See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/313634067

Evaluarea vulnerabilităţii peisajului în raport cu procesele geomorfologice

actuale

Chapter · January 2003

CITATIONS READS

0 80

1 author:

Gabriela Manea
University of Bucharest
87 PUBLICATIONS   97 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Sustainable Tourism in The Romanian Carpathians View project

Sustainable development in rural environment View project

All content following this page was uploaded by Gabriela Manea on 12 February 2017.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Evaluarea vulnerabilităţii peisajului în raport cu procesele geomorfologice actuale, pe
baza calculării indicelui de risc geomorfologic

Pentru a ilustra interdependenţa dintre caracteristicile potenţialului natural, utilizarea

terenurilor şi dinamica actuală a reliefului, am recurs la calcularea indicilor de risc
geomorfologic pentru trei eşantioane teritoriale reprezentative în peisajul parcului natural.
Acestea se suprapun unor sectoare de vale (Valea Ieşelniţa,Valea Tisoviţa,Valea Boşneagului), în
care modul de utilizare a terenurilor este reprezentat în principal de păduri, pajişti secundare,
livezi şi vii.
Valea Bosneagului (Valea Mare), orientata aproximativ pe directia N-S în cursul
superior şi E-V în cel mediu şi inferior, reprezinta unul dintre arealele cu cel mai mare grad de
artificializare a peisajului din cadrul Defileului Dunării (în special cursul său mijlociu şi
inferior). Aceasta artificializare rezidă în extinderea suprafeţelor pomi-viticole (în contextul în
care procentul de carbonat de calciu în solul bazinului Boşneagului este mai ridicat, datorită
aportului pârâurilor care vin din zona calcaroasă a platformei Cărbunari), a culturilor cerealiere şi
de plante furajere, precum şi a suprafeţelor cu păşuni şi fâneţe destinate creşterii
animalelor.Totodată, Valea Boşneagului suferă influenţa mineritului din regiunea Moldova
Nouă; începând cu 1965 şi până în prezent, aici au fost create 3 iazuri de decantare a sterilului
rezultat de la exploatările cuprifere: Iazul nr. 1 Boşneag Vest – 22,4 ha (pe malul drept al râului
Boşneag, în lunca Dunării); Iazul nr. 2 Boşneag est – 9ha; Iazul nr. 4 Boşneag Centru, creat în
1986, cu o suprafaţă de circa 5 ha.
Geologia regiunii în care se înscrie valea Boşneagului se caracterizează printr-o relativă
monotonie. Formaţiunile cristaline care aflorează aici aparţin numai Pânzei Getice fiind
reprezentate prin şisturi cristaline cu diferite grade de metamorfism şi intruziuni granitoide;
acestora li se adaugă formaţiuni sedimentare cu vârste cuprinse între Carbonifer şi Cretacic.
Din punct de vedere al reliefului, Valea Boşneagului apare sculptată în versantul
dunărean al Munţilor Locvei, sectorul de confluenţă cu Dunărea suprapunându-se bazinetului
depresionar Moldova Veche. În cursul mijlociu, Boşneagul apare ca o vale de sinclinal cu
dezvoltare redusă, a cărei asimetrie se datorează redresării flancului vestic al sinclinalului, prin
apariţia corpului de banatite pe linia de dislocaţie vestică; prezintă numeroase rupturi de pantă în
profil longitudinal, legate de faliile străbătute. Versantul drept al văii are orientare predominant
SE şi E; pantele sunt accentuate, valorile oscilând între 22 şi 27°; utilizarea dominantă a
terenurilor este reprezentată de suprafeţele împădurite şi, în subsidiar, suprafeţe pomi-viticole şi
pajişti. Versantul stâng, cu orientare predominant NV are o declivitate ceva mai ridicată, pantele
atingând valori chiar şi de 30°; raportul pădure – pajişti şi suprafeţe pomi-viticole înclină sensibil
în favoarea pădurii (tabelele nr. 54, 55).

