LACKBERG [ehvbahceyeb eet | de ingeriAveau de gand si iasi din perioada asta dureroasi prin renovarea casei. Niciunul dintre ei nu era convins c&-i un plan bun, dar era singurul care le trecuse prin minte. Asta, sau s& se intinda pe jos si sa piara incet. Ebba trecu rascheta peste peretii casei. Vopseaua se cura usor. Incepea si se decojeasca in unele locuri, asa c& nu trebuia decat si-i dea o mana de ajutor. Era iulie si soarele incdlzea atat de tare, incat bretonul i se lipise de fruntea care ii strilucea de sudoare, iar brafele ii zvac- neau de durere. Era a treia zi de racait i executat aceleasi misc&ri monotone, sus, jos, sus, jos. Dar Ebba nu se ferea de durerea fizicd, dimpotriva. Cand aceasta se intefea, cea din sufletul ei amorfea pentru un timp. Se intoarse si il privi pe Marten, care stiitea pe ga- zonul din fata casei si tdia niste scanduri cu fierastraul. Probabil ci-si diduse seama c& e privit, pentru ci inal capul si o saluta ridicand mana, de parca ar fi fost un cunoscut de pe strada. Ebba ridici mana si ea, schifand acelasi gest stangaci.8 Camilla Lackberg Desi trecuse mai bine de o jumitate de an de cand viata lor fusese distrus’, nici acum nu prea stiau cum s& se comporte unul cu celalalt. in fiecare seara, la cul- care, isi intorceau unul altuia spatele in patul dublu, ingroziti ci o atingere involuntara ar putea declansa ceva incontrolabil. Era ca si cand durerea i-ar fi coplesit intr-atat, incat nu mai aveau loc pentru altceva in suflet. Nici pentru dragoste, nici pentru cildur%, nici pentru compitimire. Sentimentul de vinovatie atarna greu si nerostit dea- supra lor. Ar fi fost mai usor daca Lar fi putut defini si de- cide unde s&-1 plaseze. Dar acesta se misca in voie printre ei, metamorfozandu-se si intensificandu-se, atacandu-i tot timpul din directii neasteptate. Ebba continu’ s& rascheteze. Sub mainile ei, vop- seaua alba cadea in foite mari, dezvaluind lemnul de dedesubt, Femeia mangaie scandurile cu palma libera. Casa avea un suflet al ei, lucru pe care nu-I mai simtise nictieri. Casuja din Goteborg pe care 0 cumparase cu Marten era aproape noua. Pe vremea aceea se bucurau mult c& totul strilucea si prea complet neatins. Acum, noutatea era doar o amintire, o urma a ceea ce fusese candva, iar casa aceasta batrand i se potrivea mai bine, cu toate crapiturile si neajunsurile ei. Se recunostea pe sine in acoperisul géurit, prin care ploua in cas%, in boilerul care pornea doar daca ii trigea un sut si in ferestrele prost izolate, din cauza cirora nu puteau s& aprinda lumanari pe pervaz. Ploua, iar vantul suiera si in sufletul ei. Luma- nirile pe care incerca si le aprinda se stingeau imediat din cauza curentului. Poate ca sufletul ei avea si se intremeze aici, pe in- sula Vald. De locul acesta n-o lega nicio amintire si, cu Fauritoarea de ingeri toate astea, era ca si cind ea si insula s-ar fi recunoscut imediat. Val6 se afla la o azvarliturd de bat de Fjallbacka. Dacd se ducea pan’ la capatul pontonului, vedea oraselul mic de pe coast intinzéndu-se in fafa ei, pe celilalt mal, Csufele albe si mici si ad&posturile rosii pentru barci se inlinfuiau sub poalele stancilor abrupte, ca un sirag de méirgele. Ebbei i se pAreau atat de frumoase incat i se strangea inima cand le vedea. Sudoarea i se prelingea pe frunte si ochii parc’ ii ar- deau. Se sterse cu tricoul si se uitd spre soare. Deasupra ei se roteau pescirusii. Tipetele lor stridente se amestecau cu uruitul barcilor care treceau prin stramtoare. Ebba inchise ochii si se lés& purtat& departe de sunete. Departe de ea insisi, departe de... — Nu vrei s§ lum o pauzi de-o baie? Vocea lui Marten razbatu pani la ea prin fundalul zgomotos si Ebba tresari. Scutur din cap ametit’, apoi fu de acord. — Ba da, cum s& nu, spuse si cobori de pe schel’. __ Costumul de baie era pus la uscat in spatele casei. Ebba arunc de pe ea hainele de muncitor, transpirate, si isi se en din doui piese. Marten fusese in: Pre 's mai rapid si o astepta deja, ne- — Hai, mergem? spuse si o lua inainte pe cirarea ce ducea spre plaji. Insula era destul de mare si nu la fel de pustie pre- cum celelalte insulife din arhipelagul Bohuslin. Poteca era marginita de copaci cu coroand deas& si iarb3 inalt. Ebba iufi pasul. Serpii o inspaimantau si temerile ei fu- sesera confirmate cand, cu cateva zile in urmi, zrise 0 viper’ care se inclzea la soare,‘Camilla Lackberg Panta se inclina domol spre apa si Ebba nu se putu abfine sd nu se intrebe cate sute de picioare de copii ba- tusera cSrarea aceea de-a lungul anilor. Locul se numea si acum ,tabara copiilor’, desi ultima se desfiintase prin anii ‘30. — Fii atent’i pe unde mergi, spuse Marten si arat’ spre cAteva ridacini de copaci iesite la suprafafa. Grija lui ar fi trebuit s-o emofioneze, dar i se parea mai degrab’ sufocant’. Ebba pasi demonstrativ peste ra- @icini. Dup% inc’ vreo cativa metri simfi nisip aspru sub t8lpi. Valurile se izbeau de intinderea nesfarsita a plajei. Ebba arunci prosopul si intré in ap’ fara s& ezite. Un mi- nunchi de alge o mangaie pe picioare si riceala brusci fi tiie respiratia, dar nu peste mult timp reusi in sfarsit s& se bucure de apa ricoritoare. in spatele ei il auzi pe Marten, strigandu-i numele. Prefaicindu-se ci nu-1 aude, continua s& inainteze in larg. Cand nu mai atinse fundul apei, in- cepu si inoate si, dup’ doar cateva brate, ajunse la pluta cea mic&, ancorat’ la doar cateva sute de metri de mal. — Fbbal strigi Marten de pe plaji, dar ea continua s&-1 ignore si apuci pluta. i ‘Avea nevoie de un moment de liniste. Dacd se intin- dea si inchidea ochii, putea si se joace de-a epava, s4-5i imagineze c-a esuat pe marea nemarginit’. Singur’. Para si trebuiasca si ind cont de nimeni. Cineva inota inspre ea. Pluta incepu s& se legene cand se urcd Marten, iar Ebba stranse ochii si mai tare, ca | si mai rimani o vreme in lumea ei. Voia si fie singuré — singura. Nu ca in ultimul timp, cu Marten, cand erau singuri impreun. Apoi deschise ochii, far chef. ” Furitoarea de ingeri Erica statea la masa din camera de zi i in jurul ei pilrea c& a explodat o bomb4 cu juctrii. Masinute, pipusi, tot felul de costume de carnaval, amestecate de-a valma. Casa arita tot timpul asa din cauza copiilor, tofi tret sub patru ani. Dar, ca de obicei, Eric&i ii placea si profite de pusinele clipe de ragaz pe care le avea la dispozitie si si serie, in loc s& fac& ordine. Cand auzi usa de la intrare, ridic& privirea din calcu- lator si il ziti pe birbatul ei. — Salut, ce caufi aici? Nu era vorba ci te duci la Kristina? — N-aim gisit-o acasi pe mama, Bineinfeles, daci n-am Sunat s&-i zic, spuse Patrik si igi aruncd din picioare pa- pucii de plaji. — Chiar trebuie s& porti oribilitiile alea? $i mai si con- duci cu ei? Erica arti spre inciilfarile urate care, pe deasupra, mai erau si verde-fosforescent. Sora ei, Anna, ii diruise Papucii in glum’ lui Patrik, doar cX acum acesta refuza si-i mai scoat% din picioare. Patrik se apropie de ea si o sarut’. — De ce, dacd arata bine, spuse el si se duse spre buct- Nirie. Apropo, au reusit s{ dea de tine cei de la editura? Cred c& erau porniti rau, din moment ce m-au sunat si pe mine. Nor s& stie dacd pot si ajung la targul de carte de anul asta, cum le-am promis. Num sates, P ai cA nu prea pot s& —Bineinteles c-o si te duci. Am eu griji de copii in week- endul ala, oricum, doar stii c-am aranjat deja la serviciu. — Mulfumese, spuse Erica si in sinea ei aproape ci se sup%ra pe ea instsi pentru cA se simfea atat de indatorat’i fats de soful ei.Camilla Lackberg Ea de cfte ori nu-l ajutase cand il chemau la sectie in ultima secundi, sau cand weekendurile, sirbatorile sau serile le erau distruse din cauzi c& el era politist, iar un politist trebuia sa se prezinte la datorie indiferent c& era liber sau nu? fl iubea pe Patrik mai mult decat orice, dar uneori i se parea c& soyului ei mu-i prea pasa ci ea rezolva toate treburile legate de casa si copii. Doar si ea avea cariera ei si inc’ una cat se poate de reusita. Oamenii {i spuneau, de multe ori, cat de minu- nat trebuie si fie ci putea tri din scris. Ca putea s4-si administreze singur& timpul si c& era propriul et sef. Erica se enerva de fiecare dat& pentru ci, desi isi iubea mult profesia $i isi didea seama ci era intr-adevar noro- coasi, realitatea era complet diferita. Ea n-ar fi asociat niciodati libertatea cu profesia de scriitor. Dimpotriva, proiectul unei c&rti fi manca tot timpul si-i ocupa toate gandurile, sapte zile pe siptiman’. Cateodat’, chiar fi invidia pe cei care se duceau la serviciu, st&iteau opt ore acolo, apoi se intorceau acasa la sfarsitul programului. Ea nu putea s& se detaseze niciodat& de ceea ce facea si, odat& cu succesul, era obligat’ s4 onoreze asteptari $i cerinfe care trebuiau impicate cu rolul de mam& a trei copii mici. $i nu prea putea nici si afirme ci munca ei era mai important’ decat cea a lui Patrik. El proteja oamenii, rezolva cazuri si contribuia la bunul mers al societitii, pe cand ea scria doar carfi care erau privite drept divertis- ment. infelegea si accepta faptul ci ea ieyea in pierdere, chiar dac& uneori fi venea si se ridice si si tipe cat 0 fineau puterile. Se ridicd oftand si se duse dup’ barbatul ei in buc&tirie. 2 ouritoarea de ingeri — Ce fac &ia micii, dorm? intrebi Patrik si scoase in- gredientele pentru sendvisul lui preferat: paine crocanta, unt, caviar si cascaval. Erica se infiord cand se gandi c& in clipa urmitoare o sil inmoaie in ciocolat’ cald’. — Da, mare minune. Am reusit si-i bag in pat pe tofi rel deodat’. S-au jucat foarte frumos inainte de mas’, asa ii erau complet terminati. — Ce bine, spuse Patrik si se agezi la masi ca si m&nance, Erica se intoarse in camera de zi cu gandul si m: Serle pufin inainte s& se trezeasc& cei mici. Ore furate. Pentru moment trebuia s4 se mulfumeasc’ si cu atat. Visa c& arde casa, Vincent stitea cu nasul lipit de lin geam, cu ochii ingroziti. In spatele lui, Ebba vedea Miicirile ridicandu-se tot mai mult. Se apropiau de el, ii topeau zulufii blonzi si el tipa fara sa scoat’ vreun sunet. Vola si se arunce spre fereastra si s8-I salveze pe Vincent in fafa fl&cdrilor care amenintau s&-l inghit’. Dar, oricat ir fi incercat, corpul ei refuza si se supuna. Apoi auzi vocea lui Marten, Vocea lui plini de " feprosuri. O ura pentru ci nu il putuse salva pe Vincent, _ Pentru ca sttuse nemiscat’ si se uitase in timp ce el ar- dea de viu in fafa lor. = Ebba! Ebba! Vocea lui ii dadu curajul si incerce iar. Trebuia s& filerge acolo si s8 spargi geamul. Trebuia si... — Ebba, trezeste-te! Cineva o zgaltaia de umeri, incercénd s-o faci si se ‘fidice in capul oaselor. Visul dispéru incet, dar ea ar fi _-Vrut s& se agage de el, si se arunce in flictri si si simt’ B“ Fauritoarea de ingeri Camilla Lickberg In clipa in care ajunse la scari, Marten ,asni pe lang i cu un extinctor in mana. Cobori cate trei trepte o dat jl Ebba privi in urma lui. Exact ca in vis, corpul ei parea el n-o mai ascult&. Membrele refuzau s& se miste. Ebba flimase pe loc neajutorat’, in patru labe, in timp ce fumul fe ingrosa tot mai mult. Tusi din nou, mai mult. Ochii {i Nicrimau tot mai tare si gandul fi zburi la Marten, dar Mravea puterea s&-si facd griji pentru el. Simfi din nou cat de ademenitor ar fi fost s% renunge. SX dispar’, sa scape de durerea care-i sfasia trupul si sufle- I. Incepuse s& vada negru in fafa ochilor si se intinse cu 4, sprijinindu-si capul pe brate, apoi inchise ochii. in ul ei era cald si moale. Somnolenja o coplesi din nou ¢a nu se opuse. Amorfeala nu-i voia riul, ci doar s-o _Tntimpine si s-o intregeasc& din nou. — Ebba! Marten o trase de brat, dar ea se impotrivi. Voia s& _ fie purtatd cat mai departe, spre locul acela frumos si igtit spre care incepuse s& paseasca in vis. in clipa ur- ‘Miitoare ins’, simfi o palm& si obrazul incepu s-o usture. Se ridict zguduit’, privindu-l drept in ochi pe sotul ei. ivirea lui Marten pirea nelinistita si furioasi in acelasi micutul corp al lui Vincent micar pentru o clip, inainte s& moard amandoi. — Trezeste-te! Arde casa! Ebba se trezi brusc. Mirosul de fum ii zgaria narile. Tusi, simfind ci fi arde gatul. Cand ridicd ochii, vizu fumul ce navilea prin usa intredeschis’. — Trebuie si iesim! tips Marten. Tardte-te pe sub dara de fum. Vin si eu imediat. Dar mai intai vreau si vid dack s& sting focul. ist bbs se d&du jos din pat, se impletici si se prabusi pe podea. Simfi imediat, in obraji, cildura degajata podea, Plimanii o usturau tare si era groaznic de obosita. Dar cum si ias& de acolo? ii venea sd se dea batut’ si adoarm’ la loc. inchise ochii si simi cum o amorfealé grea i se rispandeste in tot corpul. O si se odihneasca acolo. © si doarma doar un pic. i — Scoala-te! Trebuie! : Vocea lui Marten o izbi in urechi si Ebba se trezi ameteali. Lui Marten nu-i era niciodat’ fried. Acum 0 cu brafele incordate, ajutand-o si se ridice. Ebba incepu si-si migte mainile si genunchii, fra voi Frica se cuibirise si-n corpul ei. Simfea cum, cu fies respiratie, plimAnii i se umpleau de si mai mult fum, ca © otrav cu actiune lent’. Mai bine murea intoxicat cu decat ars. Gandul c-ar putea si-i ia foc pielea fu de ajuns s-o mobilizeze si s-o convinga si se tarasc& din camer’. Dar, ajuns& afar’, se pierdu imediat. Ar fi trebuit s stie in ce directie se aflau sc&rile, dar avea impresia c& s-a blocat creierul. in fafa ei se intindea o ceata compacta, cenusie. incepu sd se tarasc3 drept inainte, inspaiman. tat, cu gandul ca macar si nu fimana prinsd in capi de fum. p- — Am stins focul. Dar nu putem s& stim induntru, se el. Diidu s-o ridice, dar Ebba se apard. fi ripise singura ibilitate de a se odihni si asta o facu si-si piard& cum- itul si s8-1 izbeasc4 cu pumnii in piept. fi ficea bine si pe de toatd furia si dezamagirea acumulata si lovi cat tu de tare, pan’ cand Marten o prinse de incheieturi, intr-o stransoare de fier, o trase cu forfa spre pieptul . li lipi fata de obrazul lui si o finu aproape. Ebba iiCamilla Lackberg auzi inima bitandu-i repede si sunetul acela monoton 0 fXcu s-i dea lacrimile. $i atunci il 14s& s-o ridice. lar elo Purti in brate pana afar’. Ebba se inmuie 5i fu doborata de toropeali cand simfi aerul rece al noptii. 16 ET Na eerie Fjallbacka, 1908 Sosiserit in zori. Mama se trezise deja cu dia micii, in Wimp ce Dagmar stittea in pat si se bucura de citldura de sub plupundi. Asta pentru cié era copilul adeviirat al mamei si nu nul dintre puii dia de lele de care mai aveau grifa parintit ei. Dagmar era speciala. = Ce se intamplai? strigt tatitl ei dintr-un colt al camerei. $iel, si Dagmar se treziserd din cauza unor bubuituri Iniirittnice in use. = Deschidefi! Polifial Se ptirea ci persoana in cauzit nu mai avea rabdare, pen- ‘ni cli, in clipa urmiitoare, usa se tranti de perete si un bairbat Ii uniformé de poligist dédu buzna in casa. Dagmar se ridicit ingrozitit in pat si incercit st se ascunda ‘ib plapumd. — Poligia? Tatil! ei iesi din bucitiirie si se incheie neindemanatic la funtaloni. Pieptul stu ingust era acoperit ici-colo de cateva ~ five de peir cenusiu. — Stati sci-mi pun ctimasa $i rezolvdm imediat. Trebuie sit "fle o neintelegere. Aici stau doar oameni cinstifi. = $i Helga Svensson? Nu sti aici? intreba politistul.Camilla Laickberg In spatele lui mai asteptau doi biirbati. Erau nevoiti stea lipiti unul de celdilalt pentru cit buciitdria era destul inghesuitd si plind de paturi. Pentru moment, aveau cit copii mici in grifi. — Mii numesc Albert Svensson si Helga e sotia mea, spuse tata, Intre timp apucase si-si pundt o cimasié $i acum steite cu brafele incrucisate pe piept. — $i sofia dumneavoastrt? Unde e? Vocea politistului pretindea un réspuns. Dagmar observa ridul sdipat intre ochii tatélui ei. Ma zicea cit prea iyi flicea griji din nimic. Avea nervii slabi. — Mama e in spate, in gritdinit. Cu dtia micii, spuse D Politistii nu piireau s-0 fi observat pana atunci. — Multumesc, spuse politistul care preluase rolul purttito lui de cuvant $i flicu stanga-mprejur. Tatil ei 0 porni dupa politist. — Nu puteti sit dafi buzna asa, pe nepusti masdi, in cas unor oameni cinstiti. Ne-ati speriat de moarte. Trebuie sit explicati ce se intampl. Chiar acum. Dagmar aruncé plapuma de pe ea, puse picioarele pe podeaua rece a bucittiriei si se ndipusti dupa ei, in ciimasa de noapte. Dar, ajunsit la colgul casei, inmérmuri. Doi dint politisti o fineau de brate pe mama ei. Aceasta incerca sit se impotriveascit. Barbatii rdsuflan greu, striiduindu-se $-0 finds pe loc. Copiii fipau ca din gurit de sarpe si rufele pe ca ‘mama le agiifase la uscat fuseserit srmulse de pe franghie in invéilméiseala luptei. — Mamaaa! strigtt Dagmar $i alergét spre ea. Se aruncié peste picioarele unuia dintre polifisti si il muscit tare de pulpit. Beirbatul fips si-i déidu drumul mamet i, Se riisuci si it trase 0 palmit atat de puternict, incat fetita 8 Féuritoarea de ingeri leu pe spate. Uluitii, Dagmar riimase nemiscatés in iarbi, ol isi mangdie obrazul care-o ustura. Nu mai luase bittaie Ju nimeni in cei opt ani ai ei. Sigur, 0 vizuse pe mama | el cotonogindu-i cénd si cand pe iia micii, dar niciodatt pe Dugmar. Mama n-ar fi ridicat niciodatt mana asupra ei. $i, Wemai de aceea, nu indriiznis = Cum vei permitefi sit dati in fiica mea? $-0 facti nici tatil ei. Mama ii lovi pe beirbati cu piciorul, oarbit de furie. = Asta nu e nimic fatit de ce-ai fticut matale, spuse politistul mcucidere si aver dreptul sé vii perchezitionéim toatd casa. (redeti-mdi c-0 s-0 facem cat se poate de meticulos. Dagmar isi vétzu mama pribusindu-se. Obrazul o ustura cum, iar inima i se zbitea in cosul pieptului. In jurul ei, plil urlau de parcét ar fi fost ziua judecitii. $i poate cié asa ‘plea. Pentru ci, desi Dagmar nu pricepea ce se intamplii, Wpresia de pe chipul mamei ii déidea de ingeles cit lumea et nui pierise.‘uritoarea de ingeri — OK. lau barca si ma due pana acolo. Sun gi-l trezese ji pe Martin. Parca noi doi eram de serviciu azi, sau nu? — Da, voi doi. Bine, ne vedem mai tarziu la sectie. Patrik inchise telefonul gi isi trase pe el un tricou. ~~ Ce s-a intamplat? intreba Erica si se ridic& in capul “paselor __ Pompierii binuiesc c& cineva a provocat un incendiu {i fosta tabard pentru copii. _~ In tabiira de copii? A incercat cineva si-i dea foc? Lirica igi arunc’ piciorul peste marginea patului. Iti promit c3-ti dau detalii mai tarziu, spuse Patrik vimbi. Stiu ci face parte din proiectelul tiu special. Asta da coincidensa stranie. Oare de ce incearca ci 1 sti-i dea foc tocmai acum, dupa intoarcerea Ebbei? Patrik scutura din cap. $tia din proprie experiensi (I lirica isi baga deseori nasul unde nu-i fierbea oala, ci puca entuziasmul si ck trgea de multe ori concluzii lasate. E drept c& uneori avea dreptate, dar de cele mai te ori incurca ifele rau de tot. Annika zicea ca ar putea fi vorba de o tentativa de 1, Deocamdat’ nu stim mai mult. Deci nu-i sigur ci — Patrik, dai tu o fug’ pand la Val? Am primit un aj de urgent’, referitor la un incendiu, s-ar putea s& fie ¢ tentativa de omor. q — Ce? Scuze, n-am auzit. Ce-ai spus? Patrik se diduse deja jos din pat. Lipi telefonul ureche, tinandu-I cu umirul in timp ce-si trigea jean; Arunca o privire buimaca spre ceas. Sapte si un sfert. de o clip’, Patrik se intreba ce cauta Annika la ora aia sectie. — Ziceam ci a fost un incendiu pe insula Val6, s| Annika pe un ton ribditor. Pompierii au fost acolo dimineat’, dar ziceau cA ar fi vorba de o tentativa de omé — Unde pe Val6? Erica se rsuci in pat, langé el. e Nu, dar totusi, replick Erica, E ciudat c& se intampla acum. Chiar nu pot s& vin cu tine? Oricum aveam wind si vorbese putin cu Ebba. fi cine o si aib’ griji de copii, ce zici? Cred ci Maja — Ce se intimpl&? baigui. 1n mic’ si le pregiteasci terciul baietilor. — E de la serviciu. Trebuie si dau o fuga pani la V: sirutii pe Erica pe obraz $i se npusti spre sciri. in sopti Patrik. tele lui ti auzi pe gemeni scotand un fipat, la unison. Cand gemenii nu se trezeau la sapte si jumitate, le era obiceiul, i se p&rea inutil si-i scoale el. — In tabira de copii, spuse Annika la telefon. Patrik si Martin nu schimbara prea multe cuvinte in 1m spre Vald. Gandul c-ar putea fi o tentativa de omor 2‘Rouritoarea de ingeri ‘Camilla Lackberg Mersera pan’ la sc&rile de piatri care duceau spre de la intrare. In jurul casei atmosfera parea linistita ¢ijiva membri ai Pompierilor Voluntari din Fjallbacka inai se preg&teau sa-si adune lucrurile. Probabil ci spirau groaznic pe sub costumele alea largi, igi spuse k in gand. Caldura incepuse sd fie cam agasanti, desi dimineata devreme. Salutare! §eful pompierilor, Osten Ronander, se apropie de ei salut’ dand din cap. Mainile ii erau negre de scrum. Salut, Osten. Ce s-a intamplat aici? Annika zicea ci Wuiji o tentativa de omor... Da, asa se pare. Dar noi nu putem si tragem o astfel concluzie, nu suntem destul de dotafi din punct de 4e tehnic. Sper c& Torbjérn e pe drum. Jam sunat din barca si mi-a zis cd ajunge peste... — ik se uit la ceas — .., peste vreo jumitate de ori, era infricosator si greu de inteles, iar cand se apropi de insula si zirira peisajul idilic, li se paru si mai probabil. — Ce frumos e aici, spuse Martin in timp ce ur pe c&rarea ce pornea de la pontonul unde Patrik le barca. — Ce, n-ai mai fost? il intreba Patrik fara si se into: Daca nu altcdndva, micar atunci, de Craciunul acela, Martin baigui ceva in loc de raspuns. Nu prea si-si aminteasci de acel Criciun fatal, cand fusese imy cat, fri s& vrea, intr-o tragedie de familie. — Am multe amintiri frumoase de aici, spuse Veneam pe insula de cateva ori pe an, cu scoala, si int vara am fost si intr-o tabiiri de navigatie, Ce de fotbal mai jucat pe peluza aia de acolo! $i briinnboll’ — Da, pai, cred c& tofi am fost in tabard aici. Ciudat i se zice tabiira de copii de cand m§ stiu. Patrik ridic& din umeri in timp ce se apropiau de cu pasi repezi. — Probabil c& asa i-a rimas numele. Un timp a fi scoaki cu internat $i ma gandesc ci nimeni n-avea cl s& boteze locul dup’ von Schlesinger ala, care a | aici inainte. — Da, am auzit $i eu de mosul la nebun, spuse Mat si injur’ cand fu plesnit de o creanga peste fafa. Cine ¢ proprietarul acum? — Bnuiesc c& perechea aia care a cumpirat casa curdnd. Din cate stiu, dupa cele intamplate in 1974, fost trecut in administratia primariei. Pacat cia ajuns paragin§, dar se pare ca s-au apucat s-o renoveze. aga. Dine. Vrei s{ aruncim un ochi pana atunci? Am in- 1 si nu facem prea mare dezordine pe-aici. Proprie- 1 stins focul cu extinctorul pnd si ajungem, asa c& ficut mare lucru, ne-am asigurat doar ci nu arde ‘uundeva mocnit, In rest, nu prea aveam ce si facem. ivi aici. Osten aritd in directia holului. In fata pragului, pe 41, se vedea o pat arsa, neregulat’. ‘Vrebuie si fi fost niste lichid inflamabil, spuse Matrin privi intrebator pe Osten. Acesta dadu din cap. ‘Ay zice c& cineva a varsat niste lichid sub prag si apoi dat foc. Dupa miros, pare benzin’&, dar probabil c& rn si baietii lui se pot pronunta mai bine. 1 Joc similar baseballului practicat in pirile scandinave in parcuri sau Unde sunt cei din casa?2 Féuritearea de ingeri Camilla Lackberg — Sunt in spatele casei, asteapti masina salvarii, se pare ci intarzie din cauza unui accident in trafic. destul de zguduigi si ma gandeam si-i las si se linigt $i-apoi nu cred c& e nevoie si se plimbe lumea pe aici timp nu s-au luat probe. — Bine gandit, spuse Patrik si-l batu pe umir pe Ost apoi se intoarse spre Martin. Si mergem s& stim de cu ei? Nu astepta rispuns, ci porni direct spre spatele sei. Ajunyi acolo, z&rir’ un grup de piese de mobilier gradinii asezate putin mai deoparte. Erau vechi si maneate de vant si de ploaie. La masa st&tea un cuplu cei doi piireau si aiba in jur de treizeci si cinci de Cand barbatul ii observa, se ridic’ si le iesi in intam| nare. Le intinse mana. Palma lui era aspra si plin& bataturi, de parca ar fi muncit ani la rand cu unelte — Marten Stark, Patrik si Martin se prezentar’ si ei. — N-am inteles nimic. Pompierii ziceau ceva de tent tiv de omor? q Sofia lui Marten inainta spre ei. Era mica si firava cu toate ca Patrik avea o indltime medie, nu-i ajui decat pani la umeri. Pairea fragil’ si slibuf’ si dardaia frig in plin& canicula. — Nu neapirat. Inci nu stim sigur, spuse Patrik pe ton linistitor. — Ea nevasta mea, Ebba, le zise Marten si-5i tre mana peste faf&, cu un gest obosit. — Putem s& ne asezim? intrebi Patrik. Am vrea si spuneti mai multe despre ce credefi c& s-a intamplat. — Da, sigur, putem sa st’im aici, spuse Marten si ara spre mobilierul de gradin’. (ine a descoperit incendiul? Patrik il privi pe Marten, care avea o pat intune- pe frunte si minile negre de funingine, ca si Osten. jen ii surprinse privirea si se uit& la mainile lui de abia atunci si-ar fi dat seama c& erau murdare. isi palmele pe blugi cu miscari lente, inainte de-a nile, fu. M-am trezit din cauza mirosului ciudat. Mi-am ma aproape imediat c& arde ceva la parter si atunci ercat 5-0 trezesc si pe Ebba. Dar mi-a luat ceva Dormea dus’. Pana la urma am reusit s-o dau jos ‘pat, Am alergat dupa extinctor cu un singur gand in ell trebuie s& sting focul. Mirten vorbise atat de repede, incat nu mai avea aer. 91 isi trase sufletul. ‘Am crezut c-o s& mor. Eram sigura de asta. Hbba isi frangea méinile si Patrik o privi cu compa- mm luat extinctorul si am improscat ca nebunul ile de jos, din hol, continu Marten. La inceput ei nu se intampla nimic, dar nu m-am dat batut si »odat’ focul s-a stins. Dar fumul nu s-a risipit. Era peste tot, spuse, respirand iarasi greu. ‘De ce ar vrea cineva, nu ingeleg.. Whba pirea complet absent’. Patrik presupuse ci ‘avea dreptate: era in stare de soc. Asta explica si tremura de parc’ i-ar fi fost cumplit de frig. Cand \ilul ambulanfei avea si ajung’, trebuia si o exa- neapirat si si se asigure ci nici ea, nici Marten iseri nimic din cauza fumului, Multi nu stiau c& era mai periculos decat insusi focul. Inhalarea lui sii aib& efecte care se observau abia mai tarziu.Camilla Lickberg — De ce credeti ca-i vorba de un incendiu prov. intreba Marten si igi freci din nou obrajii. Nu pare s& fi dormit prea mult, se gandi Patrik. stim inc& nimic sigur, cum ziceam, raspun: glas trag’nat. Exist’ semne care indici acest lucru, ‘nu vreau si spun prea multe inainte ca experfii si firme si ei. Azi-noapte n-afi auzit vreun zgomot sa izbucneasca focul? —Nu, v-am spus deja. Eu m-am trezit abia cand Patrik arti din cap spre o cas& indepartat’. — Vecinii nu sunt acasi? Oare n-au vazut vreo perst necunoscut’ pe-aici? — Sunt in concediu, asa c& in cap&tul sta al insulet suntem decat noi. — Cunoastefi pe cineva care si va vrea raul? inter Martin. De cele mai multe ori il lisa pe Patrik s{ condi interogatoriul, dar asculta cu atentie si nu lasa si-i nicio reactie de pe chipul celor cu care statea de v« Lucru cel putin la fel de important ca adresarea intr rilor potrivite. —Nu, nu cunoastem pe nimeni. Ebba cltin’ incet din cap. — Nu stém de mult aici. Doar de dou’ luni, spu: Marten. E casa parinteasca a Ebbei, dar a fost inchiriat mai mulfi ani si ea nu a mai fost pe aici deloc. Ne-am tirat si o punem putin la punct si si deschidem o afa Patrik si Martin facur4 schimb de priviri. Casa impreuni& cu ea, povestea Ebbei erau cunoscute de localnicii. Dar asta nu era momentul potrivit ca si di cute despre asa ceva. Patrik se bucura c& Erica nu venii cu el. Sigur nu s-ar fi putut abtine. Furitoarea de ingeri ‘ji unde agi stat inainte de asta? intreba Patrik, desi si ghiceasc® rispunsul dup’ accentul lui Marten. laborg?, spuse Marten fara a schifa niciun \ i ‘-aveti nimic de impéartit cu vreunul de pe-acolo? 