Jacques Le Goff Jean-Claude Schmitt Dictionar tematic al EVULUI MEDIU OCCIDEN FAL In colaborare cu: Franco Alessio, Christian Amalvi, Girolamo Arnaldi, Michel Balard, Dominique Barthélemy, Jéréme Baschet, Jean Batany, uy Beaujouan, Jacques Berlioz, Thomas N. Bisson, Sofia Boesch Gajanc Pierre Bonnassie, Alain Boureau, Philippe Braunstein, Henri Bresc, ‘ranco Cardini, Carla Casagrande, Jacques Chiffoleau, Alistair Crombie bert Delort, Alain Ducellier, Alain Erlande-Brandenburg, Philippe Fau1 n Flori, Robert Fossier, Claude Gauvard, Patrick Geary, Jean-Philippe Ger Léopold Génicot, Aaron Gourevitch, Tullio Gregory, Bernard Guenée, Alain Guerreau, Anita Guerreau-Jalabert, Pierre Guichard, Dominique Iogna-Prat, Christiane Klapisch-Zuber, Maurice Kriegel, Michel Lauwers, Lester K. Little, Guy Lobrichon, Jean-Michel Mehl, Hélene Millet, Pierre Monnet, Massimo Montanari, Alexander Murray, John North, Otto Gerhard Oexle, Agostino Paravicini Bagliani, iche] Parisse, Michel Pastoureau, Jean-Marie Pesez, Francoise Piponni Marie-Anne Polo de Beaulieu, Marie-Christine Pouchelle, anielle Régnier-Bohler, Jacques Rossiaud, Mario Sanfilippo, Michel So: Bernhard Topfer, André Vauchez, Silvana Vecchio, Jacques Verger, Hanna Zaremska, Monique Zerner, Michel ZinkNOBILIMEA obilimea (si ordinul cavalerilor, legat de ea) reprezinta de aproape cincizeci de \ be una dintre temele favorite ale medievigtilor. Aga cum se intampld adesea ; aceasta disciplina, tema s-a dovedit din ce in ce mai complexa din punctul de edere al problematicii, al metodologici gi al istoriografiei. Punct de plecare gi ghid entru orice cercetare, registrul.intrebarilor s-a imbogitit neincetat ; multe aspecte are fusesera ignorate, de pilda raporturile dintre clasa superioara a societatii gi oastere, universitate, carier&, au intrat acum in centrul atentiei. Sursele s-au ultit $i diversificat, iar critica lor a devenit mai riguroasa ; nimeni nu se gandea, ojumatate de secol in urma, s& descopere ,mormintele privilegiate” ; valorificarea -numitelor libri memoriales (manuscrise unde sunt consemnate in special numele soanelor legate de o comunitate religioasi care vrea sa-i perpetueze memoria) ra considerata imposibila; nu se sinchisea nimeni de Form-, apoi de Gattungs- geschichte, adica de tipologia surselor documentare ; nu se recursese inc la caleu- ator pentru unele cercetari fastidioase. Acum reprezinta subiectul abordat intr-o nultime de lucrari dintre cele mai diverse, fie intr-o maniera aprofundata in studiile ie specialitate, fie din intamplare sau in subsidiar referitor la originile unui prin- pat, la structurile economice ale unei regiuni, la vicisitudinile indurate de un orag te, In aceste conditii, va trebui s4 ne multumim in cazul de fata cu un rapid tur de rizont. Practic, ne vom limita la stabilirea marilor zone si a marilor etape: sudul si nordul, lumea mediteraneana si lumea germanica ; Evul Mediu foarte timpuriu gi secolele care au urmat veacului al XI-lea, perioade pe care germanii le numesc din somoditate Frishmittelalter si héhes und spates Mittelalter. a problema este aceea a originilor: numarul gi diversitatea factorilor, obligatia face distinctie intre cei care vin din trecut gi cei care deformeaza sau golesc ntinut aceastdé mostenire; pentru perioada timpurie, saracie, ambiguitate gi ale documentatiei care, in pofida slabiciunilor ei, scot la lumina structurile Ati Occidentului pe cale de a se naste. tatea despre care vorbim este dominata de o clasA superioara. Ea este prin mai multe substantive gi epitete: optimates, proceres, potentes, ter, nobilis, cu comparative gi superlative (nobiliores, nobilissimi) ce a unor straturi in acest grup, asa-numitele altitudines, cum va spune, Jea, hagiograful autor al lucrarii Vita Wicberti Gemblacensis. Bogatia traduce elementele care stau la baza clasei gi a superioritatii sale. din Praeloquia, Rathier de Lobbes pune in scena ,,un nobil aproape din putere si demnitate, daca le-a avut vreodata, aproape respins pun lacomia gi nobletea”. Bogatia este gi va fi intotdeaunaEVULUI MEDIU OCCIDENTAL 544 DICTIONAR TEMATIC AL ar va vorbi de ricos