Valea Tişoviţei, desfăşurată pe direcţia generală NV-SE, se înscrie în versantul sudic al

Munţilor Almăjului şi traversează un areal caracterizat prin exploatări de serpentină şi azbest,
care, deşi au un conţinut mai sărac de fibră, sunt solicitate de industria producătoare de carton
asfaltat. Valea Tişoviţei aparţine zonei geologice Poiana Mraconia, care continuă spre est aria de
dezvoltare a sedimentarului zonei Şviniţa şi este mărginită în partea de est de granitele de
Cherbelezu şi de masivul de serpentinit de la Tişoviţa. Punctul de confluenţă este situat în
sectorul de vale relativ largă a Dunării, Greben-Plavişeviţa. Versantul drept are orientare
predominant NE şi SE, pantele înregistrand valori medii de 24°. Utilizarea predominantă a
terenurilor rezidă în suprafeţele forestiere şi cele ocupate cu păşuni şi pajişti secundare.
Versantul stâng are orientare SV şi V şi declivitate medie de 23°. Versantul este acoperit cu
păduri şi pajişti secundare în proporţii sensibil egale (tabelele nr. 52, 53)
Valea Ieşelniţei, cu o orientare generală pe direcţia NV-SE, aparţine unui sector al cărui
element dominant este dat de relieful înalt, corespunzător versantului de sud al Munţilor
Almăjului şi versantului de sud-vest al Munţilor Mehedinţi; în cadrul acestora, extinderea mare a
suprafeţelor de eroziune oferă condiţii optime dezvoltării pădurilor, păşunilor şi fâneţelor
naturale. Litologia văii este dominată în cursul inferior de pietrişuri, nisipuri cu lamine grezoase
şi argile nisipoase iar în cursul mijlociu şi superior de granite şi granodiorite de Ogradena.
Orientarea principală a versanţilor de pe partea dreaptă este E, iar a celor de pe partea stangă,
SV. Spre deosebire de Valea Boşneagului, pe valea Ieşelniţei pădurile ocupă peste 80% din
suprafaţă, în timp ce păşunile, fâneţele naturale şi terenurile arabile deţin suprafeţe mult mai
reduse (tabelele nr.50, 51)
În cursul inferior al văilor, temperaturile medii anuale înregistrează valori de aprox.
11.4°C în arealul Văii Boşneagului, 11.5°C în zona Tişoviţa şi 11.3°C în arealul Văii Ieşelniţa,
scăzând către cursul superior, conform gradientului termic vertical.
Intensificarea activităţii termoconvective pe versanţi, ca şi activităţile ciclonice şi frontale
din regiune, determină în general cantităţi ridicate de precipitaţii (700-800 mm).
Solurile care apar în eşantioanele analizate sunt reprezentate de: argiluvisoluri brune,
terra rossa, litosoluri şi regosoluri în arealul Văii Boşneagului; soluri brune argiloiluviale, brune
eumezobazice, rendzine erubazice, litosoluri şi regosoluri în arealul Tişoviţei; soluri brune
eumezobazice, terra rossa, brune acide, spodosoluri (la altitudinea cea mai joasă din ţară), soluri
aluviale gleice în arealul Văii Ieşelniţa.
Vegetaţia care îmbracă versanţii celor trei văi cuprinde o mare varietate de elemente
floristice şi faunistice de diferite origini: boreale-montane, central-europene şi termofile sudice.
Grupările vegetale reflectă atât condiţiile genetice ale florei, cât şi condiţiile de relief, edafice şi
topoclimatice, cu vădite influenţe submediteraneene. Indicele de împădurire în eşantioanele
analizate, ca de altfel în cea mai mare parte a Defileului Dunării, depăşeşte 45%, fiind mai ridicat
pe Valea Ieşelniţei (peste 77%) şi mai redus pe Valea Boşneagului (în jur de 48%). Aceste valori
atestă existenţa unui peisaj cu echilibru ecologic relativ stabil.
Presiunea umană în eşantioanele analizate se manifestă prin: exploatările miniere din
arealul localităţilor Moldova Nouă (pirite cuprifere), Tişoviţa şi Eibenthal (azbest şi serpentină);
industria prelucrătoare – prelucrarea primară a minereurilor la Moldova Nouă (6 iazuri de decantare
a sterilului, conducte de transport etc.), exploatarea şi prelucrarea lemnului (în mai mică măsură),
activităţile agricole (culturi pomi-viticole, cerealiere, păşuni şi fâneţe).
În arealele analizate, presiunea umană medie prin utilizarea agricolă a terenurilor se
înscrie cu următoarele valori: 0.05 ha/loc suprafaţa agricolă în regiunea Văii Boşneagului (cea
mai mare valoare înregistrând-o presiunea umană prin suprafaţa ocupată cu păşuni – 0.134); 0.26
ha/loc suprafaţa agricolă în arealul Văii Tişoviţa, din care cea mai mare pondere revine făneţelor
