psihomotricitate al celor două grupuri la momentul iniţial a fost
evidențiată prin testul t-Test: Paired Two Sample for Means din
pachetul DATA ANALYSIS din softul EXCEL.

56
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Tabel nr. 7 - Indicatori statistici - test Ozeretski-Guillmain, testare


inițială.
GPP Ostroveni GPP Nord
Mean 1,8708 1,8417
Variance 0,069070513 0,093945869
Coefficient of variation 13,7010% 16,4335%
Observations 40 40
Pearson Correlation -0,01282082
df 39
t Stat 0,454011708
P(T<=t) one-tail 0,326168517
t Critical one-tail 1,684875122
P(T<=t) two-tail 0,652337034
t Critical two-tail 2,022690901

Valoarea calculată a testului t (t Stat) este 0,4540, mai mică


decât 2,0227 – valoarea teoretică a testului (t Critical two-tail), de unde
rezultă că la testarea iniţială între cele două grupuri nu există
diferenţe semnificative sub aspectul nivelului mediu de
psihomotricitate.
Tabel nr. 8 - Indicatori statistici - test Ozeretski-Guillmain, testare
finală.
GPP Ostroveni GPP Nord
Mean 2,4958 2,1167
Variance 0,03630698 0,10569801
Coefficient of variation 7,5384% 15,1664%
Observations 40 40
Pearson Correlation 0,134521064
df 39
t Stat 6,773579201
P(T<=t) one-tail 2,19533E-08
t Critical one-tail 1,684875122
P(T<=t) two-tail 4,39067E-08
t Critical two-tail 2,022690901
Valorile coeficientului de variaţie 7,54% şi 15,17% sunt
inferioare pragului de 35%, grupurile sunt omogene şi la momentul
final din punct de vedere al psihomotricităţii. Deoarece valoarea
calculată a lui t (t Stat) 6,7736 este mai mare decât valoarea teoretică a

57
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

testului t (t Critical two-tail) 2,0227, rezultă că între cele două grupuri


există o diferenţă semnificativă privind nivelul mediu de
psihomotricitate, ceea ce arată că evoluţia grupului experimental a
fost semnificativă față de cea a grupului de control, ceea ce confirmă
ipoteza cercetării, conform căreia „desfășurarea sistematică și
atractivă a activităților de educație fizică sub forma jocurilor de
mișcare cu personaje din poveste contribuie la educarea timpurie a
psihomotricității”.
Pentru a evidenția dacă există diferenţe semnificative privind
nivelul mediu de psihomotricitate în cadrul celor două grupuri ca
evoluție în timp, Mi → Mf, a fost aplicat t-Test: Paired Two Sample
for Means din pachetul DATA ANALYSIS din softul EXCEL.
Tabel nr. 9 - Test t - Ozeretski-Guillmain.
Testul t GPP Ostroveni GPP Nord
Nivelul mediu 1,8708 → 2,4958 1,8417 → 2,1167
t Stat -15,1562542 -7,95582063
P(T<=t) one-tail 3,08692E-18 5,4215E-10
t Critical one-tail 1,684875122 1,684875122
P(T<=t) two-tail 6,17384E-18 1,0843E-09
t Critical two-tail 2,022690901 2,022690901

Se respinge ipoteza nulă (H0) și se acceptă ipoteza alternativă (H1)


conform căreia, în timp, Mi → Mf, între cele două grupuri, grupul de
control și grupul experimental, există diferențe semnificative.
În cazul grupului experimental, modulul valorii calculate a lui t (t
Stat) 15,1563 este mai mare decât valoarea teoretică a testului (t
Critical two-tail) 2,0227. În cazul grupului de control, modulul valorii
calculate a lui t (t Stat) 7,9558 este superioară valorii teoretice a testului
(t Critical two-tail) 2,0227. Remarcăm că există diferenţe semnificative
în evoluţia ambelor grupuri în ceea ce priveşte nivelul mediu de
psihomotricitate, dar o evoluție semnificativă mai mare o are grupul
experimental 1,8708 → 2,4958 versus grupul de control 1,8417
→ 2,1167, acesta având doar o evoluție normală în timp, dar nu foarte
consistentă, ceea ce confirmă ipoteza cercetării, potrivit căreia,
„educarea psihomotricității prin jocurile de mișcare cu personaje din
poveste în educația timpurie stimulează în mod semnificativ
coordonarea dinamică a mâinilor, coordonarea dinamică generală,
rapiditatea și echilibru”.