hombres). Ea permite mai ravnita (Spania Evului et aR viati care te deosebesc de muritorii de eR alee ART oa Tae a fi generos- Dar nu este ee rand, mai ales prin faptu’ 00 rte adeptus est)”, continua Rathier. Exercitiu al »Potentia et Bientale ar fie ea profand sau religioasa : politic&, militara, puterii sau participare la area. ana, fara Indoialé, un mijloe sigur 41 eficace de an Seat sachs ae a te detaga de marea masa. Dar, la fel ca gi averea, a domina, de a te 1e; acesta nu-ti confera nob et intrefin o mentalitate si un comportament. Un nobil cared Re gare al hy sa se sustraga cadrelor de orice fel care ii supun si multrebuie Bale Here oni Be cBbAtoreste in clase lui, Triedturd deosebit de semnifieativ at gainestots in multimea credinciogilor. Nici in viata, nici in Se aepbiil ten i articipa la slujbe jn propria-i capelaé impreuna cu oamenii moarte. Domina parohits Fr ricii, Este inmormAntat pe domeniul lui, intr-un sector i a ana nmo tp enit : sau se Se Tuetiti sau intr-un cimitertum nobilium. Si cand structurile ecle- taattite Ra fi definite si bine stabilite, decanul crestinatatii va prezida la inmor- 4 ji ise fi 14 si s fie ,respins din micul numar al nobililor”. qe eat taxtsle eae 30s un element permanent gi consubstantial grupu- lui: sngele. tea din Evul Mediu foarte timpuriu, se repeta aceeagi Poveste igenere nobilis, nobilibus ortus parentibus. Te nasti ingenuus, »nobil de sange”. Dar ce anume se transmite prin nastere? Consideratia sociala sau statutul juridic? Perpetueaza ea 0 aristocratie sau 0 nobilime, adicé un clan inzestrat cu ivilegii ereditare? De aproape un secol, aceasta intrebare creeaza controverse in yandul medievistilor. Pentru unii, in special francezi in descendenta lui P. Guilhiermoz, apoi mai ales a lui Mare Bloch, ca si pentru majoritatea specialistilor din farile mediteraneene, ,nobletea ramane 0 necunoscuta” inainte de anul 1000. Pentru majoritatea erudifilor din regiunile nordice, adevarata nobilime a existat inca de la originile Evului Mediu sau s-a constituit in timpul perioadei france plecand de la un strat superior al societatii care s-a transformat progresiv in nobilime de sange. Documentele sunt atat de explicite incat Marc Bloch a recunoscut ca ,e foarte probabil ca din acel moment [inainte de anul 1000], cu riscul unei usoare (!) simpli- ficdri a terminologiei, s& vorbim de o clasa sociala nobila si poate, mai ales, de un mod de viata nobil”. Mult mai aproape de noi, Georges Duby a sustinut, spre deosebire de Guilhiermoz gi de multi alti, cA nobilimea nu provenea din ordinul cavaleresc. Aceast& dilema social sau juridica antreneaza o a doua, referitoare la elementele care compuneau acea nobilitas gi la leagdnul ei: Roma sau Germania? Pentru Sudul puternic romanizat de timpuriu, ne gandim la o mostenire a Antichitafii clasice. ,Marilor invazii” le-au supravietuit foarte multe lucruri, mai ales in ceea ce priveste conceptele si institutiile: notiunea de stat, de autoritate publica, de ceta- fean, principiu bazat pe obarsie, pe exercitarea unor inalte slujbe oficiale gi pe ee eerdnt cemareren: In aceste domenii ca gi in multe altele cercetatorii eet ficnania A n pneriee Romei. Dar aceasté perspectiva este oare valabila Pegativ,"Nobilimea Pa teritoriile cucerite de ea? Va trebui si raspundem acele timpuri gi locuri, de onl aici prin faptul ca se bucura de libertas, adica, in acesteia de a dispune de ea pene oricdrei persoane particulare, de falls: sigur sustinuta de dlotitierdals §1 gi de bunurile ei, de abilitatea de a judeca, in He porunci'gi dea interzixe suk me @ unui numar de vasali, cat sia dreptului ts posesiunea unei mogii, i eee pedepsei, drept care tine de obargie a al VI-lea si chiar mai Aes Usi, contrastul nu este absolut. Incepand cu seco! wl elementele ce com me, aristocratiile celor doua societafi s-au apropiat, apo! puneau nobilitas s-au amestecat, in diferite doze, in nord $i sud =NOBILIMEA 545 pare care se pune in legatur: . ta inte a statutului, a sattinal Sean modul de transmitere iio principal pAn& la cresterea rolului ordimlul eavelonsn Geta jegat de practica endogamiei, a fost putin