1.

Procese tehnologice – operații, fluxuri tehnologice

- Procesul tehnologic reprezintă totalitatea operaţiilor concomitente sau ordonate în timp, necesare fie pentru
obţinerea unui produs, fie pentru întreținerea sau repararea unui sistem tehnic
- de asemenea, PROCEDEUL TEHNOLOGIC reprezintă modul și mijloacele tehnologice prin care se
obține un produs nou
- operaţia tehnologică reprezintă o etapă prin care se realizează o anumită transformare a materiei prime
(diferite grupe de operații constituie o fază de fabricație sau ciclul de fabricație)
- după natura și legile care guvernează desfășurarea operațiilor tehnologice, acestea se clasifică în:
i) operații mecanice (modifică forma și locul materiilor prime) // exemple:
- sfărâmarea
- amestecarea
- clasarea
ii) operații fizice (modifică proprietățile fizice ale materiilor prime) // exemple:
- transfer termic: încălzire, răcire etc
- transfer de masă: difuzia
- transfer de fază: cristalizarea, evaporarea etc
- operații chimice: reacții de neutralizare, oxidare etc
- succesiunea logică a tuturor etapelor de transformare a materiei prime în produs constituie fluxul
tehnologic. Acesta se reprezintă prin scheme de operații care conțin succesiunea în timp a operațiilor
(încadrate în dreptunghiuri) și scheme de utilaje care reprezintă succesiunea utilajelor (reprezentate prin
simboluri)
- operației principale dintr-un proces tehnologic îi corespunde un utilaj principal, a cărui performanță indică
capacitatea de producție a întregii instalații
- dpdv economic, fluxurile tehnologice permit cunoașterea integrală a procesului tehnologic, cu evidențierea
intrărilor și ieșirilor pe fiecare fază, în scopul întocmirii bilanțurilor, a calculării costurilor și a optimizării
procesului în ansmblul său

2. Produsele – rezultatul desfășurării procesului tehnologic

- în urma desfășurării proceselor tehnologice rezultă bunuri materiale debnumite produse
- produsele sunt considerate principale (dacă reprezintă scopul desfășurării procesului), sau secundare (dacă
apar alături de produsul principal)
- calitatea produselor depinde de calitatea materiilor prime, de modul de desfășurare a procesului, de gradul
de uzură al utilajelor etc.
- produsele secundare se denumesc coproduse (de obicei, dacă rezultă în urma proceselor de transformare a
materiilor prime în industrii de profil chimic). În urma proceselor de prelucrare mecanică pot apare deșeuri
(rumeguș, șpan etc)
- dacă la un anumit moment produsele secundare nu mai pot fi valorificate, acestea capătă statutul de
reziduuri și necesită depozitarea în condiții speciale pentru a evita degradarea/poluarea mediului ambiental.
Exemple: haldele de steril, cenușa centralelor termice etc.
- în funcție de stadiul de prelucrare, produsele se clasifică în:
i) produse brute – nu pot fi utilizate ca atare, ci necesită finisări. Ex: substanța activă din detergeniți
ii) produse intermediare (semifabricate) – unele pot fi utilizate ca atare, dar majoritatea devin materie
primă în alte fabricații
iii) produse finite – sunt finisate și corespund dpdv calitativ documentației tehnice și cerinței
beneficiarului
- produsele finite care nu corespund cerințelor beneficiarului s.n. rebuturi și pot fi recuperabile (cele din
sticlă/metale) sau nerecuperabile

