Sunteți pe pagina 1din 21

IRA_Cursul 8

Cap.6 Proiectarea sistemelor de


reglare numerică pe baza modelelor
intrare-ieşire
6.1 Proiectarea SRN monovariabile prin
metoda alocării
6.2 Proiectarea directă în domeniul timp a
algoritmilor numerici de reglare –
algoritmul dead-beat normal
6. Proiectarea sistemelor de
reglare numerică pe baza
modelelor intrare-ieşire

 Tehnici corelate cu cazul continuu


 metode de proiectare prin alocarea polilor în planul z

 Tehnici fără corelare cu cazul continuu


 proiectarea directă în domeniul timp
6.1 Proiectarea SRN monovariabile prin
metoda alocării

 Structura de reglare:

r + e u
GR (z -1) G f (z-1) y

Regulator Proces

Y ( z ) B( z ) −d −1
b1 z −1 + ... + bnB z − nB
−d
G f ( z) = = z = z
U ( z ) A( z −1 ) 1 + a1 z −1 + ... + an A z − n A
6.1.1 Determinarea parametrilor de acord ai
regulatorului PID printr-o metodă de
alocare

 Algoritmul PID standard:


−1 q0 + q1 z −1 + q2 z −2
GR ( z ) =
1 − z −1
 Modelul părţii fixate cu extrapolator de ordin zero:
−1 b1 z −1 + ... + bm z − m
Gf (z ) =
1 + a1 z −1 + ... + am z − m

 Polinomul caracteristic:
Pc 0 ( z −1 ) = (1 − z −1 )(1 + a1 z −1 +...+ an z − m ) +
+ (q0 + q1 z −1 + q2 z − 2 )(b1 z −1 +...+ bm z − m )
6.1.1 Determinarea parametrilor de acord ai
regulatorului PID printr-o metodă de
alocare

 Pe baza performanţelor se construieşte polinomul


caracteristic dorit:
m+ 2
2
∏ ( z − αi )
Pcd ( z ) = ( z + α1 z + α 2 )
i=3

grad ( Pcd ) = grad ( Pc 0 ) = m + 2

α1 = −2e −ζω nT cos ω nT 1 − ζ 2 


 

α 2 = e −2ζω Tn

α i = e − pT , i = 3, m
unde: p ≥ 5 ⋅ωn
6.1.1 Determinarea parametrilor de acord ai
regulatorului PID printr-o metodă de
alocare

 Din condiţia Pc0 ( z −1 ) ≡ Pcd ( z −1 )


rezultă m+2 ecuaţii cu 3
necunoscute (q0, q1, q2); pentru m=1⇒ solutie unica
 Dacă m=2 sistemul este nedeterminat şi se alege
regulatorulPID cu filtrarea componentei derivative:

q0 + q1 z −1 + q2 z −2
G R ( z −1 ) =
(1 − z −1 )(1 − α d z −1 )

4 necunoscute: q0, q1, q2 si αd ⇒ solutie unica

• m > 2 ⇒ regulator netipizat


Exemplul 6.1
Se consideră partea fixată descrisă prin f.d.t.:
2
G f ( s) =
(1 + sT f 1 )(1 + sT f 2 )
Se cere:
a) pentru Tf1 = 5 sec. și Tf2 = 0, să se proiecteze un regulator numeric
tipizat cu perioada de eșantionare T = 1 sec., astfel încât să se
obțină performanțele: σ % = 4.3%, ttimp = 4 sec., e p = 0
b) b) pentru Tf1 = 5 sec și Tf2 = 4, să se proiecteze un regulator
numeric tipizat cu perioada de eșantionare T = 1 sec., astfel încât
să se obțină performanțele: σ % = 4.3%, ttimp = 4 sec., e p = 0
6.1.2 Proiectarea regulatoarelor netipizate
prin metoda alocării

 F.d.t a regulatorului
netipizat − nQ
Q( z ) −1 q0 + q1 z −1 + ... + qnQ z
GR ( z ) = =
P ( z ) 1 + p1 z −1 + ... + pnP z −nP
−1

 Modelul părţii fixate:


−1
B( z ) −d b1 z −1 + ... + bnB z − nB
−d
G f ( z) = −1
z = −1 −nA
z , n A = nB = n
A( z ) 1 + a1 z + ... + an A z
 Polinomul caracteristic:
− np
Pc0 ( z −1 ) = (1 + p1 z −1 + ... + pn p z )(1 + a1 z −1 + ... + an z − n ) +
− nQ
(q0 + q1 z −1 + ... + qnQ z )(b1 z −1 + ... + bn z − n ) z − d
nPc = max(nP + n, nQ + n + d )
0
6.1.2 Proiectarea regulatoarelor netipizate
prin metoda alocării