58
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

CAPITOLUL 12
CONCLUZIILE CERCETĂRII EXPERIMENTALE

În urma desfășurării celor 29 de activități de educație fizică și sport


și a implementării demersului nostru didactic prin predarea jocurilor de
mișcare cu personaje din poveste pentru educația timpurie a
psihomotricității în cadrul acestor activități, s-au constatat următoarele:
Eficiența programului experimental în dezvoltarea lateralității este
demonstrată statistic de valoarea calculată (𝝌𝟐𝒄𝒂𝒍𝒄 )= (7,17349) care este
mai mare decât valoarea teoretică (𝝌𝟐𝒕𝒆𝒐 )= (5,99146), la pragul de
semnificație de 0,05. Diferența dintre nivelul inițial și nivelul final de
dezvoltare a lateralității este semnificativă, acceptându-se ipoteza de lucru
conform căreia, „utilizarea jocurilor de mișcare cu personaje din
poveste în activitățile de educație fizică în educația timpurie a copiilor
cu vârsta cuprinsă între 4-5 ani conduce la dezvoltarea lateralității.
Valoarea absolută a valorii calculată a lui t (t Stat), 26,844761, este
mai mare decât valoarea teoretică a testului (t Critical two-tail),
2,022690901 în ceea ce privește nivelul de achiziții al celor 5 arii de
dezvoltare, socializare, motric, limbaj, cognitiv și autoservire, ceea ce
înseamnă că există diferenţe semnificative în dezvoltarea
psihomotricităţii.
La testul de corelație Pearson între variabilele dezvoltării
psihomotrice pe cele 5 arii de dezvoltare socializare, motric, limbaj,
cognitiv și autoservire, nivelul de semnificație al lui r (Sig. 2-tailed)
este mai mic decât 0,05, toţi coeficienţii de corelaţie sunt semnificativi
la nivelul 0,01, ceea ce demonstrează că și relațiile dintre variabile
socializare, motric, limbaj, cognitiv și autoservire sunt semnificative.
În acest mod, ipoteza nulă se respinge, acceptându-se ipoteza de lucru
conform căreia, „abordarea multidisciplinară a experiențelor de
învățare având ca instrumente formative jocurile de mișcare cu
personaje din poveste, determină achiziționarea unor abilități,
comportamente, capacități și cunoștințe concretizate într-un nivel
îmbunătățit al psihomotricității timpurie pe cele 5 arii de dezvoltare:
motrică, cognitivă, socio-emoțională, limbaj și autoservire.”
Nivelul mediu de psihomotricitate vizând variabilele: coordonare
dinamică a mâinilor, coordonare dinamică generală, echilibrul şi
rapiditatea din cadrul Testului Ozeretski-Guillmain la momentul final a
fost evaluat cu ajutorul t-Test: Paired Two Sample for Means din
pachetul. Modulul valorii calculate a lui t (t Stat) 15,1563 este mai

59
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

mare decât valoarea teoretică a testului (t Critical two-tail) 2,0227,


ceea ce evidențiază eficiența programului de intervenție implementat.
Remarcăm că există diferenţe semnificative în evoluţia grupului
experimental în ceea ce priveşte nivelul mediu de psihomotricitate, (Mi)
1,8708 → (Mf) 2,4958, ceea ce confirmă ipoteza cercetării, potrivit
căreia, „educarea psihomotricității prin jocurile de mișcare cu
personaje din poveste în educația timpurie stimulează în mod
semnificativ coordonarea dinamică a mâinilor, coordonarea dinamică
generală, rapiditatea și echilibrul”.
Rezultatele confirmă ipoteza conform căreia, „desfășurarea
creativă și atractivă a activităților de educație fizică sub forma
jocurilor de mișcare cu personaje din poveste contribuie la educarea
timpurie a psihomotricității”.
Jocurile de mișcare cu personaje din poveste au asigurat condiții
favorabile pentru activități de natură intelectuală, prin dobândirea de
comportamente și abilități specifice creșterii și dezvoltării
preșcolarilor la vârsta de 4-5 ani, astfel se confirmă și ultima ipoteză.

CAPITOLUL 13
CONCLUZII GENERALE
Intenția de aliniere a învățământului preșcolar la tendințele
moderne ale sistemelor internaționale de învățământ este evidentă.
Astfel, într-o viziune nouă, impusă de cadrul reformator al
învățământului preșcolar românesc în 2008, Curriculum pentru
învățământul preșcolar prezintă o abordare holistică și
comprehensivă în vederea asigurării continuității în cadrul aceluiași
ciclu curricular și a interdependenței dintre disciplinele școlare.
În sistemul actual, nu numai grupa mare are funcția de a contribui
la pregătirea copilului preșcolar pentru integrarea școlară, ci întreaga
educație timpurie realizează aceasta prin sarcini judicios gradate.
Abordarea inter-, pluri- și transdisciplinară în organizarea
conținutului pe domenii experiențiale transcende granițele dintre
discipline și se intersectează cu domeniile tradiționale de dezvoltare a
copilului: domeniul psihomotric, domeniul socio-emoțional, domeniul
cognitiv și domeniul limbajului. În acest mod, preșcolarii vor fi pregătiți
să transfere cunoștințele, deprinderile și aptitudinile, să le integreze în
sisteme experiențiale, să aibă o viziune sistematică asupra lumii, asupra
vieții, integrând cunoștințele motrice în ansambluri operaționale, în
situații de acțiune aplicabile în diferite contexte din viața reală.

60
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Prezenta teză contribuie la configurarea unui cadru proiectiv


privind locul și rolul psihomotricității în educația timpurie, atât prin
identificarea elementelor de natură teoretică și abordarea lor
sistematizată și coerentă, o parte a acestora constituind elemente de
noutate în peisajul literaturii de specialitate în educația timpurie, cât și
a direcțiilor de efort în configurarea unui design formativ aferent
dezvoltării la preșcolari a tuturor componentelor psihomotricității.
Predarea creativă și învățarea conținuturilor motrice prevăzute de
Curriculumul pentru educația timpurie prin intermediul jocurilor de
mișcare cu personaje din poveste integrează conținuturile mai multor
domenii experiențiale, exploatând resursele din mai multe arii de
dezvoltare cu scopul atingerii mai multor obiective de referință.
Așadar, activitățile de educație fizică cu un conținut ce angrenează
componentele psihomotricității, oferă comportamente și abilități care
duc la o dezvoltare motrică armonioasă, o dezvoltare a personalității
prin formarea unor competențe adaptative, la formarea aptitudinilor de
școlaritate necesare în procesul de tranziție în învățământul preșcolar.
Totodată, utilizarea ca instrument formativ a jocurilor de mișcare
cu personaje din poveste în educarea timpurie a psihomotricității, în
funcție de scopul și sarcina didactică propuse, duce cu certitudine la
formarea unor deprinderi motrice trainice, proprii învățării, și implicit
la un progres evident al proceselor psihice, al nivelului intelectual al
copiilor de vârstă preșcolară.
Testele Harris, Ozeretski-Guillmain și Portage și-au dovedit
utilitatea în evaluarea psihomotricității copiilor cu vârsta de 4-5 ani și
în planificarea unor obiective realiste de învățare care să ducă la
dezvoltarea psihomotricității , la achiziționarea de noi abilități,
comportamente și atitudini.
Eficiența programului experimental de ameliorare în ceea ce
privește educația timpurie a psihomotricității, este demonstrată în urma
analizei și prelucrării statistice a rezultatelor obținute de preșcolari pe
parcursul întregii cercetări. Diferența dintre nivelul inițial și nivelul final
de dezvoltare a lateralității este demonstrată statistic de valoarea calculată
(𝝌𝟐𝒄𝒂𝒍𝒄 )= (7,17349) care este mai mare decât valoarea teoretică (𝝌𝟐𝒕𝒆𝒐 )=
(5,99146), la pragul de semnificație de 0,05.
Nivelul mediu de psihomotricitate vizând variabilele: coordonare
dinamică a mâinilor, coordonare dinamică generală, echilibrul şi
rapiditatea din cadrul testului Ozeretski-Guillmain este demonstrat