(0.548 ha/loc) şi păşunilor (0.374 ha/loc); în sfârşit, în arealul Văii Ieşelniţa valoarea medie a
presiunii umane prin suprafaţa agricolă este de 0.07ha/loc, ponderea cea mai mare revenind
păşunilor – 0.208 ha/loc.
Metodologia folosită
Pe profiluri transversale, din 500 în 500 m s-au extras valorile de pantă (medie şi
maximă), orientare a versanţilor, geologie şi utilizare a terenurilor pentru cele trei areale
eşantion. Pe baza datelor din teren şi de pe hărţile geologice, s-au realizat grafice de frecvenţe
absolute şi relative, pentru fiecare factor în parte. Factorii consideraţi a fi definitorii în stabilirea
indicilor de risc au fost ordonaţi în mod crescător, pe criteriul expunerii la risc.
Deoarece numărul maxim de categorii este de 6 (în cazul utilizării terenurilor), s-a
acordat punctajul de 6 pentru un risc maxim şi punctajul de 1 pentru un risc minim. Factorul
reprezentat prin constituţia petrografică include 4 categorii (1 – roci magmatice; 2 – şisturi; 3 –
pietrişuri; 4 – nisipuri şi argile nisipoase); panta 3 categorii (1, între 7°-15°; 2, între 16°-25°;
3, între 26°-35°), iar orientarea 4 categorii (1-N, NE; 2-E, NV; 3-V, SE; 4-S, SV). Ele au primit
un punctaj proportional cu numărul de categorii, astfel: pentru geologie, punctajul acordat
fiecărei trepte de risc a fost de 6/4; pentru pantă, punctajul a fost de 6/3, iar pentru expunere de
6/4.
Valoarea fiecărui indice de risc a fost obţinută ca produs între punctajul acordat treptei de
risc şi numărul treptei respective.
Astfel, fiecărui profil îi vor corespunde patru indici de risc, în raport cu cele patru tipuri
de factori consideraţi (panta, orientare, geologie, utilizarea terenurilor)
Indicele total de risc (ITR) devine suma acestora.
Indicele maxim total de risc (IMTR) va fi egal cu punctajul maxim alocat unui factor
(adică 6) multiplicat cu numărul de factori (adică 4): 6×4=24.
Indicele total de risc, exprimat procentual se evaluează cu relatia: (ITR/IMTR)X100%
Concluzii:
 În lipsa intervenţiei antropice, în condiţii de rocă, expunere şi vegetaţie similare, panta
are un rol hotărâtor în determinarea vulnerabilităţii versanţilor.
 La valori mari de pantă însă, expunerea versanţilor câstigă importanţă, în cazul în care
celelalte condiţii se menţin similare (roca şi vegetaţia). Cel mai clar apare acest aspect la închide-
rea spre amonte a bazinului Ieşelniţei, unde pe roci dure (granite, granodiorite), la valori identice
de pantă şi vegetaţie, versantul umbrit înregistrează un risc minim (41%), iar cel însorit un risc
mediu (60,4%).
 În condiţii de pantă moderată, în aceleaşi condiţii de rocă şi vegetaţie, diminuează însă
influenţa pe care o determină expunerea.
 Atunci când variaţiile topoclimatice se reflectă în vegetaţie, indiferent de rocă sau
pantă, expunerea câştigă un rol hotărâtor în dinamica actuală şi vulnerabilitatea versanţilor creşte
în arealele însorite, lipsite de pădure.
 Pădurea este un factor de diminuare a vulnerabilităţii versanţilor prin reducerea
morfodinamicii actuale.
 Roca, prin duritate şi omogenitate, reduce vulnerabilitatea versanţilor, chiar la pante
mari.
Indiferent de valorile parametrilor de versant, intervenţia antropică introduce un plus de
instabilitate. Atunci când utilizarea terenurilor se conjugă cu condiţii favorabile, indicele de risc
poate depăşi 92%. Este cazul versantului stâng al râului Ieşelniţa, însorit (expunere SV), unde pe
pante mari (24g), pe nisipuri şi argile nisipoase, tăierea pădurii a dus la activarea torenţialitătii şi
la producerea alunecărilor.
Tabel nr. 50
Versantul drept al Văii Ieşelniţa
Nr. Panta Orientarea Indice de
Punctaj Punctaj Geologie Punctaj Util. teren. Punctaj
crt. maximă versanţilor risc (%)
1. 24 4 E 3 Pietrişuri 4,5 Pajişte sec., padure 3 60.4
2. 24 4 Ne 1,5 Pietrişuri 4,5 Pajişte sec., padure 3 54.1
3. 24 4 E 3 Pietrişuri 4,5 Pajişte sec. 6 72.9
4. 24 4 E 3 Pietrişuri 4,5 Pajişte sec. livezi 5 68.7
Pădure, pajişte
5. 23 4 E 3 Pietrişuri 4,5 2 56.2
sec., livezi
6. 24 4 E 3 Pietrişuri 4,5 Pajişte sec., livadă 5 68.7
7. 24 4 E 3 Pietrişuri 4,5 Pajişte sec., pădure 3 60.4
Nisipuri cu
lamine
8. 25 4 NE 1,5 grezoase, 6 Pădure, pajişte sec. 3 60.4
argile nisi-
poase
9. Granite şi
28 6 NE 1,5 granodiorite 1,5 Pădure 1 41.6
de Ogradena

