Sunteți pe pagina 1din 304

ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE

Această ediție este publicată prin acordul cu Little, Brown, and Com-
pany, New York, USA.
Toate drepturile rezervate.
Hold Me Tight
Copyright © 2008 by Sue Johnson, EdD
First published in 2008 by Little, Brown and Company, New York, USA.

© 2017 Editura Act și Politon pentru prezenta versiune românească.

Editura ACT și Politon


Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723.150.590,
e-mail: office@actsipoliton.ro, www.actsipoliton.ro

Traducător: Ana Mănescu


Redactor: Mona Apa
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Mădălina Ioniță
Copyright Manager: Andrei Popa
Editor: Mona Apa

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


JOHNSON, SUE
    Ţine-mă strâns în braţe: şapte conversaţii pentru o viaţă de iubire/
dr. Sue Johnson; trad.: Ana Mănescu; pref.: Simona Herb. - Bucureşti:
ACT şi Politon, 2017
    ISBN 978-606-913-221-0
I. Mănescu, Ana (trad.)
II. Herb, Simona (pref.)
159.9

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a aces-


tei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor
normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le
promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o trans-
miteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de
respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la crearea
acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu
ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat din
acest material, într-un mod corect și responsabil.
Dr. Sue Johnson

ține-mă
strâns
în brațe
ȘAPTE CONVERSAȚII
pentru o VIAȚĂ de IUBIRE

Traducere din limba engleză:


Ana Mănescu

2017
ALTE CĂRȚI DE DR. SUE JOHNSON

The Practice of Emotionally Focused Couple Therapy:


Creating Connection
(Practica terapiei de cuplu centrată pe emoții: crearea legăturii)

Emotionally Focused Couple Therapy with Trauma Survivors:


Strengthening Attachment Bonds
(Terapia de cuplu centrată pe emoții, cu supraviețuitorii
unor traume: întărirea legăturilor de atașament)

Love Sense: The Revolutionary


New Science of Romantic Relationships
(Simțul iubirii: Știința nouă și revoluționară a relațiilor romantice)*

*  În curs de apariție la Ed. Act și Politon, în format audio și tipărit. (n.red.)


Clienților și colegilor mei, care m-au ajutat
să înțeleg dragostea.
Partenerului meu, John,
și copiilor mei, Tim, Emma și Sarah,
care m-au învățat cum să o simt și să o dăruiesc.
Dansează-mă spre frumusețea ta
cu o vioară arzândă
Dansează-mă prin teamă
până m-adun în siguranță înăuntru-mi
Ridică-mă ca pe-un ram de măslin
și fi-mi porumbelul ce mă-ntoarce acasă
Dansează-mă până la sfârșitul iubirii.

– LEONARD COHEN
Cuprins

Prefață la ediția în limba română 13


Introducere 17

PARTEA ÎNTÂI
O nouă lumină asupra iubirii 25

Iubirea – dintr-o perspectivă revoluționară 27


Unde s-a dus dragostea noastră?
Pierderea legăturii emoționale 43
Răspunsul emoțional – cheia unei vieți de iubire 55

PARTEA A DOUA
Șapte conversații transformatoare 77

Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului 79


Conversația 2: Descoperirea punctelor sensibile 111
Conversația 3: Întoarcerea la un moment dificil 135
Conversația 4: Ține-mă strâns în brațe –
implicarea și crearea unei legături 157
Conversația 5: Iertarea rănirilor 183
Conversația 6: Apropierea prin sex și atingere 203
Conversația 7: Menținerea vie a dragostei 223

PARTEA A TREIA
Puterea strategiei „Ține-mă strâns în brațe” 249

Vindecarea rănilor – puterea iubirii 251


Legătura absolută – iubirea ca ultimă frontieră 271

Mulțumiri 285
Glosar 287
Referințe 293
ține-mă
strâns
în brațe
Prefață la ediția în limba română

Î
n calitate de coordonator al comunităț�ii româneș� ti de psiho-
terapeuț�i practicieni ai terapiei centrate pe emoț�ii, î�mi revine
onoarea de a introduce î�n spaț�iul publicistic românesc pri-
mul volum de referinț�ă lansat î�n 2008 de dr. Susan Johnson.
Î�ntâlnirea mea cu terapia centrată pe emoț�ii, ș� i implicit cu dr.
Susan Johnson ș� i volumul de faț�ă, avea loc cu zece ani î�n urmă,
când, î�n calitate de psihoterapeut î�n formare, simț�eam că din
practica mea „lipseș� te” un ingredient esenț�ial, ca ș� i cum ceva mă
bloca să ajung pe „aceeaș� i lungime de undă” cu clienț�ii mei, mai
ales î�n ș� edinț�ele de cuplu. „Revoluț�ia iubirii” î�ncepe cu Ține-mă
strâns în brațe ș� i a deschis pentru mine, ca ș� i pentru mii de tera-
peuț�i din lumea î�ntreagă, o nouă dimensiune î�n practica psihote-
rapeutică. Î�n ultimii trei ani, peste 700 de psihologi din România
au fost cel puț�in iniț�iaț�i î�n această abordare terapeutică; traduce-
rea volumului curent este una din reuș� itele ce î�ncununează efor-
turi consistente de a promova î�n spaț�iul local această metodă,
î�nsă ș� i un „dar” mult aș� teptat pentru cei care deja practică ș� i vor
să recomande cuplurilor acest reper.
Descifrarea mecanismelor iubirii, î�n prima parte a cărț�ii, por-
nind de la dezvoltarea relaț� iilor de ataș� ament ș� i a strategiilor
corelate specifice, reprezintă primul aport major al volumului de
Ține-mă strâns în brațe

faț�ă. Recadrată prin prisma teoriei ataș� amentului, orice acț�iune


pe care un partener o î�ntreprinde capătă sens ș� i ne vorbeș� te des-
pre tentativele neobosite pe care noi, ca ființ�e sociale, le putem
face pentru a ne putea reconecta emoț�ional cu persoanele semni-
ficative. Nevoile universale de bază sunt cele care dictează răs-
punsurile emoț�ionale primare, ori ceea ce fundamentează Susan
Johnson prin abordarea sa terapeutică, ș� i implicit prin acest vo-
lum, este tocmai o „hartă” a paș� ilor pe care partenerii să-i urmeze
pentru a redescoperi drumul unul spre celălalt.
Aș� a cum veț�i putea observa ș� i savura din plin, cartea este
menită să fie un instrument de lucru atât pentru practicieni, dar
mai ales pentru cupluri. Ca atare, cea mai mare parte a volumului
este constituită din ilustrarea celor ș� apte conversaț�ii menite să
rescrie interacț�iunea dintre parteneri, ghidând pas cu pas proce-
sul de redescoperire.
Conversaț�ia 1: Recunoaș� terea Demonilor Dialogului introduce
prima prezumț�ie majoră a abordării construite de către Susan
Johnson: duș� manul comun al partenerilor este reprezentat de
circularitatea negativă ce se insinuează î�n viaț�a acestora de î�nda-
tă ce apare deconectarea emoț�ională.
Conversaț�ia 2: Descoperirea punctelor sensibile reorientea-
ză partenerii dinspre conț�inutul divergenț�elor de zi cu zi spre
trăirile emoț� ionale asociate nevoilor fundamentale ce nu mai
sunt î�mplinite după deconectare.
Conversaț�ia 3: Î�ntoarcerea la un moment dificil dă ș� ansa cu-
plului să revadă prin lentila nouă, a ataș� amentului, un moment
dificil din cadrul relaț�iei; ceea ce ei au tins să facă atunci pentru a
protesta î�mpotriva deconectării este acum descifrat ca modalita-
te prin care au protejat relaț�ia ș� i au căutat drumul „î�napoi” spre
aceasta. Deculpabilizaț�i, cei doi parteneri sunt acum pregătiț�i să
rescrie circuitele neuronale asociate cu ciclurile negative.
Conversaț�ia 4: Ț� ine-mă strâns î�n braț�e – implicarea ș� i crearea
unei legături readuce siguranț�a î�n viaț�a cuplului, cei doi parteneri
reî�nvaț�ă să răspundă complet la cele trei î�ntrebări esenț�iale: Pot

14
Prefață la ediția în limba română

ajunge la tine? Vei fi acolo pentru mine? Mă porț�i î�n suflet ș� i î�n
minte chiar ș� i când suntem departe?
Conversaț�ia 5: Iertarea rănirilor permite deja să fie deschise
zone sensibile, mult mai vulnerabile – pe fondul deconectării,
partenerii pot să î�ș�i provoace răni de ataș� ament. Cuplurile care
funcț�ionează pe termen lung nu sunt cele care nu se rănesc, ci
cele care î�nvaț�ă să se ierte. Conversaț�ia î�i ghidează prin procesul
iertării î�n care ofensatorul î�ș�i asumă impactul pe care l-a avut,
î�nț�elege dimensiunea durerii provocate ș� i exprimă regretul.
Conversaț�ia 6: Apropierea prin sex ș� i atingere adaugă pe har-
ta redescoperirii interacț�iunea î�n intimitate, experienț�ă profund
vulnerabilă pe care partenerii reconectaț�i o pot acum discuta cu
grijă, dar eficient. Cuplurile află cum conectarea emoț�ională ș� i
pasiunea pot coexista.
Conversaț�ia 7: Menț�inerea vie a dragostei consolidează expe-
rienț�ele emoț�ionale noi, corective, pentru a permite cuplului să
abordeze cu uș� urinț�ă orice problemă ce va mai interveni ș� i să
păstreze conectarea emoț�ională. Cuplurile î�nvaț�ă să î�ș�i menț�ină
rezultatele pozitive, să se „avertizeze” unul pe celălalt când apar
probleme ș� i să î�ș�i creeze ritualuri de relaț�ionare.
A treia, ș� i ultima, parte a cărț�ii reî�ntăreș� te, prin trimitere la do-
vezi empirice, puterea strategiei ‒ regăsirea „refugiului sigur” are
valenț�e vindecătoare. Reconectaț�i, partenerii sunt mai conș� tienț�i de
ceea ce simt ș� i de ceea ce au nevoie, pot exprima aceste nevoi unul
altuia ș� i î�n spaț�iul de siguranț�ă, pot găsi mai uș� or soluț�ii la diverse
probleme ce apar, î�n mod natural, î�n evoluț�ia oricărei diade.
Pasionată de dans, ș� i î�n special de tango, dr. Susan Johnson ne
propune prin Ține-mă strâns în brațe un adevărat curs, pas cu pas,
prin care să transformăm viaț�a noastră de cuplu î�ntr-un regal al
apropierii. De fiecare dată când reperele ș� tiinț�ifice ar putea bloca
trăirea, metafora dansului „repune cititorul pe frecvenț�a iubirii”.
Dr. Simona HERB
Terapeut, supervizor și formator în
formare – terapia centrată pe emoții
www.eftromania.ro

15
Introducere

Î
ntotdeauna am fost fascinată de relaț�ii. Am crescut î�n Anglia,
unde tatăl meu avea un pub, ș� i am petrecut multă vreme ur-
mărind oamenii care se î�ntâlneau, stăteau de vorbă, beau, se
certau, dansau, flirtau. Dar punctul principal de interes din primii
mei ani de viaț�ă a fost căsnicia părinț�ilor mei. I-am privit nepu-
tincioasă cum î�ș�i distrugeau căsnicia ș� i pe ei î�nș� iș� i. Totuș� i, ș� tiam
că s-au iubit profund. Î�n ultimele sale zile, tatăl meu a vărsat lacrimi
amare după mama, deș� i se despărț�iseră de mai bine de douăzeci
de ani.
Răspunsul meu la durerea părinț�ilor mei a fost să-mi jur că
eu nu mă voi căsători niciodată. Dragostea romantică era, conchi-
sesem, o iluzie ș� i o capcană. Î�mi era mai bine pe cont propriu, libe-
ră ș� i nestingherită de nimeni. Dar apoi, desigur, m-am î�ndrăgostit
ș� i m-am căsătorit. Dragostea m-a captivat chiar ș� i când am î�ncer-
cat s-o ț�in la distanț�ă.
Ce era această emoț� ie misterioasă ș� i puternică ce mi-a î�n-
frânt părinț�ii, mi-a complicat propria viaț�ă ș� i părea să fie sursa
principală a fericirii, dar ș� i a suferinț�ei pentru atât de mulț�i dintre
noi? Exista oare o cale prin labirintul către dragostea durabilă?
Mi-am urmat fascinaț�ia pentru dragoste ș� i ataș� ament făcând
consiliere ș� i psihologie. Ca parte a pregătirii mele, am studiat
Ține-mă strâns în brațe

această legătură plină de dramatism, aș� a cum a fost ea descrisă


de poeț�i ș� i de oamenii de ș� tiinț�ă. Am consiliat copii tulburaț�i, care
au fost privaț�i de dragoste. Am consiliat adulț�i care sufereau pro-
fund pentru pierderea iubirii. Am lucrat cu familii î�n care oamenii
se iubeau, dar nici să convieț�uiască nu puteau, nici despărț�iț�i nu
puteau trăi. Dragostea rămânea un mister.
Apoi, î�n ultima etapă a doctoratului meu î�n consiliere psiho-
logică la Universitatea din Columbia Britanică, Vancouver, am î�n-
ceput să lucrez cu cupluri. Am fost, î�ncă de la î�nceput, uluită să
văd intensitatea suferinț�ei partenerilor ș� i felul î�n care, adesea,
vorbeau despre relaț�iile lor î�n termeni de viaț�ă ș� i de moarte.
Mă bucurasem de succese apreciabile î�n terapiile individuale
sau de familie, dar consilierea partenerilor aflaț�i î�n război m-a
î�nfrânt. Iar nicio carte din bibliotecă ș� i niciuna dintre tehnicile ce
mi se predau nu păreau să ajute. Cuplurilor mele nu le păsa câtuș� i
de puț�in să-ș� i investigheze ș� i să-ș� i î�nț�eleagă relaț�iile din copilărie.
Partenerii nu voiau să fie rezonabili ș� i să î�nveț�e să negocieze. Cu
siguranț�ă, nu voiau să-ș� i î�nsuș� ească reguli, ca să-ș� i poarte eficient
disputele.
Dragostea, pare-se, ț�inea de lucruri ce nu erau negociabile.
Nu poț�i negocia compasiunea, nu poț�i negocia apropierea. Pentru
că nu sunt reacț�ii intelectuale; sunt răspunsuri emoționale. Aș� a că
am î�nceput pur ș� i simplu să mă rezum la experienț�ele cuplurilor
ș� i să-i las pe parteneri să-mi dezvăluie ritmurile ș� i tiparele emo-
ț�ionale din dansul iubirii romantice. Am î�nceput să-mi î�nregis-
trez ș� edinț�ele de cuplu ș� i să le ascult iar ș� i iar.
Pe măsură ce urmăream cupluri ț�ipând ș� i plângând, parte-
neri ciondănindu-se ș� i î�nchizându-se fiecare î�n sine, am î�nceput
să î�nț�eleg că existau momente emoț�ionale cheie, negative ș� i pozi-
tive, ce defineau o relaț�ie. Cu ajutorul coordonatorului tezei mele
de doctorat, Les Greenberg, am î�nceput să dezvolt o nouă terapie
de cuplu, una bazată pe aceste momente. Am numit-o Terapia
Centrată pe Emoț�ii (Emotionally Focused Therapy), pe scurt, EFT.
Am condus un proiect de cercetare, aplicând unor cupluri o
versiune pe-atunci î� n dezvoltare a EFT; altora – terapie

18
Introducere

comportamentală, î�nvăț�ându-i pe parteneri tehnici de comunica-


re ș� i negociere; iar altora nu le-am aplicat niciun fel de terapie.
Rezultatele EFT au fost uimitor de bune, mult mai bune decât î�n
cazul absenț�ei oricărui tratament sau decât cele din terapia com-
portamentală. Cuplurile se certau mai puț� in, se simț� eau mai
apropiate, iar satisfacț�ia partenerilor vizavi de propriile relaț�ii a
crescut considerabil. Succesul acelui studiu m-a propulsat î�ntr-o
poziț�ie academică la Universitatea din Ottawa, unde, de-a lungul
anilor, aveam să fac multe alte studii, cu nenumărate tipuri de
cupluri din cabinetele de consiliere, centrele de pregătire ș� i din
spitale. Rezultatele au fost, ș� i de această dată, uluitor de bune.
Î�n ciuda succesului de care m-am bucurat, am realizat că tot
nu î�nț�elegeam drama emoț�ională î�n care erau prinse cuplurile.
Navigam prin labirintul iubirii, dar nu reuș� isem î�ncă să ajung î�n
inima sa. Aveam o mie de î�ntrebări. De ce clocoteau emoț�ii atât de
puternice î�n partenerii chinuiț�i care veneau la ș� edinț�ele mele? De
ce se străduiau atât să-l facă pe omul iubit să le răspundă? De ce
funcț�iona EFT ș� i cum o puteam face să funcț�ioneze ș� i mai bine
de-atât?
Apoi, î�n toiul unei dispute cu un coleg, î�ntr-un pub, un loc ca
acela î�n care î�ncepusem să î�nvăț� despre legăturile umane, am
avut una dintre acele scântei de inspiraț�ie ș� i î�nț�elegere despre
care citim adeseori. Colegul meu ș� i cu mine ne î�ntrebam cum se
face că atât de mulț�i terapeuț�i cred că relaț�iile sănătoase de dra-
goste nu sunt altceva decât negocieri raț�ionale. Convingerea ge-
nerală este că toț�i î�ncercăm să obț�inem cât mai multe beneficii cu
putinț�ă, la cele mai mici costuri.
Eu am spus că ș� tiam că, î�n ș� edinț�ele mele de cuplu, se î�ntâmpla
mult mai mult de-atât. „Bine”, m-a provocat colegul meu, „deci,
dacă relaț�iile de dragoste nu sunt negocieri, atunci ce sunt?” Apoi
m-am trezit spunând pe un ton firesc: „A, sunt legături emoț�ionale.
Ț� in de nevoia î�nnăscută a unei legături emoț�ionale securizante.
Adică, exact despre ce vorbeș� te [psihiatrul britanic] John Bowlby
î�n teoria ataș� amentului mamă-copil. Acelaș� i lucru se î�ntâmplă ș� i
cu adulț�ii.”

19
Ține-mă strâns în brațe

Am plecat entuziasmată după acea discuț�ie. Brusc, vedeam


logica incitantă din spatele reproș� urilor pătimaș� e ș� i atitudinii
defensive disperate prezente la toate cuplurile mele. Ș� tiam de ce
aveau nevoie ș� i î�nț�elegeam cum transforma EFT relaț�iile. Dragostea
romantică ț�inea î�n î�ntregime de ataș� ament ș� i de legătura emoț�io-
nală. Ț� inea de nevoia noastră î�nnăscută de a avea alături pe cineva
pe care să ne bizuim, un om drag care să poată oferi o legătură
emoț�ională, menită să ne dea î�ncredere ș� i confort.
Credeam că descoperisem, sau redescoperisem, ce era de
fapt dragostea ș� i cum o putem repara ș� i face să dureze. Odată ce
am î�nceput să folosesc cadrul ataș� amentului ș� i legăturii emoț�io-
nale, am văzut mult mai clar drama prin care treceau cuplurile
aflate î�n suferinț�ă. Mi-am văzut, de asemenea, propria căsnicie
mult mai limpede. Am î�nț�eles că, atunci când trăim aceste drame,
suntem prinș� i î�n emoț�ii care sunt parte dintr-un program de su-
pravieț�uire stabilit î�n milioane de ani de evoluț�ie. Nu există nicio
cale de a ocoli aceste emoț� ii ș� i nevoi fără să ne contorsionăm
complet. Am î�nț�eles că ceea ce lipsea terapiei de cuplu ș� i educaț�iei
era o perspectivă ș� tiinț�ifică clară asupra dragostei.
Dar, când am î�ncercat să î�mi public opiniile, majoritatea colegi-
lor mei nu au fost deloc de acord. Î�n primul rând, au spus că emoț�ia
este ceva ce adulț�ii ar trebui să poată controla. Ș� i, î�ntr-adevăr, prea
multă emoț�ie reprezintă problema principală î�n majoritatea căs-
niciilor. Aceasta ar trebui să fie depăș� ită, nu ascultată sau tolera-
tă. Dar, cel mai important, afirmau ei, adulț� ii sănătoș� i sunt
independenț�i. Numai oamenii disfuncț�ionali au nevoie sau sunt
dependenț�i de alț�ii. Aveam denumiri pentru aceș� ti oameni: erau
prinși într-o plasă, codependenți, contopiți, sudați. Cu alte cuvinte,
erau dereglaț�i. Dependenț�a prea mare a soț�ilor unul de altul era
ceea ce distrugea căsniciile!
Terapeuț�ii, s-au pronunț�at colegii mei, ar trebui să î�ncurajeze
oamenii să stea pe propriile picioare. Asta era exact ca sfatul doc-
torului Spock despre cum ar trebui să se comporte adulț�ii cu co-
piii lor – să iei î�n braț�e un copil care plânge este tocmai calea de a
crea unul slab, a avertizat el. Problema este că dr. Spock se î�nș� ela

20
Introducere

amarnic când venea vorba despre copii. La fel ș� i colegii mei când
vine vorba despre adulț�i.
Mesajul EFT este simplu: renunț�ă să î�nveț�i cum să argumen-
tezi mai bine, renunț�ă să-ț�i analizezi copilăria timpurie, să faci
gesturi romantice măreț�e sau să experimentezi noi poziț�ii sexuale.
Î�n schimb, recunoaș� te ș� i acceptă că eș� ti ataș� at emoț�ional ș� i de-
pendent de partenerul tău cam î�n acelaș� i fel î�n care un copil este
de un părinte care î�l hrăneș� te, liniș� teș� te ș� i protejează. Deș� i ataș� a-
mentul î�n relaț�iile adulte se bazează mai mult pe reciprocitate ș� i
mai puț�in pe contactul fizic, natura legăturii emoț�ionale este ace-
eaș� i. EFT se concentrează pe crearea ș� i î�ntărirea acestei legături
emoț� ionale î�ntre parteneri prin identificarea ș� i transformarea
momentelor-cheie care alimentează o relaț� ie de iubire î�ntre
adulț�i: să fii deschis, receptiv ș� i sensibil cu celălalt.
Astăzi, EFT revoluț�ionează terapia de cuplu. Studiile riguroa-
se din ultimii cincisprezece ani au arătat că î�ntre 70 ș� i 75% dintre
cuplurile care fac EFT depăș� esc suferinț� a ș� i au relaț� ii fericite.
Rezultatele par să fie durabile, chiar ș� i î�n cazul cuplurilor care
prezintă un risc crescut de divorț� . EFT a fost recunoscută de către
Asociaț�ia Americană de Psihologie drept o formă dovedită empi-
ric de terapie de cuplu.
Î�n America de Nord există mii de terapeuț�i specializaț�i î�n EFT
ș� i alte sute î�n Europa, Anglia, Australia ș� i Noua Zeelandă. EFT se
predă î�n China, Taiwan ș� i Coreea. De curând, organizaț�ii mari, in-
clusiv armata SUA ș� i cea canadiană ș� i Departamentul de Pompieri
al oraș� ului New York, mi-au cerut ajutorul î�n prezentarea EFT
membrilor cu probleme î�n cuplu ș� i partenerilor acestora.
Acceptarea ș� i aplicarea pe scară tot mai largă a EFT a adus,
de asemenea, o conș� tientizare crescută a acestei abordări î�n rân-
dul publicului. Am fost asaltată din toate părț�ile de rugămintea
de a crea o versiune simplă, de popularizare a EFT, una pe care
oamenii obiș� nuiț�i să o poată citi ș� i aplica pe cont propriu. Iat-o.
Ține-mă strâns în brațe este concepută pentru a fi folosită de ori-
ce fel de cupluri, tinere, bătrâne, căsătorite, logodite, care trăiesc
î�n concubinaj, fericite, cu probleme, heterosexuale, homosexuale;

21
Ține-mă strâns în brațe

pe scurt, de toț�i partenerii care caută să aibă o viaț�ă de iubire. Se


adresează deopotrivă femeilor ș� i bărbaț�ilor. Se adresează tuturor
oamenilor, din toate culturile ș� i indiferent de statutul lor social;
toată lumea de pe această planetă are aceeaș� i nevoie fundamen-
tală de legătură emoț�ională. Dar nu se adresează oamenilor care
sunt î�n relaț�ii abuzive sau violente, nici acelora cu dependenț�e
serioase sau cu aventuri de lungă durată; astfel de activităț�i sub-
minează capacitatea de a relaț�iona pozitiv cu partenerii. Î�n acele
situaț�ii, un terapeut este cea mai bună soluț�ie.
Am structurat cartea î�n trei părț�i. Prima parte răspunde la
î�ntrebarea, veche de secole, ce este iubirea. Explică de ce ajun-
gem, pe nesimț�ite, să ne detaș� ăm ș� i să ne pierdem dragostea, î�n
ciuda celor mai bune intenț�ii ș� i a celei mai profunde î�nț�elegeri a
situaț�iei. De asemenea, documentează ș� i face sinteza exploziei
masive de cercetări recente asupra relaț� iilor apropiate. După
cum spune Howard Markman, de la Centrul pentru Studii Maritale
ș� i Familiale din cadrul Universităț�ii din Denver: „Acesta este mo-
mentul lansării î�n forț�ă a terapiei ș� i educaț�iei de cuplu.”
Construim, î�n sfârș� it, o ș� tiinț�ă a relaț�iilor intime. Descriem î�n
ce fel conversaț�iile ș� i acț�iunile noastre ne reflectă cele mai pro-
funde nevoi ș� i temeri ș� i î�n ce fel ne construiesc sau distrug cele
mai preț�ioase legături cu alț�ii. Această carte le oferă î�ndrăgostiț�i-
lor o nouă lume, o nouă î�nț�elegere despre cum să iubească ș� i să o
facă bine.
Partea a doua este o versiune simplificată a EFT. Prezintă
ș� apte conversaț�ii care surprind momentele definitorii dintr-o re-
laț�ie de iubire ș� i î�ț�i dă ț�ie, ca cititor, instrucț�iuni privind felul î�n
care poț�i modela acele momente pentru a crea o legătură sigură
ș� i durabilă. Istoricele cazurilor ș� i secț�iunile de Joc ș� i Exersare din
fiecare conversaț�ie fac ca lecț�iile EFT să prindă viaț�ă î�n propriile
voastre relaț�ii.
Partea a treia se adresează puterii iubirii. Iubirea are o capaci-
tate uriaș� ă de a ajuta la vindecarea rănilor devastatoare pe care ni
le provoacă uneori viaț�a. Dragostea ne ascute, de asemenea, simț�ul

22
Introducere

conexiunii cu lumea extinsă. Sensibilitatea empatică este fundaț�ia


unei societăț�i cu adevărat civilizate, pline de compasiune.
Pentru a vă ajuta prin intermediul acestei cărț�i, am inclus la
sfârș� it un glosar cu termeni importanț�i.
Datorez dezvoltarea EFT tuturor cuplurilor pe care le-am
consiliat de-a lungul anilor ș� i le folosesc liber poveș� tile î�n această
carte, schimbând nume ș� i detalii pentru a le proteja intimitatea.
Toate poveș� tile sunt compuse din mai multe cazuri ș� i sunt sim-
plificate pentru a reflecta adevărurile generale pe care le-am des-
coperit de la miile de cupluri pe care le-am consiliat. Veț�i î�nvăț�a
din ele la fel cum am î�nvăț�at ș� i eu. Această carte este î�ncercarea
mea de a transmite mai departe aceste cunoș� tinț�e.

Am î�nceput să consiliez cupluri prin anii 1980. Mi se pare uimitor


că, douăzeci ș� i cinci de ani mai târziu, î�ncă simt acelaș� i entuziasm
plin de pasiune când mă aș� ez î�n cabinet pentru a lucra cu un cu-
plu. Î�ncă mă î�ncântă momentul î�n care partenerii î�ș�i î�nț�eleg deo-
dată mesajele spuse din inimă ș� i î�ș�i asumă riscuri pentru a se
apropia unul de celălalt. Lupta ș� i determinarea lor mă iluminează
ș� i mă inspiră zilnic să-mi păstrez vii propriile legături preț�ioase
cu alț�ii.
Cu toț�ii trăim drama apropierii ș� i detaș� ării. Acum o putem
face î�nț�elegând lucrurile. Sper că această carte te va ajuta să î�ț�i
transformi relaț�ia î�ntr-o aventură glorioasă. Călătoria prezentată
î�n aceste pagini a reprezentat î�ntocmai acest lucru pentru mine.
„Dragostea este tot ceea ce se zicea a fi...”, a scris Erica Jong.
„Chiar merită să lupț�i pentru ea, să fii curajos pentru ea, să riș� ti
totul pentru ea. Ș� i problema e că, dacă nu riș� ti deloc, riscul tău e
ș� i mai mare.” Sunt î�ntru totul de acord.

23
PARTEA ÎNTÂI

O nouă lumină
asupra iubirii
Iubirea –
dintr-o perspectivă revoluționară

„Trăim unul la adăpostul celuilalt.”


– zicală celtică

I
ubirea este, poate, cel mai folosit ș� i cel mai puternic cuvânt.
Scriem volume î�ntregi despre ea, creionăm poeme despre ea.
Cântăm despre ea ș� i ne rugăm pentru ea. Purtăm războaie î�n
numele ei (vezi Elena din Troia) ș� i construim monumente î�n cin-
stea ei (vezi Taj Mahal). Suntem î�n al nouălea cer atunci când o
declarăm – „Te iubesc!” – ș� i ne prăbuș� im atunci când se destramă
– „Nu te mai iubesc!”. Ne gândim la ea ș� i vorbim despre ea – la
nesfârș� it.
Dar ce este ea, cu adevărat?
Oamenii de ș� tiinț�ă ș� i specialiș� tii s-au străduit timp de secole
să î�i găsească definiț�ii ș� i să o î�nț�eleagă. Pentru unii observatori cu
sânge rece, iubirea este o alianț�ă cu beneficii mutuale, bazată pe
schimburi de favoruri, o î�nț�elegere î�n care oferi ș� i primeș� ti. Alț�ii,
mai î�nclinaț�i spre istorie, o privesc ca pe un obicei social senti-
mental creat de trubadurii din Franț�a secolului al XIII-lea. Biologii
ș� i antropologii o privesc ca pe o strategie care asigură transmite-
rea genelor ș� i creș� terea vlăstarelor.
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

Î�nsă, pentru majoritatea oamenilor, iubirea a fost ș� i rămâne o


emoț�ie mistică imprecisă, deschisă descrierii, dar care nu se lasă
definită. Î� n secolul al XVIII-lea, Benjamin Franklin, un student
strălucit î�n multe domenii, nu vedea iubirea decât ca fiind „schim-
bătoare, vremelnică ș� i accidentală”. De curând, Marilyn Yalom, î�n
lucrarea sa ș� tiinț�ifică despre istoria soț�iilor, s-a dat bătută ș� i a
numit iubirea un „amestec intoxicant de sex ș� i sentiment, pe care
nimeni nu î�l poate defini”. Felul î�n care mama mea, o cârciumă-
reasă britanică, descria iubirea drept „cinci minute distractive”
este tot atât de competent, chiar dacă ceva mai cinic.
Astăzi î�nsă, nu ne mai putem permite să definim iubirea
drept o forț�ă misterioasă, aflată dincolo de sfera cunoș� tinț�elor
noastre. A devenit prea importantă. De bine sau de rău, î�n secolul
XXI, o relaț�ie de dragoste a devenit relaț�ia emoț�ională centrală î�n
vieț�ile celor mai mulț�i oameni.
Unul dintre motive este că trăim din ce î�n ce mai mult î�n izo-
lare socială. Scriitorul Robert Putnam arată î�n cartea sa, Bowling
Alone (Singur la bowling), că suferim de pe urma unei pierderi
periculoase a „capitalului social”. (Acest termen a fost inventat î�n
1916 de către un pedagog din Virginia, care a observat ajutorul,
compasiunea ș� i î�nfrăț�irea pe care ș� i le ofereau vecinii continuu.)
Majoritatea dintre noi nu mai locuim î�n comunităț� i care să ne
sprijine, cu familiile î�n care ne-am născut sau prietenii din copilă-
rie alături. Lucrăm din ce î�n ce mai multe ore, facem naveta pe
distanț�e din ce î�n ce mai mari ș� i, astfel, avem din ce î�n ce mai pu-
ț�ine oportunităț�i de a dezvolta relaț�ii apropiate.
Cel mai adesea, cuplurile pe care le consiliez î�n cabinetul
meu trăiesc î�ntr-o comunitate formată din doar două persoane.
Majoritatea oamenilor care au răspuns la un sondaj din 2006 al
Fundaț�iei Naț�ionale de Ș� tiinț�ă au raportat că numărul de persoa-
ne din cercul lor de confidenț�i este î�n scădere, iar un număr din
ce î�n ce mai mare de oameni afirmă că nu au pe absolut nimeni î�n
care să aibă î�ncredere. După cum spune poetul irlandez John
O’Donohue: „O singurătate imensă ș� i grea se aș� terne ca o iarnă de
gheaț�ă peste atât de mulț�i oameni.”

28
Iubirea – dintr-o perspectivă revoluționară

Inevitabil, acum le cerem iubiț� ilor noș� tri aceeaș� i legătură


emoț�ională ș� i acelaș� i sentiment al apartenenț�ei pe care bunica
mea le putea obț�ine de la un sat î�ntreg. Ceea ce agravează asta
este celebrarea, hrănită de cultura noastră populară, a iubirii ro-
mantice. Filmele, precum ș� i telenovelele ș� i dramele de la televi-
zor ne suprasaturează cu imagini ale iubirii romantice prezentate
drept alfa ș� i omega relaț�iilor, î�n timp ce ziarele, revistele ș� i ș� tirile
TV prezintă cu aviditate actori ș� i celebrităț�i aflate fără î�ncetare î�n
căutarea romantismului ș� i a iubirii. Aș� a că nu ar trebui să ne sur-
prindă faptul că oamenii chestionaț�i recent î�n SUA ș� i Canada au
apreciat o relaț�ie satisfăcătoare de dragoste ca fiind scopul lor
numărul unu, î�naintea succesului financiar ș� i a unei cariere
satisfăcătoare.
Aș� adar, este imperativ să î�nț�elegem ce este iubirea, cum o
putem face să existe ș� i cum să o facem să dureze. Din fericire, î�n
decursul ultimelor două decenii a apărut o percepț�ie nouă, inci-
tantă ș� i revoluț�ionară asupra iubirii.
Acum ș� tim că iubirea reprezintă, de fapt, punctul suprem al
evoluț�iei, cel mai puternic mecanism de supravieț�uire a speciei
umane. Nu pentru că ne determină să ne î�mperechem ș� i să ne
reproducem. Reuș� im să ne î�mperechem ș� i fără iubire! Ci pentru
că iubirea ne face să ne legăm emoț�ional de câț�iva oameni preț�i-
oș� i care ne oferă un refugiu î�n faț�a furtunilor vieț�ii. Iubirea este
arca noastră, creată să ofere protecț�ie emoț�ională ca să putem
face faț�ă suiș� urilor ș� i coborâș� urilor existenț�ei.
Acest impuls de a ne ataș� a emoț�ional – de a găsi pe cineva
spre care să ne putem î� n drepta ș� i căruia să-i putem spune
„Ț� ine-mă strâns î�n braț�e” – este adânc î�nrădăcinat î�n genele ș� i
corpurile noastre. Este fundamental pentru viaț� ă, sănătate ș� i
fericire î�n aceeaș� i măsură ca impulsurile de a căuta hrană, adă-
post sau sex. Avem nevoie de ataș� amente emoț�ionale cu câț�iva
oameni de neî�nlocuit pentru a fi sănătoș� i fizic ș� i mental – pen-
tru a supravieț�ui.

29
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

O NOUĂ TEORIE A ATAȘAMENTULUI

Indicii privind adevăratul scop al iubirii există de multă vreme. Î�n


anii 1760, un episcop spaniol le scria superiorilor săi din Roma
că a observat cum copiii din orfelinate, deș� i aveau adăpost ș� i hra-
nă, „mureau adesea de tristeț�e”. Î�n anii 1930 ș� i 1940, pe holurile
spitalelor americane, copiii orfani, privaț� i doar de atingere ș� i
contact emoț�ional, mureau î�n masă. De asemenea, psihiatrii au
î�nceput să identifice copii care erau sănătoș� i din punct de vedere
fizic, dar păreau apatici, insensibili ș� i incapabili să rezoneze cu
alț� ii. David Levy, raportându-ș� i observaț� iile î�ntr-un articol din
1937 din American Journal of Psychiatry, a atribuit comporta-
mentul acestor tineri „î�nfometării emoț�ionale”. Î�n anii 1940, ana-
listul american René Spitz a creat sintagma „eș� ecul de a prospera”
pentru a descrie copiii separaț�i de părinț�i, copleș� iț�i de o jale care-i
topea.
Dar lui John Bowlby, un psihiatru britanic, i-a revenit rolul de
a-ș� i da seama ce se î�ntâmpla exact. Dă-mi voie să fiu sinceră. Ca
psiholog ș� i ca om, dacă ar fi să dau un premiu pentru cel mai bun
set de idei pe care l-a avut cineva vreodată, i l-aș� acorda, fără ezi-
tare, lui John Bowlby, î�naintea lui Freud sau a oricui altcuiva din
domeniul î�nț�elegerii oamenilor. El este cel care a preluat iț�ele
observaț�iilor ș� i rapoartelor ș� i le-a î�mpletit î�ntr-o teorie coerentă
ș� i magistrală a ataș� amentului.
Născut î�n 1907, Bowlby, fiu de baronet, a fost crescut mai
ales de dădace ș� i guvernante, după obiceiul aristocraț�iei. Părinț�ii
săi i-au permis să li se alăture la cină după ce a î�mplinit doispre-
zece ani, ș� i atunci numai pentru desert. A fost trimis la internat ș� i
apoi a urmat cursurile Colegiului Trinity din Cambridge. Viaț�a lui
Bowlby s-a î�ndepărtat de tradiț� ie când s-a oferit să lucreze ca
voluntar î�n ș� colile rezidenț�iale inovatoare pentru copiii neadap-
taț�i emoț�ional, care erau î�nființ�ate de vizionari precum A.S. Neill.
Aceste ș� coli se concentrau pe oferirea de sprijin emoț�ional mai
degrabă decât pe obiș� nuita disciplină severă.

30
Iubirea – dintr-o perspectivă revoluționară

Intrigat de experienț�ele sale, Bowlby s-a î�nscris la facultatea


de medicină ș� i apoi a î�nceput pregătirea psihiatrică, ce presupu-
nea ș� i ș� apte ani de psihanaliză. Analistul său se pare că l-a consi-
derat un pacient dificil. Influenț�at de mentori ca Ronald Fairbairn,
care susț�ineau că Freud subestimase nevoia de interacț�iune cu
alț�i oameni, Bowlby s-a răzvrătit î�mpotriva convingerii specialiș� ti-
lor din domeniu, potrivit căreia problemele pacienț�ilor î�ș�i aveau
sursa î�n conflictele lor interioare ș� i î�n fanteziile inconș� tiente.
Bowlby insista că problemele erau, î�n mare parte, exterioare,
avându-ș� i rădăcinile î�n relaț�ii reale cu oameni reali.
Lucrând cu tineri cu tulburări, la Clinicile de Î� ndrumare a
Copilului din Londra, a î�nceput să creadă că relaț�iile proaste cu
părinț�ii le lăsaseră acestora numai câteva căi defectuoase de a-ș� i
gestiona sentimentele ș� i nevoile de bază. Mai târziu, î�n 1938, ca
medic clinician î�ncepător, sub supravegherea reputatului analist
Melanie Klein, lui Bowlby i s-a desemnat un tânăr hiperactiv care
avea o mamă extrem de anxioasă. Nu i-a fost permis să discute
î�nsă ș� i cu mama, dat fiind faptul că doar proiecț�iile ș� i fanteziile
copilului erau considerate de interes. Asta l-a î�nfuriat pe Bowlby.
Experienț�a sa l-a î�ndemnat să î�ș�i formuleze propria teorie, ș� i anume
că privarea emoț�ională timpurie ș� i calitatea legăturii cu oamenii
iubiț�i sunt esenț�iale î�n dezvoltarea personalităț�ii ș� i î�n formarea
modalităț�ii uzuale î�n care un individ va relaț�iona cu alț�ii.
�n 1944, Bowlby a publicat prima lucrare despre terapia de
familie, Fourty-four Juvenile Thieves (Patruzeci ș� i patru de hoț�i
minori), î�n care a notat că „î�n spatele măș� tii indiferenț�ei există
nefericire fără margini, ș� i î�n spatele aparentei insensibilităț�i, dis-
perare”. Tinerii de care era responsabil Bowlby î�ncremeniseră
î�ntr-o atitudine de tipul „Nu voi mai fi rănit niciodată” ș� i erau
paralizaț�i de disperare ș� i furie.
După al Doilea Război Mondial, Organizaț� ia Mondială a
Sănătăț�ii i-a cerut lui Bowlby să realizeze un studiu asupra copii-
lor europeni rămaș� i orfani ș� i fără cămin î�n urma conflictului.
Descoperirile făcute i-au confirmat credinț�a î�n realitatea î�nfome-
tării emoț� ionale, precum ș� i convingerea că a avea parte de

31
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

contact iubitor este la fel de important ca hrana fizică. Odată cu


studiile ș� i observaț�iile sale, Bowlby a fost impresionat de ideile
lui Charles Darwin, conform cărora selecț�ia naturală favorizează
răspunsuri ce ajută supravieț�uirea. Bowlby a ajuns la concluzia
că a păstra oamenii importanț�i aproape este o tehnică de supra-
vieț�uire genială, î�nrădăcinată prin evoluț�ie.
Teoria lui Bowlby a fost respinsă radical ș� i zgomotos. Ba
chiar Bowlby a fost aproape exclus din Societatea Britanică de
Psihanaliză. Î�nț�elepciunea convenț�ională susț�inea că atunci când
mamele ș� i alț�i membri ai familiei î�i cocoloș� eau pe copii, aceș� tia
deveneau apoi niș� te tineri lipicioș� i, prea dependenț�i, ș� i ulterior,
adulț�i incompetenț�i. Să păstrezi o distanț�ă raț�ională antiseptică
este calea potrivită de a creș� te copiii. Acea poziț�ie obiectivă era
susț�inută chiar ș� i când tinerii sufereau ș� i erau bolnavi fizic. Î�n era
lui Bowlby, părinț�ilor nu le era permis să stea î�n spital cu fiicele ș� i
fiii lor bolnavi; trebuiau să lase copiii la uș� ă.
Î�n 1951, Bowlby ș� i un tânăr asistent social, James Robertson,
au făcut un film numit A Two-Year-Old Goes to Hospital (O copilă
de doi ani merge la spital), arătând detaliat protestul furios, te-
roarea ș� i disperarea fetiț�ei de a fi lăsată singură î�ntr-un spital.
Robertson a prezentat filmul î�n faț�a Societăț�ii Regale de Medicină
din Londra, î�n speranț�a că medicii vor î�nț�elege stresul la care este
supus un copil atunci când este separat de cei dragi, precum ș� i
nevoia lui de conexiune ș� i consolare. Filmul a fost respins ca fiind
o î�nș� elăciune ș� i aproape interzis. Î�n anii 1960, î�n Anglia ș� i Statele
Unite, părinț�ilor î�ncă le era permis, î�n mod obiș� nuit, să î�ș�i viziteze
copiii spitalizaț�i, pentru numai o oră pe săptămână.
Bowlby trebuia să găsească o altă cale de a dovedi lumii ceea
ce ș� tia î�n inima sa. O cercetătoare canadiană, Mary Ainsworth,
care a devenit asistenta sa, i-a arătat cum să facă asta. A imaginat
un experiment foarte simplu pentru a observa cele patru com-
portamente despre care ea ș� i Bowlby credeau că erau fundamentale
î�n ataș� ament: monitorizăm ș� i menț�inem apropierea emoț�ională
ș� i fizică cu persoana dragă; contactăm acea persoană când sun-
tem nesiguri, supăraț�i sau când ne simț�im deprimaț�i; ne e dor de

32
Iubirea – dintr-o perspectivă revoluționară

această persoană când suntem departe; contăm pe acea persoană


că va fi acolo pentru noi atunci când plecăm î�n lume ș� i explorăm.
Experimentul s-a numit Situaț�ia Ciudată ș� i a generat literal-
mente mii de studii ș� tiinț�ifice ș� i a revoluț�ionat psihologia dezvol-
tării. Un cercetător invită o mamă ș� i un copil î�ntr-o cameră care
nu le este familiară. După câteva minute, mama lasă copilul sin-
gur cu cercetătorul, care î�ncearcă să ofere consolare dacă e nevo-
ie. După trei minute, mama se î�ntoarce. Separarea ș� i reunirea
sunt repetate î�ncă o dată.
Majoritatea copiilor sunt supăraț�i când mamele lor pleacă; se
agită, plâng, aruncă jucăriile. Unii, î�n schimb, se dovedesc mai
flexibili emoț� ional. Se liniș� tesc rapid ș� i eficient, restabilesc cu
uș� urinț�ă o legătură cu mamele lor când acestea se î�ntorc ș� i reî�n-
cep imediat să se joace, î�n timp ce se asigură că mamele lor sunt
î�ncă acolo. Par î�ncrezători că mamele lor vor fi acolo dacă e nevo-
ie. Puș� tii mai puț� in rezistenț� i, î�n schimb, sunt fie î�ngrijoraț� i ș� i
agresivi, fie detaș� aț�i ș� i distanț�i la î�ntoarcerea mamelor lor. Copiii
care se pot liniș� ti singuri au de obicei mame mai calde ș� i mai re-
ceptive, î�n timp ce mamele copiilor furioș� i sunt imprevizibile î�n
comportament, iar mamele copiilor detaș� aț�i sunt mai reci ș� i indi-
ferente. Î� n aceste studii simple ale detaș� ării ș� i restabilirii unei
legături, Bowlby a văzut dragostea î�n acț�iune ș� i a î�nceput să î�i
codifice tiparele.
Teoria lui Bowlby a căpătat chiar mai multă valoare câț�iva ani
mai târziu, când acesta a lansat o faimoasă trilogie despre ataș� a-
mentul uman, separare ș� i pierdere. Colegul său, Harry Harlow,
psiholog la Universitatea din Wisconsin, a atras, la rândul său,
atenț�ia asupra puterii a ceea ce el numea „consolare prin con-
tact”, prin raportarea propriei sale cercetări dramatice, pe mai-
muț�e tinere, separate de mamele lor la naș� tere. A descoperit că
puii izolaț� i erau atât de î�nfometaț� i să simtă o legătură, î�ncât,
atunci când li se dădea de ales î�ntre o „mamă” făcută din sârmă,
care oferea mâncare, ș� i o mamă dintr-o textilă moale, care nu
avea de mâncare, aceș� tia alegeau aproape de fiecare dată cârpa
moale. Î�n general, experimentele lui Harlow au arătat toxicitatea

33
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

izolării timpurii: primatele tinere sănătoase fizic care erau sepa-


rate de mamele lor î�n timpul primului an de viaț�ă deveneau adulț�i
infirmi din punct de vedere social. Maimuț�ele eș� uau î�n a dezvolta
abilitatea de a rezolva probleme ș� i a î�nț�elege î�ndemnurile sociale
ale altora. Deveneau deprimate, autodistructive ș� i incapabile să
se î�mperecheze.
Teoria ataș� amentului, la î�nceput ridiculizată ș� i dispreț�uită, a
revoluț�ionalizat î�n cele din urmă metodele de creș� tere a copiilor
din America de Nord. (Acum, când pot să dorm lângă patul copi-
lului meu î�n timp ce acesta î�ș�i revine după o operaț�ie de apendi-
cită, î�i mulț�umesc lui John Bowlby.) Astăzi este general acceptat
că micuț�ii au o nevoie profundă de apropiere fizică ș� i emoț�ională
sigură ș� i continuă ș� i că, dacă ignorăm acest lucru, costul va fi
foarte mare.

IUBIREA ȘI ADULȚII

Bowlby a murit î�n 1990. Nu a trăit să vadă a doua revoluț�ie aprinsă


de scânteia muncii sale: aplicarea teoriei ataș� amentului î�n iubi-
rea adultă. Bowlby î�nsuș� i susț�inuse că adulț�ii au aceeaș� i nevoie
de ataș� ament – studiase văduvele celui de-al Doilea Război
Mondial ș� i descoperise că afiș� au tipare comportamentale simila-
re cu acelea ale tinerilor fără adăpost – ș� i că această nevoie repre-
zintă forț�a care modelează relaț�iile adulte. Dar, din nou, ideile
i-au fost respinse. Nimeni nu se aș� tepta ca un englez conservator
ș� i rezervat din aristocraț�ie să dezlege ghicitoarea iubirii romanti-
ce! Ș� i, oricum, credeam că ș� tim deja tot ce este de ș� tiut despre
iubire. Iubirea este pur ș� i simplu o pasiune sexuală mascată ș� i de
scurtă durată, instinctul primar despre care vorbeș� te Freud, fru-
mos î�mbrăcat. Sau un tip de nevoie imatură de a te baza pe alț�ii.
Or, iubirea este o poziț�ie morală – un sacrificiu de sine, î�n care
este vorba mai degrabă despre a dărui, decât de a avea nevoie sau
de a primi.

34
Iubirea – dintr-o perspectivă revoluționară

Dar, cel mai important, perspectiva ataș� amentului î�n ceea ce


priveș� te iubirea a fost ș� i poate î�ncă este î�n total dezacord cu ideile
sociale ș� i psihologice ale culturii noastre referitoare la perioada
adultă, potrivit cărora maturitatea presupune să fii independent
ș� i autonom. Noț� iunea războinicului invincibil care î�nfruntă de
unul singur viaț�a ș� i pericolul este de mult î�nrădăcinată î�n cultura
noastră. Gândeș� te-te la James Bond, simbolul omului invincibil,
î�ncă popular după patru decenii. Psihologii folosesc cuvinte pre-
cum nediferenț�iat, codependent, simbiotic sau chiar contopit pen-
tru a descrie oamenii care par incapabili de a fi autonomi sau de
a se afirma tranș� ant prin raport cu ceilalț�i. Î� n schimb, Bowlby
vorbea despre „dependenț�a eficientă” ș� i spunea că a fi capabil să
recurgi la alț�ii pentru sprijin emoț�ional, „din leagăn până-n mor-
mânt”, este o dovadă ș� i totodată o sursă de putere.
Cercetările care documentează ataș� amentul adult au î�nceput
chiar î�nainte de moartea lui Bowlby. Psihologii sociali Phil Shaver
ș� i Cindy Hazan, pe atunci la Universitatea din Denver, au decis să
le adreseze bărbaț�ilor ș� i femeilor î�ntrebări despre relaț�iile lor de
iubire, pentru a vedea dacă prezentau aceleaș� i răspunsuri ș� i tipa-
re ca mamele ș� i copiii. Au creat un test pe tema iubirii, care a fost
publicat î�n ziarul local Rocky Mountain News. Î�n răspunsurile lor,
adulț�ii au vorbit despre nevoia lor de a simț�i apropiere emoț�ională
din partea persoanei iubite, voind să fie siguri că iubiț�ii lor le vor
răspunde când sunt supăraț�i, suferind când se simț�eau separaț�i
sau î�nstrăinaț�i de persoana iubită ș� i simț�indu-se mai î�ncrezători
să exploreze lumea când ș� tiau că persoana iubită le păzeș� te spa-
tele. Au indicat, de asemenea, diferite maniere de a se comporta
cu partenerii lor. Când se simț�eau î�n siguranț�ă cu omul iubit, pu-
teau comunica ș� i relaț� iona uș� or; când se simț�eau nesiguri, fie
deveneau î�ngrijoraț�i, furioș� i sau manipulatori, fie evitau cu totul
contactul ș� i rămâneau distanț� i. Adică exact ce descoperiseră
Bowlby ș� i Ainsworth la mame ș� i copii.
Hazan ș� i Shaver au continuat cu studii formale serioase, care
au î�ntărit descoperirile testului ș� i teoriile lui Bowlby. Munca lor a
declanș� at o avalanș� ă de cercetări. Sute de studii validează acum
prezicerile lui Bowlby privind ataș� amentul adult ș� i le vei găsi
35
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

citate î�n această carte. Concluzia generală: un sentiment de legă-


tură sigură î�ntre partenerii implicaț�i î�ntr-o relaț�ie romantică este
cheia î�n relaț� iile de iubire pozitive ș� i o sursă uriaș� ă de putere
pentru indivizii ce au acele relaț�ii. Unele dintre cele mai semnifi-
cative descoperiri:
• Când ne simț�im î�n siguranț�ă î�n general, adică ne simț�im
confortabil cu apropierea ș� i î�ncrezători î�n legătură cu fap-
tul că putem depinde de cei dragi, suntem mai buni î�n a
căuta sprijin – ș� i mai buni î�n a-l oferi. Î�ntr-un studiu al psi-
hologului Jeff Simpson, de la Universitatea din Minnesota,
toate cele optzeci ș� i trei de cupluri intervievate au com-
pletat chestionare despre relaț�iile lor ș� i apoi s-au instalat
î�ntr-o cameră. Partenera a fost avertizată că va participa
curând la o activitate ce i-ar î�ngrijora pe majoritatea oa-
menilor (activitatea nu a fost menț�ionată). Femeile care
s-au descris î�n chestionare ca simț�indu-se sigure î�n rela-
ț�iile de iubire au fost capabile să î�ș�i î�mpărtăș� ească des-
chis nefericirea î�n legătură cu provocarea ce urma ș� i să
ceară sprijin de la partenerii lor. Femeile care î�ș�i negau î�n
general nevoile de ataș� ament ș� i evitau apropierea se re-
trăgeau ș� i mai mult î�n aceste momente. Bărbaț� ii le-au
răspuns partenerelor î�n două feluri: cei care s-au descris ca
fiind siguri î�n relaț�ii le-au sprijinit mai mult decât de obicei,
atingându-ș� i partenerele ș� i zâmbindu-le ș� i oferindu-le con-
solare; cei care s-au descris ca simț�indu-se inconfortabil
î�n privinț�a nevoii lor de ataș� ament au devenit, î�n mod
vizibil, mai puț�in î�nț�elegători atunci când partenerele lor
ș� i-au exprimat nevoile, subestimând î�ngrijorarea acesto-
ra, arătând mai puț�ină căldură ș� i atingându-le mai puț�in.
• Când simț�im că legătura cu partenerii noș� tri este securi-
zată, suportăm mai bine rănile pe care aceș� tia, inevitabil,
ni le provoacă ș� i este mai puț�in probabil să ne manifes-
tăm ostilitatea î�n mod agresiv atunci când ne supărăm pe
ei. Mario Mikulincer de la Universitatea Bar-Ilan din
Israel a condus o serie de studii î�n care participanț�ii erau
î�ntrebaț� i cât de uniț� i se simț� eau î�n relaț� ii ș� i cum î�ș�i
36
Iubirea – dintr-o perspectivă revoluționară

gestionau furia atunci când se iveau conflicte. Le-a fost


monitorizat pulsul î�n timp ce răspundeau la scenarii cu
cupluri aflate î�n conflict. Cei care se simț�eau apropiaț�i de
partenerii lor ș� i care se puteau baza pe ei au declarat că
se simț�eau mai puț�in furioș� i pe partenerii lor ș� i că î�i bă-
nuiau mai puț� in de intenț� ii maliț� ioase. S-au descris ca
exprimând furia î�ntr-o manieră mai controlată ș� i au ex-
primat scopuri pozitive, cum ar fi rezolvarea probleme-
lor ș� i refacerea legăturii cu partenerii lor.
• Legătura sigură cu un om drag te î�ntăreș� te. Î�ntr-un grup
de studii, Mikulincer a arătat că, atunci când ne simț�im
î�ntr-o relaț�ie sigură cu alț�ii, ne î�nț�elegem mai bine pe noi
î�nș� ine ș� i ne plăcem mai mult. Când le-a fost dată o listă
de adjective cu care să se descrie, oamenii mai î�ncreză-
tori au ales trăsături pozitive. Iar, când au fost î�ntrebaț�i
despre punctele lor slabe, au spus imediat că nu erau
aproape de idealurile lor, dar tot se simț�eau bine î�n pie-
lea lor.
Mikulincer a descoperit, de asemenea, aș� a cum a anticipat
Bowlby, că adulț� ii aflaț� i î�ntr-o relaț� ie sigură manifestau mai
multă curiozitate ș� i erau mai deschiș� i la informaț�ii noi. Se sim-
ț�eau confortabil î�n situaț�ii echivoce, spunând că le plăceau î�ntre-
bările la care se putea răspunde î�n feluri variate. Î�ntr-una dintre
cerinț� e, li s-a descris comportamentul unei persoane ș� i li s-a
solicitat să evalueze trăsăturile pozitive ș� i negative ale persoanei
respective. Participanț�ii aflaț�i î�ntr-un cuplu solid au asimilat mai
uș� or noua informaț�ie despre acea persoană ș� i ș� i-au revizuit eva-
luările. Deschiderea către experienț�e noi ș� i flexibilitatea convin-
gerilor pare să fie mai uș� oară atunci când ne simț�im î�n siguranț�ă
ș� i puternic conectaț�i cu alț�ii. Curiozitatea vine dintr-un sentiment
de siguranț� ă; rigiditatea, din nevoia de a fi vigilent la posibile
ameninț�ări.
• Cu cât putem apela mai mult la partenerii noș� tri, cu atât
putem fi mai distincț�i ș� i mai independenț�i. Cu toate că
acest lucru se face nevăzut î�n faț�a crezului autonomiei, al

37
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

culturii noastre, psihologul Brooke Feeney de la


Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh l-a descoperit
î�n urma observaț�iei a 280 de cupluri. Cei care simț�eau că
nevoile le erau acceptate de partenerii lor erau mai siguri î�n
ceea ce priveș� te rezolvarea problemelor pe cont propriu ș� i
era mai probabil să î�ș�i atingă cu succes propriile scopuri.

O ABUNDENȚĂ DE DOVEZI

Toate domeniile ș� tiinț�ifice ne arată foarte clar că nu suntem niș� te


simple animale sociale, ci animale care au nevoie de un tip speci-
al de apropiere faț�ă de ceilalț�i ș� i că negăm acest lucru pe propriul
risc. Î�ntr-adevăr, istoricii au observat de mult că, î�n taberele morț�ii
din al Doilea Război Mondial, unitatea de supravieț�uire era pere-
chea, nu individul solitar. Se ș� tie, de asemenea, că femeile ș� i băr-
baț�ii căsătoriț�i au î�n general vieț�i mai lungi decât semenii lor care
trăiesc singuri.
Să ai legături apropiate cu alț�ii este vital pentru fiecare aspect
al sănătăț� ii noastre – mentală, emoț� ională ș� i fizică. Louise
Hawkley, de la Centrul de Neuroș� tiinț� ă Cognitivă ș� i Socială al
Universităț�ii din Chicago, a calculat că singurătatea creș� te tensiu-
nea arterială până î�n punctul î�n care riscul de atac de cord ș� i atac
cerebral se dublează. Sociologul James House de la Universitatea
din Michigan face cunoscut faptul că izolarea emoț� ională este
mult mai periculoasă pentru sănătate decât fumatul sau hiper-
tensiunea arterială, or, î�n privinț�a celor din urmă avertizăm pe
toată lumea î�n ziua de azi! Poate că aceste descoperiri reflectă
vechea zicală: „Suferinț�a este garantată; suferinț�a î�n singurătate
este intolerabilă.”
Dar nu contează numai dacă avem sau nu relaț�ii apropiate î�n
vieț�ile noastre – calitatea acestor relaț�ii contează ș� i ea. Relaț�iile
negative ne subminează sănătatea. Î�n Cleveland, cercetătorii de
la Universitatea Case Western Reserve i-au î�ntrebat pe bărbaț�ii
cu un istoric de angină pectorală ș� i hipertensiune arterială: „Soț�ia

38
Iubirea – dintr-o perspectivă revoluționară

dvs. vă arată afecț�iune?” Cei care au răspuns „Nu” au suferit de


aproape două ori mai multe episoade de angină pectorală î�n ur-
mătorii cinci ani decât cei care au răspuns „Da”. Ș� i î�n cazul femei-
lor, inima este afectată. E mult mai probabil ca femeile care î�ș�i
percep căsniciile ca fiind î�ncordate ș� i care au frecvent interacț�i-
uni ostile cu partenerii lor să aibă tensiune arterială semnificativ
crescută ș� i niveluri mai ridicate de hormoni de stres comparativ
cu femeile din căsnicii fericite. Î�ncă un studiu a descoperit că fe-
meile care au avut un atac de cord prezentau un risc de trei ori
mai mare să mai aibă unul dacă î�n căsnicia lor exista discordie.
La bărbaț�ii ș� i femeile cu insuficienț�ă cardiacă congestivă, sta-
rea căsniciei pacientului reprezintă un indicator al supravieț�uirii
după patru ani la fel de precis ca severitatea simptomelor ș� i gra-
dul de degenerare, conchide Jim Coyne, psiholog la Universitatea
din Pennsylvania. Poeț�ii care au transformat inima î�n simbolul
iubirii ar zâmbi cu siguranț�ă aflând concluzia oamenilor de ș� tiin-
ț�ă, potrivit căreia puterea inimii nu poate fi separată de puterea
relaț�iei lor de dragoste.
Suferinț�a î�ntr-o relaț�ie ne afectează î�n mod negativ sistemul
imunitar ș� i hormonal ș� i chiar capacitatea de a ne vindeca. Î�ntr-un
experiment fascinant, psihologul Janice Kiecolt-Glaser de la
Universitatea de Stat din Ohio le-a cerut partenerilor proaspăt
căsătoriț�i să se certe, apoi le-a luat probe de sânge î�n orele urmă-
toare. A descoperit că, cu cât partenerii erau mai ostili ș� i dispre-
ț�uitori, cu atât era mai ridicat nivelul de hormoni de stres ș� i mai
slăbit sistemul imunitar. Efectele s-au menț�inut chiar ș� i douăzeci
ș� i patru de ore. Î�ntr-un studiu î�ncă ș� i mai uluitor, Kiecolt-Glaser a
folosit o pompă de aspiraț�ie ca să producă mici băș� ici pe mâinile
voluntarelor, apoi le-a cerut să se certe cu soț�ii lor. Cu cât era mai
urâtă cearta, cu atât mai mult dura ca pielea femeilor să se
vindece.
Calitatea relaț�iilor noastre de dragoste este, de asemenea, un
factor important î�n ceea ce priveș� te gradul de sănătate mentală ș� i
emoț�ională. Î�n societăț�ile cele mai prospere, se poate vorbi des-
pre o epidemie de anxietate ș� i depresie. Conflictul cu oamenii

39
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

dragi ș� i critica ostilă din partea lor ne accentuează nesiguranț�a


de sine ș� i creează un sentiment de neajutorare, factori declanș� a-
tori clasici ai depresiei. Avem nevoie de validare de la oamenii
dragi nouă. Cercetătorii spun că suferinț�a maritală creș� te de zece
ori riscul de depresie!
Acestea sunt veș� tile proaste – dar există ș� i veș� ti bune.
Sute de studii arată astăzi că relaț�iile pozitive de dragoste ne
protejează de stres ș� i ne ajută să facem faț�ă mai bine provocărilor
ș� i traumelor vieț�ii. Cercetătorii din Israel raportează că cuplurile
cu un ataș� ament emoț�ional sigur sunt mult mai capabile să se
descurce î�n situaț�ii de pericol, precum atacurile cu rachete Scud,
decât cuplurile mai puț�in sudate. Cele dintâi sunt mai puț�in anxi-
oase ș� i au mai puț�ine probleme fizice după atacuri.
Să ț�inem pur ș� i simplu de mână un partener iubitor ne poate
influenț�a profund, calmând literalmente neuronii surescitaț�i din
creier. Psihologul Jim Coan de la Universitatea din Virginia le-a
spus pacientelor cărora li se făcea un RMN cerebral că, atunci
când se aprinde luminiț� a roș� ie a aparatului, s-ar putea să pri-
mească un mic ș� oc electric î�n picioare – sau s-ar putea să nu.
Această informaț�ie a activat centrele de stres de la nivelul creie-
rului pacientelor. Dar, când partenerii le ț�ineau de mână, pacien-
tele î�nregistrau mai puț�in stres. Când primeau ș� ocuri, simț�eau
mai puț�ină durere. Acest efect a fost î�n mod evident mai puternic
î�n relaț� iile cele mai fericite, î�n care partenerii aveau punctaje
mari î�n ceea ce priveș� te satisfacț�ia ș� i pe care cercetătorii le nu-
meau Supercupluri. Contactul cu un partener iubitor acț�ionează
literalmente ca un scut î�mpotriva ș� ocului, stresului ș� i durerii.
Oamenii pe care î�i iubim, afirmă Coan, sunt regulatorii ascunș� i
ai proceselor noastre corporale ș� i ai vieț�ii noastre emoț�ionale.
Când dragostea nu funcț�ionează, suntem răniț�i. Î�ntr-adevăr, „sen-
timente rănite” este o sintagmă precisă, conform psihologului
Naomi Eisenberger de la Universitatea din California. Studiile
sale î�n imagistica creierului arătă că respingerea ș� i excluderea
activează aceleaș� i circuite î�n aceeaș� i parte a creierului, cortexul
cingular anterior, ca durerea fizică. De fapt, această parte a

40
Iubirea – dintr-o perspectivă revoluționară

creierului se activează de fiecare dată când suntem separaț�i emo-


ț�ional de cei dragi nouă. Când am citit acest studiu, mi-am amintit
că, la rândul meu, am fost ș� ocată de propria trăire fizică a suferin-
ț�ei. După ce am aflat că murise mama, m-am simț�it zdrobită, de
parcă fusesem literalmente lovită de un camion. Iar, atunci când
suntem apropiaț�i de partenerii noș� tri, când î�i ț�inem î�n braț�e sau
facem dragoste cu ei, suntem inundaț�i de „hormonii de î�mbrăț�i-
ș� are”, ocitocina ș� i vasopresina. Aceș� ti hormoni par să activeze
centrele „recompensei” din creier, inundându-ne de calm ș� i sub-
stanț�e chimice ale fericirii, precum dopamina, ș� i oprind hormonii
de stres, precum cortizolul.

Am făcut paș� i importanț�i î�n î�nț�elegerea iubirii ș� i a importanț�ei


sale. Î�n 1939, femeile puneau iubirea pe al cincilea loc ca factor î�n
alegerea unui partener. Î� n anii 1990, iubirea ajunsese î�n capul
listei atât pentru femei, cât ș� i pentru bărbaț�i. Iar studenț�ii din
ziua de azi spun că aș� teptarea lor cheie de la căsnicie este „sigu-
ranț�a emoț�ională”.
Iubirea nu este cireaș� a de pe tortul vieț�ii. Este o nevoie pri-
mară fundamentală, ca oxigenul sau apa. Odată ce î�nț�elegem ș� i
acceptăm acest lucru, putem ajunge mai uș� or la miezul proble-
melor din relaț�ii.

41
Unde s-a dus dragostea noastră?
Pierderea legăturii emoționale

„Nu suntem nicicând mai vulnerabili decât atunci


când iubim.”
– Sigmund Freud

-P
rincipala problemă e că Sally pur ș� i simplu nu ș� tie
nimic despre bani, declară Jay. E foarte emotivă ș� i
are o problemă cu î�ncrederea î�n mine ș� i cu a mă lăsa
să-i gestionez.
— Da, sigur, explodează Sally. Ca de obicei, eu sunt problema.
De parcă tu chiar ai î�nț�elege banii! Tocmai am fost ș� i-am cumpă-
rat maș� ina aia ridicolă pe care o voiai. Maș� ină de care nu avem
nevoie ș� i pe care nu ne-o permitem. Faci pur ș� i simplu ce vrei.
Oricum părerea mea nu contează pentru tine. De fapt, eu nu con-
tez pentru tine, punct.
Chris este un „părinte crud, rigid ș� i nepăsător”, acuză Jane.
— Copiii au nevoie să ai grijă de ei, ș� tii. Au nevoie de atenț�ia
ta, nu doar de regulile tale!
Chris î�ș�i î�ntoarce privirea. Vorbeș� te calm despre nevoia de
disciplină ș� i o acuză pe Jane că nu ș� tie cum să impună limite. Se
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

ceartă, aruncând vina de la unul la altul. Î� ntr-un final, Jane î�ș�i


acoperă faț�a cu mâinile ș� i suspină:
— Pur ș� i simplu nu mai ș� tiu cine eș� ti. Eș� ti ca un străin.
Din nou, Chris î�ș�i î�ntoarce privirea.
Nat ș� i Carrie stau cufundaț�i î�ntr-o tăcere î�ndărădnică, până când
Carrie cedează ș� i î�ncepe să se plângă de cât de ș� ocată ș� i trădată se
simte după aventura lui Nat. Nat, cu un aer frustrat, enumeră
motivele care l-au condus la o aventură.
— Ț� i-am spus iar ș� i iar de ce s-a î�ntâmplat. Am recunoscut.
Ș� i, zău, a fost acum doi ani! E î�n trecut! Nu e timpul să treci peste
ș� i să mă ierț�i?
— Nu cunoș� ti î�nț�elesul recunoaș� terii, ț�ipă Carrie.
Apoi vocea ei se transformă î�ntr-o ș� oaptă:
— Nu î�ț�i pasă de mine, de durerea mea. Vrei doar ca totul să
fie la fel cum a fost.
Ea î�ncepe să plângă, el î�ș�i pleacă privirea.
Î�ntreb partenerii din fiecare cuplu care consideră ei că ar fi
problema de bază î�n relaț�ia lor ș� i care ar putea fi soluț�ia. Ei se
gândesc puț�in, apoi î�ș�i spun părerea. Sally spune că Jay este prea
manipulator; trebuie să fie î�nvăț�at cum să î�mpartă puterea mai
echitabil. Chris sugerează că el ș� i Jane au personalităț�i atât de
diferite, î�ncât este imposibil să cadă de acord asupra unui mod de
creș� tere a copiilor. Ar putea rezolva problema urmând un curs de
creș� tere a copiilor ț�inut de un „expert”. Nat este convins că soț�ia lui
are o inhibiț�ie sexuală. Poate că ar trebui să se ducă la un terapeut
sexual, astfel î�ncât să poată din nou să fie fericiț�i î�n dormitor.
Aceste cupluri î�ncearcă din greu să î�ș�i î�nț�eleagă suferinț�a, dar
nu reuș� esc să pună punctul pe i. Mulț�i terapeuț�i ar fi de acord că
explicaț�iile lor sunt doar vârful aisbergului, creasta tangibilă, su-
perficială a unui număr uriaș� de probleme. Deci, care este „ade-
vărata problemă” ce zace dedesubt?
Dacă aș� î�ntreba terapeuț�ii, mulț�i ar spune că aceste cupluri
sunt prinse î�n lupte distructive pentru putere sau î�n tipare de
luptă caustice ș� i că ceea ce trebuie să facă este să î�nveț�e cum să

44
Unde s-a dus dragostea noastră? Pierderea legăturii emoționale

negocieze ș� i să î�ș�i î�mbunătăț�ească abilităț�ile de comunicare. Dar


nici consilierii nu văd miezul problemei. Doar au coborât din vârful
aisbergului la suprafaț�a apei.
Trebuie să ne scufundăm î�n adâncuri pentru a descoperi pro-
blema de bază: aceste cupluri s-au detaș� at emoț�ional; partenerii
nu se simt î�n siguranț�ă unul cu altul din punct de vedere emoț�io-
nal. Ceea ce cuplurile ș� i terapeuț�ii nu văd adeseori este că majori-
tatea certurilor sunt de fapt proteste faț�ă de detaș� area emoț�ională.
Dincolo de toată această suferinț�ă, î�n profunzime, partenerii se
î�ntreabă unul pe altul: Mă pot baza pe tine, pot depinde de tine?
Eș� ti acolo pentru mine? Îmi vei răspunde când am nevoie, când
apelez la tine? Contez pentru tine? Sunt preț�uit ș� i acceptat de tine?
Ai nevoie de mine, contezi pe mine? Furia, critica, pretenț�iile sunt
de fapt strigăte de ajutor î�ndreptate către oamenii iubiț�i, strigăte
menite să le miș� te inimile, prin care să-ș� i recapete emoț�ional par-
tenerii ș� i să restabilească sentimentul unei legături sigure.

