Închinarea în societatea secularizată

Timpurile s-au schimbat cu repeziciune. Noile tendințe sau trenduri lucrează cu putere și în
lumea religioasă. Ea este în plin proces de schimbare. Iar efectele acestei transformări vor fi
resimțite pe măsură de istoria umanității se consumă. Avem nevoie de Dumnezeu și nimic din
jurul nostru nu ne mai amintește de El pentru că noi oamenii i-am declarat război. Biserica și
actele cultice (de cult) nu mai au valoare pentru omul postmodern. Reperul cel mai evident al
acestei transformări este că actul închinării nu ne va mai spune nimic despre Dumnezeu.

Vestea că în New York-ul anilor 2019, există un serviciu liturgic 1dedicat cântăreței și actriței
americane Beyonce poate să fie o lovitură de bumerang pentru credincioși înflăcărați. Fanii
celebrei actrițe își venerează idolul după un model copiat din modul în care se desfășurară, în
linii generale, un serviciu liturgic într-o biserică creștină. Inițiatoarea este Reverendul Yolanda
Norton care este profesor asistent de Vechiul Testament la Seminarul Teologic din San
Francisco. În 2018, în San Francisco ea a susținut o serie de dezbateri cu titlul “ Beyoncé și
Biblia Ebraică". Prezența la acel eveniment a fost de 1000 de persoane. De atunci, numărul
admiratorilor a crescut, iar serviciul liturgic se dorește a împlini nevoile celor care sunt uniți de
pasiunea pentru cunoscuta cântăreață. În cadrul unui astfel de serviciu de închinare avem
celebrele cântece ale artistei în loc de imnuri, avem o teologie construită în jurul actriței, o
teologie progresistă, avem un mesaj religios cu conexiuni evidente între Beyonce și Biblie, nu
putem omite aici, deschiderea socială pentru femeile de culoare și pentru un tablou complet
avem entuziasmul închinătorilor actriței.2 Militantă înfocată a egalității de gen, Beyonce a pledat
de a lungul timpului pentru această inițiativă. Iată că acest punct de pe agenda personală a mai
multor celebrități și oameni politici a reușit să se infiltreze în domeniul religios, cu speranța că,
ce nu a reușit politica sau diverse inițiative sociale, va reuși religia, prin actele ei de închinare.
Astfel, sub umbrela acesta oamenii speră că își vor duce la îndeplinire aspirațiile efemere.

În fața acestei realități de necontestat se ridică mai multe întrebări care au nevoie de un răspuns:
Cum am ajuns în acest punct critic în care să rediscutăm normele închinării? Cultul dedicat

1
https://www.theguardian.com/music/shortcuts/2019/oct/23/cult-beyonce-christian-worship-new-york
2
https://gracecathedral.org/events/about-our-beyonce-mass/

1
actriței americane Beyonce ce transmite despre oamenii societății ? Care sunt valorile lor ? Care
sunt ideologiile din fundalul acestui act de închinare? Ar trebui să ne surprindă, în vreun fel,
perspectiva acesta ? Istoria este martora multor momente în care am uitat cui ne închinăm, putem
vorbi despre Faraon, Nebucabnețar, Nero și lista ar putea continua.Vă propun să urmărim drumul
omului în societatea postmodernă de la închinarea adresată lui Dumnezeu la închinarea înaintea
unui om. Care au fost și sunt motivațiile din spatele acestui serviciu cultic ?

Primul motiv esențial este că normele morale sunt rescrise după noi surse de autoritate.
Comentariul lui Albert Mohler, un teolog istoric, este grăitor, el referindu-se la un articol din
celebra publicație New York Times 3, iată ce spune el vorbind despre influența Hollywood-ului
în societatea de astăzi: „Hollywoodul ne povestește din nou și din nou prin prezentările sale
ecranizate, prin poveștile sale, că există acest eroism, în acest proiect modern al sinelui și,
desigur, eroism în toate formele acestuia, inclusiv în ceea ce privește revoluția LGBTQ. Pentru
New York Times, se ridică întrebarea de ce celebritățile din America, în special figurile din
industria de divertisment au o influență atât de mare. Interesant, ni se spune că unul dintre
motivele pentru care celebritățile au această autoritate este aceea că alte tipuri de autorități din
societate si-au pierdut influența, în special lideri politici și lideri guvernamentali. Dar puteți
adăuga la alte autorități, inclusiv cele care au autoritatea bisericii, autoritatea creștinismului. Într-
o epocă de secularizare, există o deplasare a acestei autorități. Nici măcar medicii nu au
autoritatea pe care o aveau la jumătatea secolului Dintr-un motiv oarecare, mulți americani ....au
mai multă încredere în ceea ce vedetele cred despre problemele mari ale vieții.”4 Când
autoritatea lui Dumnezeu este contestată și înlăturată trebuie să înțelegem că omul nu poate trăi
fără a se raporta la ceva, ceva ce consideră el a fi superior, transcendent. Când nu are
transcendentul, pe Dumnezeu, ca autoritate, el își va construi o autoritate, îi va delega acesteia
puterea, devotamentul, cinstea, reverența și închinarea. Ceea ce vedem astăzi nu ar trebui să ne