Tabel nr. 51
Versantul stâng al Văii Ieşelniţa
Nr. Panta Orientarea Utilizarea Indice de
Punctaj Punctaj Geologie Punctaj Punctaj
crt. maximă versanţilor terenurilor risc (%)
1. 12 2 V 4.5 Pietrişuri 4.5 Vii, pajişte sec. 5 66.6
2. 22 4 SV 6 Pietrişuri 4.5 Livezi, pădure 2 68.7
3. 23 4 V 4,5 Pietrişuri 4.5 Livezi, pădure 2 62.5
4. 23 4 V 4.5 Pietrişuri 4.5 Pajişte sec. 6 79.1
5. 23 4 SV 6 Pietrişuri 4.5 Pajişte sec. 6 85.4
6. 24 4 SV 6 Pietrişuri 4.5 Pajişte sec. 6 85.4
7. 13 2 SV 6 Pietrişuri 4.5 Pajişte sec. 6 77
Nisipuri cu
lamine
grezoase,
8. 24 4 SV 6 6 Pajişte sec. 6 91.6
granite şi
granodiorite
de Ogradena
Granite şi
9. 30 6 SV 6 granodiorite 1.5 Pădure 1 60.4
de Ogradena

Tabel nr.52
Versantul drept al Văii Tişoviţa
Nr. Panta Orientarea Utilizarea Indice de
Punctaj Punctaj Geologie Punctaj Punctaj
crt. maximă versanţilor terenurilor risc (%)
Roci magma-
1. 25 4 NE 1.5 1.5 padure 1 33
tice bazice
2. 27 4 NE 1.5 –”– 1.5 pădure, pajişte sec. 3 41.6
3. 30 4 E 3 –”– 1.5 pădure 1 39.5
4. 23 2 SE 4.5 –”– 1.5 pădure, pajişte sec. 3 45.8
5. 25 4 E 3 –”– 1.5 pădure, pajişte sec. 3 47.9
6. 30 4 ENE 3 –”– 1.5 pădure, pajişte sec. 3 47.9
7. 22 4 NE 1.5 –”– 1.5 pădure 1 33
8. 23 4 NE 1.5 –”– 1.5 pădure, pajişte sec. 3 41.6
9. 25 4 N 1.5 –”– 1.5 pădure, pajişte sec. 3 41.6
10. 13 2 N 1.5 –”– 1.5 pădure, pajişte sec. 3 33
11. 24 4 NE 1.5 –”– 1.5 pădure 1 33
12. 20 4 NNE 1.5 –”– 1.5 pădure 1 33
13. 23 4 NE 1.5 –”– 1.5 pădure 1 33
14. 24 4 NE 1.5 –”– 1.5 pădure 1 33
Şisturi
cristaline
15. 24 4 NE 1.5 1.5 pădure 1 33
mezometa
-morfice
16. 25 4 NE 1.5 –”– 1.5 pădure, pajişte sec. 3 41.6
17. 24 4 SE 4.5 –”– 1.5 pădure 1 45.8
18. 12 2 SE 4.5 –”– 1.5 pajişte sec., pădure 3 45.8
19. 25 4 SE 4,5 –”– 1.5 pajişte sec., pădure 3 54.1
20. 25 4 SE 4.5 –”– 1.5 pajişte sec., pădure 3 54.1