O PANICĂ PRIMARĂ

Teoria ataș� amentului ne î�nvaț�ă că persoana dragă este adăpostul


nostru î�n viaț�ă. Când acea persoană nu este disponibilă sau re-
ceptivă din punct de vedere emoț�ional, ne aflăm î�ntr-o situaț�ie
similară cu aceea de a fi lăsaț�i afară î�n frig, singuri ș� i neajutoraț�i.
Suntem asaltaț�i de emoț�ii – furie, tristeț�e, durere ș� i, mai presus
de toate, frică. Deloc surprinzător, dacă ne amintim că frica este
sistemul nostru î�nnăscut de alarmă; se aprinde când supravieț�u-
irea noastră este ameninț�ată. Pierderea legăturii cu persoana iu-
bită ne pune î�n pericol sentimentul de siguranț� ă. Alarma se
declanș� ează î�n amigdala cerebrală, sau î�n Centrul Fricii, aș� a cum
l-a numit neurologul Joseph LeDoux de la Centrul pentru Ș� tiinț�a
Neurală de la Universitatea din New York. Această zonă î�n formă
de migdală din creierul mijlociu declanș� ează un răspuns auto-
mat. Nu gândim; simț�im, acț�ionăm.

45
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

Cu toț�ii simț�im frică atunci când avem neî�nț�elegeri sau cer-


turi cu partenerii noș� tri. Dar, pentru aceia dintre noi cu legături
sigure, este un semnal trecător. Frica este rapid ș� i uș� or redusă la
tăcere când realizăm că nu este o ameninț�are reală sau că parte-
nerul nostru ne va da din nou asigurările de care avem nevoie,
dacă i-o cerem. Î�n schimb, pentru aceia dintre noi cu legături mai
slabe sau mai uzate, frica poate fi copleș� itoare. Suntem î�nghiț�iț�i
de ceea ce neurologul Jaak Panksepp de la Universitatea de stat
din Washington numeș� te „panica primară”. Atunci facem î�n gene-
ral unul din următoarele două lucruri: fie cerem prea mult ș� i de-
venim sufocanț�i, î�n î�ncercarea de a obț�ine consolare ș� i reasigurare
de la partenerul nostru, fie ne retragem ș� i ne detaș� ăm, î�ntr-o
î�ncercare de a ne alina ș� i proteja. Indiferent care sunt cuvintele
exacte, ceea ce spunem de fapt cu aceste reacț�ii este: „Observă-mă!
Fii cu mine! Am nevoie de tine.” Sau „Nu te voi lăsa să mă răneș� ti.
Mă voi calma, voi î�ncerca să-mi păstrez controlul.”
Aceste strategii menite să gestioneze frica de a pierde legătu-
ra sunt inconș� tiente, iar ele funcț�ionează, cel puț�in la î�nceput.
Dar, pe măsură ce partenerii care suferă recurg la ele din ce î�n ce
mai frecvent, creează spirale vicioase de nesiguranț�ă, ce nu fac
decât să-i î�mpingă din ce î�n ce mai departe. Apar din ce î�n ce mai
multe interacț�iuni î�n care nici unul dintre parteneri nu se simte
î�n siguranț�ă, ambii devin defensivi ș� i fiecare este lăsat să presu-
pună ce e mai rău despre celălalt ș� i despre relaț�ia lor.
Dacă ne iubim partenerii, de ce nu ne ascultăm pur ș� i simplu
unii altora strigătele de atenț�ie ș� i legătură ș� i nu răspundem cu
afecț�iune? Pentru că, î�n majoritatea timpului, nu suntem pe ace-
eaș� i lungime de undă cu partenerii noș� tri. Suntem distraș� i sau
prinș� i î�n propriile noastre planuri. Nu ș� tim cum să vorbim limba-
jul ataș� amentului ș� i nu transmitem mesaje clare privind nevoile
noastre sau nu arătăm cât de mult ne pasă. Adesea vorbim î�ntr-o
doară, pentru că suntem ambivalenț� i î�n legătură cu propriile
noastre nevoi. Sau transmitem semnale că ne dorim o legătură
î�ntinată de furie ș� i frustrare, pentru că nu ne simț�im î�ncrezători
ș� i siguri î�n relaț�iile noastre. Sfârș� im mai degrabă prin a pretinde,
decât a ruga, ceea ce duce adesea mai degrabă la lupte de putere
46
Unde s-a dus dragostea noastră? Pierderea legăturii emoționale

decât la î�mbrăț� iș� ări. Unii dintre noi î�ncercăm să minimalizăm


nevoia naturală de a fi apropiaț�i emoț�ional, concentrându-ne, î�n
schimb, pe acț�iuni ce dau doar o expresie limitată nevoii noastre.
Cea mai comună: focalizarea pe sex. Mesajele deghizate ș� i distor-
sionate nu ne lasă să ne exprimăm dorinț�a pură ș� i î�i determină pe
iubiț�ii noș� tri să răspundă mai greu.

DEMONII DIALOGULUI

Cu cât partenerii se simt mai mult timp detaș� aț�i, cu atât mai noci-
ve devin interacț�iunile lor. Cercetătorii au identificat câteva astfel
de tipare dăunătoare, cunoscute sub diverse denumiri. Eu le nu-
mesc, pe cele trei pe care le consider cele mai importante,
„Demonii Dialogului”. Ele sunt: „Găseș� te Tipul Rău”, „Polca
Protestului” ș� i „Î�ngheaț�ă ș� i Fugi”, ș� i vei afla mai mult despre ele î�n
Conversaț�ia 1.
„Polca Protestului” este, de departe, tiparul dominant din
acest trio. Î�n acest dialog, un partener devine critic ș� i agresiv, iar
celălalt, defensiv ș� i distant. Psihologul John Gottam de la
Universitatea din Seattle, Washington, găseș� te că cuplurile care
rămân blocate î�n acest tipar î�n primii ani de căsnicie au ș� anse mai
mari de 80% să divorț�eze î�n patru sau cinci ani.
Hai să aruncăm o privire la un cuplu. Carol ș� i Jim au o dispută
mai veche legată de faptul că el î�ntârzie când stabilesc ceva. Î�ntr-o
ș� edinț�ă din biroul meu, Carol î�l cicăleș� te pe Jim pentru ultima lui
abatere: nu a ajuns la timp pentru seara î�n care programaseră să
se uite la filme.
— Cum de î�ntârzii mereu? î�l provoacă ea. Nu contează pentru
tine că avem o î�ntâlnire, că aș� tept, că mă dezamăgeș� ti mereu?
Jim reacț�ionează cu răceală:
— Am fost prins cu altceva. Dar, dacă o să î�ncepi să mă baț�i
iar la cap, poate ar trebui să mergem acasă ș� i să uităm de
î�ntâlnire.

47
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

Carol ripostează ș� i enumeră toate celelalte ocazii î�n care Jim


a î�ntârziat. Jim î�ncepe să î�i conteste „lista”, apoi se opreș� te ș� i se
retrage î�ntr-o tăcere mormântală.
Î�n această dispută nesfârș� ită, Jim ș� i Carol sunt prinș� i î�n conț�i-
nutul certurilor lor. Când a fost ultima oară când a î�ntârziat Jim?
A fost cu numai o săptămână î�n urmă sau a fost acum câteva luni?
Ei se precipită spre cele două fundături ale lui „ce s-a î�ntâmplat
de fapt” – a cui poveste este mai „exactă” ș� i cine e cel mai „vino-
vat”. Sunt convinș� i că problema trebuie să fie ori iresponsabilita-
tea lui, ori pisălogeala ei.
Adevărul, î�nsă, este că nu contează de ce se ceartă. Î� n altă
ș� edinț�ă din biroul meu, Carol ș� i Jim au î�nceput să se certe î�n legă-
tură cu reticenț�a lui Jim de a vorbi despre relaț�ia lor.
— Să vorbim despre lucrurile astea ne face doar să ne cer-
tăm, declară Jim. Care e scopul? Ne î�nvârtim î�n cerc. Devine frus-
trant. Ș� i oricum, până la urmă e vorba numai despre „defectele”
mele. Mă simt mai apropiat când facem dragoste.
Carol clatină din cap.
— Nu vreau sex, atât timp cât nici măcar nu vorbim!
Ce s-a î�ntâmplat aici? Calea atac-retragere a lui Carol ș� i Jim
de a negocia problema lui cu „î�ntârziatul” s-a răsfrânt asupra
altor două probleme: „nu vorbim” ș� i „nu facem sex”. Sunt prinș� i
î�ntr-o buclă groaznică, răspunsurile lor generând ș� i mai multe
răspunsuri ș� i emoț�ii negative din partea celuilalt. Cu cât î�l bla-
mează mai mult Carol pe Jim, cu atât mai mult se retrage el. Ș� i cu
cât se retrage el mai mult, cu atât mai frenetice ș� i răutăcioase
devin atacurile ei.
Î�n cele din urmă, nu va mai conta deloc de ce ne certăm. Când
un cuplu ajunge î�n acest punct, î�ntreaga relaț�ie ajunge să fie mar-
cată de resentimente, precauț�ie ș� i distanț�ă. Vor vedea fiecare di-
ferenț� ă, fiecare dezacord printr-un filtru negativ. Vor asculta
cuvinte oarecare ș� i vor auzi o ameninț�are. Vor vedea o acț�iune
ambiguă ș� i vor presupune ce-i mai rău. Vor fi măcinaț�i de frici ș� i
dubii catastrofale, vor fi î�n mod constant cu garda sus ș� i defen-
sivi. Chiar dacă vor să se apropie, nu pot. Experienț�a lui Jim este
48
Unde s-a dus dragostea noastră? Pierderea legăturii emoționale

definită perfect de titlul unui cântec al celor de la Notorious


Cherry Bombs, It’s Hard to Kiss the Lips at Night that Chew Your
Ass Out All Day Long („E greu să săruț�i noaptea buzele care te bat
la cap toată ziua”).
Partenerii î�ntrevăd uneori frânturi din Demonul Dialogului care
a pus stăpânire pe ei – Jim î�mi spune că „ș� tie” că va auzi cum a deza-
măgit-o pe Carol chiar î�nainte ca ea să vorbească, aș� a că a ridicat un
„zid” ca să nu „ia foc” – dar tiparul a devenit atât de automat ș� i de
coercitiv, î�ncât partenerii nu î�l pot opri. Majoritatea cuplurilor, î�nsă,
nu sunt conș� tiente de tiparul care a pus stăpânire pe relaț�ia lor.
Furioș� i ș� i frustraț�i, partenerii se chinuie să găsească o expli-
caț�ie. Decid că omul iubit este insensibil sau crud. Î�ntorc vina î�n
interior, spre ei.
— Poate că este ceva complet greș� it la mine, î�mi spune Carol.
E exact cum spunea mama, sunt prea dificilă pentru a fi iubită.
Ei ajung la concluzia că nimeni nu este demn de î�ncredere ș� i
că iubirea este o minciună.
Ideea că aceste spirale ale cererii-distanț�ării privesc doar pa-
nica de ataș� ament este î�ncă revoluț�ionară pentru mulț�i psihologi
ș� i consilieri. Majoritatea colegilor care vin la mine î�n training au
fost î�nvăț�aț�i să vadă conflictul î�n sine ș� i luptele de putere ale cu-
plurilor ca fiind principalele probleme din relaț�ii. Î�n consecinț�ă,
s-au concentrat pe a-i î�nvăț�a pe parteneri să-ș� i dezvolte abilităț�i
de negociere ș� i de comunicare, pentru a ț�ine conflictul sub con-
trol. Dar asta tratează simptomele, nu boala. Î�i î�nvaț�ă pe oamenii
prinș� i î�ntr-un nesfârș� it dans al frustrării ș� i distanț�ei să schimbe
paș� ii, când ceea ce trebuie să facă e să schimbe muzica.
— Nu-mi mai spune ce să fac, ordonă Jim.
Carol ia asta î�n calcul pentru o nanosecundă î�nainte de a răs-
punde cu furie:
— Când fac asta, tu nu faci nimic ș� i nu ajungem nicăieri!
Putem inventa multe tehnici pentru a corecta diferite aspecte
ale suferinț�ei cuplurilor, dar, până nu î�nț�elegem principiile funda-
mentale după care funcț�ionează relaț�iile de dragoste, nu putem

49
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

î�nț�elege cu adevărat problemele iubirii, ș� i nici nu putem oferi


cuplurilor un ajutor cu efecte de durată. Tiparul cererii-retragerii
nu este doar un obicei rău, ci reflectă o realitate mai profundă:
astfel de cupluri sunt flămânde emoț�ional. Pierd sursa hranei lor
emoț�ionale. Se simt private. Ș� i sunt disperate să î�ș�i recapete acea
hrană.
Până nu exprimăm nevoia fundamentală de conexiune ș� i fri-
ca de a o pierde, tehnicile standard ‒ precum deprinderea abilită-
ț�ilor de rezolvare a problemelor sau de comunicare, analizarea
traumelor din copilărie sau luarea unui scurt răgaz ‒ sunt nepo-
trivite ș� i ineficiente. Cuplurile fericite nu î�ș�i vorbesc î�n maniere
mai „abile” sau mai „î�nț�elegătoare” decât cuplurile nefericite, a
arătat Gottman. Nu se ascultă î�ntotdeauna empatic ș� i nici nu î�nț�e-
leg î�n ce fel trecutul fiecăruia a stat la temelia unor aș� teptări pro-
blematice. Ș� i î�n biroul meu văd cupluri cu probleme care se
exprimă uimitor de limpede ș� i arată o î�nț�elegere excelentă a pro-
priului lor comportament, î�n schimb nu pot vorbi cu partenerii
lor î�ntr-un fel coerent atunci când tsunamiul emoț�ional loveș� te.
Clienta mea, Sally, î�mi spune:
— Mă pricep destul de bine la vorbit, să ș� tii. Am mulț�i prie-
teni. Sunt o fire pozitivă ș� i o bună ascultătoare. Dar, când ajungem
la tăcerile astea lungi ș� i î�ngrozitoare, î�ncercând să-mi amintesc
ideile din weekendul de training marital, mă simt de parcă aș� î�n-
cerca să citesc un manual despre „cum să desfaci o paraș� ută” î�n
timp ce sunt î�n cădere liberă.
Remediile standard nu tratează dorinț�a nestăvilită de a avea
o legătură emoț�ională sigură, nici lucrurile ce o ameninț�ă. Nu le
arată cuplurilor cum să restabilească legătura sau cum să rămână
unite. Tehnicile pe care partenerii î�nvaț�ă să le aplice pot opri o
ceartă, dar cu un preț� teribil. Adesea adâncesc distanț�a dintre
parteneri, î�ntărind temerile că ar putea fi respinș� i ș� i abandonaț�i,
exact atunci când cuplurile au nevoie să î�ș�i reconfirme legătura.

50
Unde s-a dus dragostea noastră? Pierderea legăturii emoționale

MOMENTELE-CHEIE
ALE ATAȘAMENTULUI ȘI DETAȘĂRII

Perspectiva ataș� amentului asupra iubirii ne oferă o cale de a î�nț�e-


lege tiparele toxice. Ne ghidează către momentele ce fac sau des-
fac o relaț� ie. Clienț� ii mei î�mi spun uneori: „Lucrurile mergeau
atât de bine! Am avut patru zile grozave. Ne-am simț�it ca doi pri-
eteni. Numai că apoi a avut loc incidentul acela ș� i totul s-a dus
naibii î�ntre noi. Nu-nț�eleg!”
Schimburile de replici dramatice dintre iubiț�i evoluează atât
de repede ș� i sunt atât de haotice ș� i de aprinse, î�ncât nu î�nț�elegem
ce se î�ntâmplă de fapt ș� i nu ne dăm seama cum am putea reacț�io-
na. Dar, dacă î�ncetinim lucrurile, vedem punctele de cotitură ș� i
opț�iunile pe care le avem. Nevoia de ataș� ament ș� i emoț�iile puter-
nice care o acompaniază se ivesc adesea brusc. Ele catapultează
conversaț�ia de la chestiuni normale la problema siguranț�ei ș� i su-
pravieț� u irii. „Johnny se uită prea mult la TV” se transformă
deodată î�n „nu mă mai pot descurca cu istericalele fiului nostru.
Sunt o mamă groaznică. Dar tu nici nu m-asculț�i măcar. Ș� tiu, ș� tiu,
trebuie să lucrezi, asta contează, nu-i aș� a? Nu sentimentele mele.
Sunt complet singură î�n povestea asta!”
Dacă ne simț�im î�n siguranț�ă ș� i conectaț�i cu partenerul nos-
tru, momentul-cheie este doar ca o briză răcoroasă î�ntr-o zi î�nso-
rită. Î�n schimb, dacă nu suntem siguri de legătura noastră, relaț�ia
intră î�ntr-o spirală negativă ș� i se răceș� te. Bowlby ne-a oferit un
ghid general al momentelor î�n care se declanș� ează alarma noas-
tră de ataș� ament. Acest lucru se î�ntâmplă, a spus el, atunci când
ne simț�im dintr-odată nesiguri sau vulnerabili î�n lume sau când
percepem o schimbare negativă î�n sentimentul de conexiune cu
un om drag, atunci când simț�im o ameninț�are sau un pericol pen-
tru relaț� ie. Ameninț� ările pe care le simț� im pot veni din lumea
exterioară sau din universul nostru interior. Pot fi adevărate sau
imaginare. Percepț� ia noastră este î�nsă cea care contează, nu
realitatea.

51
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

Peter, care este căsătorit de ș� ase ani cu Linda, s-a simț�it mai
puț�in important pentru soț�ia lui î�n ultima vreme. Ea are o nouă
slujbă ș� i fac dragoste mai rar. La o petrecere, un prieten comen-
tează că, î�n vreme ce Linda arată uimitor, Peter pare să chelească.
Î�n timp ce Peter o priveș� te pe Linda discutând, captivată, cu un
bărbat foarte chipeș� – un bărbat cu păr bogat – i se strânge sto-
macul. Oare se poate calma Peter ș� tiind că este preț�ios pentru
soț�ia sa ș� i că aceasta se va î�ntoarce către el ș� i va fi acolo pentru el
dacă el i-o va cere? Poate că va reuș� i să-ș� i amintească un moment
î�n care asta s-a î�ntâmplat ș� i va folosi imaginea aceasta pentru a-ș� i
potoli neliniș� tea.
Ce se î�ntâmplă, î�nsă, dacă nu î�ș�i poate liniș� ti instinctul? Se va
enerva, se va duce la soț�ia lui ș� i va face o remarcă tăioasă despre
flirtat? Sau î�ș�i va ignora î�ngrijorarea, î�ș�i va spune că nu î�i pasă ș� i
se va duce să mai bea un pahar, sau ș� ase? Oricare dintre aceste căi
de a-ș� i gestiona frica – atacul sau retragerea – nu va face altceva
decât să o î�ndepărteze pe Linda. Se va simț�i mai puț�in legată ș� i
mai puț�in atrasă de partenerul ei. Iar acest lucru, la rândul său,
nu va face decât să sporească panica primară a lui Peter.
Un al doilea moment-cheie apare după ce ameninț� a rea
imediată a trecut. Partenerii au atunci ș� ansa de a restabili cone-
xiunea, dacă nu cumva se vor pune î�n miș� care strategiile lor ne-
gative de adaptare. La petrecere, ceva mai târziu î�n seara aceea,
Linda î�l caută pe Peter. Oare el î�i va vorbi deschis, arătându-i că a
fost rănit ș� i că s-a temut când a văzut-o că discută atât de intim cu
alt bărbat? Oare î�ș�i va exprima el emoț�iile î�n aș� a fel î�ncât s-o facă
să-i dea noi asigurări? Sau o va ataca pentru că „se destrăbălează”
ș� i î�i va cere să meargă imediat acasă ș� i să facă dragoste ori va ră-
mâne tăcut ș� i retras?
Un al treilea moment-cheie este cel î�n care reuș� im î�ntr-adevăr
să ne urmărim emoț�iile de ataș� ament ș� i să căutăm conexiunea
sau reasigurarea, iar omul drag răspunde. Să presupunem că
Peter reuș� eș� te să o ia pe Linda deoparte, trage adânc aer î�n piept
ș� i î�i mărturiseș� te că i-a fost greu să o vadă vorbind cu străinul
chipeș� . Sau poate că reuș� eș� te doar să se ducă lângă ea ș� i să î�ș�i

52
Unde s-a dus dragostea noastră? Pierderea legăturii emoționale

exprime supărarea, cu o expresie tulburată. Să presupunem că


Linda răspunde pozitiv. Chiar dacă el nu î�ș�i poate exprima î�ntoc-
mai sentimentele, ea simte că ceva e î�n neregulă ș� i î�i î�ntinde mâna
lui Peter. Î�l î�ntreabă blând dacă se simte bine. Este deschisă, este
receptivă. Dar oare vede Peter asta, are î�ncredere î�n asta? O poate
accepta, se poate simț�i alinat, se poate apropia ș� i poate continua
să aibă î�ncredere? Sau, dimpotrivă, rămâne cu garda sus ș� i o î�n-
depărtează, ca să evite să se simtă atât de vulnerabil? O atacă
doar ca să testeze dacă Lindei „chiar î�i pasă”?
Î�ntr-un final, când Peter ș� i Linda se î�ntorc la felul lor cotidian
de relaț�ionare, poate fi el î�ncrezător că ea e acolo, ca refugiu pen-
tru vremuri tulburi sau de î�ndoieli? Sau se simte î�ncă nesigur?
Î�ncearcă să o controleze ș� i să o î�mpingă pe Linda către tot mai
multe reacț�ii care să î�l asigure de dragostea ei sau î�ș�i minimali-
zează nevoia de ea ș� i î�ș�i focalizează î�n schimb mai mult atenț�ia pe
sarcini ș� i jocuri care să-l distragă?
Această dramă s-a concentrat asupra lui Peter, dar un scena-
riu axat asupra Lindei ar dezvălui că ea are aceleaș� i nevoi ș� i te-
meri de ataș� ament. Î� ntr-adevăr, ș� i bărbaț� ii, ș� i femeile, cu toții
î�mpărtăș� im aceste sensibilităț�i. Dar se poate să le exprimăm un
pic diferit. Când o relaț�ie este î�n cădere liberă, bărbaț�ii vorbesc,
de obicei, despre faptul că se simt respinș� i, stingheri ș� i au senti-
mentul unui eș� ec; femeile se simt abandonate ș� i deconectate.
Femeile par să aibă un răspuns adiț� ional care se iveș� te atunci
când sunt supărate. Cercetătorii î�l numesc „î�ngrijire ș� i î�mpriete-
nire”. Poate pentru că au î�n sânge mai multă ocitocină, hormonul
de î�mbrăț�iș� are, femeile se î�ndreaptă mai mult către alț�ii atunci
când simt lipsa conexiunii.

Când căsniciile eș� uează, nu conflictul crescând este cauza.


Afecț�iunea ș� i receptivitatea emoț�ională scăzute sunt cauza, conform
unui studiu de reper realizat de Ted Huston de la Universitatea
din Texas. Î�ntr-adevăr, lipsa receptivităț�ii emoț�ionale, mai degra-
bă decât nivelul de conflict, este cel mai bun indicator ce poate
prezice cât de solidă va fi o căsnicie peste cinci ani. Destrămarea

53
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

căsniciilor î�ncepe cu o absenț�ă crescândă a interacț�iunilor intime


receptive. Conflictul apare mai târziu.
Ca iubiț�i, ne menț�inem î�mpreună î�ntr-un echilibru delicat, pe
o sfoară. Când î�ncep să bată vânturile neî�ncrederii ș� i fricii, dacă
ne panicăm ș� i ne prindem strâns unul de altul sau ne î�ntoarcem
brusc ș� i ne î�ndreptăm spre adăpost, frânghia se balansează din ce
î�n ce mai tare ș� i echilibrul nostru devine ș� i mai precar. Pentru a
ne menț�ine pe frânghie, trebuie să ne miș� căm î�n tandem cu celă-
lalt, să răspundem la emoț�iile celuilalt. Când stabilim o legătură,
ne echilibrăm unul pe altul. Suntem î�n echilibru emoț�ional.

54
Răspunsul emoțional –
cheia unei vieți de iubire

„Inima se veștejește dacă nu răspunde unei alte


inimi.”
– Pearl S. Buck

T
im ș� i Sarah stau î�n biroul meu. Tim nu este sigur de ce e
acolo. Tot ce ș� tie, spune el, e că el ș� i Sarah au avut o ceartă
groaznică. Ea l-a acuzat că a ignorat-o la o petrecere ș� i
ameninț�ă să ia copilul ș� i să se mute cu sora ei. El nu î�nț�elege. Au o
căsnicie solidă. Sarah este doar „prea imatură” ș� i „are prea multe
aș� teptări”. Ea nu î�nț�elege câtă presiune simte el la muncă, nici că
nu î�ș�i poate aminti mereu de partea cu „inimioare ș� i flori a unei
căsnicii” .Tim se răsuceș� te pe scaun ș� i se uită pe fereastră, cu o
expresie care pare să spună: „Ce poț�i face cu o astfel de femeie?”
Reclamaț�iile lui Tim o trezesc pe Sarah dintr-o transă a dis-
perării. Ea anunț�ă pe un ton acid că Tim nu este atât de deș� tept pe
cât crede. De fapt, î�i spune ea, este „un cretin din punct de vedere
al comunicării”, cu „abilităț�i zero”. Dar tristeț�ea o copleș� eș� te ș� i
murmură, pe o voce pe care abia dacă o aud, că Tim este o „pia-
tră” care î�i î�ntoarce spatele când ea „moare”. Nu ar fi trebuit să se
căsătorească cu el. Plânge.
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

Cum au ajuns î�n acest punct? Sarah, o femeie micuț�ă, cu părul


î�nchis la culoare, ș� i Tim, un bărbat î�ngrijit, stilat, sunt căsătoriț�i
de trei ani. Au fost colegi de serviciu ș� i au colaborat cu succes, pe
deasupra se distrau bine î�mpreună, având aceleaș� i abilităț� i ș� i
acelaș� i tonus. Au o casă nouă ș� i o fiică de un an ș� i jumătate, pen-
tru î�ngrijirea căreia Sarah a intrat î�n concediu maternal. Ș� i acum
se ceartă tot timpul.
— Tot ce aud e că ajung acasă prea târziu ș� i că lucrez prea
mult, spune Tim cu exasperare. Dar lucrez pentru noi, ș� tii?
Sarah bombăne că nu există niciun „noi”.
— Spui că nu mă mai cunoș� ti, continuă Tim. Ei bine, asta e
dragostea î�ntre adulț�i. Presupune compromisuri ș� i prietenie.
Sarah î�ș�i muș� că buza ș� i răspunde:
— Nici măcar nu ț�i-ai luat liber să stai cu mine când am pier-
dut sarcina. Cu tine totul ț�ine numai de afaceri ș� i compromisuri...,
zice ea ș� i clatină din cap. Mă simt atât de lipsită de speranț�ă când
nu pot ajunge la tine. Nu m-am simț�it niciodată atât de singură,
nici măcar când locuiam singură.
Mesajul lui Sarah e unul de urgenț�ă, dar Tim nu î�l receptează.
O găseș� te „prea emotivă”. Dar asta e ș� i ideea. Nu suntem niciodată
mai emotivi decât atunci când relaț�ia noastră primordială de dra-
goste este ameninț�ată. Sarah î�ncearcă cu disperare să lege iar o
legătură cu Tim. Tim este groaznic de speriat că ș� i-a pierdut inti-
mitatea cu Sarah – legătura este vitală ș� i pentru el. Dar nevoia sa
de legătură emoț�ională este mascată de discuț�ii despre compro-
mis ș� i maturizare. Î�ncearcă să-i alunge lui Sarah temerile, pentru
ca totul să decurgă „î�n liniș� te ș� i să meargă pe drumul cel bun”. Pot
î�ncepe să se „asculte” emoț�ional din nou? Pot fi din nou pe ace-
eaș� i lungime de undă? Cum î�i pot ajuta eu?

56
Răspunsul emoțional – cheia unei vieți de iubire

ÎNCEPUTURILE EFT

La î�nceput, mi-a fost greu să î�nț�eleg cum pot fi ajutate cuplurile


ca Sarah ș� i Tim. Ș� tiam că a asculta ș� i a extrapola emoț�iile-cheie
era esenț�ial pentru schimbare, î�n cazul partenerilor care veneau
la mine pentru consiliere. Aș� a că, atunci când am î�nceput să lu-
crez cu cuplurile cu probleme, î�n după-amiezile fierbinț�i de vară
din Vancouver, Canada, la î�nceputul anilor 1980, am recunoscut
aceleaș� i emoț�ii ș� i aceeaș� i manieră î�n care păreau să creeze muzi-
ca pentru dansul dintre parteneri. Dar ș� edinț�ele mele oscilau î�n-
tre haos emoț� ional ș� i tăcere. Foarte curând, ajunsesem să-mi
petrec toate dimineț�ile î�n biblioteca universităț�ii, căutând î�ndru-
mare, un ghid pentru dramele ce se derulau î�n cabinetul meu.
Materialul pe care l-am găsit afirma, î�n mare, că dragostea era
irelevantă sau imposibil de î�nț�eles ș� i că emoț�iile puternice erau,
evident, periculoase ș� i că era bine să fie evitate. Să oferi cupluri-
lor perspectiva î�nț�elegerii, aș� a cum sugerau unele din acele cărț�i,
o î�nț�elegere a felului î�n care am repeta î�n relaț�iile de cuplu tipa-
rele din relaț�iile parentale, nu părea să schimbe prea mult lucru-
rile. Î�ncercările mele de a face cuplurile să-ș� i folosească abilităț�ile
de comunicare generau comentarii legate de felul î�n care astfel
de exerciț�ii nu reuș� eau să conducă la miezul problemei. Ratau
esenț�ialul.
Am decis că aveau dreptate – ș� i că eu, la rândul meu, ratam
cumva esenț�ialul. Dar eram fascinată, atât de fascinată, î�ncât am
stat ș� i am urmărit oră după oră ș� edinț�ele filmate. Am decis că mă
voi uita la ele până când voi î�nț�elege cu adevărat aceste drame ale
unei iubiri ce a mers prost. Poate chiar până î�ntr-acolo î�ncât aș� fi
î�nț�eles iubirea! Î�ntr-un final, imaginea a î�nceput să se arate.
Mi-am amintit că nimic nu uneș� te oamenii mai mult decât o
face un duș� man comun. Am realizat atunci că aș� putea ajuta cu-
plurile ghidându-le să-ș� i recunoască tiparele negative de interac-
ț�iune – Demonii Dialogului– ca fiind duș� manii lor ș� i să î�nț�eleagă
astfel că ei nu sunt fiecare duș� manul celuilalt. Î�n ș� edinț�ele mele,
am î�nceput să recapitulez, cu partenerii, schimburile lor de re-
plici, ajutându-i să conș� tientizeze spirala î�n care erau prinș� i, mai
57
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

degrabă decât să se concentreze pe ultimul răspuns al celuilalt ș� i


să reacț�ioneze la el. Dacă facem o comparaț�ie cu tenisul, era ca ș� i
când ai î�nvăț�a să vezi jocul î�n ansamblul lui, mai degrabă decât
serva sau voleul ultimei mingi î�nvârtindu-se peste plasă. Clienț�ii
au î�nceput să vadă î�ntregul dialog ș� i să î�nț�eleagă că acesta avea o
viaț�ă proprie ș� i î�i rănea pe amândoi. Dar de ce erau aceste tipare
atât de puternice? De ce erau atât de coercitive ș� i dureroase?
Chiar atunci când ambii parteneri le recunoș� teau natura toxică,
aceste dialoguri continuau să se repete. Partenerii păreau să fie
traș� i î�napoi de emoț�iile lor, chiar ș� i atunci când le î�nț�elegeau tipa-
rele ș� i felul î�n care î�i prindeau î�n capcană pe amândoi. De ce erau
aceste emoț�ii atât de puternice?
Mă aș� ezam ș� i urmăream cupluri precum Jamie ș� i Hugh. Cu
cât Jamie se î�nfuria mai tare, cu atât î�l critica pe Hugh mai mult ș� i
cu atât mai tăcut devenea el. După multe î�ntrebări blânde, mi-a
spus că, î�n spatele tăcerii, se simț�ea „î�nfrânt” ș� i „trist”. Tristeț�ea
ne spune să î�ncetinim ș� i să jelim, aș� a că Hugh î�ncepuse să î�ș�i
plângă căsnicia. Ș� i, desigur, cu cât se î�nchidea el mai mult, cu atât
mai insistent cerea Jamie să o lase î�năuntru. Cererile ei furioase
declanș� au sentimentul lui de î�nfrângere tăcută, iar tăcerea lui
declanș� a cererile ei furioase. Iar ș� i iar. Erau blocaț�i amândoi.
Când am î�ncetinit „î�nvârtirea” acestor dansuri circulare, au
apărut î�ntotdeauna emoț�ii mai delicate, precum tristeț�ea, frica,
ruș� inea ș� i vinovăț� ia. Să vorbească despre aceste emoț� ii, poate
pentru prima oară, ș� i să observe cum tiparul lor i-a prins î�n cap-
cană pe amândoi i-a ajutat pe Jamie ș� i Hugh să se simtă mai siguri
unul pe altul. Jamie nu părea atât de periculoasă când putea să
vorbească cu Hugh despre cât de singură se simț�ea. Nimeni nu
trebuia să fie personajul negativ aici. Au î�nceput să aibă noi tipuri
de conversaț�ii, iar schimbul lor limitat de vinovăț�ie ș� i distanț�area
tăcută s-au domolit. Î� mpărtăș� indu-ș� i emoț� iile mai delicate, au
î�nceput să se vadă î�ntr-un mod diferit.
— Nu am văzut niciodată imaginea de ansamblu, a recunoscut
Jamie. Ș� tiam doar că nu era apropiat de mine. Î�mi dădea impresia
că nu-i pasă. Acum, văd că se ferea de gloanț�ele mele ș� i î�ncerca să

58
Răspunsul emoțional – cheia unei vieți de iubire

mă calmeze. Eu trag când devin disperată ș� i nu pot obț�ine o reac-


ț�ie î�n niciun alt fel.
Acum ajungeam undeva cu exerciț� iul meu. Partenerii erau
mai drăguț�i unul cu altul. Drama emoț�iilor dureroase nu părea să
mai fie atât de copleș� itoare. Aceste tipare negative î�ncepeau î�n-
totdeauna atunci când unul dintre parteneri î�ncerca să se facă
î�nț�eles de celălalt ș� i nu reuș� ea să stabilească un contact emoț�ional
sigur. Acesta era momentul î�n care î�ncepea Dialogul Demonic.
Odată ce partenerii î�nț�elegeau că erau amândoi victime ale dialo-
gului ș� i reuș� eau să exprime mai mult din ei î�nș� iș� i ș� i să riș� te să
î�mpărtăș� ească emoț�ii mai profunde, atunci conflictele se calmau,
iar ei se simț�eau mai apropiaț�i. Deci, totul era bine. Sau nu era?
Cuplurile mele î�mi spuneau că nu.
— Suntem mai drăguț�i unul cu altul ș� i ne certăm mai puț�in,
î�mi zicea Jamie. Dar, cumva, nimic nu s-a schimbat cu adevărat.
Dacă nu am mai veni aici, totul ar î�ncepe iar. Sunt sigură de asta.
Alț�ii mi-au spus acelaș� i lucru. Care era problema? Când am
ascultat iar î�nregistrările, am constatat că emoț�iile mai profunde,
precum tristeț�ea ș� i chiar „teroarea” pură, aș� a cum s-a exprimat
un client, î�ncă nu fuseseră rezolvate. Cuplurile mele î�ncă î�ș�i pă-
zeau spatele.
Emoție vine din cuvântul latinesc emovere, „a miș� ca”. Spunem
că suntem „miș� caț�i” de emoț�iile noastre ș� i suntem „miș� caț�i” când
cei pe care î�i iubim ne arată sentimentele lor mai profunde.
Pentru ca partenerii să î�ș�i refacă legătura, trebuie, î�ntr-adevăr, să
î�ș�i lase emoț�iile să-i dirijeze către noi feluri de a-ș� i răspunde unul
altuia. Clienț�ii mei au trebuit să î�nveț�e să î�ș�i asume riscuri, să-ș� i
arate părț�ile mai vulnerabile, părț�ile pe care au î�nvăț�at să le as-
cundă î�n Demonii Dialogului. Am văzut că, atunci când partenerii
mai retraș� i puteau să î�ș�i mărturisească frica de pierdere ș� i izolare,
puteau recunoaș� te că tânjesc după afecț�iune ș� i conectare. Această
revelaț�ie „i-a miș� cat” pe partenerii care î�i î�nvinovăț�eau pe ceilalț�i
spre a răspunde mai tandru ș� i a-ș� i î�mpărtăș� i propriile nevoi ș� i
temeri. Era ca ș� i cum ambele persoane ar fi stat deodată faț�ă î�n
faț�ă, complet deschise, dar puternice, ș� i s-ar fi căutat una pe alta.

59
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

Astfel de momente erau uimitoare ș� i dramatice. Ele schim-


bau totul ș� i î�ncepeau o nouă spirală pozitivă a iubirii ș� i conectării.
Cuplurile mi-au spus că aceste momente le schimbau viaț�a. Nu
numai că puteau ieș� i din Demonii Dialogului, dar reuș� eau să trea-
că la un nou tip de receptivitate iubitoare, una de siguranț�ă ș� i
apropiere. Apoi puteau crea o nouă poveste ș� i un nou plan, î�ntr-o
atmosferă î�n care cooperau cu uș� urinț�ă, un plan despre cum să
aibă grijă de relaț�ia lor ș� i cum să î�ș�i păzească noua apropiere. Dar
eu tot nu î�nț�elegeam exact de ce aceste momente erau atât de
puternice!
Eram atât de fascinată de această serie de descoperiri, î�ncât
l-am convins pe Les Greenberg, coordonatorul meu de teză, să
facem primul studiu pentru a testa această abordare ș� i să î�l nu-
mim Terapia Centrată pe Emoț�ii sau EFT. Voiam să accentuăm
faptul că anumite semnale emoț�ionale schimbă legătura dintre
iubiț�i. Primul studiu a confirmat toate speranț�ele mele că acest
fel de a lucra cu relaț�iile nu doar că ajuta oamenii să depăș� ească
tiparele negative, ci părea, totodată, să creeze un nou sentiment
de conexiune iubitoare.
Î�n timpul următorilor cincisprezece ani, eu ș� i colegii mei am
realizat din ce î�n ce mai multe studii privind EFT, descoperind
astfel că a ajutat peste 85% din cuplurile care au venit la noi să
facă schimbări semnificative î�n relaț�ia lor. Aceste schimbări pă-
reau, de asemenea, să dureze chiar ș� i î�n cazul cuplurilor care
aveau de-a face cu declanș� atori de stres teribili, cum ar fi un copil
cu o boală cronică severă. Am descoperit că EFT funcț�iona deo-
potrivă pentru ș� oferi de camion ș� i avocaț�i, pentru homosexuali,
pentru heterosexuali, pentru cupluri din diferite culturi, pentru
cupluri î�n care femeile î�ș�i catalogau bărbaț�ii drept „î�nchiș� i”, iar
bărbaț�ii î�ș�i numeau partenerele „furioase” ș� i „imposibile”. Prin
contrast cu alte abordări ale terapiei de cuplu, nivelul de suferin-
ț�ă al unui cuplu, atunci când intra î�n terapie, nu părea să aibă
prea mare legătură cu gradul de fericire de la final. De ce? Voiam
să descopăr, dar mai î�ntâi erau alte enigme de rezolvat.

60
Răspunsul emoțional – cheia unei vieți de iubire

Ce î�nsemna toată această dramă emoț� ională? De ce erau


Demonii Dialogului atât de comuni ș� i de puternici? De ce trans-
formau acele momente de legătură relaț�iile? Era ca ș� i cum aș� fi
reuș� it să găsesc o cale printr-un tărâm ciudat, dar tot nu aveam o
hartă ș� i nici nu î�nț�elegeam prea bine unde mă aflam. Am urmărit
cupluri ce treceau de la a ameninț�a cu divorț�ul la a se î�ndrăgosti
din nou ș� i chiar am descoperit cum să î�ncurajez ș� i să î�ndrum asta.
Dar răspunsurile la aceste î�ntrebări mă ocoleau.
Momentele mărunte ajung să ne definească vieț�ile, atât pen-
tru cuplurile ce au relaț�ii de dragoste, cât ș� i pentru terapeuț�ii ș� i
cercetătorii aflaț�i la î�nceput de drum, aș� a ca mine. Când am răs-
puns la î�ntrebarea unui coleg: „Dacă relaț�iile de dragoste nu sunt
negocieri, afaceri privind profitul ș� i pierderea – atunci ce sunt?”,
m-am auzit spunând, relaxată: „A, sunt legături emoț�ionale... Nu
poț�i raț�ionaliza sau negocia iubirea. Este un răspuns emoț�ional.”
Ș� i deodată mintea mea a ajuns î�ntr-un loc nou.
M-am dus î�napoi ș� i m-am uitat la î�nregistrările mele, acordând
atenț�ie specială nevoilor ș� i fricilor despre care vorbeau oamenii.
M-am uitat la acele momente dramatice care transformau relaț�iile.
Mă uitam la legătura emoț�ională! Acum î�nț�elegeam. Vedeam re-
ceptivitatea emoț�ională despre care John Bowlby a spus că este
fundamentală pentru a iubi ș� i a fi iubit. Cum de o ratasem? Se
î�ntâmplase pentru că fusesem î�nvăț�ată că astfel de legături se sfâr-
ș� esc odată cu copilăria. Dar acesta era dansul iubirii adulte. M-am
grăbit î�napoi acasă, pentru a aș� terne pe hârtie această revelaț�ie ș� i
a o transpune apoi î�n munca mea cu cuplurile.
Teoria ataș� amentului a răspuns celor trei î�ntrebări care mă
chinuiseră. Pe scurt, mi-a spus că:
1. Emoț� iile puternice care se iveau î�n ș� edinț�ele cuplurilor
mele erau orice, numai iraț� i onale nu. Aveau clar un sens.
Partenerii acț�ionau î�n timpul terapiei ca ș� i cum s-ar fi luptat pen-
tru vieț� ile lor, pentru că exact asta făceau. Izolarea ș� i potenț� ia-
lul pierderii legăturii de dragoste sunt codate î�n creierul uman
î�ntr-un răspuns de panică primară. Această nevoie de conectare
emoț� ională sigură cu câț� iva oameni iubiț� i s-a î�nrădăcinat î�n

61
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

milioane de ani de evoluț�ie. Partenerii care suferă pot folosi cu-


vinte diferite, dar pun î�ntotdeauna aceleaș� i î�ntrebări de bază:
„Eș� ti acolo pentru mine? Contez pentru tine? Vei veni când voi
avea nevoie de tine, când te voi chema?” Iubirea este cel mai bun
mecanism de supravieț�uire existent ș� i este î�nfiorător să te simț�i
deodată detaș� at emoț�ional de un partener. Trebuie să reformăm
o legătură, să ne spunem nevoile î�ntr-un fel care să-l miș� te pe
partenerul nostru ș� i să-l facă să răspundă. Această dorinț� ă de
conexiune emoț� ională cu oamenii cei mai apropiaț� i nouă este
prioritatea emoț�ională, punând î�n umbră chiar ș� i impulsul pen-
tru hrană sau sex. Drama iubirii se rezumă la această nevoie de
conexiune emoț�ională sigură, un imperativ de supravieț�uire pe
care î�l trăim din leagăn până î�n mormânt. O conexiune marcată
de iubire este singura certitudine pe care ne-o oferă vreodată
natura.
2. Aceste emoț�ii ș� i nevoi de ataș� ament au fost intriga din spa-
tele interacț�iunilor negative, ca Demonii Dialogului. Acum î�nț�ele-
geam de ce acest tip de tipar era atât de coercitiv ș� i etern. Când
conexiunea sigură pare pierdută, partenerii intră î�n modul „luptă
sau fugi”. Î� nvinovăț� e sc ș� i devin agresivi pentru a obț� i ne un
răspuns, orice răspuns, sau se î�nchid ș� i î�ncearcă să nu le pese.
Ambii sunt î�nfricoș� aț�i; pur ș� i simplu gestionează acest lucru î�n
mod diferit. Problema este că, odată ce î�ncepe această buclă î�nvi-
novăț�ire-distanț�are, le alimentează toate fricile ș� i le accentuează
sentimentul de izolare. Paradigme emoț�ionale vechi de când lu-
mea dictează acest dans; abilităț� ile raț� ionale nu î�l schimbă. Î� n
general, î�nvinovăț�irea din aceste dialoguri este un strigăt dispe-
rat de ataș� ament, un protest față de detașare. Poate fi liniș� tit doar
de un om iubit care se miș� că emoț�ional aproape, pentru a î�mbră-
ț�iș� a ș� i a liniș� ti. Nimic altceva nu va funcț�iona. Dacă această reco-
nectare nu se realizează, atunci lupta va continua. Un partener va
î�ncerca frenetic să obț� ină un răspuns emoț� ional de la celălalt.
Celălalt, auzind că a dat greș� î�n dragoste, va î�ngheț�a. Imobilitatea
î�n faț�a primejdiei este o cale î�nrădăcinată de a gestiona senti-
mentul de neajutorare.

62
Răspunsul emoțional – cheia unei vieți de iubire

3. Momentele-cheie de schimbare din EFT au fost momente


de legătură sigură. Î�n aceste momente de acordaj ș� i conectare si-
gură, ambii parteneri pot auzi strigătul de ataș� ament al celuilalt
ș� i pot răspunde cu grijă liniș� titoare, formând o legătură care poa-
te î�nfrunta diferenț�ele, rănile ș� i testul timpului. Aceste momente
modelează legătura sigură, iar asta schimbă totul. Ele oferă un
răspuns liniș� titor la î�ntrebarea „Eș� ti acolo pentru mine?” Odată
ce partenerii află cum să spună care este nevoia lor ș� i să se apro-
pie, fiecare provocare pe care o î�nfruntă î�mpreună le face pur ș� i
simplu dragostea mai puternică. Nu-i de mirare că aceste mo-
mente creează un nou dans al conexiunii î�ncrezătoare pentru
cuplurile din EFT. Nu-i de mirare că î�i face mai puternici ca indi-
vizi. Dacă ș� tii că omul iubit este acolo ș� i va veni când î�l vei chema,
eș� ti mai î�ncrezător î�n meritul tău, î�n valoarea ta. Iar lumea este
mai puț�in intimidantă atunci când ai pe cineva pe care să te ba-
zezi ș� i ș� tii că nu eș� ti singur.
Cu primul studiu al EFT, am ș� tiut că găsisem o cale de a ghida
cuplurile să ajungă de la suferinț�a disperată la o conexiune mai
fericită. Dar, odată ce am î�nț�eles că toate problemele ș� i î�ntreaga
dramă se î�nvârteau î�n jurul legăturilor de ataș� ament, am realizat
că descoperisem ș� i o hartă vastă a iubirii ș� i puteam plănui siste-
matic paș� ii călătoriei către un tip special de conexiune marcată
de iubire.
Imediat, ș� edinț�ele mele cu cuplurile s-au schimbat. Pe măsu-
ră ce urmăream partenerii pretinzând ș� i retrăgându-se, am văzut
î�n acț� iune conceptele lui Bowlby de suferinț� ă a separării. Unii
parteneri strigau tot mai tare ș� i mai tare pentru a-l face pe celă-
lalt să se î�ntoarcă spre ei, alț�ii ș� opteau din ce î�n ce mai î�ncet, ca să
nu tulbure „pacea”. Am auzit parteneri prinș� i î�n Demonii Dialogului
vorbind limba ataș� amentului. O nevoie disperată de răspuns
emoț�ional, care sfârș� eș� te î�n blamare, ș� i o frică disperată de res-
pingere ș� i pierdere, care sfârș� eș� te î�n retragere – aceasta era sche-
letul acestor conflicte nesfârș� ite. Era mai uș� or de acum să fiu pe
aceeaș� i lungime de undă cu emoț�iile partenerilor. Le î�nț�elegeam
urgenț�a. Când le-am arătat cuplurilor mele noua viziune, punându-le
emoț� i ile, nevoile, conflictele nesfârș� ite î� n tr-un cadru de
63
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

ataș� ament ș� i î�ndreptându-le către momentele de conectare, aces-


tea mi-au spus că li se potrivea. Mi-au mărturisit că acum î�ș�i î�nț�e-
legeau propriile nevoi nespuse ș� i frici aparent iraț� ionale ș� i că
puteau forma o legătură cu oamenii iubiț�i î�n cu totul alt fel. Mi-au
spus ce uș� urare simț�eau să vadă că nu era nimic greș� it sau „ima-
tur” î�n aceste năzuinț�e ș� i temeri. Nu trebuiau să se ascundă sau să
le nege. Acum puteam perfecț�iona maniera EFT de a lucra cu cu-
plurile – nu eram doar î�n cartierul potrivit, aveam o hartă directă
către sediul central. Puteam ajunge la miezul problemei.
De-a lungul anilor, pe măsură ce studiile ș� tiinț�ifice privind
ataș� amentul adult au continuat ș� i au confirmat ceea ce am î�nvă-
ț�at conducând ș� i urmărind mii de ș� edinț�e de terapie de cuplu,
conversaț�iile-cheie care promovează o legătură emoț�ională ș� i o
conexiune sigură au devenit din ce î�n ce mai clare. Am arătat î�n
studiile noastre că, atunci când au loc aceste conversaț�ii, cupluri-
le î�ș�i revin din suferinț�ă ș� i construiesc o legătură mai puternică.
Cartea de faț�ă î�ț�i î�mpărtăș� eș� te aceste conversaț�ii î�ntr-un fel î�n
care să le poț�i folosi î�n propria ta relaț�ie. Până acum, a fost un
proces supravegheat de profesioniș� ti antrenaț�i î�n EFT. Dar este
atât de preț�ios ș� i atât de necesar, î�ncât am simplificat procesul
astfel î�ncât tu, cititorul, să î�l poț�i folosi cu uș� urinț�ă pentru a-ț�i
schimba ș� i a-ț�i î�mbunătăț�i relaț�ia.

A.D.I.

Baza EFT constă î�n ș� apte conversaț�ii ce au ca ț�intă î�ncurajarea


unui tip special de receptivitate emoț�ională care este cheia iubirii
durabile î�n cupluri. Această receptivitate emoț� ională are trei
componente principale:
• Accesibilitate: Pot ajunge la tine?
Asta presupune să rămâi deschis faț�ă de partenerul tău chiar
ș� i atunci când ai î�ndoieli ș� i te simț�i nesigur. De multe ori, presu-
pune să fii dispus să te străduieș� ti să î�ț�i î�nț�elegi emoț�iile astfel

64
Răspunsul emoțional – cheia unei vieți de iubire

î�ncât să nu fie atât de copleș� itoare. Astfel poț�i evita detaș� area ș� i
poț�i recepț�iona semnalele de ataș� ament ale persoanei iubite.
• Deschidere: Mă pot baza pe tine să î�mi răspunzi emoț�ional?
Asta î�nseamnă să rezonezi cu partenerul tău ș� i să î�i arăț�i că
emoț�iile sale, î�n special nevoile de ataș� ament ș� i fricile, au un im-
pact asupra ta. Î�nseamnă că trebuie să accepț�i ș� i să consideri pri-
oritare semnalele emoț�ionale pe care le oferă partenerul tău ș� i să
trimiț�i semnale clare de consolare ș� i afecț�iune atunci când parte-
nerul are nevoie de ele. Receptivitatea sensibilă ne atinge î�ntot-
deauna emoț�ional ș� i ne calmează ș� i fizic.
• Implicare: Ș� tiu că mă vei preț�ui ș� i că vei rămâne aproape?
Implicarea este acea stare emoț�ională de a fi absorbit, atras,
tras, captivat, promis, angajat. Implicarea emoț�ională este acel
tip foarte special de atenț�ie pe care î�l acordăm doar unei persoane
dragi. O privim mai mult, o atingem mai mult. Partenerii spun
adesea despre acest lucru că î�nseamnă să fii prezent din punct de
vedere emoț�ional.
O metodă uș� oară de a ne aminti aceste lucruri este să ne gân-
dim la acronimul A.R.A. ș� i la fraza „Arată-mi că eș� ti acolo, că eș� ti
cu mine”.

CELE ȘAPTE CONVERSAȚII ALE EFT

Hai să ne î�ntoarcem la povestea lui Sarah ș� i Tim ș� i să vedem cum


funcț� ionează EFT. Ne putem uita la primele patru conversaț� ii
care au transformat relaț�ia lui Sarah ș� i Tim. Asta te va ajuta să
î�nț�elegi schimbările pe care le-au făcut Sarah ș� i Tim ș� i să foloseș� ti
partea a doua din această carte pentru a produce schimbările î�n
propria ta relaț�ie. Precum Sarah ș� i Tim, poț�i î�nvăț�a să opreș� ti alu-
necarea î�n privarea ș� i distanț�area emoț�ională ce macină atât de
multe relaț�ii. Dar, mai mult decât atât, poț�i î�nvăț�a logica extraor-
dinară a iubirii ș� i conversaț�iile care o construiesc.
Î� n prima conversaț�ie, Recunoașterea Demonilor Dialogului,
î� n curajez cuplul să identifice dansul nociv î� n care intră,
65
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

momentul î�n care î�ncepe acest dans ș� i să î�nț�eleagă î�n ce fel miș� -
cările fiecărui partener fac ș� i mai dure confruntările. Odată ce
sunt conș� tienț�i de paș� ii lor greș� iț�i, le cer să se uite dincolo de re-
marcile distructive ș� i să-ș� i dea seama ce spun ei, de fapt. Atacurile
lui Sarah ș� i cererile sale sunt o formă disperată de protest faț�ă de
eroziunea legăturii sale cu Tim, î�n timp ce starea defensivă a lui
Tim ș� i raț�ionalitatea lui rece sunt expresii ale fricii sale că Sarah
este dezamăgită de el ș� i că o pierde. Cu cât î�ncearcă el mai mult
să-i ignore grijile, cu atât mai singură se simte ea ș� i cu atât mai
furioasă devine. După un timp, tot ce le rămâne sunt acuzele ș� i
defensiva.
Dar acum Tim ș� i Sarah pot purta o conversaț�ie nouă ș� i pozi-
tivă, una care le dă putere asupra acestui Demon al Dialogului,
Polca Protestului. Sarah poate să spună:
— Bănuiesc că sunt cam dură. Chiar devin ostilă. Mă simt atât
de dezamăgită. Aș� a că te confrunt ca să te fac să vezi asta. Să vezi
ce se î�ntâmplă ș� i să te î�ntorci la mine. Dar asta doar te î�ndepăr-
tează ș� i simț�i nevoia să te justifici. Ș� i bănuiesc că pare destul de
periculos să fii î�n preajma mea atunci, aș� a că te retragi ș� i mai
mult. Atunci mă supăr ș� i mai tare. Suntem blocaț�i. Nu mi-am dat
seama de asta î�nainte.
Tim poate să vadă cum, distanț�ându-se, o face pe Sarah să fie
ș� i mai insistentă. Î�ncep să vadă tiparul ș� i să nu se mai î�nvinovă-
ț�ească unul pe altul pentru paș� i. Acum sunt gata pentru o a doua
conversaț�ie.
Î�n Descoperirea punctelor sensibile, Tim ș� i Sarah î�ncep să î�ș�i
î�nț�eleagă propriile reacț�ii ș� i pe cele ale partenerului ș� i să î�nț�elea-
gă că adevărata cauză a acestei drame este siguranț�a ataș� amen-
tului lor emoț�ional. Fiecare partener î�ncepe să se uite dincolo de
reacț�iile imediate, cum ar fi furia lui Sarah ș� i distanț�area rece a lui
Tim. Î�ncepem să ne avântăm î�n apele mai adânci ale sentimente-
lor mai delicate, sentimentele legate de nevoile ș� i frica de ataș� a-
ment. Tim se î�ntoarce către Sarah, care este mai calmă ș� i foarte
atentă, ș� i î�i spune:

66
Răspunsul emoțional – cheia unei vieți de iubire

— Ai dreptate. Aseară, î�n momentul ăla, nu puteam să-ț�i aud


durerea. Tot ce văd î�n astfel de clipe e furia ta. Tot ce aud e că am
dat-o î�n bară din nou. Am eș� uat din nou. Niciodată nu-mi iese
bine.
Î�ș�i ridică mâinile pentru a-ș� i acoperi faț�a. Oftează ș� i continuă:
— Aș� a că bănuiesc că î�ncerc pur ș� i simplu să pun capac la
toate. Să opresc cearta ș� i exemplele despre cum am dat-o î�ncă o
dată î�n bară. Dar crezi că nu ș� tiu că te pierd?
Î�ș�i lasă capul î�n piept. Sarah se apleacă î�n faț�ă ș� i î�ș�i aș� ază uș� or
mâna pe braț�ul lui. Nu este ca ș� i cum lui nu i-ar păsa de ea sau nu
ar avea nevoie de ea; ci nu poate face faț�ă fricii de a o pierde.
Sarah ș� i Tim î�ncep să realizeze că nimeni nu poate dansa cu
un partener fără să-ș� i atingă punctele sensibile. Trebuie să ș� tim
care sunt aceste puncte sensibile ș� i să fim capabili să vorbim des-
pre ele î�ntr-un fel care să ne aducă partenerul mai aproape de
noi. Sarah ș� i Tim recunosc acum semnalele pericolului ș� i î�ș�i ș� tiu
sensibilităț�ile la anumite evenimente care declanș� ează frica de
ataș� ament.
— Chiar mă î�nfurii când î�ntârzii, î�i spune Sarah lui Tim. Î�mi
aminteș� te de tatăl meu. După ce ne-a părăsit, suna mereu ș� i-mi
spunea că mă iubeș� te ș� i că vine să mă ia ș� i nu apărea niciodată.
Î�mi făceam speranț�e – ș� i apoi î�nț�elegeam că sunt o fraieră atunci
când cred că sunt importantă pentru el. Asta simt când tu
î�ntârzii.
Faptul că vorbeș� te cu Tim despre dezamăgirea ș� i dorinț�a ei,
mai degrabă decât despre furia ei faț�ă de el, î�i dă lui Tim o nouă
perspectivă asupra lui Sarah ș� i a ceea ce contează pentru ea aici.
El ascultă mai mult ș� i î�ncep să formeze o legătură la un nivel emo-
ț�ional mai profund.
Î�n a treia conversaț�ie, Întoarcerea la un moment dificil, parte-
nerii î�ș�i amintesc de o perioadă î�n care au rămas blocaț�i î�ntr-o
buclă cerere-distanț�are, recunoscând paș� ii pe care i-au făcut fie-
care ș� i emoț�iile pe care le-au simț�it fiecare. Acum ei controlează
impulsul creat de dansul lor. Cum arată asta?

67
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

SARAH : Am fost atât de prinș� i î�n asta – chestia cu polca. Î�nainte


să-mi dau seama, m-am auzit ameninț�ând că voi pleca. Dar, de
data asta, o parte din mintea mea spunea: „Ce fac? Ce facem?”
Suntem blocaț�i iar aici. Î�nț�eleg acum că nevoia asta de a-l face să
răspundă face pur ș� i simplu parte din a iubi pe cineva. Nu trebuie
să mă simt prost î�n privinț� a asta. Dar mă î�nfurii doar vorbind
despre asta. Mă speriam. Suna de parcă urma să-ș� i î�ncalce promi-
siunea că vom pleca î�n acel weekend î�mpreună ș� i pur ș� i simplu
mi-am pierdut minț�ile. Apoi am realizat: „Stai o clipă! Suntem din
nou î�n situaț�ia asta. Hai să î�ncetinim!” Î� ntre timp, el ieș� ise din
cameră. [Ea se î�ntoarce către Tim.] Aș� a că am venit ș� i te-am găsit
ș� i ț�i-am spus: „Hei, suntem prinș� i î�n chestia aia cu polca. Mă simt
dezamăgită, de parcă n-ai avea de gând să-ț� i ț� ii promisiunea.”
[Radiază].
TIM: Ai dreptate. Mă î�nchisesem deja. Renunț�asem. Dar un-
deva, î�n adâncul minț�ii, mi-am amintit discuț�iile noastre. Aș� a că,
atunci când ai venit ș� i m-ai găsit, am fost uș� urat. Atunci ț� i-am
putut spune că î�ntr-adevăr voiam să plec cu tine î�n acel weekend.
Se pare că am reuș� it să ieș� im din acel dans ș� i să ne agăț�ăm cumva
unul de altul, să ne calmăm unul pe altul. A ajutat să-mi amintesc
cum ai spus că ț�i-era frică că te voi dezamăgi ș� i nu-mi voi lua liber
pentru călătorie. N-am mai auzit că-mi spui doar, furioasă, ce
mare dezamăgire sunt.
SARAH: N-am î�nț�eles niciodată că te afecta atât de tare când
mă î�nfuriam. De fapt, credeam că nu te afecta deloc. Aș� a că da,
deveneam disperată, chiar frenetică. Nu te puteam face să-mi
răspunzi. Nu ajuta când tu ș� i familia ta î�mi transmiteaț�i mesajul
că trebuie pur ș� i simplu să mă maturizez ș� i să mă descurc ș� i pe
cont propriu. Mă simț�eam î�ncă ș� i mai singură atunci.
TIM: [Se î�ndreaptă către ea.] Ș� tiu. Nu î�nț�elegeam. Pur ș� i sim-
plu ne blocam î�n chestia asta – tu, î�ndurerată ș� i singură, iar eu,
simț�indu-mă ca un idiot. Nu puteam să-mi dau seama ce era î�n
neregulă cu noi ș� i, cu cât evitam mai mult situaț�ia ș� i nu-i dădeam
importanț�ă, cu atât era mai rău. Sue spune că asta se î�ntâmplă
frecvent. Bănuiesc că n-am vorbit niciodată prea mult despre

68
Răspunsul emoțional – cheia unei vieți de iubire

nevoile noastre emoț�ionale, nu ne-am spus ce aș� teptăm unul de


la altul.
SARAH: Dansul ăsta î�n care ne blocăm e problema, cu toate
că ș� i tu eș� ti, uneori, ca picat din lună când vine vorba de apropiere.
[Ea zâmbeș� te. El î�nclină capul, aprobator, pentru a-i da dreptate
ș� i apoi î�i zâmbeș� te.]

Tim ș� i Sarah pot face acum ceea ce fac cuplurile cu relaț�ii de


ataș� ament sigure. Î�ș�i pot recunoaș� te ș� i accepta protestele reci-
proce de ataș� ament. Au o bază solidă, de unde pot să î�nceapă o
nouă conversaț� ie pentru ca legătura lor emoț� ională să devină
mai profundă.
Aceste trei conversaț�ii reduc tensiunea din relaț�ie ș� i pregă-
tesc cuplurile pentru dialogurile următoare, care construiesc ș� i
î�ntăresc legătura.
A patra conversaț� ie, Ține-mă strâns în brațe, este cea care
transformă relaț�iile. Acesta este schimbul care aduce parteneri-
lor mai multă accesibilitate, receptivitate emoț�ională ș� i angaja-
ment profund unul faț� ă de celălalt. Ultimele trei conversaț� ii,
Iertarea rănirilor, Apropierea prin sex ș� i atingere ș� i Menținerea vie
a dragostei, se bazează, toate, pe fundaț�ia legăturii intime create
î�n acest dialog. Odată ce cuplurile ș� tiu cum să poarte a patra con-
versaț�ie, au un remediu pentru suiș� urile ș� i coborâș� urile iubirii ș� i
o cale de scăpare din capcanele detaș� ării.
Ține-mă strâns în brațe este o conversaț�ie dificilă, dar ameț�i-
toare. Legătura emoț�ională creată aici este ceva ce multe cupluri
nu au experimentat niciodată, nici măcar la î�nceput, când atracț�ia
era puternică, iar corpurile le erau invadate de hormonii pasiu-
nii. Este similară cu legătura plină de bucurie dintre părinte ș� i
copil, cu diferenț�a că e mai complexă, reciprocă ș� i sexuală. Î�n timp
ce se desfăș� oară această conversaț�ie, partenerii se văd î�ntr-un
mod diferit pe ei î�nș� iș� i ș� i pe omul iubit; realizează că simt emoț�ii
noi ș� i că răspund î�n maniere noi. Pot să-ș� i asume mai multe ris-
curi ș� i să caute mai multă intimitate.

69
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

Hai să vedem cum decurge această conversaț� ie pentru un


cuplu ca Tim ș� i Sarah, atunci când lucrurile se aș� ază la locul lor.
Tim î�i poate spune acum soț�iei sale că devine „incredibil de
paralizat” când se simte incapabil să î�i facă pe plac. Ajunge să se
î�nchidă î�n sine, dar nu vrea să mai facă asta. Acum adaugă:
— Dar nu ș� tiu cum să fiu „apropiat”. Nu sunt sigur că ș� tiu cum
vine asta. Nu pot s-o fac, mai puț�in atunci când văd că Sarah vrea
să facem sex.
Dar răspunsurile de ataș� ament vin î�n mod natural, iar, atunci
când î�l î�ntreb pe Tim cum î�i arată fetiț�ei sale cât de mult o iubeș� te,
faț�a i se luminează.
— A, î�i ș� optesc ș� i o ț�in î�n braț�e, î�n special seara, î�nainte de
culcare, spune el. Iar, când vin acasă ș� i ea î�mi zâmbeș� te, am mici
expresii ca să-i arăt că mă bucur s-o văd. Î�i place când o pup pe
obraz ș� i î�i spun că e scumpetea mea pentru totdeauna. Ș� i mă joc
cu ea, î�i dau toată atenț�ia mea, rezervată numai pentru acele mo-
mente speciale.
Apoi face ochii mari; ș� tie ce urmează să spun.
— A, deci, când te simț�i î�n siguranț�ă, te pricepi destul de bine
să-ț�i exprimi dragostea ș� i apropierea. De fapt, ș� tii cum să fii pe
aceeaș� i lungime de undă cu oamenii dragi. Ș� tii cum să răspunzi
tandru ș� i cum să formezi o legătură.
Tim zâmbeș� te, nesigur, dar plin de speranț� ă. Apoi vorbim
despre ceea ce î�l blochează de la a fi atât de receptiv ș� i tandru cu
soț�ia sa. Se î�ntoarce spre Sarah ș� i î�i spune că adesea se simte „pe
muchie de cuț�it”, prea temător să se distreze î�mpreună cu ea ș� i să
fie pe aceeaș� i lungime de undă.
Acesta este un moment definitoriu î�n relaț�ia lui Tim ș� i Sarah.
El se opreș� te puț�in, apoi continuă.
— Ș� tiu că te-am neglijat, mărturiseș� te el. Ș� tiu că te-am deza-
măgit. Mă străduiesc din răsputeri să-mi dovedesc valoarea la
muncă – ș� i î�n faț�a ta! Apoi, când aud că eș� ti furioasă î�n ciuda tutu-
ror eforturilor mele, asta mă omoară. Nu pot suporta, aș� a că mă
î�nchid î�n mine. Dar vreau să fim î�mpreună. Am nevoie de tine.

70
Răspunsul emoțional – cheia unei vieți de iubire

Vreau să-mi dai o ș� ansă, să nu-mi mai vânezi greș� elile ș� i să auzi că
eș� ti foarte importantă pentru mine. Vreau să fim î�mpreună. Nu
ș� tiu î�ntotdeauna cum să o fac.
Sarah face ochii mari, iar fruntea i se î�ncreț�eș� te î�n timp ce
plânge.
Tim s-a deschis î�n faț� a ei. Î� i poate vorbi soț� iei sale despre
nevoile lui de ataș� ament ș� i despre vulnerabilităț�ile lui. Este anga-
jat emoț�ional. Asta contează, ș� i nu ce spune concret. Dar Sarah nu
ș� tie, la î�nceput, cum să se descurce cu acest străin. Poate avea
î�ncredere î�n el? Î� ntr-un timp foarte scurt, el a schimbat muzica
din relaț� ie de la polca la tango, un dans cu o legătură intensă.
Aș� a că ea recade, printr-un comentariu ostil, prin care î�l testea-
ză pe Tim.
— Ș� i când „nu ș� tii”, după cum spui tu, care-i problema – o să
fugi la muncă, unde eș� ti „expertul”, nu?
Pe măsură ce Tim continuă să î�ș�i exprime nevoile, Sarah vede
„bărbatul de care m-am î�ndrăgostit, bărbatul pe care l-am vrut
dintotdeauna”. Apoi este rândul lui Sarah să treacă la un nou
dans, î�n care î�ș�i poate tempera atitudinea furioasă. Î�i poate vorbi
despre frica ei de a fi „abandonată” ș� i despre faptul că tânjeș� te să
primească reasigurări din partea lui. O î�ncurajez să ceară exact ce
are nevoie pentru a se simț�i î�n siguranț�ă.
— E un risc atât de mare, de parcă m-aș� arunca î�n gol de la
î�nălț� ime, î�n speranț� a că mă vei prinde, spune ea, ezitant. Am
strâns atât de multă neî�ncredere!
— Cere-mi, ș� opteș� te el. Sunt aici.
— Am nevoie de reasigurarea ta, răspunde ea. Am nevoie de
atenț�ia ta. Să ș� tiu că sunt pe primul loc, chiar dacă doar pentru
câteva clipe. Am nevoie să vezi ș� i să reacț�ionezi dacă sufăr, dacă
sunt speriată. Mă poț�i ț�ine î�n braț�e?
El se ridică ș� i o strânge î�n braț�e.
Ș� tiu, din observarea a mii de cupluri, că acestea sunt momen-
tele-cheie ce aduc relaț�iile zdruncinate pe un teren solid, ce ajută
cuplurile să găsească o viaț�ă de iubire. Î�n aceste momente, Tim ș� i

71
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

Sarah creează acea î�ncredere, acea legătură sigură după care tân-
jim cu toț�ii.

