Declanşată în luna martie, epidemia de Ebola din Africa de Vest nu a primit iniţial prea multă

atenţie din partea comunităţii internaţionale, însă, odată cu decesul primului american în SUA din
cauza acestei maladii şi cu înregistrarea primei contaminări în afara teritoriului african, mai exact
în Spania - Europa şi Statele Unite au luat măsuri tot mai stricte de securitate pentru ca epidemia
să nu scape de sub control. Cazuri sporadice ale febrei hemoragice în Europa sunt inevitabile, acest
lucru având legătură cu călătoriile în statele afectate din Africa.

Epidemia recentă de Ebola este mai letală decât oricând de la descoperirea bolii în 1976.

Despre pandemii se vorbeste de multi ani ca un pericol major, ce poate se poate concretiza in
pierderi devastatoare de vieti omenesti, cu un impact sever asupra infrastructurii ce tine o societate
moderna. In tarile civilizate si cu forta economica exista centre nationale de prevenire si combatere
a unor molime, sunt programe educationale in acest scop.

1. Ce este ebola?

Ebola este o boală mortală cauzată de un virus. Există cinci tulpini ale acestui virus, patru
dintre ele reuşind să îmbolnăvească oamenii. Odată ce a pătruns în organism, virusul omoară
celulele, făcându-le pe unele dintre ele să explodeze. Distruge sistemul imunitar, cauzează
hemoragii interne puternice şi afectează aproape fiecare organ.

Poţi să te contaminezi cu Ebola de la o persoană care este deja infectată, numai dacă aceasta
prezintă deja simptomele. Virusul se transmite de la o persoană la alta prin lichidele corporale.
Sângele, saliva şi voma sunt cele mai infecţioase, dar şi urina, transpiraţia, lacrimile sau sperma
pot să transmită virusul.

Pentru a te infecta cu Ebola, ar trebui să intri în contact direct cu aceste fluide, să îţi ajungă în
gură, nas, ochi, organe genitale sau o rană deschisă în piele. De asemenea, te poţi contamina prin
intrarea în contact cu acele sau şerveţele folosite de persoanele deja infectate.
Poate să dureze între 2 şi 21 zile pentru ca virusul să se instaleze şi simptomele să apară, dar de
obicei, acestea apar după maxim 10 zile. Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale unei banale
gripe la început – febră, stare de oboseală, dureri musculare, migrene sau gât uscat.
In prezent, se crede ca liliecii sunt principalii purtatori ai virusului, iar oamenii si maimutele se
infecteaza dupa ce mananca din fructele sau legumele contaminate de fecalele liliecilor

2. Ebola si securitatea nationala

Ebola ca si alte virusuri cu grad de periculozitate inalta ridica si o alta chestiune privind
securitatea nationala. Ce faci daca virusul este purtat persoane dispuse la auto-sacrificare
pentru a lovi comunitati, tari, vazute ca vrajmase. Vedem ca autoritatile americane au in vedere
efectuarea de controale la imbarcarea in avioane. Nu este simplu de realizat asemenea actiuni.
Pericolul ca teroristi sa poarte virusul ucigas reclama filtre la toate frotierele, aeriene, terestre
si maritime, cat mai etanse, sigure. Este posibil?. Probabil da, dar costurile nu sunt neglijabile.
Ar interveni criterii pe baza carora sa fie diferentiate persoanele ce calatoresc: unele care pot
trece fara dificultate, altele ce intra automat la verificare.

Oricum, este nevoie de o logistica bine pusa la punct.In anii din urma se vorbeste tot mai
intens de atacuri cibernetice, de razboi informatic (cyberware). Daca grupari teroriste, capata
forta materiala si financiara pentru a face uz de arme biologice, lucrurile devin teribil de
complicate pentru asigurarea protectiei cetatenilor. Dincolo de o logistica adecvata, se impune
o informare si educare a populatiei.

Riscul de răspândire a bolii este direct legat de traficul de călători spre şi dinspre ţările din
vestul Africii în care epidemia a făcut deja peste 5.000 de victime. Pericolul maxim de contaminare
este cu câteva ore înainte de deces, dar şi cadavrul prezintă un risc ridicat de răspândire a bolii.