Tabel nr.53
Versantul stâng al Văii Tişoviţa
Nr. Panta Orientarea Utilizarea Indice de
Punctaj Punctaj Geologie Punctaj Punctaj
crt. maximă versanţilor terenurilor risc (%)
roci
1. 25 4 SE 4.5 magmatice 1.5 pădure 1 45.8
bazice
2. 26 6 SV 6 –”– 1.5 pădure 1 60.4
3. 25 4 SV 6 –”– 1.5 pădure 1 52
4. 29 6 SV 6 –”– 1.5 pădure 1 60.4
5. 26 6 SV 6 –”– 1.5 pădure 1 60.4
6. 26 6 S 6 –”– 1.5 pădure 1 60.4
7. 26 6 V 4.5 –”– 1.5 pădure 1 54.1
8. 18 4 V 4.5 –”– 1.5 pajişte sec. 6 66.6
9. 21 4 SE 4.5 –”– 1.5 pajişte sec. 6 66.6
10. 13 2 SV 6 –”– 1.5 pajişte sec., pădure 3 52
11. 22 4 V 4.5 –”– 1.5 pajişte sec., pădure 3 54.1
12. 24 4 SSV 6 –”– 1.5 pajişte sec. 6 72.9
şisturi
cristaline
13. 22 4 SV 6 1.5 pajişte sec. 6 72.9
mezometa-
morfice
14. 23 4 SSV 6 –”– 1.5 pajişte sec. 6 72.9
15. 22 4 SV 6 –”– 1.5 pajişte sec., pădure 4 64.5
16. 23 4 V 4.5 –”– 1.5 pajişte sec., pădure 3 54.1
17. 24 4 SV 6 –”– 1.5 pădure, pajişte sec. 3 60.1
18. 25 4 V 4.5 –”– 1.5 pădure 1 45.8
19. 24 4 V 4,5 –”– 1.5 pădure 1 45.8
20 29 6 V 4.5 –”– 1.5 pădure 1 54.1

Tabel nr.54
Versantul drept al pârâului Boşneag
Nr. Panta Orientarea Utilizarea Indice de
Punctaj Punctaj Geologie Punctaj Punctaj
crt. maximă versanţilor terenurilor risc (%)
şisturi
cristaline pajişti sec., vii,
1. 22 4 SE 4.5 3 5 68.7
epimeta- livezi, pădure
morfice
2. 24 4 SE 4.5 –”– 3 pădure , vii 2 56.2
3. 25 4 SE 4.5 –”– 3 pădure 1 52
4. 25 4 SE 4.5 –”– 3 pădure 1 52
5. 24 4 SE 4.5 –”– 3 pădure, pajişte sec. 3 60.4
6. 29 6 SE 4.5 –”– 3 pădure 1 60.4
7. 25 4 E 3 –”– 3 pădure 1 45
8. 27 6 E 3 –”– 3 pădure 1 54.1
şisturi
cristaline
9. 25 4 E 3 3 pădure 1 45
mezometa-
morfice
10. 25 4 SE 4.5 –”– 3 pădure 1 52
11. 26 6 SE 4.5 –”– 3 pădure 1 60.4
 Tabel nr. 55
Versantul stâng al pârâului Boşneag
Nr. Panta Orientarea Utilizarea Indice de
Punctaj Punctaj Geologie Punctaj Punctaj
crt. maximă versanţilor terenurilor risc (%)
şisturi
cristaline
1. 21 4 NV 3 3 livezi, pajişte sec. 5 62.5
epimeta-
morfice
2. 24 4 NV 3 –”– 3 livezi, pajişte sec. 5 62.5
3. 22 4 NV 3 –”– 3 pădure, pajişte sec. 3 54.1
4. 24 4 NV 3 –”– 3 pajişte sec. 6 66.6
5. 24 4 NV 3 –”– 3 pădure, pajişte sec. 3 54.1
6. 27 6 NV 3 –”– 3 pădure 1 54.1
7. 28 6 V 3 –”– 3 pădure, pajişte sec. 3 62.5
8. 25 4 SV 6 –”– 3 livezi 4 70.8
şisturi
cristaline
9. 30 6 V 4.5 3 pădure 1 60.4
mezometa-
morfice
10. 29 6 NV 3 –”– 3 pădure 1 54.1
11. 30 6 SV 6 –”– 3 pădure 1 66.6