JOC ȘI EXERSARE

Chestionarul ș� i exerciț�iile de mai jos te vor ajuta să î�ncepi să-ț�i


vezi relaț�ia prin prisma ataș� amentului.

CHESTIONARUL A.D.I.
Acest chestionar este o cale extraordinară de a î�ncepe să aplici
î�nț�elepciunea din această carte î�n propria ta relaț�ie. Citeș� te pur ș� i
simplu fiecare afirmaț�ie ș� i î�ncercuieș� te A pentru adevărat sau F
pentru fals. Pentru a obț�ine scorul, acordă câte un punct pentru
fiecare răspuns „adevărat”. Poț�i completa acest chestionar ș� i re-
flecta asupra relaț�iei tale pe cont propriu. Sau tu ș� i partenerul tău
î�l puteț�i completa separat ș� i apoi puteț�i discuta î�mpreună răs-
punsurile, î�n felul descris după chestionar.

Din punctul tău de vedere, este partenerul tău/partenera


ta accesibil/-ă pentru tine?
1. Pot obț�ine cu uș� urinț�ă atenț�ia partenerului meu/parte-
nerei mele. A F
2. Pot stabili cu uș� urinț�ă o legătură emoț�ională cu partene-
rul meu/partenera mea. A F
3. Partenerul meu/partenera mea î�mi arată că sunt pe pri-
mul loc pentru el/ea. A F
4. Nu mă simt singur/-ă sau lăsat/-ă pe dinafară î�n această
relaț�ie. A F
5. Î�mi pot î�mpărtăș� i cele mai profunde sentimente cu par-
tenerul meu/partenera mea. El/ea va asculta. A F

72
Răspunsul emoțional – cheia unei vieți de iubire

Din punctul tău de vedere, este partenerul tău/partene-


ra ta deschis/-ă în ceea ce te priveș� te?
1. Dacă am nevoie de conexiune ș� i consolare, el/ea va fi
acolo pentru mine. A F
2. Partenerul meu/partenera mea răspunde semnalelor
mele că am nevoie ca el/ea să se apropie de mine. A F
3. Consider că mă pot baza pe partenerul meu/partenera
mea când sunt î�ngrijorat/-ă sau nesigur/-ă. A F
4. Chiar ș� i atunci când ne certăm sau nu suntem de acord,
ș� tiu că sunt important/-ă pentru partenerul meu/parte-
nera mea ș� i că vom găsi o cale să ne apropiem. A F
5. Dacă am nevoie de reasigurare referitor la cât de impor-
tant/-ă sunt pentru partenerul meu/partenera mea, o
primesc. A F

Sunteț�i implicaț�i emoț�ional unul cu altul în mod pozitiv?


1. Mă simt foarte confortabil când sunt aproape de parte-
nerul meu/partenera mea, ș� i am î�ncredere î�n el/ea. A F
2. Pot avea î�ncredere î�n partenerul meu/partenera mea î�n
aproape orice privinț�ă. A F
3. Mă simt î�ncrezător/-oare, chiar ș� i atunci când suntem
despărț�iț�i, că avem o conexiune unul cu altul. A F
4. Ș� tiu că partenerului meu/partenerei mele î�i pasă de bu-
curiile, suferinț�ele ș� i fricile mele. A F
5. Mă simt destul de sigur/-ă î�ncât să î�mi asum riscuri emo-
ț�ionale cu partenerul meu/partenera mea. A F

Dacă ai un scor de 7 sau mai mult, eș� ti pe drumul cel bun către
o legătură sigură ș� i poț�i folosi această carte pentru a î�mbunătăț�i
acea legătură. Dacă ai un scor sub 7, acesta este momentul să te
concentrezi pe folosirea conversaț�iilor din această carte pentru a
î�ntări legătura cu persoana iubită.

73
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

Să î�nț�elegi legătura dintre tine ș� i partenerul tău ș� i să î�mpăr-


tăș� eș� ti felul î�n care o vezi este primul pas î�n a putea crea legătura
pe care o vreț� i ș� i de care aveț� i nevoie amândoi. Se potriveș� te
percepț� ia partenerului tău privind cât de accesibil, receptiv ș� i
angajat eș� ti cu viziunea ta despre tine ș� i cât de sigură este relaț�ia
voastră? Î�ncearcă să î�ț�i aminteș� ti că partenerul tău vorbeș� te des-
pre cât de sigur ș� i conectat se simte chiar acum î�n relaț�ia voastră,
nu despre perfecț�iunea sau imperfecț�iunea ta ca partener. Puteț�i
vorbi pe rând despre î�ntrebarea ș� i răspunsul care au părut cele
mai pozitive ș� i importante pentru voi. Cel mai bine este să vă
rezumaț�i fiecare la câte cinci minute.
Acum, dacă te simț�i confortabil, î�ncearcă să explorezi î�ntre-
barea ș� i răspunsul care par să-ț�i fi provocat cele mai dificile emo-
ț� ii. Î� ncearcă să faci asta pentru a-ț� i ajuta partenerul să fie pe
aceeaș� i lungime de undă cu sentimentele tale. Nu va putea face
asta dacă te blochezi î�n a fi negativ, aș� a că î�ncearcă să eviț�i critica
sau î�nvinuirea. Din nou, cel mai bine este să limitaț�i această dis-
cuț�ie la câte cinci minute fiecare.

EXPLORAREA LEGĂTURILOR TALE EMOȚIONALE


Poate te simț�i mai confortabil reflectând asupra punctelor gene-
rale, decât folosind chestionarul. Poț�i reflecta pur ș� i simplu asu-
pra î�ntrebărilor de mai jos sau poate vrei să î�ț�i scrii răspunsurile
î�ntr-un jurnal ș� i astfel să aprofundezi explorarea lor. Ai putea de
asemenea să vrei să î�mpărtăș� eș� ti ș� i să discuț�i răspunsurile tale
cu partenerul tău la un moment dat.
• A avut sens pentru tine povestea lui Tim ș� i Sarah? A părut
familiară? Ce parte ț�i s-a părut cea mai importantă ș� i cum
î�nț�elegi asta?
• Ce mesaje despre iubire/căsnicie ai primit de la părinț�ii
tăi? Comunitatea ta? Abilitatea de a apela la alț�ii ș� i de a
avea î�ncredere î�n ei era văzută ca o putere ș� i o resursă?
• Î�nainte de relaț�ia ta de acum, ai experimentat o relaț�ie de
dragoste sigură cu cineva î�n care ai avut î�ncredere, de
care te-ai simț�it apropiat ș� i la care puteai recurge dacă
74
Răspunsul emoțional – cheia unei vieți de iubire

aveai nevoie? Ai o imagine privind felul î�n care arată asta


î�n mintea ta, un model care te poate ajuta când î�ț�i creezi
relaț�ia prezentă? Gândeș� te-te la un moment bun sau un
moment tipic care surprinde această relaț�ie ș� i î�mpărtă-
ș� eș� te-l cu partenerul tău.
• Te-au î�nvăț�at relaț�iile tale din trecut că oamenii dragi nu
sunt de î�ncredere ș� i că trebuie să fii vigilent ș� i să lupț�i
pentru a fi văzut ș� i a ț�i se răspunde? Sau ai î�nvăț�at că a
depinde de alț�ii este periculos ș� i cel mai bine este să te
distanț�ezi, să nu ai nevoie de alț�ii ș� i să eviț�i apropierea?
Aceste strategii de bază se activează adesea când simț�im
că omul drag este distant sau detaș� at. Ce strategie ai folo-
sit î�n relaț�iile trecute, să zicem cu părinț�ii tăi, când lucru-
rile î�ncepeau să meargă prost?
• Î�ț�i poț�i aminti o vreme când chiar aveai nevoie să ș� tii că
un om drag era alături de tine? Dacă nu a fost, cum te-ai
simț�it ș� i ce ai î�nvăț�at din asta? Cum ai făcut faț�ă? Are asta
un impact asupra relaț�iilor tale actuale?
• Dacă î�ț�i este greu să apelezi la alț�ii ș� i să ai î�ncredere î�n ei,
să î�i laș� i să se apropie de tine când ai cu adevărat nevoie
de ei, ce vei face când î�ț�i va fi dificil să te descurci î�n viaț�ă
sau când te vei simț�i singur?
• Numeș� te două lucruri foarte concrete ș� i specifice pe care
un iubit sigur, accesibil, receptiv ș� i angajat î�ntr-o relaț�ie
cu tine le-ar face î�ntr-o zi normală ș� i cum te-ar face acele
lucruri să te simț�i pe moment.
• Î�n relaț�ia ta actuală, î�ț�i poț�i manifesta cerinț�ele faț�ă de
partenerul tău, î�l poț� i lăsa să vadă când ai nevoie de
apropiere ș� i consolare? Este acest lucru uș� or sau dificil
de făcut? Poate te î�ntrebi dacă acesta este un semn de
slăbiciune sau poate pare prea riscant pentru tine.
Evaluează cât de dificil e pentru tine să faci acest lucru,
pe o scară de la 1 la 10. Un scor ridicat î�nseamnă că î�ț�i
este foarte dificil. Î�mpărtăș� eș� te acest lucru partenerului
tău.

75
PARTEA I: O NOUĂ LUMINĂ ASUPRA IUBIRII

• Când te simț�i detaș� at sau singur î�n relaț�ia ta actuală, e


mai probabil să devii foarte emotiv sau chiar î�ngrijorat ș� i
să î�ț�i forț�ezi partenerul să răspundă? Sau e mai probabil
să te î�nchizi î�n tine ș� i să eviț�i să simț�i nevoia ta de a forma
o conectare? Te poț�i gândi la un moment î�n care s-a î�n-
tâmplat asta?
• Gândeș� te-te la un moment din relaț�ia ta când î�ntrebări
precum „Eș� ti aici pentru mine?” zăceau î�n aer fără un
răspuns ș� i ajungeai să te cerț�i î�n legătură cu o problemă
banală. Î�mpărtăș� eș� te acest lucru partenerului tău.
• Te poț�i gândi la momente de legătură î�n relaț�ia ta î�n care
unul dintre voi apelează la celălalt ș� i celălalt răspunde
î�ntr-un fel care vă face pe amândoi să vă simț�iț�i conectaț�i
din punct de vedere emoț� ional ș� i siguri unul cu altul?
Î�mpărtăș� eș� te acest lucru partenerului tău.

Acum, că ai o cunoaș� tere a ceea ce î�nseamnă iubirea ș� i crearea


dependenț�ei pozitive, conversaț�iile transformatoare din capito-
lele următoare î�ț�i vor arăta cum să creezi acest tip de legătură cu
partenerul tău. Primele patru conversaț�ii te î�nvaț�ă cum să limi-
tezi spiralele negative care vă lasă pe amândoi deconectaț�i ș� i cum
să fiț�i pe aceeaș� i lungime de undă î�ntr-un fel care ajută la clădirea
receptivităț�ii emoț�ionale durabile. Următoarele două conversaț�ii
demonstrează cum poț�i promova legătura emoț�ională prin ierta-
rea rănirilor ș� i intimitatea sexuală. Conversaț�ia finală arată cum
să ai grijă zilnic de relaț�ia ta.

76
PARTEA A DOUA

Șapte conversații
transformatoare
Conversația 1:
Recunoașterea Demonilor Dialogului

„Cearta este mai bună decât singurătatea.”


– Proverb irlandez

P
entru fiecare dintre noi, persoana pe care o iubim cel mai
mult pe lumea asta, cea care ne poate face să plutim de fe-
ricire, este ș� i persoana care ne poate doborî� la pământ. E
nevoie doar de o uș� oară î�ntoarcere a capului î�n direcț�ia opusă ori
de o remarcă superficială, nepăsătoare. Nu există apropiere fără
această sensibilitate. Dacă avem o conectare sigură ș� i puternică
cu partenerul nostru, ne putem descurca cu aceste momente de
sensibilitate. Î�ntr-adevăr, le putem folosi pentru a-l apropia î�ncă
ș� i mai mult de noi pe partenerul nostru. Dar, când nu ne simț�im
î�n siguranț�ă ș� i conectaț�i, aceste momente sunt precum o scânteie
î�ntr-o pădure de iască. Ele pun pe foc î�ntreaga relaț�ie.
Asta s-a î�ntâmplat î�n primele trei minute ale unei ș� edinț�e
explozive cu Jim ș� i Pam, un cuplu căsătorit de mulț�i ani, a căror
relaț�ie era î�ntr-un declin serios, cu toate că cei doi î�ncă î�ș�i obser-
vau unul altuia î�nsuș� irile atrăgătoare. Jim î�mi spusese de câteva
ori î�n ș� edinț�ele anterioare că părul auriu ș� i ochii albaș� tri ai lui
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Pam î�l „fermecau”, iar Pam menț�iona adesea că el era un soț� ș� i un


tată bun ș� i chiar „un pic” chipeș� .
Ș� edinț�a î�ncepe destul de inocent, cu Pam spunând că ea ș� i Jim
au avut o săptămână plăcută î�mpreună ș� i că ea a decis să î�ncerce
să î�l consoleze mai mult pe Jim atunci când vede că este stresat
din pricina muncii sale. Ea spune ș� i că i-ar plăcea foarte tare ca el
să poată să î�i spună când are nevoie de sprijin emoț� ional. Jim
pufneș� te, dă ochii peste cap ș� i î�ș�i roteș� te scaunul î�n direcț�ia opu-
să faț�ă de soț�ia sa. Î�n acel moment, jur că am putut simț�i o adiere
fierbinte î�n biroul meu.
— Ce naiba vrea asta să î�nsemne, expresia asta ridicolă? ex-
plodează Pam. Am î�ncercat mult mai mult decât tine să te sprijin
î�n relaț�ia asta, ticălos arogant! Iată-mă oferindu-ț�i sprijin, iar tu
preferi să-ț�i dai aere de superioritate, ca î�ntotdeauna.
— Uite cum declami, se enervează ș� i Jim. Nu voi veni niciodată
la tine să caut sprijin. Ș� i motivul e chiar ăsta. N-ai face altceva
decât să mă cerț�i. O faci de ani de zile. E principalul motiv pentru
care avem necazul ăsta.
Î�ncerc să î�i calmez, dar ț�ipă atât de tare, î�ncât nu mă aud. Se
opresc î�ntr-un final, când spun că mi se pare un pic trist că această
interacț�iune a î�nceput cu Pam fiind pozitivă ș� i oferind imaginea
unei persoane iubitoare. Pam izbucneș� te apoi î�n lacrimi, iar Jim
î�nchide ochii ș� i oftează.
Aș� a păț�im mereu, spune Jim, ș� i are dreptate.
Ș� i de aici pot î�ncepe ei să schimbe ceea ce se î�ntâmplă mereu.
Schimbarea î�ncepe cu a vedea tiparul, a te concentra asupra jocu-
lui, mai degrabă decât asupra mingii.
Ne blocăm î�n trei tipare de bază – eu le numesc Demonii
Dialogului– î�n care nu putem forma o legătură sigură cu partenerul
nostru. Găseș� te Tipul Rău este un tipar-fundătură de î�nvinovăț�ire
reciprocă, iar acesta ț�ine efectiv un cuplu la kilometri distanț�ă,
blocând reangajarea ș� i crearea unui refugiu sigur. Cuplurile dan-
sează la un braț� distanț�ă. Asta fac Jim ș� i Pam când pică î�n plasa
î�nvinuirilor reciproce pentru relaț�ia lor aflată î�n dificultate. Multe
cupluri cad î�n acest tipar pe perioade scurte, dar este dificil să î�l
80
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

menț�ii de-a lungul timpului. Pentru majoritatea, Găseș� te Tipul


Rău este preludiul scurt către cel mai comun ș� i captivant dans al
suferinț�ei. Cercetătorii căsniciilor au etichetat acest următor
dans Cerere-Retragere sau Critică-Apărare. Eu î�l numesc Polca
Protestului, pentru că î�l văd drept o reacț�ie la, sau, mai precis, un
protest î�mpotriva pierderii sentimentului de ataș� ament sigur de
care avem cu toț� ii nevoie î�ntr-o relaț� ie. Al treilea dans este
Î�ngheaț�ă ș� i Fugi, sau, după cum î�l numim uneori î�n EFT, Retragere-
Retragere. Asta se î�ntâmplă de obicei după ce Polca Protestului a
avut loc o vreme î�ntr-o relaț�ie, când dansatorii se simt atât de
lipsiț�i de speranț�ă, î�ncât î�ncep să renunț�e ș� i să î�ș�i î�ngheț�e propriile
emoț�ii ș� i nevoi, lăsând î�n loc doar apatie ș� i distanț�ă. Ambii parte-
neri fac un pas î�n spate pentru a scăpa de durere ș� i disperare. Î�n
termeni din dans, dintr-odată nu mai e nimeni pe ring; ambii
parteneri stau deoparte. Acesta este cel mai periculos dans dintre
toate.
Cu toț�ii ajungem prinș� i î�ntr-una sau î�n toate aceste interacț�i-
uni negative la un moment dat î�n relaț�iile noastre de dragoste.
Pentru unii, acestea sunt dansuri scurte, deș� i riscante, î�n legături
altfel sigure. Pentru alț�ii, mai puț�in conectaț�i î�ntr-un mod sigur,
ele devin reacț�ii obiș� nuite. După un timp, nu mai e nevoie decât
de o brumă de negativitate de la persoana iubită pentru a porni
un Dialog Demonic. Î�n cele din urmă, tiparele toxice pot deveni
atât de î�nrădăcinate ș� i permanente, î�ncât subminează cu totul
relaț�ia, blocând toate î�ncercările de reparare ș� i reconectare.
Avem doar două căi de a ne proteja ș� i de a menț�ine conexiunea
cu partenerii noș� tri când nu ne simț�im î�n siguranț�ă ș� i nu simț�im
că ni se răspunde. O cale este evitarea angajamentului, adică să
î�ncercăm să ne amorț�im emoț�iile, să ne î�nchidem î�n noi ș� i să ne
renegăm nevoile de ataș� ament. Cealaltă este să ne ascultăm anxie-
tatea ș� i să luptăm pentru recunoaș� tere ș� i răspuns.
Strategia pe care o adoptăm când ne simț�im detaș� aț�i – cerem
ș� i criticăm sau ne retragem ș� i ne î�nchidem î�n noi – reflectă î�n
parte temperamentul nostru natural, dar cel mai mult este dicta-
tă de lecț�iile pe care le î�nvăț�ăm î�n relaț�iile-cheie de ataș� ament din

81
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

trecutul ș� i prezentul nostru. Mai mult, pentru că î�nvăț�ăm cu fie-


care nouă relaț�ie, strategia noastră nu este mereu aceeaș� i. Putem
fi critici î�ntr-o relaț�ie ș� i să ne retragem î�n alta.
Dacă nu aș� fi intervenit î�ntre Jim ș� i Pam î�n timpul ș� edinț�ei,
probabil că ar fi trecut î�n grabă prin toț� i cei trei Demonii
Dialogului; descurajaț�i, epuizaț�i, alienaț�i ș� i fără speranț�ă; ș� i apoi
s-ar fi î�ntors la dialogul pe care î�l ș� tiau cel mai bine. Inevitabil, ar
fi făcut judecăț�i condamnabile despre relaț�ia lor, judecăț�i care ar
fi î�nnegurat interacț�iunile viitoare ș� i le-ar fi erodat î�ncrederea
unul î�n altul. De fiecare dată când partenerii fac asta ș� i nu reuș� esc
să găsească o cale către o conexiune sigură, relaț�ia devine ș� i mai
fragilă. De fapt, tot ce am făcut î�n cadrul ș� edinț�ei a fost să î�nce-
tinim puț�in lucrurile. Jim ș� i Pam sugerează să rezolv eu proble-
ma. Desigur, pentru fiecare dintre ei, asta î�nseamnă să î�l repar pe
celălalt partener. Pauza durează doar treizeci de secunde î�nainte
să se apuce iar să găsească tipul cel rău.

DEMONUL DIALOGULUI 1 – GĂSEȘTE TIPUL RĂU

Scopul acestui Demon al Dialogului este autoprotecț�ia, dar miș� -


carea principală este atacul, acuzarea sau î�nvinovăț�irea recipro-
că. Ceea ce declanș� ează acest tipar reactiv este faptul că ne simț�im
răniț�i de partenerul nostru sau vulnerabili î�n faț�a lui ș� i devenim
deodată lipsiț�i de control. Siguranț�a emoț�ională este pierdută.
Când suntem alarmaț�i, folosim orice promite să ne redea contro-
lul. Putem face acest lucru definind partenerul î�ntr-o manieră
negativă, aruncând o lumină defavorabilă asupra lui sau ei. Putem
ataca î�ntr-o reacț�ie de furie sau ca lovitură preventivă.
Găseș� te Tipul Rău ar fi putea fi numit, la fel de uș� or, Nu eu
sunt de vină, tu ești. Când ne simț�im î�ncolț�iț�i ș� i plini de teamă,
tindem să vedem ce e evident ș� i să acț�ionăm î�n consecinț�ă. Pot
vedea ș� i pot simț�i ceea ce tocmai mi-ai făcut. Este mult mai greu
să vezi impactul reacț�iilor mele asupra ta. Ne concentrăm pe fie-
care pas ș� i pe cum „tu tocmai m-ai călcat”, î�n loc să ne concentrăm pe
î�ntregul dans. După o vreme, paș� ii ș� i tiparul devin automate.
82
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

Odată ce suntem prinș� i î�ntr-un tipar negativ, î�l aș� teptăm, ne


uităm după el ș� i reacț�ionăm chiar mai repede când credem că î�l
vedem venind. Desigur că asta doar î�ntăreș� te tiparul.
— Nici măcar nu ș� tiu ce vine mai î�ntâi, după cum spune Pam.
Aș� tept să se ia de mine. Am pistolul pregătit. Poate că apăs pe
trăgaci când nici măcar nu mă atacă!
Fiind prudenț�i ș� i anticipând că vom fi răniț� i, blocăm toate
căile de ieș� ire din acest dans ce nu duce nicăieri. Nu ne putem
relaxa cu partenerii noș� tri ș� i, cu certitudine, nu putem crea o le-
gătură cu ei ș� i nu ne putem î�ncrede î�n ei. Gama de reacț�ii devine
mai restrânsă, omorând î�ncet relaț�ia.
Jim pune problema aș� a:
— Nu ș� tiu ce mai simt î�n relaț�ia asta. Sunt fie apatic, fie cloco-
tesc de nervi. Cred că am pierdut legătura cu tot felul de senti-
mente aici. Lumea mea emoț� ională a devenit mai mică, mai
strâmtă. Sunt atât de ocupat să mă protejez.
Această reacț�ie este tipică pentru bărbaț�i. Mulț�i parteneri,
când vin prima oară să mă vadă, răspund la î�ntrebarea „Ce simț�i
acum, când î�ț�i vezi soț�ia plângând?” cu un simplu „Nu ș� tiu”. Când
atacăm sau contraatacăm, î�ncercăm să ne punem toate sentimen-
tele deoparte. După un timp, nu le mai putem găsi deloc. Fără
sentimente care să ne servească drept busolă pe teritoriul relaț�ii-
lor apropiate, suntem efectiv pierduț�i.
Î�ncepem să vedem relaț�ia ca fiind din ce î�n ce mai nesatisfă-
cătoare sau nesigură ș� i partenerul nostru ca fiind nepăsător sau
chiar defect. Aș� a că Jim spune:
— Î�mi tot amintesc că mama î�mi spunea că Pam nu este des-
tul de matură pentru mine ș� i bănuiesc că, după toate aceste certuri,
î�ncep să cred că mama mea avea dreptate. Cum poț�i avea o relaț�ie
cu cineva atât de agresiv? Este fără speranț�ă. S-ar putea să fie mai
bine pentru amândoi dacă am renunț�a pur ș� i simplu, chiar dacă
ar fi greu pentru copii.
Când partenerii intră doar ocazional î�n dansul acesta, iar căile
iubitoare de stabilire a unei conexiuni î�ncă reprezintă norma,

83
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

aceș� tia pot relaț�iona unul cu altul după ce s-au liniș� tit. Uneori pot
vedea cum s-au rănit unul pe altul ș� i î�ș�i pot cere scuze. Pot râde
chiar de „lucrurile ridicole” pe care le-au spus amândoi. Ț� in min-
te că am ț�ipat odată la soț�ul meu, John, „Mare mascul canadian ce
eș� ti!” ș� i apoi am izbucnit î�n râs, pentru că exact asta e! Totuș� i,
odată ce tiparele despre care am vorbit aici devin î�nrădăcinate ș� i
ajung să fie un obicei, se creează o circularitate puternică, gene-
ratoare de noi ș� i noi reacț�ii. Cu cât ataci mai mult, cu atât mai
periculos î�mi pari, cu atât mai mult mă aș� tept la atacul tău, cu atât
mai tare contraatac. Apoi iar ș� i iar. Acest tipar negativ trebuie
oprit î�nainte ca un cuplu să poată construi î�ncrederea ș� i siguran-
ț�a. Secretul opririi dansului este să recunoș� ti că nimeni nu trebu-
ie să fie tipul rău. Aici, tiparul acuză/acuză î�n sine este tipul rău,
iar partenerii sunt victimele.
Hai să-i observăm din nou pe Jim ș� i Pam î�n dialogul Găseș� te
Tipul Rău ș� i să vedem cum pot ieș� i din acest tipar distructiv folo-
sind câteva indicaț�ii simple ș� i noi reacț�ii.

PAM: N-am de gând să mai stau pur ș� i simplu să te-ascult


spunându-mi că sunt imposibilă! După tine, tot ce merge prost
î�ntre noi e vina mea!
JIM: Chiar n-am spus asta niciodată. Pur ș� i simplu exagerezi
totul. Eș� ti atât de negativă. Ca zilele trecute, când a venit priete-
nul meu pe la noi ș� i totul mergea bine, iar tu te-ai î�ntors ș� i ai
spus...
Jim alunecă î�n ceea ce eu numesc Tubul Conț�inutului. Aici
este locul î�n care partenerii dau exemplu detaliat după exemplu
detaliat de greș� eli ale fiecăruia pentru a-ș� i demonstra punctul de
vedere. Cuplul se ceartă î�n privinț�a „adevărului” acestor detalii ș� i
comportamentului greș� it al unuia sau altuia, de la care „a pornit
asta”.
Pentru a-i ajuta pe parteneri să î�ș�i recunoască Demonul
Dialogului, sugerez:
• Să rămână î�n prezent ș� i să se concentreze pe ceea ce se
î�ntâmplă î�ntre ei chiar atunci.
84
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

• Să se uite la cercul criticilor î�n care se î�nvârtesc amândoi.


Nu există un adevărat „î�nceput” î�ntr-un cerc.
• Să privească circularitatea, dansul, ca fiind duș� manul lor
ș� i să se gândească ce consecinț�e implică rămânerea î�n
cerc.
Iată ce se î�ntâmplă:

JIM: Păi bănuiesc că e corect. Chiar ne lăsăm prinș� i î�n asta,


amândoi. Dar chiar nu mi-am dat seama până acum. Ș� tiu că mă
enervez atât de tare că, după o vreme, aș� spune orice ca să o
rănesc.
SUE. Da. Dorinț�a de a câș� tiga cearta ș� i de a dovedi că celălalt
e tipul rău e atât de ispititoare! Dar de fapt nimeni nu câș� tigă aici.
Ambii pierd.
PAM: Nu vreau să mă cert aș� a. Mă omoară. Ș� i, ai dreptate, ne
distruge relaț�ia. Suntem din ce î�n ce mai mult î�n gardă unul faț�ă
de altul. Ce contează cine are „dreptate”, până la urmă? Suntem
amândoi din ce î�n ce mai nefericiț�i. Bănuiesc că reacț�ionez de fie-
care dată ca să-i arăt că nu mă poate doborî�. Î�ncerc să-l fac să se
simtă mai neî�nsemnat.
SUE: Da. Ș� i ș� tii ce faci tu, Jim? [El dă din cap că da.] Păi, cu
doar câteva minute î�n urmă ai spus: „Nu voi veni la tine, nu voi
avea î�ncredere î�n tine, pentru că eș� ti uneori periculoasă pentru
mine.” Ș� i apoi cred că ai acuzat-o că ea este problema, da?
JIM: Da, e ca ș� i cum i-aș� spune: „Nu mă poț�i doborî�.” Ș� i apoi o
atac.
SUE: Ș� i, după toate aceste atacuri reciproce, amândoi vă î�n-
depărtaț�i, din ce î�n ce mai î�nvinș� i ș� i singuri, da?
JIM: Corect. Deci acest cerc, ciclu, buclă, dans, orice ar fi, ne-a
blocat. Văd asta. Dar cum î�l opreș� ti, asta e ideea. Î� n incidentul
despre care vorbim acum, eu nu i-am spus nimic, ea chiar a î�nce-
put ciclul ăsta!

85
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

SUE: [Î�mi ridic sprâncenele. El se opreș� te.] Păi, î�n primul rând
trebuie să vezi tiparul reactiv circular ș� i să î�nț�elegi cu adevărat că
î�ncercarea de a demonstra că celălalt a greș� it nu face decât să vă
î�mpingă din ce î�n ce mai departe. Tentaț�ia de a fi „câș� tigătorul” ș� i
de a-l face pe celălalt să admită că a greș� it este doar parte din
capcană. Trebuie să opreș� ti acest dans, chiar î�n timp ce se î�ntâm-
plă, î�n loc să devii din ce î�n ce mai rău sau să cauț�i argumente î�n
versiuni nesfârș� ite ale faptelor ș� i incidentelor. Dacă vreț�i, amân-
doi vă puteț�i alia pentru a opri acest duș� man ș� i a-l î�mpiedica să
preia controlul asupra relaț�iei voastre.
JIM: [Uitându-se la soț�ia sa.] Deci, î�n momentul ăsta, nu mai
vreau să intru î�n chestia cu atacul. Suntem prinș� i î�n bucla asta.
Am putea-o numi bucla „Cine e naș� pa?” [Amândoi râd.] Chestia
asta ne omoară. Deci hai să-ncercăm să o oprim chiar acum!
Î�ncercai să-mi spui că vrei să mă sprijini. Ș� i atunci, de ce o ț�ineam
î�ntruna cu pălăvrăgelile tale? Vreau să mă sprijini mai mult!
PAM: Da, cred că dacă ne oprim ș� i spunem: „Hei, suntem î�n
bucla aia din nou. Hai să nu continuăm să punem paie pe foc ș� i să
ne rănim unul pe altul”, atunci putem fi prieteni mai buni ș� i poate
chiar mai mult decât atât! Poate cam cum obiș� nuiam să fim.
[Lăcrimează.]

Pam are dreptate aici. Să poț�i opri tiparul Găseș� te Tipul Rău
este o cale de a fi prieteni. Dar cuplurile vor mult mai mult decât
prietenie. Să ț�ii sub control acest dans atac-atac este doar primul
pas. Trebuie să ne uităm la alte locuri î�n care ne blocăm î�n relaț�ii-
le de dragoste. Dar mai î�ntâi poț�i î�ncerca câteva dintre exerciț�iile
de mai jos.

JOC ȘI EXERSARE

Aceste î�ntrebări ș� i reflecț�ii te pot ajuta să observi cum vă miș� caț�i


tu ș� i partenerul tău î�n cadrul dansului, atunci când amândoi ajun-
geț�i să fiț�i captivi î�n starea de tip luptă-pentru-a-câș� tiga. Te poț�i

86
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

gândi la ele, poț�i să le scrii, să le citeș� ti cu voce tare ș� i, desigur, să


le î�mpărtăș� eș� ti cu partenerul tău.
Cei mai mulț�i dintre noi suntem buni la a î�nvinui. Î�ncă de pe
vremea Grădinii Raiului, Adam o î�nvinuia pe Eva ș� i Eva î�l î�nvinuia
pe Adam. Ambii î�i spun lui Dumnezeu: „Nu e vina mea. Celălalt
este Tipul Rău.” De curând, Frank McCourt a menț�ionat î�n cartea
sa Teacher Man (Omul profesor) cât de uș� or este să-i faci pe copii
să scrie dacă î�i laș� i să noteze scutiri î�n care să explice de ce nu ș� i-au
făcut tema; sunt genial de inventivi î�n a-i î�nvinovăț�i pe alț�ii pen-
tru propria lor lipsă de acț�iune. Deci, gândeș� te-te la un moment
î�n care ai fost clar vinovat de crearea unei probleme minore.
De exemplu, m-am dus acasă la o prietenă pentru o cină ș� i am
scăpat felul principal de mâncare pe podeaua din bucătărie î�n
timp ce î�ncercam să ajut. Acum gândeș� te-te la acț�iunile tale î�n
situaț�ia ta ș� i la patru căi diferite î�n care ai fi putut face din altcine-
va ț�apul ispăș� itor. (Dar platoul cu mâncare era greu și ea nu mi-a
spus!) Descoperă cât de bun eș� ti la asta. Imaginează-ț�i trei moda-
lităț�i prin care un amic ar putea răspunde negativ la remarcile
tale. Ce s-ar fi î�ntâmplat atunci? Intraț�i î�ntr-o circularitate?
Acum vezi dacă î�ț�i poț�i aminti un incident similar cu soț�ul tău
sau soț�ia ta. Ce ai folosit pentru a „câș� tiga” cearta ș� i a-ț�i dovedi
inocenț�a? Cum ț�i-ai acuzat partenerul? Care sunt replicile tale
obiș� nuite când te simț�i î�ncolț�it?
Poț�i schiț�a cercul criticilor ostile ș� i etichetării care v-a prins
pe amândoi î�n capcană? Cum aț�i ajuns fiecare dintre voi să î�l de-
finiț�i pe celălalt? Cum l-aț�i rănit ș� i î�nfuriat fiecare dintre voi pe
celălalt? A fost vreunul dintre voi „câș� tigător”? (Probabil că nu!)
Ce s-a î�ntâmplat după cearta voastră de-a găsitul tipului rău?
Cum te-ai simț�it î�n privinț�a ta, a partenerului tău, a conexiunii
dintre voi? Ai reuș� it să revii ș� i aț�i putut să vorbiț�i despre ceartă ș� i
să vă consolaț� i unul pe altul? Dacă nu, cum te-ai descurcat cu
pierderea siguranț�ei dintre voi? Ce crezi că s-ar fi putut î�ntâmpla
dacă ai fi spus:
— Î�ncepem să ne etichetăm unul pe altul, să dovedim că celă-
lalt e ăla rău aici. N-o să obț�inem decât mai multă suferinț�ă dacă

87
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

ajungem să fim prinș� i î�n dansul ăsta. Hai să nu ne prindem î�ntr-un


dans de tip atac-atac! Poate reuș� im să discutăm despre ce s-a î�n-
tâmplat fără să fie vina cuiva?

DEMONUL DIALOGULUI 2 – POLCA PROTESTULUI

Acesta este dansul cel mai răspândit ș� i ispititor din relaț�ii. Studii
ale psihologului John Gottman de la Universitatea din Seattle,
Washington, arată că multe dintre cuplurile care cad î�n acest ti-
par devreme î�n căsnicia lor nu ajung la a cincea aniversare. Altele
rămân prinse î�n el la nesfârș� it. Caracteristica „nesfârș� itului” are
sens, pentru că miș� cările principale ale Polcăi Protestului creează
o buclă stabilă, fiecare miș� care chemând-o ș� i î�ntărind-o pe urmă-
toarea. Un partener î�l caută pe celălalt, chiar dacă î�ntr-un mod
negativ, iar celălalt face un pas î�n spate, ș� i tiparul se repetă.
Dansul continuă la nesfârș� it ș� i pentru că emoț�iile ș� i nevoile din
spatele dansului sunt cele mai puternice de pe această planetă.
Relaț�iile de ataș� ament sunt singurele legături de pe Pământ î�n
care orice reacț�ie este mai bună decât niciuna. Când nu primim
niciun răspuns emoț�ional de la un om drag, protestul este î�nrădă-
cinat î�n noi. Polca Protestului se referă la î�ncercarea de a obț�ine
un răspuns, un răspuns care conectează ș� i liniș� teș� te.
Cuplurilor le este greu să recunoască acest tipar, î�nsă. Spre
deosebire de tiparul evident atac-atac al Găsirii Tipului Rău,
Polca Protestului este mai subtilă. Un partener cere, protestând
activ faț�ă de detaș� are; celălalt se retrage, protestând tacit faț�ă de
critica implicită. Partenerii nesatisfăcuț�i, ratându-ș� i unul altuia
semnalul, se plâng adesea de o „problemă de comunicare” necla-
ră sau de o „tensiune constantă”.
Hai să vedem cum dansează cuplurile Polca Protestului:
Î�i î�ntreb pe Mia ș� i Ken, tânărul cuplu care se află î�n biroul meu:
— Care pare să fie problema? Mi-aț�i spus că vă iubiț�i ș� i că
vreț�i să fiț�i î�mpreună. Sunteț�i î�mpreună de ș� ase ani. Ce v-ar plă-
cea să schimbaț�i la relaț�ia voastră?

88
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

Mia, micuț�ă, smeadă ș� i vioaie, se holbează la soț�ul ei, Ken, un


bărbat î�nalt ș� i chipeș� care stă nemiș� cat ș� i tăcut, aparent fascinat
de covorul de la picioarele sale. Ea î�ș�i strânge buzele ș� i oftează.
Apoi se uită la mine, arată spre el ș� i ș� uieră:
— Asta e problema, chiar aici. Nu vorbeș� te niciodată ș� i sunt
sătulă de asta. Mă î�nfurii la tăcerea lui. Eu sunt cea care cară po-
vara acestei relaț� ii. Eu le „fac” pe toate ș� i fac din ce î�n ce mai
multe. Ș� i dacă nu aș� face-o...
Î� ș�i ridică mâinile î�ntr-un gest de resemnare. Ken răsuflă
adânc ș� i se uită la perete. Î�mi place când imaginea este atât de
clară, iar polca, atât de uș� or de văzut.
Acest instantaneu din relaț�ia lor î�mi arată poziț�ia de bază a
fiecărui partener î�n dansul suferinț�ei. Mia bate la uș� ă, protestând
faț�ă de sentimentul de separare, î�n timp ce Ken ț�ine cu hotărâre
uș� a î�nchisă. Mia î�mi povesteș� te că l-a părăsit pe Ken de două ori,
dar a cedat când acesta a sunat-o ș� i implorat-o să se î�ntoarcă. Ken
recunoaș� te că pur ș� i simplu nu î�nț�elege ce se î�ntâmplă, dar se
simte destul de lipsit de speranț�ă î�n privinț�a relaț�iei lor. Î�mi spu-
ne că a ajuns, î�n sinea lui, la concluzia că fie este vina sa – poate
nu i-a fost dat să se căsătorească –, fie pur ș� i simplu el ș� i Mia nu
se potrivesc. Oricum, nu e sigur dacă are vreun sens să vină la
mine. Mai î�ncercaseră consilierea ș� i î�nainte.
Î�i î�ntreb dacă se ceartă, iar Ken spune că abia dacă au vreoda-
tă o ceartă reală. Nu ajung să fie prinș� i î�n Demonul Dialogului
Găseș� te Tipul Rău. Dar apoi sunt momente î�n care Mia spune că
pleacă, iar Ken spune „Bine”. Î�n acele momente se simte destul de
rău. Ș� i, î�mi mărturiseș� te el, ea chiar î�ncearcă să î�l „antreneze”. Î�n
timp ce spune asta, se strâmbă ș� i râde.
Mia ș� i Ken î�mi spun apoi o poveste. Dacă î�ntrebi majoritatea
cuplurilor, î�ț�i pot vorbi despre un incident important, un mic mo-
ment ce surprinde natura esenț� ială a legăturii dintre ei. Dacă
aceste momente sunt bune, ei î�ș�i amintesc de ele la aniversări sau
î�n clipele tandre. Dacă sunt rele, se frământă î�n privinț�a lor, î�ncer-
când să-ș� i dea seama ce dezvăluie momentul respectiv despre
relaț�ia lor.

89
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

KEN: Mă gândesc foarte mult cum să-i fac pe plac. Vreau să fie
fericită cu mine. Dar pur ș� i simplu nu funcț� ionează. Ș� i-a dorit
foarte mult să mergem să dansăm. Aș� a că am fost de acord. Dar
totul s-a destrămat când am ajuns acolo.
MIA: S-a destrămat pentru că tu nu voiai să dansezi! Mai î�ntâi
n-ai vrut să vii pe ring ș� i apoi, când ai făcut-o, ai stat pur ș� i simplu
acolo.
SUE: Ș� i ce ai făcut tu, Mia?
MIA: M-am dus cu el pe ring ș� i l-am miș� cat. Am î�ncercat să-i
arăt cum să danseze.
KEN: [Clătinând din cap.] Efectiv te-ai aplecat ș� i ai î�nceput
să-mi miș� ti picioarele. Aș� a că am explodat ș� i am părăsit ringul.
MIA: Dacă nu o fac eu, nu se î�ntâmplă nimic. Ș� i asta se aplică
pentru î�ntreaga relaț�ie. Dacă eu nu o fac să se î�ntâmple, nimic nu
se va î�ntâmpla. [Se î�ntoarce spre mine.] Pur ș� i simplu nu-ș� i asu-
mă rolul lui.
SUE: Deci, asta e greș� it î�ntre voi doi, ș� i nu doar pe ringul de
dans. Acest tipar, î�n care tu vrei să-l faci pe Ken să răspundă, iar
Ken stă nemiș� cat, vorbind atât de î�ncet î�ncât nu î�l poț�i auzi. Asta
vă demoralizează ș� i vă face să vă simț�iț�i nesiguri unul cu altul?
MIA: Corect. Nu-l aud niciodată. Mai mult mormăie. Aș� a că
am î�ncercat să-l fac să vorbească mai clar zilele trecute. Ș� i apoi nu
a mai vorbit deloc cu mine.
KEN: Aș� a, ș� i? Mormăi uneori. Ț� ipai la mine, î�n maș� ină, pe au-
tostradă. Când conduceam, tu î�mi spuneai să rostesc cuvintele
din ce î�n ce mai tare!
SUE: Mia, se pare că tu ai devenit instructorul dansului, spu-
nându-i lui Ken cum să se miș� te ș� i cum să vorbească. Ș� i o faci de
teamă că Ken va rămâne distant ș� i nu va exista niciun dans î�ntre
voi doi. [Ea dă categoric din cap.] Tot aș� tepț�i ca el să vină ș� i să
stabilească o legătură cu tine, iar, când asta nu se î�ntâmplă, chiar
te simț�i singură. Aș� a că î�ncerci să o repari, să î�l î�nveț�i cum să re-
acț�ioneze. Dar asta devine destul de presant, chiar critic. Apoi

90
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

Ken aude că o dă î�n bară – cum vorbeș� te e greș� it, cum dansează e
greș� it – ș� i face chiar mai puț�in de-atât?
KEN: Asta e. Î� ngheț� , asta fac. Nu pot face nimic bine. Nu î�i
place nici măcar cum mănânc.
SUE: Aha. Ș� i deci cu cât î�ngheț�i mai mult, Ken, bănuiesc că cu
atât mai mult î�ncearcă Mia să î�ț�i dea instrucț�iuni.
MIA: Devin atât de frustrată. Î�l î�mping, î�l î�mpung, asta fac. Î�l
î�mping ca să obț�in o reacț�ie. Orice reacț�ie!
SUE: Bun, haideț�i să urmărim asta. Tu î�mpingi ș� i î�mpungi,
Ken î�ngheaț�ă ș� i răspunde din ce î�n ce mai puț�in. Te î�nchizi î�n tine,
Ken? [El aprobă din cap.] Ș� i, cu cât te î�nchizi mai mult, cu atât mai
mult se simte Mia lăsată pe dinafară ș� i cu atât mai mult te î�mpun-
ge. Este un cerc care se î�nvârte continuu ș� i care a pus stăpânire pe
relaț�ia voastră. Ce ț�i se î�ntâmplă, Ken, când „î�ngheț�i”?
KEN: Devin atât de speriat să fac orice, devin cumva parali-
zat. Orice voi face va fi greș� it. Aș� a că fac din ce î�n ce mai puț�in. Mă
ascund î�ntr-o cochilie.
MIA: Ș� i atunci mă simt atât de singură! Î�ncerc pur ș� i simplu
să-l scot din sărite î�n orice fel pot.
SUE: Corect. Această spirală chiar a preluat controlul. Unul
î�ngheaț�ă, se simte paralizat, se î�nchide î�ntr-o cochilie, celălalt se
simte lăsat pe dinafară ș� i î�mpunge din ce î�n ce mai tare pentru a
obț�ine o reacț�ie.
MIA: Este trist pentru noi, pentru amândoi. Cum o putem
opri atunci, spirala asta?
SUE: Ei bine, am î�nceput deja. Aceș� ti paș� i sunt ca respiratul
pentru voi acum. Nici nu ș� tiț�i că î�i faceț�i. Trebuie să vă fie foarte
clar cum creează cercul ăsta un câmp minat î�n mijlocul relaț�iei
voastre. Vă face imposibil să vă simț� iț� i î�n siguranț� ă î�mpreună.
Dacă aș� fi Ken aici, aș� mormăi î�n caz că ceea ce spun ar fi greș� it.
Dacă aș� fi Mia, aș� î�mpinge ș� i î�mpunge, pentru că î�nlăuntrul meu
aș� implora: „Du-mă la dans! Vino ș� i fii cu mine!”
MIA: Chiar simt asta. Asta î�ncerc să fac, să ajung la el. Dar ș� tiu
că strigătul meu are un tăiș� . Devin frustrată.

91
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

KEN: Deci, nu e nimic greș� it la noi fiindcă ne-am lăsat prinș� i


î�n situaț�ia asta. Atunci, nu î�nseamnă că pur ș� i simplu nu suntem
potriviț�i unul pentru altul?
SUE: E adevărat. Mulț�i dintre noi ne î�mpotmolim aș� a când nu
putem găsi o cale de a ne simț�i î�n siguranț�ă ș� i conectaț�i unul cu
celălalt. Aș� a cum văd eu lucrurile, eș� ti atât de important pentru
Mia, î�ncât nu poate, pur ș� i simplu, să te aș� tepte sau să î�ț�i î�ntoarcă
spatele. Iar tu î�ngheț�i pentru că eș� ti atât de î�ngrijorat să nu faci
lucrul „greș� it” cu ea, supărând-o ș� i zdruncinând relaț�ia din nou.
Axioma veche „Când nu ș� tii ce să faci, nu spune ș� i nu face nimic”
este un sfat groaznic î�n relaț�iile de iubire. Î�ntrebarea este: vă pu-
teț�i ajuta unul pe altul să opriț�i această „spirală”? Puteț�i vedea
când sunteț�i prinș� i î�n ea ș� i vă puteț�i miș� ca î�mpreună pentru a vă
recăpăta relaț�ia?
KEN: Poate că putem!
Î�n ș� edinț�ele următoare, Ken ș� i Mia trec prin polca lor iar ș� i iar.
Ei descoperă că „spirala” lor, după cum o numesc ei, se creează î�n
special când intervin semnalele de ataș� ament. Momentele de
protest apar î�n toate căsniciile, dar, când legătura de bază este
sigură, aceste evenimente pot fi anulate sau chiar folosite ca
trambuline pentru î�ntărirea relaț�iei.
De exemplu, î�ntr-o căsnicie fericită, Mia tot ar protesta î�n mo-
mentele î�n care s-ar simț�i separată emoț�ional de Ken, doar că pe
un ton mai jos. Fiind mai puț� in î�ngrijorată pentru conexiunea
dintre ei, s-ar exprima î�ntr-un fel mai blând ș� i mai clar. Iar Ken, la
rândul lui, ar fi mai receptiv la protestul ei. El nu i-ar auzi mâhni-
rea sau dezamăgirea drept o sentinț�ă de condamnare pentru el
ca iubit sau pentru relaț�ia lor, ci ca un semn al nevoii ei de apro-
piere de el.
Î�ntr-o relaț�ie nesigură, î�nsă, Polca Protestului prinde viteză ș� i
devine mai intensă. Î� n cele din urmă, creează un haos atât de
mare, î�ncât partenerii nu î�ș�i pot rezolva problemele sau comuni-
ca clar despre nimic. Apoi, pierderea conexiunii ș� i suferinț�a î�ș�i fac
loc din ce î�n ce mai mult î�n relaț�ie. Este important să observăm,
î�nsă, că nicio relaț� ie nu este marcată î�n î�ntregime de tiparul

92
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

distructiv despre care vorbesc aici. Există î�ncă momente de apro-


piere. Dar nu se petrec suficient de frecvent sau cu suficientă
putere pentru a contracara răul produs de Polca Protestului. Sau
tipul de apropiere nu este cel pe care ș� i-l doreș� te partenerul. De
exemplu, bărbaț�ii cu o tendinț�ă de a se retrage din confruntări
iniț�iază intimitatea sexuală î�n dormitor, dar, pentru majoritatea
femeilor, relaț�iile sexuale nu sunt suficiente ca să le î�mplinească
nevoile de ataș� ament.
Ani de zile, terapeuț�ii au văzut greș� it acest tipar, î�n termeni de
dispute ș� i lupte de putere ș� i au î�ncercat să le rezolve î�nvăț�ându-i pe
oameni tehnici de rezolvare a problemelor. Asta e ca ș� i cum ai
oferi o batistă de hârtie ca leac pentru pneumonia virală. Ignoră
problemele fierbinț�i de ataș� ament ce stau la baza tiparului. Mai
degrabă decât conflictul sau controlul, problema, dintr-o per-
spectivă a ataș� amentului, este distanț�area emoț�ională. Nu e o î�n-
tâmplare că Ken „ridică un zid de piatră”*, după cum se numeș� te,
î�n literatura de specialitate, lipsa lui rigidă de reacț�ie, nici că asta
stârneș� te furie ș� i agresiune î�n soț�ia sa. O reacț�ie agresivă pare să
fie î�nscrisă î�n primate, atunci când cineva drag de care depinde
un individ se comportă de parcă individul nu există. Un copil sau
un pui de maimuț�ă î�ș�i va ataca mama care „ridică un zid”, î�ntr-o
î�ncercare disperată de a obț�ine recunoaș� tere. Dacă nu se obț�ine
nicio reacț�ie, urmează izolarea, pierderea ș� i neajutorarea, toate
fiind „fatale”.
Ce am văzut mai sus este doar o ipostază a Polcăi Protestului.
Nu orice partener care se distanț�ează ș� i se apără vorbeș� te despre
ce î�nseamnă „să î�ngheț�i”, aș� a cum vorbeș� te Ken. Dar am descoperit
că partenerii care pretind ș� i cei care se distanț�ează tind să folo-
sească expresii caracteristice atunci când î�ș�i descriu experienț�ele.
Haide să ascultăm; s-ar putea să î�ț�i recunoș� ti aici unele dintre
propriile tipare ș� i miș� cări.

* În orig., stonewalling, comportament de respingere a comunicării sau a


cooperării, cu scopul evitării conflictelor sau a conversațiilor incomode.
(n. red.)
93
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Partenerele care calcă pe urmele Miei folosesc adesea aceste


afirmaț�ii:
• Am inima frântă. Aș� putea plânge o veș� nicie. Uneori simt
că mor î�n relaț�ia asta.
• Zilele astea este mereu ocupat, e mereu î�n altă parte.
Chiar când e acasă, stă la computer sau se uită la televi-
zor. Aparent, trăim pe planete diferite. Sunt lăsată pe
dinafară.
• Uneori cred că mă simt mai singură î�n relaț�ia asta decât
atunci când locuiam singură. Părea mai simplu să fiu sin-
gură decât să trăiesc aș� a, î�mpreună, dar separat.
• Aveam nevoie de el atât de mult î�n perioada aceea, iar el era
atât de distant. Era ca ș� i cum nu i-ar fi păsat. Sentimentele
mele nu contau pentru el. Pur ș� i simplu le ignora.
• Suntem colegi de apartament. Mi se pare că nu mai sun-
tem niciodată apropiaț�i.
• Mă enervez, normal că o fac. Pur ș� i simplu nu pare să î�i pese,
aș� a că î�l lovesc, sigur că o fac. Î�ncerc pur ș� i simplu să ob-
ț�in o reacț�ie de la el, orice reacț�ie.
• Pur ș� i simplu nu sunt sigură că eu contez pentru el. E ca
ș� i cum nu m-ar vedea. Nu ș� tiu cum să ajung la el.
• Dacă nu aș� î�mpinge eu iar ș� i iar, nu am fi niciodată apro-
piaț�i. Nu s-ar î�ntâmpla niciodată.

Dacă examinezi î�ndeaproape aceste afirmaț�ii, poț�i remarca o


mulț�ime de teme specifice de ataș� ament: te simț�i neimportant
pentru partenerul tău sau nepreț�uit de acesta; priveș� ti separarea
î�n termeni de viaț�ă ș� i de moarte; ai sentimentul excluderii ș� i sin-
gurătăț� ii; ai sentimentul abandonului î�n clipe de restriș� te sau
simț�i că nu te poț�i baza pe partenerul tău; tânjeș� ti după o conexiu-
ne emoț�ională ș� i te î�nfurie lipsa de reacț�ie a partenerului; î�l simț�i
pe omul iubit ca pe un amic sau un coleg de apartament.
Când aceș� ti parteneri sunt î�ncurajaț�i să se concentreze pe
dansul toxic ș� i să î�ș�i descrie propriile miș� cări, î�n loc de greș� elile

94
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

sau defectele partenerilor, adesea folosesc următoarele verbe:


î�mping, trag, pălmuiesc, atac, critic, mă plâng, pun presiune, ex-
plodez, țip, provoc, încerc să mă apropii ș� i gestionez. Uneori e greu
să vezi cum ț� i se miș� că picioarele î�n timpul dansului. Î� n acele
momente, când suntem prinș� i î�n tiparul de a pretinde ș� i a protesta,
majoritatea spunem, pur ș� i simplu, că suntem frustraț�i, î�nfuriaț�i
sau supăraț�i, iar asta este ceea ce vede partenerul nostru. Dar
acesta e doar primul ș� i cel mai superficial nivel din ceea ce se î�n-
tâmplă î�n polcă.
Partenerii care î�i calcă pe urme lui Ken vorbesc de obicei
astfel:
• Nu pot să fac niciodată lucrurile cum trebuie cu ea, aș� a că
renunț� pur ș� i simplu. Totul pare lipsit de speranț�ă.
• Mă simt apatic. Nu ș� tiu ce simt. Aș� a că pur ș� i simplu î�n-
gheț� ș� i nu mai acord atenț�ie.
• Ș� tiu că dau greș� cumva. Ca soț� , sunt un ratat. Cumva, asta
mă paralizează pur ș� i simplu.
• Mă î�nchid î�n mine ș� i aș� tept ca ea să se calmeze. Î�ncerc să
menț�in echilibrul, să nu zgâlț�âi barca. Ă� sta e modul meu
de a avea grijă de relaț�ie. Nu zgâlț�âi barca!
• Mă ascund î�n cochilia mea, unde sunt î�n siguranț�ă. Mă
ascund î�n spatele zidului meu. Î�ncerc să î�nchid uș� a î�n na-
sul tuturor comentariilor ei furioase. Sunt prizonierul
din boxa acuzaț�ilor, iar ea este judecătorul.
• Mă simt ca un nimic î�n relaț�ia asta. Inadecvat. Aș� a că mă
refugiez la computerul meu, î�n slujba sau hobby-urile
mele. La muncă, sunt cineva. Pentru ea, î�nsă, nu cred că
sunt cu adevărat special.
• Nu contez pentru ea. Sunt foarte jos pe lista ei de priori-
tăț�i. Vin undeva după copii, casă ș� i familia ei. La naiba,
până ș� i câinele e mai important decât mine! Eu doar aduc
banii î�n casă. Aș� a că sfârș� esc prin a mă simț�i cumva gol
pe dinăuntru. Nu ș� tii niciodată dacă iubirea va fi sau nu
acolo.

95
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

• Nu simt că am nevoie de cineva î�n felul î�n care are ea ne-


voie. Pur ș� i simplu nu sunt aș� a de dependent. Am fost
mereu î�nvăț�at că e o slăbiciune să ajungi să ai nevoie de
cineva î�ntr-o aș� a mare măsură, o copilărie. Aș� a că î�ncerc
să mă descurc pe cont propriu. Pur ș� i simplu plec.
• Nu ș� tiu despre ce vorbeș� te. Suntem bine. Asta e căsnicia.
Pur ș� i simplu devine prietenie. Oricum nu sunt sigur că
ș� tiu ce vrea să spună prin apropiați.
• Î�ncerc să rezolv problema î�n feluri concrete. Î�ncerc să o
rezolv. Să o gestionez, î�n mintea mea. Nu merge. Ea nu
vrea asta. Nu ș� tiu ce vrea.

Ș� i aici sunt teme: te simț�i fără speranț�ă ș� i î�ț�i lipseș� te î�ncrede-


rea de a acț�iona; faci faț�ă sentimentelor negative î�nchizându-te î�n
tine ș� i căzând î�n apatie; te evaluezi drept un ratat, ca partener, ca
fiind inadecvat; te simț�i judecat ș� i neacceptat de către partener;
î�ncerci să faci faț�ă negând problemele din relaț�ie ș� i nevoile de
ataș� ament; faci orice pentru a evita furia ș� i dezaprobarea parte-
nerului; foloseș� ti rezolvarea raț�ională a problemelor drept cale
de ieș� ire din interacț�iunile emoț�ionale.
Când partenerii precum Ken î�ș�i descriu propriile miș� cări fo-
losesc următorii termeni: mă îndepărtez, mă închid în mine, devin
paralizat, împing sentimentele deoparte, mă ascund, nu acord
atenție, încerc să rămân în mintea mea și rezolv lucrurile. De obi-
cei vorbesc despre sentimentele lor folosind termeni ș� i expresii
ca depresie, apatie ș� i lipsă a sentimentelor sau reclamă un senti-
ment al deznădejdii ș� i eș� ecului. Ceea ce vede partenerul de obicei
este pur ș� i simplu lipsa oricărei reacț�ii emoț�ionale.
Sexul joacă un rol aici, deș� i rolurile variază î�n funcț�ie de cul-
tură ș� i cupluri. Î�n societatea noastră, femeile tind să fie apărătoa-
rele relaț�iilor. De obicei, ele observă distanț�a mai devreme decât
iubiț�ii lor ș� i sunt adesea mai conș� tiente de nevoile lor de ataș� a-
ment. Aș� a că rolul lor î�n dans este, cel mai adesea, de a pretinde,
fiind cele care condamnă mai mult. Bărbaț�ii, î�n schimb, au fost

96
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

î�nvăț�aț�i să î�ș�i suprime reacț�iile ș� i nevoile emoț�ionale ș� i să fie cei


care rezolvă problemele, ceea ce î�i plasează î�n rolul de retragere.
Dacă eu apelez la tine pentru a crea o conexiune emoț�ională,
iar tu î�mi răspunzi intelectual la o problemă, mai degrabă decât
mie î�n mod direct, la nivel de ataș� ament voi percepe asta ca pe o
„lipsă de reacț�ie”. Acesta este unul dintre motivele pentru care
cercetările privind sprijinul social afirmă la unison că oamenii
vor sprijin indirect, adică o confirmare emoț�ională ș� i afecț�iune de
la partenerii lor, mai degrabă decât sfaturi. Adesea bărbaț�ii spun
că nu ș� tiu cum să răspundă la nivel emoț�ional. Dar ș� tiu! O fac atunci
când se simt î�n siguranț�ă, cel mai adesea cu copiii lor. Tragedia aici
este că se poate ca un bărbat să facă tot ce poate pentru a răspunde
î�ngrijorărilor soț�iei sale, prin a oferi sfaturi ș� i soluț�ii, fără să î�nț�e-
leagă că ceea ce aș� teaptă ea de fapt de la el este angajamentul
emoț�ional. Acest angajament este soluț�ia pentru ea.
Atât bărbaț�ilor, cât ș� i femeilor le sunt î�ntipărite credinț�e soci-
ale ce favorizează prinderea î�n polcă. Cea mai distructivă este
credinț�a că un adult matur ș� i sănătos nu are nevoie de legătură
emoț�ională ș� i nu are dreptul să pretindă acest fel de afecț�iune.
Clienț�ii î�mi spun: „Nu pot să-i spun pur ș� i simplu că mă simt ne-
î�nsemnată ș� i că am nevoie să-i simt braț�ele î�n jurul meu. Nu sunt
copil” sau „Nu pot să î�i cer să fiu pe primul loc. Nu i-am cerut ni-
ciodată asta. Nu simt că am dreptul ăsta. Nu ar trebui să am nevoie
de asta.” Dacă nu ne putem verbaliza ș� i accepta propriile nevoi de
ataș� ament, trimiterea de mesaje clare către alț�ii, atunci când ne-
voile sunt „fierbinț� i”, devine imposibilă. Mesajele ambigue fac
polca să continue. Este mult mai uș� or să spui: „De ce nu eș� ti mai
vorbăreț�? Nu ai nimic să î�mi spui?”, decât să te deschizi ș� i să ceri
să-ț�i fie satisfăcută nevoia de conexiune bazată pe afecț�iune.
Polca Protestului nu este dansată doar de iubiț�i, ci ș� i de pă-
rinț�i ș� i copii, de fraț�i ș� i surori, de absolut oricine are o legătură
emoț�ională puternică cu altcineva. Uneori ne este mai uș� or să ne
vedem realizând această conexiune cu fraț�ii sau copiii noș� tri de-
cât cu partenerul. Să fie din cauză că vulnerabilitatea este mai
puț�in evidentă? Mă î�ntreb de ce fiul meu adolescent, oftând ș� i

97
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

ignorându-mi comentariile legate de faptul că a î�ntârziat, mă


scoate din sărite ș� i î�l î�nvinuiesc excesiv, deș� i avem o legătură pli-
nă de afecț�iune. Răspunsul este simplu. Deodată aud un mesaj ce
vibrează de semnificaț�ii ale ataș� amentului. El î�ș�i dă ochii peste
cap. Tonul lui este obraznic. Aud că grijile sau comentariile mele
nu contează pentru el. Sunt irelevantă. Aș� a că dau volumul mai
tare ș� i î�l critic. El se retrage ș� i mă ignoră din nou. Î�ncepem. Muzica
polcăi răsună î�n continuare. Dar deodată recunosc muzica. Aș� a că
mă retrag ș� i î�l invit să privească dansul.
— Aș� teaptă o clipă. Ce se î�ntâmplă aici? Suntem prinș� i î�ntr-o
ceartă stupidă ș� i suntem amândoi răniț�i.
Acesta este primul pas î�n a opri polca: recunoaș� terea muzicii.
Ce am î�nvăț�at î�n douăzeci de ani de urmărire a pacienț�ilor
care ș� i-au salvat relaț�ia din ghearele acestui dans? Cuplurile mele
m-au î�nvăț�at atât de multe lucruri!
Mai î�ntâi, m-au î�nvăț�at că trebuie să-l vezi. Tabloul complet.
Trebuie să vezi cum se desfăș� oară dansul dintre tine ș� i partene-
rul tău ș� i să î�nț�elegi ce spune el despre relaț�ie, nu numai despre
conț�inutul certei. Trebuie să vezi ș� i î�ntregul dans. Dacă te concen-
trezi pe diverș� i paș� i, î�n special pe ai celeilalte persoane, adică
„Hei, tocmai m-ai atacat”, eș� ti pierdut. Trebuie să faci un pas î�n
spate ș� i să vezi imaginea de ansamblu.
Î�n al doilea rând, ambele persoane trebuie să vadă cum miș� că-
rile fiecărui partener î�l atrag pe celălalt î�n dans. Fiecare persoană
este captivă î�n dans ș� i ajută, fără să-ș� i dea seama, la prinderea
celuilalt. Dacă te atac, te atrag spre apărare ș� i justificare. Î�ț�i î�ngre-
unez fără să vreau deschiderea ș� i reacț�ia faț�ă de mine. Dacă rămân
distant ș� i izolat, te las izolat ș� i singur ș� i te atrag spre a pretinde ș� i
a forț�a pentru a obț�ine o legătură.
Î�n al treilea rând, polca semnalează probleme de ataș� ament.
Nu poate fi oprită printr-o rezolvare logică de probleme sau cu
tehnici de comunicare formală. Trebuie să cunoaș� tem natura
dansului dacă vrem să schimbăm elementele-cheie ș� i să ne î�n-
toarcem la o conexiune sigură. Trebuie să î�nvăț�ăm să recunoaș� -
tem strigătele ce reclamă o legătură ș� i felul î�n care disperarea se

98
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

transformă î�n: „Î�mping, î�mpung, fac orice ca să î�l determin să re-


acț�ioneze” sau „Î�ngheț� pur ș� i simplu, ca să nu mai aud, o dată î�n
plus, câte defecte am ș� i cum am pierdut-o deja”. Aceste tipare
sunt universale, pentru că nevoile ș� i fricile noastre ș� i reacț�iile
noastre la ceea ce percepem ca pierdere ș� i separare sunt
universale.
Î�n al patrulea rând, putem î�nț�elege natura iubirii, ne putem
acorda la aceste momente de detaș� are ș� i la protestul ș� i suferinț�a
care sunt partea-cheie a polcăi. Putem î�nvăț�a apoi să vedem polca
drept duș� man, ș� i nu drept partenerul nostru.
Î� n al cincilea rând, partenerii pot î�ncepe să se alieze ș� i să
identifice duș� manul, astfel î�ncât să reuș� ească să dea muzica mai
î�ncet ș� i să î�nveț�e cum să păș� ească î�n afara ringului ș� i să creeze
destulă siguranț�ă î�ncât să poată vorbi despre emoț�iile ș� i nevoile
de ataș� ament.
Când Ken ș� i Mia pot face asta, î�ncep să aibă speranț�ă pentru
relaț�ia lor. După cum spune Ken:
— Când î�ncepem să intrăm î�n chestia aia, ș� tii, spirala despre
care vorbim aici, nu suntem atraș� i atât de tare î�n ea. I-am spus
Miei ieri: „Suntem prinș� i aici. Devin din ce î�n ce mai distant ș� i î�n-
gheț�at, iar tu te superi. Astea sunt momentele î�n care tu te simț�i
lăsată pe dinafară, nu? Nu trebuie să facem asta. Hai să ne oprim.
Vino aici ș� i hai să ne î�mbrăț�iș� ăm.” Ș� i a făcut-o. S-a simț�it grozav.
L-am î�ntrebat pe Ken ce l-a ajutat cel mai mult să î�nvingă
polca. A răspuns că l-a ajutat să realizeze că Mia nu era „duș� ma-
nul” ș� i că ea „lupta pentru relaț�ie” când î�ncepea polca, nu î�ncerca
„să î�i vină lui de hac”.
Este crucial, pentru orice relaț�ie sănătoasă, ca partenerii să
poată recunoaș� te ș� i accepta protestele faț�ă de separare ș� i să iasă
din Polca Protestului. Pentru ca o legătură sigură, iubitoare să
rămână puternică ș� i să crească, cuplurile trebuie să poată repara
momentele de detaș� are ș� i să poată ieș� i din fundăturile obiș� nuite
î�n care ajung î�n î�ncercarea de a se descurca cu acele momente, ce
nu fac decât să exacerbeze lipsa de conexiune, prin distrugerea
î�ncrederii ș� i siguranț�ei.

99
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

JOC ȘI EXERSARE

Î�ț�i pare familiară povestea lui Ken ș� i a Miei? Recunoș� ti aspecte


din acest dans î�n propria ta relaț�ie? Î�ț�i poț�i aminti ultimul mo-
ment î�n care această polcă a pus stăpânire pe relaț�ia ta? Poț�i să î�ț�i
pui ochelarii de ataș� ament ș� i să vezi, dincolo de cearta despre
fapte ș� i probleme, suferinț�a generată de conexiunea dintre voi
doi? De exemplu, chiar a fost cearta despre reconstruirea căsuț�ei
unde un partener vrea să se ducă să picteze sau a fost despre si-
guranț� a ataș� amentului? Poate că partenerul care este lăsat î�n
urmă este exact aș� a – lăsat î�n urmă. Poate că unul dintre voi vor-
bea de fapt despre lipsa unei conexiuni sigure ș� i de apropierea
dintre voi doi sau î�ncerca să obț�ină reasigurări de la celălalt, dar
conversaț�ia a rămas concentrată pe chestiuni pragmatice.
Î�n relaț�ia ta actuală, ce tinzi să faci când te simț�i detaș� at sau
nesigur? Î�ncearcă să te gândeș� ti la persoana cu care te-ai identi-
ficat î�n poveș� tile cuplurilor date ca exemplu î�n acest capitol. Te
poț�i gândi ș� i la ultima ceartă sau ultimul episod dureros din rela-
ț�ia ta. Dacă te-ai fi prefăcut că eș� ti o muscă pe un perete rapor-
tând incidentul î�n Gazeta Muș� telor, cum ar arăta dansul ș� i care
sunt miș� cările tale principale? Protestezi sau te retragi? Te gă-
seș� ti devenind critic ș� i î�ncercând să-l schimbi pe omul iubit? Sau
poate te î�nchizi î�n tine ș� i î�ț�i spui că orice dorinț�ă de reasigurare
este o treabă riscantă ș� i nu ar trebui să o asculț�i? Cu toț�ii facem
aceste lucruri uneori.
Flexibilitatea ș� i posibilitatea de a ne vedea propriile miș� cări
ș� i impactul lor asupra altora sunt esenț�iale aici. Te î�ncurajez să fii
curajos, să te uiț�i atent ș� i să î�ț�i identifici răspunsul obiș� nuit. Este
acela care iese î�nainte să iei o gură de aer. Acesta este răspunsul
care te poate prinde î�ntr-un cerc vicios de detaș� are de persoana
pe care o iubeș� ti cel mai mult. Aceste răspunsuri pot fi, de aseme-
nea, diferite î�n relaț�ii diferite. Dar, pentru moment, gândeș� te-te
doar la cea mai semnificativă legătură a ta ș� i la felul î�n care î�i
răspunzi acestei persoane î�n momentele î�n care apar nesiguran-
ț�ele de ataș� ament ș� i problemele.

100
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

Poziț�ia de distanț�are este uneori cel mai greu de perceput,


dacă suntem persoana care se distanț�ează. Poate că stilul tău este
să te retragi î�n tine î�nsuț�i ș� i să î�ncerci să te calmezi lăsând lumea
pe dinafară? Asta poate fi foarte folositor. Dacă nu cumva î�ncepi
să o faci automat ș� i ț�i-e din ce î�n ce mai greu să rămâi deschis ș� i
receptiv. Atunci, această retragere te face să te î�nvârț�i î�n Polca
Protestului. Destul de curând, partenerul tău va avea nevoie de
tine ș� i se va simț�i lăsat pe dinafară, abandonat ș� i exclus.
Te poț�i gândi la un incident anume, î�n care retragerea ș� i lipsa
de reacț�ie au funcț�ionat pentru tine î�ntr-o relaț�ie? Ce s-a î�ntâm-
plat după retragerea ta? Cel mai adesea ne gândim la această
strategie ca la una de prevenire a unei confruntări de care ne te-
mem că va escalada ș� i va pune î�n pericol relaț�ia. Acum, te poț�i
gândi la momente î�n care nu a părut să funcț�ioneze că te-ai î�nde-
părtat ș� i te-ai î�nchis î�n tine? Ce se î�ntâmplă după această retragere,
cu tine ș� i î�n dansul cu partenerul tău?
Dacă te simț�i confortabil, î�ncearcă să î�mpărtăș� eș� ti răspunsurile
la unele dintre aceste î�ntrebări cu partenerul tău. Există momente
î�n care rămâneț�i blocaț�i î�n polcă? Vezi dacă poț�i identifica miș� că-
rile fiecăruia dintre voi. Poț� i vedea î�ntreaga buclă de reacț� ii?
Descrie-o foarte simplu completând spaț�iile goale din următoa-
rea propoziț�ie cu câte un cuvânt.