61
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

statistic prin valoarea calculată a lui t (t Stat) 15,1563 care este mai
mare decât valoarea teoretică a testului (t Critical two-tail) 2,0227.
Având în vedere faptul că numărul de studii naționale efectuate pe
aria noastră de cercetare este foarte redus, oferirea unui demers
educațional centrat pe educarea timpurie a psihomotricității la copiii cu
vârsta de 4-6 ani prin intermediul jocurilor de mișcare cu personaje din
poveste și utilizarea acestui deziderat printr-o abordare creativă și
integrată, deschide noi orizonturi privind modalitățile de predare-
învățare-evaluare a conținuturilor specifice domeniului psihomotric
propuse spre învățare.
Prin rezultatele dobândite în cadrul acestui demers științific, sperăm
să deschidem noi arii de cunoaștere pentru cadrele didactice care predau
în sistemul de învățământ preșcolar și propunem următoarele strategii:
- folosirea sistematică a jocurilor de mișcare cu personaje din poveste
atât în cadrul activităților obligatorii de educație fizică, cât și în alte
activități de tranziție;
- popularizarea în rândul educatoarelor a metodologiei privind
predarea integrată a conținuturilor de învățare din domeniul
psihomotricității în vederea dezvoltării optime a copiilor de 4-5 ani.
- introducerea evaluării psihomotricității la sfârșitul fiecărui nivel de
studiu pentru eficientizarea procesului instructiv-educativ.

CAPITOLUL 14
ELEMENTE DE NOUTATE ȘI ORIGINALITATE, LIMITELE
CERCETĂRII ȘI DISEMINAREA REZULTATELOR

14.1. Elemente de noutate și originalitate


Teza noastră de doctorat se înscrie în axa acelor cercetări
experimentale care sunt orientate în primul rând spre exploatarea
componentelor psihomotricității, dezvoltării comportamentelor,
deprinderilor, abilităților și achizițiilor motrice și contribuie la
îmbogățirea acestei zone mai puțin cercetată.
Prin intermediul acestui demers științific, ne-am propus să
elaborăm un profil psihomotric al copilului de vârstă preșcolară și să
conturăm cele mai importante coordonatele ale dezvoltării
psihomotrice ale copiilor cu vârsta de 4-5 ani: coordonarea dinamică a
mâinilor, coordonarea dinamică generală, rapiditatea, echilibru,
lateralitatea, precizia manuală.

62
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Cercetarea, ca rezultat al unei abordări trans- și interdisciplinare a


psihomotricității, a atins un segment în care tema vizată a fost abordată
din unghiuri diferite, presupunând o formulă proiectivă complexă cu
multe elemente de originalitate pentru educația timpurie a
psihomotricității:
 elaborarea unor strategii de învățare structurate care utilizează
mișcarea într-o perspectivă a educației psihomotorii având ca
mijloace formative jocurile de mișcare cu personaje din poveste;
 strategiile didactice de integrare aplicate creativ, bazate pe
jocurile de mișcare și povești în vederea legării domeniilor
experiențiale, insuflă o nouă modalitate de gândire și proiecție cu
privire la posibilitățile existente pentru educația timpurie a
psihomotricității;
 rezultatele acestei cercetări pot constitui elemente de reper în
proiectarea curriculară adecvată domeniului psihomotric, prin
care, comportamentele, abilitățile și achizițiile să fie consonate
cu cerințele adaptării la mediul școlar și la viața socială.
Cercetarea de față se poate constitui într-un ghid metodic auxiliar
pentru elevele liceelor cu profil vocațional pedagogic, precum și
educatoarelor angrenate în sistemul educațional, oferind modalități
variate și creative de predare și învățare a conținuturilor specifice
domeniului psihomotric cu ajutorul jocurilor de mișcare cu personaje
din poveste, precum și instrumente de evaluare și monitorizare ale
comportamentului adaptiv al copiilor cu vârsta de 4-6 ani.
14.2. Limitele propriei cercetări și deschiderile pentru noi
investigații
Cercetarea noastră științifică ne-a permis să identificăm anumite
limite în elaborarea și implementarea strategiei didactice propusă de noi
privind educarea timpurie a psihomotricității, fără însă ca acestea să
aibă efecte semnificative asupra analizelor efectuate și a concluziilor
desprinse din această cercetare:
Deși cadrele didactice cu care am colaborat în cercetarea noastră au
o vastă experiență profesională, multe dintre acestea nu au consonat cu
literatura de specialitate specifică domeniului psihomotric și educării
psihomotricității la copiii de vârstă preșcolară. Această limită ne
permite să validăm alegerea demersului nostru științific cu privire la o
abordare creativă și integrală a educării psihomotricității în educația
timpurie a copiilor cu vârsta de 4-5 ani.