studiat pana in Bee eas p asc ije Lotharingiel $1 Paere ae , exceptand cazu- Balog nobiles eat Tether tarde inchidere. Chiar din punct A jn numeroasd. O dat cu aliantele consangvine Ba eect aie Resadice generatie, °& naste indivizi degenerati de care se dezice, mai ales trimi andi ie Sanaetini precum cea de la Ardres unde, pe la rileetifsteptulel sie laa) va gisi o yturma diforma” de ,gchiopi, paralitici, chiori, orbi, Beet ittiate obili prin ey 3 aoe nu are politica familiala. Ba indura revolte care isc prost si pierde multi oameni in razboaicle private gi in vendete. Astfel se multe goluri in randurile ei. Casatoriile fetelor si ale vaduvelor nobile cu nu apartin grupului lor, aga-numitele nuptiae impares (,nunta inegale”), i rare decdt ne-am putea inchipui, nu le pot umple nici pe departe. Acesta ; momentul in care intervine regalitatea. egalitate si nobilime, raporturile au cunoscut destule variatii. intr-o prima le se caracterizeazi indeosebi prin ignorant, mai ales in Nord. Nobili nu au n politic; ei nu cauta si participe la conducere, gi cu atat mai putin sa 0 eze; sunt guvernati de interese personale si actioneaz pas cu pas, in functie ejurari. in plus, nu-gi coordoneaza actiunile, nu se pun de acord gi nici nu se Inspirati de modelul Romei, Carolingienii creeaza o punte intre ei $i nobilii i gi straini, in principal austrasieni, de vitd veche sau noua. Ei intretin familiale cu cei puternici, pe care gi-i alatura, conferindu-le diferite functii jale, honores : functii comitale, ai cdror ‘titulari formeaza o ,nobilime imperiala” or proveni principii teritoriali ai Franciei si mai tarziu aga-numitii capitanei ei ; misiuni fara indoiala mai putin prestigioase pentru vassi dominici (,vasali ipelui”), stramosgii celor numiti milites. Intr-un cuvant, Carolingienii transcend flimea de sange gi 0 insotesc cu una dobandita in serviciul principelui. Eile pun, t én serviciul lor. Astfel, isi limiteaza propria putere gi d cum consilio. Dar isi asigura gi un sprijin necesar. Far& optimates nu exista e. Siinvers. Egecul Carolingienilor nu ruineaza aceasta politica interna”. Saxonii , si dupa ei fiecare dinastie care accede la tron. Aceasta se inconjoara de 0 ilime in care se regasesc credinciogii familiei regale stinse sau indepartate si proveniti din familia’ sa. ; Trees J i existé o forja care atrage sau ingrijoreaza nobilimea : Biserica. In zorii Mediu, aceasta se afl in mainile mostenitorilor Romei, care ti modeleaza |: puterea magistratului antic este gi aceea a pastorului, Ei o guverneaza. In exemplu, familiile senatoriale dispun de episcopate si, sub Merovingieni, 18 gi sanctitas colaboreaz’ foarte strans. Carol Martel si descendentii sai ip St i P iscopatelor gi @ abatiilor prin desemnarea in fruntea Beencizere’ & episcor: ei decenii ale secolului al IX-lea, mari nobili din Austrasia. '" primele tr le v nobili se sprijina pe jerarhia religioasa pentru a incerca s& controleze acelasi timp, manistirile de femei din Saxa aduna fete provenite din ocratiei Intre aceasta si Bisericd exist’ acum contacte foarte stranse. n&, in original (n.tr.).EVULUI MEDIU OCCIDENTAL 546 DICTIONAR TEMATIC AL Evolutie oe. ‘taantlnedi devin mai bogate gi mai precise. Ele reflecta o Incepand cu anul COO ae structura gi in raporturile ei cu celelalte forte evolufie fa statith! Mraivales de diviserea autoritAii publice gi de dezvoltares sociale, determinate economiei of a numit ,egecul Carolingienilor”, disparitia Imediat dupa ceea aua agravat gia accelerat — 0 faramitare a puterii, avand regalitatii a declangat — & ru nobilime aparitia senioriei comune”. Erudifii nu drept consecinta Ean despre ceea ce s-a intamplat cu bannum (drept de au contenit aeauavabaite ‘sub amenintarea pedepsei): apanaj al celor numiti genere a porunei si de i manica, concesionare din partea suveranului lipsit de credin- weiss Tee Ort Fapt eck acesta se afirma sau ajunge in mAinile aristocratiei Taree Niiebli Evului Mediu sau ai Timpurilor moderne numeau ,senio- si So “justitiar’” pentru c& dreptul de a porunci este asociat cu inalta rie ina : justitie. Simultan, dezvoltai ce F.L. Gansh rea economiei