3. Factori (variabile) care influențează desfășurarea proceselor tehnologice

- desfăşurarea în condiţii optime a proceselor tehnologice de bază este condiţionată de natura, calitatea, şi
accesibilitatea materiilor prime care sunt considerate, în raport cu produsul obţinut
- deoarece transformarea materiilor prime în produse are loc în anumite utilaje, starea de funcționare a
acestora determină desfășurarea procesului tehnologic în condiții optime (fără pierderi de material sau
energie)
- un rol de seamă revine automatizării proceselor, pt menținerea regimului optim de lucru, prin controlul
automat al parametrilor
- un grad ridicat de automatizare contribuie la creșterea productivității muncii și asigură calitatea im pusă
produselor
- fiecare proces tehnologic se desfăşoară în instalaţii specifice (caracterizate prin intrări și ieșiri fizice,
materiale, de energie și de informație – care suferă transformări ce pot fi combătute în anumite limite)
- considerând instalația tehnologică un sistem unitar, remarcăm o serie de factori de intrare x și de ieșire y,
respectiv:
- factorii de intrare, x (comandabili xc și necomandabili xn)
- factori de ieșire, y (reprezentând performanțele sistemului)
- între toate aceste mărimi există o legătură funcțională de
forma: y  f ( xn , x c , xi ,...)
Variabilele necomandabile, xn:
- se mai numesc și perturbații
- nu pot fi modificate de operatorul uman în sensul dorit
- se referă atât la materiile prime și auxiliare, cât și la
unii factori economici, politici și sociali
Variabilele comandabile, xc:
- pot fi modificate de operatorul uman în sensul și la valoarea dorită
- se referă, în general, la parametrii de lucru ai utilajelor sau ai instalației: viteza de lucru, debite,
temperatură etc
- pt controlul și menținerea unui regim optim de lucru, un rol deosebit îl are automatizarea instalației
Variabilele depdendente de performanță, y:
- se referă la cantitatea și calitatea producției, evidențiată prin: rand amente în produse, productivitate,
raport între canitatea de produs principal și cea de produs secundar, siguranța în exploatare etc.
- se impune alegerea variantei optime bine argumentată tehnic şi economic prin condiţii de lucru cât mai
accesibile şi economice

4. Criterii de clasificare a proceselor tehnologice:

Principalele criterii de clasificare a proceselor tehnologice, se fac:
i) în ceea ce privește procesele:
A. după tipul transformărilor
B. după scopul urmărit
ii) în ceea ce privește tehnologiile:
A. după regimul de lucru
B. după nivelul de dezvoltare economică
C. după gradul de înzestrare tehnică
D. după gradul de flexibiliate

5. Clasificarea proceselor tehnologice, după tipul transformărilor:

- această clasificare include 2 categorii, și anume:
A. tehnologiile de transformare
B. tehnologiile de prelucrare-asamblare

A. - sunt cele care folosesc procedee bazate pe modificarea structurii materiei (prin transformări chimice și
fizico-chimice)
- aceste tehnologii sunt prezente preponderent în industriile metalurgică, chimică, alimentară etc.

B. - aceste tehnologii nu modifică structura materiei, ci mai mult o prelucrează în mod mecanic pt modificarea
formei și/sau a dimensiunilor
 - asamblarea presupune reunirea unor părți, subsisteme, subansamble, într-un tot unitar care reprezintă
produsul finit
- în viitor, ponderea economică a acestor tehnologii va crește, mai ales datorită diversității produselor solicitate
- se tinde spre personalizarea producției, renunțarea la producția de serie mare și dezvoltarea celei de serie
mică și unicată

6. Clasificarea proceselor tehnologice, după scopul urmărit

- ținând cont de participarea procesului propriu-zis la transformarea materiilor prime în produse, putem evidenția
procesele tehnologice de bază, auxiliare și de servire
 Procesele de bază: realizează transformarea materiilor prime în produse
 Procesele de servire:
- ajută la buna desfășurare a PT de bază și auxiliare
- cuprind: operații de întreținere/reparare a utilajelor, transportul și depozitarea materiilor
prime, activitatea de control a calității materiilor prime, intermediarilor etc
 Procesele auxiliare:
- esențiale pt asigurarea desfășurării în bune condiții a pro cesului tehnologic de bază
- aici sunt incluse: alimentarea cu apă/abur tehnologic
- pe fluxurile principale sunt notate cu săgeți laterale punctele de intrare ale diferitelor
utilități
- cele 3 categorii de procese menționate mai sus alcătuiesc procesul de producție, specific fiecărei întreprinderi
dintr-o anumită ramură