Cu cât mă ______________ mai mult, cu atât te ______________ și


atunci, cu atât mai mult mă _________________, și iar și iar.
Inventează propriul nume pentru acest dans ș� i vezi dacă fie-
care dintre voi poate î�mpărtăș� i î�n ce fel erodează sentimentul de
conexiune sigură din relaț�ia voastră. Cum schimbă muzica emoț�io-
nală dintre voi?
De exemplu, Todd spune că principala lui cale de a stabili o
legătură este sexul. Este mult mai sigur pe el î�n pat decât atunci
când î�ș�i discută sentimentele cu soț� ia. Î� ș�i identifică miș� carea
principală î�n polcă:
— Vreau să facem sex. Dar nu e doar pentru un orgasm. Este
felul î�n care ș� tiu eu să mă apropii. Când mă refuzi, vreau ș� i mai

101
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

mult asta ș� i „te bat la cap” pentru explicaț�ii. Cu cât fac asta mai
mult, cu atât mai tare te î�ndepărtezi ș� i î�ț�i păzeș� ti spaț�iul.
— Da, ș� i cu cât mă simt mai criticată ș� i mi se cer mai multe,
cu atât mai copleș� ită devin, răspunde soț�ia sa, Bella. Aș� a că mă
î�ndepărtez de tine din ce î�n ce mai mult. Ș� i tu devii din ce î�n ce
mai insistent ș� i disperat, iar asta continuă la nesfârș� it. Aș� a e?
Todd e de acord că aceasta este schema polcăi pentru ei. Ei
decid să o denumească Vortexul. Pentru ei, numele exprimă cât
de obsedat devine Todd de disponibilitatea sexuală a soț�iei sale ș� i
cât de obsedată devine ea de păzirea spaț�iului ei personal. Todd
poate apoi î�mpărtăș� i că se simte din ce î�n ce mai respins ș� i mai
î�ntărâtat, iar Bella afirmă că se simte „î�ngheț� ată” ș� i singură î�n
căsnicia lor. Cum e pentru tine ș� i persoana iubită să vorbiț�i des-
pre propriile voastre miș� cări din Polca Protestului?
Chiar dacă ajungeț�i să fiț�i prinș� i î�n Polca Protestului, există
momente î�n care puteț�i ieș� i din ea, puteț�i să o blocaț�i ș� i să treceț�i
la un alt tip de interacț�iune? Există momente î�n care riscaț�i să
cereț�i deschis apropiere ș� i consolare sau vă dezvăluiț�i sentimen-
tele ș� i nevoile soț�ului sau soț�iei, mai degrabă decât să vă retra-
geț�i? Ce face ca aceste momente să fie posibile? Ce faceț�i pentru a
ț�ine polca la distanț�ă? Vedeț�i dacă puteț�i descoperi asta î�mpreu-
nă. Există vreo cale de a vă ajuta unul pe altul să vă simț�iț�i î�n sigu-
ranț�ă, astfel î�ncât un sentiment de detaș� are să nu ducă imediat la
acest dans? Adesea, asta se rezumă la a recunoaș� te semnalele de
ataș� ament ascunse î�n polcă. De exemplu, Juan a descoperit că e
suficient să î�i spună soț�iei sale, Anna:
— Văd că eș� ti foarte supărată ș� i ai nevoie de ceva de la mine,
dar nu ș� tiu ce să fac.

DEMONUL DIALOGULUI 3 – ÎNGHEAȚĂ ȘI FUGI

Uneori, când vine un cuplu să mă vadă, nu aud ostilitatea din


găseș� te tipul rău sau ritmul frenetic al Polcăi Protestului. Aud o
liniș� te fatală. Dacă ne gândim la relaț�ie ca fiind un dans, atunci

102
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

aici ambii parteneri stau deoparte. Pare că nimic nu mai contea-


ză; nimeni nu pare implicat î�n dans. Exceptând faptul că există o
tensiune palpabilă î�n aer, iar durerea se citeș� te limpede pe feț�ele
partenerilor. Teoreticienii emoț�iei ne spun că putem î�ncerca să
ne suprimăm emoț�iile, dar asta pur ș� i simplu nu funcț�ionează.
După cum a notat Freud, ele ne ies prin toț�i porii. Ce văd eu este
că ambii parteneri s-au î�nchis ș� i au î�ncremenit î�ntr-o stare defen-
sivă ș� i de negare. Fiecare este î�n modul de autoprotecț�ie, î�ncer-
când să acț�ioneze de parcă el sau ea nu simte ș� i nu are nevoie de
nimic.
Acesta este dansul Î�ngheaț�ă ș� i Fugi care evoluează frecvent
din Polca Protestului. Asta se î�ntâmplă când partenerul care ur-
măreș� te ș� i critică renunț�ă la a mai î�ncerca să obț�ină atenț�ia soț�u-
lui ș� i tace. Dacă acest cerc continuă, partenerul agresiv va jeli
relaț�ia ș� i apoi se va detaș� a ș� i va pleca. Î�n acest punct, partenerii
sunt î�n mod tipic foarte politicoș� i unul cu altul, chiar cooperează
î�n privinț�a chestiunilor pragmatice, dar, dacă nu se face ceva, re-
laț�ia lor de dragoste se va termina. Uneori, partenerul care este
de obicei retras î�nț�elege î�ntr-un final faptul că acum nu mai există
niciun fel de legătură emoț� ională, pozitivă sau negativă, chiar
dacă lucrurile par mai paș� nice. Atunci acest partener este adese-
ori de acord să meargă la un consilier sau să citească niș� te cărț�i
precum aceasta.
Distanț� area extremă din Î� ngheaț� ă ș� i Fugi este o reacț� ie la
pierderea conexiunii ș� i la senzaț�ia de neajutorare privind reface-
rea ei. Unul dintre parteneri va povesti de obicei despre cum ș� i-a
urmărit partenerul, a protestat faț�ă de lipsa de conexiune ș� i a jelit
de unul singur. Acest partener se descrie ca fiind acum incapabil
să simtă, ca ș� i cum ar fi î�ngheț�at. Celălalt partener este adesea
atât de prins î�n retragere, î�ncât retragerea a devenit opț� iunea
automată, ș� i î�ncearcă să nege detaș� area la care s-a ajuns. Î� n si-
tuaț�ia asta, nimeni nu î�ncearcă să mai ajungă la nimeni. Nimeni
nu î�ș�i va asuma vreun risc. Aș� a că nu mai există niciun dans. Dacă
cuplul nu primeș� te ajutor ș� i acest lucru continuă, vine un mo-
ment î�n care nu mai există nicio cale de a reî�nnoi î�ncrederea sau

103
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

de a î�nvia relaț�ia muribundă. Apoi acest ciclu Î�ngheaț�ă ș� i Fugi va


ucide parteneriatul.
Terry ș� i Carol au recunoscut că nu au fost niciodată ceea ce se
numeș� te un „cuplu apropiat”. Dar Carol, o femeie discretă, inte-
lectuală insista că a î�ncercat î�n repetate rânduri să vorbească cu
soț�ul său despre „depresia” lui. Astfel î�nț�elegea ea î�nstrăinarea
lor emoț�ională. Terry, un bărbat tăcut, formal, a observat că soț�ia
sa î�i găsea defecte de ani de zile, î�n special î�n privinț�a chestiunilor
parentale. Veniseră să mă vadă pentru că se certaseră, un eveni-
ment foarte rar pentru ei. A î�nceput când Carol a ales să poarte la
o petrecere o pereche de pantaloni care î�i displăceau lui Terry.
Terry a declarat că, dacă avea de gând să poarte acei pantaloni,
î�nsemna că nu î�l iubea ș� i că ar trebui să divorț�eze! Apoi, pe drum
spre petrecere, Terry i-a spus că era pe cale să î�nceapă o aventură
cu o colegă de serviciu, dar că presupunea că nu conta pentru
Carol, din moment ce oricum nu făceau niciodată sex. Carol, la
rândul ei, a recunoscut că făcuse o pasiune pentru un prieten
vechi ș� i a remarcat că Terry nu o atingea niciodată cu tandreț�e
sau pentru sex.
Î�n ș� edinț�a noastră, au vorbit despre faptul că viaț�a le era atât
de copleș� ită de î�ndatoriri de serviciu ș� i responsabilităț�i parentale,
î�ncât devenise tot mai dificil să găsească timp pentru apropiere ș� i
pentru a face dragoste. Carol a susț�inut că, odată ce a recunoscut
că deveneau „străini”, a î�ncercat „să î�l scuture pe Terry”, astfel î�n-
cât să vorbească mai mult cu ea. Când asta nu a mers, a devenit
foarte furioasă. Terry a observat că Carol fusese î�ntr-adevăr foar-
te critică ani î�ntregi, judecându-l î�n special pentru felul î�n care
creș� te el copiii, dar apoi, cu un an î�n urmă, a devenit pur ș� i simplu
distantă. Carol a explicat că a decis î�ntr-un final să î�ș�i „î�nghită”
furia ș� i să accepte că aș� a era căsnicia. A ajuns la concluzia că soț�ul
ei nu o mai găsea suficient de atrăgătoare sau de interesantă î�ncât
să î�i capteze atenț�ia. Ca răspuns, Terry a vorbit cu tristeț�e despre
legătura profundă a lui Carol cu cei doi copii ai lor ș� i mi-a spus că
se pare că ș� i-a pierdut cumva soț�ia. Era mamă, dar nu soț�ie. El se
î�ntreba dacă nu se î�ntâmpla asta pentru că el era pur ș� i simplu
prea serios ș� i prea prins „î�n lumea lui” pentru a fi cu o femeie.
104
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

Problema reală î�n ciclul Î�ngheaț�ă ș� i Fugi este lipsa de speranț�ă


ce î�l colorează. Ambii parteneri ajunseseră la concluzia că dificul-
tatea cu care se confruntau zăcea î�n ei î�nș� iș� i, î�n defectele lor î�n-
născute. Răspunsul natural la asta este să te ascunzi, să î�ț�i ascunzi
sinele de neiubit. Ț� ine minte că un aspect-cheie î�n perspectiva lui
Bowlby privind ataș� amentul se referă la faptul că folosim ochii
celor pe care î�i iubim pentru a vedea reflectată î�n ei o imagine a
propriului sine. Ce altă informaț�ie ar putea fi vreodată la fel de
relevantă despre ceea ce suntem? Cei pe care î�i iubim sunt oglinda
noastră.
Pe măsură ce Carol ș� i Terry s-au simț�it din ce î�n ce mai deco-
nectaț�i ș� i neajutoraț�i, s-au ascuns din ce î�n ce mai mult unul de
altul. Semnalele fundamentale de ataș� ament pe care le vedem la
copii ș� i părinț�i, precum ș� i la iubiț�i, precum privirile lungi ș� i mân-
gâierile, au devenit la î�nceput mute ș� i apoi inexistente. Terry ș� i
Carol nu se uitau niciodată unul la altul î�n timpul ș� edinț�ei noastre
ș� i au remarcat că atingerea spontană dispăruse din vieț�ile lor de
mult timp. Fiind intelectuali, le-a permis să raț�ionalizeze lipsa lor
de conexiune sexuală ș� i să nege, cel puț�in î�n majoritatea timpului,
durerea de a nu se mai simț�i doriț�i de către soț�ul lor. Ambii vor-
beau despre simptome de depresie ș� i, î�ntr-adevăr, depresia este
o parte naturală a pierderii legăturii cu un om iubit. De-a lungul
timpului, prăpastia dintre ei s-a adâncit ș� i părea din ce î�n ce mai
riscant să î�ncerce să se atingă. Carol ș� i Terry au descris temele,
miș� cările ș� i sentimentele pe care le dezvăluie cei care se retrag î�n
Polca Protestului, dar ei aveau dubii mai profunde, legate de me-
ritul lor de a fi iubiț�i. Î�ndoiala i-a paralizat pe amândoi ș� i „a î�nghe-
ț�at” protestul ce atrage de obicei atenț�ia, conducându-i la acest
tip de distanț�are distructivă.
Când am î�nceput să forăm î�n trecuturile lor, amândoi au poves-
tit că au crescut î�n familii reci, raț�ionale, unde distanț�a emoț�ională
era ceva normal. Când fiecare se simț�ea detaș� at, se retrăgea auto-
mat ș� i î�ș�i nega nevoia de apropiere emoț�ională. Istoria noastră cu
oamenii dragi ne modelează relaț�iile prezente. Î�n momentele de
deconectare, când nu ne putem angaja î�n siguranț�ă cu persoana
iubită, apelăm î�n mod natural la modalitatea de a face faț�ă pe care
105
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

am adoptat-o î�n copilărie, acea modalitate de a face faț�ă care ne-a


permis să menț�inem legătura cu părintele nostru, cel puț�in la ni-
vel minimal. Când simț�im emoț�iile „fierbinț�i” care ne avertizează
că legătura noastră este î�n primejdie, î�ncercăm î�n mod automat
să le oprim ș� i să ne refugiem î�n raț�iune ș� i activităț�i de distragere
a atenț�iei. Î�n acest dans al distanț�ei, evitarea acestor emoț�ii devi-
ne un scop î�n sine. După cum explică Terry:
— Dacă rămân calm, nu vorbim niciodată despre sentimente.
Nu vreau să deschid cutia Pandorei.
Aceste modalităț�i de a face faț�ă emoț�iilor ș� i nevoilor noastre
devin opț�iunile automate; ele se „î�ntâmplă” atât de repede, î�ncât
nu avem deloc senzaț�ia alegerii lor. Dar le putem schimba când
vedem cum ne î�nchid î�n dansurile noastre autodefensive cu oa-
menii iubiț�i. Ele nu sunt părț�i indelebile ale personalităț�ii noastre
ș� i nu avem nevoie de ani de terapie ș� i î�nț�elegere pentru a le remo-
dela. Terry a vorbit despre faptul că avea un tată mai î�n vârstă ș� i
ostil ș� i o mamă care era un politician faimos. Părea lipsit de emoț�ii
când l-am î�ntrebat î�n ce momente s-a simț�it apropiat de mama sa.
A spus că nu î�ș�i aminteș� te altceva decât cum o urmărea la televi-
zor. Nu a avut nicio altă opț�iune decât să î�nveț�e cum să tolereze
distanț�a ș� i să î�ș�i î�năbuș� e nevoile de consolare ș� i apropiere. Ș� i-a
î�nvăț�at bine lecț�ia. Dar strategia lui de supravieț�uire din copilărie
era dezastruoasă pentru căsnicia sa. Carol, de asemenea, ș� i-a dat
seama că î�ncepea să se „ofilească lăuntric” când ș� i-a „oprit” nevo-
ia de atingere ș� i conexiune.
Ca la celelalte dansuri, odată ce Terry ș� i Carol au î�nț�eles paș� ii
pe care î�i făceau ș� i î�i izolau unul de altul, au î�nceput să se simtă
mai plini de speranț�ă ș� i să î�ș�i dezvăluie sentimentele unul altuia.
Carol a putut recunoaș� te că „s-a dat bătută” ș� i că „a construit un
zid” î�ntre ea ș� i Terry pentru a-ș� i estompa senzaț�ia de respingere.
A recunoscut că ș� i-a concentrat atenț�ia pe copii pentru a-ș� i î�mpli-
ni dorinț�a de atingere ș� i conexiune. Terry a dezvăluit cât de ș� ocat
a fost să audă asta ș� i să constate că î�ncă î�ș�i dorea foarte mult so-
ț�ia. Amândoi au î�nceput să recunoască impactul pe care fiecare î�l

106
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

avea asupra celuilalt. După câteva noi riscuri asumate ș� i câteva


certuri, Carol a putut să î�mi spună:
— Amândoi ne simț�im mai î�n siguranț�ă. Certurile sunt inten-
se, dar sunt mult mai bune decât golul de gheaț� ă, tăcerea
precaută.
— Acest cerc vicios î�n care am fost, a observat Terry, cred că
l-am î�nvins. Amândoi suntem răniț�i ș� i ne speriem ș� i ne lăsăm pe
dinafară unul pe altul. Dar nu trebuie să mai facem asta.
Noile î�nceputuri izvorăsc din a ș� ti cum creăm capcana î�n care
suntem prinș� i, cum ne-am privat de dragostea de care avem ne-
voie. Legăturile puternice cresc din hotărârea de a opri ciclurile
deconectării, dansurile suferinț�ei.

JOC ȘI EXERSARE

Î�ț�i pare familiar tiparul Î�ngheaț�ă ș� i Fugi? Dacă da, unde ai î�nvăț�at
să ignori ș� i să nu iei î�n seamă nevoile tale de conexiune emoț�io-
nală? Cine te-a î�nvăț�at să faci asta? Când te simț�i cel mai singur?
Poț�i î�ndrăzni să î�mpărtăș� eș� ti răspunsurile la aceste î�ntrebări cu
partenerul tău? Să î�nveț� i cum să î�ț�i asumi riscuri ș� i să iniț� iezi
acest tip de î�mpărtăș� ire e ca ș� i cum ai lua un antidot pentru apa-
tie sau pentru fuga de nevoile tale de ataș� ament. Există vreo cale
prin care partenerul tău te poate ajuta cu asta?
Poț�i identifica, î�mpreună cu partenerul tău, un semnal care
stârneș� te dansul de distanț�are? Poate fi la fel de simplu ca î�ntoar-
cerea capului î�ntr-un anumit moment. Poț�i identifica î�n ce fel î�ț�i
respingi partenerul sau faci ca apropierea de tine să fie pericu-
loasă pentru el sau ea?
Ce î�ț�i spui, odată ce te-ai retras emoț�ional, pentru a justifica
separarea ș� i pentru a descuraja î�ncercările de a te apropia de
partenerul tău? Uneori, ceea ce-ț�i spui reprezintă afirmaț�ii des-
pre ce este iubirea ș� i despre felul î�n care ar trebui să ne compor-
tăm î�ntr-o relaț�ie de iubire, pe care le-am î�nvăț�at din relaț�iile cu

107
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

părinț�ii sau chiar din cultura noastră. Poț�i î�mpărtăș� i aceste lu-
cruri cu partenerul tău?
Poț�i face o listă cu toate lucrurile pe care ț�i le-a luat acest
dans? Avem, de obicei, idei vagi despre apropierea emoț�ională
când ne î�ndrăgostim prima dată ș� i suntem dispuș� i să ne asumăm
orice risc pentru a fi lângă persoana respectivă. Ne vom aminti
acele momente exact cum ne amintim speranț�ele ș� i dorinț�ele.
Cum le-a erodat acest dans toxic?
Ca exerciț� iu final pentru acest capitol, poț� i identifica care
dintre aceste trei tipare – Găseș� te Tipul Rău, Polca Protestului,
Î�ngheaț�ă ș� i Fugi – î�ț�i ameninț�ă cel mai mult relaț�ia actuală de iu-
bire? Ț� ine minte că motivele invocate î�ntr-o ceartă (fie că este o
ceartă despre programul copiilor, viaț�a voastră sexuală sau carie-
rele voastre) nu reprezintă problemele reale. Ceea ce te preocupă
cu adevărat este, î�ntotdeauna, forț�a ș� i siguranț�a legăturii emoț�io-
nale pe care o ai cu partenerul tău. Este vorba despre accesibilitate,
receptivitate ș� i angajament emoț�ional. Vezi dacă poț�i rezuma tipa-
rul ce pune stăpânire pe relaț�ia ta, completând spaț�iile goale din
următoarele afirmaț�ii. Apoi redactează-le î�ntr-un paragraf care să
ț�i se potrivească cel mai bine ț�ie ș� i relaț�iei tale. Î�mpărtăș� eș� te-l cu
partenerul tău.

Când____________, nu simt o conexiune sigură cu tine.


Completează cu semnalul ce declanșează muzica deconectă-
rii, de exemplu, când spui că ești prea obosit pentru sex și nu am
mai făcut dragoste de câteva săptămâni, când ne certăm în privin-
ța felului în care îi cresc și-i educ pe cei mici, când nu părem să
vorbim zile la rând. Nu sunt permise afirmații mari, generale,
abstracte sau învinuiri deghizate, așa că nu poți spune ches-
tii precum: când ești dificil, ca de obicei. Asta înseamnă că tri-
șezi. Fii concret și specific.

Tind să__________. Mă mișc în acest fel în dansul nos-


tru pentru a încerca să fac față sentimentelor dificile

108
Conversația 1: Recunoașterea Demonilor Dialogului

și pentru a găsi o cale de a ne schimba dansul. Alege un


cuvânt de acțiune, un verb, de exemplu, mă plâng, te pisălo-
gesc, mă detașez, te ignor, fug, mă îndepărtez.

O fac în speranța că __________. Afirmă speranța care te


atrage în dans, de exemplu, vom evita mai multe conflicte sau te
voi convinge să îmi răspunzi mai mult.

Pe măsură ce continuă tiparul ăsta, mă simt________.


Identifică un sentiment. Cele mai frecvente pe care le pot
identifica oamenii aici sunt frustrarea, furia, apatia, goliciunea
sufletească sau confuzia.

Ce îmi spun apoi despre relația noastră este că_____.


Rezumă cea mai catastrofală concluzie pe care ți-o poți ima-
gina, de exemplu, nu îți pasă de noi, nu sunt importantă pentru
tine, nu îți pot face niciodată pe plac.

Ce înțeleg eu din dansul circular care îngreunează


din ce în ce mai mult stabilirea unei conexiuni sigure
pentru noi este că, atunci când mă mișc în felul de-
scris mai sus, tu pari să ___________. Alege un cuvânt de acțiu-
ne, un verb, de exemplu, te închizi în tine, mă forțezi să răspund.

Cu cât ________________ eu mai mult, cu atât mai mult


___________ tu. Atunci suntem amândoi prinși în suferin-
ță și izolare. Introdu verbe care descriu mișcările tale și ale par-
tenerului tău în dans.

Poate că ne putem avertiza unul pe altul când în-


cepe acest dans. Putem să îl numim _________. Vederea
acestui dans este primul nostru pas afară din cercul
deconectării.

109
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Odată ce poț�i identifica aceste circularităț�i negative ș� i poț�i recu-


noaș� te că ele vă prind pe amândoi î�n capcană, eș� ti pregătit să î�n-
veț�i cum să ieș� i din ele. Următoarea conversaț�ie explorează mai
adânc emoț�iile puternice, î�n special frica de ataș� ament, care fac
ca aceste dansuri toxice să continue.

110
Conversația 2:
Descoperirea punctelor sensibile

„Întreruperile de atașament sunt periculoase... ca


o cornee zgâriată, fracturile relaționale provoacă
agonie.”
– Thomas Lewis, Fari Amini și Richard
Lannon, A General Theory of Love
(O teorie generală a iubirii)

C
u toț�ii suntem vulnerabili î�n iubire; e firesc. Suntem mai
dezbrăcaț�i emoț�ional î�n faț�a celor pe care î�i iubim ș� i deci,
uneori, inevitabil, ne rănim unii pe alț�ii cu vorbe sau acț�i-
uni neglijente. Deș� i aceste situaț�ii ne fac să suferim, durerea este,
de cele mai multe ori, superficială ș� i trecătoare. Dar aproape toț�i
avem cel puț�in î�ncă o insuportabilă sensibilitate adiț�ională – un
punct sensibil î�n epiderma noastră emoț�ională – care este sensi-
bilă la atingere, uș� or de rănit ș� i profund dureroasă. Când acest
punct sensibil este zgândărit, poate sângera peste î�ntreaga noas-
tră relaț� ie. Ne pierdem echilibrul emoț� ional ș� i ne afundăm î�n
Demonii Dialogului.
Ce anume este un punct sensibil? �l definesc drept o hiper-
sensibilitate, generată de acele momente din relaț�iile actuale sau
din trecutul unei persoane î�n care o nevoie de ataș� ament a fost î�n
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

repetate rânduri neglijată, ignorată sau subestimată, respectiva


persoană simț�ind ceea ce eu numesc cele „2 P-uri” – privat sau
părăsit emoțional. Cele 2 P-uri sunt puncte sensibile potenț�iale
universale pentru iubiț�i.
Aceste sensibilităț�i î�ș�i au frecvent originile î�n relaț�iile din tre-
cut cu oameni semnificativi care ne-au rănit, î�ndeosebi părinț�i,
care ne oferă matricea de bază pentru relaț�iile iubitoare; fraț�ii ș� i
alț�i membri ai familiilor noastre; ș� i, desigur, iubiț�ii din trecut ș� i
din prezent. De exemplu, recent, când soț�ului meu John i se î�nchi-
deau ochii î�n timp ce vorbeam cu el, mi-am ieș� it din pepeni. Era
obosit ș� i ameț�it, dar situaț�ia m-a trimis î�napoi î�n timp, către zilele
î�n care un fost partener adormea instantaneu de fiecare dată
când voiam să î�ncep o conversaț�ie serioasă. Adormitul era o for-
mă nu tocmai subtilă de retragere, prin care se detaș� a de relaț�ie.
Această experienț�ă m-a făcut hipervigilentă – somnolenț�a bruscă
î�mi semnalează abandonul emoț�ional.
François, unul dintre clienț�ii mei, este extrem de sensibil la
orice semn că soț�ia sa, Nicole, ar putea să nu î�l mai dorească sau
să dezvolte un interes pentru alt bărbat. Î�n prima sa căsnicie du-
reroasă, soț�ia i-a fost infidelă de multe ori ș� i i-a spus acest lucru.
Acum, intră î�ntr-o panică care î�l orbeș� te complet atunci când
Nicole î�i zâmbeș� te la o petrecere prietenului său, un om de suc-
ces, sau dacă aceasta nu este acasă când el se aș� teaptă să fie.
Linda se plânge că suferă profund atunci când soț� ul ei
Jonathan „se abț�ine de la a-mi spune că arăt bine sau că am făcut
o treabă bună. Mă simt copleș� ită instantaneu de durere, ș� i apoi
devin ofensată ș� i critică cu tine”, î�i spune ea. Sensibilitatea Lindei
se trage de la mama ei.
— Refuza să î�mi facă vreodată vreun compliment sau să mă
laude ș� i î�mi spunea î�ntotdeauna că nu sunt atrăgătoare. Odată
mi-a spus că, după părerea ei, dacă lauzi oamenii, aceș� tia nu vor
mai î�ncerca să vrea mai mult. Eram avidă după acea recunoaș� tere
din partea ei ș� i o detestam pentru că nu mi-o oferea. Iar acum
bănuiesc că tânjesc după asta de la tine. Aș� a că mă doare atunci
când sunt aranjată ș� i te î�ntreb cum arăt, iar tu pari să mă ignori,

112
Conversația 2: Descoperirea punctelor sensibile

pur ș� i simplu. Ș� tii că am nevoie de lauda aia, dar tu mi-o refuzi.


Sau cel puț�in aș� a se simte. Nu pot vedea limpede lucrurile, ustură
prea tare.
Oamenii pot avea câteva puncte sensibile, cu toate că, de obi-
cei, unul este principal, atunci când ne referim la declanș� area ci-
clului negativ al unui cuplu. Steve simte o lovitură dublă când
soț�ia sa, Mary, spune că ar vrea să facă sex mai des. Asta ar putea
fi luată ca o cerere foarte pozitivă. Dar, pentru Steve, declaraț�ia sa
este o rachetă care î�i demolează î�ncrederea sexuală; amigdala sa
strigă „păzeaaa”, iar el se aruncă la podea. Steve reacț�ionează î�n
faț�a lui Mary î�nchizându-se ș� i lăsând-o pe ea pe dinafară.
— E ca ș� i cum m-aș� î�ntoarce dintr-odată î�n prima mea căsnicie,
auzind că sunt o mare dezamăgire ș� i devenind foarte î�ngrijorat
privind performanț�ele mele î�n general, ș� i î�n special î�n pat.
Un ecou din copilărie inflamează, de asemenea, acest punct
sensibil. Steve era cel mai mic copil din clasa sa, iar tatăl său î�l
î�ntreba î�n mod constant î�n faț�a fraț�ilor săi: „Vorbesc cu Steve sau
cu Stephanie?” Acea experienț�ă l-a făcut să simtă că nu e „destul
de bărbat pentru nicio femeie”.
Dar punctele sensibile nu sunt î�ntotdeauna un memento al
rănilor trecute; ele se pot ivi î�n relaț�ia actuală, chiar î�ntr-una î�n
general fericită, dacă ne simț�im î�n mod special privaț�i sau pără-
siț�i emoț�ional. Punctele sensibile pot apărea î�n timpul tranziț�iilor
sau crizelor mari – cum ar fi naș� terea unui copil, o boală sau pier-
derea unei slujbe – când nevoia de sprijin de la partenerul nostru
este deosebit de intensă, dar nu ne este asigurată. Ele pot, de
asemenea, să se dezvolte când un partener pare indiferent cro-
nic, producând un sentiment copleș� itor de durere care î�ș�i face
apoi loc chiar ș� i î�n problemele mărunte. Eș� ecul unui om drag de
a ne răspunde ne zgârie î�n profunzime epiderma emoț�ională.
Jeff ș� i Milly au avut o relaț�ie grozavă până când cel mai bun
prieten al lui Jeff a fost promovat î�n slujba pentru care Jeff lucrase
din greu, iar Jeff a intrat î�n depresie. Î�n loc să î�i ofere consolare ș� i
reasigurări, Milly, î�ntr-o stare de anxietate, l-a bătut la cap „să-ș� i
revină odată”. Ș� i-au găsit drumul prin criza aceasta ș� i au reuș� it să

113
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

fie din nou apropiaț�i, dar experienț�a l-a lăsat pe Jeff hipersensibil
la reacț�ia soț�iei sale vizavi de orice expresie de mâhnire din par-
tea sa. Izbucnirile sale bruș� te, aparent iraț�ionale, de furie, care au
loc de fiecare dată când crede că Milly nu î�l sprijină, au făcut-o pe
aceasta să se retragă curând î�ntr-o tăcere defensivă ș� i să se simtă
de parcă ar da greș� ca soț�ie. Poț�i intui ce s-a î�ntâmplat după ace-
ea. Demonul Dialogului a pus stăpânire pe ei.
Helen a fost devastată când s-a trezit blamată de către un te-
rapeut pentru problemele cu băutura ale fiului său adolescent. Î�n
timpul unei ș� edinț�e de evaluare, Sam, soț�ul altfel iubitor al lui
Helen, a fost de acord cu punctul de vedere al terapeutului. Mai
târziu, când Helen ș� i-a exprimat durerea, Sam a î�nceput să-ș� i jus-
tifice opinia ș� i o serie de certuri dureroase au izbucnit. Helen a
decis apoi să î�ș�i pună deoparte durerea „prostească” ș� i să se con-
centreze pe lucrurile bune din căsnicia sa, ș� i credea că î�ntr-adevăr
făcuse asta.
Dar reprimarea emoț�iilor semnificative este greu de realizat
ș� i adesea sfârș� eș� te prin a fi toxică pentru relaț�ii. Durerea lui Helen
î�ncepe să se reverse. Î�l bate la cap pe Sam privind opinia sa des-
pre fiecare acț�iune a ei, iar Sam, neș� tiind ce să spună, spune din
ce î�n ce mai puț�in. Deodată se ceartă din orice. Sam o acuză pe
Helen că devine din ce î�n ce mai mult ca mama sa „paranoică”.
Helen se simte din ce î�n ce mai pierdută ș� i mai singură.
Punctele sensibile ale lui Jeff ș� i Helen sunt atinse, dar ei nu o
văd. Surprinzător, mulț�i dintre noi ratăm acelaș� i lucru. Î�ntr-adevăr,
nici măcar nu recunoaș� tem că avem puncte sensibile. Suntem
conș� tienț�i doar de reacț�ia noastră secundară la iritare – căzând
defensiv î�n apatie sau î�nchizându-ne î�n noi î�nș� ine sau dezlănț� u -
indu-ne reactiv furia. Retragerea ș� i furia sunt mărcile Demonilor
Dialogului ș� i maschează emoț�iile care sunt centrale î�n vulnerabi-
litate: tristeț�ea, ruș� inea ș� i, mai presus de toate, frica.
Dacă te găseș� ti prins continuu î�n Demonii Dialogului cu per-
soana iubită, poț�i fi sigur că e provocat de î�ncercări de a gestiona
durerea generată de un punct sensibil sau, mai degrabă, de punc-
te sensibile ale amândurora. Ș� i, din nefericire, punctele voastre

114
Conversația 2: Descoperirea punctelor sensibile

sensibile, aproape inevitabil, se lovesc unul de altul. Zgândăreș� te


un punct sensibil al persoanei iubite, iar reacț�ia sa va irita adesea
unul de-al tău.
Gândeș� te-te la Jessie ș� i Mike, care, de când fiica de doispreze-
ce ani a lui Jessie s-a mutat cu ei, nu au făcut altceva decât să se
certe.
— Deodată, spune Jessie, ca peste noapte, Mike s-a schimbat
dintr-un tip cald ș� i tandru î�ntr-un soi de tiran. Dă ordine, stabi-
leș� te toate regulile pentru copilul meu. Ț� ipă mai mereu când e
acasă. Arată ca toț�i bărbaț�ii abuzivi din familia mea. Pur ș� i simplu
nu suport ca cineva să ț�ipe ș� i să dea ordine. Nimeni nu m-a protejat
pe mine, dar eu î�mi pot proteja copilul.
Mike trece de la proteste triste de genul cât de mult î�ș�i iubeș� te
soț�ia, chiar dacă ea refuză să î�i vorbească zile la rând, la pălăvră-
geli zgomotoase ș� i indignate despre cum el nu a vrut niciodată să
devină părintele copilului ei imposibil, lipsit de respect. Se î�nflă-
cărează când vorbeș� te despre cum a răsfăț� at-o ani de zile pe
Jessie ș� i apoi a descoperit că „el nu există când e copilul ăsta prin
preajmă”. Mike î�ș�i aminteș� te că a făcut zona zoster, dar Jessie,
spune el, era prea preocupată de problemele fiicei sale pentru
„a-l consola”. Lovirea punctelor sensibile ale fiecăruia i-a prins î�n
Polca Protestului.
Punctele sensibile ale lui Tom ș� i Brenda î�i trimit î�ntr-un
Dialog Demonic diferit, de tipul Î�ngheaț�ă ș� i Fugi. Brenda este ob-
sedată de noul lor bebeluș� . Î�ncercările lui Tom de a atrage puț�in
atenț�ia către el o irită pe Brenda, iar î�ntr-o noapte explodează. E
sătulă de cererile lui, spune ea, ș� i î�l numeș� te „obsedat sexual” ș� i
„penibil”. Tom este ș� ocat. Deș� i este un tip care arată bine, este
destul de timid ș� i de nesigur cu femeile. Mereu a avut nevoie să se
simtă dorit de Brenda.
— Bine, bine, ripostează el. E evident că nu mai eș� ti î�ndrăgos-
tită de mine, ș� i toate chestiile cu mine din ultimii ani au fost o fă-
cătură. N-am nevoie de î�mbrăț�iș� ări de la tine. N-am nevoie să fiu
cu tine. Eu mă duc să dansez, iar tu poț�i să ai grijă de copil.

115
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

El lasă urme prin casă indicând că flirtează cu o femeie din


grupul său de dans. Brenda a crescut simț�indu-se o fată banală ș� i
s-a î�ntrebat î�ntotdeauna de ce Tom, bărbatul atrăgător ș� i de suc-
ces, a ales-o pe ea. Î�ngrozită, se retrage mai mult î�n ipostaza copi-
lului. Tom ș� i Brenda abia î�ș�i vorbesc. Protejarea constantă a
punctelor sensibile le sabotează complet reacț�iile iubitoare după
care tânjesc amândoi.
Oprirea acestor dinamici distructive depinde nu doar de
identificarea ș� i oprirea Demonilor Dialogului (Conversaț�ia 1), ci
ș� i de găsirea ș� i liniș� tirea punctelor noastre sensibile ș� i ajutarea
persoanei iubite să facă acelaș� i lucru. Oamenilor care au crescut
î�n refugiul relaț�iilor sigure, iubitoare, le va fi mai uș� or să vindece
aceste zgârieturi. Punctele lor sensibile sunt puț�ine ș� i nu atât de
adânci. Ș� i, odată ce î�nț�eleg ce ascund interacț�iunile lor negative
cu omul iubit, este mult mai probabil să iasă din ele repede ș� i să
calmeze durerea.
Pentru alț�ii, î�nsă, care au fost traumatizaț�i sau neglijaț�i serios
de către cei pe care i-au iubit sau de care au depins, procesul este
mai lung ș� i mai anevoios. Punctele lor sensibile sunt atât de mari
ș� i atât de fragile, î�ncât accesarea temerilor ș� i î�ncrederea î�n spriji-
nul unui partener sunt o provocare uriaș� ă. Kal, supravieț�uitor al
unui abuz ș� i veteran de război, spune:
— Sunt, tot, un mare punct sensibil. Tânjesc după liniș� tire,
dar, de multe ori, când doamna mea chiar mă atinge, nu î�mi pot
da seama dacă este o mângâiere sau o altă tăietură.
Totuș� i, nu suntem prizonieri ai trecutului. Ne putem schimba
î�n bine. Cercetări recente ale psihologului Joanne Davila de la
Universitatea de Stat din Stony Brook, New York, precum ș� i alte
studii, confirmă ceea ce am văzut î�n ș� edinț�ele mele: că putem
vindeca până ș� i vulnerabilităț�ile profunde cu ajutorul unui soț�
iubitor. Putem „câș� tiga” o senzaț�ie fundamentală de conexiune
sigură cu ajutorul unui partener care ne ajută să gestionăm sen-
timentele dureroase. Iubirea chiar ne transformă.

116
Conversația 2: Descoperirea punctelor sensibile

RECUNOAȘTEREA MOMENTULUI
ÎN CARE ESTE ATINS UN PUNCT SENSIBIL

Există două semne care î�ț�i spun când punctul tău sensibil sau al
partenerului tău a fost atins. Î�n primul rând, există o schimbare
radicală bruscă î�n tonul emoț�ional al conversaț�iei. Tu ș� i persoana
iubită glumeaț�i cu o clipă mai devreme, dar acum unul dintre voi
este supărat sau î�nfuriat sau, dimpotrivă, distant sau rece. Eș� ti
dezechilibrat. Este ca ș� i cum jocul s-ar fi schimbat fără să î�ț�i spună
nimeni. Partenerul rănit trimite noi semnale, iar celălalt î�ncearcă
să î�nț�eleagă schimbarea. După cum î�mi spune Ted:
— Suntem î�n maș� ină ș� i vorbim ca de obicei ș� i deodată e gheaț�ă
î�n maș� ină. Î�ș�i î�ntoarce privirea de la mine ș� i se uită pe fereastră,
cu gura î�ncleș� tată, ș� i foarte posacă, de parcă ș� i-ar dori să nici nu
exist. De unde a apărut asta?
Î�n al doilea rând, reacț�ia la ceea ce este perceput ca o ofensă
pare, adeseori, mult disproporț�ionată.
— De obicei facem dragoste vineri seara, spune Marla. Aș� a că
î�l aș� teptam pe Pierre, dar apoi m-am luat cu un telefon de la sora
mea, care era supărată. Bănuiesc că a durat cam cincisprezece
minute. Pierre a venit jos ș� i s-a isterizat. Am î�nceput cearta obiș� -
nuită. E complet iraț�ional când face asta.
Nu, doar că Marla nu î�nț�elege î�ncă logica iubirii ș� i Pierre nu
prea poate explica această sensibilitate, nici sieș� i, nici soț�iei sale.
— Î�n mintea mea aud: „De ce te superi atât? Calmează-te”, î�i
spune el. Dar deja mă urc pe pereț�i.
Aceste semne privesc î�ntru totul nevoile ș� i temerile primare
de ataș� ament care ies brusc la iveală. Privesc cele mai profunde ș� i
puternice emoț�ii, care preiau dintr-odată controlul. Pentru a ne
î�nț�elege cu adevărat punctele sensibile, trebuie să aruncăm o pri-
vire mai atentă la emoț� iile cele mai profunde, care sunt cheia
acestei sensibilităț�i, ș� i să le exprimăm î�ntr-un fel care să ne ajute
să le gestionăm. Dacă nu facem asta, vom trece î�n viteză pe lângă
ele î�ntr-o reacț�ie defensivă, de obicei de furie sau apatie, care le
transmite partenerilor noș� tri mesajul complet greș� it. Î�n relaț�iile
117
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

nesigure, ne deghizăm vulnerabilităț�ile î�n aș� a fel î�ncât partenerul


nostru nu ne vede niciodată aș� a cum suntem.
Hai să analizăm ce se î�ntâmplă când este atins un punct
sensibil.

1. Un semnal de ataș� ament ne atrage atenț�ia sau ne declan-


ș� ează sistemul de ataș� ament, dorinț�ele ș� i temerile noastre. Un
semnal de ataș� ament este un declanș� ator care te bagă î�n priză
emoț�ional. Poate fi o privire, o sintagmă, o schimbare î�n tonul
emoț�ional al unei interacț�iuni cu partenerul tău. Semnalele de
ataș� ament pot fi pozitive sau negative, aducând la suprafaț�ă sen-
timente bune sau rele. Un semnal de ataș� ament care irită un
punct sensibil declanș� ează o alarmă ce spune „Hopaaa!”. „Ceva
ciudat, rău sau dureros se apropie” semnalează creierul tău.
Alarma ta s-ar putea să se declanș� eze când auzi un ton „critic” î�n
vocea persoanei iubite sau când partenerul tău se î�ntoarce exact
atunci când î�i ceri o î�mbrăț�iș� are.
— Ș� tiu că î�ncerci să fii grijuliu, î�i spune Marie soț�ului său,
Eric. Ș� i ai dreptate. Vorbeș� ti cu mine despre problemele mele. Ș� i
e bine, până când spui „Uite” pe tonul ăla, de parcă sunt un copil
prost care nu ș� tie nimic. Asta e ca o î�mpunsătură de ac. Î�nț�eleg că
te exasperez. Crezi că sunt proastă. Ș� i doare.
Asta e o noutate pentru Eric; el credea că se certau pentru că
ei nu î�i place nicio idee de-a lui.
2. Corpul nostru răspunde. Oamenii spun: „Stomacul mi se
strânge ș� i î�mi aud vocea subț� iindu-se” sau „Devin rece ș� i ne-
miș� cat”. Uneori, singura cale de a î�nț�elege ce simț�im este să ne
ascultăm trupurile. Emoț�ia puternică mobilizează corpul. Î�l adu-
ce, cu viteza luminii, î�n starea de luptă pentru supravieț� uire.
Fiecare emoț�ie are o semnătură fiziologică specifică. Când ne e
frică, fluxul sangvin creș� te spre picioare; când suntem nervoș� i,
fluxul sangvin creș� te spre mâini.
3. Intelectul nostru, localizat î�n spatele frunț� ii, î�n cortexul
cerebral prefrontal, este puț�in mai lent. De-abia acum prinde din
urmă creierul emoț� ional, sau amigdala, ș� i caută î�nsemnătatea
118
Conversația 2: Descoperirea punctelor sensibile

tuturor acestor lucruri. Î�n acest moment, ne verificăm percepț�ia


iniț�ială ș� i decidem ce ne spune semnalul de ataș� ament despre
siguranț� a conexiunii noastre. Concluziile catastrofale ale lui
Carrie ies î�n scenă la semnal.
— Când pare că ne pregătim să facem dragoste, spune ea, iar
tu spui că eș� ti obosit, mă supăr foarte tare. E ca ș� i cum nu m-ai
dori câtuș� i de puț�in. De parcă aș� fi unul dintre amicii tăi. Chiar nu
sunt specială pentru tine.
— Nu pot fi pur ș� i simplu obosit? spune soț�ul ei, Derek.
— Nu după ce flirtezi cu mine toată seara ș� i î�mi creezi tot fe-
lul de aș� teptări, răspunde Carrie. Atunci, dacă nu iese, am nevoie
de puț�in ajutor ca să mă descurc cu asta. Nu vreau să rămân blo-
cată î�n furie.
4. Ne pregătim să ne miș� căm î�ntr-un anumit fel, către omul
iubit, departe de acesta sau î�mpotriva acestuia. Această pregătire
de a acț�iona este integrată î�n fiecare emoț�ie. Furia ne dictează să
ne apropiem ș� i să luptăm. Ruș� inea ne spune să ne retragem ș� i să
ne ascundem. Frica ne cere să fugim sau să î�ngheț�ăm sau, la ex-
treme, să ne î�ntoarcem ș� i să contraatacăm. Tristeț�ea ne face să
jelim ș� i să renunț�ăm.
— Vreau doar să fug, spune Hannah despre certurile cu soț�ul
ei. Am nevoie să mă î�ndepărtez. Î�i văd faț�a furioasă ș� i dispar. El
spune că-l ignor, dar î�i aud furia, ș� i picioarele mele se pun î�n miș� -
care. Pur ș� i simplu nu pot sta să ascult.
Toate acestea se î�ntâmplă î�ntr-o nanosecundă. Charles
Darwin, care era fascinat de puterea emoț�iei ș� i de rolul ei î�n lupta
pentru supravieț�uire, a vrut să vadă cât de mult control avea asu-
pra emoț�iilor sale. Obiș� nuia să stea î�n dreptul zidului de sticlă
de la grădina zoologică din Londra, unde era găzduită o viperă
uriaș� ă, ș� i să î�ncerce, iar ș� i iar, să nu sară î�n spate când vipera se
repezea la el. Nu a avut niciodată succes. Corpul său acț� iona
î�ntotdeauna, dirijat de frică, chiar ș� i atunci când mintea lui con-
ș� tientă î�i spunea că era î�n siguranț�ă.
Versiunea relaț�ională a acestei situaț�ii ar putea fi: î�n mijlocul
unui moment tandru, deschis, î�mi aud dintr-odată partenerul
119
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

făcând un comentariu critic. Î� mi simt corpul cum î�ngheaț� ă.


Î� nregistrarea durerii ș� i retragerea imediată au durat probabil
mai puț�in de două sutimi de secundă (cam atât estimează oame-
nii de ș� tiinț�ă că ar dura să se î�nregistreze emoț�ia pe faț�a altcuiva).
Momentul tandru este pierdut. Emoț�iile ne spun ceea ce contea-
ză. Ele ne orientează ș� i ne dau o direcț�ie, ca un compas intern.

JOC ȘI EXERSARE

IDENTIFICAREA PUNCTELOR TALE SENSIBILE


Poț�i identifica un moment î�n relaț�ia ta actuală î�n care ai fost de-
zechilibrat dintr-odată, î�n care o reacț�ie neî�nsemnată sau, dim-
potrivă, lipsa unei reacț�ii a părut să schimbe brusc sentimentul
de siguranț�ă cu omul iubit sau un moment î�n care ai reacț�ionat
î�ntr-un fel care ș� tiai că te va prinde î�ntr-un Demon al Dialogului?
Poate că eș� ti conș� tient de un moment î�n care te-ai trezit reacț�io-
nând foarte furios sau căzând î�n apatie. Hai să trecem dincolo de
reacț� ia de suprafaț� ă, la emoț� iile mai puternice, ș� i să analizăm
incidentul.
• Ce se î�ntâmpla î�n relaț�ie? Care a fost semnalul negativ de
ataș� ament, declanș� atorul care a creat un sentiment de
detaș� are emoț�ională pentru tine? Care a fost sentimentul
tău general î�n secunda de dinainte de a reacț�iona, ener-
vându-te sau aruncându-te î�ntr-o stare de apatie? Ce a
făcut sau a spus mai exact partenerul tău, î�ncât a stârnit
acest răspuns?
De exemplu, Anne, o tânără studentă la medicină care trăia
de doar câteva luni cu Patrick, avocat de profesie, spune:
— S-a î� n tâmplat joia trecută, seara. Ne-am blocat rău.
Sentimentele negative au continuat zile î�ntregi. A î�nceput când î�i
spuneam lui Patrick despre temele mele pentru facultate. Cum
mă chinuiam. Am sfârș� it prin a mă panica total. Am intrat î�ntr-o
stare de furie reactivă, care e partea mea din ciclul nostru. Să

120
Conversația 2: Descoperirea punctelor sensibile

vedem. Mi-aduc aminte că vocea lui a î�nceput să capete un ton


mai ridicat ș� i să sune ca o prelegere distantă, cum se î�ntâmplă de
obicei. Ș� i apoi a zis că nu mă putea ajuta dacă aveam să devin
obsedată ș� i ridicolă. Vocea aia î�mi semnalează pericol. Transformă
o neî�nț�elegere î�ntr-un fel de criză.
• Când te gândeș� ti la un moment î�n care este atins propriul
tău punct sensibil, ce se î�ntâmplă î�n corpul tău? S-ar putea
să te simț�i detaș� at, febril, să-ț�i pierzi suflul, să ț�i se pună un
nod î�n piept, să te simț�i foarte mic, gol pe dinăuntru, tre-
murând, î�n lacrimi, rece, î�nflăcărat. Te ajută această
conș� tientizare a corpului să dai un nume experienț�ei?
— Devin atât de agitată, spune Anne. Reacț�ionez ca o pisică
ce scuipă ș� i sâsâie. Patrick ar spune că doar mă enervez. Asta e
ceea ce vede el. Dar, î�n profunzime, această senzaț�ie de agitaț�ie
este mai degrabă una de neputinț�ă, de teamă.
• Ce decide creierul tău despre î�nsemnătatea tuturor aces-
tor lucruri? Ce î�ț�i spui când se î�ntâmplă asta?
— Î�n mintea mea, spune Anne, î�mi zic: „Mă judecă.” Aș� a că mă
cam enervez pe el. Dar nu e tocmai asta. E mai degrabă: „Nu e aici,
alături de mine. Trebuie să fac toate astea singură.” Nevoia mea
de sprijin nu contează. Asta e î�nfricoș� ător.
• Ce ai făcut atunci? Cum ai intrat î�n acț�iune?
— O, am ț�ipat ș� i strigat ș� i i-am spus că e un nemernic pentru
că nu mă ajută ș� i că se poate duce naibii, spune Anne. Oricum nu
aveam nevoie de ajutorul lui. Apoi m-am frământat î�n tăcere timp
de câteva zile. Mă simt de parcă aș� bea otravă când fac asta. E ca
ș� i cum aș� î�ncerca să-mi ocolesc sentimentele mai profunde. Ș� i
decid că nu pot avea oricum î�ncredere î�n nimeni. Oamenii nu vor
fi acolo pentru mine.
• Vezi dacă poț� i lega toate aceste elemente, completând
spaț�iile libere de mai jos:

În acest incident, declanșatorul pentru sentimen-


tele mele vulnerabile a fost ________________. La suprafață,

121
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

probabil că am arătat ____________. Dar, în adâncul meu,


m-am simțit doar _________. (alege una dintre emoțiile negative
de bază, tristețe, furie, rușine, frică). Tânjeam după __________.
Mesajul principal pe care l-am primit despre legătura
noastră, despre mine sau iubirea mea a fost _______________.
— Declanș� atorul este tonul lui Patrick, spune Anne. Aud că
sunt judecată. Ignorare. Probabil că i-am arătat doar furie, dar î�n
adâncul meu m-am simț�it speriată ș� i singură. Tânjeam după rea-
sigurările lui, tânjeam să-mi spună că era î�n regulă să fiu î�ngrijo-
rată cu privire la ș� coală, să fiu nesigură ș� i să î�i cer sprijinul.
Mesajul principal pe care l-am primit privind relaț�ia noastră a
fost că nu mă puteam duce la el ș� i să mă aș� tept la afecț�iune.
• Î�n această situaț�ie, ce î�nț�elegi cu privire la punctul tău
sensibil?
— Nu pot face faț�ă când î�mi î�ngădui să am nevoie de el ș� i să-i
spun că am nevoie de ajutor ș� i atunci el pare să mă respingă, spu-
ne Anne. Ba chiar î�mi spune că nu ar trebui să vreau sau să am
nevoie de asta. Î�n interior mă simt doar speriată.
Vezi dacă poț� i identifica alte momente î�n care acest punct
sensibil este atins.
• Este punctul sensibil pe care l-ai descris singurul tău
punct sensibil î�n relaț� ia asta, sau mai există ș� i altele?
Oamenii pot avea mai mult de un punct sensibil, dar de
obicei există un semnal principal de ataș� ament care se
declanș� ează î�n diverse situaț�ii.

IDENTIFICAREA SURSEI PUNCTELOR TALE SENSIBILE


• Gândeș� te-te la istoricul tău. S-au creat punctele tale sen-
sibile î�n relaț�ia cu părinț�ii tăi, cu fraț�ii, î�n altă relaț�ie ro-
mantică sau chiar î�n relaț� iile tale cu colegii, când ai
crescut? Sau această sensibilitate s-a născut î�n cadrul re-
laț�iei tale actuale? Un alt fel de a te gândi la asta este să te
î�ntrebi dacă, atunci când simț� i durere î�n punctul tău

122
Conversația 2: Descoperirea punctelor sensibile

sensibil, există fantome care stau î�n spatele persoanei


iubite. Oricum ar fi, poț�i identifica răspunsul dureros de
la o persoană din trecutul tău ș� i să î�l priveș� ti drept î�nce-
putul vulnerabilităț�ii?
— Mama mea î�mi spunea î�ntotdeauna că nu va fi mare lucru
de capul meu ș� i că sora mea e singura care va realiza ceva, poves-
teș� te Anne. Eram pe cont propriu î�n casa aia. Visurile mele erau
irelevante. Când l-am cunoscut pe Patrick, părea să creadă î�n
mine. Pentru prima oară, m-am simț� it î�n siguranț� ă. Dar acum,
când î�l percep ca fiind critic ș� i când am nevoie de sprijin, î�mi
scoate la suprafaț�ă sentimentul acela vechi că nimeni nu are grijă
de mine. Ș� i toată durerea aceea reî�nvie î�n mine.
• Crezi că partenerul tău vede această vulnerabilitate dure-
roasă a ta? Sau vede doar sentimentul reactiv, de suprafaț�ă,
sau acț�iunea de răspuns?
— O, nu! spune Anne. Nu î�l las să vadă locul rănit. Asta nu î�mi
trece niciodată prin cap. El mă vede doar î�nfuriindu-mă ș� i se
enervează.
• Poț�i ghici unul dintre punctele sensibile ale partenerului
tău? Ș� tii exact ce faci pentru a-l irita?

ÎMPĂRTĂȘIREA CU PARTENERUL TĂU

Suntem reticenț� i î�n mod natural atunci când vine vorba să ne


confruntăm vulnerabilităț�ile. Trăim î�ntr-o societate care ne dic-
tează să fim puternici, să fim invulnerabili. Î�nclinaț�ia noastră este
să ne ignorăm sau să ne respingem fragilitatea. Î�n loc să î�ș�i con-
frunte tristeț�ea sau dorinț�a, Carey ț�ine ș� i cu dinț�ii de furia ei.
— Altfel, bănuiesc că m-aș� transforma î�ntr-o persoană slabă,
o lipicioasă smiorcăită, observă ea.
Ne e teamă, de asemenea, să nu ne blocăm î�n propria noastră
durere. Partenerii î�mi spun: „Dacă î�mi î�ngădui să plâng, poate că
nu mă voi mai putea opri. Dacă î�n felul acesta pierd controlul ș� i
voi plânge mereu?” Sau: „Dacă î�mi dau voie să simt lucrurile
123
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

astea, voi fi î�ncă ș� i mai rănit. Durerea va pune stăpânire pe mine


ș� i va deveni de nesuportat.”
Suntem poate mai reticenț�i să ne mărturisim fragilitatea î�n
faț�a iubitului. Ne î�nchipuim că asta ne va face mai puț�in atrăgă-
tori. Recunoaș� tem, de asemenea, că mărturisirea vulnerabilităț�ii
pare să pună o armă puternică î�n mâinile persoanei care ne poate
cauza cel mai mult rău. Poate că partenerul nostru va profita de
noi. Instinctul nostru este să ne protejăm.
Când noi suntem î�n postura persoanei iubite, detestăm une-
ori să recunoaș� tem semnalele de suferinț�ă ale partenerului, chiar
ș� i atunci când sunt evidente. Nu ș� tim exact ce să facem sau ce să
simț�im, mai ales dacă nu avem niciun model privind modul î�n
care am putea să răspundem eficient. Unii dintre noi nu au văzut
niciodată o legătură sigură î�n desfăș� urare. Sau nu vrem să accep-
tăm sau să fim prinș� i î�n vulnerabilitatea persoanei iubite ș� i, im-
plicit, a noastră. Mă fascinează î�ntotdeauna faptul că, atunci când
un copil plânge, prioritizăm acest semnal. Răspundem. Copilul
nostru nu ne ameninț�ă, deci acceptăm că este vulnerabil ș� i are
nevoie de noi. Î�l vedem î�n contextul ataș� amentului. Dar am fost
î�nvăț�aț�i să nu privim ș� i adulț�ii î�n acelaș� i fel.
Adevărul este că nu vom crea niciodată o conexiune cu ade-
vărat puternică, sigură, dacă nu le permitem persoanelor iubite
să ne cunoască pe de-a-ntregul sau dacă acestea nu sunt dispuse
să ne cunoască. Clientul meu, David, un director executiv foarte
influent, î�nț�elege asta.
— Ei bine, spune el, î�n mintea mea presupun că văd că a sta
î�ntotdeauna departe de aceste emoț�ii puternice, de tristeț�ea ș� i
fricile mele, î�ncurcă lucrurile. Dacă mă î�ncăpăț�ânez ș� i ignor orice
semn de supărare de la cineva ș� i pândesc cel mai mic semn de
negativism ca să pot fugi, limitez cumva felul î� n care ne
conectăm.
Ne dorim ș� i avem nevoie ca persoana iubită să ne răspundă
atunci când suferim. Dar asta nu se poate î�ntâmpla dacă nu ne
exprimăm durerea. A iubi corect necesită curaj – ș� i î�ncredere.
Dacă ai î�ndoieli reale ș� i importante cu privire la bunele intenț�ii

124
Conversația 2: Descoperirea punctelor sensibile

ale persoanei iubite, de exemplu, dacă î�ț�i e teamă fizic de parte-


nerul tău, atunci desigur că e mai bine să nu ai î�ncredere î�n el.
(Probabil ar trebui să găseș� ti un terapeut sau chiar să reconsideri
dacă e bine să mai fii î�n acea relaț�ie.)
Când eș� ti pregătit să î�ț�i î�mpărtăș� eș� ti vulnerabilitatea, fă-o
î�ncet, mai î�ntâi. Nu e nevoie să-ț�i pui sufletul pe tavă. Adesea, cea
mai bună cale de a î�ncepe este să vorbeș� ti despre actul î�mpărtă-
ș� irii. „Î�mi vine greu să î�mpărtăș� esc acest lucru...” e un bun î�nce-
put. E mai uș� or apoi să continui să dezvălui, puț�in câte puț�in, ceea
ce te face sensibil. Odată ce te simț�i confortabil, poț�i vorbi mai
deschis despre cauzele suferinț�ei.
Asta ar trebui să deschidă uș� a pentru ca persoana iubită să-ț�i
poată răspunde ș� i să-ț�i dezvăluie punctele sale sensibile ș� i origi-
nile lor. Astfel de dezvăluiri sunt, cel mai adesea, primite cu uimi-
re. Î� n ș� edinț�ele mele cu cuplurile aflate î�n suferinț� ă, când un
partener î�ș�i asumă ș� i î�ș�i exprimă vulnerabilitatea pentru prima
dată, celălalt reacț� ionează de obicei cu o neî�ncredere ș� ocată.
Partenerul a văzut până atunci doar reacț� iile de suprafaț� ă ale
omului iubit, cele care acoperă ș� i ascund vulnerabilităț� ile mai
profunde.
Desigur, simpla recunoaș� tere ș� i dezvăluire a vulnerabilităț�i-
lor noastre nu le va face să dispară. Au devenit semnale de alarmă
adânc î�nrădăcinate, ce atrag atenț�ia asupra faptului că legătura
noastră emoț� ională cu persoanele iubite semnificative este î�n
pericol, ș� i nu pot fi oprite cu uș� urinț�ă. Asta reflectă probabil cât
de important este pentru noi ataș� amentul; datele dintr-un cod
primar de supravieț�uire nu sunt î�nlăturate fără dificultate.
Emoț�ia-cheie aici este frica, frica de a nu pierde conexiunea.
Iar sistemul nostru nervos, după cum arată Joseph LeDoux de la
Centrul pentru Ș� tiinț�e Neurologice de la Universitatea din New
York, favorizează menț�inerea conexiunilor dintre alarmele fricii
ș� i amigdală, partea creierului responsabilă cu evenimentele
emoț�ionale. Î�ntregul sistem este proiectat de aș� a natură î�ncât să
adăuge informaț�ie, ș� i nu să permită î�nlăturarea acesteia î�n mod
facil. Ca să evităm primejdia, cel mai bine e să ne î�nș� elăm stând

125
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

de partea fals pozitivelor decât a fals negativelor. Aceste legături


pot fi slăbite, î�nsă, după cum vei î�nvăț�a î�n capitolul următor.
Dar până ș� i simpla exprimare a celor mai profunde temeri ș� i
dorinț�e î�n faț�a unui partener ridică o povară uriaș� ă de pe umeri.
— Te simț�i mai rănit sau mai speriat când î�ț�i dai voie să intri
î�n legătură cu sentimentele complicate ș� i să vorbeș� ti despre lu-
crurile astea? î�l î�ntreb pe David.
El râde. Pare surprins.
— Nu, spune el, culmea! Odată ce am î�nț�eles că nu e nimic
greș� it la mine, că sentimentele astea sunt î�nrădăcinate, nu a fost
aș� a de greu. De fapt, chiar ajută î�ntr-un fel să pătrunzi acolo, î�n
locul ăla î�nfricoș� ător, ș� i să intri î�n legătură cu sentimentele alea.
Odată ce capătă sens, devin mai puț�in ameninț�ătoare.
Î�l privesc ș� i-mi dau seama că pare literalmente mai echilibrat,
mai prezent î�n propria sa piele decât atunci când era preocupat
să-ș� i evite temerile ș� i să ignore mesajele „î�nfricoș� ătoare” ale soț�iei
sale. Asta î�mi aminteș� te de ceva ce î�mi spunea profesorul meu de
tango, Francis:
— Când eș� ti echilibrat ș� i pe picioarele tale, acordat la tine
î�nsuț�i, atunci poț�i să mă asculț�i ș� i să te miș� ti cu mine. Apoi ne
putem miș� ca î�mpreună.
Vincent ș� i James, un cuplu homosexual, au aflat ș� i ei asta.
Vincent se î�ndepărtează ș� i tace când lucrurile devin dificile cu
James.
— Ce pot să spun? î�mi zice Vincent. Nu ș� tiu ce simt. Nu ș� tiu ce
se î�ntâmplă când î�ncepe să spună că relaț�ia noastră nu e chiar
atât de fericită. James vrea „să o rezolve prin discuț�ii”. Cum pot să
vorbesc despre ceea ce nu ș� tiu? Aș� a că devin absent, tac ș� i î�l las să
vorbească. Dar el se supără din ce î�n e mai tare.
Ș� tim că, atunci când refugiul nostru sigur cu o persoană iubi-
tă este ameninț�at, suntem copleș� iț�i de o tristeț�e neajutorată, de
ruș� ine privind sentimentele noastre de nepotrivire sau eș� ec ș� i de
temerile disperate de respingere, pierdere ș� i abandon. Muzica de
bază aici este panica.

126
Conversația 2: Descoperirea punctelor sensibile

După cum am discutat mai devreme, sistemul nostru de alarmă


privind ataș� amentul este declanș� at de un sentiment de privare:
nu putem obț�ine acces emoț�ional la persoana iubită, deci suntem
privaț�i de atenț�ia de care avem nevoie, de grijă ș� i liniș� tire – acea
liniș� tire pe care Harry Harlow a numit-o „consolarea de contact”.
Al doilea î�ntrerupător este un sentiment de părăsire. Acest senti-
ment poate să se ivească din faptul că te simț�i abandonat emo-
ț�ional („Nu răspunde când î�l strig, niciun răspuns. Am nevoie de
ceva ș� i mă simt singură) sau respins („Mă simt nedorit sau criti-
cat. Nu sunt preț�uit. Nu sunt niciodată pe primul loc”). Creierul
nostru reacț� ionează la privare ș� i abandon prin notificări ale
neajutorării.
Vincent nu a putut să î�nț�eleagă ș� i să dea glas acestor emoț�ii ș� i
să î�i ceară ajutorul lui James ca să le aline, aș� a că au devenit puncte
sensibile reactive „fierbinț�i”, ce semnalează pericol instantaneu
ș� i î�l î�mping la distanț�area menită să-l protejeze.
Dacă Vincent î�ș�i analizează punctele sale sensibile ș� i le dez-
văluie, ce se î�ntâmplă? Î�ncepe să se concentreze pe ceea ce simte,
chiar î�nainte de reacț�ia obiș� nuită de „evadare din discuț�ie” de
care î�i e atât de groază lui James. Care este semnalul specific pen-
tru această „evadare din discuț� ie”? Odată ce se calmează ș� i se
gândeș� te puț�in, Vincent î�mi poate spune:
— E faț�a lui, cred. Văd sprâncenele î�ncruntându-se. Văd frus-
trare ș� i ș� tiu că sunt un om mort. Ș� i, dacă mă racordez la ceea ce
simt î�n corpul meu când vorbesc despre asta, mă simt panicat,
de parcă aș� avea fluturi î�n stomac, de parcă aș� pica un test la
ș� coală. Când mă gândesc ce semnificație are asta... Î� nseamnă că
suntem condamnaț�i. E fără speranț�ă. Orice ș� i-ar dori el, e evident
că eu nu am.
— Ș� i toate astea se rezumă la ce sentiment, mai exact? spune
James.
— Păi, neliniș� tit e un cuvânt bun, î�i răspunde calm Vincent.
Ș� i observ că atunci faț�a i se relaxează. Chiar atunci când veș� -
tile nu sunt bune, e bine să poț� i să î�ț�i pui î�n ordine lumea
interioară.

127
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

— Deci, dacă următoarea î�ntrebare este cum mă miș� că acest


sentiment, cum mă face să acț�ionez, e simplu, continuă el. Nu fac
nimic. Nu există niciun mod de a acț�iona care să nu î�nrăutăț�ească
lucrurile. Stau nemiș� cat ș� i aș� tept să dispară frustrarea lui James.
Deci acum Vincent poate descrie punctul sensibil care este
atins î�n el ș� i poate preciza că porneș� te de la inabilitatea de a-i
răspunde partenerului său. Se simte trist, neliniș� tit ș� i deznădăj-
duit ș� i î�ncearcă să rămână nemiș� cat, cu vaga speranț�ă că proble-
ma va dispărea. Î�mi spune că aceste emoț�ii î�i sunt ca un „teritoriu
necunoscut”, aș� a că e ceva nou pentru el să caute să fie pe aceeaș� i
lungime de undă cu ele. Î�l complimentez pentru curajul ș� i deschi-
derea sa ș� i vorbesc cu el despre faptul că strategia lui de î�nchide-
re î�n sine funcț�ionează bine î�n multe situaț�ii. Dar, î�n relaț�iile de
iubire, î�l alarmează pur ș� i simplu pe partener ș� i scrie următoarea
parte din poveste î�ntr-o tentă negativă. Vorbim despre locul de
unde vine acest punct sensibil. Î�ș�i aminteș� te că era foarte î�ncre-
zător cu James la î�nceputul iubirii lor ș� i că putea să î�ș�i exprime
uneori sentimentele. Dar, pe parcursul anilor, s-au î�ndepărtat.
Distanț�area lor a fost exacerbată atunci când James a suferit o
lovitură la spate care l-a lăsat cu o durere atât de mare, î�ncât nu
suporta să fie atins. Vincent a î�nceput apoi să se simtă mai puț�in
î�ncrezător ș� i din ce î�n ce mai atent la semnalele negative care
veneau din partea lui James.
— Păi, până acum nu ț�i-am văzut niciodată anxietatea, î�i răs-
punde James lui Vincent. Nici măcar un minut. Văd doar pe cine-
va care dispare ș� i apoi intrăm î�n chestia aia demonică. Este
frustrant să vorbeș� ti î�n faț�a unui zid, să ș� tii.
James reuș� eș� te, de asemenea, să î�i spună lui Vincent că î�ncepe
să î�nț�eleagă că acestuia î�i vine greu să î�ș�i adune lumea emoț�ională
când el se enervează atât de repede. James poate apoi să vorbeas-
că despre propriul său punct sensibil ș� i despre felul î�n care se
simte fiindcă Vincent l-a „părăsit” pentru fascinaț�ia carierei lui de
actor. Când Vincent î�i spune partenerului său „Oi fi eu cineva pe
platoul de filmare, dar tot mă sperie groaznic mesajele tale

128
Conversația 2: Descoperirea punctelor sensibile

furioase”, face faț�ă vulnerabilităț�ii sale î�ntr-un fel cu totul diferit.