incepand cu pea al Nae te peer nhieg ia si cu cel de-al XI-lea pretutindeni in Occident permite celor cre Peeieas creptal de a porunci sa-I valorifice. Ei cer astfel prestatii, munca, apoi, cand moneda incepe s4 circule mai intens, chiar si la tara, generalizeaza sau introduc redeventele in bani al cdror prototip este reprezentat de bir. Or, ei impun aceste sarcini tuturor celor numiti homines, adic&t tuturor oamenilor care nu sunt nici serbi, nici burghezi. Apare astfel un clivaj intre cei supusi acelor consuetudines gi nobiles care se bucura de ele. Dacé pana acum nu li s-a recunoscut decat o anumita superioritate sociala, acestia se vor distinge sau se vor defini de acum fnainte prin proprietatea si uzul drepturilor comune; sau, dac& ii consideram deja inzestrati cu un statut juridic, el se amplificd, se accentueaza si se manifesta mai limpede ca niciodata. Ascensiune sociala Aceste fenomene actioneaza preferential asupra compozitiei si structurii clasei sociale, mai ales pentru ca ele promoveaza ordinul cavalerilor. Vom incerca aici s& rezumam in cateva randuri originile, dar si factorii si etapele ascensiunii sale. meepand cu secolul al X-lea, ambitiile si rivalitatile alimentate de disparitia puterii, aducatoare de nesiguranta gi de necazuri, constrang regii, principii si seniorii sa se inconjoare de ministeriales, care s4-i sfatuiasca in treburile casnice, politice, admi- istrative sau militare, gi mai ales de milices, de luptatori calare care le stau alaturi si a cror avere ei o consolideaza sau chiar o creeaza. Acestia sunt instalati de cdtre i in feude centrate pe o locuinta fortificaté sau se instaleazi singuri pe o movila ori ntr-un donjon inaltat pe domeniile lor. Atavism lasat mostenire de Antichitatea gana Evului Mediu timpuriu, cultul puterii, gustul pentru arme gi pentru lupta jalorizeazé acesti razboinici ale cdror fapte de vitejie sunt glorificate in literatura. siserica nu le condamna violenta, ci o stavileste, 0 canalizeaza, apoi 0 recupereazA io sacralizeaza. Ea binecuvanteaza spada gi se roagd la Domnul sa-si ,,intinda supra acesteia dreapta Maiestatii Sale, ca sa fie aparare gi ocrotire a bisericilor, vaduvelor, aorfanilor, a tuturor slujitorilor lui Dumnezeu impotriva rautatii paga- llor gi a fricii, groazei $i spaimei provocate de alti oameni rai”. Ea ii impune walerului 0 conduita, ii prescrie ,s4 asculte de seniorul lui, si-si dea chiar viata entru a-I scdpa din primejdie, s4 nu se lupte pentru prada de razboi, s4 se bataNOBILIMEA aie moarte pentru binele comun, acii, vaduvele gi orfanii si sa pana 1a 8A se opund schismaticilor gi ereticilor, si ere sar 0 nu-i inealce niciodata jurimantul”, Si t snresten into eeremonie eu valoare sacramentalé. Cavaleri RWine asthe asemenea stralucire fi Ar Tag asa-numitelor conswetudines comune consi- ferate indecentes et contra ordinem militarem, doborand una dintre barierele ee aparau nobilimea. Ceremonia le confera chiar mai multa maretie decat obargia. in secolul al XIILlea, listele de martori din regiunea Namur plaseaza milites inaintea acelor nobiles care nu primisera palma dupa ceafa', intr-o regiune vecina, Hainaut, niles tiintrec pe nobilis mult mai devreme, pe la sfargitul secolului al XIL-lea sau in primele trei decenii ale secolului al XIII-lea; carta penala de la 1200 nu mai privilegiazd doar nobilii, ci si pe milites si pe urmagii lor in varst de pana in douazeci si cinci de ani, fara sa {ind cont de originea lor; in anul 1214, contele ‘yezerva veniturile colegialei de la Mons fiicelor legitime ale cavalerilor ; traducerea 75 a cartei din Valenciennes inlocuieste latinescul nobilis prin ,cavaler”. m vorbi oare in acest caz de o fuziune intre nobilii de vita veche si cavaleri? a si nu. Dac& exist fuziune, ea este mai mult sau mai putin rapida, mai mult sau afin completa in functie de regiuni, de epoci si de punctul de vedere adoptat — social ori politic. Unele diferente dispar, altele se adancesc, mai putin unde, fara indoiala, dar reale. Aceasta jonctiune s-a operat mai devreme in mpregnate de romanitate. In jurul anului 1000, investirea a reunit nobilimea ; este