7. Clasificarea tehnologiilor, după nivelul de dezvoltare economică

- dpdv al nivelului de dezvoltare, tehnologiile de lucru se clasifică în 5 categorii: emergente, evolutive, mature, în
declin și depășite
- acest criteriu influențează în mod direct competitivitatea firmei
Tehnologiile emergente:
- sunt cele puse la punct relativ recent și care încă nu și -au divedit viabilitatea pe piață
- ele constituie o rezervă tehnologică ce poate fi testată și valorificată cândva
- prezintă riscuri mari și, de obicei, nu aduc profit
- exemplu (ind. carburanților): benzină reformulată
Tehnologiile evolutive:
- sunt cele care s-au impus deja prin performanța lor și urmează a fi generealizate
- aduc profituri mari și prezintă un interes mare pe piață
- exemplu (ind. carburanților): benzină aditivată cu MTBE
Tehnologiile mature:
- sunt aplicate în mod curent, cu rezultate economice satisfăcătoare
- reprezintă ”zestrea” unei întreprinderi și susțin financiar activitatea + dezvoltarea ei
- exemplu (ind. carburanților): benzină de cracare catalitică
Tehnologiile în declin:
- sunt deja în concurență cu alte tehnologii mai performante
- trebuie înlocuite pentru ca întreprinderea să supraviețuiască
- exemplu (ind. carburanților): benzină aditivată cu TEP
Tehnologiile depășite:
- nu mai oferă performanțe
- dpdv industrial, menținerea lor nu se justifică
- dpdv economic, menținerea lor se justifică doar în cazul unor i nvestiții ce trebuie amortizate
- exemplu (ind. carburanților): benzină de cracare termică

8. Clasificarea tehnologiilor, după regimul de lucru:

- după modul de desfășurare în timp, PT pot fi de 3 feluri: discontinue (periodice), continue și ciclice

PT discontinue:
- instalația este încărcată inițial cu materia primă (într -o anumită cantitate), are loc prelucrarea
acesteia (în condiții specifice), iar după o anumită perioadă de timp produsul este evacuat. Apoi,
 ciclul de fabricație se reia.
- dezavantajul este cel al alternanței în timp , între fazele utile și cele secundare
- este economic ca instalațiile auxiliare să funcționeze decalat în timp
- presupun extinderea utilizărilor calculatoarelor de proces
- Exemple: fabricarea coloranților și medicamentelor

PT continue:
- în aceste procese, funcționarea instalației nu se întrerupe decât pt perioade de revizie și reparații
capitale
- instalația este alimentată continuu cu materie primă, proporțională cu, cantitatea de produs
evacuat  duce la avantajul operării în condiții de regim staționar
- structura acestor instalații este relativ rigidă  modificarea tehnologiei de fabricație presupune
investiții și întreruperi îndelungate ale funcționării instalației
- aceste procese oferă produse mai ieftine, cu o calitate riguros controlată

PT ciclice:
- în majoritatea cazurilor, este necesară recircularea materiilor prime netransformate  acest
lucru aduce beneficii economice și crește gradul de transformare a materiei prime

9. Clasificarea tehnologiilor, după gradul de înzestrare tehnică:

- în funcţie de înzestrarea tehnică şi de modul în care sunt conduse procesele tehnologice, putem avea: procese
manuale, procese mecanizate și procese automate

Procesele manuale:
- în aceste procese munca este efectuată de om, eventual utilizând și forța vie a animalelor
- ponderea lor în ansamblul unei economii moderne este neglijabilă

Procesele mecanice:
- efortul în aceste procese este preluat de mașini, conduse, în mod direct, de om
- funcționarea utilajelor (excavator, camion, fierăstrău etc) presupune intervenția permanentă a
operatorului
- se realizează controlul unor factori comandabili: urmărire, avertizare, semnalizare etc.

Procesele automate:
- cea mai înaltă formă de organizare a proceselor o reprezintă cibernetizarea (conducerea cu calculator)
- în IT sunt prevăzute calculatoare programate pt a culege permanent informații din proces și a le
compara cu variante optimă de funcționare
- chiar dacă, de exemplu, are loc o variație a compoziției materiei prime, cantitatea și calitate produsului
principal se va menține la valorile dorite
- în domeniile industriale unde este necesară o precizie enormă (energetică nucleară, aeronautică etc), se
folosesc tot mai mult roboți industr iali, capabili să efectueze orice operație complexă, fără intervenția directă a
omului