3.2.5.7. Biodiversitatea Parcului Natural „Porţile de Fier”; vulnerabilitatea

elementelor floristice şi faunistice indicatoare de biodiversitate, în raport cu
modul de utilizare a terenurilor

Termenul „biodiversitate” înglobează toate formele de viaţă vegetale şi animale, inclusiv

ecosistemele din care acestea fac parte, interacţionând unele cu altele şi cu componentele
abiotice ale mediului. P. Odum (1975) apreciază că diversitatea biologică sau biodiversitatea
reprezintă o trăsătură de bază a structurii unei biocenoze sau a unui ecosistem terestru sau
acvatic. Hellawell (1956) consideră că deranjarea ecosistemelor sau a biocenozelor de către
diferiţi factori de stress (poluarea, de exemplu) conduce la o reducere a biodiversităţii.
Fiind rezultatul unor procese dinamice care au loc la nivelul învelişului biotic în timp
geologic şi în timp istoric, biodiversitatea unei regiuni are la rândul ei un caracter dinamic.
Aprecieri exacte asupra biodiversităţii unei regiuni sunt greu de realizat, cu atât mai mult cu
cât, numeroase specii pot dispărea înainte de a fi descoperite. Pornind de la definiţia de mai
sus, se poate vorbi deci, de o biodiversitate taxonomică (la nivel de specii, genuri, familii etc.),
o biodiversitate ecologică (a ecosistemelor), o biodiversitate genetică (multitudinea variaţiilor
genetice intraspecifice, deosebit de importante în cercetarea medicală şi în ameliorarea
resurselor alimentare). Este absolut necesar să facem precizarea că, cele trei laturi ale
biodiversităţii pot fi separate doar teoretic, în natură ele fiind strict dependente una de cealaltă.
Referitor la biodiversitatea specifică, experţii în domeniu apreciază că valoarea mare sau
mică a acesteia în cadrul unei biocenoze este funcţie de numărul de specii care alcătuiesc
biocenoza şi numărul de indivizi din fiecare specie a biocenozei. Concret:
nr. de specii mare + nr. de indivizi/specie mic  biodiversitate mare;
nr. de specii mic + nr. de indivizi/specie mic  biodiversitate mică.
Adesea, întrucât aprecierea numărului de indivizi/specie este destul de dificilă,
diversitatea se referă doar la numărul speciilor dintr-un teritoriu.
 Pe plan mondial, experţi preocupaţi de problemele biodiversităţii au elaborat metode
statistico-matematice prin care poate fi apreciată cantitativ biodiversitatea unui ecosistem
oarecare. Aceste metode sunt reprezentate de o serie de indici de diversitate (sau biodiversitate).
În general, un indice de diversitate evaluează structura unei biocenoze, în ceea ce priveşte
speciile care o alcătuiesc. Indicii de diversitate raportează numărul speciilor identificate (bogăţia
specifică) la numărul de indivizi (abundenţa).
În studiile de calitate a apei, indicii de diversitate sunt folosiţi adesea pentru evaluarea
iniţială şi ulterioară a biocenozelor, de exemplu, în cazul unor evenimente cum ar fi deversarea
unor substanţe toxice, creşterea cantităţii de elemente nutritive etc.
Principalul punct slab al acestor indici constă în faptul că, ei furnizează informaţii despre
situaţia biologică locală, fără a avea un punct de evaluare final clar exprimat; metoda nu poate fi
utilă în cazul cercetărilor de anvergură, efectuate pe o gamă largă de bazine hidrografice, din
cauza variaţiei mari a condiţiilor fizico-chimice naturale (Andersen, 1984).
Un grup de indici cu strânse legături între ei, care furnizează informaţii cu privire la
structura biocenozelor sunt indicii comparativi şi de similaritate; aceştia determină măsura în
care două sau mai multe comunităţi biotice se aseamănă între ele. Aceşti indici pot fi utilizaţi