 F.d.t. în circuit închis:


GR ( z )G f ( z ) Q ( z −1 ) B ( z −1 ) z − d
G0 ( z ) = =
1 + GR ( z )G f ( z ) P( z −1 ) A( z −1 ) + Q ( z −1 ) B ( z −1 ) z − d

np

 Problema ε p = 0 ⇒ G0 (1) = 1 ⇒ P(1) A(1) = 0 ⇒ ∑ pi = −1


i =1
reglarii
6.1.2 Proiectarea regulatoarelor netipizate
prin metoda alocării

 Gradul polinomului caracreristic dorit

Pcd ( z −1 ) ⇒ Pcd ( z −1 ) ≡ Pc 0 ( z −1 ) si ε p = 0 ⇒ nP + 1 = nP + nQ + 1
cd

nr. ecuatii = nr. param.

a) n p + n ≥ nQ + d + n ⇒ nPcd = nP + n ⇒ nQ = n
b) n p + n ≤ nQ + d + n ⇒ nPcd = nQ + n + d ⇒ nP = n + d

 Se alege: nQ = n si nP = n + d ⇒ nP = 2n + d
cd
6.1.1 Determinarea parametrilor de acord ai
regulatorului PID printr-o metodă de
alocare
 Pe baza performanţelor se construieşte polinomul
caracteristic dorit:
2 n+ d
2
Pcd ( z ) = ( z + α1 z + α 2 ) ∏ ( z − αi )
i=3

grad ( Pcd ) = grad ( Pc 0 ) = 2n + d

α1 = −2e −ζω nT cos ω nT 1 − ζ 2 


 
α 2 = e −2ζω Tn

α i = e − pT , i = 3, 2n + dp ≥ 5 ⋅ωnunde:
 Pcd ( z −1 ) ≡ Pc 0 ( z −1 )
 np
 Parametrii regulatorului: 
∑ pi = −1
 i =1
6.1.2 Proiectarea regulatoarelor netipizate
prin metoda alocării
B( z −1 ) b1 z −1 + ... + bnB z − n
• Proces fara timp mort: G f (z) = −1
= −1 −n
, nA = nB = n
A( z ) 1 + a1 z + ... + anA z
Q ( z −1 ) q0 + q1 z −1 + ... + qn z − n
• Regulator netipizat: GR ( z ) = =
P( z ) 1 + p1 z −1 + ... + pn z − n
−1

• Polinomul caracteristic dorit: Pcd ( z −1 ) = 1 + β1 z −1 +...+ β 2 n z −2 n


• Parametrii regulatorului: Pcd ( z −1 ) ≡ Pc 0 ( z −1 ) ⇒ Pcd ( z −1 ) ≡ A( z −1 ) B ( z −1 ) + B ( z −1 )Q ( z −1 )
 an 0 … 0 bn 0 … 0 0   β2 n 
a 0 0 0  n   β
p 
 n−1 an … bn −1 bn …  p   2 n−1 
 a1 a2 … an b1 b2 … bn 0   n−1 
 βn+1 
 
 p1   
 0 a1 … an−1 0 b1 … bn−1 bn    n n 
β − a
qn = ; θ = A-1C
 0 0 … an−2 0 0 … bn−2 bn−1   β − a 
  qn−1   n−1 n−1 
 0 0 … a1 0 0 … b1 b2     β2 − a2 
 0   q1  
0 … 0 0 0 … 0 b1   β1 − a1 
   q0   
 1 1 … 1 0 0 … 0 0    −1 
  θ 
A (matricea Sylvester) C
Exemplul 6.2

Se consideră partea fixată descrisă prin f.d.t.:


2
G f ( s) =
(1 + 4s )(1 + 5s)(1 + 8s)
Se cere să se proiecteze un regulator numeric netipizat cu perioada de
eșantionare T = 1 sec., astfel încât să se obțină performanțele:

σ % = 4.3%, ttimp = 10sec., e p = 0


6.2 Proiectarea directă în domeniul timp
a algoritmilor numerici de reglare

 Algoritmi “dead-beat”
 Algoritmul “dead-beat” normal
 Algoritmul “dead-beat” extins

 Metoda timpului de raspuns minim


6.2 Algoritmi “dead-beat”
6.2.1 Algoritmul “dead-beat” normal

 F.d.t. a părţii fixate:


−1 −m
b z + ...+ b z
G f ( z −1 ) = 1 −1 m

1 + a1 z +...+ am z −m
1
 Se consideră referinta treaptă: R( z ) =
1 − z −1

 Evoluţia dorită a mărimii de ieşire:


yd ( z ) = y (1) z −1 + y (2) z −2 + ... + y (m − 1) z − ( m−1) + 
z − m + z
− ( m +1)
+
...
  
