Sunteți pe pagina 1din 3

ANASTASIEI IONUT-ANDREI

AN III. DREPT FR.

Analiza comparativa intre contractul de transport de


bunuri si stipulatia pentru altul.

Activităţile de transport, ca obiect al dreptului transporturilor,


reprezintă,acele activităţi care constau într-o deplasare în spaţiu a unor persoane
sau bunuri prin intermediul unui mijloc de transport şi prin utilizarea unei căi de
transport adecvate. Transportul se defineşte, prin 4 elemente: este vorba de o
deplasare în spaţiu; obiectul acestei deplasări îl reprezintă persoanele sau bunurile;
deplasarea se realizează cu un mijloc de transport(vehicul), pe o cale de transport.
Transporturile pot fi diferenţiate după mai multe criterii, cum ar fi: obiectul
transportului; calea/mijlocul de transport folosite; itinerariul parcurs; interesul
servit; periodicitatea deplasării. Transporturile, atât cele de persoane, cât şi cele de
mărfuri, sunt activităţi reglementate; ele au loc sub îndrumarea şi controlul unor
autorităţi şi organisme specializate şi într-un cadru instituţional determinat atât de
legislaţia internă, cât şi internaţională, astfel încât organizarea şi desfăşurarea
traficului să se efectueze în condiţii normale şi de siguranţă. Fiecare mod de
transport are în compunere infrastructura,mijloacele de transport, operatorii de
transport şi activităţile conexe acestora,în toate activităţile generale de activitatea
de transport, un caracter prioritarrevine protecţiei vieţii şi mediului înconjurător.

În realitate, contractul de transport este o prestare de servicii, obligaţia


cărăuşului este aceea de a deplasa bunuri sau persoane, sub paza sa, ca un
depozitar. Spre deosebire de antreprenor care execută o lucrare determinată, în
schimbul unui preţ şi predă beneficiarului rezultatul material al activităţii sale,
prestatorul de servicii nu confecţionează un obiect, beneficiarul profitând de însuşi
serviciul specific pe care-l execută prestatorul. Calificarea contractului de transport
drept prestare de servicii este susţinută de o serie de argumente: a) dacă
antreprenorul execută o lucrare determinată în schimbul unui preţ şi predă
beneficiarului rezultatul material al acestei activităţi; prestatorul de servicii nu
ANASTASIEI IONUT-ANDREI
AN III. DREPT FR.

realizează un obiect, beneficiarul folosindu-se de serviciul specific pe care îl


execută prestatorul; în cazul transportului, serviciul specific constă în strămutarea
persoanelor sau a mărfurilor; b) cărăuşul este considerat prestator de servicii şi
datorită faptului că el beneficiază de independenţă juridică faţă de cealaltă parte
contractantă, el nefiind prepusul clientului său şi îndeplinindu-şi obligaţiile
rezultate din contract în baza propriului său program, fiind exclusă orice ingerinţă
din partea expeditorului sau călătorului, care nu pot să dea indicaţii privind
efectuarea transportului13; c) cărăuşul aduce la îndeplinire contractul de transport
pe propriul său risc; d) caracterul oneros şi natura consensuală, precum şi
caracterul comercial şi autonom sunt trăsături juridice comune atât ale contractului
de prestări servicii, cât şi ale contractului de transport; e) titlul profesional cu care
execută contractul cărăuşul şi activitatea de transport organizată sub formă de
întreprindere sunt elemente care susţin teza calificării contractului de transport ca
prestare de servicii.

Potrivit Codului comercial, contractul de transport este supus dispoziţiilor


sale, aşadar are caracter comercial, numai dacă transportul este exercitat sub formă
de întreprindere, în dreptul comercial prin „întreprindere” înţelegându-se o
activitate organizată şi desfăşurată în anumite condiţii. În doctrină, este consacrată
opinia că activitatea de transport are caracter comercial dacă transportul se
efectuează sub formă de „întreprindere de transport” de o societate comercială ce
are ca obiect de activitate transportul de bunuri sau de o persoană fizică ce
desfăşoară această activitate în mod obişnuit, ca profesie. De asemenea, transportul
are caracter comercial şi în cazul în care are legătură cu activitatea unui
comerciant.

Celelalte contracte de transport, cum sunt contractele în care nici una


dintre părţi nu are calitate de comerciant, contractele gratuite sau transporturile
întâmplătoare, ocazionale sunt supuse dispoziţiilor de drept civil.

Reglementările din Codul civil şi Codul comercial, au oferit practicii


judiciare posibilitatea de a exprima soluţii diferite referitor la contractul de
transport, ceea ce a condus la conturarea în literatura de specialitate a unor opinii
diferite referitoare la asemănarea contractului de transport cu contractul de
antrepriză sau cu contracte ca cel de locaţiune sau de depozit15. Concluziile la care
s-a ajuns au vizat ideea că asemănările sunt de ordin formal, în sensul că tuturor
ANASTASIEI IONUT-ANDREI
AN III. DREPT FR.

acestor contracte le sunt aplicabile principiile generale referitoare la capacitatea


părţilor, libertatea contractuală, la plata preţului, dar executarea fiecărui contract
presupune activităţi specifice, iar contractul de transport, sub acest aspect, are o
natură juridică specială.Codul civil reglementează în cuprinsul dispozițiilor
generale ale contractului de transport faptul că acesta își poate substitui un alt
transportator pentru executarea totală sau parțială a obligațiilor sale, caz în care
acesta din urmă este considerat parte în contractul de transport. În acest context, s-a
arătat în doctrină că răspunderea cărăușului substituit poate fi valorificată de
expeditor în mod direct, acesta fiind de la data substituirii creditor al
transportatorului substituit, astfel încât expeditorul va avea posibilitatea de alegere
între acțiunea judiciară pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a
contractului de transport, fie împotriva transportatorului inițial, fie împotriva celui
substituit. Însă, așa cum vom arăta în cele ce urmează, natura juridică a acțiunii
este contractuală, nefiind vorba de o acțiune directă al cărei fundament este legea,
ci despre o acțiune în răspundere contractuală, fundamentată pe mecanismul
stipulației pentru altul.

Contractul de transport este un act cu titlu oneros şi comutativ.


Transportul se efectuează în schimbul unui echivalent în bani care, din punct de
vedere terminologic, oscilează între denumiri ca „preţ” sau „tarif” In principiu,
preţul este rezultatul unei negocieri libere între expeditor şi cărăuş dar, în cele mai
multe cazuri, mai ales în cazul transporturilor cu periodicitate regulată, cărăuşul are
prestabilită o listă de tarife determinate în primul rând de criteriul distanţei, pe care
clientul le poate accepta sau nu. Contractul de transport are, mai ales din acest
motiv, natura juridică a unui contract de adeziune. Contractul de transport produce
efectele specifice contractelor sinalagmatice . In parte, anumite reglementări
recunosc posibilitatea invocării excepţiei de neexecutare. De exemplu, în cazul
contractului de transport feroviar în traffic intern, unde cărăuşului i se permite,
pentru întârzierea la plata preţului de transport, să refuze sau să oprească
transportul pentru rău-platnici.

Efectele oricărui contract constau în drepturile şi obligaţiile ce rezultă,


din acest contract. In cazul efectelor contractului de transport de mărfuri, se
identifică patru faze ale transportului, în funcţie de care efectele contractului sunt
diferite: -faza precontractuala, la punctul de pornire, în cursul
deplasării/transportului, la destinaţie.