Este mai prezent, mai accesibil.
Î�n general, î�n iubire, chiar ș� i î�mpărtăș� irea emoț�iilor negative
este mai folositoare decât absenț� a emoț� ională, cu condiț� ia ca
emoț�iile să nu scape de sub control. Lipsa de răspuns nu face de-
cât să stârnească panica primară a celuilalt partener. După cum î�i
spune James lui Vincent:
— Ajung î�n starea de a-mi dori doar să te atac, pentru a-ț�i
dovedi că nu poț�i, pur ș� i simplu, să mă excluzi.
Vincent ș� i James sunt acum î�n liftul care coboară î�n lumea
emoț�ională a fiecăruia. Schimbarea nivelului conversaț�ional ne
clarifică propriile răspunsuri emoț�ionale ș� i trimite mesaje mai
clare despre nevoile de ataș� ament către partenerul nostru. Astfel,
î�i oferim iubitului nostru ocazia de a răspunde cu iubire.
Hai să vedem câteva momente î�n care James î�ș�i recunoaș� te
punctul sensibil, iar Vincent î�l ajută î�n acest proces. Vincent î�n-
treabă despre semnalul care declanș� ează frustrarea lui James.
James se gândeș� te, apoi răspunde:
— Mă aș� tept să se î�ntâmple chiar acum. Mă aș� tept să „uiț�i” de
planurile noastre de a petrece timp î�mpreună.
Apoi, James este distras de tot felul de detalii legate de felul
î�n care a apărut acest „obicei” al lui Vincent. Aș� a că Vincent suge-
rează ca James să se concentreze mai mult pe felul î�n care î�ș�i dă
seama că se î�ntâmplă asta. Care e semnalul ș� i de unde ș� tie James
că ceva e î�n neregulă?
Când James î�nchide ochii pentru un moment, aud liftul emo-
ț�ional cum se pune î�n miș� care ș� i coboară.
— Păi, Vincent pare distras. Nu se concentrează deloc pe
mine, spune James, î�n timp ce-i dau lacrimile.
Dacă ne concentrăm î�n liniș� te pe emoț� iile noastre, adesea
vedem cum imaginile, până atunci î�nceț�oș� ate, se limpezesc din ce
î�n ce mai mult.
— Ș� i mi se pune nodul ăsta î�n gât, continuă James. Mă simt
trist, bănuiesc. Creierul meu spune: „Iar î�ncepe. Se retrage, să fie

129
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

singur cu cartea lui. Ș� i uite-mă aici, singur.” Avem o viaț�ă minuna-


tă, avem multe lucruri. Dar sunt singur î�n ea.
Vincent, care î�n ș� edinț�ele anterioare a reacț�ionat ș� i a vorbit
despre cât de mult i-a dăruit lui James ș� i despre faptul că James
ar trebui oricum să fie mai independent, acum ascultă atent. Eu
validez singurătatea lui James ș� i faptul că acesta tânjeș� te după un
contact iubitor cu Vincent. James continuă să î�ș�i asculte senti-
mentele, căutând mesajul din emoț�iile sale. Vocea lui se liniș� teș� te
acum, iar el murmură:
— Bănuiesc că ajung, î�n momentele alea, la concluzia că
Vincent nu are nevoie de mine. Este mereu acolo, dar de neatins.
Acum, vocea lui James este ș� i mai blândă, iar el se î�ntoarce
mai mult spre Vincent.
— Dacă nu mă enervez, simt că î�ncep să tremur. Simt că tre-
mur ș� i sunt trist ș� i acum. Ș� i nu vreau să te privesc. Mă gândesc că
nu-ț�i place deloc asta. Meseria ta e adevărata ta iubire. Î�ncerc să
accept asta, dar toată frica ș� i tristeț�ea se transformă pur ș� i simplu
î�n amărăciune.
Î�ș�i trece mâna peste faț�ă ș� i deodată, acolo unde, cu doar un
moment î�n urmă, văzusem tristeț�e ș� i vulnerabilitate, se naș� te o
furie sfidătoare.
— Nu vreau să fiu aici. Poate că am fi mai fericiț�i dacă ne-am
despărț�i.
Ups! O trecere la furie. E greu să rămânem concentraț� i pe
sentimentele noastre mai profunde. Dar Vincent este genial. Vede
că James suferă ș� i î�l ajută.
— Deci, î�mi spui că, î�n spatele frustrării tale, stau tristeț�ea ș� i
nesiguranț�a. Vrei să ș� tii că pentru mine nu contează doar munca.
Bine. Nu mă pricep să vorbesc despre nevoile noastre. Abia acum
î�ncep să î�nvăț� . Dar chiar am nevoie să î�ncetezi cu chestia asta,
„am fi mai fericiț�i dacă ne-am despărț�i”. Aș� prefera să fiu al dracu-
lui de nefericit, dar să fiu cu tine, dacă e ok.
James pufneș� te î�n râs.

130
Conversația 2: Descoperirea punctelor sensibile

Sunt pe drumul cel bun. Cei doi î�nvaț�ă să gestioneze punctele


sensibile î�ntr-un fel care î�i apropie.

JOC ȘI EXERSARE

Vezi dacă fiecare dintre voi se poate gândi la un moment î�n care
aț�i î�mpărtăș� it cu persoana iubită un sentiment de vulnerabilitate
sau sentimentul că aț�i fost rănit, iar iubitul a răspuns î�ntr-un fel
care v-a ajutat să vă simț�iț�i apropiaț�i. Ce anume a făcut iubitul
vostru î�ncât totul să fie diferit?
Acum, vedeț�i dacă puteț�i cădea de acord asupra unei interac-
ț�iuni clasice recente, î�n care amândoi v-aț�i simț�it descurajaț�i ș� i aț�i
sfârș� it prin a rămâne blocaț�i o vreme î�ntr-un Demon al Dialogului.
Î�n această situaț�ie, cine a î�nfierbântat emoț�iile ș� i cine a î�ncercat
să tempereze situaț�ia ș� i să evite emoț�iile puternice? Creează o
frază prin care să descrii cum î�ț�i gestionezi, de obicei, sentimen-
tele mai vulnerabile din interacț�iunile dificile ș� i î�mpărtăș� eș� te-i
acest lucru partenerului tău. De exemplu: sunt î�mpietrit, devin
rece, intru î�n starea de luptă, fug ș� i mă ascund.
Dacă te comporț�i astfel cu partenerul tău î�n mod frecvent,
probabil că asta se î�ntâmplă deoarece î�ț�i părea singura opț�iune
viabilă î�n relaț�iile de iubire anterioare. Te-a ajutat acest fel de a
gestiona emoț�iile să păstrezi intacte cele mai importante relaț�ii
din viaț�a ta? De exemplu, te-a ajutat această abordare să atragi
atenț�ia unei persoane iubite sau a făcut-o să te respingă mai pu-
ț�in ori să fie mai receptivă?
Î�n interacț�iunea recentă cu partenerul tău, ai rămas la senti-
mentele reactive de suprafaț�ă sau ai fost î�n cele din urmă capabil
să explorezi ș� i să î� m părtăș� eș� ti sentimente mai profunde?
Î�mpărtăș� eș� te-i partenerului tău, pe o scară de la unu la zece, cât
de greu ț�i-a fost să vorbeș� ti despre emoț�iile tale mai vulnerabile.
Cum este să vorbeș� ti acum despre ele? Se poate să te ajute î�n
vreun fel partenerul tău să î�mpărtăș� eș� ti mai multe dintre aceste
sentimente? Nu uita: cu toț�ii suntem ca niș� te curcani plutind î�n

131
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

aceeaș� i supă emoț�ională, î�ncercând să găsim sensul vieț�ii noastre


emoț�ionale chiar î�n timp ce se desfăș� oară, făcând tot ce ne stă î�n
putinț�ă ș� i comiț�ând greș� eli.
Când vă gândiț�i la această interacț�iune î�n care aț�i rămas blo-
caț�i, puteț�i identifica, fiecare, ce anume v-a semnalat că vă pier-
deț�i echilibrul emoț�ional ș� i că ajungeț�i la o nesiguranț�ă dureroasă?
Î� ncearcă să î�i transmiț� i asta partenerului tău ca pe un simplu
fapt. Nu e permisă î�nvinuirea.
— Eu plângeam ș� i tu n-ai făcut altceva decât să taci, spune
Anne.
Ț� i-am văzut chipul, răspunde Patrick. Durerea de pe chip. Î�n
sinea mea, m-am simț�it atât de prost. Nu ș� tiu ce să fac î�n momen-
tele astea.
Există numai câteva culori ale durerii ce apar î�n punctele
sensibile. Vezi dacă poț�i folosi cuvintele ș� i frazele de mai jos pen-
tru a-i descrie partenerului tău sentimentele mai delicate care
s-au ivit î�n interacț�iunea voastră recentă. Dacă este prea greu să
le spui cu voce tare, poț�i să le î�ncercuieș� ti pe această pagină ș� i să
i le arăț�i partenerului tău.
Î�n acest incident, dacă î�mi ascult sentimentele cele mai vul-
nerabile, m-am simțit: singur, alungat și lipsit de importanță, frus-
trat și neajutorat, în gardă și inconfortabil, speriat, rănit, fără
speranță, neajutorat, intimidat, ameninț� at, panicat, respins, de
parcă nu contez, ignorat, inadecvat, lăsat pe dinafară ș� i singur,
derutat ș� i pierdut, jenat, ruș� inat, gol, înfricoș� at, ș� ocat, trist, dezilu-
zionat, izolat, dezamăgit, apatic, umilit, copleș� it, mărunt sau insig-
nifiant, nedorit, vulnerabil, îngrijorat.
Poț�i î�mpărtăș� i acest sentiment cu partenerul tău? Dacă este
prea greu de făcut acum, poț�i, î�n schimb, să î�mpărtăș� eș� ti cel mai
catastrofal rezultat al acestui tip de î�mpărtăș� ire pe care ț� i l-ai
imagina? Î�i poț�i spune partenerului tău următoarele?

Când mă gândesc să-ți împărtășesc cele mai deli-


cate sentimente ale mele, mi-e greu. Temerea mea
cea mai mare e că s-ar putea întâmpla _____________________.
132
Conversația 2: Descoperirea punctelor sensibile

Poț�i să-ț�i î�ntrebi partenerul cum se simte atunci când î�i î�m-
părtăș� eș� ti lucrurile î�n felul acesta? Cum te ajută el sau ea să te
simț�i î�n siguranț�ă î�ndeajuns î�ncât să-i î�mpărtăș� eș� ti ce simț�i? Ce
impact simț� iț� i amândoi că are acest tip de î�mpărtăș� ire asupra
relaț�iei?
Puteț�i crea î�mpreună o versiune nouă a interacț�iunii dificile
cu care aț�i î�nceput acest exerciț�iu? Puteț�i descrie fiecare dintre
voi principalul mod î�n care v-aț�i miș� cat î�n acel dans (de exemplu,
eu mă î�nchid î�n mine ș� i evit) ș� i puteț�i numi sentimentele de su-
prafaț�ă care au fost evidente pentru amândoi (de exemplu, m-am
simț�it inconfortabil ș� i pe muchie de cuț�it, ca ș� i cum aș� fi vrut să
fug. M-am simț�it pur ș� i simplu enervat)?

M-am mișcat în dans prin ______________, și am simțit


_____________.
Acum putem săpa puț�in mai adânc. Î�ncearcă să adaugi sem-
nalul specific de ataș� ament care a stârnit emoț�iile puternice pe
care le-ai î�ncercuit î�n lista de mai sus. Poate a fost ceva ce ai cre-
zut că distingi î�n vocea partenerului tău. Apoi adaugă î�n descrie-
rea aceasta sentimentele pe care le-ai ales din lista de mai sus.

Când am auzit/văzut _________________, m-am simțit pur


și simplu _______________.
Î�ncearcă să te rezumi la un limbaj simplu, concret. Cuvintele
sau etichetele mari, ambigue pot î�ncurca acest tip de conversaț�ie.
Dacă te blochezi, î�mpărtăș� eș� te pur ș� i simplu partenerului acest
lucru ș� i î�ncercaț�i să vă î�ntoarceț�i la ultimul moment care a fost
clar ș� i să o luaț�i de la capăt.
Acum putem pune toate aceste elemente î�mpreună.

Când ne blocăm în ciclul nostru și eu _____________ (folo-


sește un cuvânt dinamic, de exemplu, forțez), mă simt _____________
(emoție de suprafață). Sentimentul meu de detașare se
declanșează atunci când văd/simt/aud _______________

133
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

(semnalul de atașament). La un nivel mai profund, simt


__________________.
Ce aț� i î�nvăț� at fiecare din punctele sensibile ale celuilalt?
Zgândăriț� i aceste puncte sensibile pur ș� i simplu pentru că vă
iubiț�i.

Î� n orice interacț� iune, chiar dacă amândoi acordaț� i atenț� ie, nu


puteț�i fi tot timpul pe aceeaș� i lungime de undă. Semnalele pot fi
ratate ș� i vor exista momente î�n care vulnerabilitatea ataș� amen-
tului ajunge î�n centrul atenț�iei. Secretul este să recunoș� ti ș� i să
gestionezi punctele sensibile î�n modalităț�i care să nu vă arunce
î�n tipare negative. Î�n capitolul următor vei î�nvăț�a mai mult des-
pre cum să lucrezi cu aceste sentimente de ataș� ament pentru a
liniș� ti tiparele distructive î�n care cădem.

134
Conversația 3:
Întoarcerea la un moment dificil

„Repararea greșelilor e ceea ce contează – și chiar


doar diponibilitatea de a încerca din nou.”
– Deborah Blum, Love at Goon Park
(Dragoste în Goon Park)

M
ătuș� ica Doris, o doamnă foarte corpolentă, oxigenată ș� i
cu fire de păr î�n barbă, turna rom peste o budincă mare
de Crăciun. Ș� i-n timpul ăsta se certa cu unchiul Sid,
care se pilise. S-a î�ntors spre el ș� i i-a zis:
—Ne vârâm î�ntr-un rahat aici. O ceartă de-aia, fundătură, de
rahat, de-o facem noi. Eș� ti pilit ș� i eu sigur nu mă simt vreo zână
bună de Crăciun. Vrei să ne certăm? O să te trosnesc, ca de-obicei,
ș� i te-oi feri tu, dacă poț�i. O să ne pară rău dup-aia. Chiar e musai
s-o facem? Sau putem s-o luăm de la capăt?
Unchiul Sid a aprobat solemn ș� i a bombănit î�n ș� oaptă:
— Fără rahat, fără ferit. Ș� i apoi: Minunată budincă, Doris!
I-a dat o palmă peste fund, î�n timp ce se î�mpleticea spre cea-
laltă cameră.
Î�mi amintesc limpede această mică dramă, pentru că ș� tiam că
unchiul Sid avea să fie Moș� Crăciun î�n noaptea aceea ș� i orice
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

„rahat” putea î�nsemna că urma să am ghinion cu cadourile.


Crăciunul meu a fost salvat de un compliment ș� i o pălmuț�ă. Dar
acum, după atâț� ia ani, le privesc interacț� iunea î�ntr-un fel mai
puț�in egocentric. Î�ntr-un moment de conflict ș� i deconectare, un-
chiul Sid ș� i mătuș� a Doris au fost î�n stare să recunoască un tipar
negativ, să declare î�ncetarea focului ș� i să restabilească o conexiu-
ne mai caldă.
A fost probabil destul de uș� or pentru Doris ș� i Sid să pună
punct conflictului ș� i să schimbe direcț�ia, pentru că, î�n majoritatea
zilelor, relaț�ia lor era un refugiu sigur al receptivităț�ii iubitoare.
Ș� tim că oamenii care se simt î�n siguranț�ă cu partenerul lor pot
realiza asta mai uș� or. Pot să facă un pas î�n spate ș� i să reflecteze
asupra a ceea ce se î�ntâmplă î�ntre ei ș� i pot, de asemenea, să î�ș�i
asume propriul rol î�n acel proces. Pentru iubiț�ii care suferă, acest
lucru este mult mai greu de făcut. Sunt prinș� i î�n haosul emoț�ional
de la suprafaț�a relaț�iei, î�n a se vedea unul pe altul ca ameninț�ări,
ca duș� mani.
Pentru a reî�nnoda legătura, iubiț�ii trebuie să fie capabili să
atenueze conflictul ș� i să creeze î�n mod activ o siguranț�ă emoț�io-
nală elementară. Trebuie să poată lucra î�mpreună pentru a-ș� i li-
mita dialogurile negative ș� i a-ș� i dezamorsa sentimentele
fundamentale de insecuritate. Se poate să nu fie chiar atât de
apropiaț�i pe cât ș� i-ar dori, dar de-acum pot, cel puț�in, să se calce
pe bătături, dar apoi să revină ș� i să repare daunele. Pot avea di-
vergenț�e fără să se arunce, neputincioș� i, î�n Dialogurile Demonice.
Pot să-ș� i zgândărească punctele sensibile fără să alunece î�n ce-
reri anxioase sau î�n retrageri paralizante. Pot gestiona mai bine
ambivalenț�a ce derivă din faptul că iubitul lor, care este soluț�ia
pentru frică, poate deveni, dintr-odată, chiar sursa fricii. Pe scurt,
î�ș�i pot păstra echilibrul emoț�ional mult mai des ș� i mai uș� or. Asta
creează fundaț�ia necesară pentru repararea fisurilor din relaț�ie
ș� i pentru construirea unei legături cu adevărat iubitoare.
Î�n această conversaț�ie, vei vedea cum să preiei controlul î�n
momentele de deconectare emoț�ională, sau de dezacordări, aș� a
cum le numesc teoreticienii ataș� amentului, ș� i să le duci departe

136
Conversația 3: Întoarcerea la un moment dificil

de punctul î�n care ar putea escalada periculos, î�ndreptându-le


către siguranț� ă ș� i securitate. Pentru a î�nvăț� a cuplurile cum să
facă asta, le cer să se î�ntoarcă la momentele dificile din relaț�ia lor
ș� i, aplicând ce au î�nvăț�at î�n Conversaț�iile 1 ș� i 2 despre felul î�n
care comunică ș� i despre temerile lor de ataș� ament, să î�ș�i dea sea-
ma cum pot liniș� ti apele. Î�n cabinetul meu, trecem din nou prin
certurile de proporț�ii, precum ș� i prin momentele mai tăcute de
detaș� are continuă. Î�ncetinesc acț�iunea, punându-le partenerilor
î�ntrebări („Ce s-a î�ntâmplat aici?”), ghidându-i către momente-
cheie, î�n care sentimentele de insecuritate au scăpat de sub con-
trol ș� i arătându-le cum ar fi putut să pună punct conflictului ș� i să
se deplaseze î�ntr-o direcț�ie diferită, pozitivă.
Când Claire ș� i Peter se ceartă, nu se joacă. S-ar putea califica
pentru un Oscar al certurilor maritale. De data aceasta, conflictul
î�ncepe când Claire susț�ine că Peter ar fi putut face mai mult pentru
a o ajuta î�n lupta ei cu hepatita.
— Ț� i-ai văzut de-ale tale, de parcă nu se-ntâmpla nimic neo-
biș� nuit, spune ea. Când am sugerat să faci niș� te lucruri prin casă,
ai fost nepoliticos ș� i irascibil. Nu ș� tiu de ce-ar trebui să suport aș� a
ceva!
— Să suporț�i! exclamă Peter. A, nu vrei să suporț�i nimic, din
câte văd. Te asiguri că plătesc pentru fiecare greș� eală, cât de mică!
Desigur, nu contează că lucram ca un nebun la un proiect impor-
tant. Sunt doar o mare dezamăgire pentru tine! Ș� i-mi arăț�i asta
foarte clar! Nu mai erai chiar aș� a de bolnavă când te-ai apucat
să-mi ț�ii o prelegere despre cum ar trebui să mă ocup de băi.
Î�ș�i miș� că scaunul ca ș� i cum ar fi pe cale să plece.
Claire î�ș�i lasă capul pe spate ș� i strigă cu frustrare:
— Mici greș� eli! Cum ar fi că apoi m-ai ignorat, n-ai mai vorbit
cu mine două zile. La asta te referi? Eș� ti un ticălos, asta eș� ti!
Peter, cu faț�a spre perete, comentează sec:
— Da, păi „ticălosul” ăsta n-are chef să discute cu
supraveghetorul.
Demolarea controlată a relaț�iei de iubire este î�n plin proces.

137
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

ÎNCETINIREA PROCESULUI DE DECONECTARE

Acum hai să analizăm această mică dramă ș� i să vedem cum pot


crea partenerii un nou tip de dans. Iată paș� ii care î�i pot aduce pe
calea către armonie:
1. Oprirea meciului. Î� n disputa lor, Claire ș� i Peter au fost
prinș� i total î�n poziț�iile de atac ș� i apărare: cine are dreptate, cine
greș� eș� te; cine e victima, cine e personajul negativ. Sunt antago-
niș� ti, folosind aproape exclusiv pronumele „eu” ș� i „tu”.
— Am dreptul la afecț� iune, declamă Claire, războinică. Ș� i,
dacă nu eș� ti î�n stare să faci asta, atunci mă descurc ș� i fără tine.
Victoria este doar aparentă, de vreme ce ea nu asta î�ș�i doreș� te.
— Putem să ne oprim? răspunde Peter î�ncet. Nu suntem
amândoi î�nvinș� i î�n spirala asta?
A schimbat pronumele î�n „noi”. Claire oftează. Î� ș�i schimbă
perspectiva ș� i tonul.
— Da, răspunde ea, gânditoare. Aici ajungem de fiecare dată
ș� i rămânem prinș� i. Amândoi vrem să ne demonstrăm punctul de
vedere, aș� a că facem asta până sfârș� im complet epuizaț�i.
2. Asumarea propriilor miș� cări. Claire s-a plâns că Peter o
lăsa pe dinafară, că nu î�ncerca să î�i asculte punctul de vedere
când lucrurile se î�nfierbântau î�ntre ei. Trec î�n revistă miș� cările pe
care le-a făcut fiecare.
— A î�nceput cu mine plângându-mă ș� i devenind foarte ner-
voasă ș� i tu, ce-ai făcut tu? reflectează Claire.
— Am î�nceput să mă apăr, atacându-te ș� i eu, răspunde el.
Ș� i apoi mi-am pierdut minț�ile ș� i ț�i-am aruncat ș� i mai multe
acuzaț�ii, când de fapt obiectam faț�ă de distanț�area ta, continuă
Claire.
Peter, ceva mai calm acum, riscă o glumiț�ă:
— Ai omis ceva. Apoi ai ameninț�at, ț�i-aduci aminte? Partea î�n
care-ai zis că te descurci ș� i fără mine.

138
Conversația 3: Întoarcerea la un moment dificil

Claire zâmbeș� te. Î�mpreună fac un rezumat al miș� cărilor lor:


Claire se enervează î�n timp ce Peter face pe insensibilul; Claire
devine mai zgomotoasă ș� i ameninț�ă; Peter o percepe ca fiind im-
posibilă ș� i î�ncearcă să scape. Peter râde.
— Bolovanul insensibil ș� i dama autoritară. Ce mai conversa-
ț� ie! Ei bine, pot vedea cum vorbitul cu un bolovan poate fi
frustrant.
Claire î�i urmează exemplul ș� i admite că, probabil, tonul ei
furios, critic, î�l face să devină defensiv ș� i contribuie la î�ndepărta-
rea lui după genul ăsta de ceartă. Amândoi sunt de acord că este
greu să fii sincer.
3. Asumarea propriilor sentimente. Claire poate să vorbească
acum despre propriile sale sentimente mai degrabă decât, după
cum spune ea, „să se concentreze asupra lui Peter ș� i să le deghi-
zeze î�ntr-o î�nvinuire mare ș� i grasă”.
— E o doză de furie aici, î�mpărtăș� eș� te ea. O parte din mine
vrea să-ț�i spună: „Bine, dacă e aș� a de greu să trăieș� ti cu mine, î�ț�i
arăt eu ț�ie! Nu mă poț�i atinge.” Dar mă simt destul de tulburată pe
dinăuntru. Î�nț�elegi ce spun?
— O, da, ș� tiu sentimentul, murmură Peter.
Asumările clare, ca acestea, ale emoț�iilor turbulente de su-
prafaț�ă, de furie ș� i confuzie, sunt primii paș� i spre a deveni accesi-
bil persoanei iubite. Uneori ajută să admiț�i aceste lucruri folosind
limbajul „părț�ilor”. Asta pare să ne ajute să ne recunoaș� tem unele
aspecte î�n privinț�a cărora nu ne simț�im grozav ș� i ne ajută, totoda-
tă, să exprimăm sentimentele ambigue. Peter s-ar putea să spună:
— Da, o parte din mine e apatică. Ă� sta e răspunsul meu auto-
mat când ne blocăm aș� a. Dar bănuiesc că o parte din mine e ș� i ea
tulburată.
4. Asumarea felului î�n care modelezi sentimentele partene-
rului tău. Avem nevoie să recunoaș� tem cum căile noastre obiș� nuite
de a face faț�ă emoț�iilor ne dezechilibrează partenerul ș� i stârnesc
temeri de ataș� ament mai profunde. Dacă suntem conectaț�i, atunci
sentimentele mele le vor afecta, î�n mod normal, pe ale tale. Dar să

139
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

vedem impactul pe care î�l avem asupra persoanelor dragi poate fi


dificil atunci când suntem prinș� i î�n propriile emoț�ii, î�n special
dacă frica ne î�ngustează perspectiva. Î�n timp ce se ceartă, lucruri-
le se derulează atât de repede ș� i Claire este atât de supărată, î�ncât
chiar nu vede cum tonul ei critic ș� i cuvântul „suport” î�l lovesc pe
Peter î�n punctul său sensibil ș� i î�i declanș� ează starea defensivă. De
fapt, ea afirmă că el manifestă un comportament ce ț�ine doar de
defectele sale personale. Este un ticălos!
Pe moment, Peter nu î�nț�elege de ce afirmaț�ia lui, potrivit că-
reia nu vrea să vorbească cu „supraveghetorul”, o face pe Claire să
ajungă să ameninț�e că se va descurca ș� i fără el. Pentru a prelua cu
adevărat controlul asupra Dialogurilor Demonice ș� i pentru a li-
niș� ti punctele sensibile, ambii parteneri trebuie să î�ș�i asume felul
î�n care î�l atrag pe celălalt î�n spiralele negative ș� i î�ș�i creează activ
propria suferinț�ă. Acum, Peter poate face asta.
— Î�n aceste certuri, mă apăr ș� i apoi nu mai vorbesc, spune el.
Atunci te panichează complet faptul că mă î�nchid î�n mine, nu-i
aș� a? Î�ncepi să te simț�i de parcă nu aș� fi acolo cu tine. Chiar mă
î�nchid î�n mine. Nu ș� tiu ce altceva să fac. Vreau doar să nu mai aud
cât de supărată eș� ti pe mine.
5. Să î�ntrebi despre emoț�iile mai profunde ale partenerului
tău. Î� n timpul certei ș� i perioadei de distanț� are ce urmează de
obicei după ceartă, Peter ș� i Claire sunt mult prea ocupaț�i ca să
poată rezona cu emoț�iile mai profunde ale celuilalt ș� i ca să-ș� i dea
seama că î�ș�i ating reciproc punctele sensibile. Dar, când privesc
imaginea de ansamblu ș� i se liniș� tesc puț�in, pot î�ncepe să fie curi-
oș� i î�n privinț�a emoț�iilor mai delicate, latente, ale celuilalt, mai
degrabă decât să asculte pur ș� i simplu propriile dureri ș� i temeri
ș� i să presupună cele mai rele lucruri despre persoana iubită.
Acum, Peter se î�ntoarce către soț�ia sa ș� i spune:
— Am impresia că vrei doar să mă demolezi. Dar î�n aceste
situaț�ii nu eș� ti numai supărată, nu-i aș� a? Sub tot zgomotul ș� i ț�ipe-
tele furioase, suferi, nu-i aș� a? Acum î�nț�eleg asta. Ș� tiu că punctul
tău sensibil are legătură cu faptul că te simț�i părăsită ș� i abando-
nată. Nu vreau să suferi. Bănuiesc că te văd ca pe o directoare de

140
Conversația 3: Întoarcerea la un moment dificil

ș� coală virtuoasă care e ocupată să demonstreze cât de inutil sunt


ca soț� .
Când Claire î�l î�ntreabă pe Peter despre sentimentele mai de-
licate pe care le-a simț�it î�n această ceartă, el poate să privească î�n
interiorul său ș� i să realizeze că expresia ei, „să suport”, a aprins
fitilul tuturor fricilor sale de eș� ec.
Iar Claire, amintindu-ș� i conversaț� iile lor despre punctele
sensibile, adaugă:
— Deci e ca ș� i cum eu aș� fi dezamăgită, orice-ai face. Ș� i asta te
face să te simț�i atât de rău, î�ncât vrei pur ș� i simplu să renunț�i ș� i să
fugi.
Peter e de acord. Desigur, ajută, î�ntr-adevăr, dacă partenerii
au reuș� it să fie foarte deschiș� i î�n privinț�a punctelor lor sensibile
î�n conversaț�iile anterioare, dar ajută ș� i să presupui că ai un im-
pact mare asupra partenerului tău ș� i să fii curios î�n mod activ
privind vulnerabilităț�ile sale.
6. Î�mpărtăș� irea emoț�iilor tale mai profunde, mai vulnerabile.
Deș� i exprimarea celor mai profunde emoț�ii ale tale, uneori triste-
ț�ea ș� i ruș� inea, dar cel mai adesea frica de ataș� ament, poate fi cel
mai dificil pas pentru tine, î�n acelaș� i timp, este ș� i cel care aduce
cele mai mari satisfacț�ii. Î�i permite partenerului tău să vadă ce
este de fapt î�n joc pentru tine atunci când vă certaț�i. Se-ntâmplă
atât de des să nu ne dăm seama de nevoile ș� i frica de ataș� ament
ce zac ascunse î�n bătăliile continue despre chestiunile de zi cu zi!
Analizarea momentelor de detaș� are ca acesta o ajută pe Claire
să-ș� i exploreze propriile sentimente ș� i să-ș� i asume riscul de a i le
î�mpărtăș� i lui Peter. Claire trage adânc aer î�n piept ș� i î�i spune lui
Peter:
— Sufăr, dar mi-e greu să-ț�i spun asta. Am sentimentul ăsta
de groază. Î�l simt ca pe-un nod î�n gât. Dacă n-aș� mai veni la tine,
î�ncercând să-ț�i atrag atenț�ia, s-ar putea ca tu să nu faci altceva
decât să te uiț�i cum ne î�ndepărtăm din ce î�n ce mai mult. S-ar
putea să te uiț�i la relaț�ia noastră cum se stinge ș� i dispare de pe
ecran. Ș� i asta e î�nfricoș� ător.
Peter ascultă ș� i dă din cap.
141
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

— Mă ajută că-ț�i asumi riscul să-mi mărturiseș� ti asta, î�i spune


el. Simt că te cunosc î�ntr-un fel diferit când spui astfel de lucruri.
Atunci î�mi semeni, cumva. Mi-e mai uș� or să mă simt apropiat. Ș� i
mă face să-mi doresc să te liniș� tesc. S-ar putea să fiu distras une-
ori, dar nu te voi lăsa să te î�ndepărtezi de mine.
7. Alierea. Atunci când un cuplu face paș� ii de mai sus constru-
ieș� te un parteneriat nou ș� i adevărat. Acum, un cuplu are interese
comune ș� i ț�eluri comune. Partenerii nu se mai văd unul pe altul
ca adversari, ci ca aliaț�i. Pot prelua controlul asupra conversaț�ii-
lor negative care le hrănesc nesiguranț�ele ș� i pot î�nfrunta acele
nesiguranț�e î�mpreună.
— Î� mi place când ne putem opri ș� i putem da volumul mai
î�ncet, î�i spune Peter soț�iei sale. Î�mi place că amândoi suntem de
acord că această conversaț�ie este prea dificilă, că nu mai e sub
controlul nostru ș� i că ne sperie pe amândoi. Să cădem de acord că
nu ne vom mai bloca cum o facem de obicei ne dă putere. Chiar
dacă nu suntem siguri de ce va urma, e mult mai bine aș� a. Nu tre-
buie să fim prinș� i î�n acea capcană tot timpul.

Asta nu î�nseamnă că Peter ș� i Claire se simt cu adevărat pe


aceeaș� i lungime de undă ș� i conectaț�i unul cu altul î�ntr-o legătură
sigură. Dar î�nseamnă că ș� tiu cum să oprească o fisură î�nainte de
a se căsca î�ntr-un abis peste care să nu poț�i ridica un pod. Sunt
conș� tienț�i de două elemente cruciale ale atenuării conflictului:
primul, că felul î�n care un partener răspunde î�ntr-un moment-cheie
al conflictului ș� i distanț�ării poate fi extrem de dureros ș� i amenin-
ț�ător pentru celălalt; ș� i al doilea, că reacț�iile negative ale unui
partener pot fi î�ncercări disperate de a face faț� ă fricilor de
ataș� ament.
Cuplurile nu vor putea aplica î�ntotdeauna aceste cunoș� tinț�e
ș� i paș� ii specifici ai reducerii conflictului de fiecare dată când exis-
tă o deconectare. E nevoie de exerciț�iu, e nevoie să revii asupra
unei î�ntâlniri tulburătoare din trecut iar ș� i iar, până când capătă
un sens coerent ș� i, spre deosebire de evenimentul original, aduce
de la celălalt partener un posibil răspuns de susț�inere. Odată ce

142
Conversația 3: Întoarcerea la un moment dificil

cuplurile au ajuns să stăpânească acest lucru, pot î�ncepe să inte-


greze aceș� ti paș� i î�n ritmul de zi cu zi al relaț�iei lor. Când se ceartă
sau se simt î�ndepărtaț� i unul de altul, pot face un pas î�n spate
pentru a î�ntreba: „Ce se î�ntâmplă aici?”
Chiar ș� i cu exerciț�iu, cuplurile nu vor putea face î�ntotdeauna
acest lucru; temperatura s-ar putea să fie prea ridicată î�n unele
momente. Î�n mod normal, când soț�ul meu nu percepe semnalele
mele pentru conectare, fac un pas î�n spate ș� i reflectez asupra in-
teracț�iunii noastre. Sunt î�ncă î�n echilibru ș� i pot alege cum să răs-
pund. Dar uneori devin atât de aspră ș� i de vulnerabilă, î�ncât
universul se rezumă instantaneu la ceea ce pare a fi o luptă pe
viaț�ă ș� i pe moarte. Reacț�ionez dur pentru a crea o senzaț�ie de
control, pentru a-mi limita neajutorarea. Tot ce vede soț�ul meu
este ostilitatea mea. Când sunt mai calmă, î�l caut.
— Hmm, putem să ne î�ntoarcem ș� i să facem asta din nou?
î�ntreb.
Apoi apăsăm pe butonul mental de derulare ș� i revedem
incidentul.
Făcând acest lucru iar ș� i iar, cuplurile dezvoltă un sentiment
fin al momentului î�n care calcă pe un teritoriu periculos. Simt mai
devreme cum pământul se zguduie ș� i pot să scape mai repede de
problemă. Le creș� te î�ncrederea î�n abilitatea lor de a prelua con-
trolul asupra momentelor de distanț�are ș� i astfel î�ș�i conturează
cea mai preț�ioasă relaț�ie a lor. Va dura totuș� i ceva timp până când
cele mai multe cupluri vor dezvolta un limbaj abreviat, aproape
prescurtat, de atenuare a conflictului, aș� a cum au mătuș� a Doris ș� i
unchiul Sid.

RECUNOAȘTEREA IMPACTULUI
PE CARE ÎL AI ASUPRA PARTENERULUI TĂU

Kerrie ș� i Sal oferă un exemplu detaliat al suiș� urilor ș� i coborâș� uri-


lor pe care le presupune procesul de atenuare a conflictului. Un
cuplu aflat pe un drum ascendent, care arată bine ș� i e căsătorit de

143
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

douăzeci de ani. Cei doi soț�i sunt de acord doar asupra faptului că
ultimii patru au fost „un iad”. Intră î�n mod continuu î�ntr-o spirală
negativă, î�n legătură cu faptul că Kerrie, prinsă cu noua sa carieră,
după ani de zile î�n care a fost o mamă casnică, ajunge î�n pat mult
mai târziu decât Sal. Au î�ncercat să negocieze acest lucru, dar î�n-
ț�elegerile sunt făcute ș� i apoi î�ncălcate.
Se atacă unul pe altul de circa zece minute î�n biroul meu.
Î�ntreb dacă această ceartă este felul obiș� nuit î�n care relaț�ionează.
Kerrie, o femeie î�naltă, elegantă, purtând roș� u din cap până-n pi-
cioare, inclusiv servieta sa din piele italienească, î�mi spune
direct:
— Nu. De obicei î�mi păstrez calmul. Prefer politeț�ea. Ș� i explo-
dez î�n mintea mea când face chestia asta agresivă. Dar recent
m-am simț�it din ce î�n ce mai î�ncolț�ită, aș� a că lovesc pentru a-l face
să dea î�napoi o vreme.
Sugerez că ciclul de atac mutual pe care î�l văd era, poate, o
deviere minoră de la tiparul î�n care Kerrie se abț�ine emoț�ional,
iar Sal î�ncearcă să obț�ină un anumit control ș� i să î�ș�i atragă mai
mult soț�ia. Ei sunt de acord.
Sal, un avocat corporatist foarte coerent, uș� or î�ncărunț�it la
tâmple, se lansează î�ntr-un discurs despre câte privaț�iuni are el
parte î�n această căsnicie. Nu primeș� te afecț�iune, atenț�ie sau sex.
Nu este ascultat. Este furios, ș� i are dreptul să fie furios. Kerrie î�ș�i
dă ochii peste cap, pune picior peste picior ș� i î�ncepe să bâț�âie din
pantoful roș� u, cu toc. Subliniez cum survine tiparul chiar aici. El
se enervează ș� i cere atenț� ie. Ea î�i dă semnale că „nu mă poț� i
afecta”.
Kerrie este cea care sparge tensiunea aici, râzând din toată
inima când î�ș�i recunoaș� te propria strategie. Sal oferă apoi câteva
informaț�ii preț�ioase despre faptul că educaț�ia din copilărie a lui
Kerrie i-a afectat abilitatea de a fi empatică ș� i oferind câteva sfa-
turi legate de felul î�n care ar putea ea să rezolve această proble-
mă. Kerrie, desigur, aude doar că ea e problema ș� i că trebuie să
lucreze la a-ș� i rezolva deficienț�ele. Tensiunea revine.

144
Conversația 3: Întoarcerea la un moment dificil

Vorbim puț�in despre ataș� ament ș� i dragoste ș� i despre faptul


că programarea noastră primară dictează că, atunci când Sal se
simte detaș� at, se va î�ndrepta agresiv către Kerrie, iar ea, văzându-i
doar furia, se va retrage î�ntr-o stare defensivă pentru a î�ncerca să
se calmeze pe ea ș� i să calmeze apele î�n relaț�ia lor. Mesajul de bază
„Nu sunt imperfecț�iunile tale de vină, aș� a suntem construiț�i” pare
să ajute mult.
Tiparul „Vei asculta/Nu mă poț�i obliga” a existat î�n acest cu-
plu de-a lungul î�ntregii lor căsnicii, dar a devenit mai puternic ș� i
mai toxic odată ce Kerrie ș� i-a î�nceput cariera de succes ca broker
imobiliar. Fiecare a î�nceput să î�ș�i includă certurile, fisurile ș� i su-
ferinț�ele zilnice î�n tipare. Î�ntr-un sens intelectual, ei î�nț�eleg că
acest tipar le controlează acum relaț�ia ș� i că amândoi ajung să fie,
după cum spune Sal, „victimele ciclului emoț�ional”.
Dar este clar că Kerrie î�l vede pe Sal printr-o prismă î�ngustă a
neî�ncrederii. Nu î�nț�elege cu adevărat impactul pe care distanț�area
ei î�l are acum ș� i aici asupra lui ș� i nici cum î�l atrage î�n ciclul lor. Nu
vede cu adevărat cum, fără să vrea, î�i modelează lui răspunsul.
La un moment dat se î�ntoarce spre el ș� i î�ntreabă dur:
— Atunci, de ce devii atât de cicălitor? Bun, deci există nevoia
asta î�nrădăcinată de contact, iar eu pot fi destul de rece, ăsta e
stilul meu. Dar ț�i-am fost o soț�ie destul de bună. Nu crezi?
Sal aprobă solemn, uitându-se î�n podea.
— Da, ca azi-dimineaț�ă când te-ai lansat î�n tirada asta despre
cât de ocupată sunt, ș� i cum astă-noapte am venit târziu la culcare.
Asta e problema reală cu noi. Apare mereu î�n discuț�ie. Dacă nu
mă culc î�n acelaș� i timp cu tine sau vin mai târziu decât vrei tu,
explodezi. E ceva ce nu î�nț�eleg aici. E ca ș� i cum nimic n-ar conta
î�n afară de ce vrei tu î�n momentul acela, chiar dacă am petrecut
timp î�mpreună peste zi.
Sal î�ncepe cu un set elaborat de argumente pentru a demon-
stra că nu cere chiar atât de multe. Kerrie este deja cu mintea-n î�n
altă parte, î�nainte ca el să î�ș�i termine prima propoziț�ie raț�ională.

145
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Trebuie să schimbăm nivelul dialogului ș� i să obț�inem puț�in


mai mult angajament emoț�ional. Î�l î�ntreb dacă î�ș�i aminteș� te cum
se simte când o aș� teaptă pe Kerrie să vină la culcare. El face o
mică pauză, apoi răspunde:
— A, e minunat să-ț� i aș� tepț� i soț� ia tot timpul! Să te-ntrebi
dacă ș� i când va catadicsi să apară.
La prima vedere, arată exact ca ceea ce este, un bărbat obiș� -
nuit să deț�ină controlul ș� i să aibă mereu oameni care să sară să-i
facă pe plac. Dar, sub furia reactivă, aud î�ndoielile lui privind
„apariț�ia” ei.
— Ce se î�ntâmplă chiar acum cu tine, î�n timp ce vorbeș� ti des-
pre asta? î�ntreb. Pari furios, dar î�n spatele sarcasmului este amă-
răciune. Cum te simț�i când o aș� tepț�i, având sentimentul că nu î�i
pasă cât de mult o aș� tepț�i sau că poate nu va veni deloc?
Am apăsat din nou butonul de coborâre al liftului. După o
lungă tăcere, răspunde:
— Este un sentiment amar, recunoaș� te Sal. Ă� sta e cuvântul.
Aș� a că î�l transform direct î�n furie. Dar cum se simte aș� teptarea?
Ș� i deodată faț�a sa e sfâș� iată.
— Este agonizant, asta e.
Î�ș�i acoperă ochii cu mâna.
— Ș� i nu suport să mă simt aș� a.
Kerrie î�ș�i dă capul pe spate, surprinsă. Î�ș�i î�ncruntă neî�ncreză-
toare fruntea. Cu o voce blândă, î�l rog pe Sal să mă ajute să î�nț�eleg
cuvântul agonizant. Când î�ncepe să vorbească, orice urmă de-a
lui Sal „Teroarea camerei de judecată” dispare.
— Mi se pare că sunt î�ntotdeauna la periferia vieț�ii lui Kerrie,
spune el. Nu mă simt deloc important pentru ea. Mă strecoară î�n
ferestrele din programul ei aglomerat. Obiș� nuiam să fim mereu
apropiaț�i î�nainte să ne culcăm. Dar acum, când nici măcar nu vine
î�n pat ore î�ntregi, mă simt pur ș� i simplu dat deoparte. Dacă î�ncerc
să vorbesc despre asta, sunt ignorat pur ș� i simplu. Stând singur
î�n pat, ajung să mă simt atât de neimportant! Nu ș� tiu ce s-a î�n-
tâmplat. Nu a fost mereu aș� a. Mă simt de parcă aș� fi singur aici.

146
Conversația 3: Întoarcerea la un moment dificil

Observ cuvintele singur ș� i dat deoparte ș� i senzaț� ia lui de


abandon. Î�mi amintesc cum î�n prima ș� edinț�ă l-am ascultat vor-
bind despre copilăria lui singuratică, petrecută î�n mare parte î�n
internate scumpe, î�n timp ce părinț�ii săi, diplomaț�i de meserie,
călătoreau prin lume. Ț� in minte că mi-a spus că Kerrie este singu-
ra persoană de care s-a simț�it apropiat sau î�n care a avut î�ncrede-
re ș� i că atunci când a găsit-o pe ea, asta a deschis o cu totul altă
lume pentru el. Când î�i amintesc aceste gânduri ș� i propriile cu-
vinte, î�i legitimizez durerea. Apoi î�ntreb cum se simte chiar acum,
vorbind despre acest sentiment dificil de a fi dat deoparte.
Mă simt trist ș� i destul de lipsit de speranț�ă, continuă el.
— Este ca ș� i cum o parte din tine ar spune că ț�i-ai pierdut
locul î�n lumea ei? î�ntreb eu. Nu mai ș� tii cât de important eș� ti pen-
tru Kerrie?
— Da. Vocea lui Sal este ș� optită. Nu ș� tiu ce să fac, aș� a că mă
î�nfurii ș� i fac mult zgomot. Asta am făcut azi-noapte.
— Î�ncerci să î�i atragi atenț�ia lui Kerrie, comentez eu. Dar te
simț�i lipsit de speranț�ă. Este î�nfricoș� ător pentru cei mai mulț�i
dintre noi atunci când suntem nesiguri de conexiunea noastră,
când nu o putem face pe persoana iubită să ne răspundă.
— Nu vreau să mă simt aș� a, adaugă Sal. Dar ai dreptate. Este
î�nfricoș� ător. Ș� i e trist. Azi-noapte, de pildă, stăteam pe î�ntuneric
ș� i mintea mea a spus: „E ocupată. N-are decât să stea cât vrea.” Ș� i
iată-mă pe mine, mă simt ca un fraier penibil.
Când spune asta, ochii i se umplu de lacrimi.
Iar de data aceasta, când mă uit la Kerrie, văd că a făcut ochii
mari. S-a aplecat spre soț�ul ei. O î�ntreb cum reacț�ionează la aces-
te lucruri pe care le î�mpărtăș� eș� te soț�ul său.
— Sunt foarte derutată, spune ea ș� i, î�ntorcându-se spre Sal,
î�ntreabă: Vorbeș� ti serios? Chiar da! Te enervezi pentru că nu te
simț�i important pentru mine! Te simț�i singur? Nu am văzut nicio-
dată asta la tine. Nu mi-am imaginat niciodată..., zice ș� i vocea i se
pierde pentru câteva secunde. Văd doar un om beligerant, hotă-
rât să mă atace.

147
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Vorbim despre cât de ciudat i se pare ei să audă că pe el î�l


afectează faptul că ea este mai puț�in accesibilă ș� i că el trăieș� te
acum î�ntr-o lume î�n care î�i este dor de ea ș� i se simte speriat că nu
mai are loc alături de ea.
— Chiar î�nț�eleg că m-ai vedea aș� a, continuă Sal. Î�ntr-adevăr,
î�ncerc să stau departe de aceste sentimente. E mai uș� or să mă
enervez sau să devin sarcastic, aș� a că asta vezi.
Kerrie arată de parcă î�n ea s-ar duce o luptă. Soț�ul ei nu este
bărbatul care credea ea că este. Nu mă pot abț�ine să nu arăt că
furia lui Sal o î�ndepărtează pe Kerrie, iar atunci când ea se distan-
ț�ează, amândoi intră î�ntr-o spirală a nesiguranț�ei ș� i izolării.
— Nu ș� tiam că te simț�i aș� a, spune Kerrie. Nu ș� tiam că faptul
că stăteam departe, î�ncercând să evit toate schimburile de replici
furioase... nu am ș� tiut niciodată că mă aș� teptai ș� i că te simț�eai
atât de rănit. Nu ș� tiam cât de dureros era pentru tine. Că î�ț�i pasă
atât de mult să vin la culcare. Când ne certăm, pare că e vorba
doar despre faptul că vrei mai mult sex.
Acum, vocea ș� i faț�a i s-au î�mblânzit. Apoi spune, î�ntr-o ș� oaptă
uimită:
— Nu ș� tiam că î�nsemn atât de mult pentru tine. Credeam că
vrei să deț�ii controlul.
O î�ntreb dacă poate vedea că, atunci când se distanț�a pentru
a evita furia lui Sal, î�i declanș� a acestuia frica de ataș� ament, atin-
gându-i un punct sensibil ș� i declanș� ându-i furia, atrăgându-l î�n
spirala suferinț�ei.
— Da, văd asta, recunoaș� te ea. Bănuiesc că de aceea nu se
poate decide pur ș� i simplu să nu mai fie atât de furios, chiar dacă
am discutat despre asta ș� i despre faptul că nu î�mi place. Bănuiesc
că î�nț�eleg că rămânând distantă ș� i ocupată, trezesc acele senti-
mente î�n el. Ș� i apoi furia sa este prea mult pentru mine ș� i fug ș� i
mai departe. Ș� i apoi suntem blocaț�i. Se î�ntoarce către Sal: Dar... nu
am ș� tiut niciodată că mă aș� tepț�i singur, pe î�ntuneric. Nu am î�nț�e-
les niciodată că am impactul ăsta asupra ta. Pur ș� i simplu nu am
văzut asta. Că s-ar putea să te simț�i singur î�n î�ntuneric.

148
Conversația 3: Întoarcerea la un moment dificil

Kerrie ș� i Sal î�ncep să vadă puterea pe care o au unul asupra


celuilalt la nivelul ataș� amentului emoț�ional. Pot î�ncepe să î�nț�e-
leagă cum fiecare dintre ei declanș� ează fricile celuilalt ș� i conti-
nuă Polca Protestului lor. El protestează faț�ă de distanț�area ei. Ea
protestează faț�ă de felul lui agresiv de a î�ncerca să stabilească o
legătură cu ea. Sal ș� i Kerrie î�ncep să vadă, la modul concret, cum
se atrag unul pe altul î�n tiparul lor negativ.

RECUNOAȘTEREA FELULUI ÎN CARE


FRICA ÎL DIRIJEAZĂ PE PARTENERUL TĂU

Î� ntr-o ș� edinț�ă diferită, Kerrie ș� i Sal se î�ntorc la un alt moment


dificil, de data aceasta când Kerrie l-a î�ntrebat pe Sal despre ro-
chia pe care plănuia să o poarte la o nuntă î�n familie, unde se
simț�ea ca o străină. Kerrie î�ncerca să obț�ină sprijinul său, dar el a
ratat semnalul. Î�n schimb, a devenit vag critic, dând de î�nț�eles că
ea ș� tia deja că lui î�i displăcea acea rochie ș� i că oricum părerea lui
sau ce găsea el atrăgător nu conta. Discuț� ia a escaladat rapid
î�ntr-o ceartă despre calitatea vieț�ii lor sexuale. Iată dansul vechi
î�n care Kerrie se î�nchide î�n sine ș� i-l evită pe Sal, din ce î�n ce mai
irascibil. Dar de data aceasta, cunoscându-ș� i ciclul, au revăzut
cearta ș� i au î�nț�eles lucruri despre felul î�n care fricile lor mutuale
de ataș� ament î�i menț�in disperaț�i ș� i distanț�i.
— Păi chiar m-ai î�ntrebat despre rochie, spune Sal. „Merge?”,
ai î�ntrebat tu. Mi-am spus părerea, atâta tot.
Kerrie se î�ntoarce cu faț� a către fereastră. Se abț� ine să nu
plângă. Când o î�ntreb ce se î�ntâmplă, se î�ntoarce ș� i se năpusteș� te
asupra lui Sal.
— Da, te-am î�ntrebat. Ș� i ș� tii cât de important e pentru mine
cum arăt î�n grupul acela. Nu mă simt î�n siguranț�ă acolo. Ai fi pu-
tut să spui ceva care să mă sprijine. Dar nu! Primesc comentarii
obraznice despre faptul că nu sunt interesată să-ț�i fac pe plac. Am
î�ntrebat, nu? Voiam sprijin, nu o grămadă de critici. Ce naiba vrei
de la mine? Nu pot face nimic bine cu tine. � sta e unul dintre

149
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

momentele î�n care vreau să dispar de aici, de genul „Teleportează-mă,


Scotty!”* Ș� i î�n final se dovedeș� te că are î�ntotdeauna legătură cu
faptul că tu vrei mai mult sex.
Se î�ntoarce cu spatele la el ș� i se holbează la peretele opus.
— Ai dreptate, răspunde el cu o voce profund tăioasă. Ai î�n-
trebat. Dar de când chiar contează părerea mea? O să porț�i ce
vrei. Ce vreau eu este irelevant. Ș� i nu, nu ajută că eș� ti atât de rece
cu mine î�n pat. Dar asta e doar o parte. Nu e doar că vreau mai
mult sex.
Î�i invit pe Sal ș� i Kerrie să pună pauză aici ș� i să apese pe deru-
lare. Ce ar fi văzut o cameră de filmat î�n ultimele câteva minute?
Ș� tiam că pot face asta. I-am văzut ieș� ind î�n felul acesta din cerc cu
doar o săptămână î�n urmă. Sal zâmbeș� te ș� i se lasă pe spate î�n
scaunul lui. Zugrăveș� te o imagine a felului î�n care se blochează.
— Da, bine. Iar apare chestia cu insistenț�ele ș� i păș� itul î�n spa-
te. Bănuiesc că nu are de fapt treabă cu rochia, nu? Ș� i nu e nici
despre sex.
Î�mi place foarte mult faptul că spune asta. Î�nț�elege că ratează
esenț�a – sentimentele ș� i nevoile de ataș� ament care le dirijează
drama. Vede spirala negativă î�n timp ce se produce. Acum trebuie
să facă un pas î�n afara poziț� iei sale critice. Se î�ntoarce către
Kerrie.
— Devin cam insistent, bănuiesc. Cred că î�ncă mă doare după
seara trecută. Dacă î�ț�i aminteș� ti, am sugerat să ne ț�inem puț�in î�n
braț�e î�n birou. Dar erai obosită.
Face o pauză, se uită î�n jos.
— Asta se î�ntâmplă des.
Sal tocmai a schimbat puternic nivelul conversaț�iei. Î� ș�i î�n-
dreaptă atenț�ia către propria realitate ș� i o invită pe ea î�năuntru.
Acum aș� tept să văd cum va reacț�iona Kerrie. Va rămâne distantă
ș� i indisponibilă, va profita de această oportunitate pentru a-l lovi

* În original, Beam me up, Scotty! – celebră replică din serialul de televiziu-


ne Star Trek, adresată de căpitanul Kirk inginerului-șef Montgomery Scott,
atunci când voia să fie teleportat înapoi pe naveta Enterprise. (n.red.)
150
Conversația 3: Întoarcerea la un moment dificil

cu un comentariu precum: „A, deci te ustură. Păi, ascultă aici,


amice...” Sau va răspunde la î�ncercarea sa de a ieș� i din bucla lor
obiș� nuită de urmărire anxioasă ș� i retragere lezată?
Kerrie trage adânc aer î�n piept, apoi expiră. Vorbeș� te blând.
— Corect. Asta are legătură cu faptul că tu î�ncerci să ai un
contact cu mine, iar eu sunt obosită. Aș� a că te simț�i profund rănit
ș� i plin de amărăciune, iar acum totul se rezumă la faptul că nu î�ț�i
preț�uiesc părerea ș� i nu am venit să ne ț�inem î�n braț�e.
Ea leagă iț�ele poveș� tii ataș� amentului, firul narativ din spatele
dramei de moment, identificând problema emoț�ională din lupta
lor.
— Chiar voiam sfatul tău î�n privinț�a rochiei, continuă ea, dar
te-ai blocat î�n toată furia asta, aș� a e? Hei, am trecut prin asta de o
mie de ori.Am analizat lucrurile. De ce nu le putem opri, pur ș� i
simplu?
Nu mă pot abț�ine să nu observ că acum chiar asta fac. Văd ti-
parul mai mare, mai degrabă decât să se concentreze pe miș� cări-
le negative ale celuilalt ș� i să reacț�ioneze la acestea. Kerrie face
acum î�ncă un pas spre a crea mai multă siguranț�ă. Se apleacă spre
Sal.
— Păi, bănuiesc că î�ncă aflu despre punctele tale sensibile.
Î�mi dau seama că se poate ca tu să fi simț�it că am fost rece aseară.
Eram atât de epuizată! M-am speriat cumva să î�ncerc să-ț�i explic
asta. Ș� tiu că voiai să fim apropiaț�i. Poate că eram speriată că vom
intra î�n chestia asta. Aș� a că pur ș� i simplu m-am deconectat.
— A fost unul dintre momentele alea despre care am vorbit,
î�ntreabă Sal, când crezi că numai o sesiune de două ore de amor
fierbinte m-ar putea mulț� umi? Unul dintre momentele alea î�n
care simț�i presiunea că nu poț�i să-mi satisfaci aș� teptările?
Răspunsul acesta pur ș� i simplu mă uimeș� te. Odată ce ș� i-au
domolit Dialogul Demonic, spaț�iul se deschide spre curiozitate,
spre atingerea realităț�ii celuilalt. Sal nu î�ncearcă doar să î�ș�i gestio-
neze propriile sentimente; se pune î�n pielea ei ș� i î�i î�mbrăț�iș� ează
sentimentele.

151
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Kerrie este, evident, impresionată de asta ș� i observ că î�ș�i


scoate pantofii roș� ii cu toc, „pantofii ei tăioș� i”, după cum i-a numit
ea. Acei pantofi dau lumii de veste că este puternică ș� i că nimeni
nu se poate pune cu ea. Î�ș�i mută scaunul mai aproape.
— Da, am simț� it presiunea aia. Ș� i bănuiesc că î�ntr-adevăr
m-am deconectat. Dar ș� tim acum că miș� carea asta este de fapt
apăsătoare pentru tine, da? Atunci î�ncerci să ajungi la mine ș� i eu
mă retrag mai mult. Aș� a funcț�ionează de obicei.
Există o nouă muzică î�n cameră. Fiecare partener se uită la
dansul său ș� i î�ș�i descrie paș� ii. Dar, mai mult decât atât, văd exact
cum se atrag unul pe altul î�n dans. Dar văd ei cu adevărat impac-
tul ș� i văd î�n ce fel acest ciclu î�i prinde pe amândoi î�ntr-o capcană
a izolării ș� i a fricii?
— Ș� i asta este atât de greu pentru amândoi! Amândoi sfârș� iț�i
prin a fi singuri, comentez eu.
— Da, spune Sal. Apoi ajung î�n acel loc trist ș� i î�nfricoș� ător,
bănuiesc. Asta î�ncercam să spun cu comentariile mele furioase.
„De ce î�mi cerea părerea, de parcă ce spun contează pentru ea?”
Odată ce apare sentimentul ăla...
Rămâne nemiș� cat ș� i tăcut.
— Atunci te sperii, nemaifiind sigur că î�ntr-adevăr contezi
pentru Kerrie, evidenț�iez eu. Ș� i aș� a se î�ntâmplă cu toț�i. Frica asta
face parte din iubire. Dar e greu să te concentrezi pe ea ș� i să o
recunoș� ti, e mai uș� or să treci direct la furie.
Kerrie este acum concentrată total pe soț�ul ei, vorbind pe un
ton calm, obiectiv:
— Deci, acea frică te trimite cumva î�ntr-un loc î�ntunecat.
— Da, răspunde Sal, ș� i î�ncerc să mă descurc cu ea, să o gesti-
onez. Mă enervez, pur ș� i simplu.
— Ș� i apoi, Sal, furia ta î�i stârneș� te fricile lui Kerrie, punctez eu.
— Da, aprobă Kerrie. Atunci mă las pradă spaimei mele că nu
pot să-l satisfac niciodată. Că nu sunt de ajuns. Chestia e că-mi
place să ne ț� inem î�n braț�e pe canapea. Î� mi place când facem

152
Conversația 3: Întoarcerea la un moment dificil

dragoste. Amândoi suntem î�ntărâtaț�i ș� i distruș� i de dansul ăsta


ridicol.
Arăt că tocmai au prins demonul din dialog ș� i l-au pus la pă-
mânt. Au î�nfruntat fricile î�ntr-o manieră diferită, una care le cal-
mează anxietăț�ile mai degrabă decât să le aț�âț�e. Dar Sal mai are
un lucru foarte important de spus. Pare să fi crescut un pic î�n
scaunul său, de parcă s-a trezit deodată pe un teren mai stabil.
— Î�ncepem să ne descurcăm cu asta. Dacă putem vedea unde
ne blocăm ș� i dacă putem face ceva î�n legătură cu punctele astea
sensibile ș� i cu felul î�n care se declanș� ează, ei bine, poate chiar am
putea să fim... Face o pauză ș� i caută cuvintele potrivite. Ei bine,
am putea fi mai apropiaț�i, î�ncheie el ș� i zâmbeș� te.
Kerrie râde ș� i î�ș�i î�ntinde mâna spre a lui.
Ce i-am văzut pe Sal ș� i Kerrie făcând î�n aceste ultime două
conversaț�ii?
• Au î�nceput să vadă mai departe de paș� ii din dansul negativ
ș� i să remarce tiparul pe care î�l creează atunci când dansul
se porneș� te ș� i î�ncepe să pună stăpânire pe relaț�ia lor.
• Î�ș�i recunosc propriii paș� i î�n dansul acesta.
• A î�nceput să vadă fiecare î�n ce fel aceș� ti paș� i î�l aruncă pe
celălalt î�n programul primar al nevoilor ș� i fricilor de ata-
ș� ament. Î�ncep să î�nț�eleagă impactul incredibil pe care î�l
au unul asupra celuilalt.
• Sunt î�nț�elegători, exprimând ș� i î�mpărtăș� ind durerea de a
se simț�i respinș� i ș� i fricile de abandon ce dirijează dansul.
Asta î�nseamnă că au abilitatea de a diminua conflictele. Dar,
mai mult decât atât, de fiecare dată când fac asta, construiesc o
platformă sigură pe care vor sta pentru a gestiona emoț�iile pro-
funde ce fac parte din dragoste.
Acum, că ai văzut cum poț�i î�ncetini procesul de detaș� are, este
timpul să faci ca acest lucru să funcț�ioneze ș� i î�n relaț�ia ta.

153
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

JOC ȘI EXERSARE

1. Î�mpreună cu partenerul tău, alege un incident scurt, tulburător


(dar nu foarte dificil) din relaț�ia voastră, unul care s-a petrecut î�n
ultimele două sau trei săptămâni, ș� i notează o descriere simplă a
ceea ce s-a î�ntâmplat, ca ș� i cum ar fi fost văzut de o muscă de pe
perete. Să sperăm că puteț�i fi amândoi de acord î�n privinț�a aces-
tei descrieri. Acum, notaț�i succesiunea precisă a miș� cărilor pe
care le-aț�i făcut î�n timpul acelui incident. Cum s-au derulat miș� -
cările voastre ș� i cum le-au atras pe cele ale partenerului?
Comparaț�i notiț�ele ș� i creaț�i o versiune unică, î�n privinț�a căreia să
fiț�i de acord amândoi. Aveț�i grijă să fie simplă ș� i descriptivă.
2. Adăugaț�i sentimentele pe care le-aț�i î�ncercat amândoi ș� i
felul î�n care aț�i ajutat, fiecare dintre voi, la crearea acestui răs-
puns emoț�ional î�n partenerul vostru. Î�mpărtăș� iț�i-vă răspunsurile
ș� i cădeț�i de acord asupra unei versiuni comune. Acum, î�ntrebaț�i
despre sentimentele mai adânci, mai delicate pe care se poate să
le fi simț�it partenerul vostru. Fiț�i curioș� i. Curiozitatea î�ț�i oferă
informaț�ii preț�ioase. Dacă partenerului tău î�i este greu să î�ș�i accese-
ze sentimentele mai delicate, vezi dacă poț�i să le ghiceș� ti folosindu-ț�i
ca ghid instinctele privind punctele sensibile ale partenerului
tău. Confirmă sau revizuieș� te cu partenerul tău care au fost sen-
timentele sale mai profunde.
3. Folosind informaț�iile de mai sus, vezi dacă puteț�i descrie
sau nota î�mpreună ceea ce v-aț�i spus unul altuia după acest inci-
dent, dacă aț�i putut să fiț�i de aceeaș� i parte a baricadei ș� i dacă l-aț�i
î�ncheiat î�ntr-un fel care v-a lăsat pe amândoi să vă simț�iț�i î�n sigu-
ranț�ă. Cum ar fi fost asta pentru tine? Cum te-ai fi simț�it î�n legătură
cu celălalt, cu relaț�ia voastră?
4. Aplică cele trei î�ntrebări anterioare de exersare pe un inci-
dent dificil, nerezolvat. Dacă te blochezi, recunoaș� te că o parte
din acest exerciț�iu este dificilă pentru tine. Dacă partenerul tău
crede că exerciț�iul este dificil, î�ntreabă dacă î�l poț�i ajuta î�n vreun
fel. Uneori, oamenii au nevoie doar de puț�ină consolare pentru a
putea duce la bun sfârș� it această sarcină.

154
Conversația 3: Întoarcerea la un moment dificil

5. Dacă ai fi ș� tiut că e posibil să revezi momentele de conflict


sau deconectare ș� i să le dezamorsezi sau să le revizuieș� ti î�n felul
acesta, ce impact ar fi avut asta asupra relaț�iei tale î�n general?
Î�mpărtăș� eș� te acest lucru cu partenerul tău.

Folosind ceea ce ai î�nvăț�at î�n primele trei conversaț�ii, vei avea


de-acum abilitatea de a dezamorsa conflictele. Este mare lucru!
Dar, pentru a avea o relaț�ie cu adevărat puternică, iubitoare, să-
nătoasă, trebuie să poț�i nu doar să rupi tiparele negative ce generea-
ză nesiguranț�ele de ataș� ament sau să vezi ș� i să accepț�i protestele
de ataș� ament ale celuilalt, ci ș� i să construieș� ti conversaț�ii poziti-
ve puternice, care î�ncurajează accesibilitatea, receptivitatea ș� i
angajamentul unuia faț�ă de celălalt. Î�n următoarele conversaț�ii,
vei face exact acest lucru.

155
Conversația 4:
Ține-mă strâns în brațe –
implicarea și crearea unei legături

„Când cineva te iubește, felul în care îți spune nu-


mele este diferit. Știi că numele tău e în siguranță
pe buzele sale.”
– Billy, în vârstă de patru ani,
definind dragostea într-o postare pe Internet

E
xistă o imagine a iubirii pe care Hollywoodul a redat-o
foarte plastic. Este acel moment î�n care doi oameni se pri-
vesc adânc î�n ochi, se miș� că lent unul î�n braț�ele celuilalt ș� i
î�ncep să danseze î�ntr-o sincronie perfectă. Ș� tim instantaneu că
acei doi oameni contează unul pentru altul, că au o conectare.
Aceste momente de pe ecran semnalează, invariabil, că un
cuplu trăieș� te î�mbătătoarele zile de î�nceput ale unei poveș� ti de
dragoste. Arareori sunt folosite pentru a ilustra un stadiu mai
matur al iubirii. Ș� i aici Hollywoodul greș� eș� te. Pentru că astfel de
momente de receptivitate ș� i angajament intense sunt vitale de-a
lungul unei relaț�ii. Î�ntr-adevăr, ele reprezintă o marcă a cupluri-
lor fericite, ce au o legătură sigură.
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Aproape toț�i suntem, î�n mod natural ș� i spontan, pe aceeaș� i


lungime de undă cu partenerii noș� tri atunci când ne î�ndrăgostim.
Suntem hiperconș� tienț�i unul de altul ș� i extraordinar de sensibili
la fiecare gest ș� i cuvânt al partenerului nostru, la fiecare expri-
mare a sentimentelor. Dar, cu timpul, mulț�i dintre noi devenim
mai puț�in atenț�i, ne complacem sau devenim chiar plictisiț�i de
partenerul nostru. Antenele noastre emoț�ionale sunt blocate, sau
poate semnalele partenerului nostru devin mai slabe.
Pentru a construi ș� i păstra o legătură sigură, trebuie să pu-
tem să ne acordăm cu omul iubit la fel de puternic cum o făceam
î�nainte. Cum realizăm acest lucru? Creând î�n mod deliberat mo-
mente de angajament ș� i conexiune. Î� n această conversaț�ie, vei
face primul pas î�n această direcț�ie, iar conversaț�iile următoare î�ț�i
vor arăta cum să aprofundezi apoi î�n mod activ o senzaț� ie de
apropiere, astfel î�ncât să î�ț�i poț�i crea după bunul plac propriul
moment hollywoodian.
Conversaț�ia Ține-mă strâns în brațe se construieș� te pe baza
senzaț�iei de siguranț�ă pe care tu ș� i partenerul tău aț�i î�nceput să o
creaț�i ca rezultat al Conversaț�iilor 1, 2 ș� i 3, care te-au î�nvăț�at cum
să opreș� ti sau să limitezi tiparele negative de interacț�iune cu par-
tenerul tău, precum ș� i cum să identifici ș� i să numeș� ti cel puț�in
unul dintre sentimentele mai profunde ce apar î�n ciclurile nega-
tive ș� i î�n momentele de detaș� are. E greu să î�ncerci să obț�ii o legă-
tură ș� i să reacț�ionezi oferind sprijin, fără o platformă fundamentală
de siguranț�ă. Î�n această conversaț�ie, vei î�nvăț�a cum să generezi
tipare pozitive prin care să te apropii de omul iubit ș� i să-i răs-
punzi adecvat. Practic, vei î�nvăț� a cum să vorbeș� ti limbajul
ataș� amentului.
Gândeș� te-te aș� a: î�n cazul î�n care Conversaț�iile 1, 2 ș� i 3 seamă-
nă cu o plimbare î�n parc î�mpreună, atunci Conversaț�ia 4 seamănă
cu un tango dansat î�mpreună. Este un nou nivel de angajament
emoț�ional. Toate conversaț�iile anterioare sunt o pregătire pentru
aceasta, iar toate dialogurile ce urmează se bazează pe abilitatea
unui cuplu de a o crea. Conversaț�ia Ține-mă strâns în brațe este
puntea fundamentală ce leagă două solitudini.

158
Conversația 4: Ține-mă strâns în brațe – implicarea și crearea unei legături

Să te abaț�i de la căile obiș� nuite de protejare a sinelui ș� i să î�ț�i


recunoș� ti cele mai profunde nevoi poate fi greu, chiar dureros.
Motivul pentru care e necesar să-ț�i asumi riscul este simplu. Dacă
nu î�nvăț�ăm să-i î�ngăduim partenerului nostru să vadă care sunt,
cu adevărat, nevoile noastre de ataș� ament ș� i dacă nu o facem î�n-
tr-un mod deschis, autentic, ș� ansele de a ne satisface aceste nevoi
sunt infime. Trebuie să trimitem un semnal clar pentru ca parte-
nerul nostru să primească mesajul.
Dacă am descoperit, î�n general, că alț�ii reprezintă un refugiu
sigur ș� i că avem o legătură sigură cu persoana iubită, atunci ne
este mai uș� or să ne păstrăm echilibrul emoț�ional când ne simț�im
vulnerabili, să creăm o legătură cu cele mai profunde sentimente
ale noastre ș� i să dăm glas dorinț�ei de ataș� ament care este î�ntot-
deauna parte din noi. Dacă ne simț�im nesiguri î�n relaț�ia noastră,
este mai greu să avem î�ncredere î�n dorinț�ele noastre ș� i să ne asu-
măm riscul de a ne arăta vulnerabilităț�ile. Î�n acea situaț�ie, unii
dintre noi î�ncercăm să menț�inem, cu orice preț� , controlul asupra
emoț�iilor noastre ș� i să le ascundem, î�n loc să cerem ce ne trebuie.
Alț�ii neagă până ș� i faptul că emoț�iile ș� i nevoile lor există. Dar ele
sunt acolo. Aș� a cum, î�n filmul In the cut (Î�n carne vie), eroul nega-
tiv, perspicace, dar ucigaș� î�i ș� opteș� te lui Meg Ryan, eroina care
evită apropierea cu alț�ii: „Ț� i-o doreș� ti atât de mult î�ncât doare.”
Conversaț�ia 4 are două părț�i. Prima – De ce mi-e cel mai frică?
– necesită o explorare mai amănunț�ită ș� i elaborată a sentimen-
telor mai profunde pe care le-ai descoperit î�n conversaț�iile ante-
rioare. Î� n acele dialoguri, luai liftul î�n jos către emoț� iile tale.
Pentru a-ț�i descoperi priorităț�ile de ataș� ament, trebuie să cobori
până la parter.
A doua parte – Ce î�mi doresc cel mai mult de la tine? – este
crucială, punctul de cotitură î�n EFT. Presupune să fii capabil să
vorbeș� ti deschis ș� i coerent despre nevoile tale, î�ntr-un fel care î�ț�i
invită partenerul î�ntr-un dialog nou, marcat de accesibilitate, re-
ceptivitate ș� i angajament, o conversaț�ie A.D.I.