41, nimic, cu nimeni, nici din Goteborg, nici de leva, ‘Wispunsul lui Marten fusese raspicat. care a fost motivul pentru care v-afi mutat aici? Patrik. se uit’ spre mas&, jucindu-se cu Kintisorul de la ji din argint, cu un pandantiv inf%tisand un inger. atul nostru a murit, spuse ea si trase atat de tare 4, incat Linfisorul ii intra in piele. Wveum nevoie deo schimbare de decor, spuse Marten. sla a stat si s-a degradat f&r3 s’-i fi pisat nimanui. ‘is cl-i o sans& pentru un nou inceput. Eu provin familie de proprietari de restaurante, asa c& mi it normal s& deschid ceva al meu. Ne-am gandit si cu un bed and breakfast si apoi si incercim si-i Wn pe turistii care vin aici pentru conferinge. Wn impresia c& o si aveti ceva treaba, spuse Patrik il spre casa cea mare, cu fatada alb’, decojit’. fer’ si nu intrebe mai multe despre fiul mort. Du- ‘le pe chipurile lor era prea proaspata, prea intensd. une e fric’ de munca. $i o si facem singuri cat ‘piitem. Daca n-o si mai avem resurse, o si anga- pe cineva. Dar nu prea vrem sa aruncim cu banii niga si-n dreapta. Oricum, o s fie greu si asa cu ele. ia Indic’ dialectul din zona Géteborgului.Camilla Lickberg — Deci zicefi ci nu cunoastefi pe nimeni care si va saboteze activitatea? insisti Martin. — Activitatea? Care activitate? intreb% Marten pe ton ironic. Oh, nu, nu, cum spuneam, nu ne put seama deloc de ce ar vrea s& ne faci rau cineva. Noi trait o viata din aia, iesita din comun. Suntem niste soni? obisnuit Patrik isi aminti de trecutul Ebbei. Nu tofi S nii aveau un mister fatal in trecutul lor. in Fjallbac in imprejurimi circulau mai multe variante i s fanteziste legate de ceea ce se intamplase cu familia — Asta dac& nu cumva...? Marten ii arunca o privire intrebatoare Ebbel, nu piru si priceap’ din prima la ce se refer’. Bi rimase cu privirea afintit& asupra ei. — Singurul lucru la care m& pot gandi sunt felicit alea, de ziua ta. — Ce felicitari? intreb& Martin. — Ebba primeste, inci din copilirie, cate o feli pe an, de ziua ei. Nu stim de la cine. Cineva care se neazi cu G gi atat. Parintii ei adoptivi n-au reusit si cine le trimite. Un lucru e sigur: ci au continuat sa seasc si dupa ce s-a mutat de acol — $i nici Ebba n-are idee de la cine pot fi? intreb& si isi d&idu seama ci vorbea despre ea de parc’ n-ar fil acolo, asa ci se intoarse spre femeie si repet’: n-ai i cine poate fi persoana asta care iti trimite felicitarile? —Nu. — Nici piringii tii adoptivi? Esti sigura c& nu stiu ni — Habar nu au nici ei. 3. Nume de familie comun, folosit ca sinonim pentru ,cetaseanul sueder", éuritoarea de ingest ,G" lista te-a mai contactat in vreun fel? Te-a fat vreodat’? ‘Mu, niciodat’. Nu-i asa, Ebba? raspunse Marten in ol, wien isi mut mana mai aproape de Ebba, de parca it 0 ating’, dar se rizgandi si.o lis& sB-i cad’ pe hi, Wola scutur’ din cap. +| pe Torbjérn, spuse Martin si schifa un gest in ebnirii. , atunci eu zic s& punem punct aici ca si va odih- | pufin. O si vind si paramedicii de la Salvare ‘Yor vrea si vi ducd la spital, eu zic si mergeti. \j\umesc, spuse Marten si se ridici. Dati un semn ik arunci o ultima privire nelinistit& spre Ebba. plirea inchis’, in continuare, in balonul ei er- Patrik se intreba in ce masur’ fusese afectat& de aceea din copilaria ei, dar se hot&ri s% renunge In momentul acela trebuia si se concentreze asu- (nil din prezent. Aceea de a prinde un posibil lator.30 Fouritoarea de ingeri 0 lubeau, iar pe mucosii dia murdari si giilzigiosi nu-i wicum nimeni. De asta ajunseserd la mama. Cat se cu ei, Doane, si, drept mulfumire cet se ingrijise de wll nedoriti, oamenii dia au umilit-o, au batjocorit-o vmorit-o. $i la fel si pe tata. Tata o ajutase pe mama ; 4pe copii si lumea zisese cit merita sé moardt ve ja jar fusese plasatit la mastera cea rea dupii ce politia Fjallbacka, 1912 j e pe fe pe Neen nu voia s-o primeascii nicl rudele, nici prietenii. Nimeni nu voia sa aibat de-a fumilia ei. , Fauritoarea de ingeri din Fjillbacka“, asa iserti pe mama ei in ziua aceea, in care se giisisert Dagmar nu intelegea nici acum cum se putuse int acelea mici, Oamenii inventaserét si cantece despre una ca asta. fi luasertt totul si ritmiisese singurd. Orit ucigasa de copii care inecase copiti intr-o cada si fi dus, oamenii ii sopteau vorbe de ocarii pe la spate. O1 ibatul ei care ii ingropase in pivnitii. Dagmar le stia pentru ce fiicuse mama 1, mucosii celei ce-o avea in grijt i le cantau de cate Uneori, noaptea, tdnjea atat de tare dup mama gi ocazia. tata, incat trebuia sii muste perna ca sci nu plangé in he folusi, nu se dédea béituti. Era prinfesa mamei si a Dacit ar fi fltcut-o, mastera aia la care stiitea ar fi umy ii fusese un copil dorit si iubit. Singurul lucru care o de vaniitéti. Dar nu putea sii-si inghitié totdeauna fipetele tremure de frici erau pasii tarsdigi ai tatclui ei vitreg. o bantuiau stafiile si se trezea sciildata in sudoare. fn lea, Dagmar isi dorea sai-i urmeze pe mama si pe vedea mereu capetele taiate ale pitrintilor ei. Pentru cit, (Wirmul de dincolo. Ja urmi, péirintii ei fuseserd executati. Dagmar nu asis Ja moartea lor, dar imaginea aceea ii zgdria, oricum, re Uneori, $i copilasii o alergau in vis. Politia gésise bebelusi ingropati in pdméntul batétorit din pivn putin asa ii spusese mastera cea rea. ,Bietii copii", sp scutura din cap méhnitd de cate ori ti veneau prieteni in ziti. lar prietenii isi intorceau privirile téiioase ciitre »N-are cum sii nu fi observat ceva", ziceau. ,Cit doar nu asa de mica, o fi infeles ea ce se intampla in casa aia." Dagmar insii refuza st se lase prigonitd. N-avea ni importantaé dacit vorbele lor erau adevitrate sau nu. MeRuritoarea de ingeri «lav mai ales, un proiect important pentru pace, Josef pi se abfinu si nu-i tragd lui Sebastian un gut i) pictorului, Hise -0 Si fie asa din clipa in care acceptase banii (ian, dar nu avusese incotro, uni interesant, spuse Erling. Ne-afi putea spune lie despre cum v-ati imaginat toati chestia asta? iwtian trase aer in piept, cu gand sé-i rispund’, }0 luv inainte. © 0 buciifici de istorie, spuse si le arat’ piatra. ‘Albert Speer a cumparat granit din cariera din Josef isi trecu agitat degetul mare peste pia ) pentru nemfi. Avea niste planuri grandioase mana lui. Intalnirea asta era foarte important’ $i Hitler, despre cum o sa transforme ei Berlinul tian n-avea voie si-i puna befe in roate. J lumii. Orasul cel nou urma si se numeasc’ — Iat&, spuse Sebastian si art schifele de pe li ji granitul urma sa fie transportat in tari cu sala de conferinte. Cam asta ar fi viziunea noastra, 1 folosit acolo ca material de construct ject for peace in our time. se ridic& si incepu sa se plimbe in sus si-n jos in Josef oft in sinea lui. Nu era convins cA an; cap auzea tropaitul cizmelor soldatilor primariei aveau sd fie impresionati de niste vorbe | Sunetul despre care parintii lui fi povestisera de in englez’. cu groaza. — Ce incearca s& zic& partenerul meu ¢ ci avem boiul a luat o intorsituri neasteptat’, conti- face cu 0 ocazie fantastic pentru primaria orasului mania n-a rimas decdt un model la care Hitler num, care ar putea s& profite si si faci ceva pent ¥isa pand la capatul zilelor sale. Un vis neimpli cauzi nobil’. E 0 inifiativa care va dio imagine bunt june despre monumente impunatoare si clidiri — Da, pace pe pimant, da, sun’ frumos. $i nu si {| urmat sa fie ridicate cu pretul vietii a milioane rau, nici dacti ne gandim dintr-o perspectiva strict nomica. Ar insemna venituri crescute din turism si | ee cumplit, spuse nepasator Erling. de mune noi pentru locuitorii zonei. $i stiti ce inse. il privi deznadajduit. Nu intelegeau, nimeni nu asta. nimic. Dar n-avea de gand si-i lase si uite. Sebastian ridicd mana si-si frecii degetele. ire parte din granitul Sla n-a apucat sa fie trimis — Mai multi bani in pusculifa pentru intreaga com iii in Germania. 32 33Camilla Lackberg — $i in punctul sta intervenim noi, il intrerup: bastian. Ne gandeam ca am putea si fabricim artefacte din bucata asta de granit, simboluri ale pe care si le vindem mai apoi. Asta ne-ar putea © grimada de bani, daci reugim si administrém proiectul. — Si pentru banii obsinugi am putea construi zeu cu tematic’ evreiasc’, ceva legat de istoria e' pozitia Suediei faa de acest popor. Spre exemplu, de presupusa noastra neutralitate din timpul celui: Doilea Razboi Mondial, adauga Josef. ‘Apoi se ayezi la loc si Sebastian il stranse de Josef se abjinu din rasputeri sé nu-i inliture mi simtea la fel de fals ca atunci, pe Vald. Nici atum acum nu avea nimic in comun cu Sebastian sau cu asa-numifi prieteni ai lui, Oricat s-ar fi striduit, nu si pgeasca in lumea aceea sofisticat’i din care provi John, Leon sau Percy si nici n-ar fi vrut. Dar in clipa asta avea nevoie de Sebastian. gura lui sans& s%-si indeplineasca visul acela vechi de-a aduce un omagiu originii sale si de a informa bine lumea despre abuzurile comise impotriva pop evreu. Daci asta insemna cé era obligat si inchei pact cu diavolul, era gata s-o facd. Spera c& avea si de el candva. — Cum spunea si partenerul meu, zise Sebastian, avem un muzeu trasnet pentru turisti din toata | voi o si beneficiati de tot creditul pentru proiectul — Nu suni ru, spuse Erling. Ce zici? intreba si toarse spre Uno Brorsson, asistentul lui de la pri care, in ciuda vremii calduroase, purta o cimasi di nel in carouri. 4 ouritoarea de ingeri trebui si arunc’im o privire, baigui Uno. Mi Wile cu cat trebuie s& contribuie primaria. Triim rele. stlan fi zambi larg. sigur ci putem s& ajungem la o infelegere. Im- # sil existe interes si voinfi. Doar stifi ci o si i jl eu cu o suma considerabila. nu le zici ce condifii mi-ai pus, se gandi Josef plli Rilcile. N-avea ce si faci, trebuia si accepte | se oferea si si tind ochii pe minge. Se apleci si Erling. De aici incolo, nu mai era cale de semn mic pe frunte, niste cicatrici pe corp si un i usor erau singurele urme vizibile ale acciden- We care-I suferise in urm& cu un an si jumtate. Ac- In urma caruia pierduse copilul pe care-l astepta pl fusese cat pe ce si moar ea insisi. |, pe din%untru, era altceva. Anna se simfea in He schilodit’. de o clipa, ezit& in fafa usii. Uneori se simtea se intalneascd cu Erica si si vada cat de bine se i lucrurile in viata acesteia. Sora ei nu avea nicio la vedere si nu pierduse nimic. in acelasi timp, bine si o vad’. Rana din sufletul Annei durea , dar, totusi, orele petrecute alituri de Erica o ii se vindece. phar fi putut imagina, in ruptul capului, c& proce- indecare avea si fie atat de greoi. Dac’ ar fi banuit ‘sii find, poate ca nu s-ar fi trezit niciodata din sta- dle apatie in care zicuse dupa ce viata ei se flicuse | Cu ceva timp in urmé ii spusese in glumd Eric’iCamilla Lackberg ci se simfea ca una din vazele alea vechi pe care le cand lucra pentru firma de licitatii, O vaz% care se sparsese i care fusese apoi lipita cu grij’. Chi de Ja distans& parea intreag’, crapaturile ieseau la i dureros de clar, daci te apropiai. Dar, de fapt, nu era amuzant, igi diidu seama Anna sundnd la usa Ericti, aya stiiteau lucrurile. Semina cu o vaz& spart’. — Intra! strigi Erica de dinduntru. Anna intr& si igi arunc’ pantofii din picioare. — Vin imediat, tocmai ii schimbam pe gemeni. Anna intr in bucitarie, unde se simjea ca aca sora ei crescuserd in casa aceea, asa ca ii cunostea colfisor. Cu cafiva ani in urmi, casa aceea provocé scandal imens, cat pe ce si distrugi relafia dintre el lucrurile astea se intamplasera parc’ intr-o alt’ intr-o alti lume. fn ultimul timp puteau chiar s measci pe seama subiectului si si vorbeasc& desp sau EDDL, ceea ce insemna ,Epoca lui Lucas" si de dupa Lucas“. Anna se infiora. [si promisese, sus si c& n-avea si se mai gandeasca la fostul ei sof, Lucas ce-i ficuse. Lucas dispruse din viata ei. Copii, Adrian, erau singurul lucru bun rimas de la el. — Ai chef de 0 cafea $i o prajituricd? 0 intreba trand in bucatarie cu cate un geamin sprijinit pe fi sold. Doar ce-au vazut-o pe matusa lor si fefele s-au luminat. Erica fi puse pe podea. Cei doi au ale spre Anna ca si i se urce in poale. —Gata, gata, avefi loc amandoi, spuse Anna sisi ri pe rind, Apoi privi spre Erica. ‘éurtoarea de ingeri e ce ai pe-acas’, zise si intinse gatul ca si vad ye) de prajitura cu rubarbat si martipan a bunicii? lirica si ridicS o pung’ transparent, cu o bucati Hunt in ea. imesti. Asa ceva n-ai cum si refuzi. imparfi prijitura in felii mari si le aseza pe o far- tare 0 puse pe mas’, Noel se arunc& imediat spre eu prajituri, dar Anna il trase de-acolo in ultima Lud o felie si rupse cate 0 buciticl pentru Noel | Bucuros, Noel o indes% imediat in gura pe a lui, Anton musca o bucatica dintr-un colt si trase un pind la urechi. incredibil de diferifi, spuse Anna si-i ciufuli pe une? spuse Erica ironic si scutura din cap. li cafeaua in cesti si o asezi pe a Annei in afara ‘achiune a gemenilor. Parea obisnuit’ cu astfel de de precautie. iti OK sau vrei s& te scap micar de unul? intreb% ea Ja Anna care se straiduia si jongleze simultan cu fi, cafeaua si copii. nu, imi place s&-i simt aproape. it adulmec& usor crestetul lui Noel. wopo, Maja unde e? Ii cui ochii lipiti de televizor. Cu Moje, marea ei ile, mai nou. Moje si Mimmi sunt in Caraibe, stii. ell vomit daci mai aud 0 data: ,,pe o plaji insorita ibe". drian al meu e obsedat de Pokemon, o si ma inne- well, cred.38 Camilla Lackberg ‘Féuritoarea de ingeri Anna sorbi cu grija din cafea. fi era tare frick J Hitimplat wn singur lucru, sublinie Anna. verse pe biietii neastamparafi, in varst de un an $i ju is (11 Frica avea o imaginafie bogatd si nu-i trebuia tate, de pe genunchii ei. {ieenpl si-5i construiasc’ teoriile. Faptul ca sora —Si Patrik? 4 Mal multe cArfi bazate pe cercet&iri minutioase — E la serviciu. Incendiere premeditat’, pare- ine pi un mister pe care Anna nu reusise s3-1 vals. q Hiclodaty. — Pe Valés? Unde, la cine? ili, Una singura, spuse Erica si didu din mand, Erica zibovi putin. sii vind Patrik. De fapt, as fi vrut si m& duc — In tabira de copii, spuse apoi cu 6 exaltare pros 4), dar n-aveam cu cine s& las copii. cunsa in voce. 4 | c-ar fi parut aiurea si te duci acolo cu Patrik? — Nu. Ce infricosiitor! intotdeauna mi trec fiorii | Noel se plictisiserd de stat pe genunchii ma gandesc la locul ala. Cum au disp’rut asa, brus horiirt si se n&pustira spre camera de zi. tofii... {i moment dat o s& discut eu cu Ebba, oricum, —Stiu. Mai fceam din cand in cand cercetiri pe acol linplu din nou cestile. gandeam ci poate scot 0 carte daci gisesc ceva inter ‘hilar mi intreb ce s-o fi intémplat cu familia aia, Dar de unde, ci n-aveam pe ce s& mi bazez, Pani acut it ginditoare, — Ce vrei si sp jiaaaaa! Ia-i de aici! sip Maja ca din gura de Anna lui o imbuc&tur’ mare din prajitura cu rut i) camera de zi, iar Erica se ridicd oftind. Primise si ea refeta de la bunica lor, dar facea p: plirut mie c-am stat linistit’ cam mult. Asa cam 1a fel de des cum apreta cearsafuri. Adic’ niciodi pul. Maja se supara imediat pe frafiorii ei. Fac —S-a intors. Ill din astea urgente de nu stiu cate ori pe zi. —Cine? i, spuse Anna si privi in urma Eric&i, care pleca — Ebba Elvander. Numai ci acum o cheami Stark. —Fetita aia? ta in inima. Ce n-ar fi dat si nu aiba nici ea o Anna se holbi la Erica, j Hiniste. — Exact. Ea si barbatul ei s-au mutat pe Valé gi at gand sa renoveze casa. $i acum cineva a incercat sf icka aptirea din unghiul ei cel mai avantajos. foc. Asta te pune pe ganduri. ontonul din fata danei, unde stitea cu nevasta Erica nici nu mai incerca si-si ascund’ entuziasn (, John vedea intregul golf in care se afla por- — Crezi c&-i o coincident’? 1 frumoas’ ademenise mai multi velisti i —S-ar putea. Dar e cam ciudat, totusi, C3, de indat deciit de obicei si barcile se insirau lipite una de se intoarce Ebba, se intampla tot felul de lucruri. ‘ea lungul pontoanelor. Dinspre ele se auzea40 Camilla Lackberg Fauritoarea de ingeri muzica si rasete. Barbatul urmiri spectacolul viu ochii mij — Picat ca in Suedia de azi e asa de greu sa zici gandesti. John ridica paharul si lua o inghititur’ din vinul bine ricit. — Se vorbeste despre democrafie si despre faptul toate vocile trebuie sa se faci auzite, dar noi nu ave voie si ne spunem piirerea. Mai bine nici n-am fi. uit de un singur lucru: ci poporul e cel care ne-a al Exist& destui suedezi care au ardtat ci n-au deloc inci dere in felul in care se fac lucrurile pe aici. Vor o schi bare si noi am promis c¥ 0 si le-o dim. Puse paharul pe masi si se apuck din nou s& cure} creveti. Pe farfurie se vedea deja un morman de coc! —Da, e ca dracu’, spuse socrul lui, intinzandu-se duy bolul cu crevefi si luand un pumn zdravin. Dacd democratie, apoi si plece urechea la popor. — Cu tofii stim ci multi imigranti vin aici doar pe tru ajutoarele sociale, interveni soacra lui. Daca ar ver numai din Sia care vor si munceasca si s& contribuie dezvoltarea societatii ar mai fi cum ar fi, Dar eu una n: chef s& plitesc taxe ca si-i intrefin pe parazitii Astia, sj cu limba deja impleticita. John oft&. Idiofii. Habar n-aveau despre ce vorbeat Exact ca majoritatea celor din turma de alegatori, si s lui simplificau problemele. Nu vedeau deloc imaginea ansamblu. Socrii lui erau intruchiparea ignorantei pe 0 ura el si acum trebuia si-i suporte inci o s4ptimang, Liv il mangaie linistitor pe pulp’. tia ce p&rere av despre ei si, in mare, era de acord. Dar Barbro $i Ke erau, totusi, pArinfii el si mu prea avea ce s& le fac’. ~ Cel mai riu mi se pare cum se amestecd tofi, mai -{i0ti, spuse Barbro. in cartierul nostru s-a mutat de cu- jhnd o familie in care mama e suedeza si tatal arab. Vi i seama ce viafa are sraca femeie. La cum se poart’ lt cu nevestele lor! $i mai incolo si copiii or si abi de Hit, c& fii sigur, toti isi vor bate joc de ei la scoala, S& se mire nimeni dac& or si ajunga niste criminali si Wel poate o s& se gandeasc’ si femeia aia ci ar fi fost bine sa se incurce cu unul de-al nostru. © bine zici, 0 aprob’ Kent si incerci si muste din Wvisul lui plin cu creveti. Nu vreti si-l scutim un pic pe John de politic’? spuse pe un ton acuzator. Are destule pe cap cu problemele Imigrare la Stockholm. Micar aici se mai odihneste ol John ii aruncd o privire recunoscatoare. Isi admira asta, Era perfect’. Blond’, cu parul ca mitasea, piep- it pe spate, dnd la iveal& toat’ fata. Cu tris%turi clare hi albastri, senini. Jart&-ma, scumpa mea. Nu ne-am dat seama. Suntem mandri de realizarile lui John, de asta vorbeam. Dar schimb&m subiectul. Cu mica ta afacere cum mai Ke? Liv incepu si-i povesteasc& despre p&taniile ei cu de la Vami, care-i complicau munca. Livririle din nnja intarziau tot timpul. De acolo importa toate iectele de decor pe care le vindea pe internet. Dar stia ca interesul ei pentru magazin pillise, Se de- tot mai mult activitafii partidului. Restul i se parea important. Pescarusii se roteau tot mai jos deasupra pontonului. in se ridic&. 42 Camilla Lackberg Fouritoarea de ingeri _ Annika roti scaunul $i se post in cadrul usii de la ‘Miniirusa in care avea biroul. Cum a mers acolo, pe insula? ~ © si asteptim putin, sf vedem ce-a gasit Torbjém, se pare cd cineva a incercat s&-i vin’ de hac casei. ~~ Pun de cafea $i vorbim, spuse Annika si o lua inainte, \incu-i pe Martin si Patrik. }-al dat raportul lui Mellberg? intreb& Martin cand jarii in bucatarie. Nu, am zis c& nu-i nevoie sé-1 anuntam inca pe Bertil. iloar e liber in weekend. Doamne fereste si-] deranjam yotu’ in weekend. Ai dreptate, spuse Patrik si se asez’ pe unul din scau- de langa fereastra. Uiti-te la ei, stau si-si beau cafeaua fra mine. Gosta aparu in cadrul usii, cu fata pleostit’. Ah, erai aici? Credeam ci azi esti liber. De ce nu eyti ferenul de golf? Patrik trase un scaun spre colegul lui. 1 prea cald. Am zis c& mai bine vin $i scriu niste ra- rte si imi iau cAteva ore libere intr-o zi mai ricoroas’. unde ati umblat? Annika zicea ceva de un incendiu \editat. Da, se pare c& asta si e. Cineva a turnat benzin’ sau 4 de genul asta pe sub usi si i-a dat foc. Ptiu, drace. Gosta lua un biscuit umplut si desf%icu cele doud uri. $i unde anume? Pe Vald. In vechea tabard de copii. Gosta incremeni. In tabira de copii? — Eu zic si strangem masa, Pasirile astea au ince| s& mi calce pe nervi la cat de jos zboara, spuse $i igi I farfuria, se duse pan la cap%tul pontonului si arun toate resturile in ap’. Pescirusii plonjara dup’ ele, incercand s& prind& mai multe cu putin. Crabii aveau si se ocupe de res Rimase un timp pe loc, inspir’ adnc si privi sj linia orizontului. Privirea i se opri asupra insulei Valé- ca de obicei, simti cum incepe si se infurie. Din feri gandurile i-au fost intrerupte de un zbarnait ce venea buzunarul drept al pantalonilor. Scoase repede telet nul si arunci o privire pe ecran inainte si rispunda. prim-ministrul. — Tu ce zici de felicit&rile alea? intreb’ Patrik ind usa pentru Martin, Aceasta era atat de grea, incat fu nevoit sd o spriji cu umitul. Sectia de politie din Tanum fusese construit in anii '60 si Patrik se simfise abatut din prima clip’ care intrase in clidirea aceea ca un buncar. Intre tit ins%, se obisnuise atat de tare cu galbenul la murdar bejul din interior, incat nici nu-i mai pisa de lipsa at sferei plicute. — Suni ciudat. Cine i-ar nime, in fiecare an, de ziua | — Nu-s chiar anonime. $tii ci erau semnate de anume ,G". — Da, dar asta nu simplificd lucrurile, spuse Martin, Patrik rase. — Ce e asa de amuzant? ii intreb& Annika cand intra ridicand capul de dup& panoul de sticli de la receptie. — Nimic special, zise Martin. ite cuiva felicitiri an “3Camilla Lickberg Fourtoarea de ingeri — Da, e cam ciudat, asa e. Nu stiu dacd ai auzit, fiica cea micd, singura care a rémas aici dupa dispar familiei, s-a intors si si-a reintrat in drepturi. Da, zvonurile circul& repede, spuse Gésta fixand privirea tablia mesei. Patrik il privi curios. — Asa e, tu trebuie sa fi lucrat pe atunci la cazul Sau nu? — Ai dreptate. Vezi ce batran sunt, constati Gésta. intreb de ce a vrut si se intoarc& acolo. — Spunea ci si-a pierdut copilul, spuse Martin. — Ebba a pierdut un copil? Cand? Cum? —Nz-a intrat in detalii. Martin se ridic& si aduse cutia de lapte din frigid Patrik se incrunt&. Nu era stilul lui Gésta s& implice atat de mult, doar mai fusese martor la astt de fenomene. Fiecare politist mai in varst’ avusi parte de un caz din ala, cu C mare. Un caz la care mediteze $i s4 se intoarca tot timpul, sperand c-o gaseasc’, pan’ la urmi, un rispuns. fnainte s& fie pi tarziu. — Cazul ila a insemnat mult pentru tine, nu-i asa? — Da, a fost un caz special. As da orice s& aflu ce intémplat in ajunul dla de Pasti. —Nu esti singurul, cred, interveni Annika. — $i acum s-a intors si Ebba. Gésta se scirpin& pe burbie. — $i cineva a incercat si dea foc casei. — Nu doar casei, spuse Patrik. Incendiatorul si-a di seama, sau, mai mult, se astepta ca Ebba si birbatul sd fie acas& si si doarma. Noroc c& Marten s-a trezit si putut si sting’ focul. 1a, ¢ 0 coincideng’ cam stranie, nu incape indoial’, We Martin si tres&ri cand Gésta didu cu pumnul in ¥ clar c& nu-i o coincidenya! Colegii lui il privir’d nedumerifi si, pret de o clip’, in WMirle se facu liniste. Poate ar trebui s4 aruncim o privire asupra cazului vechi, spuse pana la urma Patrik. De siguranta, nu sii adun materialul, spuse Gésta. a lui ingusta, ca de ogar, se insufletise din nou. ‘Am mai rasfoit eu dosarul dla din cand in cand, asa i unde gasim ce ne trebuie. foarte bine. $i apoi ne ajutm intre noi si parcurgem Hialul. Poate gasim ceva nou dac& ne uitam iar, un alt unghi. Annika, pofi si aduni tot ce gisesti in ru despre Ebba, te rog? ‘Mii ocup, spuse colega lor si incepu si adune cestile. Probabil c-ar trebui si verificim gi cum stau cu bani dlin familia Stark. $i dac& au asigurare pe casa de pe | spuse Martin pe un ton precaut si arunc& o privire Gosta. Adici, vrei si zici cA au facut-o chiar ei? E cea mai ‘mpenie pe care am auzit-o vreodat&. Doar erau in eiind a izbucnit incendiul si barbatul Ebbei a fost cel a stins. Mia rog, eu zic ci merit’ verificat. Cine stie, poate i-a foc si-apoi s-a razgandit? Ma ocup eu de asta. Gosta deschise gura ca sa zic& ceva, dar o inchise la jl lesi din bucatarie pufnind. Patrik se ridic&. Cred ca si a adunat ceva informatii. “4Camilla Lickberg — Erica? De ce? Martin se opri in mijlocul gestului. — Cazul asta a preocupat-o mult timp. $tii doar Poveste cunoscuti de toti cei de aici, din Fjallbacka. mir c& Erica nu si-a bagat nasul mai demult, avan vedere ci-i scriitoare. — Vorbeste cu ea, atunci. Orice detaliu ne ajuta, mic. regrete, Mana lui Percy, tremurand usor, turni cate o di in dowd pahare din coniacul lui cel mai scump. [i inti un pahar sofiei sale. — Nu infeleg ce-i in capul lor, spuse Pyttan, sor repede si des. — Bunicul s-ar invarti in mormant dac& ar sti ce intampla. — Trebuie s-o rezolvi cumva, Percy. Femeia ii intinse paharul si soful ei il umplu £% ezita. E drept ci nu era nici miezul zilei, dar undeva, lume, ceasul trecuse deja de cinci. Ziua aceea nece ceva tare. — Eu? Ce-as putea sii fac eu? Vocea ii sovaia. Percy incepu si tremure atat de ti incat jumitate din coniac aterizi pe lang& paharul Pyttan. Aceasta igi retrase mana. — Ce naiba faci, idiotule? — Iarta-mi, iarta-ma. Patrik incuviing din cap, dar nu era deloc sigur. nuia deja cum o s& fie daca o s-o implice si pe Erica. — Sigur, o si discut cu ea, spuse cu speranta c& n: ‘uritoarea de ingeri Verey se prabusi intr-unul din fotoliile mari si jerpe- iin bibliotecd. Se auzi un fosnet puternic si barbatul ‘iliidu seama cf tapiteria se rupsese. in m3-sa! Hiri in sus si incepu s& trag’ suturi in mobil’, le. Totul se ducea naibii in jurul lui. intregul cas- ‘#4 in pragul pr&busirii, mostenirea lui se dusese de i pe apa sambetei si acum nenorocifii Xia de la Fise i sii iasa la inaintare cu o suma mare, de care nu Pyttan isi sterse mainile cu un servetel. Sigur se poate rezolva intr-un fel. Dar nu inteleg au disp&rut toti bani. Percy intoarse privirea spre ea. $tia cat de terorizati Wie idee, dar nu simfea decat dispret la adresa ei. Unde au disp&rut tofi banii? sip’ el. Ai idee cati bani ituiesti in fiecare luna? Pricepi cat costa totul, toate loriile, mesele, hainele, gentile, pantofii si bijuteriile jicu’ mai stie ce cumperi tu? Nu-i stdtea in fire si urle in halul ala si Pyttan tre- | Se holbi la el. O cunostea destul de bine ca si-5i dea 1 c& in clipa aceea cantireste alternativele: si se ia fl sau s& se gudure pe langi el. Cand trasiturile i se dadu seama cd optase pentru cea din lubitule, doar n-o si ne certim pentru niste bani rai? li aranja cravata si ii indesa cimasa in pantaloni. Uite, asa. Acum ari iar ca st&panul castelului. Se lipi de el si Percy simti ci incepe si se inmoaie. ‘Mi purta rochia aceea Gucci si, ca de obicei, ii era greu Mi reziste. a74a Camilla Lackberg ‘Réuritoarea de ingeri — Vite cum facem: tu-l suni pe contabil si verifici © dati facturile. N-are cum sa fie asa de grav. Sigur te linisti dupa ce vei vorbi cu el. —Trebuie s& vorbesc cu Sebastian, baigui Percy. — Cu Sebastian? spuse Pyttan strambandu-se de ar fi muscat din ceva acru si ridica privirea spre Percy. c& nu-mi place si vi vd impreun’. Asta inseamn’ ci buie s-o suporti si pe anonima aia de nevast’-sa. Oami dia n-au pic de clasa. Pot sa aiba cati bani vor ei, ca firani riman, Am auzit ci Fiscul il fine sub observati mult, doar cX n-a gisit inci nicio dovada incrimina Dar e doar o chestiune de timp si, dac’-i asa, n-ar trel si avem de-a face cu el. — Banii nu miros, spuse Percy. Stia ce avea s&-i zic’ contabilul. C¥ nu mai avea deloc. Nu-i mai rmasese nimic. $i ca s& ias& din incut tura asta $i si salveze Fygelsta avea nevoie de capital. pusese toat speranga in Sebastian. cind incepeau s&-i soseasck mai multe comenzi Mmagazinul online. Dar atunci munca asta nu i s-ar {i piirut semnificativa. Voia s& fact fiecare bijuterie ‘Jind, si depuni acelasi efort pentru fiecare colier pe | expedia. Sa-si impleteasc& tristetea si amintirile in He Inger. In plus, o linistea s& stea si s4 lucreze la ele pare sear’, dupa atata vopsit, batut cuie si taiat scan- | Cind se trezea dimineata o durea fiecare muschi, Jucrul cu bijuteriile ii calma gandurile. ‘Gita, am incuiat peste tot, spuse Marten. Pbba tresiri in scaunul ei, Nu-l auzise intrand. 1a naiba, injurd cind vazu c& inelugul pe care era cat sii-l prinda c&zuse din nou. Nu vrei si faci o pauzi in seara asta? o intreba pre- Marten si se post in spatele ei. Vbba stia c& ezit& daca sa-i pund sau nu miinile pe i, Inainte de intamplarea cu Vincent obisnuia si 0 we deseori pe spate. Adora atingerile lui hotirate si in acelasi timp. Acum nu suporta aproape deloc s-o iwi pi riscul sa-i dea deoparte mainile din reflex si s&-1 asc astfel si mai mult crestea in fiecare zi. Libba incercd si prindi din nou inelusul si, intr-un |, reusi. Are vreo importanja daca incuiem? spuse fri s& se jared. Usile incuiate nu par sd-l fi impiedicat pe in- ilul dla care a vrut s& ne ard& de vii noaptea trecuta. $i atunci ce vrei si facem? intreb& Marten. Nu vrei lear si ma privesti in ochi cand vorbesti cu mine? E ba de ceva important, totusi. Ce dracu, nu vezi ci va a incercat sa dea foc casei si nici macar nu stim de ) Nu {i se pare infricostor? Ebba se intoarse lent spre el. Facusera un drum pani la spitalul din Uddevalla, totul prea in reguli. Nu inhalaser’ deloc fum, Pri joe se atenuase si Ebba se simtea de parca s-ar fi tr dintr-un vis straniu. isi dadu seama cd lucreaza pe intuneric, asa ch ridic& si aprinse lampa de pe birou. Vara, intuneri se furisa pe nesimfite in camer’. Ebba isi forfa mer ochii pan si-si dea seama cd avea nevoie de mai m lumina. ‘Ingerul la care lucra ii ficea probleme. Ebba se st duia si monteze inelusul in care se introducea lan{i Marten nu intelegea de ce facea bijuteriile de man’, loc s& le dea la prelucrat in Thailanda sau China, mai al ten comecion 4950 Camilla Lickberg — De ce si-mi fie fric&? Ce era mai ru s-a intamy deja oricum, Cu sau fri incuiat. Aga cX nu-mi past. — Dar nu putem si continuam asa. — De ce? Doar am ficut ce mi-ai propus. M-am mt inapoi, am fost de acord cu planul tiu miret sa ren cuibul asta de ciori $i st-mi traiesc zilele pani la adi bitranefi in micul nostru paradis, in timp ce mus: nostri se perind& pe aici. Ce mai vrei de la mine? A cat de rece si de implacabil’ fi suna vocea. — Nimic, Ebba. Nu vreau nimic. Vocea Ini Marten era la fel de rece. Apoi barbatul stanga-mprejur si iesi din camer’. lbacka, 1915 sfiirsit, era liberi. Geisise de lucru ca slujnicd la 0 rie din Hamburgsund si sciipase de mama vitrega si i ei urdciosi. $i, mai ales, de tatal vitreg. Vizitele lui Se inmulfiserdé cu cit crescuse si se mai implinise. &e siingerase pentru prima oarit, incepuse sit se team intrul ei 0 sit creascit un copil. N-avea de gand séi fie Je alea cu ochii rosii de plans, speriate, care bitteau mamei cu un prune fipand in brafe. Incepuse sa le fulascii ined de mict, le ura pentru slabiciunea si re- ea lor. ymar isi adundi cele cateva Iucrusoare. Din casa pit- i nu-i mai riémeisese nimic si aici nu primise ceva de 1 care sii merite pitstrat. Dar n-avea de génd sit plece cu ‘goale. Se furisit in dormitorul tutorilor ei. intr-o cutie pat, lipité de perete, mama vitregdi tinea bijuteriile lite de la maicit-sa. Dagmar se intinse pe jos si scoase Mama vitregé era in Fjiillbacka $i copiii se jucau in usa cit n-avea s-o deranjeze nimeni, ase capacul si zéimbi, mulfumiti, Erau destule lucruri ise acolo cat sa-i asigure un trai flird grifi pentru un 132 Camilla Lickberg eerkioared ce ter timp si se bucura de pe-acurn cit mastera avea sit sufere bijuteriile de familie. — Ce faci? Vocea tattilui vitreg, venind dinspre cadrul usii, 0 sii tresara. Dagmar crezuse cite in sopron. Pret de o secunda, i se zbiitu nebuneste, apoi simti, usor, cum se calmeaztt sum infeles? intreba ea si-i desfitcu pantalonii, cu ete im infeles, spuse el cuprinz@andu-i ceafa, apéisandu-i In jos. cutie, apoi le vari in buzunarul fustei. -ai pierdut mingile, fetito? Vrei sit furt bijuteritle? Bairbatul flicu. un pas spre ea si Dagmar ridictt ma — Aga este. Si te-as sfitui sci mu incerci sit mit opresti. tru cit atunci méi duc direct la domnul si-i zic ce-ai fit mine. — Indrdtzneste numai! Biirbatul isi frdngea mainile, dar in clipa urmit lumindi fafa. — $i cine crezi c-ar avea incredere in fiica Fiicitoa inger — Pot sii fiu destul de convingéttoare, nu te teme. $i rile or sé se réspdndeascii mai repede decat ai crede. Bairbatul se intunecét din nou la fae, plirea cit ezite. mar se hotiri st-i dea 0 mandi de ajutor. 