10. Clasificarea tehnologiilor, după flexibilitate:

- această clasificare ia în considerare capacitatea proceselor de fabricaţie de a se adapta la volume diferite de
producţie || de a se adapta rapid la o înnoire a produselor || de a adapta mijloace de producţie diferite la
fabricarea aceluiaşi produs
- dpdv al flexibilității, sistemele se pot clasifica în:

Sis. cu flexibilitate naturală (SFN):

- mașinile unelte pot fi folosite în orice succesiune pt realizarea oricărui tip de prelucrare, în funcție de
cerințe

Sis. rigide de tip reglementat (SR):

- ilustrate de lucrul la banda rulantă în secţiile de asamblare (fiecare muncitor face o anume operație)
- schimbarea tipului de produs, presupune schimbarea liniei de asamblare
 Sis. rigide de tip automatizat (SRA):
- reprezentate de instalaţiile în flux continuu (fiecare operație este realizată într -un utilaj anume)
- se menține constant regimul de funcționare
- este necesară redimensionarea utilajelor și restabilirea conexiunilor dintre ele în cazul modificării
cantitative și calitative a PT
- de multe ori, structura instalaţiei este rigidă în raport cu calitatea materie prime ce trebuie prelucrată

Sis. flexibile de fabricație (SFF):

- se folosesc în cadrul industriilor prelucrătoare
- se caracterizează prin adaptabilitate (capacitatea de a trece ușor, într-un timp f scurt, de la o producție la
alta)
- componenta de bază este unitatea flexibilă (o mașină une altă capabilă să execute operații diverse, cu
ajutorul unui robot)
- nu întotdeauna un astfel de sistem este și rentabil (în special datorită costului mare al roboților
industriali)

11. Conectarea calculatorului în cadrul unui proces tehnologic

- conectarea unui calculator la un proces se poate face în configurații de sistem ”offline” și ”online”
i) configurația OFFLINE:

proces  om  calculator

- calculatorul nu are interfețe cu PT

- legătura dintre calc și proces este realizată de operatorul uman, care primește datele de la proces și le
introduce în calculator, sub forma datelor de intrare  conform unui model matematic, calculatorul prelucrează
aceste date și afișează rezultatele ca valori de optimizare  acestea sunt preluate de om și introduse manual în
instalație
- configurația aceasta se folosește când contițiile PT se modifică lent și nu sunt probleme deosebite de
ță
siguran a instalației

ii) configurația ONLINE:

proces  calculator  om

- calculatorul are interfețe cu procesul condus (unde primește informațiile pe care le prelucrează și ia
decizii de modificare a valorilor unor parametri)
- această configurare permite modificarea valorilor mărimilor de referință ale unor bucle de reglare
convențională și de conducere numerică directă
- acestă legare permite calculatorului să verifice efectele comenzilor pe care le dă
- regulatoarele convenționale și specifice sunt înlocuite în mod direct și complet de calculator (cu toate
astea, aceste regulatoare sunt păstrate ca elemente de rezervă)
REGULATOR CONVENȚIONAL  MODULE SOFTWARE
FUNCȚIILE REG. CONVENȚIONAL  PROGRAME & SUBPROGRAME
- în prezent, tehnicile de conducere folosite sunt tehnicile de conducere adaptivă

12. Structura calculatorului de proces:

- structura CP este dictată de o serie de criterii, cum ar fi:
 funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească sistemul de calcul și modul de rezolvare al acestora
 siguranța în funcționare
 asigurarea flexibilității
 criterii economice
- de cele mai multe ori, configurația aleasă trebuie să asigure un compromis între satisfacerea mai multor astfel
de criterii
Structura propriu-zisă:

13. Arhitecturi de sisteme mono și multicalculator:

- există o justificare tehnico-economică pt intruducerea calculatoarelor de proces la diferite nivele ale
automatizării
Justificarea tehnică: realizată de exactitatea și viteza de transm itere a val măsurate și comandate
Justificarea economică: face referire la spațiile ocupate, nr personalului etc

A. sistemele MONOCALCULATOR:

i) izolate ii) izolate, dar grupate teritorial (mai multe dintr-alea, ca la pct i) )

iii) backup systems:

B. sistemele MULTICALCULATOR

i) în paralel
a) cu unități centrale dublate
b) cu interfața de proces dublată

ii) ierarhii de calculatoare

a (prima)) cu echipamente dispuse centralizat

b (a doua)) cu echipamente dispuse descentralizat

14. Tipuri de arhitecturi de sisteme cu calculator funcție de interconexiunea cu procesul

- fiabilitatea ceruta de un calculator de proces depinde în mare parte de interconectarea acestuia cu procesul
- interconectarea este, de asemenea, dependentă de funcțiile pe care vrem să i le atribuim. Astfel, amintim:
* funcția de informare
* funcția de ghid de conducere
* funcția de conducere automată
- așadar, se pot distinge următoarele moduri de interconexiune:

a) conexiunea ”open loop”, cu colectare manuală a datelor de intrare

b) conexiunea ”open loop”, cu colectare automată a datelor de intrare cu MCC

c) conexiunea ”online”
* online ”open loop” – conectare în circuit deschis sau funcționare cuplată cu procesul
* online ”closed loop” – conectare în circuit închis sau funcționare cuplată cu procesul
i) comanda procesului
ii) reglarea numerică a procesului
În cazul CP de proces cu reglare numerică putem identifica 2 structuri:
* calculatorul conduce procesul după o strategie optimală
* reglarea numerică directă multiplă (DDC)
a) online ”open loop”
b1) supervisory computer control (SCC)
b2) reglare numerică cu adaptarea parametrilor reglajului convențional
b3) reglare numerică directă multiplă

15. Structura unui sistem SCADA

- SCADA (supervisory control and data acquisition) este o tehnologie care oferă operatorului posibilitatea de a
primi informații de la echipamente aflate la distanță și de a transmite un set limitat de instrucțiuni către acestea
- SCADA este un sistem bidirecțional, ce permite nu numai monitorizarea unei instalații de la distanță, ci și
efecturarea unor acțiuni asupra acesteia
- structura:

16. RTU – intrări, ieșiri, structură

- unitățile RTU realizează o legătură dublă cu MTU (retransmit către acesta informațiile culese din instalație și
executarea comenzilor primite)

Intrările unui RTU:

Ieșirile unui RTU:

Structura tipică a unui RTU:

17. Tipuri de comenzi realizate de RTU

- există 2 tipuri de semnale de comandă utilizate de sis SCADA:
i) comenzi în impulsuri, cu durata de 0,5...3s (comanda întrerupătoarelor, comutatoarelor de plouri etc)
ii) comenzi permanente (sunt menținute până la o comandă nouă, cu semnificație contrară celei dintâi)
- comanda binară (reprezentată de aducerea la 1 a valorii biților corespunzători valorilor respective)
- comanda analogică (se folosesc mai mulți biți pt transmiterea comenzii)  fiecare bit comandă o sursă de
8
1
tensiune, iar tensiunile de ieșire se însumează . Pe 8 biți precizia este de    0,5%
2
- comanda în impulsuri: pt această comandă se fol un registru de 16 bi (primul bit arată sensul mișcării), iar
ți
restul de 15 nr de pași ce trebuie efectuat
- comanda serială: se fol pt elemente de execuție care acceptă comanda numerică directă (fiin d prevăzute cu
interfețe de comunicare serială)
- cerințe impuse comenzilor:
> eliminarea riscului confuziei unei comenzi datorită erorilor de transmisie
> eliminarea riscului comenzilor multiple
> eliminarea riscului de emisie intempestivă
> semnalizarea funcționării incorecte a lanțului de comandă

18. Unitatea de transfer: MTU

- funcțiile MTU sunt: elaborarea comenzilor, centralizarea datelor, memorarea informaţiilor, comunicarea cu alte
sisteme, interfaţa cu operatorul
- este necesar ca microprocesorul MTU să cunoască în mod detaliat toți senzorii și elementele de execuție
conectate la sistem
- în cazul MTU, descrierea procesului s.n. configurare și constă în completarea unor tabele de căutare ce pot fi
utilizate ori de câte ori este necesară actualizarea configurației microprocesorului (această acțiune este similară
cu configurarea unui calculator personal)
- pt configurarea legăturilor radio este necesară specificarea mai multor parametri (nr RTU, identificarea
acestora, echipamentele periferice)
- MTU trebuie să memoreze pt intervale mari de timp date importante (pt a se putea face o reprezentare a
sistemului pe durate de timp de ordinul a luni/ani)
- capacitatea de memorare a MTU se estimează pentru intervalele de timp posibile necesare soluționării unor
eventuale defecțiuni
- dacă se integrează MTU în sisteme rapide de calculatoare, memoria sa rămâne liberă pentru informații vitale ale
sistemului