pregatita sau insotita de construirea unui castel, de ob{inerea inaltei incununata pe cat posibil de cdsAtoria cu o doamnd apartinand nobilimii e. In Nordul care n-a uitat ideologia lumii germanice i care a pastrat un puternic al ierarhiei si al treptelor ei, generes nobiles au rezistat mai np in fata invaziei celor numiti milites. if Ite dintre familiile vechi au disparut; aproape o treime dintre ele dispar ol in Lorena si in estul Elvetiei; acolo, ca de altfel peste tot unde s-au sAminte complete, in Baden sau in Westphalia, migcarea a continuat sau at amploare de-a lungul timpului. $i totusi, este vorba de familii care se ‘mai corect, de unele care decad? Aceasta intrebare este obligatorie atunci rim cu scrupulozitate evolutia prin intermediul actelor ce consemneaza succesorale si donatii caritabile, timp de mai multe generatii si la nivelul amurilor, Oare aceste familii nu continua sa se perpetueze chiar in condi- e nu mai posedau nici privilegii, nici domeniu gi renuntau la o investire isitoare ? Am putea atunci sa ne intrebaim ce s-a intamplat cu ele, pentru e singe nobil. Au disparut Ce cu Ce sau membrii lor sunt cei ificati pri logismul de ,gentilomi 3 PGs iate inss, secundate de altele tinere si dinamice care se chiver- organizeaza dupa modelul ,princiar”. K. Schmid le-a ecdennek seats: Familiala: an& atunci numeroase §1 neputincioase, astfel d ae Le acegtia 54 se poata sustine reciproc, igi exclud ru ae ae i ntru a limita partajele succesorale, isi cas&toresc ee pacrifica aaa a 24 membrii intr-un castel, intr-un nume, intr-o ipppieli :t5) BE en te Verherrschaftlichung (,seniorizare”). Fon- ie fn epee tra tir gau comunitati de canonici pe care le Me oe ca traseaz genealogia. Prin toate acestea, ele devin lor. ; ial superior, mandru de indeni in Occident un strat soci: 1 any ( Sete bogatii, aliante, cu un rol public pe care-] exercita si de investitura viitorul cavaler incasa 0 palma dupa ceafa din partea je in’548 DICTIONAR TEMATIC AL EVULUT MEDIU OCCIDENTAL ste slab, iar dacé este puternic, in slujba lui, Exemple: Cadolingii din Toscana, in secolele XL-XII, apropiatii lui Henrie I al i i gi ine necunoscuta, doudzeci gi un Sh treizeci gi unu, gapte sunt de origine necumose® ‘ hs RPGR . H nei, numai doi provin din neamuri bune, iar bucura de privilegii politice gi/sau juridice gi de simpla nobilime cavalereasca. In imperiu, incipes 4 varful unei piramide e: afodate de Frederic Barbarossa, aga-numitul Boa eames icofuiar oes Eut) formeaza in secolul al XIII-lea un colegiu ale cArui porti sunt deschise doar de catre suveran gi-gi aroga, in ea al XV-lea, monopolul alegerii acestuia. In regatul Frantei, ca de altfel in mul OD efor in secolul al XIII-lea se desprind si pairii care se judecd intre ei. Titlurile aduc Presti- giu: principes de Limousin sau de Toulousain, apol barones. Catalonia secolului al XIV-lea cunoaste un singur ordin nobiliar, dar il imparte in nobleza gi caballeros, doncelos (,domnisgori”) $i hombres de la paraje (,oameni ai locului Dy. in timp ce statutele universitare din Sud disting printre studenti acel magn? nobiles sau filii baronum de cei ex militari genere. _ sib i la egalonul inferior exista o identitate fundamentala in drepturi gi in grade de consideratie sociala. Prin nastere, membrii acestei paturi se sustrag indatoririlor senioriale, se considera pairi, privilegiu pe care il transmit gi descendentilor lor. Se pare ca din secolul al XIlII-lea se introduce un nou element, insuficient studiat si inc si mai putin explicat: statutul se perpetueaza prin barbati, fara indoiala si pentru ca ordinul cavalerilor este rezervat r4zboinicilor. Acestia sunt numiti de acum inainte, in franceza, messires, ca preotii. Dar nu tofi au acces la anumite comunitati de canonici si m4nastiri, mai ales de femei; aceste institufii nu-i primesce decat pe aceia ai cdror stramosi au fost nobili de dou4, trei sau chiar patru generatii fara exceptie — semn al strictei ierarhii care se va preciza la sfargitul Evului Mediu si pe care o vom regasi mai tarziu. Si-acum si evocim o trasatura originala a unor regiuni: investirea nu are decat o