4 — Am o propunere. Cand draga mea maméi vitreget descopere cit bijuteriile au dispérut, 0 sit faci tot posibil 5-0 linistesti si s-0 faci sit infeleagét c-ar fi mai bine sii la crurile asa curt sunt, Dacti-mi promifi asta, o sit te rispl intr-un fel special inainte sit plec de ai Dagmar inainta cite tatall vitreg. Ridicet incet m apuctt penisul si incepu si-1 maseze. Ochii sttipanului incepurit sit luceasctt. Dagmar stia cit-| avea sub stipani 33Feuritoarea de ingeri {ne crezi c-0 si porneasc& barca? \vik ridic3 mainile neputincios. Avea fafa stacojie. rele-i grdsufe. Nu-i mai rimisese decat un copil prinde-i, ini pe copii ind&ratnici la barca de lemn anco- igi ponton si Patrik se caffra cu o min’ iritata pe de lemn, ca s&-i ia in primire pe Maja si pe Noel. 4 intoarse rapid ca si-1 insface pe Anton, aflat is podetul de piatra dintre Badholmen si uscat. iWon! Stai pe loc! striga ea fra si obfin’ vreo Turnul de sarituri de pe Badholmen se inalfa cer la fel de maiestuos ca intotdeauna. Erica alu incipitanare imaginea unui barbat care se balin; acolo, suspendat intr-un laf. Nu voia s& se into Ia intamplarea aceea oribild nici macar in gand, Badholmen facea tot posibilul ca si-i distrag’ at Insula cea mici din imediata apropiere a Fjallba arata ca 0 bijuterie in ap’. Cabana de acolo er pular& printre turisti si deseori ocupat la capaci maximi in timpul verii, iar Erica isi didea seama Jocul, la care se adauga sarmul clidirii vechi, alc’ © combinatie irezistibila. Dar azi nu prea avea chi admire privelistea. —Suntem toti? Privi agitata in jur si numa copili. Trei siluete silbatice, in veste de salvare de un caliu fipator, alergau in toate directiile pe ponton. — Patrik! Poate mi ajuti si tu pufin, spuse si-si i unghiile in gulerul mare al vestei de salvare a Majei fiica ei tasni pe lang’ ea, periculos de aproape de nea pontonului. , desi biiefelul alerga destul de repede, Erica reusi ng numaidecat din urmi. Fiul ei se impotrivi pu s& fipe isteric, dar Erica il ridic& in brate cu 0 indarjit’. mine, unde mi-a fost capul cnd am zis c’-1 0 idee spuse cdnd reusi s%-1 plaseze lui Patrik pe Anton, ngea cu sughituri, Wicu pardma, leoarc& de transpirafie gi siri in inistese cand ajungem in larg, tik intoarse cheia si motorul porni din prima, ului, Se aplecd si dezleg’ parama din spate in © incerc& s& indeparteze cu mana barca de cele- jbarcajiuni, Nu era chiar usor s& iesi. Bircile erau ile unele lang’ altele si, daci n-ar fi fost dotate cu 54 5sCamilla Lackberg Furitoarea de ingeri amortizoare, n-ar fi scpat nezgariata nici barca lui, cea a vecinilor. — Scuze ci m-am rafoit la tine, spuse Erica si lua dupa ce-i asezX cu forfa pe copii. — Am gi uitat deja, strig Patrik si manevra can grij&, in aga fel incat barca s& se intoarc’d cu pupa port si cu prova spre Fjallbacka. Era o dimineat& de duminica insorita, cu cer s o mare neteda ca o oglinda. Pescirusii se roteau deast Jor fipand si, cand privi in jur, Erica descoperi ci oam {gi luau micul dejun pe cele mai multe dintre barcil port. Probabil cd majoritatea dormeau inca, incercai se odihneasca dup’ agitafia de ieri. Serile de samba lisau cu biute pentru tinerii care veneau in vizit& Ce bine c& am trecut de fazele astea, isi spuse si le ar 0 privire mai afectuoast copiilor, care acum stateat podea linistifi. Erica se lipi de Patrik si-si sprijini capul de w lui, Acesta o lua in brate si o sSrut’i pe obraz. — Auzi, spuse dintr-odata. Adu-mi aminte sa te ii ceva despre Val 5i tabiira de copii, dupa ce ancor. — Ce vrei si stii? intreba curioas’ Erica. — Discutiim mai incolo, in liniste, spuse Patrik si rut din now. Dar ea stia ci zicea asa numai ca si-i facd in Curiozitatea o ficu si simt& furnicdturi prin tot cor dar se stridui s& se controleze. isi umbri ochii cu fra st spun’ nimic, si se uit’ spre casa cea mare si Oare avea si afle vreodati ce se intamplase acolo cu ani in urm&? Ura cartile si filmele care se termit coadi de peste. Nu-i plicea nici si citeasc’ articole de; despre crime neelucidate. Si, cand scormonise in do: iu se imurise niciun pic, oricat ar fi incercat si yell o explicatie, Adeviirul era la fel de ascuns ca $i | are abia se intrezrea printre copaci. Martin stitu un timp nemiscat, cu mana in aer, ina- (lea apisa cu degetul pe sonerie. Indat& auzi pasi 141 ji se abfinu cu greu sa nu se intoarca si s& plece. deschise si Annika il privi mirat’. , tu eyti? Ce s-a intamplat? jirtin zambi in sila. Dar pe Annika nu puteai s-o i atat de usor si, intr-un fel, asta si era motivul care se dusese la ea, Annika fusese ca o mama ¢l, inc’ de cand incepuse serviciul, si tot cu ea ar Mi vorbeascd acum. dar mai mult nu reusi s& baiguie. ii, intrerupse Annika. Ne asezim in buca\ caifea. Si-mi povestesti care-i baiul. in intra, se desc<a si o urma in bucatarie. Joc, spuse femeia si incepu si umple, cu migcari {iltrul de cafea. Pe Pia si pe Tuva unde le-ai lsat? i acasa. Le-am zis ci m4 duc s& fac o plimbare, asa ‘sii stau mult. Am propus si mergem pani la plaja. | Da, si Leia se di in vant dup’ balacit. Am fost scum cateva zile si abia am reusit s-o scot din apa vrut s& plecim. E un pestisor. Lennart tocmai a ea pe afar’d, m-a lsat si fac ordine pe aici. ipul Annikai se lumina cand povestea despre fiica Jind se implinea un an de cand o adusesera din fiica lor adoptiv’, dup’ multe chinuri si ama- in toatd existenfa ei gravita in jurul Leiei. in nu si-ar fi putut imagina o mami mai devo- At Annika. Era 0 persoan& calda si afectuoasa si esi 56 7Camilla Lickberg il facea si se simt& in siguranta. In clipa aceea nu dorit nimic altceva decat si-si lipeasci capul de uw ei si si dea frdu liber lacrimilor care-i ardeau pl dar se abtinu. Daci se punea pe plans, nu mai re se opreasca. — Cred c-o si scot niste prajiturele. Annika scoase un pachet din frigider si il vari in torul cu microunde. Le-am facut ieri si m& gand« duc cateva si la sect — Sper c& stii cd nu esti obligati sa ne hranesti, Martin. — Hm, probabil ci Mellberg n-ar fi de acord cu Daci mi uit mai bine la contractul meu de munci, 0 si gisesc pe undeva, scris cu litere mici: ,Se ob! aprovizioneze sectia de politie din Tanum cu prijit — Aoleu, asta ar mai lipsi. Fara tine si brutarie, B n-ar supraviefui nicio —Nu, mai ales de cand Rita la pus la diet’. Paula’ c&, mai nou, acas& la Rita si Bertil nu se mananci legume si paine integral. — Pe asta as vrea s-o vad $i eu, spuse Martin $i izb in ras. Deja se simfea mai relaxat. Discutia fu intrerupt de clinchetul cuptorult microunde. Annika asez4 prajiturelele calde pe o fa: si aduse si doud cesti pline cu cafea. — Gata, am terminat. $i acum si aud ce te supa’. observat deja mai demult c& nu prea esti in apele tale, am zis c-o s&-mi povestesti tu cand 0 s& ai chef. —S-ar putea si nu fie nimic grav si n-as vrea s& te povarez cu problemele mele, dar... Féuritoarea de ingeri wiih constat’, frustrat, ci plansul il strangea deja © bolnava, spuse si auzi cum ii risund cuvintele wojli bucdtiriei. \ka pali. Probabil c& nu se asteptase la asta. Mar- eagca intre maini si isi fcu din nou cur i, incepu si turuie: imjea obosit’ de ceva timp. De fapt, de la nastetea lar ne gandeam c& e normal, ca toate mamicile se te dup nastere. Dar Tuva are aproape doi ani trecut, dimpotriva, e tot mai ru. $i apoi Pia a sii simt niste galme in gat... ynika duse mana la gura, de parc’ ar fi anticipat se indrepta discutia. acum cateva s’ptimani, m-am dus cu ea la o ie si mi-am dat seama imediat ce binuia medi- dat trimitere urgent la Uddevalla si am fost acolo {uctt analizele. Are programare maine dup’-masi log, si-i dea rezultatul, dar stim deja ce-o si-i zica. simile incepuri si-i curgi. Martin le sterse, furios. ‘aya de nedrept! Pia n-are decat treizeci de ani si ait de mica! Am c&utat pe Google niste statistici ce binuim, atunci sansele-s foarte mici. Pia puternic’, dar ew sunt doar un pap-lapte, un , n-am Curaj s& vorbese cu ea. Nici nu pot s-o ‘Tuva sau s-o privese in ochi. M& simt ca ultimul incios! mai reusi s4-si stivileasc’ lacrimile, isi 14s capul si, sprijinit in brafe, si planse in hohote.Camilla Lickberg ‘éuritoorea de ingeri Un braf il cuprinse de umeri. Martin simti ob Himan aici in fiecare vara. Cateva saptimani pe Annikai pe al lui. Colega lui nu zicea nimic, do: Aung. acolo $i-1 mangaia pe spate. Dupi un timp, Martin {nu tise pare absurd si cumperi o casi de zece mi- toarse spre ea si se cuibari in bratele ei, iar Annika int pe care s-o folosesti doar cateva siptimani pe an? si-i ingane ceva, cum fiicea gi cu Leia la culcare. \ei-s condifiile mele, spuse femeia. Altfel n-ai decat ‘eas’, singur. $i asta iese din calcul, ma gandesc. Aveau noroc ci gisiserdi o mast liber’ la Café Bi | ptiu ck nu ma descure singur. Ai tu grijé si-mi gan. Terasa era plini de obicei si in jurul lui Leon esti cit poti de des, dac& uit cumva, fara si vreau. lumea comanda sendvisuri cu crevefi. Locatia aceea te-ai gandit vreodata cate sacrificii am facut de Piaja Ingrid Bergman era perfect, cu mese de-a iu? Am tolerat toate escapadele tale tampite, fara pontonului, pani la apa. te gandesti vreodata la ce-am simtit. $i acum vrei — Eu zic si cumparim casa, spuse Ia. Barbatul se intoarse spre sofia lui. —Zece milioane nu-s bani de buzunar. Helnerifa sosi cu vinul si berea si asezi paharele — Am zis eu c& sunt? ja de mas& in carouri alb-albastre. Leon lu& citeva Femeia se aplec& si-i aranja patura pe genunchi. i\iluri si mangaie paharul rece cu degetul mare. — Lasi-mi cu pitura asta nenorocitl. Mor de cald. i, facem cum zici tu. Sun%-I pe agentul Bla si zi-i ci —Stii bine c& n-ai voie si ricesti. si cumpéirim casa. Dar atunci vreau s% ne mutim chelneriga veni la masa lor si la comand& un pi wii repede cu putinf’. Urisc si stau la hotel. de vin pentru ea si o ap’ mineral pentru el. Leon 0 Voarte bine, spuse la fri vreo urma de bucurie in pe tanara. | In casa aia o s& rezist si eu, probabil, cdteva sapti- —O bere la halb’, mare, spuse. i pe an. a fi aruncé o privire dojenitoare, dar barbatul Hti asa de curajoas’, draga mea, doar din cap spre chelneriti. Aceasta reaction’ la fel Femeia ii aruncd o privire intunecat’. tofi oamenii cu care se intdlnea. Cu tofii se str’iduiau, Sper ci n-o sé-ti par’ riu pentru decizia asta. mod vizibil, si nu se holbeze la urmele lui de arsur’. Intre timp s-au intamplat prea multe, spuse el linistit fata plecd, Leon isi indrepta privirea spre suprafaja ap. In clipa urmitoare auzi pe cineva risufland agitat in — Miroase exact cum imi aminteam. ele lui Mainile pline de cicatrici adanci i se odihneau Leon? poale. Mirbatul tres&ri, Nu era nevoie si intoarci capul pen- — Mie tot nu-mi place ideea asta. Dar sunt de acord 4 recunoaste vocea. Dupi atafia ani, se intalnise cu cumpirim casa, N-am de gand sa stau intr-o cocioal of. oo aCamilla Lickberg Féuritoarea de ingeri * ) dar m-as bucura dacd Bertil ar lua-o mai usor, i Voula si isi turn’ © portie zdravind de lotiune de Paula privi fiordul strilucitor, bucurandu-se {i palma. Acum cateva zile l-am surprins c&-mi citea zele calde. Isi puse o mani pe burt si zambi can le pentru mamici. $i alaltaieri mi-a adus o cutie de loviturile. il cu Omega-3 de la magazinul naturist. A citit el — Gata, eu zic ca-i timpul pentru 0 inghetata, ia lin revistele alea cd ajuta la dezvoltarea creie- Mellberg si se ridic3. pilului. Arunci o privire spre Paula si o admonesti cu jure fericit c& esti gravid’. Las&-] si-si faci dam- — Banuiesc c& stii ci nu-i bine si-ti expui bu Spuse Rita si incepu si-l dea cu crema din nou pe soare? cap pan’-n picioare. Paula privi nedumerita in urma lui Mellberg, a mostenise pielea pistruiat’, sensibila a Johan- indrepta spre chiosc, se ardea imediat. Paula se intreba, uneori, dact — Face misto de mine? Paula se intoarse spre mama ei. Rita incepu si rad’. — Bertil ifi vrea doar binele. li fusese implicati si o a treia persoani. $i cu copi- Paula mormiai ceva, dar pani la urm& igi ac avea Sd fie la fel. burta cu o esarfa. Leo tani pe langé ei gol uscd, indurile ii fura intrerupte de strig&tul vesel al lui Johanna il inhata iute. — Are dreptate, spuse. Te poti alege cu tulburi Pigmentatie de la ultraviolete, aa c& d-ti pe fat’ ci mea cu lotiunea aia. — Tulburari de pigmentatie? intreb% Paula. Doar st negricioasa deja. 1 ci nu fi-ai cumpirat 5i fie. Doar una mic& de tot, un Magnum. $tii c-am fost ite toat’i siptiimana, spuse Mellberg zambind $i fi cu ochiul partenerei sale, incercand s-o induplece. Nimic, nu stau la discutii, spuse Rita pe un ton calm, asa ci nu ma mai contrazice. ii lua inghefata si o aruncé la gunoi. Paula se conforma si Johanna se unse si ea, temei ‘Mellberg mormai ceva. pe pielea deschisa la culoare. spus? — Oricum, esti norocoasf, spuse. Nu trebuie si te a Mirbatul inghifi in sec. ca si te bronzezi. Nimic. Absolut nimic. a64 Camilla Lickberg — Stil ce-a zis doctorul. Faci parte din grupul de in privinja diabetului, si in cea a problemelor cardi — Nu cred c-as fi pagit nimic de la un amirat de num. Mai trebuie s& si trdiesc putin, spuse el si i celelalte inghetat — Mai avem o siptiman’ de concediu, spuse Ps ferindu-si ochii de soare si apucandu-se si m&nan inghefata ei. — Chiar nu cred ci ar trebui si te intorci la serviciu, Johanna. Nu mai ai mult. Ai putea si-fi iei prenatal vorbi cu asistenta de la maternitate. Trebuie si te odi — Alo, spuse Mellberg. Am auzit ce-ai zis, si sti uita ci eu sunt seful Paulei, zise si se scirpin’ gandit crestetul acoperit de par cSrunt si rar. Dar sunt de a Nu cred nici eu c-ar trebui si lucrezi. — Am purtat discufia asta de o mie de ori. O s- razna daca trebuie sa stau acasi si si nu fac nimic, s& astept. In plus, e 0 perioada destul de linistita. — Ce vorbesti, draga? se holba la ea Johanna. Do: c&-i cea mai agitat’ perioad a anului, cu befii si tot ce: — Zic doar ca deocamdati nu lucrim la nicio anc serioas%. Munca asta de rutin’, cu spargeri si alte tisuri, pot s-o fac si-n somn. $i nu-i nevoie s& plec n rat cu biietii pe teren, Pot s& stau la sectie si si mi de hartogiraie, Aga ci terminati, vi rog, cu scand: Sunt gravid’, nu si bolnava. —Mai vedem noi, spuse Mellberg. Dar asa-i, ai di si tu intr-o priving’, Pentru moment, e destul de li la noi. Era aniversarea cisniciei lor si, ca in fiecare Gésta cumparase flori proaspete pentru mormantul ‘uritoarea de ingeri lt, Altfel nu prea se ocupa de el, dar asta n-avea ile-a face cu sentimentele lui pentru Maj-Britt. parte de mulfi ani frumosi impreund gi lui {se fiicea dor de ea si acum, in fiecare dimineagi. (i se obipnuise cu viata de vaduv gi zilele lui erau Heupate, incat, uneori, traiul lor in cAsufa aceea i un vis indep&rtat. Dar faptul ca se obisnuise asa inna c&-i si era pe plac. liisii pe vine si urmari liniile gravate in piatra care Humele baiefelului lor. Nu avea nicio poz’ cu Wiser c-or si aibi destul timp si-l fotografieze, indiser’ la asta cand se nascuse. $i, cand murise, user’ nicio poz’. Pe vremea aia oamenii nu se ul asa ceva. Acum era altfel, isi dduse el seama Ap, dar pe-atunci oamenil uitau si mergeau mai {i cit mai repede inc unul, fusese sfatul primit inisisera spitalul, in stare de soc. Dar n-a fost si fie. il copil fusese fetifa. Feticuta, cum ii ziceau. Poate Wwit sii faci mai multe ca s-o pistreze, dar durerea tare si nu credeau, atunci, c-ar putea s¥-i ofere dle care avea nevoie. Decat pentru scurt timp. Britt fusese cea care luase pan’ la urma decizia, vase, precaut, cd ar fi putut sa aiba grija, totusi, . Dar Maj-Britt ii spusese, indurerat’ si cu sufletul pe veci de pierderea suferit®: , Fata are nevoie de Apa ci micuga dispiruse din casa lor destul de re- mai vorbiser& despre ea niciodat’, dar Gésta nu §-0 uite cu adevarat. Daca ar fi primit un binut le ori se gndise la ea, s-ar fi imbogatit. a se ridicd. Curdjase mormantul de cateva buru- prinseser’ radicin’ acolo, apoi asezase buchetulCamilla Lickberg in vazii, frumos. Auzi, limpede, vocea lui Maj-Brit mii, Gésta, de ce te prostesti? De ce strici florile moase pe mine?“ Sofia lui nu crezuse niciodatd cX. mai mult decat orice om obisnuit. Gésta isi do ignorat mai des si s-o fi rasfafat mai mult. Sit flori atunci cand se putea bucura de ele. Acum ny decat sii spere ci le vedea de undeva de sus si c& ti plicere aacka, 1919 mnilia Sjblin era iar distractie, Dagmar se bucura de li) cand déideau o petrecere. Banii in plus ii picau rozav si-i poatal observa indeaproape pe toti oa- bogati si frumosi. Trdtiau o viata atat de minunatit Wal de grijil Mancau si beau bine, dansau, cantau u pinté in zor. Si-ar fi dorit sa aibidl si ea o viati la deocamdatié trebuia sit se mulfumeascii cu asta, sti pe cei fericifi si sd se afle in preajma lor catva timp. cerea asta pairea a fi iesiti din comun. Ea $i ceilalti fuseserté dusi pe insula din afara Fjillbackai inainte | Vasul circulase toatit ziua inainte si inapoi, adu- incare, vin si oaspeti. jar! Ducte si mai scoate niste vin din pivnital strigit doctorului Sjatin. jar fi flicu pe plac numaidecat. Tinea neapiirat sii plticutd de nevasta doctorului. Asta ar mai fi lipsit, ca Sjlin s-o ia la ochi. Ar fi observat sigur privirile si wile driigitstoase pe care Dagmar le primea de la batt vl cand era petrecere. Uneori isi permitea si mai multe, Ina se scuza si se ducea la culcare, iar ceilalti cheflii rea befi sau ocupati cu propriile ghidusii ca sii le pese o etn conmeton6 Camilla Lackberg de ceea ce se intampla in jurul lor. Dupai incidentel doctorul fi mai strecura cate 0 moneda in plus ca ziua de salariu. Dagmar apucti repede patra sticle de vin si urcit Le tinea lipite de piept, dar se ciocni de cineva si le jos. Dowd dintre ele se sparsercl. Dagmar tsi deidu si disperare, cit stiipanii aveau s-o taxeze la salariu. incepurdi siti curgtt si se uitet la biirbatul din fafa ef. — Undskyla! spuse el, dar cuvantul danez suna ni Consternarea si disperarea ei se transformaret in — Ce faceti? N-aveti voie si blocati usa asta! — Undskyld, repetit béérbatul. Ich verstehe nicht’, Brusc, Dagmar isi déidu seama cine e. Se ci oaspetele de onoare al serii: eroul de rézboi german, care luptase cu vitejie in ritzboi, dar care, dupti infrdn usturiitoare a Germaniei, isi cdstiga painea din zbo monstrative. Ceilalti susotiserdt despre el toatat ziua. cié locuise la Copenhaga si se zvonea cit fusese nevol ‘mute in Suedia in urma unui scandal. Dagmar se holba la el. Era cel mai ferches bit care-I viizuse vreodatit. Nu piirea deloc beat, asa cu ceilalti oaspeti, si avea o privire fermi cdnd i se uitit Cei doi riimaserdi pe loc si se privirié indelung. Apoi Da; indreptit de spate. $tia cé era frumoasi. Multi birbati firmaserdt asta plimbandu-si mdinile pe corpul ei si sopt vorbe indecente Ia ureche. Dar niciodatti nu se bucuri mult de frumusetea ei. Pilotul se aplect, fir a-si lua ochii de la ea si pe jos cioburile sticlelor sparte. Le duse cu grijat afar ‘aruncii. Apoi isi lipi un deget de buze, cobort in pivnifal si + Scuzagi-mai (danezi). ten cone ‘Rouritoarea de ingert | Dagmar zimbi pling de recunostingei si veni sti ia Phivirea ii caizu pe mdinile lui si descoperi ca-i sangera wiltditor stang. W semn cit vrea sit se uite la mana lui si béirbatul Jele jos. Rana nu era adéncit, dar saingera destul de Wu privirea afintit®é asupra lui, Dagmar luti degetul wupse tacticoasel sangele, Pupilele lui se létrgind si eri in ochii lui lucirea aceea bine cunoscutd. Se Wdicti sticlele. Cand porni spre petreciéreti tt simti spinare. oe70 euritoarea de ingeri juin. iltik se simgea deja istovit. fl oboseau nespus ile astea cu Mellberg care, teoretic, era seful sectiei, , in practic’, fi cedase toati responsabilitatea lui Asta atata timp cat il lisa si culeaga laurii dupa cuz rezolvi ‘iudat c& s-a intamplat chiar acum, cand fata fa- Wsplirute s-a intors acas& pentru prima oar’ dupi jleinci de ani. pariu ca ei sunt dia care s-au jucat cu chibritu- Patrik isi convocase colegii pentru o sedinga de sii incaseze banii de asigurare, spuse Mellberg. pitulare. Mai ales Mellberg trebuia informat despre’ jai verificam situatia economica a familiei, zise intamplase. Patrik igi drese glasul: , Care st&tea lang’ Annika si pirea neobisnuit de — Care-i problema? © si am rezultatele maine-dimineaja, mai mult Mellberg il privi ca si cand ar fi vrut s& ur; rispunsul. We, O si vedeti c& asta o si rezolve misterul. Au — A avut loc un incendiu sambita asta, in taba uit ci i-ar costa prea mult si renoveze cocioaba copii de pe Vald. inclin si cred c-a fost premeditat. | I gandit ci fac o afacere mai buna dac’-i dau foc. — Un incendiu premeditat? din astea se intamplau tot timpul cat am lucrat — inci n-am primit nicio confirmare. Asteptim horg. tul lui Torbjorn, spuse Patrik si ziti putin inainte m zis, nu ne bloc&m la o singur’ explicatie, re- continua. Dar exist& destule motive care indic& un si tik. $i acum cred c-ar trebui s8-1 lisim pe Gésta lucru: c& trebuie si continudm investigatia. esteasca ce-si aminteste. Patrik arati spre Gésta, care staitea ling’ tabla “ayezii si ddu din cap spre Gésta indemnandu-1 marker in man’, pl. I se paruse fascinant ce-i povestise Erica in — Gésta a inceput si adune material despre familia excursiei lor prin arhipelag si era curios ce are de a disparut de pe Val6. El... incepu Patrik, dar fu int ta despre ancheta aceea veche. —Stiu ce vrei si spui. Povestea aia veche o cun stea o Cunoastefi destul de bine si voi, dar, daca tofi. Dar ce-are de-a face una cu alta? intreb’ Mell ranjeazi, 0 s-o zic de la inceput. Se apleca 5i-I sc&rpina pe Ernst, cainele Lui, care lungit sub scaun. n2 Camilla Lackberg —Pe 13 aprilie 1974, in ajun de Pasti, cineva a su poliia din Tanum cerandu-le si vind la internatul Val, N-a spus de ce, apoi a inchis. Apelul a fost p de fostul sef de politie. A zis ci nu se putea disting era voce de birbat sau de femei Gésta inchise ochii si, pre} de o secunda, paru fi intors in timp. — ku si colegul meu, Henry Ljung, am primit ord ne deplastim la faja locului si si vedem ce si ajuns acolo intr-o jumitate de ori si am gisit ceva f ciudat. in sufragerie, masa era asternuta ca pentr pranz de Pasti, se vedea ci oamenii mancaser’, d apucaserd si termine. Familia care locuia acolo disp fri urma. Ramasese doar fetita lor de un an, Ebba, umbla pe acolo singura, Era ca si cénd restul familiel fi evaporat de tot. De parci s-ar fi ridicat in timp cel masa de pranz si ar fi disparut pur si simplu. — Pufff, spuse Mellberg, iar Gésta ii aruncai o pri nimicitoare. — $i tofi elevii aia? Unde erau? intreb’ Martin. — Acasi la familiile lor, ci doar era vacanga de Nu mai erau decat cafiva pe insul’, ins cand am aj acolo n-am gisit pe nimeni, Abia mai incolo au ap cinci fanci, intr-o barc’. Ne-au zis c-au fost la pe cateva ore. In séptmanile ce au urmat i-am intero} indelete pe tofi, dar nu stiau ce s-a intamplat cu fa respectivi. Chiar eu am vorbit cu ei, dar spuneau cu acelasi lucru: cA nu fuseser’ invitafi la pranzul de Pa cd au preferat sii se ducd la pescuit. Cand au plecat, era in ordine. — Si barca familiei era la locul ei, lang ponton? il treba Patrik. Rouritoarea de ingeri | $i. am luat la puricat toatd insula, dar n-am gasit Gésta scuturand din cap. eM erau, de fapt? rar obiceiului stu, Mellberg parea curios si se Jn fap’ ca si aud& mai bine. 9| adulfi i patru copii, Dar unul dintre ei era Vhba, asa c& au disp&rut cei doi adulti si trei copii. i se intoarse si incepu sa scrie pe tabla. Wil familiei, Rune Elvander, era directorul inter- Host ofiter, fi venise ideea de-a inflinta o scoala W bilie}ii cu paringi cu pretentii mari in privinya ii de educatie. In plus, la scoali domnea o disci- dle armata. Educagia de prim’ man’, un regula- e sii le modeleze caracterul si exercifiile fizice in menite s8-i int&reasc’i — asa ceva nu era pentru ul oricui, Internatul era gandit pentru baiefi din Instlirite. Asta era descrierea din brosura informa- iin cite imi amintesc. , sund de zici cd-i din anii '20, spuse Mellberg. 1u au existat paringi nostalgici dupa vremurile Rune Elvander le oferea exact ce-si doreau, spuse {pi continu’ relatarea, Mama Ebbei se numea ea dou%zeci si trei de ani cand a disp&rut. Era, ult mai tan%ri decat Rune, care avea in jur de J, Rune avea trei copii din prima casnicie: Claes, yprezece ani, Annelie, de saisprezece, si Johan, de , Mama lor, Carla, murise cu cativa ani inainte sil se recsdtoreasc. Conform celor cinci baiefi, et familia avea unele probleme, dar n-am reusit n mai multe.a Camila Lackberg — PAi, depinde. in jur de doudzeci, cam asa. de Rune mai existau doi profesori, dar erau liberi timpul vacangei. — $i aveau un alibi pentru ziua aia, binuiesc, Patrik si-1 privi cu atentie pe Gésta. — Da. Unul dintre ei era la rude in Stockholm, torea Pastele. Celalalt ni s-a parut cam dubios la it nu prea voia si zici pe unde a umblat. Dar dup& aflat c& se dusese in vacanti la mare cu prietenul asta era asa de secretos. Nu voia si se afle c& era hi xual si la scoal’ ascunsese asta foarte bine, pana a —Siceilalti elevi, cei care erau in vacanja? [-ati si pe ei? intreba Patrik. — Pe tofi. $i, de fiecare dat’, familiile lor au c ¢-au sarbitorit Pastele acasa si c& n-au cilcat pe i Tofi pireau mulfumiti de influenta scolii asupra si erau foarte revoltafi ci nu mai aveau unde s&-i Unii mi-au [sat impresia ci nu-i prea tolerau pe acasi nici macar pe perioada vacantelor. — OK, deci n-afi gasit vreo urma concreta, care dea de inteles ce s-a intamplat cu familia respecti Gésta scutura din cap. cunostinfele de azi si din punct de vedere tehnic de-a dreptul retardati, Dar toti am ficut ce-am doar c& nu, n-am reusit s& gisim nimic. $i totusi, am avut senzatia cX ne-a scipat ceva, numai ci m si-mi dau seama ce. — $i cu fetifa ce s-a intamplat? intreb’ Annika, a inimi se strangea de fiecare dat& cand auzea de suferinzi. — Sigur, pe vremea aia n-aveam nici dotarea, Fluritoarea de ingeri Mal avea nicio rud& in viaf’, asa ci au plasat-o lie din Géteborg. Din céte stiu, mai incolo au 0, muti si-si privi mainile. jhdnizni s& zic c-am facut treab’ bund. Am veri- Av indiciile posibile si am incercat s& gisim un ‘Ain scormonit in trecutul lui Rune, dar n-am dat ielun schelet in sifonier. Am umblat din usi-n {oat Fjallbacka, pentru a vedea daca cineva a ceva iesit din comun, Pe scurt, am abordat cazul perspectivele posibile, dar n-am ajuns la nicio, _ Miri dovezi ne-a fost imposibil si stabilim ceva duel au fost omorafi, rapiti sau daca au plecat, plu, de bunavoi wseinant, far’ discufie, spuse Mellberg si isi drese ir tot nu inteleg de ce mai insist’im pe lang’ po- i, N-avem niciun motiv si complicim lucrurile acceptim c& Ebba si barbatul ei au dat foc la , ori e altceva, nu stiu, niste strengari care au amuze. 4 pare un plan prea avansat ca si cred c-au fost Jescenti blazati, spuse Patrik, Astia, daci vor « la ceva, o fac in oras, nu se duc cu barca pe | $i, cum spuneam, Martin verific’ deja daca e 0 fraud, dac& vor s& incaseze banii de asigurare. eit aud mai multe despre cazul cel vechi, cu atat Mnai tare c& incendiul dla este legat de disparitia 4u si presimfirile tale, spuse Mellberg. N-avem iiturdi concretd care si ne indice asta. $tiu c-ai i| dreptate in trecut, dar de data asta bai cimpii, 7sCamilla Lackberg, Féuritoarea de ingeri spuse Mellberg si se ridicd, vizibil mulfumit de Wil dimineata, iubito, spuse si se intinse dupi un replic’, un fel de ,maxima zilei* dupa parerea lui, Patrik ridici din umeri si-l ignora. Nu-i mai ii dimineafa, spuse Anna si se feri. Imi miroase mult de pirerile lui Mellberg, asta daca ii pasase Wimineag’, se scuz’, dar paguba era deja ficut’. imparti sarcinile si suspenda sedinta. se ridicd fara o vorbi si isi puse ceasca in Dar, cand si ias%, Martin se apropie de el. 4 — Pot si-mi iau liber azi dup3-masi? $tiu ci nu ‘Par fi gandit c-avea s& fie atat de-al naibii de greu. anuntat din timp, dar... q iu! ficea sau spunea ceva gresit. $i, de fapt, nu — Da, normal, dac& e ceva important. Ce s-a int { sii indrepte lucrurile, si fie totul ca inainte. Martin pirea cA ezit’ giiseascd felul acela firesc in care se comporta- — Eo chestiune privat. N-as vrea si discut des, cu celilalt inainte de accident. chiar acum. Dac&-i OK. (dlund farfuriile de la micul dejun. Anna se duse Ceva din vocea lui il convinse pe Patrik si m cuprinse pe la spate, lipindu-si obrazul de spi- puni intrebiri, dar se simtea pujin lezat ci Mat . Dar nu simfea decat frustrarea dintr-un corp voia si isi impartiseasci problemele. Traise cu it | Senzafia o contamina si pe ea si Annei ii pieri c& deveniser’ apropiati de-a lungul anilor de lucru | de intimitate. $i era imposibil de zis cand avea uni, ci Martin incepuse s& se simta suficient de in] (ii din nou asa ceva. lui ca s&-i spun’ daca il supra ceva. i drumul lui Dan, cu un oftat, apoi se asez% la — Nu prea am putere, spuse Martin de parca i-ar bucitarie. cit gandurile. Dar zici c&-i in regula daci o sterg) ile si m& urnesc din loc si s{ ma apuc de lucru, pauza de masa? Intinzandu-se dupa o felie de paine si cutitul — Sigur, nicio problema. 1, Martin schit un zambet si didu sA plece. Ae intoarse spre ea, se sprijini de blat si-si — Auzi? spuse Patrik. S% tii c& sunt aici dac& bratele pe piept. vorbesti. iyrel s& faci? —Stiu. intarzie cu rispunsul. Martin mai ezitii o secunda. Apoi disparu pe 4 sii pornesc 0 afacere proprie, spuse intr-un ‘Anna stia deja, coborand scarile, ce priveli lee grozava! $i la ce te-ai gandit? Un magazin? astepta in bucatarie. Dan, in halatul lui de baie por interesez dacd-i ceva liber. adancit in ziar, cu 0 ceasc’ de cafea in mana. wimbi cu toat’ fata si, dintr-un motiv ciudat, Cand o vizu pasind peste prag, se lumin& la faf ul lui il anul& pe al ei. Doar era ideea ei si nu 7 idCamilla Lickberg Fauritoarea de ingeri voia s-o impart& cu nimeni. De ce, asta nu pul ca Fygelsta, ce-i drept, dar compensa prin lux. explice. gust nu-l cumperi cu bani“, obisnuia si spun’ — As vrea s-o fac eu, singur’, spuse si isi auzi plecau de acolo, nemultumitd la vazul ramelor tonul acela dur din voce. | a) candelabrelor enorme de cristal. $i Percy in- Veselia de pe chipul lui Dan disparu imediat. } dea dreptate. —Bine, fi cum vrei, spuse el si incepu s& zdra dle, ia loc, spuse si-i arata lui Sebastian masa vasele. i pe teras’. in ma-sa, in mi-sa!” injur’ Anna in gand perioada aceea a anului, Fygelsta arita de mi- tele inclestate. Parcul frumos se intindea cat vedeai cu ochii. — Da, m-am gandit la un magazin. Dar a lu \ngrijit cu pricepere timp de mai multe generafii, menzi pentru amenajari interioare, ay ciuta ant era doar o chestiune de timp pani cand avea si tot asa. 4 in paragin’, asemenea castelului. Trebuiau si Continua si sporovaiasca, incercind s& ci \urce fri grédinar pand-si puneau ordine in din nou atentia lui Dan. Dar sotul ei igi vedea . furii si pahare, fara s& reactioneze. Spatele lui era jistian se asez& gi se 148% pe spate in scaun, cu implacabil. (i de soare impingi in sus, pe frunte. Anna puse sendvisul pe farfurie. li pierise px in vin? mAncare. an intinse spre el o sticli de Chardonnay de — MA duc putin pe-afar’, spuse si se ridici, cu inlin’. Chiar daca sofia lui nu era deloc impacaté s& urce la etaj si sa se schimbe. Dan nu-i rispunse ei trebuia s& ceari ajutorul lui Sebastian, Percy data asta. ar fi ficut orice ca s&-1 ajute, odat& ce decizia a fost nici nu aveau prea multe alternative. De fapt, nu — Ce drigut c-ai putut si vii pan’ la noi penti “au niciuna. pranz scurt, spuse Pyttan. vicl c& aveti probleme cu fiscul? — MA bucur c-am putut s& vin gi si vid ce face ce: | ce sii mai zic, spuse Percy. Astia n-au nimic sfant. jumitate. e, cum zici, Nu mai merit& si muncesti in fara Sebastian rase si-] batu pe spate pe Percy, atat de incat acesta incepu si tuseasca. . Altfel era pe vremea lui taic’-meu. — Lasi, c& nici la voi nu-i prea modest. Icy incepu si-si taie sendvisul dupa ce-i arunc’ o Percy rase pe sub mustaf’i. Pyttan nu se feris intrebatoare lui Pyttan. ciodata sé-i spuna ce crede despre casa pompoasa jormal ar fi s& aprecieze efortul pe care I-am inves- Sebastian, cu doua piscine si teren de tenis. Casa nu | prezervarea acestui monument cultural. E o parte 78 ten onncon80 Camilla Lickberg Fauritoarea de ingeri semnificativa din istoria Suediei, pentru care ehorm sa intretii locul asta si cheltuielile de noastra si-a asumat rispunderea si a avut grij’i de {foxe tot timpul. Totul e ingrozitor de scump in acum, wl — Da, dar acum bate un vant nou, spuse Se lan ranji. agit’ furculita. E adevairat c& aerul asta socialist Viuja de zi cu zi cost’ o grimada. mult pe la noi si se pare ci nu conteaza nici c ‘@ feri si se uite la Pyttan, cercetandu-i indelung guvern burghez. Daca ar fi dup’ ei, n-ar trebui si diamante si pantofii cu toc. Apoi se intoarse mai mult decat vecinii, c& dac& nu, al dracu’ da , iau tot ce ai. Am simtit-o si eu pe pielea mea. Ant €¢ te pot ajuta? am plitit o diferent de impozit baband de tot, ni fi numai pe ce am aici, in Suedia. Ci trebuie si fii d trigea de timp, dar dupi ce aruncd o privire s&-fi plasezi bunurile in strdinatate, unde fiscul i lui isi cu din nou curaj. Trebuia si rezolve sa puna gheara pe ce-ai agonisit. 