159
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

UN CUPLU CU PROBLEME

Charlie ș� i Kyoko sunt un cuplu tânăr de imigranț�i provenind dintr-o


cultură asiatică î�n care soț�ul este capul familiei, iar exprimarea
emoț�ională este considerată nepotrivită. Lui Kyoko i s-a prescrs
medicaț�ie antidepresivă când a devenit „isterică” pentru că nu a
fost acceptată î�ntr-un program de masterat la universitate.
Charlie a î�ncercat să o ajute, oferindu-i sfaturi. Dar acestea au
constat, î�n mare parte, î�n a-i spune cât de inadecvată s-a dovedit
atunci când a făcut alegerile î�n carieră. Nu mai are rost să spu-
nem că asta nu a ajutat deloc. Î�n acest punct se aflau atunci când
au venit să mă vadă.
Charlie ș� i Kyoko î�ș�i identifică cu uș� urinț�ă Dialogul Demonic:
el rămâne detaș� at emoț�ional ș� i oferă lecț�ii logice pline de impera-
tivul „trebuie să”, î�n timp ce ea se pierde î�n tirade furioase ș� i se
lasă pradă unei neajutorări î�nlăcrimate. După câteva ș� edinț�e, re-
uș� esc să discute despre punctele lor sensibile, cu toate că le este
î�ncă greu să î�ș�i exploreze cu adevărat sensibilităț�ile. Kyoko, mică,
exotică ș� i vorbind foarte repede î�n engleza sa vioaie, mărturiseș� te
că toată copilăria sa a fost plină de reguli rigide ș� i că a fost rene-
gată de familia sa până nu s-a conformat acelor reguli.
La tot acest tablou se adaugă faptul că Kyoko este acum alergică
atunci când i se spune cum „ar trebui” să fie ș� i se simte pedepsită
când Charlie este distant. Î�ncearcă să î�i explice asta lui Charlie.
— E ca ș� i cum aș� fi deja doborâtă la podea, simț�indu-mă ne-
î�nsemnată, iar tu vii ș� i preiei controlul. Î�mi spui „Da, ar trebui să
te simț�i neî�nsemnată, acum fă asta ș� i ailaltă.” Aș� a că mă cert cu
tine. Sfaturile tale nu fac decât să mă demoleze. Sunt rănită ș� i fu-
rioasă. Apoi î�mi stabileș� ti ș� i mai multe reguli, ca să nu fiu furioa-
să. Ș� i mă simt singură. Fără nicio consolare.
Ea recunoaș� te că soț�ul său este „incredibil” î�n multe feluri.
Este responsabil ș� i conș� tient ș� i î�l respectă foarte mult. Dar certu-
rile lor ș� i distanț�a sa fizică ș� i emoț�ională „mă î�nnebunesc. Cred că
voi î�i spuneț�i luat razna. Devin din ce mai î�n ce mai deprimată.”

160
Conversația 4: Ține-mă strâns în brațe – implicarea și crearea unei legături

La î�nceput, lui Charlie, expert î�n fizică, î�i este foarte greu să
digere aceste lucruri. Ideea sa de iubire era să î�ș�i protejeze soț�ia
de propria „supărare” ș� i să o „ghideze” î�n această nouă lume din
nordul Americii. Cât despre propriile sale emoț�ii, recunoaș� te la
un moment dat că inima î�i e „frântă” de „exploziile” de furie ale lui
Kyoko. Dar cel mai mult î�ș�i minimalizează durerea ș� i se concen-
trează pe „problemele” soț�iei sale.
Charlie trece î�ncet de la a critica reacț�iile lui Kyoko („Kyoko
este labilă psihic; este ca vremea”) la a-ș� i discuta propriile reacț�ii
(„Mă protejez. Nu mă pot descurca cu izbucnirile sale iraț�ionale.
Nu vorbeam niciodată aș� a acasă. Genul acesta de discuț�ie î�mi e
străin”) ș� i î�n cele din urmă la explorarea propriilor emoț�ii ș� i raț�i-
uni („Devin copleș� it. Aș� a că î�i dau sfaturi, formule pentru a o î�m-
piedica să mai fie aș� a furioasă”).
Kyoko devine mai conș� tientă de felul î�n care „insistă” pentru
a-ș� i spune punctul de vedere ș� i pentru a-l opri pe Charlie din a se
î�ndepărta. Recunoaș� te că suferă din cauza cenzurii lui Charlie ș� i
continuă să dezvăluie că se simte dată deoparte, deoarece Charlie
nu mai vrea să facă dragoste sau să aibă orice fel de contact fizic.
Cuvintele „copleș� ită” ș� i „dată deoparte” par să aibă ecou î�n biroul
meu. Până la sfârș� itul orei, Charlie trage concluzia:
— Bănuiesc că sfaturile ș� i logica mea sfârș� esc prin a o răni pe
Kyoko ș� i a o face să se simtă neî�nsemnată. Să-ncerc să-i dau sen-
timentele deoparte nu face decât să agraveze lucrurile.
Kyoko, la rândul ei, spune că acum vede cum detaș� area ș� i logi-
ca lui Charlie sunt doar o acoperire pentru disconfortul pe care-l
simte î�n faț�a supărării ei.
Cei doi trec la o conversaț�ie î�n care se î�ntorc la un moment
dificil. Totul s-a petrecut când Charlie era plecat î�n vizită la un
prieten, iar Kyoko, simț� indu-se singură, l-a sunat. Deș� i a auzit
emoț�ia din vocea ei, Charlie i-a tăiat macaroana, spunând că e
ocupat ș� i trebuie să î�nchidă. Dar, când revăd momentul acela,
sunt capabili să î�nț�eleagă ce s-a î�ntâmplat. Kyoko dezvăluie că se
gândea la problemele din relaț�ia lor ș� i că a simț�it o nevoie bruscă
de a-l suna ca să obț�ină puț�ină reasigurare. Charlie explică cum,

161
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

odată ce a simț�it intensitatea emoț�ională din vocea ei, s-a î�ngrijo-


rat ș� i a fugit pur ș� i simplu de explozia care să temea că avea să
vină. Kyoko recunoaș� te apoi că devine „groaznic de supărată”
când Charlie se distanț�ează ș� i că î�ș�i dă seama cum asta s-ar putea
să î�l deruteze ș� i să î�l copleș� ească. Amândoi se simt bine acum, că
pot î�mpărtăș� i cum uneori „se pierd” î�n căsnicia lor ș� i se blochea-
ză î�n a se plânge unul î�n privinț�a altuia.
Acum este timpul ca Charlie ș� i Kyoko să treacă la Conversaț�ia
4 ș� i să-ș� i asume riscul de a-ș� i recunoaș� te nevoile mai profunde.

DE CE MI-E CEL MAI FRICĂ?

Această parte a conversaț�iei se concentrează pe câș� tigarea unei


mai mari clarităț�i emoț�ionale. Î�l î�ntreb pe Charlie cum o poate
face pe Kyoko să trăiască din nou sentimentul acela sigur, iubitor,
pe care l-au trăit odată î�n relaț�ia lor.
— Păi nu m-aș� panica ș� i nu i-aș� ț�ine lecț�ii dacă n-ar mai ex-
ploda, răspunde el.
Apoi î�l invit să vorbească despre el ș� i sentimentele lui. Î�mi
spune că nu ș� tie prea bine cu ce să î�nceapă. Această lume a senti-
mentelor î�i este străină. Dar acum î�nț�elege ‒ ș� i î�n punctul acesta
î�mi zâmbeș� te larg ‒ că poate există o „logică“ î�n a putea să î�ț�i as-
culț�i sentimentele ș� i să le î�mpărtăș� eș� ti. Se î�ntoarce către Kyoko ș� i
î�i spune că o vede mai previzibilă, mai sigură acum, că î�nț�elege că
ea se simte respinsă ș� i pedepsită de sfaturile lui. Dar nu ș� tie exact
cum să intre î�n legătură cu propriile sentimente mai profunde.
Î� l î�ntreb cum ș� i-a identificat sentimentele î�n conversaț� iile
trecute. De unde a î�nceput? E un om foarte inteligent ș� i î�mi spune
ceea ce nouă, terapeuț�ilor, ne ia ani de zile ca să î�nvăț�ăm.
— O, mă uit mai î�ntâi la ce mă blochează, la ce î�ngreunează
focalizarea asupra sentimentelor, spune el. Mă uit la acel moment
î�n care mă î�ndepărtez de sentimentele mele ș� i î�n care î�mi scor-
monesc î�n minte, căutând formule.

162
Conversația 4: Ține-mă strâns în brațe – implicarea și crearea unei legături

Mă arăt î�ntru totul de acord, iar Kyoko î�i sare î�n ajutor,
spunându-i:
— Trebuie să fie ca î�nvăț�atul englezei pentru mine. Dacă sen-
timentele sunt o limbă străină pentru tine, e greu să te simț�i con-
fortabil. Î�ncercăm să stăm departe de ce e ciudat. Ce e ciudat e
î�nfricoș� ător.
Charlie râde ș� i î�i răspunde soț�iei sale:
— Da, mă î�ndepărtez de sentimente pentru că sunt ciudate.
Simt că nu mai deț�in controlul. E mai uș� or să concep un program
de î�mbunătăț�ire pentru tine.
Se î�ntoarce către mine ș� i mai aduce un argument î�n discuț�ie.
— Î�n cele mai bune conversaț�ii ale noastre, m-a ajutat să iau
ceea ce voi numiț�i „mânere” ș� i să le analizez.
Mânerele sunt imagini descriptive, cuvinte ș� i sintagme care
deschid uș� a către cele mai interiorizate sentimente ș� i vulnerabi-
lităț�i ale tale, către realitatea ta emoț�ională. Eu ș� i Kyoko î�i amin-
tim lui Charlie de unele dintre mânerele prin care ș� i-a descris
reacț�iile faț�ă de Kyoko: o inimă frântă, copleș� ită, î�ngrijorată, î�n-
grozită ș� i gata să fugă. Charlie dă din cap, dar pare neî�ncrezător.
— Mi-e greu să î�ncetinesc ș� i să mă concentrez pe mânerele
acelea, ș� opteș� te el. Până ș� i doar să-mi î�ngădui să explorez. Să as-
cult semnalele care î�mi stârnesc sentimentele ș� i gândurile. Nu
ș� tiu unde vom ajunge cu asta. Am î�ncredere î�n analiză. Dar poate
că nu e de ajuns aici.
Dau din cap aprobator ș� i î�l î�ntreb ce mânere î�i atrag atenț�ia
acum. Spune î�ncet:
— Oh, e evident. Mă retrag î�n mintea mea când nu pot supor-
ta angoasa ș� i presentimentele sumbre.
Ș� i eu, ș� i Kyoko ne lăsăm puț�in pe spate.
— Ce legătură are acest cuvânt mare, abstract, „angoasa”? mă
î�ntreb cu voce tare.
Apoi intervine Kyoko. A î�nvăț�at din conversaț�iile trecute să
simplifice vorbele mari, abstracte, ca aceasta, astfel î�ncât să nu
deturneze conversaț�ia. Se apleacă î�n faț�ă ș� i î�l î�ntreabă:
163
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

— Charlie, e ca atunci când stai departe de emoț�iile tale ș� i ale


mele din cauza anxietăț�ilor majore?
Charlie se uită fix î�n podea ș� i dă î�ncet din cap.
— Vreau doar să menț�in totul sub control, zice el cu un oftat,
deci bănuiesc că există anxietăț� i majore. Devin copleș� it când
Kyoko se supără atât de tare pe mine, ș� i apoi î�ncep să mă simt
pierdut. Nu ș� tiu ce să fac.
Î�n acest moment, vreau să ajung la rădăcina fricilor sale, aș� a
că î�ntreb:
— Care este cea mai mare catastrofă care se poate î�ntâmpla
aici, Charlie? De ce ț�i-e cel mai frică?
Dar nu trebuie să î�ntreb. Charlie ajunge singur acolo.
— Î�mi tot vine î�n minte cuvântul „spulberat”, spune el. Dacă
stau ș� i o ascult pe Kyoko, voi fi spulberat. Voi pierde controlul.
Explozia ne va omorî�.
Charlie a spus multe aici. Trebuie să sondăm mai adânc acest
moment. Deci, î�ncerc să î�l abordez, pas cu pas, ș� i să î�l ajut pe
Charlie să dezvolte subiectul. Cel mai bine este să î�ncepi î�ntot-
deauna cu identificarea emoț�iei.
— Deci, Charlie, emoț�ia primară despre care aud aici e frica,
am dreptate? î�l î�ntreb.
Aprobă solemn din cap.
— O simt chiar aici, spune el, ș� i î�ș�i pune mâna pe piept.
— Dar ce î�ț�i spune această frică? continui eu. Care sunt acele
teribile „condiț�ionale”? Poate, dacă nu rămâi complet calm, Kyoko
î�ș�i va ieș� i î�ncă ș� i mai mult din fire? Poate vei auzi că vrea ceva ce
nu vei ș� ti cum să-i oferi? Dacă rămâi deschis ș� i auzi că soț�ia ta
suferă, î�nseamnă că nu ai fost soț�ul perfect care ar trebui să fii?
Apoi s-ar putea să o pierzi de tot?
Charlie î�ncuviinț�ează puternic din cap.
— Da, toate. Toate. M-am străduit atât de tare! Dar ce ș� tiu eu
să fac nu funcț�ionează. Cu cât î�ncerc mai mult s-o fac să fie rezo-
nabilă, cu atât mai rău e. Aș� a că mă simt neajutorat. Cu adevărat
neajutorat. Sunt bun la tot ce fac. Urmez regulile. Dar acum...
164
Conversația 4: Ține-mă strâns în brațe – implicarea și crearea unei legături

Î�ș�i desface braț�ele, î�ntr-un gest de î�nfrângere.


Nu ne dorim cu toț�ii niș� te reguli infailibile după care să iubim
ș� i să fim iubiț�i? Dar î�n iubire trebuie să improvizezi. Charlie î�nsă
î�ș�i ignoră cel mai bun ghid, emoț�iile sale ș� i ale tovarăș� ei sale de
viaț�ă.
— Acum, când î�ț�i asculț�i sentimentul acesta de frică ș� i neaju-
torare, care este ameninț�area principală, mesajul cel mai î�nfrico-
ș� ător? î�l î�ntreb. Î�i poț�i spune lui Kyoko?
Se î�ndreaptă ș� i strigă:
— Nu ș� tiu cum să fac asta. Nu pot să-mi dau seama.
Se î�ntoarce mai mult către Kyoko ș� i continuă:
— Nu ș� tiu cum s-o scot la capăt când nu eș� ti fericită cu mine.
Ș� i poț�i exploda oricând. Cu tine, nu mă simt niciodată sigur pe
mine. Ș� i am nevoie de asta. Mă simt foarte trist. Am venit din ce-
lălalt capăt al lumii î�mpreună. Dacă nu te am pe tine...
Plânge. Kyoko plânge alături de el.
Ce s-a î�ntâmplat aici? Charlie ș� i-a accesat ș� i dezvăluit emoț�iile
mai profunde, care vorbesc despre nevoia lui de a avea o conexiune
emoț�ională sigură cu soț�ia sa. A reuș� it să modeleze, din tulbura-
rea sa emoț�ională, un mesaj coerent de ataș� ament. Când mă uit la
el, î�mi zâmbeș� te. Nu pare neajutorat sau copleș� it.
— Cum te simț� i, Charlie, după ce ai spus toate astea? î�l
î�ntreb.
— Atât de ciudat, răspunde el. E bine acum, că pot spune toate
aceste lucruri. Nu m-am făcut ț�ăndări. Kyoko e î�ncă aici, ș� i cumva
mă simt mai puternic.
Când examinăm ș� i găsim sensul, sau, după cum spun eu, or-
donăm ș� i distilăm experienț�a noastră, indiferent cât de dureros a
fost procesul, apare o senzaț�ie de eliberare ș� i putere.
Acesta este un nou Charlie, unul mai accesibil. E crucial î�n ce
fel va răspunde Kyoko î�n acest moment. Prea des î�n relaț�iile nefe-
ricite, când o persoană î�ș�i asumă un risc ș� i se deschide, partene-
rul nu vede asta sau î�i e teamă să aibă î�ncredere î�n acea dezvăluire.
Am auzit parteneri care ignoră noii paș� i ai iubitului lor către ei,
165
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

folosind totul, de la „e ridicol” la variante ale lui „hai să văd cum o


demonstrezi”. Apoi se î�ntorc la Dialogul lor Demonic.
Adevărul este că nimeni nu î�ș�i asumă riscul de a fi respins,
cum a făcut-o Charlie, dacă cealaltă persoană nu contează cu ade-
vărat pentru el. Iar uneori partenerii care dezvăluie ceva trebuie
să fie dispuș� i să aș� tepte ș� i să repete mesajul până când persoana
dragă se obiș� nuieș� te să î�i vadă altfel. Cuplurile blocate î�ntr-un
Dialog Demonic pot î�ncepe să se miș� te din nou, trecând iar prin
Conversaț�iile 1, 2 ș� i 3.
Din fericire pentru Charlie ș� i Kyoko, ea răspunde î�ncurajator
la deschiderea lui.
— Î�nț�eleg mult mai mult acum despre felul î�n care te retragi
î�n spaț�iul acela raț�ional ș� i rece ș� i ajungi să-mi dai instrucț�iuni,
spune ea. N-am ș� tiut niciodată că î�nsemn atât de mult pentru
tine, î�ncât să te rănesc aș� a. Te respect pentru că ai î�mpărtăș� it
asta. Mă apropie mai mult de tine.
Charlie doar î�i zâmbeș� te ș� i se roteș� te uș� or cu scaunul.
Abilitatea de a avea grijă de dezvăluirile mai profunde ale
partenerului nostru este î�nceputul receptivităț�ii ș� i angajamentu-
lui mutual. Cuvântul attend din engleză („a î�ngriji, a avea grijă
de”) vine din latinescul ad tenere, care î�nseamnă „a te î�ndrepta
spre”. Kyoko s-a î�ndreptat spre Charlie.
Acum e rândul lui Kyoko să-ș� i dezvăluie emoț�iile ș� i să vadă
dacă Charlie poate avea grijă de ea. Se î�ntoarce la momentul difi-
cil ș� i î�i spune lui Charlie:
— Când te-ai î�ntors acasă, ț�i-am spus că sunt supărată ș� i tu
mi-ai zis: „Acum să n-o iei razna”, pentru că, dacă exploziile mele
de furie nu se potolesc, s-ar putea să fii nevoit să pleci. Ă� sta a fost
fundul prăpastiei pentru mine. Nu pot fi î�ntotdeauna calmă ș� i
logică.
Charlie pare că se simte inconfortabil ș� i murmură niș� te scu-
ze. Recunoaș� te că nu î�i î�nț�elege cu adevărat suferinț�a î�n astfel de
momente.

166
Conversația 4: Ține-mă strâns în brațe – implicarea și crearea unei legături

Kyoko apasă pe butonul liftului emoț�ional ș� i mai coboară câ-


teva etaje.
— Sunt atât de tristă, î�ncepe ea. Pare că nu ne mai putea
apropia.
Charlie î�ncuviinț�ează din cap ș� i răspunde:
— Dar n-ar trebui să fii, pentru că lucrăm la relaț�ia noastră.
Î�nț�elege ce a făcut, î�ș�i scutură capul ș� i continuă:
— Cred că voi î�ncerca să aflu mai multe despre suferinț�a ta.
Care a fost cel mai rău moment, cel mai rău sentiment pentru tine?
Asta a fost o î�ntrebare foarte bună ș� i, dându-i glas, Charlie a
ajutat-o pe Kyoko să ajungă la miezul problemei.
Dar Kyoko nu poate răspunde. Stă î�n tăcere, ș� i lacrimi mari î�i
curg pe obraji. Charlie o mângâie pe genunchi.
— Spun că eș� ti nebună doar pentru că mă sperii de senti-
mentele neplăcute dintre noi, ș� opteș� te el.
— Cele mai rele momente au fost când ai î�nchis telefonul ș� i,
mai târziu, când ai zis că o să pleci, î�i spune Kyoko. Ai zis că sunt
atât de nerezonabilă.
Charlie, acum foarte î�ngrijorat, continuă:
— Nu ș� tiu cum să fac să fie mai bine. Ce ar trebui să fac? î�n-
treabă, î�ntorcându-se spre mine.
— Ca să faci să fie mai bine, Kyoko trebuie să simtă că eș� ti
acolo pentru ea, răspund eu. Să-i arăț�i că î�ț�i pasă de durerea ei.
Face ochii mari, neî�ncrezător.
— Dacă sunt tristă sau speriată sau supărată pe tine, conti-
nuă ea, tu te î�nchizi î�n tine. Nu mă consolezi. Ș� i acum nu faci dra-
goste ș� i nici nu mă ț� ii î�n braț�e. Exact când am nevoie de tine,
î�ncepi să mă dezaprobi. Î�mi î�ntorci spatele ș� i te descotoroseș� ti de
mine. Nu sunt soț�ia pe care o vrei.
E greu s-o asculț�i pe Kyoko cum î�ș�i revarsă sentimentele de
respingere ș� i abandon. Nu-i de mirare că î�ș�i pierde uneori echili-
brul ș� i ajunge să fie blocată î�n proteste pline de furie sau î�n de-
presie. Dar aici e clară ș� i precisă.

167
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

— Mă ucide când mă ignori, când te î�ntorci la regulile tale.


N-am fost niciodată mai singură ca acum.
Acum î�l priveș� te î�n ochi.
— Charlie, nu eș� ti acolo pentru mine, cu mine. Aș� a că mă pa-
nichez. Mă auzi?
El î�i ia mâinile. Î�ncuviinț�ează continuu din cap.
— Da, da, da.
Charlie spune apoi foarte î�ncet:
— E trist să aud asta. Sunt trist.
Ș� i este. Prezenț�a sa emoț�ională este la fel de tangibilă ca sca-
unul pe care stă. Kyoko ș� i-a transformat conș� tientizarea clară a
emoț�iilor sale mai profunde î�ntr-un semnal clar de ataș� ament
î�ndreptat către iubitul ei. Ș� i-a distilat cea mai profundă durere,
semnalul primar de panică ș� i pierdere care se declanș� ează când
omul iubit nu este acolo pentru noi. Iar el a auzit-o.
Ambii parteneri au creat o legătură cu propriile realităț� i
emoț�ionale ș� i s-au deschis unul î�n faț�a celuilalt.

JOC ȘI EXERSARE

Charlie face o serie de lucruri ce creează o reală diferenț�ă î�n mo-


dul î�n care se conectează cu emoț�iile sale cele mai profunde ș� i le
î�mpărtăș� eș� te. Vezi dacă î�ț�i poț�i aminti sau î�ntoarce-te ș� i găseș� te
exemple pentru următoarele:
• Charlie î�ncepe să examineze momentul prezent ș� i anali-
zează cât de greu î�i este să se conecteze cu sentimentele
sale. Ce î�l î�mpiedică să spună ce simte?
• Charlie identifică mânere din conversaț� iile trecute ș� i
pune î�n lumină imaginile, sintagmele sau sentimentele.
Când se uită î�ndeaproape la ele, poate vedea că sunt, de
fapt, descrieri ale fricii, ruș� inii sau ale tristeț�ii ș� i pierderii.
• Charlie identifică acele Condiț� ionale Teribile, cele mai
rele lucruri care s-ar putea î�ntâmpla dacă recunoaș� te
168
Conversația 4: Ține-mă strâns în brațe – implicarea și crearea unei legături

sentimentele partenerei sale. Enumerarea consecinț�elor


catastrofale dezvăluie care sunt cele mai rele frici esen-
ț�iale ale sale: că va fi neajutorat ș� i singur. Aceasta este o
parte-cheie a Conversaț�iei 4.
• Charlie î�ș�i dezvăluie fricile î�n faț�a soț�iei sale ș� i se gândeș� te
cum este să-i î�mpărtăș� ească aceste sentimente profunde.
Acum priveș� te revelaț�iile lui Kyoko ș� i î�ncearcă să răspunzi la
aceste î�ntrebări:
• Care a fost cel mai rău moment pentru Kyoko?
• Care este concluzia catastrofală la care ajunge?
• Numeș� te patru lucruri pe care le face Charlie ce î�i ampli-
fică lui Kyoko frica de ataș� ament când este tristă ș� i speriată.
Kyoko le descrie î�n cuvinte simple, marcând acț�iuni.
• Care sunt cele două emoț�ii esenț�iale ale lui Kyoko?
Î�ntoarce-te la un moment dificil din relaț�ia ta actuală ș� i gă-
seș� te-ț� i propriile mânere ș� i notează-le. Roagă-ț� i partenerul să
facă acelaș� i lucru. Apoi aș� ezaț�i-vă î�mpreună. Care dintre voi este
cel mai retras? Acest partener î�ncepe conversaț�ia. Asta pentru că
este mai greu pentru partenerii care protestează mai activ, care
sunt de obicei mai î�n rezonanț�ă cu durerile ș� i fricile lor, să î�nceapă
să se destăinuie fără vreun semn de angajament de la persoana
iubită, care este mai rezervată. Dacă eș� ti partenerul mai rezervat,
urmăreș� te paș� ii lui Charlie ș� i î�ncearcă să rezonezi cu fricile tale
esenț�iale, î�mpărtăș� eș� te-le ș� i spune cum se simte să le dezvălui.
Dacă eș� ti partenerul care ascultă, răspunde prin a spune cum
a fost să auzi acele dezvăluiri. A fost uș� or sau greu să î�nț�elegi me-
sajul? Dacă a fost greu, când a devenit dificil să asculț�i? Ce senti-
mente s-au ivit atunci? Examinaț�i sentimentele î�mpreună.
Acum, partenerul care ascultă repetă procesul de dezvăluire.
Această conversaț� ie va fi deosebit de benefică pentru cu-
plurile care suferă, dar va fi preț� ioasă ș� i pentru cei aflaț� i î�n
relaț� ii sigure. Cu toț� ii avem o frică de ataș� ament, chiar dacă nu
este ameninț� ă toare ș� i nu reprezintă o urgenț� ă î�n momentul
respectiv.

169
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Mai presus de toate, ț�ine minte că aceasta este o conversaț�ie


sensibilă; ambii vă expuneț�i vulnerabilitatea cea mai profundă.
Fiecare trebuie să respecte riscul pe care ș� i-l asumă celălalt. Ț� ine
minte, faceț�i acest pas pentru că sunteț�i speciali unul pentru ce-
lălalt ș� i î�ncercaț�i să creaț�i o legătură foarte specială î�ntre voi.

DE CE AM NEVOIE CEL MAI MULT DE LA TINE?

Să î�ț�i poț�i declara frica de ataș� ament esenț�ială î�n mod natural
duce la o recunoaș� tere a nevoilor primare de ataș� ament. Frica ș� i
tânjirea sunt două feț�e ale aceleiaș� i monede.
A doua parte a Conversaț� iei 4 implică afirmarea directă a
nevoilor de ataș� ament pe care numai partenerul tău le poate sa-
tisface chiar acum.
Această conversaț�ie poate fi lină ș� i uș� oară sau poate fi domi-
nată de neî�ncredere. Una este să recunoș� ti ș� i să accepț�i propria
realitate emoț�ională ș� i alta, să te deschizi î�n faț�a partenerului tău.
Acesta este un salt uriaș� pentru cei care au avut o experienț�ă să-
racă î�n ceea ce priveș� te relaț�iile sigure cu alț�ii. Deci, de ce să o
faci? Pentru că fiecare dintre noi tânjeș� te după o conexiune, iar a
rămâne î�n defensivă ș� i izolat este un mod trist ș� i gol de a trăi.
Autoarea Anaï�s Nin exprimă frumos această idee: „Ș� i vine ziua î�n
care riscul de a rămâne î�nchis î�n boboc este mai dureros decât
riscul de a î�nflori.”
Rosemary, o clientă, pune problema altfel. Î�n Canada, jucăm
hockey. Uneori chiar ne gândim la viaț�ă ca la un joc de hockey!
Rosemary, o jucătoare pasionată, se î�ntoarce către partenerul ei,
Andre, ș� i î�i spune:
— Am masca asta pe faț�ă. Ș� i trebuie s-o dau jos dacă vreau
să-nț�elegi ce-mi trebuie ș� i să-ț�i cer ce vreau. O parte din mine î�mi
spune că a mă deschide î�n felul ăsta e ca ș� i cum aș� cere să fiu po-
cnită peste faț�ă, ca î�n meciul de hockey de luna trecută. Port mas-
ca nu pentru că nu te iubesc sau pentru că eș� ti un partener rău. Ci
pentru că joc î�ntotdeauna î�n defensivă. Să mă î�ntorc ș� i să cer. Asta

170
Conversația 4: Ține-mă strâns în brațe – implicarea și crearea unei legături

e o nouă poziț�ie. E î�nfricoș� ător. Dar, dacă e să fiu sinceră, sub mas-
că nu e nimic. Nu pot câș� tiga jocul nici aș� a.
Să ne î�ntoarcem la Charlie ș� i Kyoko ș� i să vedem cum î�ș�i cro-
iesc drum prin această parte crucială a Conversaț�iei 4. Î�l î�ndemn
pe Charlie:
— De ce ai nevoie de la Kyoko acum pentru a te simț�i mai,
cum ai spus tu, î�n siguranț�ă ș� i mai î�ncrezător? După ce tânjeș� ti,
Charlie? Î�i poț�i spune lui Kyoko exact ce aș� tepț�i de la ea?
El se gândeș� te câteva clipe, apoi se î�ntoarce către ea ș� i î�ncepe:
— Am nevoie să ș� tiu că, atunci când nu sunt soț�ul perfect ș� i
devin derutat ș� i nu ș� tiu ce să fac, tot î�ț�i doreș� ti să fii cu mine. Ș� i
poate că mă vrei chiar dacă eș� ti supărată. Chiar dacă mă simt co-
pleș� it ș� i fac greș� eli, î�ț�i rănesc sentimentele. Am nevoie să ș� tiu că
nu mă vei părăsi. Când eș� ti deprimată sau foarte supărată, e ca ș� i
cum ai fi plecat deja. Da, aș� a e. M-am exprimat corect.
Ș� i apoi, ca ș� i când ar fi realizat deodată riscul pe care ș� i l-a
asumat, se uită î�n altă parte ș� i î�ș�i freacă nervos genunchii. Spune
î�ncet:
— E foarte greu să ț�i-o cer. N-am mai cerut nimănui aș� a ceva.
Emoț�ia evidentă de pe faț�a lui Charlie o miș� că pe Kyoko. Ea î�i
răspunde blând, dar ferm:
— Charlie, sunt aici pentru tine. Asta e tot ce vreau, să fiu cu
tine. Nu am nevoie de un soț� perfect. Dacă putem vorbi aș� a ca
acum, putem fi din nou apropiaț�i. Asta e tot ce-mi doresc.
Charlie pare uș� urat ș� i puț�in ameț�it. Chicoteș� te ș� i spune:
— Vezi, asta e bine, e chiar foarte rezonabil.
Chicoteș� te ș� i ea î�mpreună cu el.
Când vine rândul lui Kyoko să î�ș�i exprime nevoile, î�ncepe prin
a vorbi despre faptul că ș� tie că dorinț�a ei de liniș� tire ș� i consolare
este normală, chiar naturală. Asta o ajută să se gândească la ce
aș� teaptă de la Charlie. Dar apoi deviază. Uitându-se la tavan, vor-
beș� te la persoana a treia.
— Cred că vreau ca el să...

171
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

O opresc ș� i o rog să î�ș�i asculte cele mai adânci sentimente, să


î�ș�i î�ntoarcă scaunul către Charlie, să se uite la el ș� i să i se adreseze
direct.
Kyoko se î�ntoarce către Charlie ș� i trage aer adânc î�n piept.
— Vreau să accepț�i că sunt mai emotivă decât tine ș� i că asta e
î�n regulă. Nu e un defect al meu. Nu e nimic greș� it cu mine că nu
găsesc consolare î�n argumente ș� i imperative. Vreau să rămâi cu
mine ș� i să te apropii, să-mi arăț�i că-ț�i pasă chiar ș� i atunci când nu
mă simt puternică. Vreau să mă atingi ș� i să mă ț�ii î�n braț�e ș� i să-mi
spui că contez pentru tine. Vreau să fii cu mine. Doar de asta am
nevoie.
Charlie pare complet uimit.
— Vrei să spui că vrei doar să vin aproape? spune el.
— Ce simț�i când să mă auzi spunând lucrurile astea? î�l î�n-
treabă Kyoko.
El scutură din cap.
— E ca ș� i cum m-aș� fi străduit din greu să ne menț�inem pe
acest drum unic ș� i n-am văzut calea simplă, aflată chiar sub ochii
mei.
Apoi zâmbeș� te cu blândeț�e.
— Mă simt bine. E mai bine. Pot face asta. Pot face asta cu tine.
Atât Charlie, cât ș� i Kyoko rezonează acum cu nevoile lor fun-
damentale ș� i î�i pot oferi partenerului lor semnale coerente des-
pre aceste nevoi. Pot face ceea ce fac partenerii ataș� aț� i î�n
siguranț�ă. Cunoscându-ș� i propriile nevoi, având î�ncredere î�n ele
ș� i depăș� indu-ș� i fricile, sunt mai puternici, individual ș� i î�mpreună.
Când cuplurile sunt capabile să facă asta, pot gestiona mai uș� or
conflictele ș� i pot remedia conflictele ș� i fisurile ș� i modela o cone-
xiune plină de afecț�iune, iubitoare.
Charlie ș� i Kyoko nu doar că au devenit deschiș� i, receptivi ș� i
angajaț�i unul cu altul, dar ș� i-au ș� i extins viziunea asupra a ceea ce
sunt fiecare î�n parte. Kyoko este mai hotărâtă, iar Charlie mai
flexibil. Acum, că ș� tiu cum să se invite unul pe altul î�ntr-o conver-
saț�ie A.R.A., se pot ajuta reciproc să se dezvolte la nivel personal.

172
Conversația 4: Ține-mă strâns în brațe – implicarea și crearea unei legături

Să aruncăm o privire la momentele-cheie din conversaț�iile de tip


Ține-mă strâns în brațe ale altor două cupluri. Aceste perechi au
istorii personale mai tulburate ș� i un sentiment al siguranț�ei emo-
ț�ionale mai fragil decât Charlie ș� i Kyoko. Cu toate acestea, sunt
capabile să facă acest lucru din toată inima.
Diane ș� i David au luptat pentru relaț�ia lor timp de treizeci ș� i
cinci de ani, prin negura fricii, privării ș� i depresiei rămase din is-
toriile lor de abuz ș� i agresivitate din partea celor de care aveau
cel mai mult nevoie. La î�nceputul ș� edinț�elor noastre, Diane i-a
spus lui David:
— Trebuie să plec. Nu se mai poate să mă baț�i la cap de fieca-
re dată când te sperii. Nu mai merge să mă refugiez î�n camera
mea zile î�ntregi. Nu pot trăi î�n spatele acestui zid.
Acum, î�n conversaț� ia Ține-mă strâns în brațe, î�i spune lui
David:
— Te iubesc. Chiar vreau să fiu aproape de tine, dar nu mă
poț�i forț�a s-o fac. Vreau să mă simt î�n siguranț�ă cu tine. Vreau
să-mi dai spaț�iu să mă miș� c, să m-asculț�i când î�ț�i spun că mă simt
copleș� ită. Să î�ncerci să-mi miș� ti picioarele î�n acelaș� i ritm cu tine
nu merge. După toț�i aceș� ti ani, vreau să ai î�ncredere că nu voi
renunț�a la tine, la noi. Când dansăm î�mpreună, e minunat. Vreau
să m-ajuț�i să mă simt î�n siguranț�ă cu tine ș� i abia apoi să-mi ceri,
să te-ndrepț�i spre mine. Apoi mă pot î�ntoarce spre tine ș� i putem
dansa.
Când vine rândul lui David să vorbească despre nevoile sale,
mai degrabă decât să-ș� i canalizeze anxietatea de ataș� ament î�n
comentarii ostile despre Diane, vorbeș� te despre frica sa de pier-
dere ș� i cealaltă faț�ă a acestei frici, faptul că tânjeș� te după o cone-
xiune. Are un mesaj coerent, unul î�n care ț�ine cont de soț�ia lui ș� i
care reflectă clar cele mai profunde emoț� ii ș� i nevoi ale sale.
Aceasta este o discuț�ie sigură. Nu izbucneș� te nimeni î�n furie reac-
tivă sau î�n evitare intelectualizată. Poate să se î�ndrepte către soț�ia
sa acum.
— Nu ș� tiu cum să spun asta, î�ncepe el. E ca atunci când eram
î�n armată ș� i săream din avion. Numai că aici nu am paraș� ută. Sunt

173
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

o persoană temătoare, Diane. Am î�nvăț�at să fiu tot timpul cu ochii


î�n patru. Bănuiesc că mi-e foarte greu să nu-ncerc imediat să pre-
iau controlul. Dar acum ș� tiu că această preluare a controlului din
partea mea ț�i-a dat bătăi de cap ș� i te-a î�ndepărtat.
Tace câteva momente, apoi continuă.
— Aș� a că o parte din mine se teme permanent că nu mă poț�i
iubi cu adevărat. Insist î�ntotdeauna ca să obț� in recunoaș� terea
asta, că eu contez pentru tine. Î�mi doresc î�ntotdeauna reasigura-
rea asta. Vreau să ș� tiu că sunt iubit, chiar cu toate problemele
mele, cu temperamentul meu. Dar mi-e greu s-o cer. Sunt î�n căde-
re liberă! Am nevoie de certitudinea asta. Ș� i mi-e atât de greu s-o
cer! Mă poț�i iubi, chiar ș� i cu toate problemele mele?
Pe chipul lui Diane se citeș� te limpede că-i î�nț�elege durerea ș� i
frica, iar ea se apleacă spre el ș� i î�i spune foarte î�ncet ș� i cu grijă:
— Te iubesc, David. Te iubesc de când aveam ș� aisprezece ani.
Nu aș� ș� ti cum să mă opresc acum. Când vorbeș� ti aș� a, vreau să te
ț�in î�n braț�e pentru totdeauna.
Zâmbete uriaș� e răsar pe feț�ele lor.
Phillipe ș� i Tabitha sunt foarte diferiț� i de David ș� i Diane.
Primele căsnicii ale amândurora au fost nefericite ș� i sunt foarte
implicaț�i î�n carierele lor de succes. Criza din relaț�ia lor de cinci
ani se declanș� ează pentru că, de fiecare dată când vor să se mute
î�mpreună, Phillipe se răzgândeș� te. Amândoi sunt oameni foarte
inteligenț�i, realizaț�i, care tind să se retragă de fiecare dată când
apare orice fel de tensiune. Phillipe î�ș�i trage pălăria scumpă de
fetru peste ochi ș� i se refugiază î�n religie ș� i prietenii platonice cu
alte femei, î�n timp ce Tabitha î�ș�i cumpără mai multe costume ele-
gante ș� i lucrări de artă sau se cufundă î�ntr-o frenezie de proiecte
la muncă. Ambii sunt puț�in surprinș� i că nu par să se poată des-
părț� i, dar Tabitha i-a dat, î�n cele din urmă, un ultimatum lui
Phillipe. Ori se mută î�mpreună, ori relaț�ia ia sfârș� it.
Poziț�ia iniț�ială a lui Phillipe este redată perfect de afirmaț�ia sa:
— Nu cred î�n nevoia de oameni. Am ajuns, acum multă vre-
me, la concluzia că e doar o prostie. Am mulț�i prieteni, dar cel mai

174
Conversația 4: Ține-mă strâns în brațe – implicarea și crearea unei legături

bine mi-e singur. N-am ș� tiut niciodată cum să fac toate aiurelile
astea de î�ndrăgostit.
Acum î�i spune Tabithei:
— Î�nț�eleg că de fiecare dată când ne apropiem foarte tare,
când vine vorba de angajament, o parte din mine se panichează ș� i
trânteș� te uș� a. Cred că am decis acum foarte multă vreme să nu
mai joc totul pe o singură carte. Să nu-i dau niciodată cuiva acea
putere de-a mă răni iar, de-a mă strivi. Mi-e foarte greu să recu-
nosc că vreau să ai grijă de mine, să mă las î�n mâinile tale. Chiar
ș� i acum, când spun asta, se naș� te-n mine un ocean de lacrimi. Am
nevoie să ș� tiu că nu-mi vei î�ntoarce niciodată spatele ș� i nu mă vei
lăsa pe dinafară. Mă văd pe când eram un băieț�el căruia i se spu-
nea să plece când mama se î�mbolnăvea. Î�ntr-un fel, băieț�elul ace-
la e cel care-mi spune să fug când î�ncep să simt nevoia asta de
tine. Vreau să te las să te-apropii. Mă poț�i î�nvăț�a să am î�ncredere?
Î�mi poț�i spune că nu-mi vei î�ntoarce spatele, indiferent ce s-ar
î�ntâmpla?
Tabitha chiar poate face asta ș� i poate continua să o facă pe
măsură ce cuplul construieș� te o legătură mai profundă. Când este
rândul ei să se angajeze î�ntr-o conversaț� ie A.R.A., poate să
spună:
— La un anumit nivel, ș� tiu că te î�ndepărtai din frică. Dar tre-
buie să ș� tiu că sunt suficient de importantă pentru tine î�ncât să
lupț�i cu această teamă. Nu mă pot descurca cu toată această nesi-
guranț�ă. Mă doare prea mult. Vreau să investeș� ti î�n noi, î�n legătu-
ra noastră. Te iubesc ș� i cred că poț�i avea î�ncredere î�n mine. Dar
am nevoie de acea stabilitate, de un loc î�n care să fiu cu tine, pe
care să mă pot baza. Mi-e greu să spun asta. Mă tem că nu sunt
suficient de bună, de perfectă î�ncât să pot face o astfel de cerere.
Rămân blocată î�n ideea că poate e vina mea că î�ncă ț�i-e frică ș� i că
poate vreau prea multe. Cred că, î�n trecut, asta m-a oprit să trag
linia. Chiar merit asta? Am dreptul? Ei bine, indiferent dacă î�l am
sau nu, vreau angajamentul tău că mă vei lăsa să contez pentru
tine. Nu pot risca mai mult fără un loc sigur. E prea î�nfricoș� ător,

175
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

prea dureros. Vreau să riș� ti ș� i să te deschizi î�n faț�a mea. Nu te voi


dezamăgi.
Phillipe, vizibil miș� cat de cuvintele ei, răspunde cu o voce
blândă:
— Da. Cred că vrei să fii cu mine. Ș� i meriț�i să î�mi asum riscul
acesta. Am fost prins î�n propria mea frică, prea speriat să mă deschid
cu adevărat. Dar nu te pot pierde. Aș� a că investesc ș� i e î�nfricoș� ător,
dar sunt aici.
Odată ce Phillipe î�i poate oferi această asigurare cu angaja-
ment ș� i iubire, relaț�ia devine o fundaț�ie sigură pentru amândoi.

NEUROȘTIINȚA ARMONIEI

Cercetările mele arată că, de fiecare dată când un cuplu are o con-
versaț�ie de tip Ține-mă strâns în brațe, apare un moment de legă-
tură emoț�ională profundă. Fizicienii vorbesc despre rezonanț�ă,
o vibraț� ie î�ntre două elemente, care le permite să sincronizeze
dintr-odată semnale ș� i să acț� ioneze î�ntr-o nouă armonie. Este
aceeaș� i vibraț�ie pe care o aud î�n climaxurile unei sonate de Bach,
când se î�mpletesc o sută de tonuri muzicale. Fiecare celulă din
corpul meu răspunde, făcându-mă una cu muzica. Atunci când
observ momente similare î�ntre mamă ș� i copil, î�ntre iubiț�i, î�ntre
oameni care caută ș� i stabilesc o legătură profundă, răspunsul
meu este î�ntotdeauna acelaș� i: simt o bucurie subită.
Acel sentiment de conexiune nu este exprimat doar î�n senti-
mentele noastre, ci î�n î�nseș� i celulele noastre. Când partenerii î�ș�i
răspund empatic unul altuia, ș� tiu din cercetările recente că anu-
mite celule nervoase, numite neuroni-oglindă, din cortexul pre-
frontal al creierului lor, zbârnâie. Aceș� ti neuroni par să fie unul
dintre mecanismele de bază care ne permit să simț�im cu adevă-
rat ceea ce experimentează altcineva. Acesta presupune un alt
nivel de î�nț�elegere decât î�nț�elegerea trăirilor altcuiva prin inter-
mediul intelectului nostru. Când vedem o persoană jucând pe
scenă, aceste celule nervoase explodează, ca ș� i cum am executa

176
Conversația 4: Ține-mă strâns în brațe – implicarea și crearea unei legături

acț�iunea noi î�nș� ine. Neuronii-oglindă sunt parte din moș� tenirea
noastră comună de „î�nclinaț�ie către conectare“ ș� i ne pregătesc
pentru iubire ș� i pentru a iubi.
Specialiș� tii î�n neuroș� tiinț�ă au descoperit accidental neuronii-
oglindă î�n 1992, când un cercetător care trasa harta creierului
unei maimuț�e ș� i mânca un cornet de î�ngheț�ată a observat că cre-
ierul maimuț�ei s-a aprins de parcă ea însăș� i ar fi mâncat î�ngheț�a-
ta! Neuronii ne permit să citim intenț�iile ș� i emoț�iile, să aducem
pe altcineva î�n noi. Î�mprumutând noț�iunile din fizică, specialiș� tii
î�n neuroș� tiinț�ă vorbesc acum despre stările de reverberaț�ie ale
rezonanț�ei empatice. Asta sună foarte abstract. Î�n cazul iubiț�ilor,
asta î�nseamnă că există o putere tangibilă î�n felul î�n care î�l pri-
veș� ti pe celălalt. Ne ajută să fim prezenț�i emoț�ional ș� i să î�nț�ele-
gem semnalele non-verbale ale partenerului nostru. Asta creează
un nivel de angajament ș� i empatie care este pierdut î�ntr-o con-
versaț�ie mai puț�in directă. Neuronii-oglindă ne permit să ne ve-
dem emoț�iile exprimate de altcineva ș� i să simț�im această emoț�ie
î�n interiorul propriului nostru corp. Este validarea ș� tiinț�ifică a
conceptului de ataș� ament prin care o legătură autentică î�nseam-
nă „să te simț�i simț�it”.
La î�nceputul ș� edinț�elor lor, Charlie ș� i Kyoko nu rezonau. Abia
dacă se uitau unul la celălalt ș� i păreau să vorbească limbi diferite.
Î� nsă î�n timpul conversaț� iei lor de tip Ține-mă strâns în brațe,
atunci când colț�urile gurii lui Charlie s-au lăsat î�n jos, iar pleoa-
pele lui au î�nceput să se plece, ș� i pleoapele lui Kyoko au î�nceput
să se plece. Când el râdea, ea zâmbea. Cântecul lui emoț�ional s-a
transformat î�ntr-un cântec î�n duet. Acest timp de receptivitate
pare să stea î�n miezul emoț�iei empatice, unde simț�im literalmen-
te pentru ș� i cu altul ș� i, prin urmare, ne purtăm mai iubitor.
Este, cu siguranț�ă, acelaș� i tip de angajament al minț�ii, corpu-
lui ș� i emoț�iei pe care iubiț�ii fericiț�i î�l simt când fac dragoste sau
pe care o mamă ș� i un copil î�l simt când se privesc, ating ș� i gângu-
resc. Se miș� că î�ntr-o sincronie emoț�ională, fără gândire conș� tientă
sau cuvinte rostite. Î�n calm ș� i fericire.

177
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Neuronii-oglindă nu sunt singura explicaț�ie. Numeroase studii


recente ne ajută să î�nț�elegem mai bine baza neurochimică a ata-
ș� amentului. Aceste cercetări arată că, î�n momentele de angajament
emoț� ional receptiv, creierul nostru este inundat cu ocitocină.
Supranumită „hormonul de î�mbrăț�iș� are”, ocitocina, care este pro-
dusă doar de mamifere, este asociată cu stările de euforie. Pare să
creeze o cascadă de plăcere, confort ș� i calm.
Cercetătorii au descoperit puterea ocitocinei când au compa-
rat obiceiurile de reproducere a două tipuri diferite de ș� oareci de
prerie. Î� ntr-una dintre specii, masculii ș� i femelele sunt mono-
gami, î�ș�i cresc puii î�mpreună ș� i formează legături pe viaț�ă; î�n cazul
celeilalte, masculii ș� i femelele trăiesc echivalentul aventurii de o
noapte ș� i lasă progeniturile să se descurce singure. Rozătoarele
loiale, s-a dovedit, produc ocitocină; verii lor promiscui nu o fac.
Totuș� i, când oamenii de ș� tiinț�ă le-au dat ș� oarecilor monogami o
substanț�ă chimică ce contracarează ocitocina, aceste animăluț�e
au făcut sex, dar nu au mai creat o legătură. Ș� i, când cercetătorii
le-au dat aceloraș� i rozătoare ocitocină suplimentară, ele au creat
o legătură strânsă, indiferent dacă se î�mperecheau sau nu.
La oameni, ocitocina este eliberată când suntem î�n proximi-
tatea sau î�n contact fizic cu o figură de ataș� ament, î�n special î�n
timpul momentelor de emoț�ie amplificată, cum ar fi orgasmul ș� i
alăptatul. Kerstin Uvnas-Moberg, un neuroendocrinolog suedez,
a descoperit că simplul fapt de a te gândi la oamenii dragi poate
declanș� a un flux de ocitocină. Ocitocina reduce totodată elibera-
rea hormonilor de stres, precum cortizolul.
Studiile preliminare arată că administrarea de ocitocină la oa-
meni sporeș� te tendinț�a acestora de a avea î�ncredere ș� i de a inter-
acț�iona cu alț�ii. Aceste descoperiri ajută la explicarea observaț�iei
mele potrivit căreia partenerii cândva aflaț�i î�n suferinț�ă î�nvaț�ă să
se ț�ină strâns î�n braț�e, continuă să se caute unul pe altul, î�ncer-
când să creeze aceste momente transformatoare ș� i satisfăcătoare
iar ș� i iar. Cred că interacț�iunile declanș� ează această poț�iune neuro-
chimică a iubirii, perfecț� ionată î�n milioane de ani de evoluț� ie.
Ocitocina pare să fie modalitatea naturii de a promova ataș� amentul.

178
Conversația 4: Ține-mă strâns în brațe – implicarea și crearea unei legături

JOC ȘI EXERSARE

Reciteș� te descrierea lui Charlie ș� i Kyoko făcând din nou saltul


către o conexiune sigură.
Pe cont propriu, concentrează-te pe o relaț�ie sigură din tre-
cut cu un iubit, un părinte sau un prieten apropiat. Imaginează-ț�i
că acea persoană este î�n faț�a ta acum. Care i-ai spune că este ne-
voia ta cea mai profundă de ataș� ament? Cum crezi că ț� i-ar fi
răspuns?
Acum gândeș� te-te la o relaț�ie din trecut î�n care nu ai simț�it o
legătură sigură. Ce aveai de fapt nevoie să-ț�i ofere acea persoană?
Î� ncearcă să exprimi asta î�n două propoziț� ii simple. Cum ar fi
răspuns?
Acum treci la relaț�ia ta cu actualul partener. Gândeș� te-te la ce
ai cel mai mult nevoie pentru a te simț� i î�n siguranț� ă ș� i iubit.
Notează asta. Apoi î�ncepe cu adevărat această conversaț� ie cu
partenerul tău.
Iată o listă cu unele dintre sintagmele pe care le folosesc par-
tenerii î�n această conversaț� ie. Dacă te ajută, o poț� i bifa pur ș� i
simplu pe cea care ț�i se potriveș� te cel mai mult ș� i să i-o arăț�i par-
tenerului tău.
Trebuie să simt că:
• Sunt special pentru tine ș� i că valorizezi cu adevărat rela-
ț�ia noastră. Am nevoie de reasigurarea că sunt numărul
unu pentru tine ș� i că nimic nu e mai important pentru
tine decât noi.
• Sunt dorit de tine, ca partener ș� i iubit, ș� i că e important
pentru tine să mă faci fericit.
• Sunt iubit ș� i acceptat, cu eș� ecurile ș� i imperfecț� iunile
mele. Nu pot fi perfect pentru tine.
• Ai nevoie de mine. Mă vrei aproape.
• Sunt î�n siguranț�ă pentru că î�ț�i pasă de sentimentele, su-
ferinț�ele ș� i nevoile mele.

179
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

• Mă pot baza că vei fi acolo pentru mine, că nu mă pără-


seș� ti când am cel mai mult nevoie de tine.
• Voi fi auzit ș� i respectat. Te rog, nu mă ignora ș� i nu te grăbi
să tragi cele mai rele concluzii despre mine. Dă-mi ș� ansa
să î�nvăț� cum să fiu cu tine.
• Mă pot baza pe tine să mă asculț�i ș� i să pui orice altceva
deoparte.
• Î�ț�i pot cere să mă ț�ii î�n braț�e ș� i să î�nț�elegi că până ș� i să cer
este foarte dificil pentru mine.
Dacă e prea dificil, fă un pas mai mic ș� i vorbeș� te despre cât de
dificil este să formulezi explicit ș� i să î�ț�i afirmi nevoile. Dacă există
vreun fel î�n care partenerul tău te poate ajuta cu asta, spune-i.
Acest dialog conț�ine drama emoț�ională cheie a vieț�ilor nostre,
aș� a că uneori trebuie să ne apropiem î�ncet de el.
Dacă eș� ti partenerul care ascultă ș� i nu ș� tii sigur cum să răs-
punzi sau eș� ti prea î�ngrijorat să răspunzi, î�mpărtăș� eș� te pur ș� i
simplu asta. Să fii prezent este secretul aici, mai degrabă decât să
răspunzi î�n vreun fel anume. Să confirmi că ai auzit mesajul par-
tenerului tău, că apreciezi ce î�mpărtăș� eș� te el sau ea cu tine ș� i că
vrei să fii responsabil este primul pas pozitiv. Apoi poț�i explora
cum ai fi putut î�ncepe să î�ndeplineș� ti nevoile persoanei iubite.
Cu partenerul tău, discută care dintre poveș� tile celorlalte cu-
pluri – David ș� i Diane sau Phillipe ș� i Tabitha – au rezonat cel mai
mult cu tine.
După ce aț�i purtat propria conversaț�ie de tip Ține-mă strâns
în brațe, notează afirmaț�iile-cheie pe care le-a făcut fiecare dintre
voi. Î�ntr-un cuplu heterosexual, partenera va găsi această sarcină
mai uș� oară. S-a arătat î�n multe studii că femeile rămân cu emoț�ii
mai puternice ș� i mai intense ale evenimentelor emoț�ionale decât
bărbaț�ii. Aceasta pare să fie o reflecț�ie a diferenț�elor fiziologice
din creier, nu un semn al nivelului de implicare din relaț�ie. Dacă
este necesar, aici femeile pot ajuta puț�in bărbaț�ii.

180
Conversația 4: Ține-mă strâns în brațe – implicarea și crearea unei legături

Afirmaț�iile-cheie vă vor ajuta să clarificaț�i mai mult dramele


interioare ș� i exterioare ș� i vă vor ghida î�n viitoarele conversaț�ii de
tip Ține-mă strâns în brațe.

Conversaț�ia de tip Ține-mă strâns în brațe este un eveniment po-


zitiv de creare a unei legături. Oferă un antidot pentru momente-
le de detaș� are ș� i ciclurile negative ș� i vă permite să î�nfruntaț� i
lumea ca o echipă. Dar, mai mult decât atât, de fiecare dată când
creaț�i aceste momente de rezonanț�ă emoț�ională, legătura dintre
voi devine ș� i mai puternică. Puterea acestor conversaț�ii de a crea
o conexiune ș� i de a transforma relaț�iile noastre este de netăgăduit.
Astfel de schimburi au un impact asupra tuturor celorlalte aspec-
te ale relaț�iei, după cum vei vedea î�n conversaț�iile următoare.

181
Conversația 5:
Iertarea rănirilor

„Toată lumea spune că iertarea este o idee minu-


nată, până când au ceva de iertat.”
– C.S. Lewis

C
onrad ș� i soț�ia sa, Helen, sunt prinș� i î�n conversaț�ia de tip
Ține-mă strâns în brațe, iar aerul vibrează de rezonanț�ă
emoț�ională.
— Lasă-mă să te ț�in î�n braț�e, o roagă Conrad. Spune-mi de ce
ai nevoie.
Helen se î�ntoarce către el ș� i zâmbeș� te de parcă ar fi gata să î�i
răspundă la cerere. Dar deodată faț�a i se goleș� te de orice expre-
sie. Se uită la podea. Ș� i apoi, cu o voce detaș� ată, spune:
— Ș� i eram acolo, stăteam pe scări ș� i ț�i-am spus: „Doctorul
crede că asta am, probabil. Cancer la sân. Am aș� teptat toată viaț�a,
ș� tiind că va veni. Mama a murit din cauza asta. Bunica, la fel. Ș� i
acum a venit după mine.”
Vocea ei se schimbă; pare dezorientată.
— Iar tu ai trecut pe lângă mine când stăteam acolo – î�ș�i atin-
ge umărul, de parcă î�ncă i-ar fi simț� it atingerea – ș� i ai spus:
„Adună-te. Nu are sens să te panichezi ș� i să te superi când nu eș� ti
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

sigură. Calmează-te ș� i putem discuta ce să facem mai târziu.” Te-ai


dus sus, î�n biroul tău, ș� i ai î�nchis uș� a. Nu ai coborât multă vreme.
M-ai lăsat să stau singură. M-ai lăsat murind pe scări.
Apoi vocea i se schimbă din nou. Cu un ton oficial, vesel î�mi
spune că ea ș� i Conrad au făcut un mare progres î�n terapie ș� i că nu
mai trec prin certurile teribile care i-au adus la mine. De fapt, lu-
crurile merg atât de bine, î�ncât probabil nu mai e prea mult de
discutat. Conrad este derutat de ceea ce s-a î�ntâmplat. Conversaț�ia
de pe scări s-a petrecut cu mai bine de trei ani î�n urmă, iar presu-
punerea medicului se dovedise a fi greș� ită. Helen nu avea cancer
la sân. Dornic să nu o agite, se arată rapid de acord cu afirmaț�ia
soț�iei sale că terapia merge bine ș� i că nu e nimic de discutat.

EVENIMENTE MICI, DISTANȚARE MARE

Am mai văzut acest tip de deconectare abruptă. Cuplurile fac un


progres constant, sentimentele tandre se revarsă ș� i apoi, bam!
Un partener aduce î�n discuț�ie un eveniment, aparent unul minor,
ș� i e ca ș� i cum tot oxigenul ar fi fost supt din cameră. Dintr-odată,
speranț�a caldă este î�nlocuită de disperarea rece.
Cum poate un incident mărunt să aibă genul acesta de putere
copleș� itoare? Ei bine, e clar că nu e un incident minor. Pentru un
partener, cel puț�in, este un eveniment cumplit.
De-a lungul deceniilor de cercetare ș� i terapie, am descoperit
că anumite incidente fac mai mult decât să ne atingă punctele
sensibile sau să ne „rănească sentimentele“. Ele ne rănesc atât de
profund, î�ncât ne dau lumea peste cap. Sunt traume î�n relaț�ii. Î�n
dicț�ionar, o traumă este definită ca fiind rana care ne aruncă î�n
frică ș� i neajutorare, care ne contestă toate presupunerile de pre-
vizibilitate ș� i control.
Rănile traumatice sunt deosebit de severe când implică o vi-
olentare a legăturii umane, observă Judith Herman, profesor de
psihiatrie la Facultatea de Medicină de la Harvard. Î�ntr-adevăr,

184
Conversația 5: Iertarea rănirilor

nu există nicio traumă mai mare decât să fii rănit chiar de oame-
nii pe care te bazezi că te vor sprijini ș� i proteja.
Helen ș� i Conrad s-au confruntat cu o rană de ataș� ament î�n
relaț�ie. Chiar dacă î�ntâmplarea de pe scară s-a petrecut cu trei ani
î�n urmă, a rămas vie, anihilând orice posibilitate ca Helen să se
î�ndrepte spre soț�ul ei. De fapt, de la incident, Helen a fost irasci-
bilă ș� i precaută cu Conrad, oscilând de la a-ș� i aminti puternic
incidentul la apatie ș� i evitarea apropierii. Hipervigilenț� a ,
flashbackurile ș� i evitarea sunt indicatorii stabiliț� i ai stresului
traumatic. Când Helen a î�ncercat să î�ș�i explice sentimentele,
Conrad a minimalizat incidentul, lăsând-o ș� i mai supărată. Aș� a că
acum, când Conrad o roagă pe Helen să î�ș�i asume un risc cu el, să
se lase î�n mâinile lui, ea î�ș�i aminteș� te instantaneu momentul î�n
care a fost complet vulnerabilă î�n faț�a lui. Sună o alarmă, iar ea
refuză să se mai î�ntoarcă acolo. Eu î�l numesc momentul „Niciodată
nu o să mai...”. Nu-i de mirare că această conversaț�ie de tip Ține-mă
strâns în brațe ajunge î�ntr-o fundătură.
Lipsa unui răspuns emoț�ional de sprijin din partea unui om
iubit î�ntr-un moment de ameninț�are poate colora o î�ntreagă rela-
ț�ie, observă cercetătorii î�n domeniul ataș� amentului Jeff Simson
de la Universitatea din Minnesota ș� i Steven Rholes de la
Universitatea Texas A&M. Poate eclipsa sute de evenimente pozi-
tive mai mici ș� i, dintr-o singură miș� care, poate demola siguranț�a
unei relaț�ii de iubire. Puterea unor astfel de incidente î�ș�i are ră-
dăcinile î�n răspunsul negativ pe care î�l oferă î�ntrebărilor eterne:
„Eș� ti acolo pentru mine când am cea mai mare nevoie? Î�ț�i pasă de
durerea mea?”
Nu e prea mult loc pentru compromis sau ambiguitate când
simț�im acest tip de nevoie urgentă de a primi sprijinul unui om
drag. Testul este trecut sau picat. Aceste momente pot distruge
toate presupunerile noastre pozitive despre iubirea î�nsăș� i ș� i des-
pre disponibilitatea omului iubit, ducând de la căderea î�n sufe-
rinț�ă î�ntr-o relaț�ie până la măcinarea gravă a unei legături deja
fragile. Până când nu sunt confruntate ș� i rezolvate aceste

185
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

incidente, nu se pune problema să existe accesibilitate ș� i angaja-


ment emoț�ional autentice.
Când eu ș� i colegii mei am î�nceput să urmărim casetele cu
conversaț� iile de tip Ține-mă strâns în brațe, ne-am gândit că
rănile ce scurg viaț�a dintr-o relaț�ie sunt î�ntotdeauna trădările.
Exceptând faptul că trădarea nu părea să se potrivească î�ntocmai
atunci când ascultam partenerii răniț�i cercetându-ș� i durerea.
— Au fost multe suferinț�e ș� i momente grele î�n relaț�ia noas-
tră, î�i explică Francine lui Joseph, care a avut o aventură cu o co-
legă. Pot accepta că te-ai simț� it neglijat după ce s-au născut
gemenii ș� i că erai frustrat sexual când ai î�ntâlnit-o pe femeia
aceasta. Pot chiar să î�nț�eleg cum s-a î�nfiripat relaț�ia ta cu ea ș� i
cum ai alunecat î�n ea. Nu aventura î�n sine este marea problemă
pentru mine. Nu pot trece peste felul î�n care mi-au spus despre
ea. Mă gândesc tot timpul la asta. Ai văzut cât de distrusă eram.
Eram literalmente la pământ. Ș� i, când eram prăbuș� ită, ce ai făcut?
M-ai î�nvinovăț�it pe mine pentru aventură. Mi-ai enumerat toate
defectele ș� i ai discutat î�ntruna posibilităț�ile unei vieț�i fără mine.
Era ca ș� i cum nici măcar nu aș� fi fost acolo. Nu ai ț�inut deloc cont
de mine. Asta e partea la care mă tot î�ntorc. Dacă m-ai iubit vreo-
dată, atunci cum ai putut face asta?
Clar, Francine este supărată de mai mult decât infidelitatea ș� i
lipsa de loialitate a lui Joseph. Am ajuns să văd că, deș� i partenerii
răniț�i se simt adesea trădaț�i, î�n primul rând se simt abandonaț�i
de partenerul lor. Strigătele lor sunt de obicei o variaț� iune pe
tema „Cum ai putut să mă părăseș� ti î�n acel moment de viaț�ă ș� i de
moarte?” Partenerii suferă î�n general traume î�n relaț�ii î�n momen-
te de stres emoț�ional intens, când nevoile de ataș� ament sunt î�n
mod natural mari, aici incluzându-se naș� terea sau pierderea unui
copil, moartea unui părinte, pierderea bruscă a unei slujbe, dia-
gnosticul ș� i tratamentul unor boli grave.
Partenerii care provoacă aceste răni nu sunt maliț� ioș� i sau
insensibili cu bună ș� tiinț�ă. Î�ntr-adevăr, de regulă au cele mai bune
intenț�ii. Pur ș� i simplu nu ș� tiu cum să rezoneze cu nevoile de ata-
ș� ament ale oamenilor dragi ș� i să ofere confortul prezenț�ei lor

186
Conversația 5: Iertarea rănirilor

emoț�ionale. Unii, de asemenea, sunt absorbiț�i de î�ncercările de


a-ș� i stăpâni propria î�ngrijorare. După cum î�i spune Sam cu triste-
ț�e soț�iei sale:
— Când am văzut tot sângele, am intrat î�n panică. Nici măcar
nu m-am gândit că pierdem copilul. M-am gândit că o să mori tu.
Aveam să te pierd. Am intrat î�n regimul de rezolvare a probleme-
lor. Te-am lăsat singură pe bancheta din spate a taxiului ș� i am stat
î�n faț�ă cu ș� oferul, dându-i indicaț�ii cum să ajungă la spital. Nu am
î�nț�eles ce aș� teptări aveai de la mine.
Partenerii î�ncearcă adesea să facă faț� ă rănilor din relaț� ii
ignorându-le sau î�ngropându-le. Aceasta este o mare greș� eală.
Rănile de zi cu zi sunt uș� or de ignorat, iar punctele sensibile pot
dispărea (dacă nu le mai atingem î�n Dialogurile Demonice), dar
traumele nerezolvate nu se vindecă. Neajutorarea ș� i frica pe care
le generează sunt aproape de neș� ters; ele ne trezesc instinctele
de supravieț�uire. Este mai î�nț�elept, î�n termeni de supravieț�uire,
să fii precaut ș� i să descoperi că nu există un pericol real, decât să
ai î�ncredere ș� i să descoperi că pericolul este real. Precauț�ia va li-
mita abilitatea unui partener rănit de a-ș� i asuma riscul unui an-
gajament emoț�ional mai puternic. Iar traumele cangrenează. Cu
cât î�i cere mai mult Helen o scuză lui Conrad pentru că a lăsat-o
pe scări, cu atât mai mult oferă Conrad raț�ionalizări care o î�nde-
părtează. Asta nu face decât să-i confirme senzaț�ia de izolare ș� i
să-i alimenteze furia.
Uneori, partenerii reuș� esc să compartimenteze traumele,
dar asta se î�ntâmplă î�ntr-o relaț�ie rece ș� i distantă, ș� i baricadarea
funcț�ionează numai pentru o vreme. Sentimentele rănite ies la
suprafaț�ă la un moment dat, când nevoile de ataș� ament ajung pe
primul plan. Larry, un director executiv influent, ș� i-a neglijat ani
de zile soț�ia, pe Susan. De când s-a pensionat, a î�ncercat să o „cur-
teze” pe Susan. Ș� i-au î�mbunătăț�it relaț�ia, dar î�n conversaț�ia de tip
Ține-mă strâns în brațe, când Larry a căutat să-ș� i consoleze soț�ia,
ea a explodat. I-a spus că, după acț�iunile sale din „bucătăria din
Morris Street”, ș� i-a impus să nu-l mai lase niciodată suficient de
aproape î�ncât să o rănească.