63
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

Literatura de specialitate teoretică și practică identificată în


resursele de documentare pe plan național, ne-a oferit informații sumare
cu privire la rolul componentelor psihomotricității în evoluția școlară a
preșcolarilor și a dezvoltării lor motrice.
14.3. Diseminarea rezultatelor cercetării
 „Aspects related to psychomotricity in children aged 4-5 and in
early education.”. International Congress of Physical Education,
Sports and Kinetotherapy, 8th Edition, București. – ISBN 978-606-798-
034-9 - iunie 2018
 „The impact of student experiences within a Physical Education
class”– International Congress of Physical Education, Sports and
Kinetotherapy, 6th Edition, București ISBN 978-606-798-007-3 – iunie
2016.
 „Creativity in teaching psychomotricity during earlychilhood
education”– International Congress of Physical Education, Sports and
Kinetotherapy, 6th Edition, București ISBN 978-606-798-007-3. – iunie
2016
 „Joc și mișcare în clasele primare” – Simpozionul Internațional
„Educație prin mișcare”, ediția a VIII- a, 12 iunie 2018, Craiova.
ISBN – 2457-4716.
 „Originea manualității” - Simpozionul Național „Sport pentru
toți, sănătate pentru toți”, ediția a XV-a, 12 aprilie 2019, Rm. Vâlcea.
ISBN 978-606-8776-01-9
 „Relația dintre psihomotricitate și formarea abilităților de vorbit-
scris-citit” - Simpozionul Național „Sport pentru toți, sănătate pentru
toți”, ediția a XV-a, 12 aprilie 2019, Rm. Vâlcea. ISBN 978-606-8776-
01-9
 „Metodele de predare în activitatea de educație fizică în grădinița
de copii” – Simpozionul Național „Calitatea învățământului
preuniversitar între așteptări și proiecte”, noiembrie 2018, Drăgășani,
Vâlcea, ISSN 2602-1013, ISSN-L 2602-1013
 „Dezvoltarea fizică și psihică a copilului preșcolar”- Simpozionul
Național „Sport pentru toți, sănătate pentru toți”, ediția a XIV-a, 8 iunie
2018, Rm. Vâlcea ISBN 978-606-014-012-2
 „Deprinderi motrice de bază și utilitar aplicative în educația
timpurie (5-6/7 ani)” - Simpozionul Național „Sport pentru toți,

64
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

sănătate pentru toți”, ediția a XIII-a, 9 iunie 2017, Rm. Vâlcea, ISBN
978-606-702-718-1
 „Dimensiunea pedagogică și educativă a noțiunii de educație
fizică” - Simpozionul Național „Sport pentru toți, sănătate pentru toți”,
ediția a XIII-a, 9 iunie 2017, Rm. Vâlcea, ISBN 978-606-702-718-1
 „Învățarea principalelor deprinderi motrice de bază și utilitar
aplicative în educația timpurie” - Simpozionul Național „Sport pentru
toți, sănătate pentru toți!”, ediția a XII-a, 27 mai 2016, Rm. Vâlcea.
ISBN 978-606-702-440-1.
 „Relațiile interpersonale – calea spre socializare” - Simpozionul
Național „Sport pentru toți, sănătate pentru toți!”, ediția a XII-a, 27 mai
2016, Rm. Vâlcea, ISBN 978-606-702-440-1.
 „Creativity in teaching psychomotricity during early childhood
education”, Discobolul – Physical Education, Sport and
Kinetotherapy Journal –Vol. XIII no. 4 (50) 2017- ISSN 2286-3702;
ISSN-L 1454-3907
http://discobolulunefs.ro/wp-content/uploads/2018/10/Discobolul-Nr.-
50-decembrie-2017.pdf
 „The impact of student interest on the environment and student
experience within a physical education class”, Discobolul – Physical
Education, Sport and Kinetotherapy Journal , Vol. XIV, no. 1(51),
2018, ISSN 2286-3702; ISSN-L 1454-3907
http://discobolulunefs.ro/wp-content/uploads/2018/10/Discobolul-
XIV-151-2018-.pdf

65
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

BIBLIOGRAFIE

1. Albaret, J.M., (2018). Manuel d'enseignement de


psychomotricité - Sémiologie et nosographies psychomotrices Tome 4.
Paris: Editeur: De Boeck Supérieur.
2. Albu, C., Albu, A., Vlad, T., & Iacob, I. (2006).
Psihomotricitatea-metodologia educării și reeducării psihomotrice.
Iași: Institutul European.
3. April, J., (2013). L'activité psychomotrice au préscolaire : des
activités nécessaires pour soutenir le développement global de l'enfant.
Montréal: Chenelière Education.
4. Barbu, C., Stoica, M., (2000). Atletism. Metodica predării
exerciţiilor de atletism în şcoală. București: Editura Printech.
5. Baciu, C., (1977). Anatomia funcţională şi biomecanica
aparatului locomotor (cu aplicaţii la educaţia fizică). București:
Editura: Sport-Turism.
6. Ballouard, C., (2003). Le travail du psychomotricien. Paris:
Editeur: Dunod.
7. Bârsan, N., (1999). Defectarea - Metodele statistice cu
aplicații. București: Editura Economică.
8. Bernard, A., (2006). La méthode Aucouturier, Fantasmes
d'action et pratique psychomotrice. Bruxelles: de Boeck.
9. Betsalel-Presser, R., & Caron, D., (1984). La garderie, une
expérience. Québec: Les publications gouvernementales du ministère
des Communications du Québec.
10. Bîrzea, C., (1976). Reforme de învățământ contemporan.
București: Editura didactică și pedagogică.
11. Bocoș, M., (2003). Cercetarea pedagogică-Suporturi teoretice
și metodologice. Cluj-Napoca: Editura: Casa Cărții de Știință.
12. Bocoș, M., (2003). Teoria și metodologia curriculum-ului.
forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2151429.
13. Bota, A., Teodorescu, S., (2010). Educația fizică – Disciplină
în Planul de învățământ. București: Editura: Discobolul.
14. Boulch, J., (1971). L’éducation par le mouvement,. Paris: Les
éditions ESF.
15. Boulch, J., (1981). Le développement psychomoteur de la
naissance à 6 ans. Paris: Les Éditions ESF.
16. Boutinaud, J., (2009). Psychomotricité, psychoses et autismes
infantiles. Paris: Editeur: Broché.