regimul tranzitoriu regimul stationar

 Evoluţia mărimii de comandă:


u ( z ) = u (0) + u (1) z −1 + ... + u (m − 1) z − ( m −1) + um z − m + um z − ( m +1) + ...
6.2.1 Algoritmul “dead-beat” normal
 F.d.t. G0(z-1):

Y ( z )
G0 ( z −1 ) = d = (1 − z −1 )∑ y ( k ) z − k ⇒
R( z ) k =1
−1 −1  −1 − ( m −1) −m 1 
G0 ( z ) = (1 − z )  y (1) z + ... + y (m − 1) z +z
 1 − z −1 
 Se introduc notaţiile:
p1 = y (1) 
p2 = y (2) − y (1) 
 ⇒ G0 ( z ) = P ( z ) = p1 z + p2 z + ... pm z
−1 −1 −1 −2 −m
............... 
pm = 1 − y ( m − 1)
m

∑p
i =1
i =1
6.2.1 Algoritmul “dead-beat” normal
 Ecuaţia caracteristică a SRN:
zm = 0
 Algoritmul de reglare:
−1 −1 −1 −1
−1 −1 1 G 0 ( z ) A( z ) P ( z ) A( z )
GR ( z ) = Gd ( z ) = ⋅ = ⋅
G f ( z ) 1 − G0 ( z ) B ( z ) 1 − P ( z ) B( z −1 )
−1 −1 −1 −1

 Observaţii:
 Ordinul regulatorului este 2m
 Regulatorul asigură atingerea referinţei în m paşi
 Valoarea iniţială a comenzii:
p1
u (0) =
b1
6.2.1 Algoritmul “dead-beat” normal
 Se reduce ordinului
−1
regulatorului:
U (z )
−1
Notatie: Q( z ) = −1
=
R( z )
= (1 − z −1 ) u (0) + u (1) z −1 + ... + u (m − 1) z − ( m−1) + um ( z − m + z − ( m+1) + ...)  =
−1  −1 − ( m −1) −m 1 
= (1 − z ) u (0) + u (1) z + ... + u (m − 1) z + um z −1 
=
 1− z 
= q0 + q1 z −1 + ... + qm z − m
q0 = u (0)
m
q1 = u (1) − u (0)
unde:
...............
∑q
i =0
i = um

qm = u m − u (m − 1)
6.2.1 Algoritmul “dead-beat” normal
 Rezultă f.d.t. a părţii fixate:
−1 −1 −1
−1 B ( z ) Y ( z ) G 0 ( z ) R ( z ) P ( z )
G f (z ) = = = =
A( z ) U ( z ) Q( z ) R( z ) Q( z −1 )
−1 −1

 F.d.t. a regulatorului:
−1 −1 −1
−1 −1 1 P ( z ) Q ( z ) Q ( z )
G R ( z ) = Gd ( z ) = ⋅ =
G f ( z ) 1 − P ( z ) P( z ) 1 − P ( z −1 )
−1 −1 −1

 Parametri de acord rezultă din egalitatea:


p1 −1 p m −m
z + ... + z
b1 z −1 + ... + bm z −m q0 q0
=
1 + a1 z −1 + ... + am z −m q1 −1 qm − m
1 + z + ... + z
q0 q0
6.2.1 Algoritmul “dead-beat” normal
 Parametri de acord:
qi = ai q0 i = 1, m
p j = b j q0 j = 1, m
 Valoarea iniţială a comenzii:
m m
1

j =1
p j = ∑ b j q 0 = 1 ⇒ q0 =
j =1 b1 + b2 + ... + bm
 F.d.t. a regulatorului:
P( z −1 ) = q0 B( z −1 ) q A ( z −1
)
−1 
⇒ −1
GR ( z ) = 0

Q( z ) = q0 A( z )
−1
1 − q0 B( z −1 )
6.2.1 Algoritmul “dead-beat” normal
 Procedura de proiectare a algoritmului "dead-beat"
normal:
 Se discretizează modelul pãrţii fixate cu o anumitã
perioadã de eşantionare.
 Se calculează q0 şi se testează încadrarea în limitele
admisibile ale comenzii.
 Se determină parametrii de acord qi şi pj
 Se construieşte regulatorul
 Se verifică prin simulare performanţele sistemului de
reglare obţinut.
 Dacă sunt satisfăcute toate performanţele procedura de
proiectare este opritã, iar în caz contrar metodologia se
reia prin recalcularea modelului discret al părţii fixate cu o
altă perioadă de eşantionare.

S-ar putea să vă placă și