pentru evaluarea discontinuităţilor spaţiale din interiorul unei comunităţi, cauzate de schimbările
de mediu.
În acest sens, pot fi citaţi:
a) indicele Jaccard
Ij 100  Sc/Si+Sj,
b) indicele de similaritate Sorensen
Is 2Sc/(Si+Sj)
unde
Sc  numărul de specii comune din comunităţile i, j
Si, Sj  numărul de specii din comunităţile i, j.
În general, varietatea biotopurilor constituie premisa biodiversităţii ridicate a spaţiului
care le conţine. Iată de ce, activităţi umane ca: extinderea culturilor agricole, dezvoltarea
aşezărilor urbane, amenajarea căilor de comunicaţie, canalizările, amenajarea lacurilor de retenţie
etc., conduc la uniformizarea locurilor de habitat şi, ca efect, imprimă tendinţa de evoluţie către
monospecificitate a lumii vegetale şi animale.
Biodiversitatea unei regiuni se poate aprecia prin ponderea elementelor endemice, rare,
foarte rare, noi pentru ştiinţă etc., existente într-un anumit teritoriu, mărturii ale calităţii acestuia
ca centru endemogen, de speciaţie sau endemoconservator important, în raport cu teritoriile
învecinate. Biodiversitatea Parcului Natural „Porţile de Fier” a cunoscut o dinamică activă în
ultimele decenii, marcată, pe de o parte de dispariţii în cadrul învelişului biotic natural şi, pe de
altă parte, de apariţia unor elemente noi, inexistente sau foarte slab reprezentate în regiune până
la finele deceniului al 7-lea al sec. XX.
Din totalul speciilor de plante care-şi găsesc adăpost în biotopurile din arealul parcului,
cca. 0,7% sunt endemice, 1,77% rare şi foarte rare, 0,85% vulnerabile şi periclitate.
Speciile animale includ aproximativ 0,14% elemente endemice pentru spaţiul parcului
natural, 0,74% elemente rare şi foarte rare, 0,24% elemente apărute după crearea lacului de
acumulare, 0,09% specii noi pentru ştiinţă şi 0,26% elemente faunistice periclitate şi vulnerabile.
Din totalul speciilor de plante şi animale caracteristice regiunii studiate, speciile dispărute
din cauze naturale şi mai ales antropice deţin o pondere de cca. 0,20% (este vorba de dispariţii
produse, în general, în ultimul secol).
 Cauzele reducerii biodiversităţii sunt multiple şi mai ales antropice, mutaţiile survenite
fiind de mai mică sau mai mare anvergură, temporare sau ireversibile.
Principalele activităţi umane desfăşurate în regiune, cu impact asupra biodiversităţii, sunt:
 activităţile miniere (prin foraje, excavarea galeriilor de mină, creearea haldelor de
steril, poluarea apelor utilizate la spălarea minereurilor şi zgomotul provocat de exploziile
miniere – în acest sens poate fi citat cazul unor chiroptere (Rhinolaphus ferrum equinum, R.
euryle, Myotis capacinii, Mincopterus schreiberseii), care şi-au părăsit habitatele din peşterile şi
cavernele din defileu, răspândindu-se prin scorburi şi mine (Grupul de Cercetări Complexe
„Porţile de Fier”, 1976);
 activităţile agricole, prin scoaterea din circuitul natural a unor suprafeţe importante, prin
utilizarea îngrăşămintelor artificiale şi a pesticidelor, prin practicarea păşunatului intensiv, ceea ce
duce cu timpul la ruderalizarea vegetaţiei, distrugerea habitatelor şi extincţia speciilor;
 exploatările forestiere, realizate în scopul amenajării hidroenergetice, extinderii
reţelei de localităţi şi a infrastructurii pentru transporturi, în special după 1965.
 activităţile de comercializare a anumitor plante cu indice de abundenţă - dominanţă
redus;
 turismul neorganizat;
 amenajarea Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie „Porţile de Fier, cu reflectare
directă în structura ecosistemelor acvatice şi de interfaţă şi indirectă, asupra celor situate în
proximitatea lacului de retenţie.