66
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

17. Bratu, I., (1985). Deprinderi motrice de bază. București:


Editura Sport-Turism.
18. Calais-Germain, B., (2009), Anatomie pentru mișcare
Introducere în
analiza tehnicilor corporale vol. I, Editura Polirom, Iași;
19. Carric, J.C., (2014). Lexique de psychomotricité. Paris: Editeur:
Grego-Era.
20. Cătăneanu, S., (1988). Metodica predării educației fizice și
sportive în învățământul preuniversitar. Craiova: Editura Sitech.
21. Cerghit, I., (1980). Metode de învățământ. București: Editura
didactică și pedagogică.
22. Chateau, J., (1972). „Copilul și jocul”. București: Editura
didactică și pedagogică.
23. Chiriac, I., & Chițu, A. (1983). Cartea sănătății psihice a
copilului. București: Editura Medicală.
24. Chiriță, G., (1983). Educație prin jocuri de mișcare. Galați:
Editura Sport-Turism.
25. Cihaia, L., Cifor, L., Ciobanu, A., & Ciobotaru, M. (2003).
Dicționar Enciclopedic. București: Editura Cartier.
26. Coeman A., (2004). De la naissance à la marche –les étapes
du développement psychomoteur de l’enfant. Bruxelle: ASBL Etoile
d’herbe.
27. Coeman, A., (2008). Développement de la spatialité chez le
jeune enfant. Bruxelles: ASBL Etoile d’herbe.
28. Crețu, C., (2006). Ghid privind desfășurarea activităților de
educație fizică în grădiniță. Pitești: Editura TipArg.
29. Cordun, M., (1998). Kinetologie medicală. București: Editura
AXA.
30. Cordun, M., (1999). Postura corporală normală și patologică.
București: Editura ANEFS.
31. Cordun, M., (2009). Kinantropometrie. București: Editura CD
Press.
32. Cosmovici, A., (2005). Psihologie generală. Iași: Editura
Polirom.
33. Crețu, T., (2016). Psihologia vârstelor. Iași: Editura Polirom.
34. Cucoş, C., (1996). Pedagogie, educaţie şi contemporaneitate.
Iași: Editura Polirom.
35. Cucoș, C., (2008). Teoria și metodologia evaluării. București:
Editura Polirom.

67
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

36. D`Hainaut, L., (1984). Programe de învățare și educație


permanentă. București: Editura Didactică și Pedagogică.
37. Daily, R., (1984). Latéralisation et latéralité chez l’enfant.
Bruxelles: Pierre Mardaga.
38. De Lievre Bruno, (2006). La psychomotricité au service de
l'enfant : Notions et applications pédagogiques. Bruxelles: Editeur: de
Boeck.
39. De Meur, A., & Staes, L. (1985). Psychomotricité : Education
et rééducation. Paris: Editeur : Belin.
40. Debesse, M., (1970). Psihologia copilului de la naștere la
adolescență. București: Editura Didactică și Pedagogică.
41. Delion, P., (2008). Tout ne se joue pas avant 3 ans. Paris:
Editeur: Albin Michel.
42. Demeter, A., (1982). Bazele fiziologice și biochimice ale
formării deprinderilor motrice. București: Editura Sport-Turism.
43. Dima S., (1974). Jocuri și exercițiiI pentru dezvoltarea fizică a
preșcolarilor. București: Editura Stadion.
44. Dima, S., (1997). Copilăria - fundament al personalității.
București: Revista învățământului preșcolar.
45. Dominguez, D. M., (2011). Psicomotricidad e intervencion
educativa. Spain: Published by Piramide Ediciones Sa.
46. Dragnea, A. Teodorescu-Mate, S., (2002). Teoria Sportului.
București: Editura FEST.
47. Dumitrescu, G., (1969). Metode și tehnici matematice în
pedagogie. București: Editura didactică și pedagogică.
48. Dupré, E., (1925). Pathologie de l'imagination et de l'émotivité.
Paris: Payot.
49. Durkheim, E., (1980). Educație și sociologie. București:
Editura didactică și pedagogică.
50. Eberhard, R. F., (1973). Învățământul prin cercetare.
București: Editura didactică și pedagogică.
51. Gheorghian, E., (1979). Metodica jocului și a altor activități cu
copiii preșcolari. București: Editura didactică și pedagogică.
52. Gheorghidan, E., (1977). Metodica jocurilor de mișcare și a
programului distractiv în grădinița de copii. București: Editura:
didactică și pedagogică.
53. Eliane, C., (2007). Manuel de pédagogie spécialisée. Paris:
Dunod, 2ème Édit.
54. Enea, V., (2017). Evaluarea psihologică. Manualul
psihologului clinician. Iași: Editura Polirom.
68
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