4, altfel n-avea decat sa-si caute alte surse de Percy dadu din cap. — Da, numai ci majoritatea capitalului eu 1 sha doar de un imprumut pe termen scurt, blocat tot timpul in castel. les. Nu era prost. $tia ci Sebastian profita de el ii o liniste neplcut’, dar Sebastian nu piru de- anul de lung. in general, Sebastian folosea castelul coljul gurii i se ivi un zambet discret. intalnirile cu clienfii, sedinte de vandtoare, © propunere, zise t&rdg’nat. Dar cred ci-i mai aventuri amoroase cu vreuna dintre numeroasele discutim intre patru ochi, ca niste vechi colegi cu care se afisa. Percy era curios dac& nevasta lui ce suntem. tian nu banuia nimic, dar nu voia si-si bage nas Win puirea gata s& protesteze, dar Percy ii arunca el Pyttan il tinea din scurt si oricum n-ar fi indi neobisnuit de dura si femeia isi tinu gura. Bar- calce stramb. Dupi el, oamenii puteau si faci ce privi apoi pe Sebastian, parand c& vorbeste cu el in c&sniciile lor. j Ante. — Dar nici mostenirea de la mogul nu-i de aru € mai bine asa, spuse si Lis capul in jos. spuse Sebastian si intinse paharul gol spre Pyttan. \stian afi un zambet larg. intinse inci o dat’ Aceasta il umplu ochi, fara a se trida macar spre Pyttan. zvacnire a fefei la ce se gandeste. — Da, dar sti cum e... prea cald ca s& atarne pe schele cand soarele bi- Percy se foi pe scaun. Nu suporta s& discute d mai tare, asa c&, de obicei, pe la miezul zilei igi bani. de lucru induntru. a2 Camilla Léickberg — Vrei si ne apucim de podea? intreb Marten ce stiteau si inspectau sufrageria, Ebba trase, de proba, de o bucafica de tapet © fasie mai mare decat ar fi vrut. —Nu ne apuctm de pereti? —Nu sunt sigur c& o si tind podeaua. Am v: scanduri putrezite. Mai bine rezolvm asta inai apucim de altele. Apasa cu piciorul o scandur, care se indoi cancul lui. — OK, atunci incepem cu podeaua, spuse El puse ochelarii de protectie. Cum facem? N-avea nimic impotriva si traga tare si s4 m Ja fel de mult ca Marten. Dar el era cel cu experi era nevoitii si se bazeze pe cunostintele lui. — Cred ca cel mai bine ar fi s& lucraim cu bar co rangi. Iau eu barosul si tu ranga? — Da, bine. Ebba lua instrumentul de la Martin. Apoi s-au de lucru. Ebba simfea adrenalina pompandu-i in senzatia aceea plicuti de usturime din brate de dati cand impingea ranga in craipiturile dintre si rupea lemnul. Atata timp cat iyi forfa corpul limita, nu se mai gandea la Vincent. Cand trans] curgea $i acidul lactic ti umplea muschii, era liberi un timp. Nu mai era mama lui Vincent. Era Ebba, punea la punct casa mostenit’, care dirama $i cor ceva nou. Nu se gandea nici la incendiu. Daca inchidea isi amintea senzatia de panic’, fumul de la care-o ust plamanii, fierbinfeala care o facea sa-si dea seama Fiuritoarea de ingeri i {i simfit daci focul i-ar fi ars pielea. $i isi amin- {imentul acela placut, resemnarea. el se concentra pe sarcina care-i fusese dat’, cu jjintit’ inainte si incordandu-se mai mult decat le ca si scoat& cuiele ruginite din bustenii de 4 de sub podea. Dup’ un timp ins’, gandurile jjari din nou in cap. Cine le voise riul si de ce? yea revenea tot timpul, dar variantele de rispuns \ nicdieri, Nu cunostea pe nimeni care s& fi vrut niu. Singurii care-si voiau raul erau ei insigi. De se gandise c& ar fi fost mai bine sX nu mai fi ‘pli c& si Marten gandea la fel despre el. Dar cei ajul lor se aratasera plini de compasiune. Fira i, fri urd, doar intelegere pentru grozavia prin user’. In acelasi timp, n-avea cum sd ignore fap- ineva se furigase pani la ei pe intuneric si voise de vii. Gandurile i se invarteau in cap alandala. fidict si-si sterse fruntea umeda. | dracului de cald aici, spuse Marten si dadu cu dle pimant, facdnd aschiile s% zboare, apoi tricoul si-l agaya de centura pentru scule. sii nu-fi sar vreo aschie in ochi. {i studie corpul in lumina soarelui care nivalise strele murdare. Arata exact ca atunci cand se ser’, Un corp zvelt, care, in ciuda muncii fizice devenise mai musculos. Ea insisi isi pierduse feminine in acele sase luni care trecuseri. Nu mai Joc poftt de mancare si sl&bise, probabil, cel putin yjrame. Nu prea stia exact si nici n-avea chef si ireascai. icin un timp in tcere. O musci se lovi furioasd am. Marten se duse si-l deschise larg. Afar’ nue4 Camilla Léickberg bitea deloc vantul, asa c& nu intra niciun pic de dar micar sc&pau de bazditul enervant al mustei, Ebba simtea necontenit prezenfa trecutului. casei era impregnatii in pereti. Parci-i auzea pe to} care mergeau acolo vara in tabir%, pentru aerul cu sinitos, asa cum citise intr-un articol dintr-un vechi din Fjallbacka-Bladet. Casa avusese $i alfi tari, nu numai pe tat&l ei, dar cu toate astea ea se mai mult la copii. Ce aventuri trebuie si fi fost si plece de lang mama si tata si s& stea in aceeasi alti copii necunoscufi. Zile insorite si bai sirate, si disciplina, joaca si ghidusii, Ebba auzea raset i tipetele lor. Articolul se referea si la un caz de jurnalistul lisa de inteles ca s-ar putea s4 nu fi fo asa de idilic cum piirea. Uneori se intreba daci veneau doar dinspre tabara de copii sau daci nu felul ei de-a percepe casa se amesteca si cu niste timpurii. Sunetele acelea i se pareau cunoscute mod oarecum infricosator, dar ea nu fusese decat cand plecase de acolo. Dac’ era vorba de amintiri, sa fi fost amintirile casei, nu ale ei. -i dim de capit? intreb’ Marten spi du-se de baros. Ebba, adancit’ in ganduri, tresiri speriat& la vocii lui. Marten lu tricoul de pe centura, se sters fat si o privi. Ebba nu voia s& se uite in ochii lui, il privi pe furis, continuand sa tragi de o scandi se inc&pitana si rimana pe loc. Parea c& birbatul referd la lucrarile de renovare, dar Ebba isi dadu ci era mai mult de atat. Doar ci nu stia ce si-i ras Vazand c% nu spune nimic, Marten oft’ si ridi nou barosul. il tranti de podea, icnind la fiecare lo ‘éuritoarea de ingeri Jul incepuse s& se formeze o ditamai gaura. Marten Wwnligi barosul. $i iarasi i cobori. Naiba-i asta? Ebba, uitd-te aici! spuse si ii facu Wise apropie. continua si se chinuie cu scandura inctipata- curiozitatea o n&pidi impotriva vointei ei. ¢? intreb%, apropiindu-se. ten art spre gaura din podea. fe seaman’? se lis pe vine si privi. Apoi se incrunta. In lo- wre podeaua fusese indepartata se vedea o pata iehis’ la culoare. Smoal’, fu primul ei gand. Apoi seama ce putea si fie. ica o pati de singe, spuse. Mult singe. 8586 Fjallbacka, 1919 Dagmar nu era proastii nici ea si se prinse cit chemau sd serveascii la petreceri nu mumai datoritat sale sau frumusefii ei fizice. Susotelile nu erau nici discrete. Gazdele se asigurau mereu ca zvonurile le originea ¢i sit se réspandeascd repede pe la mese. ajunsese sd recunoasca de-acum privirile avide de seni ale musafirilor. Mama ¢i... fturitoarea de ingeri... i-au taiat Cuvintele zburau prin aer ca niste viespi mici si inf erau tare dureroase, dar Dagmar zambea neincetat si fricea cit nu aude nimic. Nici petrecerea asta nu era diferitii, Cand trecu pe ei, crestetele se apropiartt si oaspefii ditdurit din cap cativ. O cucoand isi duse mana la guri, ingrozitd, si se cu tupeu la Dagmar, care tua vin in pahare. Pilotul, urmirea consternat agitatia pe care o stamnise prezen| Dagmar il véizu, cu coada ochiului, cum se apleaci s cina lui. Femeia ti sopti ceva la ureche si Dagmar aste sufletul la gurd reactia. Privirea neamfului se schimba, clipa urméitoare ochii ti striilucird. O studie linistit un Fouritoarea de ingeri paharul, de parcié ar fi vrut s-0 salute. Dagmar ii ini cit inima ii bate si mai repede. da de la masa cea lungd a petrectiretilor se intefea eau orele. Incepuse sit se intunece si, chiar dact yuri era destul de citldufa, caiva dintre oaspeti se ri- ‘we retraserd in casa, in camera de zi, unde continuarti sci. Familia Sjolin era generoas si se parea cit $i wise dlestul de mult. Dagmar ii umpluse paharul, cu jurdndéi, de mai multe ori. Reacfia lui o uimise. Westui biirbati si unii dintre ei erau chiar chipesi. wifi stiau exact ce si-i spunié si cum s-o atingai, dar +i provocase senzatia aceea in stomac. se duse sd-i umple paharul din nou, mana lui 0 wei, Nimeni nu paru sit fi observat. Dagmar se parti neafectata, dar isi scoase pieptul in afar un mult. heissen Sie? 0 intrebéi el, privind-o cu ochi lucitori.. yar il privi nedumerital. Nu vorbea decat suedeza. vi numiti? baigui un biirbat din fata pilotului. Vrea mn 0 cheamé pe domnisoara. Spunefi-i domnului wle mai incolo puteti sd-i stati in poale un pic. $i sit yn ¢ un bairbat adevatrat. Ja propria-i gluma si se biitu peste pulpele grase. mar se stramba si-si indreptit privirea, din nou, cittre lar, spuse. Mat cheamdi Dagmar. nar, repetit neamful si arditt cu un gest exagerat spre ciimiisii. Hermann, spuse. Ich heise Hermann. 0 pauzei scurtt, ridicit mana si-i atinse ceafa. Dag- yi cum i se face pielea ca de gitind. Bairbatul spuse in germane si fata se uitét la gritsanul din faga lui. ii se intreabéi cum artiti cu piirul desfiicut. 7Camilla Lickberg Béirbatul hahiti din nou, de parc ar fi spus c de amuzant. Dagmar duse automat mana la cocul de pe ¢ ei blond era atat de des, incat nu reusea stil piept dati cum trebuie; cteva suvite se inciipetanau desprindit din coc. —Ziei cli n-are decat. Zi-i asta, spuse si détdu sit Gritsanul rse si rosti céteva replici in germanil. mu rise. Dagmar ii simti din nou mana pe ceafei. C brusc, béirbatul ti scoase pieptenele din coc, astfel se reviirsit pe spate. Dagmar se intoarse spre el lent, incordat. Pref de cdteva secunde se privirti, acomn| rasetele zgomotoase ale barbatului gras. O infel se infiripa intre ei si, cu pairul riimas desfticut, Di porni spre casa unde tipetele si chiotele musafirilor si acum linistea noptii. stlitea pe vine, ling gaura cea mare din podea. 11 vechi si putrezite. Era limpede ci podeaua pusti de tot. Dar ce se afla sub ea era cu atat mai tor, Patrik simfi cum i se strange stomacul. cut bine c& afi sunat imediat, spuse faird a-si ua la gaur’. ya c&-i singe? intrebi Marten si inghifi in sec. im arati sangele inchegat, s-ar putea sa fie si Wu ceva de genul asta. Dar daci ne gandim la... |, pare a fi snge. Gésta? Poti s&-i suni pe baiefii se strambi cand auzi cum fi pocnir’ M1 ca si-si aduc’ aminte cA nu intinerea. diidu din cap scurt si se duse ceva mai incolo, pe telefonul mobil. ipl ddu imediat seama la ce se referea. em cum si stim. Trebuie si spargem gi restul si ne uitam.Camilla Lickberg Fauritoarea de ingeri — E drept c& aveam nevoie de ajutor la reno {, suntem niste tipicari. $i eu, si Ebba. Am fost, asta nu ne-am gandit, spuse Marten gi rase aba is, se corectd. E greu de crezut cand vezi ce-i Dar nimeni nu-i urmi exemplul. ya? . Gésta, care terminase convorbirea, se int: \ivatul tista eo pacoste mare, spuse Patrik si se —N-au cum s& ajungi decat maine. Asa c& WW scaun, dup& ce indepartd firimiturile de pe el. rezistafi inca o zi. Si nu atingeti nimic. Si nu vi fie mai pasa de ordine. si stringeti sau si faceti curat pe-aici. i) se uit afara pe geamul bucitiriel. Acesta era — Nu ne atingem de nimic, De ce am face-o? ‘ile praf si peisajul parea ascuns dupa un voal. Marten, ( despre trecutul Ebbei? intreba Patrik, —Nu, spuse Ebba. Acum, c& in sfarsit am oc is pe Gésta si pe Ebba discutand in sufragerie, ce s-a intamplat aici... 4 yea St disting’ ce spuneau, oricat ar fi incercat, — Poate vrefi si ne asezim si si stim un pic mmentul lui Gésta il puse pe gandurl. $i mai spuse Patrik indepartandu-se, cu spatele, de Ja sectie, cand diduse buzna peste el in birou smuls& din loc, ins& imaginea i se intip&rise in wunife ce s-a intamplat. Se purtase intr-un fel pe In ceea ce-I privea pe el, era convins c& era ik u-l mai vazuse. Dar apoi se inchise in el cao Un strat gros de sange inchegat care nu mai era fu mai scoase o vorba pan’ la Valo. intunecat din pricina timpului. in jur de treizeci \\i mei si parinfii adoptivi ai Ebbei sunt prieteni daci estima corect. Jar trecutul ei n-a fost niciodata un secret. Asa — Putem si stim in bucitarie, acolo am ficut de mult c& prinfii ei au disparut fra urma. Mai cat de cat, spuse Marten si i-o lui inainte lui Patr att nu stie nimeni. Ebba rimase pe loc, impreund cu Gésta. gncheta s-a infundat desi am investit mult timp —Nu vii? j in ea. Toi au incercat s& afle ce s-a intamplat. Marten se intoarse si o privi. © un mister cum au putut si dispar asa. — Mergeti voi. Vin si eu imediat cu Ebba, spuse au fost aici tot timpul? Patrik vru si spuna ca Ebba era cea cireia Ebbei ii faicu sa tresara. vorbeascd mai mult. Dar, cand vizu chipul ei p: cred ci sunt ingropati acolo, spuse Gosta si se dadu seama ci Gésta procedase corect. Ebba avea eadrul usii. Dac cineva ar fi forfat podeaua, am de un pic de rigaz si ei nu se gribeau nickieri . Dar prea neatinsa si n-am vazut nici urme in buc&tarie totusi nu era tocmai ordine’ Peste pe nicdieri. Probabil ca s-a infiltrat printre vedeau unelte si pensule, iar chiuveta era plini cu nespillate si resturi de la micul dejun. Marten se asez4 la masa. ‘Orice caz, vreau s ma asigur c& nu sunt acolo, 192 Camila Lackberg ‘uritoarea de inger — Criminalistii vor cerceta maine-dimineay jen se rid milimetru, fii sigur de asta, spuse Gésta si o ‘cup eu umeri pe Ebba. Wileviirat c& ai ramas absolut singura dup ce au Patrik se holba la el. De obicei, cand erau (? CX nu mai aveai nicio ruda in viata? intreba colegul lui nu depunea mai mult efort decat era $i Patrik nu-si amintea si-l fi vazut, vreodati, ména pe cineva. — Ai nevoie de niste cafea tare, spuse Gésta, didu din cap. mama era singurd la p&rinfi si bunica din partea inainte ca eu s& fi implinit un an. Tata era mult pe umar pe Ebba, apoi se indrepti spre cafetier’, virst& si pSringii lui muriser’ de mult. Singura Cand cafeaua incepu si se scurgi in vas, se pe care am avut-o au fost pirintii mei adoptivi. chiuvetd si spald cateva ce; fel, cred c-am avut noroc. Berit si Sture m-au fa- —Nu vrei si ne povestesti ce stii despre ziua Wi simt mereu de parci as fi fost fiica lor. intrebi Patrik si fi trase un scaun Ebbei. amintesti s& fi avut contact cu ei? | de ce as fi avut? li Ebbei se fficur mari pe fata ingusti. vinte sé ne hotdram s& ne mut&m aici n-am Jiclo leg&turd cu locul Asta, spuse Marten. Ebba a —Nu cred c& pot sii v4 povestese ceva ce nu ¢ toati lumea din zon’, Aveam doar un an cand au Tut, asa ci nu-mi amintesc nimic. Nici parintii mei it casa de la pirinfii ei biologici cdnd acestia au tivi nu stiu mai mult decat c¥ cineva a sunat la clarati morti, dar intre timp a fost inchiriat& de @ spus cd a avut loc un incident. Cand ati ajuns lulte ori, Uneori a stat si goala. Da, de asta avem mei dispiruserd si eu eram singur’. Era in ajun de de lucru cu renovarile. Nim&nui nu i-a pasat de Au disp&rut in ajun de Pasti. ‘oti au peticit-o pe unde au apucat, cdnd era chiar Scoase lanful ascuns sub tricou si incepu si 5 medalion. Patrik 0 vazuse facdnd asta si data trecut babil c& era inevitabil sd venim noi si s4 spargem ce fi daidea un aer si mai fragil. a, spuse Ebba. Totul are o menire. — Poftim, spuse Gésta. zi? intreba Marten. Chiar crezi asta? Puse 0 ceasca de cafea in fata Ebbei si inci w ir Ebba nu-i raspunse. Marten ii conduse afara in fafa lui, apoi se asez’. Patrik nu se putu abtine si nu: €¢ ea rmase in urma, ticut’. beasci. Acum isi recunostea colegul. irik se gandi la acelasi lucru dupa ce lasara in urma& — N-ai vrea si ne torni si nou’ un pic? Ce rost ar fi avut sii li se confirme ca pata aceea — Ant eu a cheiner? ib podea era de singe? Cazul fusese suspendat si 93Camilla Lickberg Féuritoarea de ingeri trecuse mult timp de atunci, dar n-aveau nicio g Pi, vrem s& incepem tratamentul imediat. Vom ve- c-or s& giseasci vreun rispuns acum. Asa ci ce rost (um o si rispunda Pia la el. Dar avand in vedere aria descoperirea asta? Carmui barca spre casa, cu caj vontaminare si cat de agresiv pare cancerul de acest de ganduri tulburi. » da, as zice o jumitate de an, un an. Martin se holbi la el. Auzise bine? Tuva n-avea nici Medicul termina de vorbit si in incipere se ani, Nu se putea s&-si piard& mama. incepu si tre- liniste. Singurul sunet pe care fl auzea Martin era in camera era 0 cildura apasitoare, dar Mar inimii lui, Se uitd la medic. Cum putea s& pari asa ig si-i sensibil cand tocmai le diduse o veste atat de cur are dadea vesti din astea de mai multe ori pe sip! si, dac& da, cum ficea faga? 4 Martin se fort’ si respire. Era ca si cand ar fi cum se face. Fiecare inspiratie era un act consti comandi clara dat& creierului. 0 si te intern’im imediat. Du-te acas’ si f3-}i bagajul, — Cat timp mai avem? reusi sa baiguie. atunci fac eu rost de un loc. — Exist mai multe tipuri de tratament si m Lui Martin i se facu rugine. Pia era puternic’, in progreseazi, dup’ cum stim... i) ce el era in pragul nebuniei. in cap i se invarteau Medicul ridicé mainile, neputincios. ini cu Tuva, de cand se nascuse si pan’ ieri, cAind se Cum arat’ diagnosticul, din punct de vedere cu ei in pat. Parul negru fi zbura in jurul capului tic? intrebi Martin incercand sa para linistit. Hideau ochii. $i acum rasul acela avea s% amufeasca? Cel mai mult ar fi vrut s& se arunce peste m: sti-si piarda cheful de vias’, increderea in faptul c& insface halatul medicului si si-1 scuture pana cand era in reguld si c& ziua de maine avea si fie si mai dea un rispuns clar. joas’i? Pia nu scotea ni cuvant. Martin nu avusese, recem si peste asta. puterea si se uite la ea. Daci ar fi facut-o, ceva ar fi la avea fafa pamantie, dar didu dovadi de o t&- nit in el. Acum nu voia decat si se concentreze spre care Martin stia ca se explica printr-o doz% exacte. Pe ceva palpabil, ceva la care s& se poatd r de incipapanare. Acum avea s& aibi nevoie de acea — Nu pot sa va spun sigur, sunt mai multi factori_ iijanare pentru cea mai important& lupti a viefii ei. Aceeasi expresie pling de regret, aceleasi maini Ne ducem s-o lum pe Tuva de la mama si mergem Martin ura deja gestul acela. letiirie, spuse ea si se ridicd. O s& discut&m linistifi — Dar rispundeti-mi odati, fir-ar si fie! sip 0 si se culce. $i 0 si-mi fac bagajul. Cam cat timp aproape cd tresiri cand isi auzi vocea. 0 sii fiu departe de casi? 9% Acton conection96 Camilla Laickberg Martin se ridica in picioare, dar acestea abi: fineau. Pia fusese mereu o fire practic’. Medicul ezita. — Fa-fi un bagaj cat pentru o perioada mai lu isi lui rimas-bun de la ei si se indrept’ spre pacient. Martin yi Pia rimasera in urmi pe coridor si tcuti de mand. — Le dai suc cu biberonul? Nu crezi c& le trick Kristina se uit’ nemulfumit’ la Anton si Ne stiteau pe canapea si sorbeau din biberon. Erica respira adanc. Nu avea nicio problemi cra ei si in ultimul timp chiar se mai daduse pe dar uneori putea fi cicilitoare rau. — Am incercat si le dau ap’, dar nu vor s-o bea, caldura asta trebuie si bea ceva. Oricum, sucul al diluat bine. — Da, tu stii mai bine. Oricum, s& nu zici ci nu zis. Eu le dideam numai api lui Patrik si Lotta gi n-au pafit nimic. N-au avut nicio carie inainte sa se: de acasa si dentistul ma luda tot timpul pentru lor. Erica isi musc pumnul dereticand prin bu unde Kristina n-o vedea. Functiona perfect si stea cate putin si se descurca de minune cu copii, dar provocare de cate ori rimanea la ei cate o jumatate — Cred ci mi duc si bag o masini, Erica, spuse tidicand tonul si continua si vorbeasca pentru sins mai usor daca aduni de pe aici tot timpul si tii ca rat, si nu te trezesti cu mormanele astea. Fiecare la locul Lui si ai grif s% le pui de unde le-ai luat, Fauritoarea de ingeri i vic cli Maja e destul de maricicl, de-acum, ca si dup ea. Altfel 0 si se faci o adolescenta din aia Jil care nu se mai mut niciodat& de acasi si se | sti fie servit’ tot timpul. Prietena asta a mea, jill, i-am povestit c& fiu-stiu tocmai a implinit pa- de ani, si cu toate astea. ica isi vari degetele in urechi si se sprijini de un in buctrie. Didu usor cu capul de suprafata rece i $i Se rug’ pentru ribdare. O bataie hotArati pe ficu si tresar’i, faci? ina sttea ling ea, cu un cos de rufe plin la ini-ai rispuns cénd vorbeam cu tine. degetele aratatoare inca in urechi, Erica incerca si we 0 explicatie plauzibil’. incercam sa scap de presiunea asta din urechi, Alrdinse de nas $i sufli tare. ‘avut niste probleme in ultimul timp cu urechile. leu, spuse Kristina. Asa ceva trebuie luat in se- ‘cumva e o inflamatie? Copiii Sstia se aleg cu te de la gradinita. Am zis eu c& nu e bine s&-i dati lini}. Eu am stat acasi cu Patrik si Lotta pan’ i inceput clasa a cincea. N-au trebuit sa stea la (sau cu bona nici macar o zi, dar nici nu mi holnavit. Da, medicul nostru de familie ma iuda ii n-au fost la gradiniya de citeva saptimani, a d c& asta-i problema. , bine, spuse Kristina cu o expresie ranita. Ma irerea mea. $tiu eu pe cine sunati cand copiii suntCamila chery éuritoarea de ingeri bolnavi si voi trebuie s4 muncifi, Eu sunt aia si va sar in ajutor. isi dezmorgi gatul si plecd cu rufele murd: Erica numara incet pan’ la zece. N-avea ca soacra lor fi ajuta cand aveau nevoie, Dar, pretul era cam mare, \ era plin de ganduri referitoare la proiecte in Mlezvoltare. Josef il purta mereu la el in caz c& 1 idee jumesc, spuse Rebecka si iesi din camer’. / \opi in urma ei. In sufragerie, masa era deja pus’. serv cA Rebecka scosese farfuriile din porfelan Mereu avusese o pasiune pentru lucrurile luxoase { nu-i plicea deloc c& faicea asa o mare chestie | copiilor, dar nu spuse nimic. i, tat’, spuse Judith si-l pup’ pe obraz. lel se ridic’, se duse la el si-1 imbratisa. Pret de o |, inima i se umplu de mandrie $i isi dori ca tat’il i vizut nepoii crescand. P&ringii lui Josef trecuser& bine de patruz cand mama lui primise vestea neasteptati ci e gr resemnasera deja de ani buni cu ideea c& n-at Copii si isi organizasera viata conform acestei Investisera timp si energie in micufa croitorie backa. Venirea pe lume a lui Josef schimbase i i, oricat de mult s-ar fi bucurat pentru fiul lor, ii dei si ne agezim inainte si se riceasci mancarea, Tesponsabilitatea de a-si duce neamul mai departe, ji se aseza in capul mesei. Josef privi cu nostalgie fotografia parintilor ecka gitise felul favorit al lui Judith, pui la cuptor Care 0 finea intr-o ram groas de argint pe bio ie de cartofi. Dintr-odati, Josef isi didu seama cat deauna fusese centrul viefii lor, la fel cum si ei at ile foame, de fapt, si ca uitase si ia pranzul. Dup& fie centrul vietii lui. Familia sa trebuia s& acce | rugticiunea de dinaintea mesei, Rebecka fi servi ji cei patru incepura si minance in ticere. Cand — Mancarea e aproape gata, spuse Rebecka si se mai potoli, Josef ls’ jos tacamurile. griji in camera de lucru. scoala? Merge bine? Nu mi-e foame. Mancafi voi, spuse el fir a nicl incuviinf din cap. micar privirea. n luat punctaj maxim la toate examenele de vara Avea lucruri mai importante de ficut de nu trebuie decat si-mi giisesc un loc de practic’ la ménance, "i — Nu vrei sd vii si tu acum, cand sunt si copiii a mie imi place jobul la de var’, interveni Judith. Josef o privi, mirat. De obicei nu insista. Simti hii ii straluceau de entuziasm. cuprinde iritafia, dar se st{pani si trase aer in piept. jictl ai vedea ce Curajosi sunt copiii dia, mami. Tre- lui avea dreptate. Copiii nu prea mai veneau pe la’ ‘ii treacd prin niste operatii grele si tratamente lungi ultima vreme. 4 e si tot ce vrei, dar nu plang si nu se dau batuti. — Vin, spuse oftand si inchise carnetul de notite. incredibili. 98 teen connectionCamilla Lickberg iuritoarea de ingeri Josef respira adanc. Succesele copiilor lui nu ol plirea si-si fi pierdut apetitul. cu nimic nelinistea mereu prezent& in suflet. $t yyol se ridic’ grabit. teau sti dea mai mult, c& puteau si ajung’ si mai Aim treaba. Aveau atatea asteptiri de satisficut si atatea ret Hefugiat in camera de lucru, se gandi c& probabil luat, incat trebuia sa se asigure c& se striduiau euurau c& scpasera de el. Prin usa inchis’ le auzea mult. §| zinginitul vaselor. Apoi Judith rase, tare si eli- — $i munca de cercetare? Sper ca ai timp si de ¢: 41, jar rasul ei pitrunse prin lemnul usii si se auzi Isi afinti ochii asupra lui Judith si vizu cum ii die limpede ca $i cum ar fi stat lang’ el. Dintr-odati entuziasmul de pe chip. Fiica lui voia si aud iu seama c& rasetele copiilor, veselia lor se atenua laud, dar dack le didea impresia ci cea ce faceat in prezenfa lui. Judith rase din nou gi Josef avu ajuns, n-aveau s& se mai striduie. $i asa ceva era sla c& cineva il injunghiase in inima. Fiica lui n-ar Nici nu astept& rispunsul lui Judith si se ft ya in prezenta lui, Josef se intreba daca ar fi putut spre Daniel. imbe vreodata asta. in acelasi timp, n-avea nicio — Saptiimana trecuti am vorbit cu responsal cum s-o facd. fi iubea atat de tare, c&-1 durea, dar nu prezenta la cursuri si mi-a spus cd ai lipsit in ull si fie tat’ pe care si-1 doreau ei. Era tata format de doua zile din semestru. De ce? pe care o triise si-i iubea in felul lui, prin dorinta de Cu coada ochiului, Josef vizu ci Rebecka ii an ‘fontinua mostenirea prin ei. o privire dezamagit’, dar n-avea ce s&-i fact. Cu cocolosea ea mai mult, cu atat trebuia el si se ‘(GOsta se holb’ la lumina palpaitoare a televizorului. mai tare ca si-i dea pe brazda, nile se miscau, oamenii se perindau pe acolo si, — Am fost bolnay cu stomacul, spuse Daniel. Pri jel difuzau ,Crimele din Midsomer", sigur era vorba ca nu le-ar fi placut si mi vada ci vomit intr-o pi ineva care fusese omorat. Dar pierduse de mult firul. curs. wlurile lui erau in cu totul alt loc. — Deci vrei si faci pe glumetul? Pe masa din fafa lui se afla o farfurioari cu dou’ —Nu, fi-am rispuns sincer, atata tot. puri. Dou’ felii de franzela cu unt si salam. in prin- — Stii bine c& aflu dac& minti, spuse Josef. j i, nu manca nimic altceva cand era acas¥. Era prea Tacimurile ziceau in continuare neatinse pe itor si deprimant s& giteasc’ doar pentru el. tie. Isi pierduse pofta de mancare. Ura faptul ci Canapeaua pe care stitea era deja ponosit’, dar mai putea controla copiii la fel ca atunci cand st j venea s-o arunce, [si aminti cat de mandra fusese acasi. j-Britt cand o primiser’. O surprindea de multe ori — M-a durut stomacul, repeti Daniel si-si col Aindu-si palma peste materialul lucios, inflorat de privirea. ‘\ ar fi mangaiat un pui de pisica. Pe el abia dac’-1 100 101102 Camilla Lackberg lasase si stea pe canapea in primul an. Dar fetifa si fopaie pe ea si si se joace de-a toboganul. Maj finea de manufe, zmbind, in timp ce copilul s mai sus pe arcurile flexibile. Acum materialul era sters si gdurit. Intr-un bratul drept, iesise un arc. Dar el stitea, oricum, in colful stang. Asta fusese locul lui, si colful dre tui Maj-Britt. In vara aceea, feticufa obisnuise si ci, Nu mai vizuse niciodat’ un televizor, asa c& si fipe bucuroasa de fiecare dat’ cnd se intamp! Programul ei preferat era ,,Drutten si Gena’, vedea, nu putea si stea locului. Era atat de bucut sirea stand in fund. Nimeni nu mai fopaise de mult pe canapea. | si cand fetita le-ar fi rapit cheful de viafa cind di si serile se fficusera tot mai ticute. Niciunul dintre | banuise c& regretele puteau si doard atat. Crezu procedat corect si, cand isi didusera seama ci fa nebunie, era prea tarziu. Gésta privi cu ochi goi la comisarul Barnaby. gisise un cadavru. Lu’ un sendvis cu salam si mu; el. Era o seari ca multe altele. $i care avea si fie de multe seri la fel. > Film animat suedez, inspirat de cartea ruseascd pentru copii » Gena”. llbacka, 1919 Wu puteau sit se afiseze in dormitorul servitorilor, asa cit ay astept un semn de la el, ca sii stie cand sit se retragel eva lui. Ea fusese cea care fficuse patul si dereticase prin | firs a sti cat mai tarziu avea sit tanjeasci sii se afle twmuturile acelea frumoase din bumbac. Petrecerea era inci in toi cand primi semnalul pe care-1 uu, Pilotul se cam clitina pe picioare, pitrul blond fi era it si ochii-i stritluceau, Dar nu era atat de beat incat sii poate strecura, pe furis, cheia de la camera lui. Scurta ye a mainii lui ii flicu inima sa-i batit mai repede si, se uita Ia el, ascunse cheia in buzunarul sortului. La la nimeni n-avea sit observe dactt dispiirea, Atat gazdele, musafirii erau prea batufi ca si le pese de altceva in paharului si de faptul cét mai erau destui servitori care umple. \igmar privi totusi in jur inainte de a descuia usa yei de oaspefi si, cand intrd, se opri cu spatele lipit wil si respirdi adanc de cateva ori. La simpla vedere a dul cu asternuturi albe si plapuma aranjata frumos furniciituri prin tot corpul. El putea sii soseascit in clipit, asa ct Dagmar se repezi spre baia cea mica. Isi 103104 Camilla Lackberg Fauritoarea de ingeri netezi iute pirul, isi scoase hainele de servitoare $i 1 toate hainele ajunsera pe podea, barbatul se intinse la suibfiori. Apoi isi muscti buzele si se ciupi tare 4. Nimic nu-i mai putea despitrti. ca sit parié mai imbujorati, cum stia cai e la modit inl se unirii, Dagmar inchise ochii. in clipa aceea nu de la oras. flica Feiuritoarei de ingeri. Era o femeie pe care soarta, Cénd auzi clanta, se gribi sit se aseze pe pat, i, 0 binecuvainta. catit doar in jupon. Isi ritsfirdt parul pe umeri, const felul in care fi lucea la lumina lunii care se str fereastra. Nu fir dezamagita. Cand o viizu, pilotul ciiscti 0 i inchise repede usa. O privi un timp inainte de-a se de pat, o prinse de biirbie si ii intoarse capul spre se aplecit incet si buzele lor se unirié intr-un scérut, strecurii cu grijé, aproape in glumd, varful limbii int ei intredeschise. Dagmar ii intoarse sciruturile cu neriibdare. Nu niciodatit asa ceva si avea impresia cit biirbatul acesta trimis de ciitre 0 putere divind, ca sti se uneascii cu intregeascil. Pret de cateva clipe i se flicu negru in fafa si imaginile din trecut ti reapérurd inainte, Copiii pt covatii, acoperifi cu o greutate, ca sit nu mai miste. care diiduserit néivaldt in casi si ti luasereé pe mama si Cadavrele mici care fuseseri dezgropate in pivnita Mastera si tatiil vitreg. Barbatii care gemuserct deas cu respiragia putind a bituturdt si fium de figarit. Tofi 0 folosiserd si isi batuser’é joc — acum aveau sit fie se incline in fata ei si si-si cearté iertare. Cand aveau aleituri de eroul acela blond aveau sa regrete vorbele spatele ei. ridici poalele juponului peste bu mar isi ridicit bratele deasupra capului ca sa-l ajute jos. Nu voia decit sii-i simta pielea pe pielea ei. fi cdimasa, nasture cu nasture, si barbatul si-0 azvarli 105éuritoarea de ingeri iv cl n-avea s& fie o problema. Stefan era cel mai imentat fotograf si facea mereu treab’ bun, indi- dle circumstante. ie afi venit! spuse John iesindu-le in intampinare. juljumim, spuse Kjell, nevoit sa faci un efort ca s& strangi mana intinsd inhn. Pe langa faptul ca opiniile sale politice erau jitoare, mai era si unul dintre cei mai periculosi | clin Suedia. 