19. Interfața operator: HMI

- HMI realizează legătura dintre sistemul SCADA și operator și trebuie să permită luarea de decizii corecte și
rapide ale acestuia
- în cadrul sistemului SCADA există mai multe nivele de securitate, organizate ierarhic
- alarmarea:
* previne operatorul în cazul depășirii unor parametri esențiali ai procesului în cauză
* la procesele complexe, semnalele de alarmă sunt organizate pe nivele de priorități
* de câte ori un defect produce activarea mai multor alarme, atenționarea op eratorului se face prin una
singură (organizare ierarhică)
- comenzile de importanță deosebit ă trebuie reconfirmate de către operator
- HMI trebuie să prezinte un ”history” al funcționării instalației

20. Funcțiile unui sistem SCADA

a. ACHIZIȚIA ȘI TRANSFERUL DE DATE
- asigură interfața dintre sistemul informatic de date și alte sisteme informatice externe
- realizează culegerea și transmiterea datelor din instalații
- realizează culegerea info și schimbul de date
- realizează controlul plauzabilității și validarea datelor

b. ÎNREGISTRAREA SECVENȚIALĂ A EVENIMENTELOR

- orice modificare a stării echipamentelor care permit folosirea acestei funcții va fi înregistrată
- datele înregistrate de această funcție sunt tratate separat față de cele privind schimbările normale de
stare

c. PRELUCRAREA DATELOR
- prelucrarea datelor analogice (convertirea acestora în unități tehnice)
- prelucrarea datelor referitoare la stări (evidențiază schimbarea stărilor anumitor echipamente)
- prelucrarea datelor de tip acumulare (convertesc nr de impulsuri în unități energetice)
- calcule în timp real (sumări, medii, maxime și minime pe intervale de timp, bilanțuri energetice etc )

d. REVISTA POST-FACTUM
- în cazul producerii unui eveniment prestabilit, la fișierul existent pt înregistrări se mai adaugă un număr
precizat de înregistrări – acest set conține info referitoare la conducerea sis pe intervale de timp care încep înainte
și se termină după producerea evenimentului respectiv (s.n. ”set de revistă”)

e. ÎNREGISTRAREA INSTANTANEE DE DATE

f. ISTORICUL FUNCȚIONĂRII
- realizează completarea/actualizarea bazelor de date

g. TELEREGLAJUL ÎN INSTALAȚII
- se pot telecomanda, prin intermediul sis, echipamente din instalație: întrerupătoare, separatoare, baterii
de condensatoare etc.
h. MARCAREA
- este semnualizarea vizuală a comenzilor ce urmează a fi executate asupra unui echipament
- există următoarele nivele:
* interzisă comanda
* interzisă comanda de închidere
* interzisă comanda de deschidere
* comandă permisă, dar este recomandată ATENȚIA

i. INTERFAȚA CU UTILIZATORUL
- se pot folosi:
* console (operator / de programare-planificare / programator / pt baza de date / pt întreținerea
reprezentărilor grafice / pt management)
* echipamente de imprimare
* copiatoare video

j. PRELUCRAREA ȘI GESTIUNEA ALARMELOR

- condițiile de alarmă importante trebuie transmise într -o manieră clară și concisă numai la consolele care
au nevoie de aceste informații

k. AFIȘAREA PE PANOUL SINOPTIC (funcție opțională)

l. PRELUCRAREA PAROLELOR (guvernează accesul utilizatorilor)

m. SUPRAVEGHEREA STĂRII SISTEMULUI INFORMATIC

- toate stările anormale de fcț și diagnosticarea efectelor vor fi semnalizate operatorului/admin de rețea

© Boariu Alexandru