55. Epuran, M., (1976). Psihologia educației fizice. București:


Editura Sport-Turism.
56. Epuran, M., (1977). Metodologia cercetării activităților
corporale, vol. I. București: Institutul de Educație Fizica și Sport, uz
intern.
57. Epuran, M., (1978). Metodologia cercetării activităților
corporale, vol. II. București: Institutul de Educație Fizică și Sport - uz
intern.
58. Fabien, J., (2008). Labes Geneviève.Julian de Ajuriaguerra et
la naissance de la psychomotricité. Volume 1 - Corps, tonus et
psychomotricité. Noisiel,: Editions du Papyrus.
59. Firea, E., (1979). Metodica educației fizice școlare în
învățământul preșcolar, primar și gimnazial. București: Institutul de
Educație Fizică și Sport.
60. Fraisse, P., (1957). L'année psychologique. 1957 vol. 57, n°2.
Paris: Presses Universitaires de France.
61. Françoise, D., (2008). Thérapie psychomotrice avec l'enfant: la
renconctre en son labyrinthe. Romonville Saint-Agne: Erès.
62. Frumos, F., (2009). Deficientele senzoriale, fizice si
psihocomportamentale. Iași: Editura STEF.
63. Furlan, I., (1975). Învățământul modern și instruirea intensivă.
București: Editura didactică și pedagogică.
64. Gatecel, A., (2009). Psychosomatique relationnelle et
psychomotricité. Paris: Editeur: Heures de France.
65. Gatecel, A., (2004). L’imaginaire. Paris: Editeur: Bayard.
66. Geuze, H., (2005). Le trouble de l'acquisition de la
coordination : Evaluation et rééducation de la maladresse chez
l'enfant. Marseille: Solal Editeur.
67. Gessel, A., (1953). L'enfant de 5 a 10 ans. Paris: P.U.F.
68. Gheorghian, E., & Taiban, M. (1979). Metodica jocului și a
altor activități cu copiii preșcolari. București: Editura didactică și
pedagogică.
69. Gherghina, D., (2007). Metodica activităților instructiv-
educative în învățământul preprimar. Craiova: Editura Didactica Nova.
70. Golu, P., Verza, E., & Zlate, M. (1993). Psihologia copilului.
București: Editura Didactică și Pedagogică.
71. Grigore, V., (2001). Bazele teoretice ale antrenamentului
sportiv. București: Editura SEMNE.
72. Grigore, V., (2001). Gimnastica artistică – bazele teoretice ale
antrenamentului sportiv. București: Editura SEMNE.
69
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

73. Grigore, V., (2003). Gimnastica – Manual pentru cursul de


bază. București: Editura Bren.
74. Grigore, V., (2011). Activități artistice sportive: gimnastică
ritmică, majorete, sport aerobic. București: Editura Discobolul.
75. Grigorescu, R., (2010). Statistică-curs aplicativ. Pitești:
Editura Independența Economică.
76. Guillmain, E., (1948). Tests moteurs et tests psycho-moteurs.
Paris : Paris : Foyer central d'hygiène.
77. Guillmain, E., (1971). L'activité psychomotrice de l'enfant.
Paris: Paris : Boivin.
78. Guiose, M., (2007). Relaxations thérapeutiques. Paris: Editeur:
Heures de France.
79. Harrow, J., (1977). Taxonomie des objectifs pédagogiques,.
Sainte-Foy: Presses de l’Université du Québec.
80. Hartley, A., (1999). Bazele statisticii. București: EDITURA
Niculescu.
81. Horghidan, V., (1977). Metode de psihodiagnostic. București:
Editura Didactică și Pedagogică.
82. Ionescu M., (2010). Repere fundamentale în învățarea și
dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani. București:
Editura Vanemonde.
83. Jacques, C., (2009). La psychomotricité : un itinéraire.
Marseille: Solal.
84. Jérome, B., (2009). Psychomotricité, psychoses et autismes
infantiles. Paris: In Press.
85. Jinga, I. I., (2006). Manual de pedagogie. București: Editura
All.
86. Kaplan, E. B., (1965). Reflections Regarding Psychomotor
Activities During the Latency Period. Psychoanalytic Study of the
Child.
87. Kurtz, L., (2010). Le développement des habiletés motrices.
Québec: Chenelière Education.
88. Labes, G. F., (2008). Julian de Ajuriaguerra et la naissance de
la psychomotricité, Vol 1 : Corps, tonus et psychomotricité,. paris:
Editions du Papyrus, Paris.
89. Lacombe, J., (2007). Le développement de l'enfant de la
naissance à 7 ans. Bruxelles: de Boeck.
90. Lafon, R., (1963). Vocabulaire de Psycholologie et de
Psychiatrie de l'enfant. Paris: P.U.F.