1 le-o 1ua inainte, prin ad&postul mic pentru | jl lesi pe ponton. Se pregitise siptimani la rand. Era greu si ij |-am intalnit niciodat& pe tatil tiu. Dar am interviu cu John Holm la Stockholm, dar inainte eli a fost o persoanii ce impunea respect. Ja Fjallbacka, in concediu, Kjell reusise si smi anii de puscdrie pot avea efectul asta. el o ord ca si fac’ portretul politicianului din Bohi | imaginez c& n-a fost ugor si cresti in condifiile Stia c& John il cunostea pe tat’l lui, Frans Ri ‘spuse John si se asezi pe banca de lang’ plansa ce care fusese unul dintre fondatorii partidului Pri de vant. Suediei, reprezentat acum de John. Simpatiile | de o secunda, Kjell fu cuprins de invidie. Parea erau printre motivele pentru care Kjell se indep’ nedrept ca un om precum John Holm si aibi un tatl lui. Abia inainte si moari se impicase cu el i de frumos, cu vedere spre port si arhipelag. Ca dar nu izbutise niciodatd sa se impace cu opiniile muleze dezgustul care trebuie ci se citea clar pe ale tatilui su. La fel de putin cum se putea obi lui, se ayez4 fafa-n fat cu John si incepu si se Prietenii Suediei si cu succesele lor recente. ( dictafonul. Era constient de faptul c& viata era Stabilisera intalnirea la ad&postul pentru barca pti si ci John crescuse in puf. John si drumul cu masina de la Uddevalla pani la wweta incepu si se deruleze. Parea ci functioneazd backa dura aproape o ori in traficul verii. Parc& uie si Kjell puse prima intrebare. pe spajiul acoperit cu pietris din fata cAsutei, cu o ce crezi c& ai obfinut un loc in Parlament? ziere de zece minute, sperand ca intarzierea s4 m mai bine sd incepi prin a tatona terenul. Stia si ci tdiat& din timpul dedicat interviului, joroc c&-1 prinsese singur pe John. La Stockholm ar — Poti s& faci niste poze in timp ce-i iau intervit prezenti, cu siguranta, si secretarul de presi si alfii. caz c&n-o si avem timp dup’, ii spuse colegului stu ‘rau doar el cu John. Kjell spera c& liderul partidu- coborara din masi i si fie mai relaxat in concediu, pe teren propriu. 106 107Camilla Laickberg Faurtearea de ingeri — Cred ci poporul suedez s-a maturizat. Am. Wiurile sigure ale lui John, deseori pline de cifre din constiengi de lumea care ne inconjoara si de fel it| gresite si de minciuni sfruntate. Uneori ii era ne afecteaza ea. Mult timp am fost prea binevoi ‘ie jurnalist, dar, spre deosebire de colegii lui, el acum ne-am trezit. Prietenii Suediei au Privilegiul ine temele. purtatorii de cuvant ai bunului-simt in aceasta jotul vostru se bazeaza in totalitate pe marea eco- de desteptare, spuse John cu un zambet. le pe care ar putea-o face societatea daci ar pune Kjell infelegea de ce oamenii se simyeau at igririi, cel putin dup’ parerea voastr’. Vorbiti el. Avea o charisma usor perceptibilA si o sigur. jeveci si opt de miliarde. Cum afi ajuns la aceast sine care te ficea s& crezi ce spune. Dar Kjell tr destule ca si nu se lase picilit de genul sta de i) incremeni. Ridul dintre sprancene trida o displicea profund felul in care John folosea pr \ritare, dar disparu repede si fu inlocuit de acelasi moi" referindu-se la el insusi si la poporul suc impiciuitor. Holm nu era sub nicio form’ un purt&tor de cu leulele acelea se bazeazi pe fapte reale. Suedezilor. Concetitenii lui erau mai destepfi de i sigur de asta? Eu zic c& exist o mulfime de ar- Continua si-i pund intrebiri inofensive: cum’ ile care spun c& sunt gresite. Permite-mi si-ti dau Parlament, cum fuseserd intampinati de colegi, ce plu: sustinegi c& doar zece la sut din cei avea despre activitatea politica de la Stockholm. ivi in Suedia isi gisesc un serviciu. se invartea pe lang’ ei tot timpul, cu camera lui, | aya este. Avem o rata a yomajului extrem de ri avea impresia c& vede fotografiile in fafa ochilor, tindul persoanelor pe care le primim in Suedia, Holm stand pe ponton, cu marea stralucind pe inseamné costuri imense pentru societate, Era cu totul altceva decat fotografiile serioase conform statisticii pe care am citit-o eu, saizeci si costum si cravat pe care le vedea de obicel in zi Ja sut% din imigrangii din Suedia, cu varste cuprinse Kjell arunca, pe furis, o privire pe ceas. Tr lowiizeci si saizect si patru de ani, au o slujb’. douazeci de minute din timpul convenit si atm hn stditea fara sx spund nimic. Kjell igi didu seama era plicut’, chiar daci nu si cald&. Venise vrem tea ii Lucra la capacitate maxima. tru intrebarile adevarate. In siptimanile trecute de ‘ifta care mi s-a dat mie e zece la sut’, spuse intr-un primise confirmarea pentru interviu, citise nenu: John. articole despre John Holm si vazuse multe fragment ‘Dar nu stii cum s-a ajuns tocmai la aceast& cifra? emisiuni de dezbateri televizate. Majoritatea ju: Nu. facuserd o treabi de mantuiala. Racdiau doar la sup Ail Kjell incepea s&-i placa situatia. 31, dac& reuseau cumva s& punii vreo intrebare i lai departe, calculele voastre pornesc de la premisa gent&, uitau si insiste pe subiect si acceptau cu nai jeletatea ar economisi sume mari prin costurile 108: 109no. Camilla Lackberg Fouritoarea de ingeri scazute pentru ajutoare sociale daci s-ar stopa i Wijell cut’ in serviet& si scoase un alt document, o Dar un studiu care se refera la perioada 1980-19 scousa la imprimanta. c& taxele plitite de imigrangi sunt cu mult deasuy Ye Ming’ o politica de imigrare mai restrictiva, vrefi turilor suportate de stat pentru imigrare, ati pentru un sistem de pedepse mai strict pentru — Asta nu suni deloc credibil, spuse John cu un fad. Poporul suedez nu se mai lasi p&cilit de studii misluite. Tofi stim c& imigranjii profit de i, € scandalos cat de lax e sistemul din Suedia. de ajutoare sociale. a dact reusim si ne impunem viziunile, nimeni — Am la mine o copie a studiului. Poti s-o pastr mai scape doar cu un gut in fund. Avem niste vrei si s-o cercetezi mai indeaproape. * 4 Hiri ridicate si la nivelul partidului, mai ales ci stim Kjell scoase un teanc de hartii si il puse in {recut am fost asociafi cu... da, niste elemente de John. . Acesta nici nu se wit& la ele, Jemente de nedorit. Da, puteai s&-i zici si asa, se — Am angajati care se ocupi de asta. : | Kjell, dar prefer si tact. Parea c& reusise si-] ma- — Aha, dar se pare c& nu prea esti la curent cu ve pe John exact acolo unde isi dorise. spuse Kjell. $i ar mai fi problema cheltuielilor. Cat Am eliminat toate elementele dubioase de pe lis- 0 si ne coste serviciul militar obligatoriu pe ca foastre din Parlament si nu tolertim nicio abatere. 8-1 reintroducefi? N-ai vrea si-mi faci o schema ‘membrii partidului au semnat o ingelegere conform vire la costurile pe care le implica propunerea ast ja sunt obligati si listeze toate sentinfele si condam- a si stim ce vorbim? je mai vechi. Nicio persoana cu trecutul patat n-are impinse spre John un caiet si un creion, sii reprezinte Prietenii Suediei. acesta le privi de parca ar fi fost ceva dintr-o alt John se ls& pe spate picior peste picior. — Toate cifrele noastre se regisesc in buget. Li Kjell il 14s% s& se simt’ in siguranga pret de cateva consulta acolo. nde, inainte de a pune lista pe masa. —Ah, deci nu le stii pe de rost? Din cate stiu, ci $i cum se face ci n-avefi aceleasi pretenfii fay de bugetul unui partid sunt chiar baza pentru felul in care lucreaza la sediul partidului? Nici mai mult, acesta vrea sd faci politi mai putin de cinci colegi de-ai t&i au un istoric de — Bineinteles c& le cunose. \cfiuni pentru care au si fost condamnati. E vorba de John impinse caietul mai incolo, |, amenintiri, jaf si violent impotriva unui agent de — Dar n-am de gand si stau aici $i si fac scheme de ijie, Secretarul tu de presa, de pilda, a fost condam- — Atunci si lism cifrele din buget pentru mom in 2001 pentru ca a maltratat un barbat etiopian in Poate o si avem prilejul si ne intoarcem la ele mai ja central din Ludvika. mwCamilla Lickberg Feurtoarea de ingert Kjell impinse lista astfel incat si ajunga chig i, colegi de-ai tai de facultate, din Géteborg. Ai lui John. Pe gatul liderului de partid se zirir& { Incidentul la poligie, dar ancheta a fost anulat& de un rosu aprins. 4 { nevoit si-i privesti in ochi pe vinovati in fiecare — Nu mi ocup nici de interviurile de angajare, ‘youll. Cei doi te-au ridiculizat, au ras de tine 9i, im- Procedurile de la sediu, asa ci nu m& pot pront Ale societatea suedeza, pe tot parcursul semestrelor chestiunea asta. . Am citat dintr-un interviu cu tine din Svenska — Avand in vedere c& esti responsabil pentru wet, din primavara asta, spuse Kjell si se uit& la sonalul angajat, nu crezi c& problema asta ar care didu din cap cu o min’ serioasi. ajungi pe biroul tu, chiar daci nu te ocupi perso , © o intamplare care a lisat urme adanci si a jucat Partea practica? |mportant in formarea perspectivei mele asupra lu- — Tofi avem dreptul la o a doua sansi. De a aritat cum functioneazii societatea, m-a Limurit multe ori, e vorba de picate din tinerefe, ca si zie lezii au fost trecuti pe post de cet’feni de mana a — Oa doua sansi, zici? De ce si merite o a dou: in timp ce indivizi pe care i-am primit cu naivitate doar angajafii tai si nu si imigrantii care au incal noastra sunt tratati cu manusi. gea? Dupi parerea voastra, ar trebui expulzati i eresant, spuse Kjell si inclin& capul. Am facut niste dupa ce-au fost condamnafi. "i, apropo de incidentul ala, si am gisit mai multe John isi inclesta gura, astfel cd trisSturile lui i care sunt cam... da, oarecum ciudate. mai aspre. ‘Ge vrei si spui? — Am spus ci nu sunt implicat in procesul den ina la mand: n-am gisit nicio sesizare de genul asta Va trebui si m& documentez si si revin cu un r istrul poligiei si, doi, la facultatea pe care ai termi- mai tarziu. i tu n-a existat niciodati vreun student african. De Pret de o clip’, Kjell cant&ri daca ar trebui sau nu 1a existat niciun student african in toata universi- mai preseze pe John, dar timpul se scurgea repede, in perioada in care ai studiat acolo. putea sd se sature oricand si si pun’ capat intervit ‘Kjell vazu cum mirul lui Adam urca si cobora in ga- — As mai avea cAteva intrebiri personale, spuse el | John, care inghifea in sec. uitd peste insemniri Imi amintesc foarte bine ce s-a intamplat. Asa ci te De fapt, cunostea intrebarile pe de rost, dar sti M. experiena ca intrebarile ii puteau intimida pe sul Ne-ai zice mai degraba ca parerile tale politice au fost daca erau trecute si pe hartie. Asta sugera respect. ite inca din casa parinteasc4? Am aici niste date con- — Ai povestit ci ai inceput si te implici in proble cirora tat&l tiu nutrea puternice simpatii naziste. imigrarii dup un incident care s-a Ppetrecut cand © privire rapida la ceas ii aminti ci mai avea doar douazeci de ani. Ai fost atacat si batut de doi stud ci minute de interviu. Kjell simfi o nemulfumire nz 113Camila Lickberg ‘éurtoarea de ingeri amestecati cu satisfactie. Interviul nu daduse nicl Mellberg se ridic& abrupt de pe scaun. Ernst, care zultat concret, dar ii fcuse plicere si-1 dezecl culcat la picioarele lui, se sprijini pe labele din fata pe John. $i n-avea de gand si se opreasci aici, ili urechile. Latrd de cdteva ori, dar constata c& totul acesta fusese doar inceputul. Urma s& sape pi i ordine $i se cule’ la loc. gilsea ceva care sil scoati din joc pe John Holm, M-am mai uitat pe ele din cand in cand. Mi s-a parut cA avea si fie nevoit si se intalneascd cu el din not | sii alerg tot timpul la arhive. $i noroc ca le aveam nu conta daca incheia interviul cu o intrebare cz ine, c& altfel nu le puteam consulta asa de repede. de-a face cu politica. Kjell fi zambi barbatului din (Cit de prost pofi si fi. continual Mellberg, ins Pa- — Am injeles c-ai fost elev la internatul de pe Vi ipl didu seama c& e cazul s& intervini. a dispirut familia aceea. MA intreb ce s- intamplat Hai, stai jos, Bertil. Important e ci avem acces la John ii arunca o privire $i se ridici repede. eriale. Chestiunile legate de abateri disciplinare le — Timpul pentru interviu a expirat si mai am. sm discuta si mai tarziu. ‘ madi pe cap azi. Presupun ci gisifi drumul si sin, Mellberg mormi&i ceva, dar se conforma gi se asez%, Instinctul de jurnalist al lui Kjell nu-l tridase Miri chef. data. Reactia lui John ii activa creierul, Gisise un Criminalistii au inceput, miicar, si adune probe? slab, ceva ce John nu voia si se afle. Abia astepta Patrik d&du din cap. a intoarct la redactie si si se apuce de spat in zona Chiar acum sparg podeaua ca si culeagi mostre de ye. Torbjérn mi-a promis c& ne anunfai imediat ce-a it ceva. ; Imi poate explica cineva de ce irosim timp si resurse {tru un caz deja prescris? intrebi Meliberg. — Martin. unde e? Patrik isi privi ceilalti colegi din bucatiria politie. — $i-a luat concediu medical, spuse Annika incei si evite o intrebare nou’. Dar am aici raportul lui Ai uitat c& cineva a vrut sd arda casa? situafia economica a familiei si societatea de asigur: Nu, n-am uitat, Dar ma intreb ce garanii avem c& 7 Sieu am adunat tot materialul vechi, spuse G6: a doua se leag’, spuse articuland raspicat, de parca ar arta spre cateva dosare groase de pe masa. yrut si-1 enerveze si mai tare pe Gésta. — V-ati miscat repede, spuse Mellberg. De obicei, Patrik oft iar. Erau ca doi mucosi. es © vegnicie s& scoatem din arhiva dosare vechi. , ‘Tu hot&rasti, Bertil, dar eu zic c-ar fi o greseali si nu Gosta ticu un timp, apoi spuse: rificim mai indeaproape urmele gisite ieri de familia — Eu le aveam acasi pe ale mele. ik. seit: — Ce? Til materiale de arhiva acasi? Ti-ai pie — $tiu eu ce crezi, problema e ci nu tu o si le dai mingile, omule? pplicatii celor din conducere cand te intreab’ de ce ne ns usCamilla Lickberg Feéburitoarea de ingeri irosim pufinele resurse pe un caz.cu termenul d Aiifragerie n-am gisit nicio urma din care s ne expirat. na ce s-a intémplat, spuse Gasta. Mancaserdi din — Daca are legdtur’ cu incendiul, cum zice H dle Pasti, dar n-am gisit nicio urm’ de altercatie. atunci disparitia aia e mai mult decat relevs d | ui era spart si podeaua era curata. Uitati-va si voi, Gosta pe un ton insistent. 4 mi credeti. Mellberg tcu pref de cateva secunde, ik se conforma si studie indeaproape pozele. — Bine, atunci aveti citeva ore pentru ast ea dreptate. Parea ca familia se ridicase pur si Dati-i drumul, 4 dle la mas& si plecase. Patrik se infior’. Masa pust, Patrik risufl’ ugurat. 4 terminat& pe jumatate si scaunele impinse fru- — Asa. Atunci incepem cu datele adunate d mast — toate aveau ceva fantomatic. In mijlocul Annika isi puse ochelarii si se uit la raport, ise vedea o vaz% mare, cu un buchet de narcise. — Martin n-a gisit nicio abatere. Sotii Stark doar oamenii, si urma gisita sub podea dadea © asigurare ca lumea pentru casa din tabiira Nsiune noua imaginilor. Acum ingelegea de ce dimpotriva, nu vor objine mare lucru de pe u w atata timp Erica in cercetarea circumstantelor incendiu. In ceea ce priveste situatia lor ecor pase in care disparuse familia Elvander. pare C& au destul de multi bani la banca, fiind daci-i sange? Putem s& tragem concluzia c& e al vandut casa din Géteborg. Banuiesc ca au de yiilor familiei? intreb& Annika. investeascd in renovari si celelalte costuri de zi irik scutura incet din cap. cand pun la punct pensiunea. Ah, da, si Ebba are ¢ domeniul meu de specialitate, dar n-as crede. “Anregistrati pe numele ei. Se cheami , ingerul me ell e prea vechi ca si putem face astfel de analize. Pare ci face bijuterii de argint cu ingerasi si le ul lucru care sper c-o si ni se confirme este ci € internet, dar veniturile-s mai degrabi modeste. yuman. $i oricum, n-avem cu ce si-l comparim. — Bine. Nu ignoram intru totul indiciul asta, d ya traieste, remarca Gésta. Daca sangele provine camdatd nimic nu pare si indice c-ar vrea s3 pic 4 Kune sau de la Inez, e posibil s% obtinem un profil firma de asigurari. $: apoi mai avem descoperirea d gare si se potriveasc’ cu cel al Ebbei. Spuse Patrik si se intoarse spre Gésta iti amintes probabil. Dar cred ci sangele se altereaz& foarte arata casa cand afi cercetat-o, dupi disparitia famili je si stim c-au trecut atagia ani. Trebuie s& aflim ce — Sigur. Putefi si va uitafl si la fotografii, spuse \Vimplat in ziua aceea de Pasti, indiferent de rezulta- si deschise un dosar. wlizelor de sange. Trebuie si ne intoarcem in trecut, Scoase un teanc de fotografii ingitbenite gi le im Patrik si puse fotografiile pe mas&. Trebuie si citim Patrik rimase uimit. in ciuda vechimii lor, erau jaterialul cu audierile persoanelor de la internat si poze facute profesionist, orbim din nou cu ei, Adevarul se afli pe acolo pe 16 ”18 Camilla Lickberg Féritoarea de ingeri undeva. O familie intreag’ n-are cum sii dispara in se un spirit aventuros, dorindu-si necontenit adrena- chiar asa. $i daci ni se confirma c¥-i vorba d is care-i invadase de atatea ori corpul. uman, inseamné ca in incdperea aia s-a comis 0 Intinse mana stanga care, spre deosebire de cea Se uit’ la Gésta, care didu incet din cap. pti, era nevatmat’, 51 apuck fotografia lui preferat’. —Da, ai dreptate. Trebuie si ne intoarcem in se ficut& pe varful Everestului. Traseul fusese ane- 9 yi mai multi membrii ai expedifiei abandonaser’i Probabil ci era cam ciudat si aib& atatea la vedere intr-o camera de hotel. Oricum, nim indraznit si-i atraga atentia c-ar fi asa, Asta era at Jnjarea ca alternativa — asa ceva nu exista pentru cu un apartament de lux. Tofi triau cu impresia Multi clatinaser’ din cap cand le spusese ci vrea si soand cu bani era si excentric’, automat. in plus, i varful fra a folosi masca de oxigen. N-avea cum. aspectului siu fizic, putea si faci ce voia, Prd sii suyeascd, ziceau cei care se pricepeau la alpinismul ex- parerea celorlalti. |. Pind si conducitorul expeditiei il implorase si folo- Fotografiile erau importante pentru el. Le a cli masca de oxigen, dar Leon stiuse c-o sd reuseasca. cand se stia si se numiirau printre putinele lucruri inhold Messner si Peter Habeler o fcuser’ in 1978. care Ia n-avea nimic de comentat. in rest, era de imposibil si atunci, nici macar bastinasli din Ne- de grija si atenfia ei, stia asta. Dar nu putea sii nu reusiserd s urce aga, Dar ei izbandiser’, ceea ce realizase candva si nici persoana care fusese. mina ca gi el avea sa reuseascd. $i chiar ajunsese in Leon se deplas& cu scaunul pe rotile spre cor | muntelui Everest din prima incercare — fri masc& pe care se aflau fotografiile. inchise ochii si, pret oxigen. in poz zambea cu gura pana la urechi, cu teva clipe, se Kis purtat inapoi, spre locurile infifi igul suedez in mani si cu steguletele de rugiciune poze. isi aminti cum ii ardea fata vantul din desert si prate fluturand in spatele lui. in clipa aceea se aflase ii inghetasera degetele de la maini si de Ia picioal el mai inalt punct al lumii. Arata puternic. Fericit. cauza frigului extrem. Iubise durerea. No pain, no Leon puse la loc, cu grija, fotografia si o ridicd pe ur- Asta fusese mereu motto-ul lui. $i acum avea pai ioarea. Paris~-Dakar. Cursa de motociclete, bineinteles. durere in fiecare zi, in fiecare secundi, ironia sortii. deranja si acum c& nu castigase. Trebuise si se si primeasc& ceva in schimb. |\umeasc’ cu un loc intre primii zece. De fapt, stia c& Fafa care-i zambea din fotografi era frumoasa, § » o prestafie fantastic’, dar pentru el nu conta decat mai degrab&, chipes&. A spune ca era frumoasi | intai, asa fusese dintotdeauna. Trebuia sa urce pe insemnat si se considere feminin, ceea ce era cor ina treapta a podiumului, orice s-ar fi intamplat. Man- gresit. Intreaga lui fin} emana masculinitate si pr sticla de pe fotografie cu degetul mare si se abfinu si 19Camilla Lickberg nu zambeascd. De fiecare dati cand zambea, un obraz i se intindea dureros $i ura senzatia Ja se temuse groaznic. Unul dintre con ferise un accident mortal inc3 de la incepu £a se rugase si il implorase si se retrag%. Dar il stimulase $i mai mult, Faptul ca stia c& se im ceva periculos il motiva si mai tare, intuitia c% Cand sd piard totul. Pericolul i faicea si iubea mult parfile bune ale viefii, Sampania avea gust n femeile pareau mai frumoase, asternuturile rau mai moi pe piele. Averea lui Valora mai Punea la bitaie tot timpul. Ta, in schimb, se tem Piardd totul. Ura faptul c& el ii rdea mortii inn arunca banii prin cazinourile din Monaco, Sai si Cannes. Ea nu infelegea fiorul pe care il simtea el ierdea sume mari, ca apoi, in seara urmitoare, §3 din nou. in noptile acelea nu putea si doarma si s tea in pat, in timp ce el savura o tigara pe balcon, In sinea lui, se bucura de nelinistea ei, Stia la viata pe care i-o oferise. Si nu doar ca tinea la avea nevoie de ea si 0 revendica. De asta se bucura ‘mult cand bila se rotea in directia gregit¥, cand isi obrajii pe dinzuntru ca s& nu tipe atunci cand el pay rosu $i iegea negrul. Leon auzi cheia invartindu-se in yal’, Puse, fotografia la loc pe comoda. Barbatul de pe motocie fi zambi larg. backa, 1919 W 0 zi superbit cdnd se trezi. Dagmar se intinse ca i), Acum totul avea sé se schimbe. in sfarsit, flicuse infii cu cineva care avea si astupe gurile tuturor si avea Jucti pe babele barfitoare sit-si inghitit rasetele. Fiica Mare’ de ingeri si pilotul — asta avea sit le dea destule de barfit. Dar n-aveau s-0 mai atingd, pentra cit ori- rma sii plece cu el. Incit nu stia unde si nici n-avea vreo ontangit Jn noaptea aceea o atinsese intr-un fel cum n-o mai fei- nimeni altul. fi soptise cuvinte multe la urechi, vorbe sslusite, dar despre care in sinea ei stia cat erau promisiuni toare la viitorul lor comun. Respiratia lui fierbinte o fai- sii se infioare in tot corpul si i se oferise cu totul. Dagmar se ridicd incet pe marginea patului, apoi se duse Joreastri, dezbritcati, si o deschise larg. Afarit pitsdrile ci iu si soarele tocmai riisitrise. Se intreba unde era Hermann. wate cil se dusese sit facit rost de micul dejun? Se sptilté meticulos in baie. De fapt, n-ar fi vrut sti spele Wirosul lui de pe corpul ei, dar, in acelasi timp, voia sé mi- asit ca cel mai parfumat trandafir cand se intorcea el. $i 120 12122 Camilla Lickberg Fourtooreo de inger in scurt timp avea sti-i simtit din nou mirosul. Avea 0 Cand se apropie mai mult de ea si viizu cine e, biiatul intreagé ca sa-i aspire mirosul. ni in ras. Cand termina, se intinse pe pat si astepta, dar el in Mai sit vezi, e Dagmar. Ce faci aici la ora asta? Am auzit si Dagmar fu cuprinsit de neritbdare. Soarele urcase ypai dormit cu servitoarele si cit te-ai distrat pe altundeva, sus in fata ferestrei, iar ciripitul piséirilor devenise in Taci din gurd, Edvin, spuse ea. It caut pe pilotul german. bil. Oare unde dispdruse Hermann? Nu-si daidea bai vitzut? astepta? Fdvin vari mdinile in buzunarele pantalonitor, Péna la urmii se ditdu jos din pat, se imbriici si i Pilotul? Acolo ai fost, asadar, spuse razénd la fel de iro- usd cu capul sus, De ce i-ar fi piisat dacti o vedea cine , Stia stéracul cit se culcii cu fiica unei ucigase? Sau poate curiind aveau sit afle, oricum, intentiile lui Hermann, inilor le place asta? In cast era liniste. Toti dormeau dusi dupdt betie si Terminat cu prostiile tale! Mai bine mi-ai raispunde la babil c-aveau si mai doarmé cateva ore. Oaspetii se tre ‘bare. L-ai véizut sau nu azi-dimineaga? de obicei, abia pe la unsprezece, Dar din bucittirie se Bdvin tiicu indelung. Doar o privea din cap pand-n niste zgomote. Servitorii se treziserté devreme $i pregitteat Hoare. : cul dejun, Petreciirefii aveau o poftat de mancare ca de Noi doi ar trebui sé ne intalnim candva, spuse pani trebuiau sit gaiseasca oudle fierte si cafeaua fticutit. Dag urd si flicu un pas spre ea. N-am avut ocazia sit ne aruncii, pe furis, o privire in bucittdrie. Nu, nici picior d vastem mai bine. mann. Una dintre buctitérese 0 viteu si ridicet 0 sprit Dagmar il fintui cu privirea, furioasit. Oh, ce-i ura pe dar Dagmar intoarse capul si inchise usa dupa ea. hapii dstia scarbosi, fiirit finefe sau o situagie materialit Dupii ce citutié prin toatit casa, cobori panii la pont ani. Beirbagié ca el n-aveau dreptul s-o atingit cu mainile Oare iesise sit facit 0 baie matinald? Hermann era ata murdare. Ea merita mai mult. Merita o viaga bund, asa-i atletic, sigur coborase pana la ponton ca sd fact 0 weserdt mama si tata. invioriitoare. y Gritbi pasii si incepu sit alerge spre plajt. Avea imp Git picioarele ii plutesc deasupra ierbii si, cand ajunse la pu ton, cercetdi zambitoare suprafata apei. Zambetul i se sters curand. Hermann nu era acolo. Se mai uitit 0 data in jur, = Cum adicit? Unde? nu viizu pe nimeni, nici in apa $i nici hainele lui pe pont A primit o telegramé dis-de-dimineagat, despre un zbor, Unul dintre baiefii care lucrau pentru medic si sofia luk a. A plecat cu barca acum doud ore. apropie de ea, tarandu- Lui Dagmar i se titie respiratia. — Pot sit vit ajut cu ceva, damnisoara? 0 intrebei mijis — Mingi! spuse si vru sii-1 loveascéi cu puminii pe Edvin peste ochii in soare. yia schimonositii de ranjet. 123324 Camilla Lackberg — Nu trebuie sti ma crezi, flicu acesta si se intoarse tele Ia ea, Dar nu mai e, asta-i clar. Femeia se uit peste api, in directia in care Hermann, si jurd sit-l gseascit iar. Avea si fie a It timp i-ar fi luat. Pentru cei asa le era menit. lirica se simfea un pic vinovati, chiar daca, de fapt, mintise pe Patrik, ci doar omisese sa-i spund adeva- In plus, in seara precedent incercase s%-i povesteasc’i ye planurile ei, dar nu gisise momentul potrivit, c/ era intr-o dispozitie ciudat’. intrebase daci s-a in- at ceva la serviciu, dar Patrik incercase si schimbe ctul i seara trecuse in liniste, in fafa televizorului. i si-i explice mai tarziu excursia de azi. Kirica acceler si se inclina peste barca de lemn. fi jumi in gand tatalui ei, Tore, care insistase si igi e flicele si navigheze. ‘Jinea de responsabilitatea iuia, sustinea el, s& stie si manevreze o barc’ daca pe malul marii. $i, dacd era s& fie sincer’, se price- inai bine decat Patrik s& acosteze, chiar daci- Lisa pe se ocupe de asta, de dragul picii in familie. Barbafii i niste egouri foarte sensibile. Salut o barca a salvamarilor care se indrepta spre lbacka, Parea si vin’ dinspre Val. Erica se intreb& ab’ puteau sd aiba acolo. Dar, dupa un timp, aban- ii gandul acela si se concentra la acostat. Aluneca ele- cu barca pe Inga ponton. Spre mirarea ei, se simjea 125Camilla Litckberg agitat8. Dupa ce dedicase atata timp povestii cam ciudat s& se intdlneasca pe viu cu unul dintre najele principale. isi lu poseta si sari pe mal. Nu mai fusese de mult pe Valé si, la fel ca din Fjallbacka, asocia locul cu tabere si excursii cu Avu impresia c& simte mirosul carnatilor la grit chiflelor rumenite cand porni printre copaci. 4 Dar se opri uluit&, in fata casei. Oamenii mt de zor $i pe sciri se vedea o figura bine cunoscut gesticula, Porni din nou si grabi pasii, aproape c& — Salut, Torbjérn! zise ficandu-i semn cu mi reusind intr-un final s&-i capteze atentia, Ce facefi Barbatul o privi mirat. i — Erica? Acelasi lucru te-as putea intreba si eu, stie ci esti aici? aici? ‘Torbjorn paru ca se gandeste ce si-i rispunda, — Proprietarii au gisit ieri ceva in cas% cand mut spuse in cele din urma. — Ce au gisit? Au gisit familia dispirut#? Unde Torbjérn scutur’ din cap. — Mai mult de atat nu pot si-fi zic, din pcate. — Pot s& intru, si mi uit? zise Erica si urc& 0 treay —Nu, nu, nimeni n-are voie si intre. Nu putem permitem persoanelor neautorizate sii se plimbe pe in timp ce muncim, spuse Torbjérn zambind. Presup c& ii caufi pe proprietari, Sunt in spatele casei. Erica ficu un pas inapoi. — OK, spuse fark a-si putea ascunde dezamigirea. O lua pe langi zid si, cand dadu colful casei, un barbat si o femeie cam de varsta ei. Cei doi sta Fiuritoarea de ingeri juntafi, cu privirile Indreptate spre cas’. Nu vorbeau i cu celalalt. lirica ezita. In entuziasmul ei, nici nu se gandise la o icajie pentru o astfel de vizit’. Dar ezitarea dura doar va secunde. intrebarile curioase si scormonitul in stele oamenilor tinea de munca ei, totusi. Trecuse de It peste perioada in care era nesigura si stia cd roma- ¢i le pliceau, de obicei, tuturor persoanelor impli- . In plus, era mai usor atunci cand actiunea avea loc ecutul indep&rtat, ca in cazul acesta. De obicei rinile deja vindecate si tragediile incepeau sa se transforme Istorie. Buna strig’, iar cei doi isi indreptara privirile spre ea. Apoi femeia ii zambi, ca si cand ar fi recunoscut-o. Pe dumneavoastra vi cunose. Erica Falck. V-am citit Le Cartile si le ador pe toate, spuse ea si ticu apoi, spe- Wii, de parca i-ar fi fost jen& pentru indrizneala. Bun’ ziua, Dumneavoastra trebuie si fiti Ebba. Erica didu mana cu ea. Mana Ebbei piirea fragila «1 o lu’ in palm’, dar bat&turile vizibile dovedeau ca ncea din greu la renovat. Mulsumese pentru compliment. bba il prezenta pe barbatul ei, in continuare timid’, lirica il salut si pe acesta. — Ati picat la fanc, spuse Ebba si se aseza. Pirea c& se asteapta si ia loc i Erica. Dum adick? — Pi, banuiese cA vrefi s& scriefi despre disparitie? Ca \c% da, ati venit exact cand trebuia. — Da, spuse Erica, Am auzit c& afi gasit ceva in casa. — Da, am descoperit 0 pati cand am spart podeaua lin sufragerie, spuse Marten. Nu prea stiam ce e, dar am 127128 Camilla Lackberg presupus c-ar putea fi sange. Politia a venit, s-a hot&rat ci trebuie cercetat indeaproape. De asta e lume aici. Erica incepea si infeleaga de ce era atat de pus Patrik atunci cand il intrebase ce s-a intamy curioasi ce parere avea el despre toata povest bnuia ci familia fusese ucis’ in sufragerie si ¢: ascunse pe undeva. ji veni si-i intrebe pe cei doi gisit si altceva, dar reusi si se st&paneasc’. 