valabilitate temporara, de obicei pana la a saptea spifa, la care dreptul canonic limiteaza gradul de rudenie, si actioneaza deopotriva prin barbati sau femei, precum acei urijgeborenen (,nascuti liberi”) din Tarile de Jos sau lignagers din Luxemburg. In sfargit, in jurul nobilimii, dar in afara ei, graviteaza proprietari de alodii, oameni de feuda gi toti cei care pot participa calare la batalii. in defavoarea suveranului, daca acesta e! provin din anturajul regelui sau al regi unul din dinastie). Acest strat social se de o consideratie sociala care fl izoleazi Extindere gi aliante Din momentul in care clasa cavalerilor a fuzionat cu cea a nobili i urma nu mai este atat de inchisa ca inainte. Investirea permite mca eran abe, pe cerreme sau mai tarziu, principele a reusit s&-gi rezerve privilegiul de fin Weaian fra cued ceafa. In imperiu, pacea din 1152 gi constitutiile de la Melfi ec on sine! is clasa cavalerilor’ . Supravietuirea sau reinvierea regalitatii gi a es Eee indeosebi de introducerea procedurii penale, prin elabo- Rehiial saan pase yajune! liste de prerogative regale gi prin infiinjarea unui Ripe Parsi. Conform ae ae notabile pentru destinul aristocratiei din Evul soil ae aha Ae itiei, cheile ce deschid portile cavaleriei le detine suve- Beanal in vroghtces ute € 0 parte, armand cavalerul, ceremonie pe care in mod Ramil, fe'cl chiro 0 incununeaza oferirea drepturilor depline asupra unui eetetaibactru: pe de pemat, gi, daca se iveste ocazia, cisatoria cu o doamna de Se ainpdalitate, Cele oH 4 parte, eliberand inscrisuri de noblete, aceasta fiind o ei.877 in revist lintai cunoscute in imperiu dateaza din 1356. Au fost numa- Bistrele Tezaurului de carte, intre 1290 si 1483. lata doua mijloace : esNOBILIMEA . 549 atineri nobilimea, de a umple golurile gi mai ales de a im ‘ de Tol gh competenti. Statu, care-siintinde influenta tare cai oa ai multa nevoie de ajutoare sigure. Sarcinile pe care gi le asuma necesita i, in special jurigti, care preceda nobilimea ,de robs” despre care vorn ort toni tarziu. Bl atrage sau recompenseaza si altfol. in conditiile in care vasalitatea imane activa gi eficace §i in secolul al XV-lea pe teritoriile burgunde, statul oferd o feudd — erudifii gregesc opundnd metodele de conducere de la sfargitul Evului Mediu celor de la inceputul Timpurilor moderne. E] creeaz ordine cavaleresti din ce in ce mal onorifice, inzestrate ins cu 0 misiune politicd de importanta capitala : Lana de aur” este emblema celei mai inalte societati, iar cei care o poartd formeaza » mul consili princiar. Nobilimea nu se las& totugi pretutindeni gi intotdeauna prinsé in cursé, fascinata de curte si de intrigile ei, apoi de carierele politice gi administrative. Regalitatea poate fi gi slaba. in Catalonia, vechea aristocratie igi atinge apogeul puterii in rima jumatate a secolului al XIV-lea. Din 1272 gi pana in 1461, conflictele intre arii nobili gi Coroana au loc unele dupa altele ; din fericire pentru aceasta, nobilii conving in final de necesitatea unei puteri autoritare. 0 alta putere traditionala, de altfel primul ordin din societate, este Biserica: ea ne mai mult sau mai putin asociata cu aristocratia prin reprezentantii sai. iscopii sunt alesi din randurile aristocratiei mai ales in imperiu, unde acordul de , Worms a incredintat alegerea lor consiliului de canonici al catedralei si, prin ei, ‘marilor nobili. laté acum un caz, cel al oragului Lidge : in secolele XI-XV, din patruzeci de prelati, douazeci si doi provin din familii de con{i, zece apartin cu siguranta nobilimii, iar patru probabil aceleiasi clase, patru fiind de origine necunoscuta. Lucrul este valabil si pentru magistratii catedralei ; nu intalneai fiu de cavaler decat printre decani: doar patru din patruzeci si unu dupa 1350. in Anglia gi in Franta, cifrele scad cu 50%. Episcopii intervin activ in viata publica ; multi dintre ei sunt consilieri si delegati ai principelui, toti fiind oameni de legatura intre cler si nobilime, Neindoielnic, cAlugarii au propovaduit indelung retragerea din lume si au chemat ‘cavalerii la conversio. Dar un studiu mai atent plecand de la genealogii stabileste ca aristocrafia a contribuit foarte mult la succesul manastirilor de la Cluny 1 Citeaux. Tar cruciadele au demonstrat nevoia de bellatores. Schema tripartita a societatii orbeste de altfel nu despre nobiles, ci despre milites. In dioceza Lausanne, in 1240, ql anonici sunt nobili, iar 21% provin din familii cavaleresti sau citadine. ii: patriciatul (german! 