Reacția UE la cea mai mare epidemie de Ebola a fost imediată deoarece exista riscul transmiterii
virusului și în Europa, lucru care s-a și întâmplat, însă cu toate cifrele deținute referitoare la
persoanele infectate deputații europeni au cerut comunității internaționale să facă mai mult în
combaterea epidemiei, la care UE și statele sale membre au contribuit deja cu peste 800 de
milioane de euro din martie 2014, infestarea cu virusul fiind o provocare globală la adresa
securității.

Fondurile UE au fost direcționate către tratarea pacienților și măsuri de limitare a epidemiei, către
finanțarea laboratoarelor mobile și pregătirea personalului sanitar, dar și către asistența umanitară.
Uniunea Europeană a trimis pe teren experți și echipament. Pe 23 octombrie, Comisia Europeană
a anunțat alocarea a 24,4 milioane de euro din bugetul UE cercetării în domeniul Ebola.

Este aşteptat ca numărul de cazuri noi să crească în Guineea, Liberia şi Sierra Leone în
următoarele săptămâni şi, posibil, luni. Aşadar, probabilitatea ca anumite persoane să ajungă în
UE cu o posibilă infecţie cu virus Ebola s-a mărit faţă de evaluarea precedentă.

 Persoanele infectate cu virusul Ebola pot ajunge în UE prin intermediul unor zboruri directe
sau indirecte din ţări afectate sau la bordul unor nave de pasageri sau mărfuri:

Aceştia se pot afla în perioada de incubaţie a bolii în momentul sosirii. Aceste persoane nu prezintă
simptome şi nu pot fi identificate prin metode de screening la punctele de sosire sau plecare.

 Ei pot ajunge deja bolnavi, simptomele debutând în timpul călătoriei.

Aproape toate ţările din UE au emis recomandări temporare de călătorie în vederea evitării
călătoriilor care nu sunt neapărat necesare către ţările afectate de Ebola. Un număr de companii
aeriene internaţionale au sistat sau redus substanţial zborurile către cele mai afectate trei ţări din
Africa de Vest.

CONCLUZII

Virusul Ebola este clasificat ca armă biologică de categoria A, conform nomenclatorului

agenților patogeni cu potențial bioterorist. Au existat suspiciuni că Uniunea Sovietică și SUA
dezvoltau o armă biologică bazată pe virusurile Ebola și Marburg.

În anul 1992, membrii sectei japoneze apocaliptice Aum Shinrikyo, profitând de o epidemie de
febră hemoragică Ebola, a încercat, fără succes, să procure virusul Ebola Zair în cadrul unei
misiuni „umanitare” în Africa, conduse de șeful sectei, la care au participat 40 de membri ai sectei.
Ei au preferat în cele din urmă gazul sarin, pe care l-au folosit pentru a comite atentatul din metroul
din Tokyo în 1995.

Existența unor tratamente experimentale pentru febra hemoragică Ebola la ora actuală se
datorează în oarecare măsură riscului folosirii virusului Ebola de către teroriști. În 2010 de
exemplu, Departamentul Apărării al Statelor Unite a acordat 140 milioane de dolari pentru
societatea canadiană Tekmira pentru dezvoltarea unui tratament pentru febra hemoragică Ebola.

Probabilitatea unui lanţ susţinut de transmitere a virusului Ebola în UE este scăzută datorită
capacităţii ridicate a Statelor Membre de a identifica cazurile suspecte, de a efectua analize de
laborator, de a izola şi de a trata pacienţi bolnavi de Ebola şi de a urmări contacţii. RapoartE recente
din Spania şi din Dallas arată, totuşi, că nu trebuie sa fim mai puţin vigilenţi în privinţa riscului de
transmitere asociată îngrijirilor medicale decât dacă măsurile de control al infecţiei sunt aplicate
şi urmate cu stricteţe şi perseverenţă.

bibliografie

1. http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs103/en/ - accesat la data de 25.01.2020

2. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9988167 - accesat la data de 23.01.2020

3. http://jvi.asm.org/content/80/11/5135.full - accesat la data de 23.01.2020

4. http://www.cdc.gov/vhf/ebola/transmission/index.html - accesat la data de 23.01.2020