1 — imi imaginez c& e neplicut. Eu nu pot si ne; tamplarea aceea m-a interesat intotdeauna, dar dumneavoastra e ceva personal si apropiat. Ebba scutura din cap. — Eram atat de mic&, incat nu-mi amintese pre familia mea. Nu pot si plang dupi niste 0: care nu mi-i amintesc. Nu e ca si cand... Se opri si-si feri privirea. — Cred c& soful meu, Patrik Hedstrom, e unul polifistii care au fost aici si a venit si samb&ti. Un dent infricosator, nu? q — Da, l-am putea numi si asa. Infricosator a fi orice caz, si nu infeleg cine ar vrea si ne facd ru. Marten ridicd mainile, neputincios. — Patrik crede ci s-ar putea si aiba legitura cu s-a intmplat in 1974, spuse Erica dintr-un foc. Apoi, in sinea ei injura. $tia cat de furios pul fie Patrik daci dezvaluia ceva ce ar fi putut inflt ancheta. — Ce legituri si ib? Doar s-a intamplat demult, Ebba si privi spre casi, Nu vedeau nimic din unghiul acela, dar auzeau t pocnetele plcilor de lemn sparte. Reuritearea de ingeri Ay vrea s& va pun cateva intrebari legate de disparitia «i, dact nu vi deranjeaz%, spuse Erica. Pbba dadu din cap. Sigur. Cum ii spuneam si sofului dumneavoastr’a, nu ci pot s& contribui cu ceva, dar, sigur, intrebati-m&. vreo problem’ daci inregistrez conversatia? intrebi «4 scofand un dictafon din poset’. Marten ii arunca o privire intreb&itoare Ebbei care ici din umeri. Nu, nu mi deranjeazi. ge stomacul de curiozitate. Nu indraznise s-o caute Libba in Goteborg, desi se gandise de multe ori s-o 4, Si iat-o acum fafa-n fat cu ea. Cine stie, poate iz~ jea si afle ceva care ar fi putut-o ajuta si avanseze cu inca de cercetare. Aveti vreun obiect pe care L-ati pistrat de la parintii wnneavoastri? Ceva ce ati luat de aici? Nu, n-am nimic de genul Asta. PAringii mei adoptivi ju spus c& am ajuns la ei doar cu o geant& mic’, plin& haine. $i nici mcar pe alea nu cred si le fi luat de |, Mama spunea ci 0 persoani miloas& mi-a croit un \i de haine si mi-a brodat inifialele pe fiecare hdinuta parte. Le mai am si acum, Mama le-a pistrat in caz c& Havut o fetit’. Nicio scrisoare, nicio poz, nimic? intrebi Erica. Nu. Eu n-am vazut asa ceva. $i pirinjii dumneavoastri n-aveau nicio ruda care si fi ocupat de asta? Nu, n-aveau pe nimeni. I-am spus asta 5i sofului mneavoastra, Din cate stiu, nu mai traiau nici bunicii partea maic’-mii, nici cei din partea lui taici-meu. 129Camilla Lackberg Nici frafi sau surori. Poate ci au existat niste indepirtate, in orice caz, n-au luat legitura cu mé voia nimeni. Suna incredibil de trist si Erica o privi induic Ebba zmbi. — Dar n-am pifit nimic. Am o mami si un tat&% iubese si doi frati grozavi. N-am dus lipsi de ni Erica i siea. 4 — Putini oameni au sansa si poati spune asta. Simfea c&-i place din ce in ce mai mult de firava din fata ei. — Mai stifi ceva despre piringii dumneavoastra —Nu, cred ci nu m-a interesat si aflu mai multe, c& uneori ma intreb ce s-a intamplat cu ei, dar, fel, mereu am avut impresia c& nu vreau si ames tea aceea in viata mea de acum, Probabil cX n-am sai nelinistesc pe mama gi pe tata, si-i fac si cre nu-mi ajung. M-am gandit cd s-ar fi simtit prost inceput si mi interesez de pArinjii mei biologici. — Crezi c& interesul pentru ei ar fi mai mare di avea copii? intreb3 cu precaufie Erica. Nu stia multe despre Ebba si Marten, Poate ci intrebare delicata. — Am avut un biiat, spuse Ebba. Erica tresari de parca ar fi primit 0 palm. Ni astepta la un asemenea raspuns. Voia s& intrebe multe dar, judecnd dupa limbajul corporal al Ebl isi didea seama ci aceasta n-avea de gnd si-i sp nimic. — Faptul c& ne-am mutat aici poate fi privit drept ei de a-5i ciuta ridacinile, spuse Marten. Fauritoarea de ingeri Wirbatul se foi pe loc, nelinistit. Erica igi ddu seama ci doi sofi se indep&rtau unul de celilalt, aparent fara | dea seama, de parcd n-ar fi suportat si stea aproape. josfera se stricase si, dintr-odat’, Erica avu impresia se bigase in sufletele lor si ci fusese martora la un nent intim, Am facut cateva cercetiri referitoare la istoria familiei wmneavoastra si am aflat mai multe. Am materialele si, spuse ea. Ce drigut, replict Ebba fir entuziasm. I se p&rea c& nu mai are niciun pic de energie. Erica diidu seama c& discutia nu mai avea rost. Se ridica. Multumese pentru c& am stat un pic de vorbi. O si contactez, sau poate vreti si m& contactati dumnea- str? coase un carnetel, isi scrise numirul de telefon si res de e-mail, rupse foaia si le-o intinse. Apoi inchise ctafonul $i il puse in poset’. -— Stiti unde ne gisiti. Nu facem oricum nimic decat \incim la cas’, non-stop, spuse Marten. — Da, am vazut. VA descurcati singuri? Da, asta e planul. in orice caz, cat o si putem. — Dac& stiti pe cineva prin zona care se pricepe la ame- Jiri interioare puteti si ne spunefi, interveni Ebba. Nici lirten si nici eu nu ne pricepem. Erica tocmai se pregiitea si spund ca nu stia prea ‘multe despre domeniul dla, cand ii veni o idee, — Stiu pe cineva care ar putea si va ajute. O s& revin -bun si se indrepti din nou spre fatada casei. Torbjér isi instruia doi colegi din echip’. atCamilla Liickberg Fauritoarea de ingeri — Cum mai merge? strigi Erica incercai huruitul unui fierfstelu cn link ee riveste i strigi la randul tut O sa-l sun disear? ai rare sun disears pe bibatul tu, aya Erica rase si-1 ficu din mani. Dar, in tim drepta spre ponton, se incrunta, Oare unde ts lucrurile familiei Elvander? De ce se comportai ludat unul cu altulsogi Stark? $i, nu tn ulti re nu minte elias hee adi de vit? Hee mdkdeagde ne ince Se foi nelinistit in scaun, Trecuse mult timp de cand chiar cum sperase, capul ii era plin de a se mai implicase in vreun caz cu atata entuziasm si, barca $i 0 carmi spre larg. sanag J se simfea motivat, avea impresia ci mintea lui nu 41 si colaboreze. Didu rapoartele deoparte si lu% din \ fotografiile la verificat. Le gisise si pe cele cu baietii wisi la scoal pe timpul vacantei. Gésta inchise ochii {pi amintide ajunul acela de Pasti din 1974, insorit, putin ricoros. Impreuna cu fostul lui coleg, Henry lung, care nu mai era in via}, se plimbaseri pani la sa cea mare gi alba. Totul era atat de linistit, aproape fricosator de linistit, dar asta putea sa fie doar o im- sie de moment. Si totusi, isi amintea cum se infio- se cind urcasera pe poteca aceea. El si Henry facuser’ hhimb de priviri, nestiind la ce s& se astepte dup ape- | acela ciudat la sectie. Seful lor de atunci ceruse doi yyenti. Voia s& se deplaseze si sa verifice ci totul era in Jeguli. ,Probabil cl fancii Sia au vrut si ne joace feste", intocmeasea o list: a Je spusese si fi trimisese acolo, mai mult ca sa se asigure cu prilejul primei nee ee le audi ¢h nu fusese decat o glum’ a unor pusti de bani gata, Pe tofi deodati, asa cli era Important si incesss a plictisii, Avusese niste probleme la inceputul semestru- trebuia. be S4 inceapHcu Jui, la scoal’, dar dupa ce seful il sunase pe Rune Elvander toate problemele dispirusers. Gésta habar n-avea cum (sta se prabusi pe scaun si incepu s& risfoiascd urtele plictisitoare de la interogatorii. $tia ci n-o si sci nimic concret in ele, pentru c& le parcursese jenumirate ori, asa c& trebuia si descopere nuantele 4 printre randuri. Dar nu prea reusea si se wentreze. Gandurile ii zburau tot timpul la fetita, se fiicuse mare intre timp. Ar fi fost ciudat s-o re- ii pi si adauge o imagine noua, adevarata la cea din le lui. Gésta mormii ceva, ca Pentru sine. tuase in nume de riu lui Mellberg cand oe se parea inutil si fie certat pentru c% luase acasti alele de arhiv&. Rezultatul conta, sau nu? Toate Tele de dinainte de digitalizare erau greu de gisit. e ee trebuiau si-si bata capul cu cXutatul dos Se inarma cu stilow gi hartie si deschi: ir Oare cite ore cin vi meditaseasupra cles ney la internat? De cate oti privise fotografiile alea, d ori cercetase transcrierile interogatoriilor si rapoart la faya locului? Daca voiau si fac& treab’ serioasa at cra important si nu-i scape nimic, Patrik fi spus 132 133134 Camilla Lickberg Fauritoarea de ingeri reusise si-i imblanzeasc’ directorul, dar avu: Or fi plecat s& se plimbe putin, aici pe insula? orice ar fi facut. Pang acut Gosta a privit sceptic masa, cu pranzul de Pati con- de la intrare. Din wit pe jumatate. auzea nici pas. Apoi linistea fusese perturbata de Hira si termine de mancat? inseamnii c’-s niste oa- de copil, care-i trezise din neputinta de moment ni tare ciudati. seri la us o dati, apoi intraser’. ,,Alo", striga Asta e clar. Acum cand statea la biroul sectiei, dup’ mai m Henry si-a pus din nou sapca. intreba cum de-si amintea, oare, totul cu atata Ce face o pipusica aici, singura? a zis si s-a apropiat Nu-i raspunsese nimeni, dar fipetele copilului Jetita din brafele lui Gésta. mai puternice. Cei doi se gribisera intr-acolo sii pilul incepuse s& plang’ imediat si-1 apucase de riserd cand au intrat in sufragerie. O. fetifa se agit pe Gosta, atat de tare, incat acesta abia mai reusise singurai cuc, si fipa ca din gur& de sarpe. Gosta se pire. : a ea din instinct si o luase in brate. L.as-o in pace, a zis si a facut un pas inapoi. — Si ceilalfi unde sunt? intrebase Henry, privind | Un sentiment de satisfactie i-a incalzit pieptul. S-a Alo? strigase si iesise din nou pe coridor, q iwvebat dacd ar fi fost la fel in caz c& baiatul lui si al Niciun raspuns. é Maj-Britt ar fi trait. Dar a alungat repede gandul. Se — Verific si sus, a strigat. lirise, doar, si nu se mai gandeasca la ce ar fi putut fi Gosta a dat din cap, ocupat cu linistitul feti Barca era jos? a intrebat dup un timp cand fetifa se Nu mai finuse un copil mic in brafe si nu pi ( linistise. ‘cum si se comporte ca sii o fac si nu mai plang’. Henry s-a incruntat. 8 nat-o cu miyciri stangace, ingandnd o melodie int Am vizut o barcé lang ponton, dar parc aveau pe loc. Spre mirarea lui, funcfiona. Plansetul mi i, sau nu? Cred c-au cumparat barca de lemn a lui transforma treptat in sughituri mici. Gésta simt n-lvar toamna trecuta. Eu n-am vazut decat barca de Pieptul ei se ridica si se 1is& in timp ce igi lipeste tic. Doar nu crezi c-au plecat cu barca, fard fata asta? umirul lui. A continuat si o legene si si-i cante, coj lu. cum s& fie atat de tampifi, asa orggeni cum sunt. de sentimente indescriptibile. Inez e de aici, l-a corectat Gésta, absent. Familia Henry intrase din nou in sufragerie. c provine din Fjallbacka, triiese acolo de mai multe —N.am gisit nici sus pe nimeni, erasil — Dar unde au dispirut? Cum pot si lase singurt Henry a oftat. papusicd? Putea s& pijeascd ceva, Doamne fereste! Da, oricum e ciudat. Cred c& va trebui s-o lum cu —Da, si cine dracu’ o fi sunat? pe fetifd si s& vedem, poate apare careva, a spus, dand Henry si-a scos sapca si s-a scrpinat in cap. plece.136 Camilla Laekberg Féurtoarea de ingeri — Masa e pusi pentru sase persoane. 4 Ceilalti stiteau tacuti in spatele lui si asteptau. Era — Da, e vacanta de Pasti, probabil c¥ a ri wi el era seful. familia. § Asta ne intrebam si noi, a zis Gésta. Am primit un — Chiar crezi ci putem si Lisim totul asa? jon la sectie cum c& s-a intamplat ceva aici si cand Situafia se arta cel putin stranie, iar fa Ajuns, n-am gisit pe nimeni in casa, in afard de fetifa. putea si aplice nicio proceduri standard il neli Nlatul se holbase la el, uluit. Gosta. Cizuse pe ginduri, 4 (Ge, numai Ebba era acolo? — Facem cum zici, Iuam copila cu noi si di Aya.o cheam’, deci, Ebba, se gandise Gosta. sun nimeni, ne intoarcem iar maine, Daci nu Yetita a c&tei inim’ batea aproape de inima hui, atunci, inseamna c& nu-i a bund, $i dacd-i ag Suntefi clevii lui Rune? a intrebat Henry pe un ton trebuie si cercettim locul. ii, lar b&iatul nu piirea deloc intimidat. In continuare nesiguri ci procedeazi cum [a privit linistit pe poligist si i-a rispuns politic cei doi iesiserd si inchiseser’i usa dup’ ei. Se Suntem clevi la scoala de aici. Am rimas pe insuli sera spre ponton si, ajunsi la cativa metri de el, canya. barc& apropiindu-se pe api. $1 unde afi fost? s-a incruntat Gosta. — Uite, e barca cea veche a lui Sven-Ivar, a zis ‘Am fost de azi-dimineasa in larg cu barca. Familia aritand citre orizont. ‘ i sii ia pranzul de Pasti si pe noi nu ne-au invitat. — Vid mai mulfi in ea. Poate e restul familiei, ci am plecat mai bine la pescuit, ca s4_,ne modelaim — in cazul Asta o s& le zic eu vreo dou%. Cul terele”. Copila asta aici? imi vine si le trag o mami de $1 ati prins ceva? Henry pornise spre ponton, cu pasi grabil ‘Vonul lui Henry dadea de injeles ci n-are incredere alergase dupa el, dar nu indraznise si mentin’ bele baiatului, vitezd, de team’ si nu se impiedice si s cad Am prins o plasii plina de pesti, a spus biiatul si a Barca acostase si un baiat in jur de cincisprezece it spre barci. Pe ponton. Avea parul negru ca pana corbului Gosta s-a witat intr-acolo $i a zarit plasa prins’ de extrem de furios. bircii. — Ce vreti si faceti cu Ebba? a suierat. si veniti cu noi la sectie pan’ cand o si rezolvam — Dar tu cine esti? a intrebat Henry cand bai ema asta, a spus Henry si a luat-o inainte spre barca lui. Profapit in faa lui, cu mainile in solduri. Nu putem sé ne spalim mai intai? Suntem murdari Inca patru baieti s-au dat jos din barca, apropii jim a peste, a zis unul dintre biieti, vizibil speriati. de Henry si de Gésta, care tocmai ajunsese acolo. Facem cum ne-au zis domnii sergenti, s-a rfoit — Unde-s Inez si Rune? a intrebat biiatul cu parulCamilla Lickberg dumneavoastra. Va rugim si ne scuzati dact nepoliticosi. Ne-am speriat cdnd am vazut-o pe niste straint. Pe mine mi cheama Leon Kreutz, Baiatul intinsese mana si-I salutase pe Gésta. Henry se urcase deja in barca si ii astepta, urmase pe baiefi, cu Ebba in brate. Aruncase 0. Privire spre casa. Unde, pentru numele Domai familia aia? Ce se alesese de ei? Gésta se reintoarse in prezent. Amintitile de vii, Incit mai ca simfea cildura fetifei in brat indrept% de spate si scoase o fotografie din teanc, aa . ee ee pe toti cei cinei Fetita tipa intruna, zi si noapte. Dagmar n-ar fi reusit pa Kit Sebati Mision John Holm, acopere nici dacit si-ar fi astupat urechile si ar fi urlat i Meyer. Aveau pirul ciufulit, haine 0 fineau plamanii. Asa auzea si plansetele ei si boctinitul 5 9 expresie incruntatZ. Toti, in afar de Leon. inului in pereti. bes : Cais bee! trecut de saisprezece Nw se asteptase la una ca asta. fi simfea in continuare aye neat. ran iat chipes, aproape inile pe corp, ti vedea privirea de atunci, cind statea goala Ppeno ena ts ftograi cea veche. Pe pat, langa el. Era convinsat cit sentimentele fuseserit reci- ees a i oe sfoi materialul an nce, asa ci sigur trebuia sé se fi intamplat ceva neprevitzut. oe se — de el? Gosta ism \ifel n-ar fi lasat-o in mizeria aia, si umilitit. Poate trebuise Aine inci biliefi, pe Leon il tinea se intoarcé in Germania? Sigur cié aveau nevoie de el. Era . Poate avea sa inceap% cu el, crou care se intorcea acaséi la nevoie, cand il chema patria, shiar daci ii plangea inima ci trebuia 8-0 piirdseasci. Ii ctiutase cat putuse, peste tot, inci dinainte sit-si fi dat ama cdi e insaircinata. [i scrisese mai multe scrisori am- isadorului Germaniei de la Stockholm si intrebase fiecare ssoanit care fl cunostea pe eroul de rézzboi Hermann Goring acti stie ce s-a intamplat cu el. Daca afla cit are un copil cu illbacka, 1920 4, -ar fi intors cu sigurangit. Indiferent ce treburi importante uur fi avut in Germania, sigur avea sé lase totul ca s-o salveze pe ca $i pe Laura, Un om ca el n-ar ltisa-o sit se chinuie asa, printre oameni scarbosi care o dispretuiau si n-o credeau cand tin comets 139 138140 Camilla Lackberg Te povestea cine era tatitl Laurei. Ce mirare cand vade pe Hermann la usa ei, ariitos, in uniforma de brajele deschise si cu 0 masinét scumpe asteptiinditL Fetita plangea din ce in ce mai tare in leageinul mar era tot mai nervoasd. Nu putea sd stea linistita ‘minut, Copila o fcea dinadins, se vedea in ochii ei. veneau seara la ea si ti scoteau ochii cu cativa bis batjocoreascit. Dar ciind zitceau deasupra ei si se atunci da, atunci era bund. Dagmar aruncit pitura de pe ea si intrié in Josef deschise enervat usa biroului lui Sebastian. birou se vedeau planurile terenului pe care spe- cea mica. Peste tot numai vase nespiilate. Dinspre \ s% poat’ construi muzeul, intr-un viitor nu foarte de mancare uscate venea un miros acru. Dagmar Klepartat. usa ciimarii, Nu géisi decat o sticlé de spirt sanitar, cw — Felicitari! spuse Sebastian 5i fi iesi in intampinare. pliitise farmacistul. Dagmar o lué si se intoarse in pat. imiria a acceptat proiectul, zise si il atu tare, pe spate, continua sa plang. Vecinul biitu din nou, tare, in Josef. dar lui Dagmar nu-i pitsa. Scoase dopul, sterse cele — Bine. firimituri lipite de gura sticlei cu maneca ciimisii de noap De fapt, se astepta la asta. Cum s& fi refuzat o aseme- duse sticla la gurit. Nu trebuia decat sa bea suficient gf a ocazie? zgomotele aveau sit amufeascit in jur. q — Cand putem si incepem? — Linisteste-te. Nu cred ci-fi dai seama cat o si avem lucru. Trebuie si prelucrim simbolurile picii, sii pla- lificiim construcfia, si gandeste-te ca o si trebuiascd si icem rost si de bani. — Dar vaiduva Grinewald ne-a cedat terenul si am pri- lit si destule donatii. $i fiindc’ tu esti constructorul, tot hotarasti si cand incepem, sau cum? Sebastian rase. — S& nu crezi c& e gratis doar fiindc& firma mea cons- [ruieste muzeul. Trebuie s& pltesc salariile oamenilor si vat142 Camilla Lackberg si cumpar materialele. O si ne coste ceva si col clidirea asta, spuse si bitu cu degetul in schife. Tr cooptez niste furnizori i nimeni nu face acte de Ca mine. Josef oft si se asez pe scaun., Era cel putin set privinta motivelor lui Sebastian. — incepem cu granitul, spuse Sebastian si-gi Picioarele pe birou. Am primit niste schite dri despre niste variante posibile pentru simbolul $i apoi ne trebuie doar niste material de marl un ambalaj care s& le ia ochii si putem si le vi gogoasa. Sebastian vazu expresia de pe fata lui si ranji. — Razi numai, rizi. Pentru tine totul se reduce la Nu inelegi ce simbolistic& poate avea chestia asta’ nitul, care ar fi trebuit s& fie o parte din cel de-al Reich si care acum e ca o mirturie a infrangerii ni sia faptului c& a invins binele. $i putem s& facem din asta si sA cre’im lucruri de genul asta pe termen spuse si art spre desene, tremurand de furie. Ranjetul de pe chipul lui Sebastian se largi si tare. Barbatul ridic’ neputincios din maini. — Nu te obligi nimeni s& lucrezi cu mine. Pot s& rup tractul in clipa asta si dupa aia poti sii te duci la cine Era 0 idee tentant’ si, pret de o clip’, Josef se s& faci exact ce-i spusese Sebastian. Apoi se pribi scaun. Trebuia si duci la bun sfarsit proiectul. Pana doar isi irosise viata. Nu avea nimic de aratat lumii, nit care si omagieze amintirea paringilor lui. — Stii bine c& esti singurul la care pot s& apelez, 5} in cele din urma. — $i finem unul Ja altul. Féuritoarea de ingeri Sebastian isi cobori picioarele de pe masa de seris si aplecd in fata. ~ Ne stim de mult. Suntem ca fratii, ma cunosti. Mereu cid e vorba de un frate. ~~ Da, finem unul la altul, spuse Josef si cercet’ chipul yi Sebastian. Ai auzit ci s-a intors Leon? — Am auzit ceva zvonuri. inchipuie-i, si-1 vezi iar aici. pe la. N-as fi crezut asta in ruptul capului, asa c-au cumparat casa aia, care era de vanzare ial sus de Brandparken? — P&i, au capital, asa ci, de ce nu? Apropo, poate ca si pn ar vrea sa investeasca aici. Nu |-ai intrebat? Josef scutura tare din cap. Ar fi facut orice ca s& yiribeascd lucrdrile la muzeu. Orice, dar pentru nimic in Jume nu s-ar fi inhiitat cu Leon. — Apropo, ieri m-am intalnit cu Percy, spuse Sebastian. — Cum fi mai merge? intreb Josef, bucuros ci putea si mbe subiectul. Mai are castelul? — Da, are noroc cA Fygelsta se incadreazii la fidei comis- ‘sun’, Dacd ar fi trebuit sa impart mostenirea cu fratii lui, ar fi dat faliment de mult. Dar acum se pare c& sacul cu bani s-a golit definitiv, De asta a luat legatura cu mine. Ca si-mi cear& un ajutor temporar, cum L-a numit el. Sebastian schifi niste ghilimele in aer. — Oricum, fiscul ¢ pe urmele lui. Pe ei nu-i prea poate aburi cu obiceiuri de nobil si nume cu rezonantii — $i? O 8-1 ajuti si pe el? —Nu te speria. Inci nu stiu. Ti-am spus ci intotdeauna sii ajut un frate si Percy mie frate in aceeasi masur’i ca ji tine, sau nu? © Bun ce nu poate vandut, ci doar mostenit. 14344 Camilla Lickberg — Ba da, spuse Josef si arunc’ o privire pe intinderea de api. Erau frati pentru totdeauna, uniti de a intunecat. [gi indrept& din nou privirea spre nericul avea si fie alungat prin lumina, Avea dragul tat&lui sau si al lui. — Auzi? Ce-a patit Martin? Annika se intoarse spre el yi igi impreun’ genunchi , —Nu pot si-ti spun nimic. Cand Martin 0 si tit, 0 s&-ti povesteasca. 4 Patrik oft si, cu capul ametit de ganduri, se scaunul de langa usa, destinat vizitatorilor. P — $i despre cazul asta ce parere ai? — Cred ci ai dreptate. Annika pirea vizibil uurata ca Patrik ho! schimbe subiectul. _ — Incendiul si disparitia familiei aceleia sunt intr-un fel sau altul. $i daci ne gandim gi la ce at sub podea, e clar c& cineva se temea de ce o si des Ebba si barbatul ei in timp ce renovau casa. — Draga de nevast-mea a fost fascinat de cazul — Si acum fi-e fricd si nu cumva si-si bage nasul u nu-i fierbe oala, complet Annika. — Da, dar poate s-a invafat minte intre timp si data asta, ci-i mai bine si stea in banca ei. Annika zimbi. Patrik igi ddu seama ci nici m& nu crede ce spune, Féuritoarea de ingeri Vrobabil ci a adunat o grimada de date din trecut, la # de priceput sa facd cercetari. Daca se poate abtine patul in prezent, probabil c& te poate ajuta, spuse iika. Da, problema e c& nu se poate abtine. Dar stie s& ai’ grija de ea. Hai, zi-mi, cu ce vrei si pi? Nu prea stiu. Patrik igi s<% un picior peste celilalt si se juct absent retul de la pantof. ‘Trebuie si-1 audiem pe toti cel care au fost prezenti jnsula la data disparitiei. Gésta cauta datele de con- ale tuturor profesorilor si elevilor de la scoal’i. Cel | important, bineinfeles, e s4 vorbim cu cei cinci je}i care se aflau pe insula in ajunul fla de Pasti. L-am Jat pe Gésta s& faci o list’ de priorit&ti si si decid’ cu cine s& incepem. Apoi m-am gandit c& tu ai putea faci unele cercetri, legate de profilul fiec&ruia, pe iea materialelor adunate de Gésta. Nu prea ma bazez capacitatile lui administrative. De fapt, ar fi fost mai ine s%-ti fi dat tot tie sarcina aia. Dar stii c¥, in cazul la, el e specialistul. Pare... implicat e pufin spus. Eo exceptie de la re- i, spuse Annika, $i cred c& stiu de ce se comport’ aga. in cte ytiu, fetifa lui Elvander a stat la el si la nevasta-sa in timp. _— Ebba a stat la Gésta? — Asa am auzit. — Asta explica de ce s-a comportat asa de ciudat acolo insul&, spuse Patrik si si-1 reaminti pe Gésta privind-o insistent pe Ebba. Cat de grijuliu fusese cu ea, cum 0 atinsese! 14sCai Camila Likberg ‘éuritoarea de inger — Un luctu e sigur, ci n-a putut si uite cazul care fusese mereu slaba, care putea sii spun’ bil ca s-au atasat de fat’, spuse Annika si pri modestie c& era multumiti de felul cum arati... spre fotografia inrimat’ cu Leia de pe birou. privea cu dispref pielea ce-i atarna. Din cauza — Da, clar, spuse Patrik. lor, nu putuse s& fack suficient4 miscare si nu ii Erau atatea detalii pe care nu le cunostea, we de ce baga in ea. Anna ridici privirea spre chi- Cruri pe care trebuia si le afle in cea ce priveste oglind’, dar nu fu in stare sii se priveasc’ in ochi. familiei aceleia de pe Vald! Dintr-odat’, sarcina. iMi copiilor si a lui Dan, se striduise s& se intoarci lui paru coplesitoare. Oare era posibil s& tezol asta, se intorsese din intunericul care fusese mai vechi, dupa atafia ani? $i cat de repede tre! decat tot ce patimise in trecut, incluzand si pei miste? (u Lucas. Intrebarea era daca meritase. Rispunsul — Crezi c& cel care a provocat incendiul o din now? il intreb’ Annika de parca i-ar fi citit Diirnaitul soneriei o ficu sa tresara. Era singura Patrik cantari rispunsul. Apoi didu din cap. si doar ea putea si deschida usa. Dupa o ultima —Nu $tiu. Poate. Dar nu putem s% ne asut ire peste corpul ei gol, se imbraca repede cu hainele Trebuie si ne apucim de lucru cat mai repede, sil care zAceau pe podea si se repezi pe trepte. Se cam sa aflim ce s-a intamplat cu adevarat in aj ifi usurata cand vazu ca era Erica. de Pasti. Oricine ar fi persoana care a vrut si le Salut, ce faci? intreba Erica. Jui Marten si Ebba, eu zic ci trebuie oprita, inaint Nimic. Intra. Copiii unde sunt? sau ea si mai fact vreo miscare. Acasa. Kristina are grija de ei si eu aveam ceva de 4 vat in oras, Aya ci m-am gandit s& trec pe la tine Anna stitea goal in fata oglinzii si lacrimile inte s-o las s& plece acasa. pau ochii pe dupa pleoape. Nu se mai recunostea. Bun, spuse Anna si se duse si puna de cafea, incet mana si se mangaie pe par. intre timp, fi c Imaginea cu pielea alba, atamand, reaparu in mintea loc. Acum, dupi accident, era mai inchis la culoare dar o alunga repede si scoase cateva prajituri cu cio- aspru, si deocamdatd inci mult prea scurt fat de ltd din frigider. ~~ Aoleu, n-ar trebui si mai mananc din astea, se purta de obicei. Poate c¥ o viziti la coafor ar fi problema asta, dar Anna n-avea niciun chef de aga. wimbi Erica, M-am vazut in costum de baie in weekend Corpul ei n-avea si se schimbe datoriti unei coafuri nea fost deloc amuzant. Urmari, cu mana tremurandi, cicatricele care arti foarte bine, spuse Anna pe un ton amar. tindeau pe trupul ei formand o hart’ misterioasi. Erica n-avea de ce si se plang’. timp deveniserd mai sterse, dar n-aveau si dispar Umphu 0 carafa cu suc, Erica o urm& spre griidina cea ciodaté. Anna isi apuct o bucati de piele de pe inic& din spatele casei 46. varCamilla Lackberg ‘Fouritoarea de ingeri — Ce mobili frumoast! E nou’? Dan aparuse brusc in spatele casei, Cand vazurd ex- Erica isi trecu palma peste lemnul vopsit in le pe chipul lui, cele dou femei incepuri si rad’ — Da, am gisit-o la Paulsson, Langa fosta al tare. Aritau una spre cealalti si incercau s& spun’ Eva, st ii, dar nu reuseau s& scoat’ o vorba. — Chiar te pricepi si gasesti piesele potrivite, Sa inteleg c& n-am ce ciuta acas& fri si anunt in si mai convinsa ci Annei avea si-i plac propun spuse Dan scuturand din cap si pec’. — Multumesc. Dar unde ziceai c-ai fost? 4 la urma reusira si se calmeze. Anna simti cX — in tabira de copii, spuse Erica i hii incordati ai stomacului ei se mai relaxasera. Erica se intamplase acolo. § avusesera certurile lor, dar nimeni nu reusea s-o — Ce palpitant! Deci au gisit singe, dar nici le atat de tare ca sora ei. Nimeni nu putea s-o scoati vru? Inseamni cd tot s-a intamplat ceva. a siirite mai tare decat Erica; la fel si invers. Tot ea era — Da, asa se pare. care o binedispunea cel mai iute. Erau legate pe veci Erica intinse mana dupi o prijituric’. Lua © panglica invizibil’. Anna isi ddu seama, in timp a s-o imparti, apoi se rizgandi si musc¥ cu pofti l stergea lacrimile de la atata ras, cat de mult nevoie — Zambeste, spuse Anna si se Lisi coplesiti de de sora ei, rea aceea din copilirie, 4 Sii nu te astepfi sd se dea la tine diseara, dup’ ce te-a Erica igi diidu seama imediat ce avea de gand gi aut aga, spuse Erica. cat putu de larg, cu dinfii plini de crema de ci Anna pufni. — Uit&-te aici, spuse apoi si lui dou’ paie de pe t Nu stiu dac& mai conteaz’. Dar as prefera si schim- Le vari in nas, uitandu-se crucis si zambind cu gura im subiectul. Mi se pare cam incestuos s& discut despre la urechi. Ja mea intima cand sora mea a avut de-a face cu prie- Anna nu se putu abfine si nu chicoteasci. igi jul meu... cat de mult ii plicea in copilirie cand sora ei mai — Dumnezeule, da, acum o sut& de a cera si fiu, Prostea. Erica fusese intotdeauna matura si serioa’ ji nu-mi mai amintesc cum arata in pielea goala. mult o mama decat o sori mai mare. Anna isi vari, demonstrativ, degetele in urechi. Erica — Pun pariu ci nu mai stii si bei cu nasul, spuse tur’ din cap, razénd, — Ba bineinfeles ca stiu, spuse Anna strecul > OK, promit s& discutim despre altceva. un pai in fiecare nari. a Anna isi scoase degetele din urechi. Se apleci, vari paiele in pahar si inspird. Cand — Povesteste-mi mai multe despre Val. Cum fi s-a p’- ii ajunse in niri, incepu si tuseasca si si strinute { fiica familiei disparute? Cum o chema? Emma? se poatii opri. Erica izbucni in ras. — Ebba, spuse Erica. St& pe insulfi cu sogul — Voi ce facefi aici? 4 lor si renoveze casa $i s-o transforme in pensiune.154 Camilla Lickberg Améandurora le era fricd de ce s-ar fi putut int incepeau sa vorbeasca unul cu celilalt si ziceau e ‘nu se mai putea retracta. Apoi incepusera sa sp cruri banale de genul: — Da-mi untul. — Ai spilat? F Lucruri inofensive, nepericuloase, care n-ar fi da nastere niciunei acuzatii. $i, cu timpul, p1 deveniseri mai lungi si subiectele de conversafie ine sive se inmulfisera. Incepuser’ si discute despre Marten venise cu ideea sa se mute acolo. Dar si Ebb piruse o ocazie bund de-a lisa in urma tot ce-i de o alt viafa. O viagai care nu fusese perfect’, dar in a fost fericita. Acum insi, stand in baie, cu fruntea lipita de fai se indoia, pentru prima oar’, c& ficuse ce trebuie, era vanduta, casa in care traise timp scurt cu Vine Casa in care a schimbat scutece, unde s-a plimbat prin toat& casa cu el pe umér, casa in care copil invatat si mearg’ de-a busilea si apoi in picioare in care a invifat st vorbeasc&. Nu mai era a lor. se intreba daci facuse bine ci o vanduse sau dac& d fugise de greutati. Acum erau aici, insa. intr-o cas& in care pi ci nici nu se aflau in sigurant’, unde toatl podes din sufragerie era smuls4 pentru c%, mai mult ca gur, familia ei fusese micel’rit% acolo. $i asta o af mai mult decat ar fi vrut s& recunoasc’. De-a lung tinerefii ei nu se gandise prea mult la familia ei bio gic. Dar nu mai putea si ignore trecutul. Cand vazu pata aceea mare si ciudat’ de sub podea, isi ddut seama, intr-o clip’ de clarviziune teribili, ci num Fauritoarea de ingeri ja un mister. Era ceva real. Mama si tatal ei murisera jrobabil, chiar acolo. intr-un fel ciudat, asta pirea mai jedibil decat faptul cd cineva incercase si-i omoare e ea si pe Marten. Nu stia ce atitudine s& aiba fafa de litatea asta si cum sa traiasc’ in ea, dar de ascuns pavea unde si se ascunda. — Ebba? isi du seama, dup tonul lui, c& in curand avea si toboare din pat $i s-o caute daci nu-i rispundea. Aga ca iniilta capul si strigd inspre us’: — Vin imediat! Se sp&li meticulos pe dinti, privindu-se in oglind’. Jn seara asta nu-si feri privirea. Se uiti la femeia cu ochi jmorti, la mama fr copil. Apoi scuip& in chiuveta si isi jlerse gura cu prosopul. — Ai stat ceva, nu gluma. Marten avea o carte deschis& in maini, dar Ebba ob- servi cd era la aceeasi pagina ca in seara precedent’. Nu-i rispunse nimic, ridici doar plapuma si se c biiri in pat. Marten puse cartea pe noptierd si stinse ve- Joza. Datorit& storurilor pe care le instalasera in camera (ra beznii total’, cu toate c& afari nu se insera niciodata de tot. Ebba rimase nemiscat holbandu-se la tavan. Simi cum mana lui Marten o caut, ezitand, pe a ei. Se pre- flicu ci nu observa degetele bajbaitoare, dar nici Marten nu-si retrase mana, ca de obicei. Continua si inainteze spre pulpe, pe sub tricou si o mangaie pe burt’. Ebba simti cum i se face ru, instantaneu, Mana se misca spre piept, ii atingea sani. Aceiasi sani care-I alptaseri pe Vincent, aceleasi sfarcuri la care supsese cu gura lui mici ji flimanda. 