Cele mai sensibile în raport cu modul de utilizare a terenurilor sunt speciile endemice,
rare şi foarte rare, caracterizate printr-un indice de abundenţă - dominanţă redus şi care, în aria
protejată „Porţile de Fier” ocupă cu precădere biotopurile localizate în lungul Văii Dunării (cu
maximă concentrare în sectorul cuprins între Şviniţa şi Drobeta-Turnu Severin). Indicele mare de
frecvenţă a acestora în imediata vecinătate a Dunării, unele la altitudini neconforme răspândirii
lor obişnuite, reprezintă consecinţa condiţiilor staţionale locale (mare diversitate a geotopurilor
acvatice şi terestre: lac de acumulare, golfuri, ostroave, versanţi calcaroşi etc.; influenţe
climatice vestice şi sud-vestice, caracterizate prin invazii de aer cald şi umed şi temperaturi
medii anuale în jur de 11oC; în sectorul cuprins între confluenţele cu Dunărea ale văilor
Plavişeviţa şi Ieşelniţa, presiune umană scăzută, datorită accesibilităţii reduse etc.)
Pe baza documentaţiei pusă la dispoziţie de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi
Protecţiei Mediului, Institutul de biologie, Muzeul „Porţilor de Fier” – departamentul de
biologie, şi de către Agenţiile de Protecţia Mediului din judeţele Mehedinţi şi Caraş Severin, a
informaţiilor obţinute de la localnicii din regiune şi ca urmare a consultării unor lucrări din
literatura de specialitate, am întocmit lista categoriilor de elemente indicatoare de biodiversitate,
ameninţate şi periclitate în raport cu presiunea umană asupra mediului, existente în perimetrul
parcului natural.
În viziunea IUCN, speciile ameninţate cu dispariţia sunt clasificate în următoarele
categorii, şi anume:
 periclitate: taxoni pe cale de dispariţie, a căror supravieţuire este puţin probabilă,
dacă factorii cauzali continuă să acţioneze;
 vulnerabile: taxoni care ar putea să intre în categoria speciilor periclitate în viitorul
apropiat, dacă factorii cauzali continuă să acţioneze;
 rare: taxoni care în prezent nu sunt periclitaţi sau vulnerabili, dar care prezintă riscul
de a deveni;
  nedeterminate: taxoni cunoscuţi ca fiind periclitaţi, vulnerabili sau rari, dar despre care
nu există suficiente informaţii pentru a-i încadra cu precizie într-una din categoriile anterioare;
 nepericlitate: taxoni incluşi anterior într-una din categoriile de mai sus, dar care, în
prezent, sunt considerate a fi relativ în siguranţă, deoarece s-au luat măsuri efective de
conservare sau ameninţarea la adresa supravieţuirii lor a fost îndepărtată.
 insuficient cunoscute: taxoni care se presupune că aparţin uneia din categoriile de
mai sus, fără a se şti însă cu certitudine acest lucru.
Elementele floristice şi faunistice cu răspândire limitată pun în evidenţă diversitatea
specifică a regiunii studiate şi reprezintă un argument în favoarea declarării lor ca monumente
ale naturii şi protecţiei speciale a biotopurilor care le adăpostesc – cu atât mai mult cu cât,
activităţile antropice desfăşurate de-a lungul timpului în zonă, au condus la dispariţia unui
însemnat număr de specii de plante şi animale, ca:
– Ilex aquifolium
– Pulsatila montana
– Huso huso – Dunăre
– Acipenser guldenstaedti – Dunăre
– Acipenser nudiventris – Dunăre
– Acipenser stellatus – Dunăre
– Alosa pontica (probabil) – Dunăre
– Hucho-hucho – Dunăre, Cerna
– Lota lota – Dunăre, Cerna, Berzasca
– Triturus v. vulgaris – Ada Kaleh
– Triturus cristatus dobrogicus – Ada Kaleh
– Pelobates syriacus balcanicus – Ada Kaleh
– Oncodes pallipes – Moldova Nouă
– Gypaetus barbatus
– Alectoris graeca saxatilis (probabil) – Pescari (Coronini)
– Neophron percnopterus (probabil)
– Haliaetus albicilla
– Capra ibex

View publication stats