1 numesc, mai corect, meliorat) oraselor inflori- are a imitat inca de timpuriu statutul gi conduita nobilimii. Aceasta din urma a '84-si impuna insd 0 anumit atitudine fata de orage. In general, capii vechilor ilii, chiar gi in Italia, au refuzat in general sa-gi paraseascd pamAnturile si Ceilalfi s-au indreptat spre marile aglomeratii pentru a obtine o functie gi, cu deosebire in Sud, pentru a se imbogati din afaceri. Astfel s-a definit irziu gi partial conceptul de declangare. in secolul al XV-lea, munca agricola fri, faptul dea produce gi de a face negot exclud pe oricine din randurile ‘mediu cu care pactizeazé aceasta : intelectuali Nobilimea a putut, in mn ostila studiilor. Ins&, pentru a-s1 pastra influenta asupra statului oie de oameni intelepti, ea a trebuit s& accepte c& doctores erau tae et honestae §i sa permité intrarea in randurile ei a universitarilor maestrilor din universitati. In Danemarca, de exemplu, in secolul -a trimis tinerele vlastare s& se formeze la Paris gi in alte locuri. nobilimea de roba. O noua specializare: o data cu aparitia cresti- se separase de sabie; in pragul Timpurilor moderne, la fel s-a a de magistrat.EVULUI MEDIU OCCIDENTAL 550 DICTIONAR TEMATIC AL Criza Evului Mediu tarziu h i i iu, nobilimea este o clas diversificata sj Wiis As Gaul yi gaa lS ore omogen? Vechimea, privilegiil., etivitates evarwas prottiaill cu partea lui de subiectivitate au dus la diversificarea ei. Totugi, dincolo de rangurile si de opozitiile ei, nobilimea vaca ‘trasaturi comune : independent fafa de structurile care incadreaza restul nee atiei $i fata de sarcinile care apas& asupra acesteia, participare la viata publica, practicarea meseriei armelor cdlare in fruntea unei trupe, proprietate funciara, transmitere ereditara a statutului. Ea combina totodata diverse ocazii de intlnire: in curtile de justitie si in turnirurile ce debuteazi in secolul al XlI-lea si iau avant in cel de-al XIII-lea. Aceast clas social impune un mod de viata care singularizeaza : o locuintaé cu un anumit caracter militar, un mobilier din materiale, cu forme si culori originale, vegminte scumpe, funeralii solemne, morminte monumentale, toate elementele ,civilizatiei materiale” care sunt ilustrate de arta gi prezentate cu lux de amanunte in testamente. Una peste alta, stabilitatea este dublata de migcare. Fara indoiala ci migcarea se amplificd si se accelereazd o data cu ceea ce majoritatea medievistilor numese ,criza Evului Mediu tarziu”. Expresia este vagi si ambigua. Printre alte distinctii, ea o impune intai de toate pe aceea dintre snobili” si ,nobilime”. Dificult&ti de tot felul asalteaz& familiile traditionale. Cele mai grave sunt de ordin economic si financiar. Scdderea populatiei provoacd abandonuri de pamAnturi gi o evolutie divergenta a preturilor produselor cerealiere, pe de o parte, a mAinii de lucru si a materialelor de exploatare agricola ~ Wiistungen $i Preisschere, pe de alta parte, a cdror actiune a fost extinsi prea repede la intregul Occident, deoarece ele au afectat destul de putin regiunile. Scdderea arendelor si inmultirea restantelor la plata lor reduc veniturile funciare. Statul, ca si comunitatile urbane gi chiar rurale mai organizate diminueaz4 randamentul privilegiilor comune. Chel- tuielile — somptuoase gi adesea somptuare’ - cresc pentru a putea face fata obliga- fiilor clasei, pentru fortificatii si armament, in viata cotidiana, pentru sdrbatorile si funeraliile deja amintite. Acest dezechilibru al bugetelor, adesea sporit de absenta unei politici familiale si succesorale, antreneaz& imprumuturi, negocieri si vanzari, In aceasta perioada mai tulbure, nobilimea, cu unele exceptii precum in regiunea Basse-Auvergne, se dovedeste incapabila si-si mai asume misiunea