155150 Camilla Lickberg — $i chiar crezi c& e un plan realist? Sezonul nu-i stie ce lung aici. —Habar nu am, dar mi s-a parut ci n-o fac pentru C& proiectul are alt scop. — S-ar putea si reuseasc’. Locul ala are potential, eclar. — $tiu. $i aici intri tu in ecuatie, spuse Erica si spre ea. Dintr-odati, parea nerbdatoare. — Eu? intrebi Anna. Eu ce treab’ am? —Niciuna, deocamdat’, dar s-ar putea s% ai. Mi-a © idee trasnet! — Esti modest’, ca de obicei, pufni Anna, dar di curioas’. 4 — De fapt, Ebba si Marten au deschis subiectul. Zi c& se pricep la partea cu renovatul si la munca mant dar au nevoie de cineva cu simt estetic, care si gi stilul potrivit pentru pensiune. $i tu te pricepi la najari interioare, la antichitati si ai gusturi bune. persoana perfect’ pentru jobul asta! Erica igi trase sufletul si lua o gura de suc. Annei nu-i venea si cread’. Era ocazia perfect si afle dacd se putea lansa ca decorator pe cont pro} ar fi putut fi prima ei sarcind de consultant. incepu zambeasci. — Le-ai zis tu asta? Crezi c& vor sii angajeze pe cin permit? Ce stil crezi c& le-ar plicea? Nu-i nevoie cumpere cine stie ce scumpeturi, mai amuzant ar fi meargi la licitatii de la tard 5i si gaseasci mobilier ¢ calitate si decoratiuni la preturi mici. Eu zic c& s-ar un stil mai tradifional, mai romantic, si stiu un loc unt au materiale frumoase... Fauritoarea de ingeri Erica ridic’ o man’. — Alo, calmeazi-te! Raspunsul e nu. Nu le-am zis nimic despre tine, Le-am zis doar ca stiu pe cineva care i-ar pu- tea ajuta, Habar n-am ce buget au, dar da-le un telefon jl intreaba-i. Mergem impreung cu barca, dack vor s% se intalneasca cu tine si par interesati. Anna se opri si se uit’ lung la Erica. -— Ah, tu caufi o scuzi ca s& te duc iar acolo si si adulmeci. — Poate... Dar cred si c-ar fi grozav dac& v-afi intalni cumva. Cred c& te-ai descurca de minune cu chestia asta. — Da, mi tot gandesc si-mi fac firm’. — Pai, si ce astepti? iti dau numarul lor si-i suni in clipa asta, Ceva nou se trezi in sufletul Annei. Un soi de entuzi- asm, Probabil ca asta era cuvantul potrivit pentru ce simtea. Pentru prima oara dupa mult timp, era entuziasmat’. — OK, di-l incoace pan’ nu mi rizgandesc, spuse si-si scoase telefonul mobil. Interviul ala nu-i dadea pace nici acum. Fusese atat de frustrant si-si controleze vorbele si si nu spun& ce gandeste cu adevarat. Jurnalistul dla de azi-dimineata era un idiot. Oamenii in general erau niste idiofi. Nu vedeau realitatea asa cum era, prin urmare, responsabilitatea lui crestea. — Crezi c& asta o si afecteze partidul? John plimba paharul cu vin printre degete. Sotia lui ridict din umeri. —Nu-i nicio problem{, sunt sigur. Doar nue un ziar din Gla cu distribufie nafional&, spuse si-si didu p&rul dupa urechi, isi puse ochelarii si incepu si citeasc’ tean- cul gros de documente din fafa. 1stCamilla Lackberg ‘Féuritoarea de ingeri — Un interviu se poate difuza repede. Sunt cu noi ca vulturii, abia asteapta un motiv si ne atace, Liv se uita la el pe deasupra ochelarilor de cit Se apropie si o sruta pe crestet. In afar de temperamentul imprevizibil si retorica pe 'vocatoare, nimic nu mai amintea la sofia lui rece, im- — S& nu-mi zici cd esti surprins. $tii bine cine Wiicatd intotdeauna elegant si frumos, de fosta skinhiead puterea media in tara asta. 4 Ih haine militaresti de care se indragostise atunci. Dar John didu din cap. t cum o iubea si mai mult. — Nu-i nevoie si-i predici unui om mantuit. E doar un articol dintr-o gazeti local’, spuse Liv sii —La urmitoarele alegeri o si fie altfel. Oamenii Mirdinse mana, care se odihnea pe umarul ei, da seama, intre timp, cum arati societatea. ~ Da, probabil c& ai dreptate, replicd John, dar rimase Zambi triumfatoare si continua s& risfolasc’ nelinistit — As vrea si cred in omenire la fel de mult ca ‘Trebuia si duct proiectul la bun sfarsit, Parazitul Uneori mi intreb dac 0 si infeleagd vreodati ceva, Mebuia eliminat si el era cel care primise sarcina de a-1 suedezii au devenit prea lenesi si prosti, prea n Mirpi. Tsi dorea doar atat: s& fi avut mai mult timp la si degenerafi ca si-si dea seama c& parazitii se rsp: dispozitie, Poate ci au prea putin singe curat in vene ¢a si rite si luptim pentru ei. Faianta din baie fi ricor i i Liv seer citit. Ochii fi sciptrard cand igi jl se List carina dehcies we barbatul — Vii la culcare? — Asculti la mine, John. inc& de cand ne-am cus Auzi vocea lui Marten din dormitor, dar nu-i ris- ai stiut care e scopul tau. Ai stiut ce trebuie s& faci, Punse. Nu voia si se duca in pat. De fiecare dat’ cand se fi-e menirea, $i daca nu te ascult’& nimeni — a intindea lang Marten avea impresi S presia c’-] dezamagest trebui si vorbesti mai tare. $i daci cineva se indoi ligeyte pe Vincent. in prima lund nu reusise si stea cu el in aceeasi tine — asta e, argumentezi mai bine. in sfarsit, s casa. Nici nu se putea uita la el. Cand isi vedea propriii in parlament si poporul, poporul de care te indoi ochi in vreo oglinda, privea in alti directie. Sentimentul cel care a avut grija s& ajungem acolo. Ce conteaza de vinovatie era omniprezent. un jurnalist de duzina se indoieste de felul nostru_ Parintii ei o ingrijiser’ zi $i noapte, o alintasera ca calcula bugetul. Ajunge ca noi stim ci avem drepta Pe un bebelus. St&tuseri de vorbi cu ea, o rugaser’ si Asta e tot ce conteaza. vorbeasca cu Marten, zicandu-i cli aveau nevoie unul de John o privi zambitor. celilalt. Pani la ura incepuse sii cread’, sau, pur si — Vorbesti exact ca atunci cdnd ne-am cunoscut la Simplu, se dduse bituta. Era mai usor asa, unea Tinerilor. Dar trebuie si-fi spun c& arafi mai bi Se apropiase de el incet si fara chef. Se mutase pir decat Fir, din nou acasa. Primele saptimani au trecut in ticere. 152 153Camilla Lackberg ' Gustul de fiere ii umplu gura. Se ridic& bruse alerga spre baie si ridicd iute capacul toaletei, ise intoarc& stomacul pe dos. Cand termina, se faird putere pe podea. Il auzi pe Marten in dormit izbucneste in plans, jallbacka, 1925 Dagmar se uitii la ziarul aruncat pe jos. Laura o trase de \inect si ingand intruna ,mama, mama”, dar Dagmar n-o isa in seam. Se stiturase sci asculte vocea aceea smiorcditii, mdicatoare $i cuvantul acela repetat atat de des, incit se lemea c-0 s-0 innebuneascit. Se apleci incet si ridicit ziarul, bra dupé-masa tarziu si privirea incepuse si i se incetoseze Weja, dar nu inctipea nicio indoiald. ,Goring, pilotul erou rman, se intoarce in Suedia“, scris negru pe alb. — Mama, mama! Laura triigea tot mai tare de ea si Dagmar fsi smuci Inaful atat de bruse, incét fetita ciizu de pe bancii si izbucni in plans. — Taci din gurii! se riisti Dagmar. Ura plansetele alea false. Copilei nu-i lipsea nimic. Avea acoperis deasupra capului, nu umbla dezbriicatit si nici nu imutea de foame, chiar daca uneori o duceau greu. Dagmar indrepti privirea din nou asupra articolului si silabisi. Inima ii batea in cosul pieptului. Se intorsese, era in Suedia si avea st vind dupét ea. Apoi privirea i se opri asupra nui rand aflat putin mai jos: ,Goring se mutéé in Suedia cu sofia lui suedezei, Carin“. Dagmar simti cum i se usuct gura. 156 157158 Camilla Lickberg Se cilsttorise cu altcineva. O dezamigise! Se in| tare, cu atat mai mult cu cat fipetele Laurei fi si atriigeau privirile trecittorilor. — Gura! tipa si-i trase o palmdt de o usturté rm Fetifa téicu, duse mana la obrazul ei infli uitii Ia ea cu ochi mari. Apoi incepu sit planget si Dagmar simsi cit innebuneste de disperare. Se arun Zlarului si citi randul acela iar si iar. Carin Gori femeii i se invartea in cap. Nu scria de cand erau dar avand in vedere cit era suedezit, biinuia cit cunostinfai in Suedia. Curva il pitcillise sci se in : Sigur era vina ei cdi Hermann nu venise dupa ea, cit Masina lui Gésta coti spre panta de acces. Erica res- Sdi i se altiture fiicei $i familiei sale. ini usurata, Ar fi putut si se intalneasc’ cu Patrik, care Diidu lin cap, mototoli ziarul si se intinse dupit lecase la sectie, : i pe bancii. Aceasta era aproape goald, ceea ce o uimi Deschise usa inainte ca Gésta si apuce si sune. In de dimineatit fusese plinet ochi. Dar mu zabovi prea tele ei, copiii ficeau atata zgomot, incat lui Gésta i se Soli sticla si simfi cum bautura binecuvantaté o arde iru c-a dat cu capul de un perete sonor. me Copila incetase sc mai fipe. Stéitea pe jos cu — imi cer scuze pentru gilagie. in curand 0 sa fim jurul genunchilor ridicagi si isi tragea nasul. Ca de imendagi de Protectia Copilului, spuse Erica i se in- plangea de mild, pisichera, cu toate cit n-avea decat cit toarse sa-1 admonesteze pe Noel, care-I alerga pe Anton, Dar Dagmar stia ce trebuie feicut. Incit avea timp sit Micandu-l si plang’. lucrurile, Pe viitor, Hermann avea si fie cu ele si sigur —Nu-i nimic. Sunt obignuit cu zbieratul lui Mellberg, Stiseascdi ac si pentru cojocul Laurei. Copila avea ne spuse Gésta si se Lisi pe vine. Salutare! Vad ci suntefi ‘mai de un tata cu mand fermi pentru ci, oricat ar fi niste nazdravani si jumatate. i i ‘sdi-i bage mintile in cap, Dagmar avea impresia cit nu Anton si Noel se opriri din alergat si se rusinara ime- $-0 scoaté la capiit cu ea, dar Maja pasi curajoasa in fafa. Dagmar zambi pe banca din Brandparken. Aflase — Salut, nene bitran, Pe mine ma cheam’ Maja. tuturor relelor si acum lucrurile aveau sit se aranjeze — Maja! Sa nu te mai aud ci spui asa ceva, spuse Erica fscbysanei sii aruncd o privire sever’. ue — Nu face nimic, zise Gosta, razand cu poftd si ridi- cindu-se. Copiii si cei stiraci cu duhul spun tot timpul 159Camilla Laickberg adevarul, $i adevarul e c& sunt un nene batran, Maja? 4 Maja didu din cap i clipi triumfitoare spre ei, apoi plecd. Gemenii nu indraznira si se aproy acum. Se retrasera incet spre camera de zi, Pra din ochi pe Gésta. — Pe astia doi nu-i pacdilesti asa de usor, spuse 0 urma pe Erica in bucttirie. — Anton a fost timid de cand il stiu. in schimb, destul de sociabil, dar am impresia cX e intr-o faz’i crede cd strainii sunt superinfricositori. — Nas zice ci n-are dreptate, spuse Gésta si pe un taburet. Esti sigur c& Patrik nu vine acasi? privind in jur nelinistit. — A plecat la serviciu acum o jumitate de or’. Te a ajuns, probabil, — Nu sunt convins ci-i o idee bun’, spuse Gosta gi cAteva linii, cu degetul, pe fata de mas’. — Eo idee genial, spuse Erica. N-avem niciun sa-I amestecim in asta si pe Patrik. N-as zice ci apt ajutorul meu. i — Are motivele lui. Ai reusit tu si te bagi in be mai multe or — Dar lucturile s-au rezolvat de fiecare dat’. Erica refuza sa se lase descurajati. Stia ci in precedenta fi venise o idee genial. Se furisase im hol, si-l sune pe Gésta. $i acum iat’-I acolo, in fafa ei toate ci dusese o munci de Limurire serioas’ pent convinge si nu-] implice si pe Patrik. — Noi doi avem ceva in comun, spuse si se ase capitul celdlalt al mesei. Vrem s& aflim neapirat ce » intamplat de Pastele ala pe Valo, 160 Fouritoarea de ingeri Da, polifia lucreazit deja la asta. = Si bine face, Dar sti i tu cat de ineficient e uneori si Gésta pirea, in continuare, sceptic. ar putea si ai dreptate, dar dac& Patrik afl ceva, 0 si fie milos, fii sigur de asta. Nu stiu dac& vreau s& Mi ba... — Tocmai de asta n-o si afle nimic, il intrerupse Erica. ai grija s& primesc materialele $i s%-mi zici ce ati aflat. | eu te anunt de indata ce gasesc ceva. Tu fi prezingi jatele noi lui Patrik si devii eroul sectiei, iar eu fac rost material pentru 0 noua carte. O si avem de castigat ‘(u totii, inclusiv Patrik. Ci doar si el vrea si-1 giseasca pe incendiator si si rezolve cazul Asta. N-o si pund intre- biiri, dac&-i asa, dimpotriv’, o s% accepte recunoscitor tot jjutorul primit. in plus, nu stafi deloc bine cu resursele, cum c& Martin e bolnav 5i Paulae in concediu. Poate nu ‘stric s& mai lucreze cineva la ancheta asta? — Poate ci ai dreptate. Fata lui Gésta se mai lumini nifel. Erica ghici cX-i plicea ideea de a fi incoronat erou. —Dar chiar nu crezi c-o si se prinda? — Cine, Patrik? Nu, n-are cum. Doar stie cat de mult ifi past de cazul asta. E clar ca n-o si binuiasc’ nimic. in camera de zi se dideau lupte crancene, asa c& Erica se ridic& si se repezi in directia aceea. Dupa un instructaj scurt, conform c&ruia Noel n-avea voie si-1 mai sacdie pe Anton, si o caset cu Pippi Sosetica, lumea se linisti si Erica se putu intoarce la bucatarie. — Problema e cu ce sd incepem... Ai mai auzit ceva des- pre sangele tla? 161Camilla Lickberg Féuritoarea de ingeri Gésta scutura din cap. ry — Am verificat-o in am&nunt, dar n-am gisit nici urme —Nu, inca nu. Dar Torbjérn si echipa lui au de singe, nici ceva aseminiitor, ma rog, ceva care si in- acolo toat ziua si candva, pe parcursul zilei de lice c& a fost folosita la transportat cadavrele. Oricum, rim sa obtinem un raport, si vedem, e sénge uma jnii intreb daca ar fi putut sa-i care singuri pana la barca. nu. Tot ce avem pana acum e un raport prelimini (i erau sfrijiti rau, baiefii dia. In plus, cadavrele se ridicd de incendiu, primit de Patrik ieri, inainte s4 plece Ja suprafayi dup’ un timp si ajung pe mal. Asta daca —Nu v-afi apucat sii audiafi oamenii? bilietii n-au depus un efort supraomenese sa lege cine Erica era atat de neribditoare, incét abia mai tie ce greutdfi de ele. lar pentru asta e nevoie de niste s& stea locului. Nu voia sé cedeze inainte si afle seule, ceva, pe care poate ci am omis s& le ciutém in se putea despre cazul asta, tot ce ar fi putut s-o aj igitatia aia. rezolve misterul. Faptul c& se putea alege si cu — Ati vorbit si cu ceilalti elevi din scoala? noui, palpitant% era mai degrab’ un bonus. — Da, dar unii printi cu greu ne-au Lasat sé-i interogam — leri am facut 0 list&, ordinea in care cred, ‘opiii lor. Probabil ci erau prea delicafi si nu voiau si trebui sa discutaim cu persoanele implicate. Am. iste vreun scandal. si adun niste date de contact. Dar e mai greu, ¢ — Ati aflat ceva interesant? trecut atatia ani de la disparitia oamenilor &lora, ésta pufni. an, e greu si mai dai de cineva si doi, nu — Nu, doar prostii despre cat de ingrozitor li s-a parut aminteste clar ce s-a intamplat. Asa ci {otul pirintilor, dar c4 baiatul lor asa si pe dincolo, in fine, niciunul n-a avut nimic de comentat referitor la — Crezi c& biietii sunt implicati? intreba Erica. ce se intampla la scoala. Totul era minunat. Rune era Gésta se prinse imediat la care baieti se referea. minunat, profesorii erau si ei minunafi si nu existau nici — Sigur ci m-am gandit sila asta, dar n-as put conflicte, nici certuri. $i majoritatea elevilor mi-au turuit spun. I-am interogat de mai multe ori si povestile aceeasi poveste ca si pirintii lor. leaga. N-am gisit niciun indiciu fizic care s&.. —$i profesorii? — N-afi gisit nicio proba fizic&? il intrerupse din — Da, evident ca i-am interogat si pe ei. Pe unul, Ove Erica. § Linder, l-am si binuit la inceput. Dar avea un alibi — Nu. Nu prea aveam dupa ce si ne luim. Duy plauzibil. am gisit-o pe Ebba cu Henry, colegul meu, ne- Gésta ticu pret de cateva secunde. inapoi la ponton. Acolo ne-am intalnit cu baietii, — Nu, n-am gisit niciun suspect, pur si simplu. N-am se intorceau de la pescuit cu barca. Parea ci nu min} putut nici macar si demonstraim ci s-a comis o ilegali- tate, Doar ci... 1st brafele pe mas si se aplec spre el. 163Camilla Lickberg éuritoarea de iageri — Doar ca, ce? ~~ Eu zic c-ar trebui sa plece de acolo, spuse Gésta cu GOsta exita, ivirea intunecat’, vizibil ingrijorat. in orice caz, pana nd rezolvim cazul sta. Nu-i un loc sigur si au avut stinctul lui* si tofi il luim la misto pentru asta, ¢ oroc c4 n-au piifit nimic. buie si recunosc ci instinctul meu imi zicea, p — Nu pare genul care s& se sperie cu una cu dou’. c& ar fi mai multe detalii de cercetat. Am i — Da, e inc&pitanat, spuse Gésta cu mandri mai departe n-am ajuns, din picate. ‘ Erica il privi nedumerit&, dar nu-l intreba nimic. Si ea — Atunci o si incercim din nou. Multe s-au seh implica in viafa celora despre care scria. Probabil c& era din 1974. 4 fel si cu poligistii care urmireau sortile atator oameni — Ii spun, din experient’, ci nu-i asa. Oam je-a lungul anilor de meserie. cu nasul pe sus gisesc mereu o modalitate de — Un lucru la care m-am gandit cand m-am intalnit cu pielea. 4 bba si care mi s-a p&rut un pic ciudat. — O sa incercim iar, spuse Erica tibdatoare. — Asa? spuse Gésta, dar un fipit furios 0 facu pe Erica lista cu numele elevilor si ale profesorilor, iar di alerge spre camera de zi, s&4 vada cine s-a lovit. mi-o pasezi $i mie, ca si putem lucra pe dublu fro Abia peste cateva minute reusird si reia discutia. —Numai si nu. —— Unde eram? Ah, da, mi s-a parut ciudat ci Ebba — Nu, Patrik n-o si afle nimic, fi-am mai sp paved niciun obiect rimas de la ai ei. Ceea ce e putin primesti ce gisesc eu, bineinfeles. Nu asa ne-am probabil, avand in vedere c& vila aia nu era doar inter- Bada. 4 pat, ci si casa familiei. Trebuie si fi fost plina de obiecte Fata ingust a lui Gésta pirea de-a dreptul dl personale. M-am gandit ci e normal si-i revina singurei — Apropo, am trecut pe acolo ieri $i am stat de ice rimase in viaj’. Dar Ebba habar n-avea unde au Ebba si cu barbatul ei. disparut. Gosta o privi lung. — Ai dreptate, spuse Gésta si se mangaie pe barbie. Tre- — Si cum se simyea? E speriata de ce s-a intam buie si vad daca nu sunt inregistrate pe undeva. Nu-mi ca amintesc nimic de genul asta, dar cine stie? Erica rase, — MA gandeam c& merit si arunc&m o privire peste — Stai, stai, Pe rand, cate o intrebare. q lucrurile alea. Dintr-o perspectiva noua, mai detayata. Apoi deveni serioasi. — Nuri o idee rea, S& vid ce pot si aflu. — As zice ca era destul de deprimat’, dar parea Gosta igi privi ceasul si se ridica grabit. controleaz’i. Amandoi sustin c& n-au idee cine ar — Dumnezeule, ce trece timpul. Probabil ci Hedstrom s& aprinda casa, dar nu mi-am dat seama daci m-a dat disparut pani acum. sau nu. 4 Erica puse 0 mAné linistitoare pe umirul lui. 164 165Camilla Lickberg Furitoorea de ingeri — Sunt sigur’ c¥ o si gasesti o scuza credibila. i stil ci 0 sa trebuiasca si vorbim cu el. Se pare c& a fost ai adormit, orice. N-o si intre la b%inuial’, promit, \inul dintre pustii rimasi pe Valé atunci de Pasti. — Usor pentru tine s& zici asta, ficu Gésta gi se) = Atunci ar fi bine si ne grbim. Aici zice c& saptimana se incalte. ‘Viitoare pleac’ la Stockholm. —Nu uita de injelegerea noastra. Am nevoie — Da, am vazut, ma gandeam s&- iau cu mine pe Gésta de contact ale tuturor persoanelor implicate. $i si stau azi de vorba cu el, inainte de masa. gisesti ceva si despre acareturile familiei Elvan Patrik se intoarse si se uit’ spre coridor. Erica se aplecd si-l imbratisa spontan pe Gosta, — Doar ci nu inteleg unde a disparut asa... Annika? Tu o imbritisa si el, incurcat. tli ceva de Gésta? — Da, da, lasi-ma numai s& plec si-fi promit cin — Nimic. Poate o fi adormit? strig’ Annika de la de asta de indati ce am ocazia. eptie. — $tiam c& mi pot baza pe tine, spuse Erica si fae - Atunci vin eu cu tine, spuse Mellberg si inchise ochi. ul — Ei, da. Hai, du-te la prichindeii dia. Te sun eu — Nu; nu-i nevoie, Pot s&-l astept pe Gésta. Trebuie si aflu ceva. if imediat. Sigur ai lucruri mai importante de rezolvat. Erica inchise usa dupi el si-i urma sfatul. Se Patrik simti cum fl cuprinde panica. Si-1 ia cu el pe canapea, in timp ce copii se c&t’rara pe ea ca si lellberg la o interogare putea si insemne consecinte cel mai bun loc din poalele ei si urmari absent’ te. rile lui Pippi Sosefica. Ei, na! Prostii! Mai bine s& fiu cu tine cand te Inesti cu idiotul Hla, spuse Mellberg si se ridic’ hot’a- La sectie era liniste si pace. Contrar obiceiuh ii, Deci? Mergem sau nu mai stim? Mellberg iesise din birou si se instalase in bucl | Mellberg pocni de cateva ori din degete. Patrik in- Ernst, care nu st&tea niciodata mai departe de cativ ‘i sf inventeze, febril, ceva care s4-1 faci sii se rizgan- tri de stapanul lui, se intinsese sub mas’. Spera ca, ts devreme sau mai tarziu, si capete ceva de infulecat Poate ar fi mai bine.si sunim gi si anuntam cd — Ce bou nenorocit! suier Mellberg si arata spre nim? din faga lui. Mellberg pufni. Bohuslaningen publicase pe prima pagina i int Pe tipii Astia trebuie s&-i prinzi..., cu John Holm. ’ te, in garda. — Da, nu-mi dau seama cum pot si voteze o Cu garda jos, zise Patrik. Se spune ,,cu garda jos”. niste indivizi ca Asta. Probabil ci acesta e dezar Peste cdteva minute se aflau in masind, in drum democrafiei, spuse Patrik si se asez in fata lui Mell Bjallbacka. Meliberg fluiera incet, ca pentru sine. La , pocni din nou din 167Camilla Lickberg Féritoareo de ingeri inceput insistase si conduci el, dar Patrik stabi Depinde cum privim lucrurile. Este vorba de un caz o limita. | care, din pacate, a devenit din nou actual. — Genul asta de oameni au o gandire ing ‘Aha, cazul Val6, spuse John. niste oameni m&runti, fara pic de respect pent De data asta, privirea lui era insondabil’. turi sau pentru diferentele dintre oameni, spuse. Iixact, spuse Mellberg pe un ton agresiv. E vorba de i didu din cap, aproband propria-i afirmatie, . : Pe Patri i tte iba st reine Patrik respira adanc de cateva ori, ca si-si pistreze siu cat de ingust fusese el insusi in trecut. O part mul. comentariile pe care colegii le auzeau de la el ar Putem sa ne asezim? intrebi, iar John dadu din cap cu siguransa simpatia celor din Prietenii Suediei,. obator. Seats buia si admit ci scipase de prejudecati in clip Sigur, stagi jos. Soarele e cam puternic aici, Mie imi se indragostise de Rita. 4 asa, dar daca vi se pare prea cald, pot si deschid — Asta e, ad&postul de aici, nu? ibrela. : ‘ Patrik 0 porni spre portiunea pietruit’ din fate Mulfumim, suntem bine, spuse Patrik dand din cAsute c&rdmizii de pe Hamngatan. Se gandisera s% a. 4 cerce norocul si si-I caute acolo pe John, nu in ¢4 Voia si termine cat mai repede, inainte ca Mellberg Morhult. E stdrmeasci vreun scandal. nbs bo — Pare c& cineva sti pe ponton, spuse Mellber Vid ca cititi Bohusldningen, spuse Mellberg si schita znd gatul si privind peste gard. j f gest spre ziarul de pe mas Pietrisul scarfai sub talpile lor. Patrik se gandi s John ridic& din umeri. ae dar i se paru prea ridicol $i hotri, pur si simplu, E deprimant cand ai de-a face cu atafia jurnalisti il recunoscu imediat pe John Holm. Fotog ost pregititi. M-a citat gresit, a interpretat gresit ce am celor de la Bohuslaningen ii surprinsese perfe pus si face tot felul de insinuari. % saturile, aproape cliseistic suedeze. Poza barbatu Mellberg isi slabi gulerul cémasii. incepuse s& se fact zambea larg parea de-a dreptul amenintitoare. Za ja stacojiu. siacum, dar ochii-i albastri erau intrebatori ca = fu zic c& e un articol bine scris. briny i apropie de ei. — E clar c& ziarul a ales o anumiti directie si noi, cei — Bund ziua, suntem de la politia din Tanum, s care am intrat in joc, trebuie si acceptim astfel de atacuri Patrik prezentandu-se pe sine si pe Mellberg. previzibile. ; — Asa? j — Nu scrie decat despre ideile pe care le-ati promo- Privirea barbatului deveni precaut&. vat prin programul vostru politic. Prostia asta, spre — S-a intamplat ceva? 4 exemplu, c& tofi imigrantii care au comis vreu delict si _ 168 = teton concenCamilla Lackberg ‘uritoarea de ingeri fie expulzati din far’, chiar daci au permis de _ Nu, de cnd au inchis internatul. Cum naiba s& faci asa ceva? Sa trimiti inapoi pe = De ce? care a stat ani buni in Suedia, doar pentru ca a John ridici mainile, nestiind ce s& zica. biciclet’a? ‘ ~~ Presupun c4 n-am avut nicio treaba pe-acolo. Meliberg ridicase tonul si scuipa in toate dire — Ce parere avefi, ce s-a putut intampla cu familia timp ce vorbea. ween? Patrik stditea ca paralizat. Avea impresia c& € _ Nu pot decat s& imi dau cu presupusul, ca oricine la un accident de main’. Asta nu era momentul iieineva. Dar, sincer sd fiu, habar nu am. si discute despre politic’, chiar daci era de acord cu — Dar o teorie tot avefi, spuse Patrik. Doar afi stat cu ei John il privi calm pe Mellberg. erafi acolo cénd au disparut. — Aceasta este o problemi pe care oponentii m — Nu chiar, eram la pescuit cu cdtiva colegi de scoala. ales s-o interpreteze gresit. V-ay explica-o eu, dar nimas socafi cand am acostat si ne-am intalnit cu Sia pun ci nu de asta v-ati deplasat pana aici q polifisti. Leon s-a si enervat. A crezut cd erau niste — Nu, am venit ca sii discuttim despre intamp! ini care voiau s-o ripeasc’ pe Ebba. pe Vald din 1974, Nu-i asa, Bertil? spuse repede Pat ~ Agadar, n-avefi nicio teorie? Nu v-afi gandit deloc la se holbi la Mellberg, care t’cu pref de cateva se a, in tofi anii care au trecut? apoi didu din cap fari chef. 1 Mellberg prea sceptic. — Da, am auzit zvonuri ca s-a intamplat ceva, s Dar John nu-l baga in seam’, ci se intoarse spre John, Ati gasit familia disparuta? irik. —Nu chiar, spuse Patrik evaziv. Dar cineva a in — Si stifi c& nu am stat cu familia Elvander. Mergeam si incendieze casa. Dac’ ar fi reusit, fiica familiei si yeoale acolo, dar mereu a existat o delimitare clara in- ei ar fi ars induntru de vii. noi, elevii, $i familia directorului. De pilda, nu ne-au John se indrepta in scaun. tat la masa de Pasti. Rune voia neapirat si ne tind la —Fiica? anti si conducea scoala aia ca pe o bazi militar’. De — Da, Ebba Elvander, spuse Patrik. Sau Ebba Stark, il iubeau asa de mult p&rintii nostri, iar noi il uram o cheami acum. Ea si birbatul ei au preluat casa gi in toat inima. s-0 renoveze. $i elevii se infelegeau bine sau existau conflicte intre — Are nevoie de 0 renovare, asta-i clar. Din cate sti ? destul de paraiginita, — Au mai fost certuri. Ar fi fost ciudat s& nu fie, intr-o Privirea lui John rataci spre Valé, care se afla chiar’ li de baieti adolescenti. Dar nu-mi amintesc vreun fata lor, in mijlocul apei ce licdrea. ieident grav. —N-afi fost acolo in ultimul timp? ~~ $i profesorii? Ce parere aveau despre director? 170 wm12 Camilla Lackberg Féturitoarea de ingeri — Fricosii dia se temeau prea tare de el ca si parere. in orice caz, nu vorbeau despre asta de | noi. — Copii lui Rune erau cam de aceeasi varst’ Eragi prieteni cu ei? ; John scutur’ din cap. Cine, Ebba? Pare s& fie bine. Vrea s& renoveze casa, — Rune n-ar fi tolerat asa ceva in ruptul cay Yam spus. cum, am avut destul de furc’ cu fiul lui cel Johin intoarse din nou privirea spre Valo. Patrik isi nemernic si jumitate. ‘ji poata citi gandurile. Era curios la ce se gandea — Se pare c& aveti niste impresii destul de clare’ q unii dintre membrii familiei Vii mulyumim ci ne-afi acordat cateva minute, spuse uram, la fel ca tofi ceilalfi baieti de la Hidic’. nu atat de tare incat s-i omor, dact la asta va N-aveau si ajungi la vreo concluzie acum, dar Adolescentii sunt suspiciosi cand vine vorba Ja ii starnise si mai mult curiozitatea in privinta forma de autoritate, e normal si fie asa. i de la internat. ‘ilalti copii? r Da, mulyumim. imi dau seama c& sunteti foarte ocu- — Ceilalfi stiteau mai mult in banca lor. Nu | spuse Mellberg. Apropo, prietena mea va transmite neau si zic& nimic. La fel ca Inez. Ea se ocupa s Wliri. Ea e din Chile. A emigrat in anii '70. de curfenie, spilat si gatit. $i o mai ajuta din Patrik il trase de brat pe Mellberg, ca si-1 urneasc& din cand gi fiica lui Rune, Annelie. Dar, cum spunea _ John inchise poarta in urma lor, cu un zambet fortat. n-aveam voie si ne amestecim cu ei si poate ch si un motiy pentru asta. Mulfi dintre biiefi erau terchea-berchea, rasfatati si privilegiati inci de Banuiesc c& de asta au si ajuns la scoala aia, Prin ~~ Ai dormit prea mult? Nu-ti st in fire, spuse Annika. dadeau seama, in ultima clip’, c& au crescut niste indi Nu mi-a sunat ceasul, spuse fara a indrazni s& se uite lenesi, fart valoare si incercau sa salveze ce mai e1 ochii ei. salvat trimitandu-si odraslele la Rune. __ Annika se pricepea s& te citeasci imediat. Lui Gosta — Dar nici parinsii dumneavoastri n-aveau cum s& Wi plicea s-o mint’. faliti, sau ma insel? alti unde sunt? — Aveau bani, spuse John punand accentul pe ,,a De pe coridor nu se auzea niciun sunet. Se pirea ci Apoi stranse buzele demonstrativ, semn c& n: Annika e singuri. Doar Ernst iesise incetigor pe hol, au- de gand s% mai discute despre asta. Patrik abandon vind vocea lui Gésta. (il, dar isi propuse s& verifice mai in am%nunt tre- iH Mii John. ‘J cum se simte? intreb& dintr-odat’ John. ‘J \ii Patrik ii 1u% cateva secunde s& priceap’ la cine se Gosta incerca s& se furiseze in sectie neb&gat in mai, dar nu prea fi reusi. 