187
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Larry nu are idee despre ce vorbeș� te Susan, dar ș� tie că nu au


mai locuit pe Morris Street de ș� aptesprezece ani! Susan nu a uitat
ce s-a î�ntâmplat î�ntr-o după-amiază fierbinte. Era deprimată, ră-
nită î�n urma unui accident de maș� ină ș� i copleș� ită de grija pentru
cei trei copii mici ai lor. Larry a venit acasă ș� i a găsit-o plângând
pe podeaua din bucătărie. Cu toate că de regulă e o femeie foarte
rezervată, l-a implorat să o ț�ină î�n braț�e. El i-a spus să se adune ș� i
s-a dus să dea telefoane.
— Î�n acea după-amiază, î�i spune Susan lui Larry, stând acolo,
am plâns până n-am mai putut. Am devenit rece. Mi-am spus că
nu voi mai face niciodată greș� eala de a aș� tepta acest tip de grijă
de la tine. Mă voi baza pe surorile mele. Ș� i î�n toț�i aceș� ti ani nici
măcar nu ai observat! Iar acum, deodată, ai nevoie de mine ș� i vrei
să mă deschid î�n faț�a ta?
Singura cale de a depăș� i aceste răni de ataș� ament este să le
î�nfruntaț� i ș� i să le vindecaț� i î�mpreună. Preferabil, imediat. Am
simț� it-o pe pielea mea când băiatul meu, care avea opt ani pe
atunci, a avut o criză acută de apendicită la o petrecere pe care eu
ș� i soț�ul meu, John, o găzduiam la lacul unde ne petreceam vara.
M-am dus la cel mai apropiat spital, dându-i instrucț�iuni lui John
să oprească petrecerea ș� i să ne urmeze. La micul spital local nu se
puteau face operaț�ii ș� i a trebuit să î�ntreprindem o călătorie lungă
ș� i neliniș� titoare până î�n oraș� . Când am ajuns acolo, lucrurile ară-
tau rău. Un chirurg s-a uitat î�n grabă la fiul meu ș� i a anunț�at că
trebuie să opereze „acum”. Mi-am sunat soț�ul din nou, ș� i era î�ncă
la lac! Două ore mai târziu, când î�mi priveam fiul cum e adus la
terapie intensivă, soț�ul meu a apărut liniș� tit pe hol. M-am aprins.
Era oripilat că am fost atât de speriată ș� i că m-am simț�it atât de
singură. Mi-a tolerat furia ș� i suferinț�a, a explicat de ce a î�ntârziat
ș� i m-a liniș� tit. Totuș� i, aveam nevoie să mă asigur că mi-a î�nț�eles
durerea. Am discutat despre incident de mai multe ori î�n săptă-
mânile care au urmat, î�nainte ca această rană să fie complet
vindecată.
Pentru Conrad ș� i Helen, procesul de vindecare î�ncepe î�n biro-
ul meu, când el dezvăluie că, după ce a lăsat-o pe scări, a plâns o

188
Conversația 5: Iertarea rănirilor

oră. S-a gândit că, dacă î�i arată propria frică ș� i neputinț�ă, o va
dezamăgi. Până acum, ș� i-a ascuns această ruș� ine, î�n timp ce a î�n-
cercat zadarnic să î�ș�i convingă soț�ia că nu suferă.
Primul obiectiv pentru parteneri este iertarea. Exact ca î�n
iubire, iertarea a devenit abia recent un subiect de studiu pentru
sociologi. Majoritatea academicienilor vorbesc despre iertare ca
fiind o decizie morală. Să renunț�i la resentiment ș� i să ierț�i com-
portamentul rău al unei persoane este lucrul corect ș� i bun de fă-
cut. Dar numai această decizie nu va restabili î�ncrederea î�n
persoana care a rănit ș� i î�n relaț�ie. Partenerii au nevoie de un tip
special de conversaț�ie de vindecare care găzduieș� te nu doar ier-
tarea, ci ș� i disponibilitatea de a avea din nou î�ncredere. Î�ncrederea
reî�nnoită este scopul ultim.
Î�n urmă cu circa cinci ani, am î�nceput să cartografiez paș� ii
din dansul iertării ș� i reconcilierii. Î�mpreună cu studenț�ii ș� i colegii
mei, am urmărit î�nregistrări ale ș� edinț�elor de consiliere ș� i am
văzut unele cupluri ajungând î�n momentul „Niciodată nu o să
mai...” ș� i blocându-se acolo, iar altele care au lucrat pentru a trece
peste rană. Am î�nț� eles că cuplurile trebuiau să treacă prin
Conversaț�iile 1-3 ș� i să creeze o siguranț�ă de bază î�n relaț�ia lor î�na-
inte să se poată angaja î�ntr-o conversaț�ie de Iertare a rănirilor.
Un proiect recent de cercetare a pus accentul pe î�nț�elegerea
traumelor î�n relaț�ii. Am î�nvăț�at că nu sunt î�ntotdeauna evidente,
că important este nu evenimentul î�n sine, ci vulnerabilităț�ile pe
care le stârneș� te. Pentru unii parteneri, î�n anumite momente, un
flirt se poate dovedi mai vătămător decât o aventură. Am desco-
perit că cuplurile pot suferi mai multe traume, ș� i că, cu cât numă-
rul e mai mare, cu atât mai greu este să reî�nnoieș� ti î�ncrederea.
Lecț�ia cea mai importantă este că trebuie să iei î�n serios suferin-
ț�ele partenerului tău ș� i să ai răbdare ș� i să pui î�ntrebări până când
î�nsemnătatea unui incident devine mai clară, chiar dacă pentru
tine evenimentul pare banal sau suferinț�a exagerată.
Mary ș� i Ralph ș� i-au identificat Demonii Dialogului, pot vorbi
despre punctele lor sensibile ș� i pot trece din nou peste momen-
tele dificile, dar Mary se sustrage de la î�nceperea conversaț�iei de

189
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

tip Ține-mă strâns în brațe. Î�n schimb, o ț�ine una ș� i bună cu foto-
grafiile indecente cu Ralph ș� i niș� te secretare î�n lenjerie intimă,
lăsate de el î�n sertarul de acasă, unde ș� tie că ea face ordine î�n
mod regulat. Ralph î�ș�i cere scuze, recunoaș� te că petrecerea a scăpat
puț�in de sub control ș� i că fotografiile sunt nepotrivite, dar susț�ine
ferm că nu a avut loc niciun act sexual. Nu î�nț�elege cu adevărat de
ce e atât de rănită. Î�ncearcă să ajungă pe aceeaș� i lungime de undă
cu povestea lui Mary ș� i î�ntr-un final se prinde că Mary tot
repetă:
— Chiar atunci, după momentul „acela”.
— De ce e atât de important momentul exact? î�ntreabă el.
Mary izbucneș� te î�n lacrimi.
— Cum poț�i î�ntreba asta? Nu ț�ii minte? A fost după una dintre
acele discuț� ii teribile î�n care mi-ai spus că sunt prea inhibată
pentru tine. Ai cerut să mă duc să-mi iau niș� te lenjerie de mătase
ș� i să citesc niș� te cărț�i despre sex. Am crescut î�ntr-o casă atât de
strictă. Ț� i-am spus că sunt prea timidă să fac asta. Dar ai insistat.
Mi-ai spus că, dacă nu fac asta, cuplul nostru nu o să reziste. Aș� a
că m-am dus ș� i am făcut-o pentru noi. Le-am făcut pe toate, dar
am fost atât de ruș� inată, de umilită. Iar tu nici măcar nu ai obser-
vat. N-ai zis că eș� ti mulț�umit. Nici măcar o dată! Dar păreai cu
adevărat satisfăcut când î�ț�i făceai fotografiile alea ș� i fetele păreau
că se distrează. Nu erau timide ca mine. M-am dat peste cap ca să
fiu ca fetele alea din poze ș� i nu a contat. Ș� i cel mai grav e că ș� tiai
că-ț�i fac ordine î�n birou ș� i nici măcar nu te-ai gândit la cum m-aș�
simț�i dacă aș� găsi pozele! Sunt invizibilă pentru tine!
Ralph î�nț�elege acum durerea soț�iei sale. Se î�ndreaptă spre ea,
o ia de mână ș� i ș� i o consolează. Î�n acest caz, atât Mary, cât ș� i Ralph
au arătat curaj ș� i determinare, parcurgând un eveniment până
când î�nsemnătatea sa a devenit evidentă. Uneori nu ș� tim ce este
atât de dureros pentru noi î�ntr-un anumit eveniment până nu î�l
explorăm cu adevărat î�mpreună cu partenerul nostru. Ș� i uneori e
foarte greu să î�i arăț�i celui care te-a rănit miezul durerii tale. Dar
durerea are î�ntotdeauna sens dacă o legăm de nevoile noastre ș� i
frica noastră de ataș� ament.

190
Conversația 5: Iertarea rănirilor

ȘASE PAȘI CĂTRE IERTARE

Care sunt paș� ii din conversaț�ia Iertarea rănirilor?


1. Partenerul rănit trebuie să î�ș�i exprime deschis ș� i simplu
durerea. Nu e î�ntotdeauna uș� or de făcut. Î�nseamnă să te abț�ii de
la a-ț� i î�nvinui partenerul ș� i să rămâi concentrat pe descrierea
durerii, situaț�ia specifică î�n care s-a petrecut ș� i felul î�n care afec-
tează sentimentul de siguranț�ă cu partenerul tău. Când le este
greu să surprindă esenț�a unei răniri, î�ncerc să ajut oamenii să
formeze o legătură cu emoț�iile care au ieș� it la iveală, punând ur-
mătoarele î�ntrebări:
Î� ntr-un moment de nevoie urgentă, m-am simț� it privat de
consolare? M-am simț�it abandonat ș� i singur? M-am simț�it deva-
lorizat de către partenerul meu când aveam nevoie disperată de o
validare a faptului că eu ș� i sentimentele mele contăm? Partenerul
meu pare dintr-odată să fie o sursă de pericol pentru mine, mai
degrabă decât refugiul sigur de care am nevoie? Acest lucru depin-
de direct de natura traumatică a rănilor de ataș� ament.
Să î�noț�i prin supa emoț�ională pentru a găsi esenț�a durerii
poate fi dificil. Ș� i e la fel de greu pentru partenerul „vinovat” să
reziste ș� i să î�ncerce să asculte durerea celuilalt. Faptul că v-aț�i
explorat deja Dialogurile demonice ș� i propriile puncte sensibile
ar trebui să vă ajute să fiț�i pe aceeaș� i lungime de undă când celă-
lalt î�mpărtăș� eș� te, chiar dacă ceea ce se spune î�ț�i declanș� ează an-
xietatea. Odată ce amândoi puteț�i î�nț�elege suferinț�a din spatele
ataș� amentului, nevoile ș� i fricile care sunt î�n joc, puteț�i î�ncetini ș� i
vă puteț�i ajuta să treceț�i peste ele.
După luni de î�nvinuiri, Vera poate să î�i spună î�n sfârș� it lui
Ted:
— Lasă momentele alea î�n care î�ț�i era greu să vii cu mine la
chimioterapie. Ș� tiu că treaba asta cu cancerul î�ț�i aminteș� te de
perioada când aveai doisprezece ani ș� i î�ț�i vedeai mama, singura
persoană căreia i-a păsat vreodată de tine, murind de cancer.
Imaginea care î�mi taie respiraț�ia este ziua î�n care am venit acasă
ș� i am plâns continuu. Ț� i-am spus că nu mai pot continua. Ș� i nu ai

191
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

zis nimic. Nu ai făcut nimic. Dar apoi a venit sora mea, ț�ii minte?
Ș� i s-a î�ntristat ș� i a izbucnit î�n plâns ș� i ai sărit de pe scaun să o
consolezi. Ai ț�inut-o î�n braț�e ș� i i-ai vorbit î�n ș� oaptă.
Vera izbucneș� te î�ntr-un plâns sacadat, apoi continuă:
— Ai făcut asta, dar nu cu mine. Consolarea, atingerea nu
erau pentru mine. Î�n noaptea aceea mi-am spus că mai bine mor
singură decât să-ț�i mai cer vreodată acel tip de grijă. Dar durerea
e î�ncă aici, ș� i sunt î�ncă singură cu ea.
Ted se uită fix la Vera, î�nț�elegându-i deodată durerea ș� i furia.
Acesta este un mesaj oribil, dar cel puț�in are sens. Vera a identifi-
cat rana. Ted a văzut-o. Acum poate î�ncepe vindecarea.
2. Partenerul care a rănit rămâne prezent emoț�ional ș� i recu-
noaș� te durerea partenerului rănit ș� i rolul său î�n asta. Până când
partenerii răniț�i nu văd că această durere a fost recunoscută cu
adevărat, nu vor putea trece peste ea. Vor apela iar ș� i iar la parte-
nerul lor, preocupaț�i să protesteze ș� i să ceară. Ș� i are sens dacă
î�nț�elegem ataș� amentul. Dacă nu vezi cum m-ai rănit, cum pot
depinde de tine sau cum pot să mă simt î�n siguranț�ă cu tine?
Î�n discuț�iile din trecut privind traumele, partenerul care ră-
neș� te se poate să se fi retras î�n ruș� ine ș� i î�nvinovăț�ire. Ajută să vă
amintiț�i că greș� elile sunt inevitabile î�n dragoste. Cu toț�ii ratăm
uneori cererile de apropiere ale persoanelor dragi. Cu toț�ii putem
fi neatenț�i. Suntem prinș� i î�n propria noastră frică sau furie ș� i nu
reuș� im să î�i prindem pe cei dragi când cad. Nu există un suflet
pereche perfect, un om iubit fără de greș� eală. Cu toț�ii bâjbâim,
călcându-ne pe bătături cât timp î�nvăț�ăm să iubim.
Poate că un partener nu a mai rezonat niciodată cu mesajele
de ataș� ament ș� i abia acum î�ncepe să î�nț�eleagă durerea pe care a
provocat-o. Este important să ne amintim că, deș� i incidentul s-a
î�ntâmplat î�n trecut, un partener care răneș� te poate schimba felul
î�n care acest lucru afectează viitorul. Să ajuț�i partenerul rănit să
î�nț�eleagă răspunsul partenerului care a rănit ajută la revenirea
previzibilităț�ii. Ș� i să rămâi prezent emoț�ional î�i permite partene-
rului rănit să gestioneze durerea î�ntr-un mod diferit.

192
Conversația 5: Iertarea rănirilor

— Acum î�nț�eleg, spune Ted. Ultimele dăț�i î�n care am vorbit


despre asta, am putut să-ț�i spun cum cancerul tău m-a făcut să
î�ncremenesc ca o căprioară î�n lumina farurilor. A fost ca o reluare
a perioadei când mama era bolnavă. Dar ai dreptate. Î�n ziua î�n
care m-ai văzut oferindu-i pur ș� i simplu surorii tale sprijinul pe
care î�l râvneai...
Vera dă din cap ș� i plânge, iar el vede asta ș� i vocea i se
î�mblânzeș� te.
— A fost de nesuportat pentru tine.
Ea dă din nou din cap.
— A fost mai rău chiar decât atunci când am î�ncremenit. Nu
ț�i-am oferit consolare ș� i tot nu o prea fac, nici măcar când te văd
suferind. Cum de nu fac asta? Bănuiesc că e felul î�n care te văd.
Eș� ti atât de puternică, mai puternică decât mine, asta e sigur. Ș� tiu
că e chiar stupid, dar cred că a fost mai uș� or să mă î�ndrept spre
sora ta atunci, pentru că de fiecare dată când mă uitam la tine, nu
vedeam decât propria mea pierdere ș� i neajutorare. Pentru că eș� ti
atât de importantă pentru mine.
Vera se gândeș� te puț�in la asta ș� i apoi colț�urile gurii i se ridică
î�ntr-un zâmbet vag.
3. Partenerii î�ncep să inverseze dictonul „Niciodată nu o să
mai...”. Mă gândesc la acest lucru ca la o revizuire a scenariului de
către cupluri. Vera iese de după zidul ei protector ș� i î�mpărtăș� eș� te
cu Ted adâncimea singurătăț�ii, durerii ș� i disperării ei.
— Î� n ziua de după acel incident, î�i spune ea, am decis că
era prea greu pentru tine. Nu eram sigură: î�ț�i păsa oare cu ade-
vărat dacă o să supravieț� uiesc? Aș� a că lupta cu cancerul a fost
dintr-odată fără sens. M-am gândit să renunț� , pur ș� i simplu.
Când vorbeș� te, se uită la faț�a lui Ted. Ș� i el pare rănit.
— Nu vreau să te simț�i aș� a ș� i nu pot suporta faptul că te-ai
gândit să renunț�i, î�i spune el. Să renunț�i pentru că nu te-am putut
consola. E oribil.
4. Partenerii care au rănit î�ș�i asumă acum responsabilitatea
pentru felul î�n care au provocat această rană omului iubit ș� i î�ș�i

193
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

exprimă regretul ș� i căinț�a. Asta nu poate lua forma unei scuze


impersonale sau defensive. Să spui pe un ton rece „Uite, î�mi pare
rău, bine?” nu exprimă regret, ci numai ignorarea durerii parte-
nerului. Dacă vrei să fii crezut, trebuie să asculț�i ș� i rezonezi cu
durerea omului iubit, aș� a cum am arătat la pasul 3. Trebuie să
arătăm că durerea oamenilor iubiț�i are un impact asupra noastră.
Când Ted se î�ntoarce către Vera ș� i vorbeș� te, poț�i auzi tristeț�ea ș� i
regretul î�n vocea sa ș� i o poț�i vedea pe faț�a sa.
— Chiar te-am dezamăgit, nu? î�i spune el. Nu am fost alături
de tine. Î�mi pare atât de rău, Vera! Am devenit atât de copleș� it ș� i
te-am lăsat să î�nfrunț�i singură duș� manul. Mi-e greu să recunosc
asta. Nu vreau să mă văd ca fiind o asemenea persoană, soț�ul care
te dezamăgeș� te aș� a. Dar am făcut-o. Aveai dreptate să te enervezi.
Nu mi-am dat niciodată seama că sprijinul meu e chiar atât de
important. Dar ș� tiu acum că te-am rănit foarte tare. Nu ș� tiam si-
gur ce să fac, aș� a că am ezitat ș� i nu am făcut nimic. Vreau să î�ncerc
să î�ndrept lucrurile. Dacă mă vei lăsa.
Vera este vizibil foarte miș� cată de felul î�n care Ted î�ș�i cere
iertare. Ce face el atât de eficient aici? Î�n primul rând, modul său
de a vorbi face să fie foarte clar faptul că simte ș� i î�i pasă de dure-
rea Verei. Î�n al doilea rând, î�i spune explicit că durerea ș� i furia ei
sunt legitime. Î�n al treilea rând, î�ș�i asumă exact ceea ce a făcut ș� i
a fost atât de vătămător. Î�n al patrulea rând, î�ș�i exprimă ruș� inea.
Î�i spune soț�iei sale că ș� i el se simte consternat ș� i dezamăgit de
comportamentul său. Î�n al cincilea rând, o asigură că va fi acolo
pentru ea, să o ajute să se vindece.
Acesta este un mod grozav de a-ț�i cere iertare! Eu am reuș� it
abia din trei î�ncercări să includ î�n scuzele către fiica mea, după ce
i-am rănit tare sentimentele, doar jumătate din ceea ce a spus
Ted,. Modul î�n care Ted îș� i cere iertare nu este doar o afirmare a
căinței, este o invitație la restabilirea unei conexiuni.
5. O conversaț�ie de tip Ține-mă strâns în brațe poate avea loc
acum ș� i se poate concentra pe rana de ataș� ament. Partenerii ră-
niț�i identifică de ce au acum nevoie pentru a se î�mpăca cu trau-
ma. Apoi cer direct ca aceste nevoi să fie î�ndeplinite, adică cer ca

194
Conversația 5: Iertarea rănirilor

oamenii iubiț�i să răspundă diferit faț�ă de modul î�n care au făcut-o


î�n cadrul incidentului iniț�ial. Acest lucru creează un nou senti-
ment de legătură emoț� ională care funcț� ionează ca un antidot
pentru izolarea î�nfricoș� ătoare ș� i sentimentul de separare pe care
l-a produs incidentul.
— Atunci aveam nevoie de consolarea ș� i de sprijinul tău.
Aveam nevoie de atingerea ta. Am nevoie de ele acum, î�i declară
Vera lui Ted. Sentimentul acesta, de a fi speriată ș� i neajutorată,
este î�ncă î�n mine. Când mă gândesc că s-ar putea să revină cance-
rul sau chiar când simt distanț�a dintre noi, am nevoie de reasigu-
rări din partea ta.
— Vreau să simț�i că te poț�i baza pe mine ș� i că voi fi acolo,
răspunde Ted. Voi face tot ce e nevoie să fac. Nu sunt î�ntotdeauna
bun la a mă conecta cu sentimentele altor oameni, dar î�nvăț� . Nu
vreau să te simț�i singură ș� i speriată.
Aceasta este, î�ntr-adevăr, o conversaț�ie vindecătoare A.D.I.
6. Cuplul creează acum o nouă poveste care surprinde eveni-
mentul vătămător, cum s-a î�ntâmplat, cum a erodat î�ncrederea ș� i
conexiunea ș� i cum a modelat Dialogurile Demonice. Cel mai im-
portant, povestea descrie cum au î�nfruntat î�mpreună trauma ș� i
au î�nceput să o vindece. E ca ș� i cum ai î�mpleti toate firele î�ntr-o
nouă tapiț�erie. Acum, ca echipă, pot discuta despre cum se pot
ajuta unul pe altul să î�nveț�e din această rană ș� i să continue să o
vindece ș� i să prevină alte răni. Să continui să te vindeci s-ar putea
să implice stabilirea unor ritualuri de liniș� tire a partenerului ră-
nit. De exemplu, după o aventură, un cuplu ar putea fi de acord că
orice contact cu fostul amant sau cu fosta amantă va fi imediat
dezvăluit partenerului rănit sau că partenerul care a rănit va
suna de-a lungul zilei să spună unde se află. La un moment dat î�n
conversaț�ia aceasta, Ted î�i spune soț�iei sale:
— Cel mai nebunesc lucru e că mi-a fost mai uș� or să o conso-
lez pe sora ta pentru că nu este la fel de importantă pentru mine
cum eș� ti tu! Nu eram î�ngrijorat că voi da greș� ș� i voi face greș� eli cu
ea. Î�nț�eleg de ce, odată ce s-a î�ntâmplat asta, nu ai mai vrea să vii
î�n mod natural la mine î�n alte momente, ca atunci când te-ai

195
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

speriat că s-ar putea să revină cancerul. Văd cum am devenit din


ce î�n ce mai distanț�i din punct de vedere emoț�ional. Ș� tiu cât de
mult curaj trebuie să fi avut ca să menț�ionezi toate lucrurile as-
tea. Ș� i nu te-am ajutat când ai î�ncercat asta î�nainte, nu? Î�ncercai
să trimiț�i un semnal luminos de ajutor, iar eu te-am văzut ca ș� i
cum ai fi dat foc la casă. E bine când ne putem î�mpărtăș� i lucrurile
î�n felul ăsta ș� i că nu ne blocăm î�n toată durerea din jurul acelui
moment.
Vera, la rândul ei, î�i spune lui Ted:
— Mi-a plăcut când ai sugerat să te ajut, fluturând un steag
care spune: „E un moment de tipul «ț� ine-mă strâns î�n braț�e,
Ted».” Simt că te gândeș� ti cu adevărat cum să fii pe aceeaș� i lungi-
me de undă cu mine ș� i cum să te asiguri că nu se mai î�ntâmplă
chestia asta.
Ted ș� i Vera au parcurs cu uș� urinț�ă aceș� ti paș� i. Dar alte cu-
pluri s-ar putea să aibă mai multe probleme. Dacă Dialogurile
Demonice au devenit cronice ș� i î�ncrederea ș� i siguranț�a au ajuns
la niveluri scăzute, conversaț�ia de Iertare a rănirilor s-ar putea să
trebuiască repetată de câteva ori. Acelaș� i lucru e valabil ș� i dacă
sunt mai multe evenimente traumatizante. Chiar ș� i î�n astfel de
cazuri, totuș� i, o rană iese de obicei î�n evidenț�ă. Ș� i, când una este
vindecată, celelalte se dărâmă ca o castel din cărț�i de joc.
Pe de altă parte, anumite evenimente, î�n special aventurile,
complică ș� i ele procesul iertării. Există atât de multe puncte de
suferinț�ă. Dar aici, de asemenea, există de obicei un moment care
î�nglobează rana. Ț� i-i aminteș� ti pe Francine ș� i Joseph? Felul î�n
care i-a spus despre infidelitate a dărâmat-o. Aventura a fost
scurtă. Aventurile care durează mult timp sunt mult mai spinoa-
se. Decepț�ia intenț�ionată pe termen lung subminează sentimen-
tul că partenerul nostru ne este familiar ș� i că î�l cunoaș� tem. Ca
rezultat, nu ne putem defini propria realitate ca să fim siguri de
ce este „adevărat”. După cum le spunem copiilor noș� tri, „e mai
bine să nu ai î�ncredere î�n străini. Nu ș� tii niciodată ce vor face”.

196
Conversația 5: Iertarea rănirilor

Rănirile pot fi iertate, dar ele nu dispar niciodată. Î�n schimb,


î�n cel mai bun caz, devin integrate î�n poveș� tile de ataș� ament ale
cuplurilor, ca demonstraț�ii ale reî�nnoirii ș� i conexiunii.

JOC ȘI EXERSARE

1. Primul pas î�n vindecarea unei răni de ataș� ament este să o recu-
noș� ti ș� i să o articulezi. Gândeș� te-te la un moment, un incident din
trecut când ai fost rănit grav de cineva important pentru tine, dar
nu de către partenerul tău. Trauma poate fi una descrisă mai sus
sau o durere cu semnificaț�ie mai mică. Atunci, care a fost semna-
lul principal pentru acea durere? A fost o remarcă, o acț�iune spe-
cifică sau o lipsă de acț�iune din partea celuilalt? Î�n incidentul de
mai sus, Vera spune că cel mai rău moment a fost când a realizat
că Ted putea să le ofere consolare altora î�n timpul acelui moment
stresant, dar nu ei. � n propriul vostru incident, la ce concluzie
alarmantă ai ajuns privind această persoană importantă din via-
ț�a ta? De exemplu, ai ajuns la concluzia că nu-i pasă, că nu eș� ti
destul de important ș� i că s-ar putea să fii abandonat? După ce
tânjeai când ai fost rănit? Dacă e greu să o articulezi, vezi dacă î�ț�i
poț�i da seama care ar fi fost răspunsul ideal pentru tine. Ce miș� -
cări protectoare ai făcut? De exemplu, ai schimbat subiectul ș� i ai
plecat din cameră? Sau ai devenit agresiv ș� i ai cerut o explicaț�ie?
Î�ntreabă-te: M-am simț�it privat de sprijin? Durerea sau frica
mea au fost ignorate? M-am simț�it părăsit? M-am simț�it neapre-
ciat? Am văzut deodată această persoană ca pe o sursă de pericol,
profitând de mine, trădându-mă?
Odată ce î�nț�elegi această durere din trecut, vezi dacă o poț�i
î�mpărtăș� i cu partenerul tău. Marcy î�i spune partenerei sale, Amy,
cum a reacț�ionat mama sa la auzul veș� tii că Marcy ș� i-a anulat lo-
godna pentru că ș� i-a dat seama că era lesbiană.
— Î�mi amintesc totul, spune Marcy. Eu ș� i mama eram î�n bu-
cătărie. Aproape că am ș� optit-o, aș� a de teamă î�mi era să o spun.
S-a î�ntors, iar faț�a î�i era î�mpietrită. A zis aș� a: „Mă voi preface că nu

197
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

ai spus asta. Nu vreau să ș� tiu. Cum î�ț�i trăieș� ti viaț�a prostească,


nebunească, e treaba ta.” M-am simț�it de parcă aș� fi fost lovită cu
pumnul î�n piept. Cred că am simț�it cele două P-uri (privat ș� i pără-
sit emoț�ional) dar sigur m-am simț�it ș� i devalorizată. Am plecat.
Asta s-a î�ntâmplat ș� i asta a fost decizia mea privind relaț�ia. Nu
i-am mai î�mpărtăș� it nimic personal. Nu a vrut să mă cunoască.
Mi-am ț�inut zidul ridicat. Bănuiesc că tânjeam să mă accepte ș� i să
mă consoleze. Eram atât de pierdută pe atunci. Dar am renunț�at
la asta. De fapt, nu am lăsat multă vreme pe cineva să se apropie
suficient de mult î�ncât să mă rănească.
2. Reflectează cât de uș� or e să î�ț�i ceri scuze, chiar ș� i pentru
lucruri mai mici. Dă-ț�i note de la 1 la 10 pentru această abilitate.
Zece î�nseamnă că recunoș� ti că ai puncte oarbe ș� i că faci greș� eli. Î�ț�i
poț�i aminti un moment când ț�i-ai exprimat regretele î�ntr-unul
dintre felurile următoare?
• Scuza de patru secunde „unde e ieș� irea?” „Da, păi, scuze.
Ce mâncăm la cină?”
• Scuza care minimizează responsabilitatea. „Păi, poate că
am făcut asta, dar...”
• Scuza forț�ată. „Bănuiesc că ar trebui să spun...”
• Scuza instrumentală. „Nimic nu va merge dacă nu spun
asta, aș� a că...”

Acestea sunt scuze care funcț�ionează uneori pentru dureri


foarte mici, dar î�n general, cu tipul de răni despre care vorbim
noi, nu fac decât să crească durerea persoanei rănite.
3. Te poț�i gândi la un moment î�n care ai rănit o persoană iu-
bită? Un moment î�n care poate s-a simț�it privat de sprijinul tău
sau de consolare, chiar abandonat? Când se poate să fi părut pe-
riculos pentru ea sau a simț�it că o respingi?
Î�ț�i poț�i imagina cum recunoș� ti sincer asta? Ce i-ai spune? Ce
ț�i-ar fi greu î�n recunoaș� terea rănirii? Partenerii folosesc adesea
următoarele afirmaț�ii simple când vorbesc despre faptul că au
rănit un om iubit:

198
Conversația 5: Iertarea rănirilor

• „M-am retras. Te-am dezamăgit.”


• „Nu ț�i-am văzut durerea ș� i n-am văzut că aveai nevoie de
mine. Eram prea pierdut, speriat, nervos, preocupat.
M-am î�nchis pur ș� i simplu î�n mine.”
• „Nu ș� tiam ce să fac. M-am blocat î�n a mă simț�i prost ș� i
a-mi face griji privind lucrurile greș� ite.”

Gândeș� te-te la cele cinci elemente din scuza lui Ted către
Vera. Spune că î�i pasă de durerea ei; î�i spune că durerea ei este
î�ndreptăț�ită; î�ș�i asumă acț�iunile care au rănit-o; exprimă ruș� ine
pentru comportamentul său; o asigură că o va ajuta să se vindece.
Care dintre acț�iunile lui Ted ar fi cea mai dificilă pentru tine?
Cum crezi că s-ar simț�i persoana rănită î�n urma recunoaș� terii
tale? Cum ar putea să o ajute?
4. Acum treci la a te confrunta cu o rană specifică din relaț�ia
ta actuală. Poț�i face asta pe cont propriu sau î�n timp ce partenerul
tău ascultă ș� i î�ncearcă să î�nț�eleagă. Dacă această î�mpărtăș� ire
pare dificilă, î�ncepe cu o durere recentă relativ mică. Atunci când
î�ț�i doreș� ti, poț�i repeta exerciț�iul cu o durere mai semnificativă.
Î�ncearcă să o faci cât de specifică poț�i. Durerile mari, vagi sunt
greu de exprimat. Poate că ai trecut printr-o perioadă dificilă î�n
care au existat multe sentimente rănite. A existat vreun moment
î�n care durerea s-a cristalizat? Care a fost declanș� atorul durerii?
Care a fost sentimentul principal? Ce decizie ai luat î�n privinț�a
relaț�iei ș� i ce miș� cări ai făcut pentru a te proteja?
— A fost momentul acela î�n care î�ncepeam o mulț�ime de cursuri
noi ș� i eram nesigură pe mine, î�i spune Mary lui Jim. Î�ntr-o seară,
după cină, mi-am făcut curaj ș� i te-am î�ntrebat ce credeai despre
strădania mea ș� i despre ceea ce făcusem până atunci. Chiar spe-
ram că vei spune că vezi cât de departe am ajuns ș� i că crezi î�n
mine. Dar nu păreai să mă auzi ș� i m-am simț�it cumva ignorată. Nu
ț�i-am arătat cât de tristă m-am simț�it. Cât de mult aveam nevoie
de î�ncurajarea ta. Aș� a că am decis să î�mi creez singură visul. Î�mi
ț�in toată partea aceea din viaț�ă separată acum, separată de noi.

199
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

5. Vezi dacă î�i poț�i spune acum partenerului tău ce ai sperat


î�n acel incident dureros ș� i cum te-ai simț�it să nu primeș� ti acel
răspuns. Poate vei vrea ș� i să î�mpărtăș� eș� ti cum te simț�i acum să î�ț�i
asumi riscul ș� i să exprimi lucrul după care tânjeai. Când faci asta,
î�ncearcă să eviț�i să-ț�i î�nvinuieș� ti partenerul că ț�i-a provocat dure-
re. Asta nu va face decât să saboteze conversaț� ia. Ca partener
care ascultă, î�ncearcă să receptezi vulnerabilitatea omului tău
iubit ș� i să î�mpărtăș� eș� ti ce trezeș� te î�n tine. De obicei, când ascul-
tăm cu adevărat pe cineva pe care î�l iubim exprimându-ș� i o nevoie,
o aș� teptare pe care o are de la noi, răspundem arătând că ne pasă.
6. Dacă tu eș� ti partenerul care l-a rănit pe omul iubit, vezi
dacă î�ț�i poț�i ajuta partenerul să î�nț�eleagă de ce ai reacț�ionat î�n
felul acela la momentul rănirii. S-ar putea să trebuiască să sapi
adânc ș� i să „descoperi” tu î�nsuț�i cum ai ajuns să ai acea reacț�ie.
Gândeș� te-te la asta ca la un pas î�n a-ț�i face acț�iunile mai previzi-
bile pentru partenerul tău. Vezi dacă î�ț�i poț�i ajuta partenerul să
se simtă î�ndeajuns de sigur î�ncât să î�ș�i dezvăluie sentimentele
vulnerabile î�n aș� a fel î�ncât să ai o imagine completă a ceea ce a
î�nsemnat incidentul respectiv, î�n termenii nevoii de ataș� ament.
7. Dacă eș� ti partenerul care a provocat rănirea, poț� i recu-
noaș� te acum experienț�a partenerului tău, să-ț�i asumi cum ai pro-
vocat durere ș� i să-ț�i ceri scuze? E greu de făcut. E nevoie de curaj
să recunoș� ti că eș� ti dezamăgit de propriul comportament, e ne-
voie de modestie să recunoș� ti că ai fost insensibil sau nepăsător.
Poate că ne putem cere scuze doar atunci când ne permitem să
fim miș� caț�i de durerile ș� i fricile oamenilor dragi nouă. Dacă putem
face asta cu sinceritate, le oferim oamenilor dragi un mare dar.
8. Dacă eș� ti partenerul rănit, poț�i accepta scuzele? Dacă poț�i,
asta vă va oferi amândurora o nouă bază. Î�ncrederea poate î�nce-
pe din nou să î�nflorească. Poț�i î�ncerca să te simț�i confortabil cău-
tând reasigurări atunci când aceste răni au ecou î�n viitor, ș� tiind
că partenerul tău va î�ncerca să răspundă cu sensibilitate. Iar par-
tenerul care î�ș�i cere scuze poate acum să ofere iubirea pe care nu
ai simț�it că ț�i-a oferit-o î�n evenimentul iniț�ial.

200
Conversația 5: Iertarea rănirilor

9. Î�ntr-un final, rezumă această conversaț�ie cu partenerul tău


î�ntr-o povestire despre evenimentul dureros, impactul pe care l-a
avut asupra relaț�iei voastre ș� i felul î�n care amândoi v-aț�i revenit
ș� i intenț�ionaț�i să vă asiguraț�i că nu se va mai î�ntâmpla.
Dacă nu te poț�i imagina făcând î�n acest caz „Jocul ș� i exersa-
rea”, poț�i experimenta pur ș� i simplu î�mpărtăș� ind cu partenerul
tău cât de ciudată sau de dificilă î�ț�i pare o conversaț�ie de iertare.
Un alt fel de a î�ncepe este să cădeț�i de acord asupra unei răni care
are nevoie de vindecare ș� i să scrieț�i î�n câteva propoziț�ii cum ar
putea suna conversaț�ia dacă ar urma paș� ii schiț�aț�i mai sus. Apoi
î�mpărtăș� iț�i-o unul cu altul.

Î� nț�elegerea rănilor de ataș� ament ș� i conș� tientizarea faptului că


poț�i găsi ș� i oferi iertare dacă ai nevoie î�ț�i conferă o putere incre-
dibilă să creezi o legătură rezistentă, durabilă. Nu există o relaț�ie
imună la răniri. Dar puteț�i dansa î�mpreună cu mai multă vervă ș� i
mai mult fler, dacă ș� tiț�i că vă puteț�i reveni atunci când vă călcaț�i
unul pe altul pe picioare.

201
Conversația 6:
Apropierea prin sex și atingere

„Pierdem timpul căutând iubitul perfect, în loc să


creăm iubirea perfectă.”
– Tom Robbins

P
asiunea apare cu uș� urinț�ă î�n primele zile ale unei relaț�ii.
Aproape fiecare cuvânt, privire ș� i atingere vibrează de do-
rinț�ă. Este felul naturii de a ne atrage laolaltă. Dar, după
primul val seducător de dorinț�ă, care mai este locul sexului î�ntr-o
relaț�ie? Pe lângă a ne atrage, poate sexul să ne ț�ină î�mpreună, să
construiască o relaț�ie de durată? Cu siguranț�ă, da. De fapt, sexul
bun este o experienț�ă puternică de apropiere. Pasiunea î�ndrăgos-
tirii este doar aperitivul. Sexul iubitor î�ntr-o relaț�ie pe termen
lung este felul principal.
Dar nu ne gândim de obicei la sex î�n felul acesta. Am fost con-
diț�ionaț�i de cultura noastră ș� i de o mulț�ime de specialiș� ti î�n rela-
ț�ii să privim pasiunea mai mult ca pe o senzaț�ie trecătoare, ș� i mai
puț�in ca pe o forț�ă durabilă. Ni se spune că focul sexual care a ars
atât de strălucitor la î�nceputul iubirii se stinge inevitabil, exact
cum relaț�iile noastre, cândva pline de entuziasm, se transformă
implacabil î�n prietenii prozaice.
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Mai mult, am fost î�nvăț�aț�i să vedem sexul ca pe un scop î�n


sine. Scopul este î�mplinirea dorinț�ei, de preferat printr-un or-
gasm puternic. Punem accentul pe mecanicile sexului, poziț�iile,
tehnicile ș� i jucăriile care ne intensifică extazul fizic. Credem că
sexul este legat de satisfacț�ia fizică imediată.
De fapt, legăturile sigure ș� i sexualitatea complet satisfăcătoare
merg mână î�n mână. Se declanș� ează ș� i accentuează reciproc.
Legătura emoț�ională creează un sex grozav, iar sexul grozav cre-
ează o legătură emoț�ională mai profundă. Când partenerii rezo-
nează din punct de vedere emoț�ional, sunt receptivi ș� i angajaț�i,
sexul devine un joc intim, o aventură sigură. Partenerii siguri se
simt liberi ș� i î�ncrezători să se piardă î�n senzaț�ii î�n braț�ele celui-
lalt, să î�ș�i exploreze ș� i î�ndeplinească nevoile sexuale ș� i să î�ș�i î�m-
părtăș� ească cele mai profunde bucurii, tânjiri ș� i vulnerabilităț�i.
Atunci, să faci dragoste î�nseamnă cu adevărat să faci dragoste.

Cât de important este sexul satisfăcător î�n susț�inerea unei


relaț�ii de dragoste? Sexul bun, se pare, e parte integrantă, dar nu
este primordial pentru relaț�iile fericite. Sexologii Barry ș� i Emily
McCarthy de la Universitatea Americană din Washington D.C. au
supravegheat cercetările din acest domeniu. Soț�ii satisfăcuț�i, au
concluzionat ei, atribuie doar 15-20 la sută din fericirea lor unei
vieț�i sexuale plăcute, î�n timp ce partenerii nefericiț�i pun 50-70 la
sută din suferinț�a lor pe seama problemelor sexuale. Partenerii
satisfăcuț�i văd sexul ca fiind doar una dintre multele surse de
plăcere ș� i intimitate, î�n timp ce partenerii deznădăjduiț�i se concen-
trează pe sex ș� i î�l văd adesea drept sursa principală a problemei.
De ce este sexul o chestiune atât de importantă pentru partene-
rii nemulț�umiț�i? Pentru că este î�n mod tipic primul lucru afectat
când se clatină o relaț� ie. Nu este problema adevărată, î�nsă.
Gândeș� te-te la suferinț�a sexuală ca versiune a relaț�iei „canarului
din mină”*. Ce se î�ntâmplă de fapt e că un cuplu pierde conexiu-

* În cazul acumulării de gaze toxice, canarii cu care coborau minerii în


mină erau afectați înaintea oamenilor, astfel încă minerii aveau timp să se
salveze. Expresia se referă la un indicator timpuriu al pericolului. (n.tr.)
204
Conversația 6: Apropierea prin sex și atingere

nea; partenerii nu se simt î�n siguranț�ă, din punct de vedere emo-


ț�ional, unul cu altul. Asta, la rândul său, duce la pierderea dorinț�ei
ș� i la sex mai puț�in satisfăcător, ceea ce duce la ș� i mai puț�in sex ș� i
la mai multe sentimente rănite, ceea ce duce la o legătură emoț�io-
nală chiar mai ș� ubredă ș� i tot aș� a. Pe scurt: fără o legătură sigură,
nu există sex; fără sex, nu există o legătură.
E uș� or de î�nț�eles. După cum notează Harry Harlow î�n cartea
sa, Learning to Love (Cum să înveți să iubeș� ti), primatele se dife-
renț�iază de alte animale prin actul sexual afectuos, faț�ă î�n faț�ă, î�n
timpul căruia „cele mai vulnerabile suprafeț�e ale corpului sunt
expuse direct, î�n poziț�ii compromiț�ătoare”. Pur ș� i simplu nu sun-
tem creaț� i să fim î�n acelaș� i timp precauț� i sau î�nfricoș� aț� i ș� i
excitaț�i.
Siguranț�a conexiunii noastre emoț�ionale ne defineș� te relaț�ia
atât î�n pat, cât ș� i î�n afara lui. Depinzând de cât de confortabil ne
simț�im î�n privinț�a apropierii ș� i cât de siguri ne simț�im când avem
nevoie de persoana iubită, vom avea scopuri diferite î�n pat. Eu
numesc aceste trei tipuri de sex astfel: sexul izolat, sexul de con-
solare ș� i sexul î�n sincronie.

SEXUL IZOLAT

Î�n cazul sexului izolat, scopul este să reduci tensiunea sexuală, să


ajungi la orgasm ș� i să te simț�i bine î�n ceea ce priveș� te capacităț�ile
noastre sexuale. Li se î�ntâmplă acelora care nu au î�nvăț�at nicio-
dată să aibă î�ncredere ș� i nu vor să se deschidă sau se simt nesi-
guri cu partenerii lor. Se concentrează pe senzaț�ie ș� i performanț�ă.
Legătura cu cealaltă persoană este secundară. Acest tip de sex
impersonal este toxic î�ntr-o relaț� ie de dragoste. Partenerul se
simte folosit ș� i depersonalizat, mai degrabă decât preț� uit ca
persoană.
Când iubitul ei, Kyle, ascultă, Marie î�mi spune:
— Pentru el sunt o păpuș� ă Barbie gonflabilă. Sexul nostru e
atât de gol. Mă aruncă î�n abisurile singurătăț�ii.

205
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

— Bănuiesc că poate fi aș� a, e de acord Kyle. Dar obiș� nuiam să


fim mai apropiaț�i î�n pat. De când am î�nceput să ne certăm, am
renunț�at la noi. Nu mai simt, iar sexul devine mecanic. Atunci te
văd drept „femeia”. E mai sigur aș� a. Măcar sex ș� tiu să fac.
Apropierea e mai grea. Dacă te văd drept „Marie”, mă gândesc la
toate problemele noastre ș� i doar mă supăr. Aș� a că mă concentrez
pe treaba cu sexul. Mă face să mă simt mai bine, măcar pentru un
moment.
Kyle se î�nchide emoț�ional pentru că nu ș� tie cum să se descur-
ce cu apropierea. Dar alț�ii, î�n special dacă au fost trădaț�i de foș� ti
iubiț�i, rămân la distanț�ă din punct de vedere emoț�ional, din obiș� -
nuinț�ă sau pentru că aș� a aleg. Preferă sexul î�n care excitarea ș� i
orgasmul sunt scopuri î�n sine. E mai probabil să aibă î�ntâlniri
sexuale scurte, adesea durând numai o noapte, ș� i se retrag de la
orice acț�iune care ar putea invita angajamentul emoț�ional, cum
ar fi atingerea reciprocă ș� i sărutul, conform cercetărilor făcute de
psihologul Jeff Simson ș� i colegii săi de la Universitatea din
Minnesota. Vedeta porno Ron Jeremy, care ar putea fi considerat
un maestru printre actorii sexuali, promovează schimbul de par-
teneri (swapping) pentru a scăpa de plictiseala sexuală, dar regu-
la sa este „fără niciun fel de ț�inut î�n braț�e”. Conexiunea emoț�ională,
uș� a către erotismul real, este î�nchisă. Totuș� i, fără î�ndoială, imagi-
nea sexului orientat spre performanț�ă este James Bond. Î�n patru
decenii, a umblat cu o grămadă de femei care sunt aproape î�ntot-
deauna duș� mani potenț�iali ș� i persoane î�n care nu poate avea î�n-
credere. Doar o dată a fost î�ndrăgostit, implicat î�n acelaș� i timp
sexual ș� i emoț�ional. (Bond se căsătoreș� te cu femeia respectivă ș� i,
î�n mod convenabil, aceasta este ucisă î�n ziua nunț�ii lor.)
Sexul izolat pare să fie practicat cel mai mult de către bărbaț�i.
Cauza poate fi testosteronul, care trezeș� te impulsul sexual, sau
poate fi pură condiț�ionare culturală. Bărbaț�ii sunt î�nvăț�aț�i devre-
me că a afiș� a prea multă emoț�ie este o dovadă de slăbiciune. Fără
să ș� tie unde să tragă linia, adeseori ei evită complet emoț�ia. Sexul
izolat ar putea fi ș� i rezultatul felului î�n care bărbaț�ii sunt constru-
iț�i din punct de vedere sexual. Cine a spus: „Bărbaț�ii sunt ca un
cuptor cu microunde, iar femeile sunt ca un aparat de gătit lent”?
206
Conversația 6: Apropierea prin sex și atingere

Un bărbat poate trece de la excitare la orgasm î�n câteva secunde,


cu o comunicare minimală. Unei femei î�i ia mai mult să fie excita-
tă ș� i î�i e mai greu să rămână concentrată pe o singură senzaț�ie.
Are nevoie ca partenerul ei să-ș� i coordoneze cu ea miș� cările ș� i
reacț�iile. Are nevoie de comunicare ș� i conexiune pentru ca sexul
să fie satisfăcător.
Atât pentru bărbaț�i, cât ș� i pentru femei, detaș� area emoț�ională
face imposibilă accederea la o dimensiune mai bogată a sexuali-
tăț�ii. Tinerii care rămân distanț�i emoț�ional au mai mulț�i parte-
neri sexuali, dar nu se bucură de sex atât de mult ca aceia care se
simt confortabil apropiindu-se de alț�ii, a descoperit Omri Gillath,
un psiholog de la Universitatea din Kansas. �n acest tip de sex,
există entuziasm, dar pasiunea este de scurtă durată. Experienț�a
este unidimensională, aș� a că noutatea continuă, sub forma unor
noi parteneri sau noi tehnici, este necesară dacă vrem ca excita-
rea să continue. Tot mai multă senzaț�ie este numele jocului.

SEXUL DE CONSOLARE

Sexul de consolare apare când căutăm reasigurarea că suntem


preț�uiț�i ș� i doriț�i; actul sexual e doar ceva pe lângă. Scopul este să
ne domolim frica de ataș� ament. Există mai multă implicare emo-
ț�ională decât î�n sexul izolat, dar emoț�ia principală care regizează
dansul sexual este anxietatea. Cercetarea lui Gillath demonstrea-
ză că, cu cât suntem mai î�ngrijoraț�i când depindem de alț�ii, cu
atât mai mult tindem să preferăm î�mbrăț�iș� ările ș� i afecț�iunea î�n
locul relaț�iilor sexuale.
— Sexul cu Frank e î�n regulă, î�mi spune Mandy. Dar, sincer, eu
vreau de fapt î�mbrăț�iș� ările. Ș� i reasigurarea. E ca ș� i cum sexul ar fi
un test ș� i, dacă mă doreș� te, atunci mă simt î�n siguranț�ă. Desigur,
dacă nu e excitat vreodată, atunci o iau cu adevărat personal ș� i
mă sperii.
Când sexul este un anxiolitic, nu poate fi cu adevărat erotic.

207
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Sexul de consolare poate ajuta la menț�inerea stabilă a unei


relaț� ii pentru o vreme, dar poate hrăni de asemenea punctele
sensibile ș� i ciclurile negative. Când ceva merge rău î�n registrul
dorinț�ei reciproce, apar instantaneu rănirea ș� i respingerea. Dacă
acest tip de sex a devenit firesc î�ntr-o relaț�ie, partenerii pot fi
prinș� i î�n î�ncercarea obsesivă de a performa pentru a face pe plac
sau de a cere atât de mult, î�ncât dorinț�a sexuală se stinge. Când
intimitatea fizică ajunge să aibă legătură doar cu liniș� tirea fricii
de ataș� ament, î�i poate î�ndepărta pe iubiț�i.
Aș� adar, Cory î�i spune soț�iei sale, Amanda:
— Păi ce e greș� it î�n a face dragoste mult? Pun pariu că mulț�i
oameni fac dragoste î�n fiecare dimineaț�ă ș� i î�n fiecare seară. Ș� i
multe femei au două sau trei orgasme de fiecare dată.
Amanda se uită la mine, iar feț�ele noastre exprimă instanta-
neu epuizare ș� i groază. Cory vede asta ș� i se î�ntoarce. Pare trist ș� i
î�nvins.
—Da, bine, î�n cele din urmă nu e chiar vorba despre sex, nu?
spune el. Singura dată când sunt convins că mă iubeș� ti, singura
dată când chiar mă simt î�n siguranț�ă cu tine e când te am î�n braț�e
sau când facem dragoste ș� i chiar te excit ș� i î�mi răspunzi cu corpul
tău. Atunci ș� tiu că mă iubeș� ti ș� i mă vrei. Dacă mă gândesc la asta,
î�mi dau seama că cererile astea de a face sex sunt prea mult. Cu
cât te forț�ez la mai mult, cu atât mai puț�in î�ț�i place. Adevărul e că
sunt obsedat să nu te pierd. De când ne-am despărț�it anul trecut,
sunt speriat tot timpul, iar să facem dragoste e plasa mea de
siguranț�ă.
Amanda î�ș�i mută scaunul mai aproape ș� i î�ș�i pune braț�ele î�n
jurul lui. Cory stă î�n braț�ele ei o vreme ș� i apoi spune, cu vocea
plină de uimire:
— Hei, mă ț�ii î�n braț�e! Nu mă desconsideri fiindcă am spus
asta?
Amanda î�l pupă pe obraz. Când Cory realizează că poate cău-
ta o atingere intimă ș� i consolarea de a fi ț�inut î�n braț�e, relaț�ia lui
Cory ș� i Amanda se schimbă î�n bine, la fel ca viaț�a lor sexuală.

208
Conversația 6: Apropierea prin sex și atingere

Sexul de consolare apare adesea când partenerii se luptă cu


Demonii Dialogului, iar atingerea normală sigură, consolatoare
– legătura de apropiere fundamentală – lipseș� te.
— Făcând sex ne puteam apropia cu adevărat, se plânge Alec,
a cărui relaț�ie de zece ani cu Nan se destramă. Dar acum nu mai
vrea deloc să facem dragoste. Mă simt respins tot timpul. Uneori
mă î�nfurii. De fiecare dată când mă gândesc că nu e interesată să
facă dragoste cu mine, doare. Ea spune că sunt prea insistent ș� i
doarme î�n camera de oaspeț�i. De fapt, lăsând sexul la o parte, nici
măcar nu ne mai atingem.
Când partenerii î�mi spun că nu reuș� esc să le pese sau să ob-
serve gesturile de afecț�iune ale celuilalt, î�mi fac griji. Când î�mi
spun că nu fac dragoste, mă î�ngrijorez ș� i mai tare. Dar, când î�mi
spun că nu se ating, ș� tiu că au cu adevărat probleme.
Cei aproximativ 5,5 metri pătraț�i de piele pe care î�i avem la
maturitate sunt cel mai mare organ de simț� pe care î�l avem. Să ne
mângâiem cu tandreț�e pielea unul altuia, precum ș� i emoț�iile pe
care le trezesc aceste acț�iuni sunt, pentru cei mai mulț�i dintre
noi, calea regală către relaț�iile de dragoste. Atingerea aduce î�m-
preună două impulsuri fundamentale, sexul ș� i nevoia noastră de
a fi ț�inuț�i î�n braț�e ș� i recunoscuț�i de cel pe care î�l considerăm spe-
cial. După cum a remarcat regretatul antropolog Ashley Montagu
î�n cartea sa, Touching (Atingerea), contactul piele pe piele este
limbajul sexului ș� i limbajul ataș� amentului. Atingerea excită, dar
ș� i liniș� teș� te ș� i consolează.
Avem o nevoie vitală de atingere, din cele mai timpurii mo-
mente până la sfârș� itul zilelor, observă Tiffany Field, psiholog
specializat î�n dezvoltare personală de la Universitatea din
Massachusetts, care afirmă că nord-americanii sunt printre cei
mai puț�in tactili oameni din lume ș� i că suferă de „o foame de atin-
gere”. La copii, o lipsă a atingerii, a ț�inerii î�n braț�e ș� i a mângâierii
pare să î�ncetinească dezvoltarea creierului ș� i dezvoltarea inteli-
genț�ei emoț�ionale, adică abilitatea de a gestiona emoț�iile.
Bărbaț�ii par să fie deosebit de vulnerabili la foamea de atin-
gere. Field arată că, î�ncă de la naș� tere, băieț�ii sunt ț�inuț�i î�n braț�e

209
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

pentru perioade mai scurte ș� i mângâiaț�i mai puț�in decât fetele.


Ca adulț�i, bărbaț�ii tind să fie mai puț�in receptivi la atingerea tan-
dră decât femeile, dar bărbaț�ii pe care î�i consiliez ș� i-o doresc la
fel de mult ca femeile. Bărbaț�ii nu cer să fie ț�inuț�i î�n braț�e, fie din
cauza condiț�ionării culturale (bărbaț�ii adevăraț�i nu se î�mbrăț�i-
ș� ează), fie din cauza inabilităț�ii (nu ș� tiu cum să o ceară). Mă gân-
desc la asta de fiecare dată când clientele mele se plâng că bărbaț�ii
sunt obsedaț�i de sex. Ș� i eu aș� fi, zic eu, dacă sexul ar fi singurul
loc, î�n afară de terenul de fotbal, unde apuc să fiu atins sau luat î�n
braț�e.
— Vreau doar ca Marjorie să mă caute ș� i să mă atingă, susț�ine
Terry. Vreau să ș� tiu că vrea să mă apropii. Vreau să mă simt dorit.
Nu doar sexual. E mai mult decât atât.
— Nu, vrei doar una mică ș� i un orgasm, dezaprobă Marjorie.
— Poate doar asta am ș� tiut să cer, răspunde el.
Nu putem să ne concentrăm toate nevoile de ataș� ament dintr-o
legătură fizică ș� i emoț� ională î�n dormitor. Când î�ncercăm asta,
viaț�a noastră sexuală se dezintegrează sub greutatea acelor nevoi.
Cea mai bună reț�etă pentru sexul de calitate este o relaț�ie si-
gură, î�n care un cuplu poate forma o legătură prin conversaț�iile
A.D.I. ș� i atingerea tandră. Până ș� i terapeuț� ii sexologi sunt de
acord că piatra de temelie a unei relaț�ii sexuale sănătoase este
„plăcerea fără cerere”. Din acest motiv, adesea le sugerez cupluri-
lor să se abț�ină de la a face dragoste pentru câteva săptămâni.
Cum relaț�iile sexuale sunt interzise, niciun partener nu devine
î�ngrijorat sau dezamăgit ș� i amândoi se pot concentra î�n schimb
pe explorarea tuturor senzaț�iilor atingerii. Să te obiș� nuieș� ti să
ceri o atingere tandră aprofundează legătura unui cuplu, iar cu-
noaș� terea mai intimă a corpului fiecăruia, a ce î�l miș� că pe fiecare
ș� i ce î�i place fiecăruia devine o parte preț�ioasă din conexiunea de
tip „doar pentru tine, doar cu tine” a cuplurilor.

210
Conversația 6: Apropierea prin sex și atingere

SEXUL ÎN SINCRONIE

Sexul î�n sincronie poate fi trăit atunci când se î�mpletesc laolaltă


deschiderea ș� i receptivitatea emoț�ionale, atingerea tandră ș� i ex-
plorarea erotică. Aș� a ar trebui să fie sexul. Acesta e sexul care
î�mplineș� te, satisface ș� i creează o legătură. Când partenerii au o
conexiune emoț�ională sigură, intimitatea fizică poate păstra toa-
tă ardoarea ș� i creativitatea sa iniț�ială, ba chiar mai mult. Iubiț�ii
tind să fie tandri ș� i jucăuș� i î�ntr-un moment, î�nflăcăraț�i ș� i erotici
î�n altul. Se concentrează pe atingerea orgasmului î�ntr-un interlu-
diu, ș� i î�n următorul, pe călătoria blândă către locul pe care poetul
Leonard Cohen î�l numeș� te „adânc de o mie de săruturi”.
Am folosit prima dată cuvântul sincronie î�n Conversaț� ia 4
pentru a descrie armonia emoț�ională a partenerilor. Î�l aprofun-
dez aici pentru a include ș� i armonia fizică. Psihiatrul Dan Stern
de la Facultatea de Medicină a Universităț�ii Cornell foloseș� te ș� i el
cuvântul atunci când observă că iubiț�ii siguri sunt pe aceeaș� i lun-
gime de undă, simț�indu-ș� i starea interioară ș� i intenț�ia ș� i răspun-
zând la stările schimbătoare de excitare, î�n acelaș� i fel î�n care o
mamă empatică e pe aceeaș� i lungime de undă cu bebeluș� ul ei.
Copilul deschide ochii ș� i gângureș� te î�ncântat; mama î�i răspunde
la fel, acordându-ș� i glasul cu gânguritul lui entuziast. Î�ț�i î�ntorci
capul ș� i oftezi; omul drag î�ț�i zâmbeș� te ș� i î�ț�i mângâie coapsa ur-
mând ritmul oftatului. Această sincronie oferă o „senzaț�ie tacită
de raport profund” ș� i constituie esenț�a conexiunii – emoț�ionale,
fizice ș� i sexuale. Siguranț�a emoț�ională modelează sincronia fizi-
că, iar sincronia fizică modelează siguranț�a emoț�ională.
Receptivitatea din afara dormitorului continuă ș� i î�năuntrul
lui. Partenerii conectaț�i î�ș�i pot dezvălui vulnerabilităț�ile ș� i dorin-
ț�ele sexuale fără teama că vor fi respinș� i. Cu toț�ii ne temem că
î�ntr-un fel nu suntem „destul de buni” î�n pat.
— Uită-te la mine, spune Carrie. Sunt doar o grămadă de pis-
trui. Vezi vreodată un model plin de pistrui? Î�i urăsc. Ș� i, când mă
gândesc la ei, vreau doar să sting lumina.
Soț�ul ei, Andy, zâmbeș� te.

211
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

— Ar fi păcat, spune blând, î�mi plac pistruii tăi. Sunt parte


din tine. Vreau să fiu cu tine. Nu vreau un fotomodel. Î� mi plac
bulinele, mă excită. Exact cum spui tu că bărbaț�ii chei ca mine ț�i
se par cei mai atrăgători. Crezi asta, nu?
Carrie zâmbeș� te ș� i e de acord.
Partenerii siguri, iubitori, se pot relaxa, elibera ș� i cufunda î�n
plăcerea dragostei. Pot vorbi deschis, fără să se ruș� ineze sau să se
supere, despre ceea ce î�i excită sau le taie cheful. Psihologii
Deborah Davis de la Universitatea din Nevada ș� i Cindy Hazan de
la Universitatea Cornell afirmă, î�n studiile lor, că partenerii ata-
ș� aț�i î�n siguranț�ă pot să-ș� i exprime mai deschis nevoile ș� i prefe-
rinț�ele ș� i sunt mai dispuș� i să experimenteze sexual cu persoana
iubită. Î�n filme, iubiț�ii nu trebuie să vorbească niciodată despre
ce să facă î�n pat. Se î�ntâmplă pur ș� i simplu. Dar să î�ncerci să faci
dragoste fără să te simț�i destul de sigur î�ncât să vorbeș� ti e ca ș� i
cum ai î�ncerca să aduci pe pistă un 747 fără un ghid sau ajutor de
la turnul de control.
Elizabeth î�mi povesteș� te, î�ncântată, despre noaptea î�n care
soț�ul ei de douăzeci ș� i cinci de ani, Jeff, î�i vorbeș� te despre o fante-
zie sexuală favorită î�n care este „educat” de o curtezană rafinată.
Dintr-odată, Elizabeth ș� i-a î�ngroș� at vocea, a simulat un accent
francez ș� i timp de o oră a făcut pe curtezana sofisticată pentru
soț�ul său captivat.
— Ai fost destul de macho î�n noaptea aceea, î�i spune Elizabeth
lui Jeff. N-am ș� tiut niciodată că poț�i fi aș� a.
Jeff izbucneș� te î�n râs.
— N-am ș� tiut nici eu că pot fi aș� a. Dar, din nou, ș� i tu ai fost
destul de diferită. Unde s-a dus soț�ia mea timidă?
Elizabeth râde, apoi spune:
— Dar cea mai bună parte a sexului pentru mine, indiferent
ce facem, este după aceea, când mă ț�ii î�n braț�e, semn că sunt foar-
te preț�ioasă pentru tine.
Partenerii siguri se pot liniș� ti ș� i consola unul pe celălalt ș� i se
pot alia pentru a surmonta problemele inevitabile care nu sunt

212
Conversația 6: Apropierea prin sex și atingere

arătate niciodată î�n filme, dar sunt parte din viaț�a de zi cu zi a fi-
ecăruia. Frank, care are dificultăț�i erectile, pe care le descrie cu
jenă drept „Charlie decide să tragă un pui de somn”, î�ș�i aminteș� te
o „î�ntâlnire” erotică cu soț�ia sa care ar fi purtat toate semnele
dezastrului.
— Sylvie a spus ceva despre greutatea mea corporală la î�nce-
put ș� i eram cât pe ce să mă bosumflu, spune Frank, dar apoi a
realizat ce s-a î�ntâmplat ș� i m-a ț�inut î�n braț�e până m-am simț�it
iar î�n regulă. Apoi, î�ntr-un moment crucial, copilul nostru de opt-
sprezece ani a venit acasă mai devreme, iar Charlie, ei bine, tre-
buie să zic că s-a culcat puț�in. Sylvie mi-a amintit de cartea pe
care am citit-o amândoi, care spunea că, î�ntr-o sesiune amoroasă
de patruzeci de minute, mulț�i bărbaț�i î�ș�i pierd erecț�ia pentru un
moment sau două, dar că, dacă nu se panichează, revine. Am găsit
o cale de a râde de Charlie ș� i a păstra apropierea. Apoi crema pe
care o folosim s-a terminat, aș� a că Sylvie a trebuit să se ducă să
caute alta.
Sylvie râde deja necontrolat.
— Î�ntr-un final, continuă Frank, când totul a revenit la nor-
mal, am devenit un pic exuberant ș� i am dărâmat lumânarea. Aș� a
că, după aia, au î�nceput să fumege perdelele!
Zâmbeș� te larg către soț�ia sa ș� i glumeș� te:
— O î�ntâlnire fierbinte, nu, dulceaț�ă?
Continuând povestea, Sylvie î�ș�i aminteș� te cum au decis să
renunț�e la amor ș� i să facă î�n schimb ciocolată caldă.
— Dar apoi, chicoteș� te ea din nou, Frank a spus ceva sexy ș� i
am făcut totuș� i dragoste.
Î�ș�i ridică mâinile ș� i î�ș�i lasă capul î�ntr-o parte, î�ntr-o poză à la
Marilyn Monroe.
Astfel de poveș� ti mă î�ncântă. Demonstrează că î�ncă putem
avea î�ntâlniri sexuale spontane, pasionale ș� i pline de veselie ș� i
putem face descoperiri uimitoare despre partenerii noș� tri după
decenii de relaț�ie. Î�mi arată că putem forma ș� i reforma legături,
putem să ne î�ndrăgostim iar ș� i iar ș� i că erotismul este î�n esenț�ă

213
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

joacă ș� i abilitatea de a te „relaxa” ș� i a te lăsa pradă senzaț� iei.


Pentru ambele avem nevoie de siguranț�ă emoț�ională.
Î�ntr-o relaț�ie sigură, entuziasmul vine nu din a î�ncerca să re-
î�nvii momentele de pasiune oarbă, ci din riscul pe care î�l implică
să rămâi deschis î�n experienț�a de fiecare moment, de aici ș� i de
acum, a conexiunii fizice ș� i emoț�ionale. O dată cu deschiderea
vine ș� i senzaț�ia că a face dragoste cu partenerul tău este î�ntot-
deauna o nouă aventură. „Repetiț�ia ș� i prezenț�a emoț�ională duc la
perfecț�iune” este cel mai bun ghid pentru sexul erotic ș� i satisfă-
cător, le spun cuplurilor, nu căutarea la nesfârș� it a noutăț�ii, pen-
tru a combate plictiseala. Nu-i de mirare că un chestionar recent
despre sex din America, realizat de Edward Laumann de la
Universitatea din Chicago, arată că partenerii căsătoriț�i care au
petrecut ani de zile î�mpreună ș� i au clădit o siguranț�ă emoț�ională
fac sex mai frecvent ș� i mai satisfăcător decât oamenii care nu
sunt căsătoriț�i.
Când experț�ii sugerează că doar relaț�iile proaspete, care flu-
tură î�ncă steagurile cuceririi ș� i ardorii, pot oferi sex incitant, mă
gândesc la un cuplu pe care î�l ș� tiu, mai î�n vârstă, căsătorit de
multă vreme, ș� i la cum dansează ei tangoul argentinian. Sunt
complet prezenț�i ș� i angajaț�i unul cu altul. Miș� cările lor sunt dure-
ros de deliberate, complet jucăuș� e ș� i splendid de erotice. Sunt
î�ntr-o asemenea rezonanț�ă ș� i î�ș�i răspund atât de bine unul altuia,
î�ncât, chiar dacă dansul este fluid, improvizat pe moment, nu ra-
tează niciodată un pas sau o î�ntoarcere. Se miș� că î�n perfectă ar-
monie, cu graț�ie ș� i fler.

REZOLVAREA PROBLEMELOR SEXUALE

Cele mai comune probleme sexuale raportate î�n America de Nord


sunt libidoul scăzut la femei ș� i ejacularea precoce sau lipsa erec-
ț�iei la bărbaț�i. Asta nu mă surprinde. Majoritatea cuplurilor cu
probleme sunt prinse î�n Demonii Dialogului. Femeile se simt î�n
general singure ș� i deconectate. Ori caută sex de consolare, ori se

214
Conversația 6: Apropierea prin sex și atingere

î�nchid din punct de vedere sexual. Bărbaț�ii devin nesiguri pe ei.


Trec la sexul izolat sau î�ntâmpină probleme sexuale. Cel mai ade-
sea, când un cuplu poate crea o conexiune sigură, viaț�a sexuală se
î�mbunătăț�eș� te automat sau prin efortul concertat al partenerilor.
Plăcerea ș� i intimitatea î�mpărtăș� ite pe care le oferă sexul reî�m-
prospătat, precum ș� i valul de ocitocină eliberată î�n timpul orgas-
mului, î�mbunătăț�esc relaț�ia.
Odată ce se simte mai sigură, Ellen poate să aibă î�n sfârș� it
î�ncredere să-i spună lui Henry că nu poate avea orgasm cu el. Ani
de zile s-a prefăcut. Henry nu se simte insultat sau ameninț�at de
asta. O consolează ș� i o sprijină. Caută î�n bibliotecă ș� i o liniș� teș� te
pe Ellen spunându-i că circa 70 la sută dintre femei nu pot avea
orgasm doar prin penetrare. Î�mpreună inventează trei strategii
erotice pentru proiectul „Orgasme pentru Ellen”.
Să aruncăm o privire mai atentă la felul î�n care conexiunea ș� i
apropierea se î�mpletesc î�ntr-o relaț�ie. Pasiunea nu este constan-
tă. Dorinț�a este, î�n mod natural, când mai slabă, când mai puter-
nică, î�n funcț�ie de evenimente, anotimpuri, sănătate ș� i o mie de
alte motive. Aceste fluctuaț�ii ating î�nsă un punct sensibil la cei
mai mulț�i dintre noi ș� i, dacă nu vorbim deschis despre ele, pot
crea sau amplifica cu uș� urinț�ă problemele din relaț�ii. Mulț�i parte-
neri pot tolera o frecvenț�ă scăzută a relaț�iilor sexuale, dar nu pot
tolera senzaț�ia că partenerii lor nu î�i vor. Să te descurci cu astfel
de sentimente este o provocare pe care majoritatea partenerilor
trebuie să o î�nfrunte, chiar ș� i cei relativ siguri. Ș� i aș� a stau lucruri-
le pentru Laura ș� i Bill.
Au venit să mă vadă la scurtă vreme după ce Laura ș� i-a revenit
dintr-o depresie declanș� ată de pierderea slujbei. Medicul ei, care
ș� tie că o relaț�ie este cea mai bună protecț�ie î�mpotriva recidivei, ș� i-a
dat seama că avea niș� te probleme cu soț�ul ei ș� i i-a trimis la mine
pentru un „control” marital. Laura î�ș�i spune î�ngrijorările.
— Ne iubim foarte mult, spune ea. Dar, ei bine, Bill era î�ntot-
deauna excitat. Mă atingea î�ntotdeauna. Ș� i î�mi plăcea. Dacă nu
voiam să fac dragoste, puteam spune nu, iar el accepta asta. Tot
ne ț�ineam î�n braț�e ș� i ne jucam ș� i ne simț�eam apropiaț�i. Dar acum,

215
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

î�n ultimii câț�iva ani, nu mai face asta. Când facem dragoste, e gro-
zav, dar, dacă nu iniț�iez eu, nu se î�ntâmplă. Asta doare atât de
mult! Suntem î�mpreună de vreo douăzeci de ani. E din cauză că
sunt mai î�n vârstă acum ș� i nu mai sunt destul de atrăgătoare pen-
tru el? Mi-am dat seama că mă duc la culcare mai târziu, când el
doarme. Ca să evit toate astea. Dar devenim destul de distanț�i.
— Nu mai am acelaș� i chef pe care î�l aveam, răspunde Bill. Ș� i
ș� tii că zilele astea munca mă ș� i seacă complet. Dar î�mi place să
facem dragoste, iar tu eș� ti o doamnă tare atrăgătoare. Nu văd ni-
cio problemă aici. Bine, exceptând faptul că te simț� i tu prost,
desigur.
Acesta este unul dintre momentele î�n care chiar contează să
poț�i avea o conversaț�ie A.D.I. Î�ntrebarea este: poate să se concen-
treze Laura pe durerea ei ș� i să apeleze la Bill, iar el poate să î�i
audă protestul ș� i să răspundă?
— După cum spuneam, î�mi zice Laura, când ne certăm putem
intra î�ntr-o chestie î�n genul: eu forț�ez nota ș� i Bill devine moftu-
ros, dar putem să vorbim ș� i să ne î�mpăcăm. Ș� i cred că avem o
căsnicie bună. Dar ne e greu să vorbim despre sex. Am î�ncercat, ș� i
e mai bine o vreme, dar apoi e iar la fel ca î�nainte.
Din moment ce au putut deja să observe spiralele negative
din relaț�ia lor ș� i să creeze mai multă receptivitate î�ntre ei, suge-
rez să vorbim î�n acelaș� i fel despre viaț�a lor sexuală.
Î�i î�ntreb care sunt aș� teptările lor sexuale. Bill spune că i-ar
plăcea să facă dragoste cam o dată la două săptămâni. Laura spu-
ne că ar prefera la fiecare zece zile. Cu toț�ii râdem. Deodată, pro-
blema pare să se fi diminuat. Dar apoi ne concentrăm puț�in mai
mult. Bill spune că singura problemă pe care o vede e că Laura
pare irascibilă ș� i puț�in distantă.
— Dacă o rog să vină să ne î�mbrăț�iș� ăm noaptea, adesea nu
vine, ș� i mi-e dor de asta, prezintă el problema. De fapt, dacă mă
gândesc mai bine, mi-e foarte dor de asta.
Laura î�ncepe să lăcrimeze.