70
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

91. Lagranges, G., (1974). L'educatin globale, preparation a la vie


d'adulte par la psycho-motricite , de 4 a 14 ans. Paris: ESF.
92. Larousse, P., (1998). Dicționar de medicină. București: Editura
Univers Enciclopedic.
93. Lauzon, F., (2001). L’éducation psychomotrice : source
d’autonomie et de dynamisme . Québec: Presses de l’Université du
Québec Le Delta I, 2875, boul. Laurier, bur. 450 Sainte-Foy (Québec)
Canada G1V 2M2
94. Macovei, S., (2015). Kinantropologie – calităţi motrice
intermediare: Supleţe – mobilitate. București: Curs și seminar, UNEFS.
95. Macovei, S., (2010). Tehnici de gimnastică aerobică pentru
menținerea condiției fizice. București: Editura RCR editorial.
96. Macovei, S., (199). Suplețea. București: Editura UNEFS.
97. Marian, A., (2002). Handedness and Brain Asymmetry: The
Right Shift Theory. London: British Library.
98. Marinescu, G., (1996). Încălzirea, o necunoscută? București:
Editura Romfel.
99. Marolicaru, M., (1986). Tratarea diferențiată în educația
fizică. București: Editura Sport-Turism.
100. MEN-PRET., (2014). Educația timpurie și specificul
dezvoltării copilului preșcolar. București: MEN - UMPFE.
101. Miclea, M., (2007). Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru
analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării.
București: Miclea, M., (2007), „Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru
analiza şi elaborarea politicilor/http://www.contributors.ro/wp-
content/uploads/2017/03/Modernizarea-educatiei-2.
102. M.E.C.Ș., (2008). Curriculum pentru educația timpurie a
copiilor de la 3 la 6/7 ani. București: Unitatea de Management al
Proiectelor pentru Învățământul Preuniversitar.
103. M.E.C.Ș., (2008). Ghid de bune practici pentru educația
timpurie a copiilor între 3-6/7 ani. București: Unitatea de Management
al Proiectelor pentru Învățământul Preuniversitar.
104. M.E.C.Ș., (2018). Cadrul de referință al educației timpurii din
Republica Moldova. Chișinău: Editura Lyceum.
105. M.E.N., (2014). Aprecierea progresului individual al copilului.
București: Editura Esențial Media.
106. Mitra, G., & Mogoș, A., (1980). Metodica educației fizice
școlare. București: Editura Sport-Turism.
107. Moanță, A. D., (2006). Baschet – sport adaptat. București:
Editura Cartea Universitară.
71
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

108. Moanță, A. D., (2005). Baschet. Metodică. Buzău: Editura


Alpha.
109. Moesiodax, I., (1974). Tratat despre educația copiilor sau
pedagogia. București: Editura didactică și pedagogică.
110. Montessori, M., (1977). Descoperirea copilului. București:
Editura didactica și pedagogică.
111. Mucchielli, R., (1958). Psychologie pratique des élèves de 7 à
12 ans, . Paris: Éditions sociales françaises.
112. Mușu, I., (1997). Terapia educațională integrată. București:
Editura Pro Humanitate.
113. Negulescu, I., (2005). Lecția opțională de handbal. București:
Cartea Universitară.
114. Negulescu, I., (2005). Manual de handbal. București: Cartea
Universitară.
115. Negulescu, I., (2018). Comunicare în și prin sport - curs
universitar. București: UNEFS.
116. Negulescu, I., (2018). Socializare și integrare socială prin
sport și activități motrice - curs universitar. București: UNEFS.
117. Nicola Ioan, (1993). Pedagogie generală - manual pentru clasa
a IX-a, școli normale. București: Editura didactică și pedagogică.
118. Nicola, I., & Farcaș, D., (1992). Pedagogie generală-Manual
pentru clasa a IX-a, Școli normale. București: Editura didactică și
pedagogică.
119. Nicolae, N., (2012). Motricitatea umană.Fundamente
psihopedagogice. Târgu Mureș: University Press.
120. Nicu, A., (1979). Potențialul biomotric al preșcolarilor.
București: Centrul de cercetări pentru educație fizică și sport.
121. Niculescu, M., (2002). Metodologia cercetării științifice în
educație fizică și sport. București: Editura ANEFS.
122. Opariuc-Dan, C., (2011). Statistică aplicată în științele socio-
umane. Analiza asocierilor și a diferențelor statistice. Constanța:
Asociația de Științe Cognitive din România.
123. Orţănescu, D., Orţănescu, C., (2007), Elemente psihosociale în
activitatea sportivă, Craiova: Editura Universitaria.
124. Orţănescu D., (2008), Mijloacele gimnasticii de bază, Craiova:
Editura Universitaria.
125. Osterrieth, P. A., (1976). Introducere în psihologia copilului.
București: Editura Didactică și pedagogică.
126. Paoletti, R., (1999). Éducation et motricité, l'enfant de deux à
huit ans. Paris: De Boeck Université.
72
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

127. Păuna, A., (2010). Rolul jocului în asigurarea continuității


între activitatea din grădiniță și cea școlară. Galați: Editura „Sfântul
Ierarh Nicolae”.
128. Păunescu C., (1990). Recuperarea medico-pedagogică a
copilului handicapat mintal. București: Editura medicală.
129. Pânișoară, G., (2016). Copilăria și adolescența. Provocări
actuale în psihologia educației și dezvoltării. Iași: Editura Polirom.
130. Pelin, R., (2007), Pilates – o nouă tehnică a fitness-ului
modern, Sesiunea Națională de Comunicări Stiințifice, București.
131. Piaget, J., (1957). Les notions de vitesse, d'espace parcouru et
de temps chez l'enfant de cinq ans. Paris: Enfance, tome 10, n°1,.
132. Picq, L., & Vayer, P. (1984). Éducation psychomotrice et
arriération mentale. Paris: DOIN ÉDITEURS.
133. Popovici, A., (2013). Probabilități, statistică și econometrie
asistate de programul Excel. București: Editura Niculescu.
134. Popovici, I. M., (2015). „Elemente de psihopedagogie cu
aplicații în educație fizică și sport”. Iași: Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza”.
135. Potel, C., (2005,). Le corps et l'eau, Une médiation en
psychomotricité. Romanville: Erès.
136. Potel, C., (2008,). Psychomotricité : entre théorie et pratique.
Paris: In Press.
137. Potolea, D., (2002). Conceptualizarea curriculumului. O
abordare multidimensională în Pedagogie. Iași: Editura Polirom.
138. Radu, I. D., & Ulici, G. (2003). Evaluarea și educarea
psihomotricității copiilor cu dificultăți psihomotorii de integrare.
București: Editura „Fundația Humanitas”.
139. Rață, G., (2008). Didactica educației fizice și sportului.
Iași:Editura Pim.
140. Reisz, R., (2017). Carte de statistică, rețete încurcate.
București: Editura Tritonic.
141. Rigal, R., (2003). Motricité humaine: fondements et
applications pédagogiques. Québec: Presses de l’Université du Québec
142. Robănescu, N., (1976). Readaptarea copilului handicapat fizic.
București: Editura medicală.
143. Roux, Y. L., (2005). Apprentissage à l'écriture et
psychomotricité. Marseille,: Solal.
144. Sava, F. A., (2013). Psihologia validată științific. Ghid practic
de cercetare în psihologie. Iași: Polirom.