17314, Camilla Lackberg ‘Féuritoarea de ingeri conditie? ‘MW ini fii la curent cu tot ce aflafi, o si va ajut si eu ‘sll aveti nevoie. Ma mai pricep si eu un pic la cules — Patrik si Mellberg au plecat si stea de vor Holm, dar Ernst si cu mine am rimas aici, pe nui asa, bitrane? spuse Annika si scirpin’ mare pe dup’ urechi. Patrik se intreba unde si mai exersezi minciuna aia cu ceasul destept (J0sta o privi surprins. Nu se asteptase la o asemenea Annika ridici privirea gi-l cercet& din cap 5 picioare. ‘ Munci riméne stabilit. Dar, vorba ta, n-o si fie deloc — Mai bine zi-mi in ce bucluc ai intrat si int dac& ne prinde Patrik. si nu te dai de gol. i ‘Joate la timpul lor. Zi-mi, mai bine, cat afi avansat? — Si fiu al naibii, spuse Gésta, dar igi didu pot si fac? fusese invins. Hai c3-ti spun la cafea. Ista fi reproduse, usurat, discutia purtat& cu Erica O apuci spre bucit&rie. Annika i] urma, lineata aceea. ~ Asa, spuse Annika dupa ce se asezara. Ee tebuie si gsim noile date de contact ale elevilor Gésta ii povesti, cam fara chef, intelegerea profesorilor de la scoala. Eu am lista veche, dar nu ajunsese cu Erica. Annika izbueni in ras, 4 corespunde. Desi, dac& pornim de la ea, o si-i gisim — Se pare c& ai dat-o in bard, da’ rau de tot. Nu wjoritatea. Unii aveau niste nume de familie destul ¢ Erica? Daci-i dai degetul mic, iti ia tot braful. ‘obisnuite si poate cei de la adresa veche stiu unde s& turbeze daci va afla despre chestia asta. mutat. — Da, stiu, spuse Gésta si se foi pe scaun. Annika ridici 0 sprancean’. $tia c& Annika are dreptate, dar si ci acest De ce, n-ai notat CNP-urile? foarte important pentru el. $i isi d&dea seama de Gista se holbi la ea. Aoleu, cat putea si fie de prost? tru ea flicea toate astea, pentru copilita pe care o mfi ca un idiot si nu mai stiu ce si zicd. nasera, el si Maj-Britt. F Sil injeleg c% le-ai notat? Foarte bine. Atunci o si Annika se opri din ras si-1 privi cu o expresie jitesc un registru actualizat pana azi, dup3-amiazi, — Asta inseamna ceva pentru tine. cel tarziu, pana maine-dimineat&. Sau e prea tarziu? — Asa este. $i Erica ma poate ajuta. E foarte pri Annika ii zimbi, dar Gésta nu se sup&ri deloc. Stie c& Patrik n-ar fi de acord s-o implic 5i pe ea, E bine asa, spuse el. Eu, intre timp, o sil iau pe Pa- asta face, sap& dupa date din trecut sie clar ci e un cu mine si 0 s&-1 caut pe Leon Kreutz. de care 0 si avem mare nevoie acum. De ce tocmai pe el? Annika ticu pret de cateva secunde. Apoi tr A, fir vreun motiv anume, doar c& el mi-a rimas in piept. inte cel mai clar. Aveam impresia c& e un fel de li- — OK. N-o s&-i zic nimic lui Patrik. Cu o conditie. 1 de gayc’. in plus, am auzit c& el si nevast’-sa tocmai 1s176 Camilla Lackberg au cumpirat vila aia mare de pe munte, tii Fjallbacka. — Vila alba, cu vedere spre mate? Aia de c milioane pe ea? intreb’ Annika. Preturile caselor cu vedere spre mare nu i niciodati si-i fascineze pe localnici si tofi preful de pornire si oferta finala. Dar la zece reactionau si cei mai bogati. — Isi permit, din cate am infeles. Gosta igi aminti de balatul cu ocht negr! sl ¢ mos. Inc de atunci parea inconjurat de o aura cea a copilului de bani gata, si inc& ceva, greu de: Un soi de incredere in sine innascut — asta era rea cea mai exact care-i venea in minte lui Gé: — Atunci s& ne apuctim de treab’, spuse Annika, isi puse ceasca de cafea in masina de splat dupa ce-i arunca o privire colegului ei, acesta exemplul. — Apropo, am uitat c& aveai programare la det dimineata. — La dentist? Nu cred cl... incepu Gésta, apoi se zambi. Asa este. Doar ti-am zis ieri ci ma duc la $i uitd-te aici: n-am nicio carie, spuse si aritd spre apoi facu din ochi. — Nu strica o minciun& bund cu prea multe d spuse Annika, admonestandu-l in gluma cu degetul, se duse la calculator. Cit pe ce si fie date jos din tren. Controlorul ii confis- sticla, spundndu-t cit e prea beatié ca sit citlitoreasca cu i, Ceea ce nu era deloc adevetrat. Avea nevoie doar de 0 | din cand in céind, ca sti nu se lase doborati de viatt, ude infeles. Tot timpul era nevoiti sik cerseasca si sd facti J umilitoare care i se déédeau din mil, ,de dragul fetei", ‘nai trebuia set primeasct si vizite de la curvariéitia ipocriti +i gfitiaw in urechi. Tot de dragul fetei se indurase de ea si controtorul si le Ise sii meargai pani la Stockholm. Bafta lor, ci daci le-ar at jos la junditatea drumului, Dagmar n-ar fi stiut cum ‘mai ajungit acasii. fi luase, oricum, dowd luni sé econo- ascii bani pentre un bilet dus la Stockholm si acum nu avea nicio para, Dar nu conta, pentru cit dactt ajungea feusea sd vorbeascit cu Hermann, n-aveau sit mai ducit Wi de nimic, niciodatii. El avea sa le poarte de grija. Dacit Intilnea cu ea si isi daidea seama cat de greu 0 dusese in ani dstia, avea s-0 péirtiseascit de indatit pe femeia aia incinoasdi cu care era citstttorit. Dagmar se opri la o vitrinit si se uit la imaginea ei, lectaté in geam. Da, irabatranise putin de cand mu se mai 7178 Camilla Laickberg viizuse cu Hermann, Parul nu-i mai era la fel de des se gandea mai bine, nici nu-I mai spitlase de ceva rochia aia, pe care o furase de pe o sfoarit inainte st atama ca un sac pe trupul ei slab. Cand banii eraw minate, prefera si cumpere béuturit in loc de $i asta avea sti se termine acum. fn scurt timp a recapete frumusetea $i lui Hermann avea sa-i fie dupit ce infelegea cat indurase de cdnd 0 piiriisise. O ludi pe Laura de mani si se urni din loc. Feti potrivea, iar Dagmar fiu nevoiti s-0 tragit dupit ea, — Miscii-te odatd! suierdi. Fata asta abia se tara. $i asa fitcea de fiecare (ireu de crezut c& avusese nevoie de atat de putin, Au intrebat de mai multe ori incotro s-0 apuce, di Anna in timp ce conducea barea ei si a lui Dan. Ja urmé ajunserd in fafa porfii lui. Era usor de gasit, ce-I sunase pe Marten, acesta fi sugerase si fact era in cartea de telefoane: Odengatan 23. Casa era drum pana la Valo cat de repede putea, si de atunci fel de mare si de impozantit cum si-o imaginase. mai gindise decat la asta. Toati familia observase trase de poarti. Aceasta era incuiatt. Dagmar se it barea, buna ei dispozitie si, in seara precedent’, dezamiéigiti. in clipa urméitoare insit, un domn se aj plirusera ca sper’ al&turi de ea. ele, scoase 0 cheie din buzunar si descuie, Dar, de fapt, nu era un lucru lipsit de importanfa. Era — Unde mergeti? ul ei pas spre libertate dup3 mult timp. Toat& viata Dagmar isi indreptaé capul, cu mandrie. ‘ se dependent de alfii. Cand era mic’, se sprijinea de —La Goring. ei. Apoi devenise dependent’ de Lucas, lucru care se — Aha, atunci cred cit o sé aveti nevoie de ajutor, minase catastrofal. Copill si ea inci mai sufereau de birbatul si le déidu drumul sit intre. 4 uurma acelei relatii, $i mai era Dan. Omul acesta cald, Pret de o clipt, Dagmar se intrebsi la ce se referise, e-i insufla sigurant&, care fi luase sub protectia lui, in apoi ridicti din umeri. N-avea, oricum, nicio importanta. luda acelor sechele. Ce i-ar fi placut s& fie din nou mic& aproape. Se uiti la avizierul din hol, retinu etajul la care. sil se bazeze pe alfii ca si rezolve totul! tea familia Goring si o trase duptt ea pe Laura, pe sciri. A| Dar accidentul o invafase ci nici m&car Dan nu putea soneria cu méndt tremuriétoare. In curdnd aveau sit fie din rezolve totul. Dac era si fie sincera, probabil ci asta impreund. Hermann, ea si Laura, Fiica lui. fectase cel mai mult. Pierderea copilului lor fusese un ntiment devastator, dar singuritatea si vulnerabilitatea fuseser’, parca, mai greu de suportat.Camilla Lickberg Féuritoarea de ingeri in caz c& ea si Dan aveau s& mai triiasc’ Iii cer scuze pentru cum te-am primit, spuse Ebba si trebuia si invefe si se descurce si singur’. Chi palmele. Mai bine nu dim mana. se intémpla mai tarziu decat la majoritatea oat Nico problem&, doar sunteti in toiul unei renovari. era convinsa cd ¢ suficient de puternica. Slujba {ngrijoreaza, mai degrabi... da, restul problemelor decoratoare era doar un prim pas. Acum nu-i Yeau nipadit. decat si vada daca are destul talent si daca st ‘Jha povestit Erica? »vanda“. ‘Suna mai degraba a constatare decat a intrebare. Luandu-si inima in dingi, batu la uga de la ‘Am auzit de incendiu si de restul, spuse Anna. Auzi pasi apropiindu-se si usa se deschise. Un Sil glisesti sange sub podeaua din propria cas& era un cam de varsta ei, imbricat in salopeti si cu ocht tt de absurd, incat nici nu stia cum s¥-1 formuleze. protectie pe frunte, o privi intrebiitor. Arata atat Incerciim si ne vedem de treabia, cit putem, spuse incat, pret de o clipa, Anna se zpaci de tot. , jen. Nu ne permitem sa las&im casa asa, in constructic — Salutare, spuse apoi. Eu sunt Anna. Am vorbi Dinduntrul casei se auzeau voci si pocnetul plicilor telefon. Jemn cr&pate. — Aga este! Anna! Imi cer scuze, nu voiam si fiu Criminalistii sunt inca aici, spuse Ebba. Vor si scoatt liticos, doar c& sunt atat de prins cu munca asta, i podeaua din sufragerie. azi-maine o si uit tot. Hai, intr’, bine ai venit in Sunteti siguri ci e in regula s& stati aici? Barbatul pasi intr-o parte si o Las si treact. A Anna isi didu seama ci se cam pripise, dar perechea arunci o privire in jur. Cuvantul ,,haos" se potri fafa ei ii trezise instinctul protector. fect. Ins ghici imediat potentialul unei case ca Ne simfim bine aici, spuse Marten abatut. Mereu avusese talentul ista, era ca si cand ar fi avut Ridic& brajul ca s-o cuprinda de umeri pe Ebba, dar ochelari magici pe care, dac3-i punea, vedea imedi easta paru si-i fi ghicit gandul, pentru c& pasi intr-o zultatul final. rte si bratul lui Marten se leg’na neputincios. Marten ii urmiri privirea. : ~ $i ziceati c& avefi nevoie de ajutor? spuse Anna ca si — E ceva de lucru, dup& cum vezi. distragi atentia, Anna dadu sa rispunda, dar in clipa urmito: Atmosfera era de-a dreptul sufocant’. femeie slaba si blond’ cobori scarile. Marten piru bucuros ci poate s& schimbe subiectul. — Bun’, eu sunt Ebba, spuse femeia $i igi sterse — Cum fi-am spus si la telefon, chestia e ci nu stim ce mele pe un prosop. Avea mainile si hainele pitate ‘sii facem dupa ce termin3m munca de baz’. Nu prea ne vopsea alba. Stropi mici ajunsesera pe parul blond | pricepem la amenajari interioare. pe fata. Mirosul puternic de diluant o ficu pe Anna — Si stiti c& v4 admir. V-ati bagat intr-un ditamai pro- licrimeze, jectul. Dar poate iesi super cand terminati cu totul. Eu 180182 Camilla Lickberg Reuritoarea de ingeri m-am gndit la un stil mai traditional, ceva mobilier alb, cu vopseaua siriti, pasteluri, tr mantici, panzi de in, obiecte argintate, mici d desperecheate, de peste tot, care si atraga privire a si vazu parc imaginile pe care le descrise in fafa ¢ trebuie sa investiti in vechituri scumpe, ci mai intr-un amestec de lucruri gisite la talcioc si mol nou, cu design care s& imite mobila veche, pe & putefi ajusta singuri. N-avem nevoie decat de nist de sirma si languri gi Marten izbucni in rds si fata i se lumina. dadu seama c&-i plicea rasul lui. Bbba clatin’ din cap. — Da, exact asa ceva mi-am imaginat si eu. D ‘nu stiam cum se poate executa practic, spuse ea gi crunti. Bugetul nostru e aproape inexistent ji ca tu esti obisnuitd si primesti bani destui ca s& tot ce vrei pentru amenajat... Dar Anna o intrerupse. — Stiu care-i situafia. Mi-a explicat Marten. voi afi fi primi mei clienti si m-ati putea recomane altora, Asta dacd o sa fiti multumifi de rezultate. § sigur c& putem si ne injelegem asupra pretului, ceea ce priveste amenajarea spatiului, ideea e st ca un loc plin de obiecte mostenite i ,comori targul de vechituri. O s& privesc asta drept o pr si va scap de cheltuieli prea mari. Anna fi privi increzatoare. fyi dorea nespus de n jobul acela si tot ce le spusese sofilor Stark era adevir S& i se dea mni liber& s& transforme vechea tabirt copii intr-o perl a arhipelagului era un proiect fanta care ar fi putut s@ atraga noi clienfi. ‘Mint liber-profesionist si eu, asa ci infeleg ce vrei si | Word of mouth? e cea mai eficient& reclami, spuse $1 0 privi, aproape timid. ‘Yuu ce te ocupi? o intreb% Anna. Hue bijuterii. Langisoare din argint, cu ingerasi. Sun’ bine. Cum fi-a venit ideea? Ohipul femeii se impietri. Ebba isi feri privirea. len piiru incurcat si intrerupse repede tacerea insta- ‘Nu prea stim exact cand o sé termin’m cu renovatul. {a asta a politiei si pagubele de pe urma incendiu- au incurcat pufin planurile, asa c& nu stiu ce si zic, posi si incepi. Nu face nimic, m& adaptez dupi voi, spuse Anna indu-se in continuare la reactia Ebbei. Daca vreti, {1 sl mi intrebati de culori pentru pereti si toate alea. 1 sii fac niste schite, de pe acum, si s4 m& duc la ile de prin zond. Poate gisesc ceva. Sunt grozav, spuse Marten. Noi ne-am gandit si Hidem pana de Pasti, anul viitor, si apoi s& tinem ehis toata vara. Munci aveti timp destul. Vi deranjeazi daci ma uit iin pe aici si-mi iau notite? Nu, bineingeles. Simte-te ca acasa in dezordinea asta, Marten, apoi se opri. Numai in sufragerie n-o si ai Nusi nicio problem’. Pot si revin mai tarziu si mi Ja sufragerie. _ Pbba si Marten se intoarser’ la treburile lor gi o isarai plimbe in voie. Anna isi lui notife cu entuziasm. IN Vu grai, pe cale oral Gn engl.) 183Camilla Lickberg Abia asteapta si se apuce de treab’. Proie grozav. Putea fi inceputul unui capitol nou p Mana lui Percy tremura pe hartie cand pir adanc, ca si se linisteasc. Avocatul Buhi nelinistit: — Esti sigur de treaba asta, Percy? Lui ta pliicea deloc. — Tata e mort! suier’ celilalt, apoi mormai si continua. Poate pirea o masuri drastic’, d asta, ori o si fiu nevoit si vand castelul. — Dar un imprumut? intreba avocatul. Fusese si avocatul tat&lui lui Percy. Uneori Pi intreba cafi ani avea, de fapt, Buhrman. Dup’ o petrecute pe terenul de golf de langi casa lui din W se mumificase si arta ca un exponat de muzeu, —Ce crezi, ci n-am vorbit cu banca? i Percy ridicase din nou tonul. Se stridui si se & Avocatul familiei ii vorbea deseori de parc ar acum un mucos. Uita c& el era acum contele, — Mi-au comunicat cat au putut de clar ci nun si aibi de-a face cu mine. Buhrman parea zipicit. — Pai, de ce? C& noi n-am avut niciodat& proble Banca Suediei. Tatil tiu si fostul director au fost col scoalii la Lundsberg. Sigur ai vorbit cu cine trebui vrei si dau niste telefoane, poate... — Directorul ala nu mai e de mult la banc’, il i rupse Percy. Aproape ci nu mai avea ribdare si fie ticos cu bitranul. $i, apropo, cred c& nu i-au mai decat oasele pe lumea asta, daci mA gandesc cat a tt de cand a murit. Acum sunt alte vremuri, La banc’ s Fouritoarea de ingeri WNla care se gandesc la profit si mucosi de bani ii Acaclemia de Studii Economice care habar nu “1 ume triiesc. Bancile sunt pe mainile unora care ii chnd intr’ in casa, nu infelegefi, domnule i Huberman? ‘Sent furios ultimul document 5i il impinse spre care prea cu totul perplex. in cazul asta nu mi se pare deloc in regul’, spuse el wii din cap. $i ce mai urmeaz’? S& desfiinteze legea rilor si s% lase conacele vechi si fie impirtite asa, Je trece lor prin cap? Ah, apropo de asta: n-ai putea esti, mai bine, cu frafii t8i? Mary s-a cAs%torit cu un i} jl Charles cstiga si el bine cu restaurantele alea, lie am ingeles. Poate te ajutd. Suntefi, totusi, rude, ory il fintui cu privirea, Batranul o luase razna, Uitase tofi anii aia de scandal si de procese care ur- fi dup’ moartea tatlui su, cu cincisprezece ani in iN? Frafii lui Percy fusesera suficient de nesabuifi incat icerce si conteste testamentul care ii didea dreptul mosteni totul, fiind primul niscut al familiel. Dar, ericire, legea era clara. $i, apoi, desigur ci didea bine ei imparteai totul cu fratii, dacd aratai ci ai onoare, dar pl tentativa lor de a+ fura tot ce-i apartinea conform il pl tradigiei, nu prea mai avusese chef si fie milos si wnic. Asa c& fratele si sora lui plecaser’i cu mana goal pe proprietatea tatilui lor si, pe deasupra, mai fuseseri hevoiti si achite cheltuielile de judecat. Dar, cum 3i Buhrman, nu duceau lips’ de nimic. Cu asta igi iptica constiinja atunci cnd il sacaia. Ins& in niciun caz i s-ar fi dus la ei cu mana intinst — E singura mea sansi, spuse si didu din cap spre hirtii. Am noroe de prieteni buni si saritori. Dar 0 si-1 185186 Camilla Lickberg Fouritoorea de ingeri plitesc eu, de indata ce rezolv toat& porcaria ‘iscul. r — Faci cum vrei, dar sunt multe in joc, si sti, — Am incredere in Sebastian, spuse Percy dori se simtd la fel de sigur cum sunase replica. Mar nu aveti custodie comuna? intrebi Rolf. Ai putea iit si obfii o petioada mai lungi cu ei decat acum, dact Haga, Pa, stiu. in acelasi timp, vreau s& aib4 un punct bil in viay. Dar asta presupune si nu fiu sabotat de fe dat cand vreau si-i iau la mine. O siptimana de infil. Chiar cer asa de mult? Sunt tatal lor, am acelasi (pt si fiu cu ei ca $i Beata, Kjell didu cu receptorul de birou atat de tare, se zgudui braful de la recul. Durerea fl infurie si Kjell isi masf cotul, injurand. Or si creasc&, Kjell. Or s& inteleagi curand cum stau — Futu-i! injurd si stranse pumnii, ca si nu azv. urile, Incearc& s& fii un om mai bun, un p&rinte mai ceva in perefi. . Au nevoie de liniste si pace. Ofer’-le asta cand sunt — Ce s-a intamplat? ine $i 0 s& vezi ci se rezolva. Dar si nu cumva si te Colegul i prietenul lui cel mai bun, Rolf, ist i, naibii, b&tut. Lupti-te, incearcd si fii cu ei cat mai pul prin usa intredeschis’. wilt —Tu ce crezi? 4 N-o sti m& dau bitut, spuse Kjell pe un ton amar. Kjell isi trecu mana prin parul castaniu, care de ~~ Bine, spuse Rolf fluturand ziarul din man&. Ce articol ani incepuse si inctirunteasc’. ‘ ©, apropo! Ai dat cu el de perefi si inci de mai multe — Beata? intreba Rolf si intr in camera. |, Cred c& e primul interviu pe care I-am citit in care —Bineinfeles! Sti c& dintr-odat nu mai aveam neva chiar il ia la intrebari, pe el si partidul, spuse si se sin copii peste weekend, chiar daci era randul e”i pe un scaun pentru vizitatori acum m-a sunat si a fipat ca din gura de sarpe c& nt Da, nu infeleg cu ce se ocupi jurnalistii din ziua de cu mine nici la Mallorca, Se pare c& n-au voie si li |, spuse Kjell si scutura din cap. Doar exist o grimada o siptimana intreag’. le Scipiri din astea in retorica Prietenilor Suediei. N-ar — Dar ea nu i-a luat doua siptiimani in Insulele Mtebui si fie asa de greu si-i critici. in iunie? $i din cite stiu, a facut rezervarile fri — Si sperm c-o sii se rispindeasc’, spuse Rolf si arti consulte cu tine, Tu de ce si nu-i poti lua 0 sipt ‘spre pagina de ziar, Astfel de oameni trebuie dati in Doar esti tat lor! Vileag. — Pentru ci sunt ,,copiii ei“! Asa zice tot timpul. — Problema e ci lumea se las& dus% de nas de pro- mei“, Eu n-am voie decat si-i inchiriez. paganda lor ieftin’. Se imbraca la patru ace, dau afar’, Kjell se strdui si respire mai calm. Nu supot absolut demonstrativ, cativa membri care s-au remar- se infurie atata din cauza ei. Femeia aia nu se gandea ¢at intr-un fel negativ si incearc’ s4 vorbeasc% despre binele copiilor, ci doar la cum si-i pun’ lui befe-n roat reduceri de buget si rationalizare. Dar in spatele retoricii 187Camila Léckberg Féuritoarea de tngert Ce? Cu cine ai vorbit? (Ou Erica Falck, Se pare c& nu sunt singurul interesat John Holm, M-a iudat pentru articol si se intreba h-am ceva materiale despre el la care si se poat’ Asteia se ascund si acum aceiayi nazigti batré doar c& salut ca nazistii si flutura steagul cu intuneric, cand nu-i vede nimeni. $i apoi apar la tel si se pling ci sunt harfuifi si atacafi pe nedrept. | — Nu-i nevoie si ma convingi. Stil c& sunt de \ parte a baricadei, rase Rolf si ridici mainile. — Am impresia ci ascunde ceva, spuse Kjell si ridacina nasului. a — Ce s& ascunda? Cine? i — John. E prea uns cu toate alifiile, prea ci: miacar n-a incercat sa-si nege trecutul de ski s-a smiorcait i si-a pus cenusi in cap la televizor, asta nu-i o noutate pentru alegatori. Nu, trebuie mai adanc. N-are cum si fie asa de curat. — Cred ca ai dreptate. Dar n-o s&-ti fie usor si ceva. John Holm a depus un efort prea mare cai construit imaginea aceea elegant. f Rolf azvarli cit colo ziarul. — In orice caz, eu 0 s& Kjell fu intrerupt de zbarnditul telefonului. — Dac e Beata iar... Ezitd o secunda, apoi tip’ in telefon. — Da?! Cand auzi cine era, schimbi repede tonul. privi, amuzat. — Salut, Erica, ce surpriz&... Nu, nicio problem’. sigur... Ce naiba?! Glumesti? fi arunci o privire rapida lui Rolf si zambi larg. cdteva minute, puse receptorul in furcd. isi lua c: notite si arunci stiloul, apoi se las’ pe spate si isi und degetele peste ceaf’. — Da, incepe s& se miste ceva. De ce o intereseazi? intrebi Rolf. Apoi csc’ ochii. Hidin cauza c& a flicut scoala in Vals? O sk scrie des- disparigia familiei? Kjell didu din cap. Da, din cate am ‘ingeles. Dar nu asta e chestia cea mai , Jine-te, N-o s8-fi vini si crezi. Ce naiba, Kjell! Nu m& mai tine cu sufletul la gura. Kjell ranji. Era grozav de incantat de ceea ce aflase si el si Rolf avea si se bucure de ce avea si-i povesteasci. 188= baton ateton Furitoarea de ingeri ‘We fotul. Bineingeles cit femeia asta il piiciilise pe Her- lel. O bosoroagéé ca asta n-avea cum sii ademeneascii, lertipuri murdare, un béirbat ca el. $i noi dowd aver de discutat. Smuci mana Laurei $i intrié. Carin se déidu intr-o parte, fiird sit faci nimic ca s-o wcll. Détdu doar din cap si astepti Sit vit ia haina? Dagmar o privi, binuitoare. Apoi intrit in camera de Vi hol fairdt a astepta sé fie invitaté. In salonul cel mare se , insit, brusc. Exact asa isi inchipuia cit trebuie sei arate Femeia care le deschise usa nu ariita deloc cum intamentul Iui Hermann — spatios, cu ferestre si tavan puise Dagmar, Nu era nici frumoasit, nici seductitoare, il, cu parchet lustruit — dar casa era aproape goalti. obositit si abeitutit. Si, pe deasupra, piirea mai in varstt, — De ce nut au mobild, mami? intrebat Laura $i se uitii cu Hermann si intreaga ei persoanii degaja un soi de mari in jur. Dagmar riimase pe loc, feirit sit spund nimic. O fi; Dagmar se intoarse spre Carin. usa? Dar pe usd scria Géring, asa cit Dagmar presupu = Da, de ce nu avefi mobild? De ce st’ Hermann in con- se afl fafii-n fag cu menajera familie. it hotiira pile astea? mandi pe Laura, Carin se incruntd pret de o secundé, semn cit intrebarea — Il caut pe Hermann. Se piiruse indiscreta, dar réspunse totusi pe un ton amabil: — Hermann nui acasi. — Am avut niste greutati in ultima vreme. Dar acum trebuie Femeia o cerceté din cap panit-n picioare. ‘limi spuneti cine sunteti, — Atunci o sa astept sit ajungté acasi. Dagmar ignordt intrebarea si aruncit o privire iritatt spre Laura se ascunsese in spatele lui Dagmar. Femel doamna Goring. zambi prietenoasa inainte de-a spune: — Greutati? Dar Hermann e bogat. Asa cii n-are cum sit — Sunt doamna Goring. Cu ce vii pot ajuta? Stea aici asa. Deci ea era femeia pe care o ura si care 0 bantuia ¢ — N-afi auzit ce v-am intrebat? Dacit nu-mi spuneti cine Giind ii viteuse numele in ziar, Dagmar o privi uluita pe sunteti cat mai repede, voi fi nevoitis sa chem politia. $i n-as Goring: pantofii practici, de calitate, fusta bine croité, Wrea sii fac asta, de dragul micutei. 1a glezne, bluza incheiaté cu grijat pand sus, stransdi pe g Carin ariitié din cap spre Laura, care se ascunsese din nou $i piirul prins intr-un coc. in jurul ochilor se vedeau ridut in spatele mamei. fine, iar tenul ii era palid, ca al unui om bolnav. Dintr-odat Dagmar 0 apucit $i o impinse inspre Carin. Stockholm, 1925 191192 Camilla Lickberg, — Asta e fiica mea si a lui Hermann. De acum stea cu noi. L-ati avut destul si el nu vit vrea. Nu ih Chipul lui Carin Goring tresétri usor, dar femeia calmul si le studie tticutit pe Dagmar sé pe Laura, —Habar nu am despre ce vorbiti. Hermann e soft sunt doamna Goring. — Dar pe mine met iubeste. Eu sunt marea lui dra spuse Dagmar si batu cu piciorul in podea. Laura é fi dar dumneata mi I-ai furat inainte sé-i fi povestit. D stiut, sigur nu s-ar fi casittorit cu dumneata, ind Lati fi mom Tse invértea capul de nervi. Laura se furigase dit spatele ei. — Bu zic sét plecati inainte sa chem politia. Vocea lui Carin era in continuare cain, dar D teamd din ochi — Unde-i Hermann? insistéé ea. Carin aritta spre usa. —Afaritt Porni spre telefon cu 0 expresie indarjite, continua arate spre usa de la intrare. Sunetul tocurilor ei résuna cu eo in apartamentul pustiu. Dagmar se linisti un pic si ciizu pe géinduri. Isi d seama cti nevasta lui Goring n-o siti spund in ruptul unde ii era bitrbatul, dar in sférsit aflase adevétrul si se sim din cale-afara de mulfumitié. Acum nu-i riménea decat siiseascté pe Hermann. Nu conta dacit era nevoité sit doa si-n fata porfii, tot avea sa-l astepte pand cand se intorcea $i apoi aveau sit fie impreundi pentru totdeauna. O apuctt Laura bine de guler si o trase spre usa de la intrare. inai 5-0 inchidé, fi mai aruncé lui Carin Goring o ultimé pri triumfattoare. Muljumesc mult, Anna. Lirica 0 s&rut& pe obraz pe sora ei si se grabi la masin’, pil ce le ficu repede cu mana copiilor. Se simtea pugin jovatti ci-i Kisase din nou in grija altcuiva, dar daci era se la dup& reacfia lor entuziasmati cand 0 vazusera pe |, stia cA n-or s& pafeasc’ nimic. Conduse spre Hamburgsund, cu capul plin de idei. 0 it cX nu ajunsese mai departe cu cercetirile referitoare disparitia familiei Elvander. Dduse numai peste fun- uri si nu gisea nicio explicatie pentru disparitia lor, la 4 ca poliia. Dar nu se Lisa. Istoria familiei era fascinant’i | cu cat spa mai adanc in arhive, cu atat devenea mai pteresant’. Femeile din familia Ebbei pireau s& fi fost lestemate. Erica alung& gandurile legate de trecut. Datorit’ lui GOsta gasise un indiciu relevant. Acesta amintise un fume si, dup& cateva zile de cercet&ri, Erica se afla in masina si se indrepta catre o persoana care detinea cu siguranga informatii importante. De cele mai multe ori, 4 face research pentru un caz vechi semiina cu a rezolva un puzzle gigantic din care piesele cele mai importante 193Camilla Lackberg Fauritoarea de ingeri lipseau inc& de la inceput. Dar experienga ii sp Oh, bunuiesc ci sunteti o admiratoare a lui Piaf! daca ignora piesele lips’ si reusea si pun’ cap se un birbat maruntel, imbricat intr-un halat de ma- piesele aflate la indemani, pana la urma se cont mov-inchis, cu broderie aurita. motivul, si inca destul de clar. Deocamdat’, cu cazuul Faja fi era machiat& cu grija. nu avusese noroc, dar spera s& dea peste piese noi, Erica nu-si putu ascunde mirarea. s poat ghici o bucatic& lipsa din imaginea de b Wirbatul zambi. Altfel ar fi insemnat ci muncise degeaba. ~~ Da, inimioara? Vrei si ne vinzi vreo chestie sau e CAnd ajunse la benzinaria lui Hansson; se opri ba de altceva? Daca esti vanzitor ambulant, s& stii c& cear’ indrumare. $tia, aproximatiy, incotro trebuia $-0 j) deja ce-mi trebuie, dar daci nu, pofi sa intri si s{-mi dar ar fi fost prostese s& se ratceasc’i degeaba. In sp de urat pe terasi. Lui Walter nu-i place soarele, asa ci tejghelei il vizu pe Magnus, cel care cumpirase b Wi fra el. $i nimic nu-i mai jalnic decat si bei vin rosé n&ria impreuni cu sofia lui, Anna. in afard de fratele Frank, si cumnata lui, Anette, proprietarii chioscului s... aS avea 0 treaba de discutat. hot-dog din piata centrala, nu mai exista nicio atunci! spuse barbatul si bitu din palme satisfi- care s& stie mai multe despre locuitorii din Hamburg {, apoi se didu intr-o parte ca s4-i fac& loc. si imprejurimi. Erica aruncd o privire prin hol. Totul era poleit cu Magnus ii arunci o privire putin ciudata, dar ur, plin de ciucuri si de catifea. Extravagant era pufin spuse nimic, ci trecu doar descrierea detaliata a d us. lui pe un bilefel. Erica igi continua drumul, cu un od — Aici jos am decorat eu, etajul de sus i l-am Lisat lui pe sosea si cu celalalt pe hartie, si ajunse pan’ la Walter. Daca vrei si ai un mariaj reusit ca al nostru, tre- la ceea ce presupunea c& era casa pe care o cauta. A bule sa stii s¥ faci compromisuri. Suntem casatoriti de atunci isi ddu seama ci era posibil si nu gaseasc& pe n ‘proape cincisprezece ani si inainte de asta am trait in meni acasa, intr-o zi frumoasa ca aceea. Majoritatea ce th care nu lucrau se aflau undeva pe o insuld din arhiy sau pe o plaja. Dar, dac& tot era acolo, putea macar sa sune la usi, iar cand cobori din masina si auzi muzica, incepu s& spere c& nu venise degeaba. fi in timp ce astepta s’-i deschida cineva, ingana si ea melodia din ,Non, je ne regrette rien“ a lui Edith Pia tavan. Nu stia decat refrenul, intr-o francezi aproximativa, — Dac-ai vedea cum arati acolo sus! Zici ci-i spital. era atat de vrajitd de muzicd, incat abia dack observa c& Absolut steril. Walter zice ci e minimalist. E in limba j dup’ asa-zisul stil nordic, care e de toate, numai intim si Se intoarse spre scara care ducea la etaj si strig’: — lubitule, avem musafiri! Hai, coboara, te rog si bea lun pahar cu noi la soare, in loc si stai bosumflat acolo sus! Alunec& mai departe pe coridor si schiti un gest catre usa se deschise. 195 194196 Camilla Lackberg primitor nu. $i nu-i nici asa greu de imitat. Vi in alb, ifi iei niste mobilier din ala oribil de la PAL, si gata, ti-ai amenajat casa. Ocoli un fotoliu enorm, capitonat cu broek si se indrepta spre usa balconului, care staitea Intr-o gileat’ cu gheafi, pe masi, se vedea o sticll si langa ea, un pahar umplut pe jumitate. — Pot si te servesc cu niste vin? o intreba si scoata sticla. Halatul de matase ii flutura in jurul picioat subjiri. — Suni grozay, dar sunt cu magina, spuse gandi cat de bine i-ar fi prins un pahar de vin pe: aceea plicuti, cu vedere spre stramtoare si Hambut} — Ce picat. Chiar nu te pot picili? Un stropsor, Barbatul clitin’ ademenitor sticla pe care 0 din gileata. Erica nu se putu abfine si nu radi. — Barbatul meu e politist, asa ci, din pacate, nu fi nesc, oricat a5 vrea. — Trebuie c& arat& bine! intotdeauna mi-au p! barbatii in uniforms. — $i mie, spuse Frica si se asez’ pe un sezlong. Barbatul se rasuci si dadu muzica mai incet. li un pahar de apa Ericai si i-1 intinse zambitor. — Asa, $i clrui fapt datorez vizita? Rar se intampla am o musafira atit de frumoasi. — A..., da, numele meu e Erica Falck si sunt scriii in prezent, fac cercet&ri pentru urm&torul meu romé Dumneavoastri sunteti Ove Linder, nu-i asa? Fost pri sor la internatul pentru baiefi al lui Rune Elvander, pe inceputul anilor '702 Rouritoarea de ingeri mnbetul barbatului pai. ‘Hive, Asta a fost demult... Ai) gresit adresa? intreba Erica si se gandi ci poate jrepit descrierea detaliat& a lui Magnus. ‘Nu, doar c& a trecut mult timp de cand mi numeam Linder, wrti paharul in mana ganditor. i mi-am schimbat numele oficial, altfel nu m-ai it, dar mai nou mi se zice Liza. Nimeni nu-mi mai we Ove, in afar’ de Walter cind se enerveaza. Liza, Liza Minelli, bineinteles, chiar daci nu sunt decat le slaba. lind capul, parand c& asteapta si fie contrazis. Nu mai alerga dup’ complimente, Liza. lirica intoarse capul. Presupuse c& silueta care ap&ruse \lrul usii era a lui Walter, soful Lizei. Aici erai. Vino s-o saluti pe Erica, spuse Liza. Walter iesi, se post in spatele Lizei si isi agez% mai- | cu tandrefe, pe umerii lui. Liza igi Lisi mana libera (ea a sofului si o stranse. in secret, Erica isi dori si Vind la fel de afectuoas’ cu Patrik dupa o relatie de lizeci si cinei de ani. Despre ce este vorba? intrebi Walter si se asez langy ei. Spre deosebire de partenerul sau, arita cat se poate in<ime medie, constitutie normala, cu pa- fad si imbracat discret. Ar fi fost imposibil de jut minte la 0 confruntare a martorilor, se gandi Erica. avea o privire inteligenta si prietenoasa si, intr-un fel dat, cei doi p&reau c& se potrivesc. Erica isi drese vocea: — Incere si aflu mai multe despre internatul de pe Valo. Ati fost profesor acolo, nu-i asa? 197