3
https://parenting.nytimes.com/childrens-health/celebrity-activism-parenting-
politics?utm_source=Albert+Mohler&utm_campaign=309acb1842-
EMAIL_CAMPAIGN_2019_04_08_09_12_COPY_01&utm_medium=email&utm_term=0_b041ba0d12-
309acb1842-309701857&mc_cid=309acb1842&mc_eid=d92728ca73
4
https://albertmohler.com/2019/08/09/briefing-8-9-19

2
provoace uimirea deoarece acesta este drumul unei societății care a decis că nu mai are nevoie de
Dumnezeu, o societate care își caută obiecte sau ființe cărora să le dedice închinarea.

Al doilea motiv în înțelegerea acestui fenomen este că societatea postmodernă are nevoie de
formele religiei creștine, dar nu are nevoie de conținutul ei. La ce mă refer? Tot ce a propus
religia creștină, prin persoana întemeietorului ei, Isus Hristos este valoros și util societății
postmoderne, doar că aceasta a ajuns să îl desconsidere pe autorul valorilor morale, adică pe
Dumnezeu. Orice corelare dintre valorile morale și persoana lui Dumnezeu creează un disconfort
major. Mai mult, vedem că a prelua formele specifice închinării creștine nu trezește reacții ostile,
ba dimpotrivă. Atâta timp cât preluăm doar forma, dar eliminăm conținutul și îl adaptăm pentru
specificul nostru nu există o problemă. Tendința în postmodernismul religios este aceea de a
adopta ce este necesar scopului stabilit, dar a elimina orice ne aduce aminte despre Dumnezeul
din spatele acelor forme. Astăzi avem un sincretismul manifestat la nivel profund. Sita gândirii
seculare are acest obiectiv întunecat: luăm ce este mai bun din religia creștină și ștergem orice
urmă de divinitate. Așa se face că avem biserici înființate de diverse organizații seculare în care
numele lui Dumnezeu nu este invocat și totuși poartă numele de biserică.5

Al treilea motiv, mai apropiat celor care înțeleg Biblia și care se raportează la ea, este că
întotdeauna individul a avut această slăbiciunea dată de natura umană păcătoasă, și anume de se
închina făpturilor. Apostolul Pavel amintește această tendință în Romani 1:25: “ căci au schimbat
în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care
este binecuvântat în veci!” Tot apostolul Pavel punctează motivele care ne-au condus aici.
Primul ar fi în versetul 21, din acelasi cap 1 din Epistola către Romani:” fiindcă, măcar că au
cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la
gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.” Prezența lui Dumnezeu se păstrează
printr-o atitudine potrivită a inimii. Lipsa acestei atitudini, de recunoștință și apreciere, îl poate
îndepărta pe Dumnezeu de creaturile Sale. Al doilea motiv este specificat în versetul 22: „S-au
fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit”. Atitidinea corespunzătoare în raport cu propria persoană
este iarăși o coordonată importantă a închinării. Modul în care mă înțeleg și mă văd, în raport cu
Divinitatea păstrează în inima închinătorului spiritul potrivit, acela de dependență de Dumnezeu.

5
https://www.theatlantic.com/ideas/archive/2019/07/secular-churches-rethink-their-sales-pitch/594109/

3
Ultima etapă a acestui proces de îndepărtare și rătăcire de Dumnezeu este amintit de mai multe
ori de apostolul Pavel și anume : “De aceea, Dumnezeu i-a lăsat..”. Dumnezeu nu-i poate
constrânge pe oamenii să Îl adore în mod forțat. Soluția găsită de Dumnezeu este să le permită
oamenilor să își manifeste libertatea de alegere chiar dacă direcția deciziilor lor este distructivă și
iminența judecății ( Romani 1: 32) divine nu însemnă nimic pentru omul care ajunge decăzut
moral (Romani 1: 26-31).

Închinarea este un răspuns la căutările și aspirațiile umane. Ea spune care sunt valorile și
idealurile noastre pământești și cerești. Ea are puterea să ne schimbe după chipul și asemănarea
obiectului sau ființei în raport cu care ne închinăm. De aceea în centrul închinării nu poate fi
omul trecător, făptura creată și supusă morții, ci Dumnezeul cel Veșnic care are puterea să ofere
veșnicia închinătorilor Săi.