de protectie care-i justificase privilegiile, pretentiile si consideratia. Inlocuirea prin operatii imobiliare a vechilor neamuri cu unele straine de acele locuri slabeste, ba chiar suprima atasamentul oamenilor fata de seniorul local. Razboiul, unde cavalerii igi pastreaza intaietatea tacticd si turnirurile, necesita multi combatanti A fe, o mare parte a caselor nobiliare, poate ch jori ea raat fi 1 » Pi chiar majoritatea lor, decad si, cel putin in ceea ce priveste textele, dispar. Altele se mentin, chiar daca aband ‘ ‘A satel pentru orasge gi cariera militara pentru negot. Unele igi lid mhiak*penitia, in special cele precum Croy, Na: i Ab ai Pepe ark Ree Tem acre: rat tn Baa itirs di zi ssau si Horne din Tarile de Jos burgunde; ele au inalte. Simultan si in pckaiave domeniile celor mai slabe si si-au asigurat functii batalii favorizeaza Riera ecaia pane epeeaearile Be semua eg Si totugi, nobilimea nu a autent oamenilor inteligenti, muncitori, ambitiosi. schimbari radicale. Cel putin nu in ceea ce pene a Pati int diversificd domeniul de actiune, permitand mai mult in unele regiuni, se an, a indurile ei al universitarilor gi in special al jurigtilor. a gajeaza in afaceri; in altele — se inchide in fata acestora, 0 Ee De la lex sumptuaria, legi care, in Antichitatea romana, sanctionau cheltuielile excesive (n.tr.).NOBILIMEA 81 _ sastreazi vocatia militara gi ambitiile politice. Nici comportamentul ei n ie difid nobilimea acorda probabil mai mult interes pavddely dar in cealagh ets igi afiseaza ca $1 10 trecut superioritatea material i morala. Numarul membrilor ai concurenta parvenitilor ° determina sd elaboreze sau sa pregateasca un cod din ern ce mai detaliat care multiplica regulile gi treptele ierarhice gi care va actiona jin qimpurile moderne — titluri, coroana heraldica etc. -, dar igi apara perfect statutul gi reugeste sd se sustraga mereu legilor ce incorseteaza restul populatiei. principalele familii reugesc chiar s4 nu se integreze pe deplin in statul suveran; entru a scipa de principi, depusesera jurémant de vasalitate fata de mai multi 6 Hata; acum ele depasesc frontierele si devin internationale, cum sunt gi astazi. In concluzie : nici o ruptura sau revolutie, ci doar adaptari la circumstante $i conjucturi. Léopold Génicat Trimiteri Cavaleria * Curtea * Feudalitatea * Imperiul + Regele * Senioria * Statul bliografie orientativd srhero, Abilio, L/aristocrazia nelle societi francese del medioevo, Bologna, 1987. hélemy, Dominique, Les Deux Ages de la Seigneurie banale. Coucy (XI-XIII" siecle), Paris, 1984. astelnuovo, Enrico, L’aristocrazie del Vaud fino alla conquista sabauda (inizio XI’-meta XIII’ secolo), Torino, 1990. elles, Raymond, Société politique, noblesse et couronne sous Jean le Bon et Charles V, Paris, 1982 ontamine, Philippe (coord.), La Noblesse au Moyen Age, Paris, 1976. orowski, A. (coord.), The Polish Nobility in the Middle Ages. Anthologies, Breslau, 1984. ot, Léopold, La Noblesse dans l’Occident médiéval, Londra, 1982. Marie-Claude, La Noblesse dans le royaume de Castille. Etude sur les structures “sociales en Estrémadure de 1454 a 1516, Paris, 1979. 60, José, Ricos hombres, infangoes e cavaleiros. A nobleza medieval portuguesa nos “seculos XI e XII, Lisabona, 1982. Blisabeth, ,Age et pouvoir dans la noblesse danoise (vers 1360-vers 1570)”, des savants, 1988, pp. 119-154. 1, Roger, Adel im Wandel. Hine Untersuchung zur sozialen Situation des izerischen Adels um 1300, Gottingen, 1979. Chiese, strade et fortezze nell’Italia medievale, Roma, 1991. Heinz, ,Btat de la recherche sur la noblesse allemande au bas Moyen Age gisele)", Bulletin d’information de la Mission historique francaise en 6, 1988 si nr. 18, 1989. _(coord.), Hssay: of Medieval Scotland, Edinborough, 1988. , Die westliche Kirche von 10. bis zum frithen 12. Jahrhundert (Die rer Geschichte. Ein Handbuch), Gottingen, 1988. hultur des Spatmittelalters. Internationaler Kongerss an der Donau |, 1982. rs vaties (France, Angleterre, Hosse), XI'-XVIII' siécle, Paris, 1989. ture dei ceti dominanti nel medioevo: archesi, conti e visconti nel ¢. IX-XII), Roma, 1988.