73
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

145. Sbenghe, T., (1987). Kinetologie profilactică, terapeutică și de


recuperare. București: Editura medicală.
146. Sbenghe, T., (2002). Kinesiologie Ştiința mișcării. București:
Editura Medicală.
147. Stoica, M., (2013). Teoria și practica în sportul de performanță
– Atletism. Curs pentru studii de master, anul I – Performanță în sport.
București: Editura Discobolul.
148. Stoica, M., (2000). Capacităţile motrice în atletism. București:
Editura Printech.
149. Șerbănoiu, S., (2002). Lecția de educație fizică. București:
Editura AFIR.
150. Şerbănoiu, S., (2004). Metodica educației fizice. București:
Editura Cartea Universitară.
151. Stănescu, M., (2002). Educație fizică pentru preșcolari și
școlari mici. București: Editura SemnE.
152. Stănescu, M., (2012). Didactica educației fizice. București:
Editura Universitară.
153. Taiban, M., (1976). Jocuri didactice pentru grădinița de copii.
București: Editura didactică și pedagogică.
154. Tătaru, L., (2014). Piramida cunoașterii - Repere metodice în
aplicarea curriculumului preșcolar. Pitești: Editura Diamant.
155. Teodorescu, S., (2009). Antrenament și competiție. București:
Editura Alfa MDN.
156. Teodorescu, S., (2010). Educaţia fizică - disciplină din planul
de învăţământ. București: Editura Discobolul.
157. Termonologia educației fizice și sportului. (1978). București:
Editura Stadion.
158. Țicaliuc, E. B., (1979). 1001 jocuri pentru copii. București:
Editura Sport-Turism.
159. Tudor, V., Moanta, A., Ghiţescu, G., Trişcaş, N., (2013),
Optimization of Physical Education Classes by Adapting the Methods
for Developing the Coordination Ability in 5th Grade Students, publicat
ȋn Elsevier Ltd., acces CC BY-NC-ND license, ICPESK 2013.
160. Tudor, V., (1999). Capacităţile condiţionale, coordinative şi
intermediare – componente ale capacităţii motrice. București: Editura
RAI.
161. Tudor, V., (2001). Evaluarea în educaţia fizică şcolară.
București: Editura Printech.
162. Tüdoș, Ș., (1980). Elemente de statistică aplicată. București:
Institutul de Educație Fizica și Sport - uz intern.
74
„ABORDĂRI CREATIVE ÎN PREDAREA JOCULUI DE MIȘCARE CU PERSONAJE DIN
POVESTE PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A PSIHOMOTRICITĂȚII”

163. Tüdoș, Ș., (2000). Criterii Psihologice în fundamentarea și


structurarea pregătirii sportive”. București: Editura Paideia.
164. Tüdoș, Ș., (2001). Concepte psihologice de bază. Perspectivă
genetică. București: Editura Globus.
165. Tüdoș, Ș., (2009). Psihomotricitatea – factor major in geneza
corporalităţii şi în definirea identităţii. BUCUREȘTI: REVISTA
DISCOBOLUL NR. 15.
166. Țifrea, C., (2002). Atletism. Curs pentru studenții anului III
specializare. București: Editura Dareco.
167. Ungureanu, A., (2013). Metodica educației fizice în
învățământul preșcolar și primar. Craiova: Editura Universitaria.
168. UNICEF, (2003). Set de instrumente, probe și teste pentru
evaluarea educațională a copiilor cu dizabilități. București: Editura
MarLink.
169. Verza, E., & Verza, F., (2000). Psihologia vârstelor. București:
Editura Pro Humanitate.
170. Voiculescu, E., (2003). Pedagogie preșcolara. București:
Editura Aramis.
171. Wallon, H., (1975). Evoluția psihologică a copilului.
București: Editura didactică și pedagogică.
172. Wauters-Krings, F., (2009). Psychomotricité à l'école
maternelle - Les situations motrices au service du développement de
l'enfant. Bruxelles: De Boeck.
173. Wauters-Krings, F., (2014). (Psiho)MOTRICITATE-Sprijin,
prevenție și compensare. Cluj-Napoca: Editura ASCR.
174. http://e-povesti.ro/povesti/ciubotele_ogarului/. (fără an).
175. http://e-povesti.ro/povesti/ciubotele_ogarului/. (fără an).
176. http://e-povesti.ro/povesti/puiul/. (fără an).
177. http://proiecte.pmu.ro/c/document_library/get_file?p_l_id=16
980&folderId=31565&name=DLFE-2701.pdf. (fără an).
178. http://www.anidescoala.ro/divertisment/povesti/alti-autori-
romani/coliba-iepurasului-de-octavian-capita/. (fără an).
179. http://www.didacticus.com/2014/12/de-ce-are-bradul-cetina-
vesnic-verde.html. (fără an).
180. https://carticicadecopii.wordpress.com/povestile-martei-
cozmin-povesti-comentate-de-cezarina-adamescu/%E2%96%BAin-
poiana-lui-mos-decembrie/. (fără an).
181. https://www.didactic.ro/materiale-didactice/povestea-
castanelor-cu-imagini. (fără an).

75

S-ar putea să vă placă și