216
Conversația 6: Apropierea prin sex și atingere

— Nu vreau să ne ț�inem î�n braț�e ș� i apoi să ajung î�n punctul î�n


care î�ncep să cred că ai fi interesat să facem dragoste, ca să fiu
dezamăgită. Ș� i bănuiesc că mi-a fost prea frică ș� i să vorbesc des-
pre asta. Tu mă î�ntrebi doar dacă sunt frustrată sexual, iar când
spun „nu prea”, conversaț�ia se î�ncheie.
Văd anxietatea anticipată a Laurei ș� i trecerea ei la evitare
pentru a se proteja. Suntem de acord că această inabilitate de a
vorbi despre schimbările din viaț�a lor sexuală î�ncepe să intervină
î�ntre ei ș� i să-i rănească.
Î� i rog să spună mai multe despre suferinț�ele lor. Laura se
străduieș� te o vreme ș� i apoi reuș� eș� te să distileze ce este atât de
dureros pentru ea.
— O parte din asta e teama că nu mă mai vezi ca pe o femeie.
Sunt doar soț�ia. Mai multe riduri ș� i puț�in mai pufoasă decât î�na-
inte. E î�nfricoș� ător că poate nu mai sunt atrăgătoare, că nu mă
mai doreș� ti. Mă î�mbrăț�iș� ezi cum ai î�mbrăț�iș� a un prieten. Nu-mi
mai acorzi atenț�ie ca altădată. Î�nainte mă făceai să mă simt atât
de bine! Ș� i de apropiată!
Bill ascultă cu atenț�ie ș� i î�ș�i ajută soț�ia, î�ntrebând:
— Ă� sta e miezul problemei? Te simț�i respinsă, crezi că nu te
mai consider atrăgătoare?
Laura oftează ș� i plânge ș� i dă din cap.
— Păi, când facem dragoste, mă simt î�ncordată cumva. Mă
simt dorită. Pentru o clipă. Ș� tiu că munceș� ti prea mult ș� i eș� ti foar-
te obosit, dar am impresia că ț�i-e totuna dacă facem sau nu sex, că
nu contează. Uneori cred că, dacă nu m-aș� da eu la tine, acea parte
din viaț�a noastră s-ar stinge pur ș� i simplu. Ș� i tu ai lăsa-o. Ș� i acum
mă enervez, gândind asta. Aș� a că-mi spun: „Bine, n-o să-ncep eu.
Se poate duce naibii.” Dar apoi am durerea asta...
Î�ș�i atinge inima. Bill se î�ntinde spre ea ș� i î�i ia mâna.
— Asta e, Laura? o î�ntreb. Durerea î�nseamnă de obicei triste-
ț�e ș� i furie ș� i frică. Simț�i că sexul cu tine nu e atât de important
pentru Bill. Asta e? E mai mult?
Ea dă din cap, apoi continuă.

217
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

— Dacă nu vin eu la tine să-ț�i sugerez să facem dragoste, sunt


blocată î�n toate sentimentele astea. Dacă o fac...
Vocea i se pierde, iar ea î�ș�i strânge buzele.
— E atât de greu s-o spun. N-ar trebui să fie atât de greu.
Avem o căsnicie fericită, iar eu sunt o persoană puternică. Dar e
î�nfricoș� ător să fac eu primul pas. E ca ș� i cum aș� sări de pe o stân-
că. Nu a trebuit să fac asta niciodată î�nainte. Ș� i, când tu zâmbeș� ti
dulce ș� i spui că eș� ti obosit ș� i te î�ntorci să dormi, mor pe dinăun-
tru. Mă prefac că nu e mare lucru, dar chiar plătesc scump să te
î�ntreb.
— Nu am ș� tiut asta niciodată, murmură Bill.
— Ce î�ț�i spun toate aceste lucruri despre ceea ce ai nevoie de
la Bill? o î�ntreb pe Laura.
— Bănuiesc că am nevoie de reasigurarea ta că e cu adevărat
important pentru tine să facem dragoste, î�i spune ea. Că eș� ti î�ncă
implicat î�n asta. Că î�ncă mă doreș� ti. Am nevoie să punem, poate,
timp deoparte pe care să mă pot baza, astfel î�ncât să vină pe pri-
mul loc uneori timpul petrecut aș� a cu mine. Am nevoie să-mi
arăț�i – aș� a cum o făceai – că eș� ti î�ncă bărbatul meu.
Bill răspunde cu nerăbdare. Î�n grabă, î�i spune că a fost atât de
epuizat, î�ncât merge ca un somnambul î�n cea mai mare parte a
timpului. Că o iubeș� te ș� i că se gândeș� te la ea cu dorinț�ă î�n timpul
zilei.
— Dar nu am î�nț�eles niciodată că ț�i-e atât de greu să-mi arăț�i
că vrei să facem dragoste. Î�mi pare atât de rău, spune el. Mă î�ngri-
jorez că, dacă fac eu primul pas ș� i apoi sunt prea obosit, erecț�ia
mea nu va fi prea grozavă, aș� a că mă retrag dacă nu sunt sigur.
Amândoi î�ncep să râdă ș� i î�ș�i amintesc câteva dăț�i î�n care acest
lucru chiar s-a î�ntâmplat ș� i au sfârș� it pur ș� i simplu prin a se ț�ine
î� n braț� e , cu ceva atingeri erotice ș� i multe sentimente de
apropiere.
Această conversaț�ie a fost tot ce aveau nevoie Bill ș� i Laura
pentru a-ș� i readuce viaț�a sexuală î�ntr-o zonă sigură a jocului ș� i
conexiunii. Dar a acț�ionat ș� i ca o alarmă de trezire. Le-am sugerat

218
Conversația 6: Apropierea prin sex și atingere

să inventeze un scenariu senzual pe care să î�l urmeze când pare


că nu vor avea relaț�ii sexuale. Bill a ajutat-o pe Laura să facă asta
ș� i a î�nceput să sugereze să facă dragoste mai des. A fost, de ase-
menea, mai grijuliu î�n a o reasigura pe Laura că, atunci când ea
sugerează să facă sex, el apreciază că î�ș�i asumă acest risc. La rân-
dul lui, i-a spus explicit că are nevoie să ș� tie că î�l doreș� te, că nu
vrea ca ea să evite intimitatea sau sexul cu el. A repetat că o iu-
beș� te ș� i o doreș� te.
Bill ș� i Laura au î�nceput ș� i ei să acorde mai multă atenț�ie iubi-
rii lor. Fiecare cameră are nevoie de curăț�enie ș� i redecorare din
când î�n când, iar asta include dormitorul. Au citit câteva cărț� i
erotice î�mpreună ș� i ș� i-au mărturisit, pentru prima oară după ani
de zile, cum se pot excita unul pe altul ș� i cum pot face sex mai
satisfăcător. Au spus că viaț�a lor sexuală s-a î�mbunătăț�it, la fel ș� i
relaț�ia lor.
După cum le-am spus lui Bill ș� i Laurei î�n ultima lor ș� edinț�ă,
tehnica sexuală e doar ornamentul, nu adevărata î�ncântare!
Aveau cel mai bun manual sexual dintre toate, abilitatea de a crea
apropiere, de a ajunge pe aceeaș� i lungime de undă unul cu altul ș� i
de a se miș� ca î�n sincronie emoț�ională.

JOC ȘI EXERSARE

PE CONT PROPRIU
A existat un comentariu sau o afirmaț�ie î�n capitolul acesta care
te-a făcut să te gândeș� ti la propria viaț�ă sexuală? Ce sentiment a
stârnit î�n tine? Notează-l. Ce î�ț�i spune acest sentiment despre
propria ta viaț� ă sexuală, fie că este o senzaț� ie trupească, fie o
emoț�ie clară precum furia?
Te simț�i î�n general sigur ș� i conectat emoț�ional atunci când te
afli î�n pat cu partenerul tău? Ce te ajută să te simț�i astfel? Când nu
te simț�i aș� a, cum te-ar putea ajuta partenerul tău?

219
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Care este stilul tău sexual obiș� nuit – sexul izolat, sexul de
consolare sau sexul î�n sincronie? Î�n orice relaț�ie, probabil că toa-
te trei se vor produce uneori. Dar, dacă apelezi î�n mod obiș� nuit la
sexul izolat sau la sexul de consolare, asta î�ț�i spune ceva despre
sentimentul tău de siguranț�ă î�n relaț�ia ta.
Care sunt cele mai importante patru aș� teptări ale tale î�n pat?
Gândeș� te-te atent la răspunsurile tale. Uneori nu sunt cele la care
ne gândim mai î�ntâi. Partenerii mi-au spus că cele mai importan-
te aș� teptări după sex sunt să fie ț�inuț�i tandru î�n braț�e ș� i să fie
mângâiaț�i blând, dar că nu le-au exprimat niciodată această do-
rinț�ă persoanei iubite.
Simț�i că există suficiente atingeri ș� i î�mbrăț�iș� ări î�n relaț�ia ta?
O singură mângâiere poate exprima conectare, confort ș� i dorinț�ă.
Când ț�i-ar plăcea să fii atins ș� i ț�inut î�n braț�e mai mult?
Dacă ai scrie un Scurt ghid pentru iubitul/iubita lui _____________
ș� i ț�i-ai introduce propriul nume, ce ai trece î�n acest ghid? Indicaț�ii
de bază ar putea include răspunsurile la următoarele: Ce te ajută
să î�ncepi să te deschizi emoț�ional ș� i fizic către sex? Ce te excită cel
mai mult î�nainte ș� i î�n timp ce faci dragoste? Cât de mult te aș� tepț�i
să dureze plăcerea sau preludiul ș� i penetrarea? Care este poziț�ia
ta preferată? Î�ț�i place să faci dragoste lent sau rapid? Care este cel
mai excitant lucru pe care-l poate face iubitul tău, î�ncât să te sti-
muleze către cea mai profundă implicare î�n amor? Poț�i cere asta?
Ce face sexul cel mai satisfăcător pentru tine? (S-ar putea să
nu fie orgasmul ș� i nici măcar relaț�iile sexuale.) Când te simț�i cel
mai nesigur sau inconfortabil î�n timpul sexului? Când te simț�i cel
mai apropiat de partenerul tău?
Dacă poț�i î�mpărtăș� i cele de mai sus cu iubitul tău, e nemaipo-
menit. Dacă nu, poate î�ncepi conversaț�ia despre cât de greu î�ț�i
este să î�mpărtăș� eș� ti astfel de informaț�ii.

CU PARTENERUL TĂU
Puteț�i cădea de acord asupra procentului din timp î�n care vă aș� -
teptaț� i ca sexul să fie cu adevărat fabulos? Ț� ineț� i minte că, î�n
chestionare, cuplurile raportează că cel puț�in 15-20 la sută din
220
Conversația 6: Apropierea prin sex și atingere

î�ntâlnirile sexuale sunt practic eș� ecuri, cel puț�in pentru unul din-
tre parteneri. Ce ț�i-ai dori să puteț�i face î�n calitate de cuplu atunci
când sexul nu funcț�ionează fizic? Ce faceț�i când sexul nu funcț�io-
nează emoț�ional? Cum te poate ajuta partenerul aici? Creaț�i un
scenariu de film î�mpreună ș� i vedeț�i cum ar arăta asta pe ecran.
Jucaț�i jocul perfecț�iunii. Acesta î�ncepe cu:

Dacă aș fi perfect în pat, aș putea, aș face ___________,


iar atunci tu te-ai simți mai _________________.
Vezi dacă poț�i î�mpărtăș� i cel puț�in patru dintre răspunsurile tale.
Apoi spuneț�i-vă unul altuia un mod î�n care celălalt este perfect din
punct de vedere sexual pentru voi, î�n pat ș� i î�n afara patului.
Poate să se gândească fiecare dintre voi la un moment din
relaț� i a voastră î� n care sexul era cu adevărat satisfăcător?
Î�mpărtăș� iț�i povestea acestui eveniment cu omul iubit, dând mai
multe detalii. Spuneț�i-vă unul altuia ce aț�i î�nvăț�at din ascultarea
acestor poveș� ti.
Gândiț�i-vă la toate felurile î�n care sexul poate apărea î�n rela-
ț�ia voastră. Poate fi pur ș� i simplu distractiv, un fel de a vă apropia,
o eliberare fizică pură, un fel consolator de a face faț�ă stresului
sau supărării, o cale către romantism ș� i evadare din lume, o aven-
tură erotică, un spaț�iu de legătură tandră, o explozie de pasiune?
Te simț�i î�n siguranț�ă experimentând toate astea cu iubitul tău?
Care ar fi un risc pe care ț�i-ar plăcea să ț�i-l asumi î�n pat? Vă puteț�i
spune unul altuia riscul ș� i puteț�i explica î�n ce fel ar putea răspun-
de celălalt dacă lucrurile ar merge prost sau dacă lucrurile ar
merge bine?

Obiș� nuiam să credem că sexul î�ncântător, erotic, ș� i o relaț�ie sigu-


ră erau două lucruri contradictorii. Acum ș� tim că relaț�iile sigure
sunt trambulina către cele mai excitante î�ntâlniri aventuroase. Ș� i,
î�n egală măsură, să î�ț�i menț�ii relaț�ia fizică deschisă, receptivă ș� i
angajată te ajută să î�ț�i menț�ii conexiunea emoț�ională puternică.
Următoarea ș� i ultima conversaț�ie explorează mai departe cum î�ț�i
poț�i menț�ine iubirea vibrant de vie.
221
Conversația 7:
Menținerea vie a dragostei

„Oricine e plictisit în căsnicie pur și simplu nu e


atent.”
– Soțul unei colege

-V
oi vedeț�i schimbările incredibile pe care le-aț�i făcut
î�n relaț�ia voastră? î�mi î�ntreb unul dintre cele mai
î�ncântătoare cupluri, la sfârș� itul unei ș� edinț�e foarte
pozitive.
Inez, gălăgioasă, cu părul roș� u ș� i î�ntotdeauna plină de pasiu-
ne, î�mi răspunde:
— Da, dar î�l putem păstra, sentimentul ăsta? Sora mea e rea.
Î�mi spune: „Crezi că ai găsit din nou dragostea cu Fernando. Dar
căsnicia e doar un obicei. Are un termen de valabilitate, ca lapte-
le. Î�n ș� ase luni o să vă î�ntoarceț�i la toate vechile prostii. Nu poț�i
ț�ine iubirea pe loc. Aș� a e ea.” Mi-e teamă când î�mi spune asta. Se
poate să alunecăm iar î�n toate certurile ș� i î�n toată singurătatea?
Ș� edinț�a se î�ncheie aici, dar, când î�mi scriu notiț�ele, observ că
am două voci î�n minte. Una oferă un citat din filosoful grec
Heraclit: „Totul curge, nimic nu rămâne neschimbat.” Asta trebu-
ie să fie valabilă pentru iubire, î�mi spun eu. Gândeș� te-te doar la
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

ratele î�nalte de recidivă de după terapia de cuplu. Poate că sora


lui Inez e doar realistă. Dar apoi cealaltă voce intervine cu un ci-
tat din poetul chinez din secolul al unsprezecelea, Su Tung-p’o:
„An după an, î�mi amintesc acea noapte luminată de lună pe care
am petrecut-o î�mpreună, î�ntre dealurile de pini pitici.” Poate că
momentele de ataș� ament profund sunt suficiente ca să-i ț�ină pe
iubiț�i î�mpreună, an după an. Mă gândesc la cercetările noastre
care arată că cuplurile păstrează satisfacț�ia ș� i fericirea pe care le
construiesc î� n ș� edinț� e le de EFT, chiar î� n vieț� i extrem de
stresante.
Acum ș� tiu răspunsul la î�ntrebarea lui Inez. La următoarea
ș� edinț�ă, î�i spun:
— Totul se miș� că ș� i se schimbă, dar pentru relaț�iile de dra-
goste nu mai există niciun „aș� a stau lucrurile”. Î�n sfârș� it î�nvăț�ăm
să „facem” ș� i să „păstrăm” dragostea. Depinde de tine ș� i de
Fernando să decideț�i cum va fi relaț�ia voastră. Probabil, dacă nu
aveț�i grijă activ de relaț�ia voastră, câș� tigurile pentru care aț�i lup-
tat vor dispărea. Dar iubirea e ca o limbă. Dacă o vorbiț�i, curge
din ce î�n ce mai uș� or. Dacă nu, atunci î�ncepeț�i să o pierdeț�i.
Conversaț�iile A.D.I. sunt limbajul iubirii. Ele construiesc refu-
giul sigur care este relaț�ia voastră ș� i hrănesc abilitatea voastră de
a fi flexibili, de a explora ș� i de a vă păstra iubirea vie ș� i î�n creș� tere.
Conversaț�ia 7 este o hartă pentru a-ț�i duce iubirea î�n viitor. Paș� ii
implică:
• Să recapitulezi ș� i să reflectezi asupra punctelor de pericol
din relaț� ia voastră care vă fac să vă simț� iț� i nesiguri ș� i
prinș� i î�n ghearele Demonilor Dialogului. Asta vă va per-
mite să găsiț�i ocoliș� uri ș� i scurtături care duc î�napoi la o
conexiune sigură.
• Să celebraț�i momentele pozitive, mari ș� i mici. Asta impli-
că, î�n primul rând, reflectarea asupra momentelor din
vieț�ile voastre de zi cu zi care găzduiesc deschiderea ș� i
receptivitatea ș� i î�ntăresc î�nț�elegerea impactului pozitiv
pe care î�l aveț�i unul asupra celuilalt; ș� i, î�n al doilea rând,

224
Conversația 7: Menținerea vie a dragostei

numirea punctelor de cotitură din istoria recentă a rela-


ț�iei voastre, când dragostea voastră s-a intensificat.
• Să plănuiț�i ritualuri î�n jurul momentelor de separare ș� i
reconectare din viaț� a cotidiană pentru a marca recu-
noaș� terea legăturii voastre, sprijinul ș� i receptivitatea.
Aceste ritualuri sunt un fel de a vă menț�ine relaț�ia sigură
î�ntr-o lume haotică ș� i plină de distrageri.
• Să vă ajutaț�i unul pe altul să identificaț�i problemele de
ataș� ament din divergenț�ele ș� i certurile recurente ș� i să
decideț� i î�mpreună cum să dezarmaț� i din start aceste
probleme pentru a crea deliberat siguranț�ă ș� i î�ncredere
emoț�ionale. Asta vă va permite să rezolvaț�i problemele
fără să lăsaț�i chestiunile î�nflăcărate de ataș� ament să vă
stea î�n cale. Eu o numesc strategia „Siguranț�a î�nainte de
orice”. Odată ce se stabileș� te siguranț� a emoț� ională, un
partener poate aduce î�n discuț�ie o problemă î�n maniere
mai blânde, mai puț�in agresive, iar celălalt partener poa-
te rămâne angajat emoț�ional î�n discuț�ie, chiar dacă el sau
ea nu e de acord cu punctul de vedere prezentat.
• Să creaț� i „Povestea relaț� iei voastre reziliente”. Această
poveste descrie cum aț�i construit voi doi ș� i cum continuaț�i
să construiț� i o legătură iubitoare. Spune cum ajungeț� i
blocaț�i î�n conflict ș� i distanț�are ș� i cum aț�i î�nvăț�at să repa-
raț�i fisurile, să restabiliț�i o legătură ș� i să iertaț�i rănirile.
Este o poveste despre ce î�nseamnă să te î�ndrăgosteș� ti iar
ș� i iar.
• Să creaț� i „Povestea iubirii din viitor”. Această poveste
schiț�ează cum vreț�i să arate legătura voastră peste cinci
sau zece ani ș� i cum v-ar plăcea să vă ajute partenerul
pentru a transforma viziunea î�n realitate.

Conversaț�ia 7 este construită pe î�nț�elegerea faptului că dra-


gostea este un proces continuu al căutării ș� i pierderii conexiunii
emoț�ionale ș� i a căutării ei din nou. Legătura de iubire este un
organism viu. Dacă nu avem grijă de el, î�ncepe să se ofilească.

225
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Î�ntr-o lume care se miș� că din ce î�n ce mai repede ș� i ne pune î�n
situaț�ia de a jongla cu tot mai multe sarcini, este o provocare să
fim prezenț�i î�n fiecare moment ș� i să avem grijă de nevoia de co-
nexiune, a noastră ș� i a partenerului nostru. Această conversaț�ie
finală î�ț�i cere să fii prezent î�n mod deliberat ș� i conș� tient î�n iubi-
rea ta. Să vedem cum funcț�ionează asta î�n practică.

EVITAREA PUNCTELOR PERICULOASE

Momentele mici de pericol sunt uș� or de identificat pentru Inez ș� i


Fernando. Dansează de ani î�ntregi Polca Protestului, o polcă săl-
băticită de băutul î�n exces al lui Fernando ș� i ameninț�ările emfatice
ș� i flirturile răzbunătoare ale lui Inez. Acum, î�n această conversaț�ie,
Inez î�i poate spune lui Fernando:
— Când devii indiferent ș� i î�mi î�ntorci spatele, î�ncă mă pani-
chează. Vreau să-ț�i pot spune atunci: „Hei, Fernando, poț�i să rămâi
cu mine aici, te rog?” Crezi că ai putea auzi asta? Chiar m-ar ajuta.
Nu cred că anxietatea mi-ar mai scăpa de sub control, atunci.
Fernando î�i mărturiseș� te la rândul lui că ceea ce vrea e ca ea
să î�i spună pur ș� i simplu că e nervoasă pe el ș� i să spună exact ce a
supărat-o, mai degrabă decât să trântească imediat ultimatu-
muri. Amândoi sunt de acord că aceste evitări ar putea să î�i ajute
să-ș� i menț�ină echilibrul emoț�ional ș� i să stea departe de spiralele
negative.
Un alt cuplu, Christine ș� i Darren, aproape că a divorț�at din
cauza infidelităț�ii lui.
— Cred că ne revenim după aventură, î�i spune ea. Dar vreau
să ș� tii că, î�n momentul de faț�ă, până ș� i cea mai mică sugestie că nu
facem destul sex mă face să-mi doresc să fug ș� i să mă ascund.
Doar pentru o secundă, teama că vei vrea mereu mai mult decât
î�ț�i pot da pur ș� i simplu izbucneș� te din mine. Nu mai preia contro-
lul, dar tot mi-e greaț�ă î�n momentul ăla.

226
Conversația 7: Menținerea vie a dragostei

— Î� nț� eleg, răspunde Darren. Când am făcut remarca aia


noaptea trecută, a fost felul meu tâmpit de a-ncerca să-ț�i spun că
te doresc. Cum te pot ajuta?
Christine, evident uș� urată, murmură:
— Poate doar spune-mi direct că î�ț�i place cum facem sex ș� i că
eș� ti fericit să fii cu mine.
El zâmbeș� te ș� i răspunde:
— Pot face asta.

CELEBRAREA MOMENTELOR DE CONECTARE

Cel mai adesea nu le spunem partenerilor care sunt acele vorbe


sau gesturi spontane specifice prin care ne miș� că ș� i prin care cre-
ează sentimentul de apartenenț� ă. Fernando, puț� in jenat, recu-
noaș� te că s-a topit când Inez, după toate cele prin care au trecut,
i-a făcut cunoș� tinț�ă cu un coleg, spunând: „El este iubitul meu,
soț�ul meu.” L-a făcut să simtă că e „preț�ios” pentru ea. Se gândeș� te
la asta î�n fiecare zi.
Nimeni nu uită punctele de cotitură î�n care dragostea devine
deodată clară. Aceste momente A.D.I. rămân alături de noi. Ș� i e
important să le î�mpărtăș� im. Kay î�i spune lui Don:
— Un moment-cheie pentru mine î�n vindecarea fisurii noas-
tre a fost noaptea î�n care, chiar după patruzeci ș� i cinci de ani de
căsnicie, mi-ai spus cât de mult î�nseamnă pentru tine că te ț�in de
mână. Î�ntotdeauna î�mi î�ntinzi mâna, iar eu bănuiesc că uneori o
iau, alteori nu. Când mi-ai spus cât de important e să te iau de
mână, că pentru tine asta î�nseamnă că suntem î�mpreună, că pu-
tem face orice, am fost emoț�ionată. Deodată te-am văzut ca pe
cineva care are nevoie de mine, mai degrabă decât ca pe acest
bărbat mare, dominant, căruia î�i place să facă regulile.
Î�ntr-o ș� edinț�ă cu un alt cuplu, discutăm despre felul î�n care
depresia i-a devastat lui Lawrence viaț�a.

227
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

— Nu cred că aș� fi putut să mă descurc fără tine, î�i spune so-


ț�iei sale, Nancy. Chiar dacă eram atât de retras, ai continuat să fii
acolo pentru mine. Ț� ii minte ce ai spus î�n ziua î�n care m-am dus
la interviul acela pentru o slujbă, iar ei i-au dat slujba celuilalt tip
ș� i am venit acasă simț�indu-mă ca cel mai mare ratat din lume?
Nancy dă din cap că nu.
— M-ai sărutat ș� i ai spus: „Eș� ti bărbatul meu. Nu contează
altceva. Ne vom descurca. Te iubesc, domnule!” Î�ntotdeauna î�mi
voi aminti asta. Ș� i î�ncă mă ajută atunci când lucrurile devin difici-
le ș� i mă î�ndoiesc de mine.
Chiar ș� i atunci când partenerii sunt prinș� i î�n Dialogurile
Demonice, unul dintre ei poate face o î�ncercare de a empatiza,
care î�mi taie respiraț�ia. Î�i î�ncurajez să păstreze acel moment ca
pe lumina din î�ntuneric când se străduiesc să î�ș�i reî�nnoiască rela-
ț�ia. Maxine, care este de obicei furioasă pe Rick pentru „tăcerile”
lui, deodată î�i spune foarte î�ncet:
— Cred că î�nț�eleg. Pari atât de calm. Dar eș� ti speriat. Eș� ti acel
băieț�el pe care î�l văd î�n fotografia cu tine copil pe care o avem pe
ș� emineu. Cel mai singur băiat din lume. Tu nu ț�i-ai găsit locul ni-
ciodată. Aș� a că iată-te cu mine, cea mai vorbăreaț�ă femeie care-a
existat vreodată ș� i te copleș� esc. Aș� a că te î�nchizi î�n tine ș� i î�ncerci
să-ț�i găseș� ti liniș� tea. E atât de trist. Cred că î�ncă eș� ti foarte singur
acolo, undeva î�năuntru.
Rick î�ș�i aminteș� te de asta ca fiind momentul î�n care s-a simț�it
dintr-odată văzut ș� i î�nț�eles, momentul î�n care a simț�it că, deș� i
soț�ia sa era supărată pe el, î�l iubea.
O mare parte din menț�inerea vie a iubirii noastre constă î�n
recunoaș� terea acestor momente-cheie de legătură ș� i î�n afiș� area
lor astfel î�ncât amândoi să le puteț�i vedea, exact aș� a cum facem
cu fotografiile de familie din vremurile bune. Ele ne amintesc cât
de preț�ioasă este relaț�ia noastră ș� i cum ne simț�im când avem o
legătură strânsă. Ne amintesc de felurile simple î�n care putem
transforma lumea partenerului nostru prin puterea afecț� iunii
noastre.

228
Conversația 7: Menținerea vie a dragostei

MARCAREA PRIN RITUALURI A MOMENTELOR


DE SEPARARE ȘI REUNIUNE

Ritualurile sunt o parte importantă a apartenenț�ei. Ele sunt cere-


monii repetate, intenț�ionate, care recunosc un moment sau o co-
nexiune specială. Ritualurile ne angajează, emoț� ional ș� i fizic,
astfel î�ncât devenim ancoraț� i î�n momentul prezent î�ntr-un fel
pozitiv.
Religia a folosit ritualul din cele mai vechi timpuri. Ț� in minte
un studiu faimos realizat de psihologul Alfred Tomatis pe un grup
de călugări suferind de depresie clinică. După o analiză atentă,
cercetătorii au ajuns la concluzia că depresia î�n cadrul grupului
se trăgea din abandonarea unui ritual î�n care se adunau de două
ori pe zi să cânte psalmi gregorieni. Pierduseră simț�ul comunită-
ț�ii ș� i alinarea de a cânta î�mpreună î�n armonie. Crearea unei mu-
zici frumoase î�mpreună era o recunoaș� tere formală a legăturii lor
ș� i un moment î�mpărtăș� it de bucurie.
La toate primatele, î�ntâlnirea ș� i separarea sunt momente-
cheie de ataș� ament. Recunoaș� tem acest lucru la copiii noș� tri când
sunt mici. Î�n mod obiș� nuit, î�i pupăm de la revedere ș� i î�i ț�inem î�n
braț�e ș� i î�i salutăm când se î�ntorc la noi. De ce nu acordăm timp să
recunoaș� tem î�n acelaș� i fel, formal, relaț�ia cu omul iubit? Gesturile
mărunte, regulate ce transmit mesajul „Contezi pentru mine” au
un mare impact î�n păstrarea unei relaț�ii sigure.
Partenerilor le este greu uneori să recunoască aceste ritua-
luri de separare ș� i reuniune. Joel pare nedumerit când î�i cer să
identifice astfel de ceremonii î�n căsnicia sa cu Emma.
— La naiba, î�mi spune el, da, căț�eaua se agită mereu î�n jurul
meu ș� i mă salută când vin acasă, ș� i î�ntotdeauna stau ș� i o mângâi
un pic. Dar bănuiesc că o fac un pic inconș� tient cu Emma. Ce ob-
serv că fac deliberat ș� i regulat zi de zi care ne ț�ine pe traiectorie?
Nu sunt sigur.
Î�n timp ce el se scarpină î�n cap, Emma chicoteș� te ș� i apoi î�l
ajută.

229
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

— Prostuț� ule, nu e doar câinele! Exceptând momentul î�n


care ne-am pierdut pentru o vreme, î�ntotdeauna intri î�n bucătă-
rie ș� i spui foarte blând: „Ce face raza mea de soare?” ș� i apoi mă
mângâi ș� i pe mine, de obicei pe fund. Ș� i î�mi place mult asta. Aș� tept
s-o faci.
Joel pare uș� urat ș� i î�i spune:
— A, da. Bun. Păi, de acum, poate ar trebui să fie două mân-
gâieri ș� i un sărut. Pentru tine, vreau să zic, nu pentru câine.
Ce nu recunoș� ti dispare. Partenerii care suferă se plâng uneori
amarnic de pierderea acestor mici ritualuri.
— Nu vii să mă iei î�n braț�e î�nainte să pleci dimineaț�a, î�i spune
Cathy lui Nick. De fapt, nici nu mai spui la revedere. E ca ș� i cum
am fi colegi de cameră. Trăim î�n lumi complet separate, ș� i asta
pentru tine e î�n regulă.
După un număr de conversaț�ii A.D.I., Cathy ș� i Nick au decis să
reinstaureze acest ritual ș� i să î�l î�mbogăț�ească puț�in cu î�ntrebări
despre ce va face celălalt î�n timpul zilei. Uneori extindem aceste
ritualuri î�n viaț�a de familie. Ț� in minte că cina de duminică s-a
schimbat de la o masă specială î�n doi la un eveniment de familie
când s-au născut copiii mei. Î�mi amintesc ș� i că fiul meu, mulț�i ani
mai târziu, se plângea:
— Sunt ocupat. Oricum, de ce trebuie să luăm cinele astea de
duminică?
Fiindcă e duminică ș� i suntem o familie ș� i asta e special, pros-
tule, a răspuns cu reproș� fiica mea cea mică.
Ajut cuplurile să î�ș�i proiecteze propriile ritualuri de apropie-
re, î�n special recunoaș� terea momentelor de î�ntâlnire ș� i separare
sau a momentelor-cheie de apartenenț�ă. Acestea sunt momente
structurate deliberat, care găzduiesc legătura continuă. Iată câte-
va ce apar frecvent.
• Î�mbrăț�iș� area ș� i sărutarea î�n mod constant ș� i deliberat la
trezire, culcare, atunci când plecăm de acasă ș� i atunci
când ne î�ntoarcem acasă.

230
Conversația 7: Menținerea vie a dragostei

• Scrierea de scrisori ș� i lăsarea de bileț�ele scurte unul pen-


tru altul, î�n special când cineva pleacă î�ntr-o călătorie sau
când un cuplu se revede după o ciondăneală sau după o
perioadă petrecută la distanț�ă.
• Participarea î�mpreună î�n ritualuri spirituale sau de alt
fel, cum ar fi î�ntâlnirea formală pentru mese speciale î�n
familie, plantarea primelor flori de primăvară î�n grădina
familiei, rugăciunea sau mersul la evenimente religioase
î�mpreună.
• Sunatul regulat î�n timpul zilei doar ca să verifici ș� i să î�n-
trebi ce face cealaltă persoană.
• Crearea unui ritual de î�mpărtăș� ire personală, adică un
timp care este doar pentru î�mpărtăș� irea lucrurilor per-
sonale ș� i formării unei legături, nu pentru rezolvări de
probleme sau discuț� ii pragmatice. Pete ș� i Mara au un
ritual zilnic de legătură care î�ncepe când unul dintre ei
î�ntreabă „Deci cum te simț�i acum?” sau „Deci cum suntem
î�mpreună?”, pentru a muta conversaț�ia de la alte chesti-
uni. Sarah ș� i Ned ș� i-au stabilit un moment săptămânal
specific. Vineri seara, după cină, mai stau la cafea pentru
cel puț�in treizeci de minute. Î�l numesc momentul lor de
„î�mpărtăș� ire”.
• Aranjarea unui moment special doar ca să fiț�i î�mpreună,
de exemplu duminica dimineaț�a mâncaț�i micul dejun î�n
pat, fără copii, sau vă schimbaț�i programul pentru a mân-
ca micul dejun î�mpreună î�n fiecare zi.
• Păstrarea obiceiului de a ieș� i seara, chiar dacă e doar o
dată pe lună.
• Odată pe an, faceț�i un curs î�mpreună, î�nvăț�aț�i ceva nou,
faceț�i un proiect î�mpreună.
• Recunoaș� terea zilelor speciale, aniversărilor ș� i zilelor de
naș� tere î�n feluri foarte personale. Când sunt tentată să
mă rezum la ceva simplu cu astfel de recunoaș� teri ale
oamenilor dragi mie, î�mi amintesc î�ntotdeauna că sunt

231
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

simboluri concrete ale faptului că există î�n mintea mea ș� i


că despre asta e vorba î�n ataș� amentul sigur.
• Deciderea deliberată de a participa la strădaniile ș� i victo-
riile zilnice ale partenerului tău ș� i validarea sa î�n mod
regulat. După cum am discutat mai devreme, mici co-
mentarii precum „ț� i-a fost greu, dar ai făcut-o” sau „ai
muncit atât de mult la proiectul ăsta, nimeni nu ar fi pu-
tut face mai mult” sau „chiar am văzut că-ț�i dai silinț�a să
fii un părinte bun” sunt aproape î�ntotdeauna mai eficien-
te decât sfaturile concrete. Copiilor noș� tri le oferim ade-
sea această validare, dar uităm să i-o oferim partenerului
nostru.
• Profitarea de oportunităț�i pentru a ne recunoaș� te public
partenerul ș� i relaț�ia. Asta poate lua forma unei ceremonii,
cum ar fi reî�nnoirea jurămintelor, sau poate fi un simplu
mulț� umesc î�n faț� a prietenilor pentru că a făcut o cină
minunată sau te-a ajutat să-ț�i atingi un scop personal.

Unii parteneri au nevoie de aceste tipuri de aranjamente for-


male structurate pentru a zdruncina un stil de viaț�ă obiș� nuit care
face orice tip de legătură apropiată aproape imposibilă. Sean ș� i
Amy, care se străduiesc din greu să treacă de la retragere mutuală
la o legătură mult mai apropiată, au realizat că ajunseseră să aibă
vieț�i atât de măcinate de cerinț�ele impuse de carierele lor, de nave-
tele lungi ș� i de activităț�ile copiilor, î�ncât, până ș� i î�n weekenduri,
abia dacă mai stăteau î�mpreună î�n aceeaș� i cameră pentru mai
mult de zece minute.
Lucratul î�n plus obsesiv ș� i cronic ș� i epuizarea au devenit par-
te din cultura noastră. Credem că e normal. Juliet Schor, profesor
de sociologie la Colegiul din Boston, notează î�n cartea sa, The
Overworked American (Americanul care lucrează prea mult), că
SUA (Canada e î�n aceeaș� i situaț�ie) este „naț�iunea care iese cel mai
tare î�n evidenț�ă î�n lume privind obsesia faț�ă de muncă, fiind dea-
supra altor ț�ări ca număr de zile petrecute la slujbă ș� i număr de
ore lucrate pe zi.”

232
Conversația 7: Menținerea vie a dragostei

Chinezii primesc trei săptămâni de concediu obligatoriu.


Majoritatea europenilor î�ș�i iau ș� ase. Dar Sean era un american
tipic. Lucra î�n fiecare weekend, era disponibil pentru orice criză
contabilă sau fiscală din compania sa ș� i î�ș�i lua BlackBerry-ul ș� i
computerul î�n vacanț�a anuală de două săptămâni petrecută cu
familia. Cecile Andrews, lider al miș� cării Simplitate Voluntară,
raportează î�n chestionarul ei că cuplurile americane petrec î�n
medie douăsprezece minute pe zi vorbind. Sean ș� i Amy estimează
că pentru ei ar fi mai potrivite cinci sau ș� ase minute, ș� i că discuț�iile
lor erau î�n mare despre program ș� i lucruri de făcut. Nu se punea
problema să facă dragoste. Erau mereu prea obosiț�i.
Au decis să î�ș�i pună relaț�ia pe primul loc. Î�n jargonul contabil
al lui Sean, aveau să aibă grijă de „investiț�ia lor principală”. Asta
î�nsemna să reducă activităț�ile copiilor, să stabilească o î�ntâlnire
lunară, să creeze timp duminica dimineaț�ă ca să facă dragoste ș� i
să se trezească de trei ori pe săptămână ca să ia micul dejun î�m-
preună. Amy lucrează de acasă, aș� a că Sean sună pe parcursul
zilei doar ca să spună bună, uneori adresându-i-se cu apelative
excitante. Dacă cineva care e cu Amy o î�ntreabă cu cine vorbeș� te
la telefon, ea î�i spune că e „Omul care repară relaț�ii”. Cuplul acesta
ș� i-a recuperat timpul pierdut ș� i a găsit deliberat căi de a-ș� i hrăni
relaț�ia astfel î�ncât să poată creș� te ș� i deveni mai profundă.

SIGURANȚA ÎNAINTE DE ORICE

Separarea problemelor noastre de ataș� ament de problemele


practice, î�n aș� a fel î�ncât cele din urmă să poată fi rezolvate cu
uș� urinț�ă î�mpreună, este o parte esenț�ială î�n procesul de păstrare
a iubirii puternice. Î�n primul nostru studiu de cercetare î�n care
am folosit EFT î�n anii 1980, am descoperit că partenerii care î�n-
văț�au să se caute unul pe altul ș� i să creeze rapid o legătură mai
sigură au devenit abili î�n rezolvarea problemelor de zi cu zi care
le bântuiseră relaț�ia. Dintr-odată au devenit cooperanț�i, deschiș� i
ș� i flexibili. Am î�nț�eles că asta se datora faptului că problemele
obiș� nuite î�ncetaseră să fie mai mult de atât. Nu mai erau ecranul
233
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

pe care se derulau frica de ataș� ament ș� i nevoile nesatisfăcute ale


partenerilor.
Jim ș� i Mary pot discuta acum despre călătoriile de scufundări
de mare adâncime ale lui Jim fără să mai fie prinș� i î�n Demonii
Dialogului. Dar, nu demult, simpla menț�ionare a acestor călătorii
î�i stârnea lui Mary furia ș� i anxietatea legate de „distanț�area macho”
a lui Jim ș� i „asumarea nebunească de riscuri”. Acum, când vine
vorba despre dificultăț�ile logistice î�ntâmpinate atunci când Jim
pleacă î�ntr-o călătorie lungă pentru a face scufundări, mai î�ntâi o
î�ntreabă el pe Mary dacă are nevoie de ajutor ca să se simtă î�n
siguranț�ă î�n această conversaț�ie. Are sentimente pe care vrea să
le î�mpărtăș� ească?
Mary apreciază că este î�ntrebată ș� i spune că î�i e puț�in teamă.
Nu se mai simte abandonată când Jim pleacă î�n aceste călătorii,
dar î�ncă se simte agitată din cauza lor. Aduce î�n discuț�ie faptul că
unul dintre amicii de scufundări ai lui Jim este bine cunoscut
pentru nesăbuinț�a lui. Jim o asigură că va respecta cu sfinț�enie
regulile de siguranț�ă asupra cărora au căzut de acord ș� i se oferă
totodată să nu mai plece dacă echipajul de scufundări chiar o î�n-
grijorează pe Mary. Mary simte că este ascultată ș� i primeș� te rea-
sigurări ș� i atunci poate rămâne deschisă când aude că această
călătorie este specială pentru soț�ul ei. Apoi, î�mpreună, î�n circa
zece minute, rezolvă problemele practice importante pe care le
implică plecarea lui Jim.
Î� ncurajez cuplurile, ca parte din planificarea viitorului, să
abordeze o problemă de actualitate, cum ar fi o soț�ie care vrea de
la soț�ul ei ca acesta să fie un părinte mai implicat, ș� i mai î�ntâi să
poarte o conversaț�ie A.D.I. despre problemă, î�mpărtăș� ind nevoile
ș� i frica de ataș� ament pe care le stârneș� te acest subiect. Apoi pot
trece la definirea problemei pragmatice ș� i se pot gândi la soluț�ii
ca o echipă. Janet obiș� nuia să se plângă soț�ului ei, Morris, că nu
ajuta niciodată la stabilirea unor limite pentru fiul lor. Morris o
respingea imediat ce î�ș�i arăta î�ngrijorările ș� i se retrăgea. Acum,
ea î�ncepe dialogul prin a-ș� i exprima vulnerabilitatea.

234
Conversația 7: Menținerea vie a dragostei

— Simt că nu sunt o mamă bună, spune ea. E atât de greu să


stabilesc limite pentru copil. Ș� i simt că sunt ba o cotoroanț�ă, ba o
bleagă. Devin copleș� ită de toate astea. Nu se mai termină nicioda-
tă, să stabilesc reguli, să mă descurc cu toate evitările lui, să vor-
besc cu cei de la ș� coală, să merg cu maș� ina la toate programările
astea. Mă enervez ș� i asta pentru că eu chiar am nevoie de ajutorul
tău. Nu pot face totul singură. Ș� tiu că te retragi î�n frustrare, dar,
când faci asta, mă simt singură ș� i copleș� ită. Putem găsi o cale să
facem asta î�mpreună, te rog?
Morris, care acum se simte î�n general reasigurat că soț�ia sa î�l
preț� uieș� te ș� i depinde de el, o aude ș� i î�i răspunde la suferinț� ă.
Amândoi recunosc că ajung să fie copleș� iț�i de cerinț�ele creș� terii
copilului ș� i că au nevoie fiecare de sprijinul celuilalt. Ei definesc
problema ca fiind supraimplicarea fiului lor î�ntr-un grup de prie-
teni teribiliș� ti ș� i decid î�mpreună să stabilească niș� te limite.
Discută î�n special cum să se sprijine unul pe altul î�n conversaț�iile
cu fiul lor, când acesta nu respectă limitele.
O conversaț� ie despre cum pot colabora ca părinț� i poate fi
gestionată. Un dialog care derapează î�n furie disperată de aban-
don sau î�n evitare fără speranț�ă nu va duce niciodată la soluț�ii
funcț�ionale. Esenț�a unei rezolvări de probleme eficientă este să
poț�i rămâne concentrat ș� i flexibil. Siguranț�a emoț�ională promo-
vează o abordare î�n echipă ș� i o rezolvare creativă a problemelor.
Nenumărate studii leagă siguranț�a emoț�ională ș� i conexiunea si-
gură de abilitatea noastră de a ne evalua nevoile, de a empatiza
cu alț�ii, de a tolera ambiguitatea ș� i de a gândi cu claritate ș� i coe-
renț�ă. Este logic să rezolvi mai î�ntâi chestiunile arzătoare care ț�in
de legătura voastră ce se ascund î�n problemele pragmatice, î�na-
inte de a î�ncerca să găsiț�i soluț�ii funcț�ionale. Uneori simpla clari-
ficare a muzicii emoț�ionale ce răsună atunci când se iveș� te un
subiect schimbă problema î�n sine.
Când Halley î�l presează pe Don să-ș� i asume angajamentul că
va î�ncepe procedurile de fertilizare, el bate î�n retragere. Ei î�nca-
drează problema î�n mai multe feluri, cum ar fi o luptă de putere,
un diferend î�n privinț�a dorinț�ei de a avea copii, egoismul lui Don,

235
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

nevoia excesivă de afecț�iune a lui Halley ș� i incompatibilitatea lor


î�n cuplu. Aceasta este î�ntr-adevăr o problemă copleș� itoare. Î�ntr-o
conversaț�ie A.R.A., problema se schimbă ș� i se diminuează. Don
poate să vorbească despre felul î�n care obsesia lui Halley de a
avea un copil î�l face să se simtă î�n plus.
— Uneori mă tem că sunt doar o bancă de spermă pentru
tine, spune el. Am nevoie să ș� tiu că eu contez pentru tine doar
pentru ceea ce sunt.
Odată ce Halley ș� i Don pot vorbi despre asta, iar Don se simte
reasigurat că dorinț�a ei de a avea un copil e parte din dragostea ei
pentru el, problema se reduce la o chestiune de sincronie. Don
realizează că, dacă ar putea fi î�mpreună pentru î�ncă un an ca să
î�ș�i î�ntărească relaț�ia, ar fi mai dispus să treacă prin proceduri
medicale pentru a concepe un copil. Halley e de acord.

CREAREA POVEȘTII RELAȚIEI REZILIENTE

Când cuplurile sunt prinse î�n Demonii Dialogului, adesea nu exis-


tă o poveste coerentă, ci doar un fel de confuzie legată de „Ce se
î�ntâmplă cu noi?” Poveș� tile partenerilor pot fi deformate ș� i su-
biective. Partenerii î�mi spun că totul este î�n regulă î�n relaț�ie ș� i
apoi se î�nfurie din cauza î�nvinovăț�irii lipsite de sensibilitate a
celuilalt. Ei declară că vor afecț�iune, dar apoi spun povestea res-
pingerii î�ncercărilor de afecț�iune ale celuilalt. Volatilitatea emo-
ț�ională le distruge sentimentul poveș� tii lor ș� i abilitatea de a crea
un fir narativ consistent. Dar, când partenerii ajung pe aceeaș� i
lungime de undă ș� i „se simt simț�iț�i”, acest lucru î�i ajută să ajungă
î�ntr-o stare de echilibru, fiziologic ș� i emoț�ional, astfel î�ncât pot
ordona informaț�ia î�n minte ș� i pot crea poveș� ti coerente despre
emoț�iile ș� i relaț�ia lor.
Folosim poveș� tile pentru a da un sens vieț�ilor noastre. Ș� i fo-
losim poveș� tile ca modele care să ne ghideze î�n viitor. Modelăm
poveș� tile, ș� i apoi poveș� tile ne modelează pe noi. Odată ce parte-
nerii se simt î�n siguranț�ă unul cu altul, pot crea o poveste clară a

236
Conversația 7: Menținerea vie a dragostei

relaț�iei lor ș� i pot afla cum să î�ș�i revină după o perioadă de deco-
nectare ș� i să î�ș�i î�ntărească legătura. Asta nu le rezumă doar trecu-
tul î�ntr-un fel care are sens, ci le dă ș� i o hartă pentru viitor.
„Povestea unei relaț�ii reziliente” î�n cazul vostru ar trebui să
recapituleze cum aț�i fost blocaț�i amândoi î�n nesiguranț�e ș� i aț�i
găsit căi de a ieș� i din acele capcane î�mpreună.
Nicole ș� i Bert au descris versiuni atât de diferite ale relaț�iei
lor când au venit să mă vadă, î�ncât niciunul dintre ei nu a recu-
noscut că versiunea celuilalt are vreun fel de validitate. Trăiau î�n
căsnicii diferite, ș� i niciuna dintre povestirile lor nu avea prea
mult sens. Dar, câteva luni mai târziu, cu legătura lor mai sigură,
au putut crea o poveste clară, logică, despre cum au evoluat pro-
blemele lor ș� i cum ș� i-au revendicat căsnicia. Au numit-o „Cum N
ș� i B au î�nvins demonii ș� i distanț� area ș� i au creat î�mbrăț� iș� area
supremă”.
— Păi, ne-am î�ndrăgostit instantaneu, î�ncepe Bert, ș� i, deș� i nu
ș� tiam ce facem, niciunul dintre noi neavând vreodată vreo relaț�ie
reuș� ită, nici măcar cu părinț�ii noș� tri, ne-am descurcat destul de
bine. Ne iubeam. Dar, când s-au născut cele trei fete ale noastre,
lucrurile au devenit destul de reci î�ntre noi. Teritoriul lui Nicole
era casa, iar al meu, munca ș� i sporturile. Apoi, când a avut ea acele
probleme medicale ș� i nu am mai făcut dragoste, chiar am pierdut
legătura unul cu altul. Bănuiesc că a fost î�ntr-un fel vina mea – nu
am sprijinit-o destul ș� i mi-am găsit refugiul î�n slujba mea ș� i î�n
grupul meu de amici.
— Totuș� i, nu ai fost doar tu de vină, zice Nicole. M-am pierdut
destul de tare ș� i am î�nceput să te atac pentru orice. Apoi ne-am
prins î�n polca aia î�n care „Nicole atacă” ș� i „Bert se retrage”, până
când tot ce am putut vedea era cât de dezagreabil este celălalt.
Î�ntr-un final, am realizat că ne pierdeam unul pe altul ș� i am lucrat
din greu să ne asumăm riscul de a ne î�mpărtăș� i durerile ș� i nevoi-
le. Am realizat că amândoi ne simț�eam disperat de singuri.
Bert continuă povestea.
— Cred că ne-a ajutat să î�nț�elegem că până la urmă nu eram
atât de diferiț�i. Doar ne exprimam supărarea diferit. A trebui să

237
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

î�nvăț� cum distanț�a mea chiar o făcea pe Nicole să se simtă vulne-


rabilă ș� i speriată. Când a riscat să î�mi spună asta, am simț�it un
nou val de sentimente pentru ea.
Nicole î�i zâmbeș� te soț�ului său ș� i adaugă:
— Punctul de cotitură pentru mine a fost când mi-ai spus că
erai epuizat să auzi toate defectele pe care ț�i le găseam ș� i că doar
sufereai ș� i renunț�ai să crezi că te pot iubi. Nu vreau să faci asta.
Aș� a că amândoi am găsit o cale de a vorbi despre punctele noas-
tre sensibile, de a ne căuta unul pe altul ș� i de a ne da î�ncă o ș� ansă.
Când ne-am î�ntors ș� i am vorbit despre noaptea î�n care ni s-a năs-
cut ultimul copil, m-ai ajutat să renunț� la toate acele dureri ș� i
resentimente vechi. Ai acceptat că nu l-ai î�nfruntat pe doctor cum
credeam eu că ar fi trebuit. Asta a fost atât de important pentru
mine! Am putut să-ncep să am din nou î�ncredere î�n tine.
Bert se î�ntoarce către mine ș� i râde.
— Bănuiesc că părem destul de satisfăcuț�i de noi, dar se simte
că am realizat multe. Simt că mi-am recuperat soț�ia. Ne-am regă-
sit drumul spre apropiere ș� i î�mi place că putem vorbi ș� i putem
spune cum am făcut-o. Î�mi dă î�ncredere.
Bert ș� i Nicole nu au avut nevoie de mult ajutor ca să î�ș�i scrie
povestea. Uneori î�ndemn puț�in cuplurile să numească elementele
din povestea lor. Dacă aveț�i nevoie de ajutor, sugerez să vă ajutaț�i
unul pe altul să găsiț�i următoarele:
• trei adjective sau imagini care vă descriu relaț�ia când era
blocată î�n nesiguranț�ă ș� i spirale negative. De exemplu:
fundătură, epuizat, un câmp minat.
• două verbe care descriu cum vă miș� caț�i fiecare î�n dansul
vostru negativ ș� i cum aț�i putut schimba tiparul. Eu for-
țam, tu întorceai spatele. Dar am învățat să vorbim despre
cât de speriați eram și să ne îndreptăm unul spre altul.
• un moment-cheie î�n care v-aț�i văzut î�n mod diferit, aț�i
simț�it noi emoț�ii ș� i aț�i putut să vă î�ndreptaț�i unul spre
altul. Țin minte după-amiaza aia de sâmbătă în care am
plecat. M-am întors în cameră și tu plângeai. Expresia de

238
Conversația 7: Menținerea vie a dragostei

pe fața ta chiar m-a mișcat. Ți-am simțit tristețea, am ve-


nit la tine și ți-am spus să vreau să ne simțim din nou apro-
piați și aveam nevoie de ajutorul tău. A trebuit să ne
ajutăm unul pe altul să ajungem acolo.
• trei adjective, emoț� ii sau imagini care exprimă relaț� ia
voastră de acum. Jucăușă, mulțumită, încântată, binecu-
vântată, mână în mână.
• un lucru pe care î�l faceț� i pentru a vă păstra legătura
deschisă ș� i î�n dezvoltare. Îmbrățișări înainte de culcare,
sărutări când ne trezim.
Marion ș� i Steve, după ce ș� i-au dus cu succes relaț�ia de la certuri
nesfârș� ite la o legătură emoț�ională sigură, propun următoarea
poveste:
— La î�nceput, relaț�ia noastră era rece, limitată ș� i singuratică,
spune Marion. Steve forț�a ș� i izbea î�n uș� ă; eu î�ntorceam spatele ș� i
mă ascundeam. Amândoi î�l vedeam pe celălalt ca fiind problema.
Dar, î�n ziua î�n care am ajuns să vorbim despre divorț� , am realizat
că amândoi eram î�nfricoș� aț�i să ne pierdem unul pe altul. Aș� a că
am î�nceput să ne ajutăm reciproc ș� i să ne asumăm mici riscuri
pentru a î�nvăț�a să avem î�ncredere unul î�ntr-altul.
— Să vorbim despre vremurile î�n care lucrurile chiar s-au
schimbat a fost cel mai interesant, intervine Steve. Pentru mine,
un moment-cheie a fost când Marion a plâns ș� i mi-a spus că a
crezut î�ntotdeauna că nu e destul de drăguț�ă, deș� teaptă sau atră-
gătoare pentru mine ș� i că î�i părea atât de rău că am sfârș� it prin a
mă simț�i singur. Că voia să iasă ș� i să fie cu mine, dar î�i era teamă.
Nu cred că m-am simț�it vreodată mai apropiat de ea decât î�n acel
moment. Nu am î�nț�eles niciodată cum se simț�ea î�năuntrul ei. Că
nu î�ncerca să mă rănească atunci când devenea distantă. Ș� i nu am
î�nț�eles niciodată impactul comentariilor mele nervoase asupra
ei, cât de insignifiantă se simț�ea.
— Cum rămâne cu tine, Marion? o î�ntreb. Î� ț�i aminteș� ti un
moment î�n care au apărut alte emoț�ii, un moment care te-a dus
î�ntr-un loc diferit cu Steve?

239
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

— O, da! răspunde ea. A fost î�ntr-o noapte când vorbeam des-


pre faptul că mă aduce la limita exasperării. Ș� i dintr-odată a părut
atât de trist. Mi-a spus: „Păi, mai bine eș� ti supărată pe mine decât
să nu-ț�i pese deloc. Cel puț�in, dacă eș� ti nervoasă, ș� tiu că sunt im-
portant pentru tine.” Ș� i am î�nț�eles asta. Acum, când î�ncep să mă
î�ndoiesc din nou de toate, mă î�ntorc la acel moment î�n mintea
mea. Mă calmează. Soț�ul meu mare ș� i puternic are nevoie de asta
de la mine. Uimitor, nu?
Î�ș�i î�nclină capul ș� i zâmbeș� te de parcă tocmai a descoperit cel
mai splendid secret. Este un secret care î�i schimbă universul.
Steve ș� i Marion nu au nicio problemă î�n a evoca imagini pozi-
tive ale relaț�iei lor prezente. Sunt de acord că imaginea care sur-
prinde cum sunt unul cu altul acum este imaginea felului î�n care
se salută seara ș� i se ț�in î�n braț�e. Marion spune că se simte mai
„î�ncrezătoare” ca persoană de când ș� i-au pus iar relaț�ia pe picioa-
re. Acum se simte „apropiată” de Steve î�ntr-un fel care o duce la
„fericire calmă”. Steve î�ș�i alege cuvintele cu grijă.
— Când riscă ș� i se apropie, mă topesc, spune el. Ș� i mă simt
ameț�it. Avem un nou nivel de î�ncredere. Merge să zic mă topesc,
amețit ș� i încredere?
Î�i spun că e foarte bine. Î�l determin să o î�ntrebe pe Marion, iar
ea răspunde cu un zâmbet larg.
Apoi vorbim despre cum vor exista momente î�n care î�ș�i vor
rata semnalele unul altuia, le va fi dificil să reacț�ioneze ș� i se vor
î�nvârti î�n ciclul lor negativ. Ei recapitulează exact cum pot opri
acum „tornada” de sentimente negative din Dialogurile lor
Demonice. Î�n acele momente, Steve î�i spune lui Marion:
— Aici ne pierdem ș� i suferim amândoi.
— Singurul mod î�n care chiar pot să o fac e să respir adânc ș� i
să fac un salt, î�mi zice Marion. Î� i spun lui Steve: „Mă sperie.
Trebuie să î�ncetinim.”
Ei sunt de acord că acum trebuie, de asemenea, să î�ș�i acorde
timp să asculte ș� i să se consoleze unul pe altul când apar senti-
mentele de durere.

240
Conversația 7: Menținerea vie a dragostei

Î�i rog să î�mi spună un lucru pe care î�l fac pentru a menț�ine
puternic ciclul pozitiv de deschidere ș� i conectare. Î� mi spun că
scriu bileț�ele de dragoste la fiecare câteva zile ș� i le pun pe perne,
î�n serviete sau pe parbriz. Super! Eu fac asta pentru copiii mei
din când î�n când. Cum de nu m-am gândit niciodată să fac asta
pentru soț�ul meu? Î�mi spun de asemenea că, după ce fac dragos-
te, î�ș�i spun î�ntotdeauna ceva ce a făcut celălalt care chiar le-a
plăcut. Cu toate certurile, amândoi î�ș�i pierduseră î�ncrederea î�n
atractivitatea ș� i abilităț�ile lor sexuale; acesta era un fel de a se
sprijini unul pe altul ș� i de a-ș� i recăpăta î�ncrederea.

CREAREA POVEȘTII IUBIRII DIN VIITOR

Le cer partenerilor să î�ș�i inventeze propria „Poveste a iubirii din


viitor”. Vorbim despre visurile lor personale pentru următorii
cinci-zece ani. Cu cât avem un refugiu mai sigur cu omul iubit, cu
atât mai reasiguraț� i, î�ncrezători ș� i aventuroș� i putem fi. Când
omul iubit ne e alături, tindem să avem mai multă î�ncredere î�n
noi î�nș� ine ș� i putem visa î�ntr-un fel nou, expansiv. Î�n această po-
veste, partenerii î�ș�i povestesc viziunea relaț�iei lor viitoare. Apoi
î�ș�i cer unul altuia sprijinul ș� i discută despre cum pot construi o
realitate î�mpreună.
— Personal, vreau propria mea companie, î�i spune Steve lui
Marion. Chiar dacă ar fi una mică. Dar nu o pot face fără sprijinul
tău. Ș� i vreau să o fac î�ntr-un fel care să te ajute să te simț�i inclusă,
nu neglijată. Ideile tale î�mi sunt tare folositoare.
Când este rândul lui Marion, aceasta î�i spune că se gândeș� te
că ar putea să-ș� i ia î�n sfârș� it diploma. Ș� i că apreciază că el se oferă
să aibă grijă de copii î�n timpul cursurilor ei de la seral. Apoi men-
ț�ionează cum, î�n cinci ani, poate vor mai avea î�ncă un copil. Steve
î�ș�i dă ochii peste cap ș� i se preface că alunecă de pe scaun la men-
ț�ionarea unui alt copil. Dar e de acord că pot vorbi despre asta,
chiar dacă are niș� te temeri. Ea rămâne implicată î�n discuț�ia cu el
ș� i e de acord să î�i asculte rezervele.

241
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Apoi vorbim despre cum î�ș�i imaginează relaț�ia lor din viitor.
Amândoi vor să î�ș�i păstreze proaspăt descoperita apropiere din-
tre ei ș� i să se angajeze să urmeze paș� ii pe care i-au stabilit pentru
a-ș� i păstra timpul î�mpreună. Marion î�i spune lui Steve că vrea ca
viaț�a lor sexuală să se î�mbunătăț�ească ș� i vrea ca el să citească
niș� te cărț�i despre sex î�mpreună cu ea. El e de acord. El vrea ca ei
să petreacă mai mult timp î�mpreună cu copiii lor ș� i mai puț�in
timp cu familia ei extinsă. E greu pentru ea, dar poate să î�i asculte
punctele de vedere ș� i să fie mai deschisă la idee. Î�i spune limitele
ei: „Pur ș� i simplu nu poate renunț�a” la sărbătorile religioase cu
familia ei, iar el respectă asta. Ea se uită la mine ș� i î�mi spune:
— Nu-i rău, nu? Acum câteva luni nu puteam cădea de acord
când să mergem la cumpărături după mâncare, darămite să ne
descurcăm cu toate tipurile astea de schimbări ș� i planuri pentru
viitor.
O conectare emoț�ională sigură face toată diferenț�a.
Î�ntr-un final, î�i î�ntreb ce vor vrea să le spună strănepoț�ilor
despre relaț�ia lor, când ei vor fi foarte bătrâni.
— Aș� vrea să le spun că am fost un soț� bun ș� i că chiar am î�n-
cercat să î�mi fac soț�ia fericită, spune Steve. Că a fost lumina vieț�ii
mele. Cum e acum.
Marion nu poate vorbi î�n acest moment. Cu lacrimi î�n ochi,
murmură:
Tot cam la fel.

MENȚINEREA SCHIMBĂRILOR POZITIVE:


CREAREA DE NOI MODELE

După ce pleacă Marion ș� i Steve, î�mi aduc aminte că, î�n primele
zile ale EFT, nu acordam prea multă atenț�ie interogării cuplurilor
despre modul î�n care planificau să î�ș�i menț�ină schimbările pozi-
tive. Obiș� nuiam să cred că, dacă î�nț�elegeai iubirea, acceptai nevo-
ile tale de ataș� ament ș� i găseai căi î�n conversaț�iile A.D.I., aceste

242
Conversația 7: Menținerea vie a dragostei

momente aveau să fie atât de î�mbătătoare, î�ncât cuplurile aveau


să continue să le facă î�n mod natural. Nu ai nevoie să plănuieș� ti
activ cum să î�ț�i menț�ii vie iubirea. Dar cuplurile mele m-au î�nvă-
ț�at contrariul. Când treci la noi moduri de a forma o conexiune cu
partenerul tău, este de folos să iei noile emoț�ii, percepț�ii ș� i răs-
punsuri ș� i să le integrezi î�ntr-un fir narativ care cuprinde toate
aceste schimbări. Povestea relaț�iei reziliente î�ț�i oferă un model
coerent de a reflecta asupra dramei din relaț�ia ta, o dramă care
este î�ntotdeauna î�n desfăș� urare, indiferent cât de tare te concen-
trezi. Cuplurile î�mi spun că asta face să le fie mai uș� or să menț�ină
schimbările pozitive pe care le-au făcut ș� i le dă un model al rela-
ț�iei lor ca refugiu pe care l-au construit î�mpreună ș� i pe care î�l pot
reconstrui iar ș� i iar.
Partenerii pot, de asemenea, să readucă î�n discuț� ie aceste
modele pozitive pentru a-i ajuta să gestioneze interacț�iunile din
orice moment, î�n special atunci când sunt atinse punctele sensi-
bile. Acestea ne ajută să limităm depărtarea când suntem răniț�i,
să ne confruntăm cu î�ndoielile noastre ș� i să rămânem conectaț�i.
Când zbor prin văzduhuri cu turbulenț�e ș� i mă panichez, mă liniș� -
teș� te să î�mi aduc aminte cum m-am descurcat î�n această situaț�ie
î�n alte momente ș� i cum am aterizat î�n siguranț�ă.
O poveste a relaț�iei reziliente sună cam aș� a. Marion î�mi spu-
ne la un moment dat:
— Uneori tot corpul meu strigă să fug, î�mi spune că asta e
exact ca relaț�iile mele cu tata ș� i cu primul meu soț� . Apoi î�mi amin-
tesc momente î�n care mi-am asumat riscuri cu Steve ș� i a fost bine.
Asta mă ajută să mă î�ntorc ș� i să-mi asum din nou riscuri, mai de-
grabă decât să-l î�nchid pe dinafară. Uneori creierul meu î�mi spu-
ne că depinde de el să răspundă, că nu ar trebui să fie nevoie să
cer. Dar apoi î�mi amintesc că mi-a spus că nu ș� tie ce să facă dacă
nu î�l ajut ș� i nu am î�ncredere î�n el. E ca ș� i cum o parte din creierul
meu ar spune: „Mă scald î�n ape periculoase.” Dar evoc aceste ima-
gini pozitive, iar ele î�mi amintesc că sunt doar î�ntr-o piscină mică.
Ș� i că sunt î�n siguranț�ă cu Steve.

243
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

Noile modele de conexiune pozitivă generează nu doar felu-


rile noastre obiș� nuite de a vedea ș� i de a răspunde î�n faț�a partene-
rului nostru, ci ș� i tiparele pentru relaț�ii care se dezvoltă din miile
noastre de interacț�iuni cu părinț�ii ș� i foș� tii iubiț�i. Ele ne schimbă
perspectiva asupra relaț�iilor apropiate ș� i asupra a ceea ce e posi-
bil î�n cadrul lor. Ne schimbă ș� i ca oameni. Vorbesc despre gându-
rile cinice, neî�ncrezătoare, susț�inute de trecutul nostru, de care
nici măcar nu suntem conș� tienț�i până când nu iese la iveală atunci
când suntem panicaț�i ș� i nu putem forma î�n siguranț�ă o conexiune
cu omul iubit.
— Uneori, când nu pot să mă apropii de ea, pot ajunge î�n lo-
cul ăsta cu adevărat negativ, iar mintea mea î�mi spune că toate
relaț�iile sunt niș� te porcării, î�mi spune Steve. Că nu poț�i avea î�n-
credere î�n nimeni ș� i nu poț�i depinde de nimeni ș� i că eș� ti un fraier
să î�ncerci măcar. Că singurul fel de a trăi este să î�ț�i păzeș� ti spatele
ș� i să deț�ii controlul. Atunci pot fi tare ostil, iar Marion pare că e
duș� manul. Dar acum, eu ș� i Marion putem forma o conexiune, iar,
când apar aceste idei, există o altă parte din mine care e calmă ș� i
deț�ine „Povestea acestei relaț�ii reziliente”. Sau poate că e ca un
film mai degrabă decât ca o poveste. Mă gândesc la imaginile din
povestea pe care am creat-o, iar toată amărăciunea pare să dispa-
ră. Cred că asta mă ajută să fiu mai deschis cu soț�ia mea ș� i, de
asemenea, cu alț�i oameni.
John Bowlby credea că generalizăm din miile de mici interac-
ț�iuni cu cei pe care i-am iubit ș� i construim î�n minț�ile noastre mo-
dele ale iubirii ș� i acț�iunii de a iubi. Aceste modele ne ghidează
aș� teptările ș� i reacț�iile din prezent. Asta este î�n regulă dacă mode-
lele noastre din trecut sunt clare, coerente ș� i pozitive, dar nu ș� i
dacă sunt negative, derutante ș� i haotice. Î� ntotdeauna avem o
doză de subiectivitate faț�ă de ceea ce ș� tim deja. Dacă această su-
biectivitate este negativă, ne poate prinde î�n obiceiurile din tre-
cut ș� i poate face dificil să rămânem deschiș� i la posibilităț�i pozitive
cu oamenii dragi. Modelele negative ne spun că apropierea este
periculoasă ș� i că a depinde de cineva este stupid sau că nu meri-
tăm ș� i nu putem aș� tepta să fim iubiț�i. Modelele pozitive ne spun
că alț�ii sunt practic de î�ncredere ș� i că suntem adorabili ș� i avem
244
Conversația 7: Menținerea vie a dragostei

dreptul la afecț�iune. Când î�nvăț�ăm să stimulăm interacț�iuni sigu-


re, iubitoare cu partenerii noș� tri ș� i putem integra noi experienț�e
î�n modele care ne afirmă legăturile cu alț�ii, păș� im î�ntr-o lume
nouă. Rănile vechi ș� i percepț�iile negative din relaț�iile din trecut
pot fi puse deoparte atunci ș� i nu li se permite să orchestreze felul
î�n care reacț�ionăm faț�ă de oamenii pe care î�i iubim.
Dacă ne uităm la cercetări, precum cea a psihologului Mary
Main de la Universitatea din California, privind adulț�ii care au un
sentiment lăuntric al î�ncrederii ș� i siguranț�ei cu alț� ii, calitatea
esenț�ială a acestor oameni nu este că au avut î�ntotdeauna relaț�ii
fericite cu părinț�ii ș� i tutorii lor î�n trecut. Este aceea că pot fi des-
chiș� i emoț�ional, î�ș�i pot descrie lucid fostele relaț�ii, pot reflecta
asupra experienț�elor bune ș� i rele ș� i pot să le găsească sensul.
Când î�ncurajez partenerii să lucreze la integrarea noului lor dans
î�ntr-o viziune a ceea ce î�nseamnă să iubeș� ti ș� i să fii iubit, î�i î�ncu-
rajez să î�ș�i remodeleze pozitiv tiparele inconș� tiente pentru a avea
o legătură apropiată cu alț�ii. Noul tipar î�i ajută să fie cu adevărat
prezenț�i alături de partenerul lor, mai degrabă decât să se lupte
cu ecouri din relaț�iile trecute.
Î�n ș� edinț�ele de consiliere, se î�ntâmplă să spun:
— Ș� tiu că amigdala ta, partea emoț� ională a creierului tău,
ascultă noile mesaje ș� i răspunde diferit aici, dar ai putea să iei, te
rog, această nouă informaț�ie ș� i să o ordonezi, cataloghezi ș� i depo-
zitezi î�n cortexul tău prefrontal, partea raț�ională a creierului tău,
pentru consultări ulterioare?
Cercetări inovative din domeniul neuroș� tiinț�ei ne spun că
ceea ce folosesc aici nu sunt simple metafore. Dan Siegel, unul
dintre promotorii ideii de î�ncorporare a noilor descoperiri din
ș� tiinț� a creierului î�n î�nț� elegerea relaț� iilor, arată î�n cartea sa,
Parenting from the Inside Out (Cum să fii părinte din interior în-
spre exterior), că modelele mentale ne sunt integrate î�n creier î�n
tipare de semnalizare neurală. Neuronii transmit mesaje de la
unul la altul, iar, când mesajele sunt repetate iar ș� i iar, după cum
ne spune psihologul canadian Donald Hebb, neuronii se prind

245
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

î�mpreună ș� i apoi se unesc. Noile experienț�e, dacă reflectăm asu-


pra lor ș� i sunt asimilate, ne pot remodela cu adevărat creierul.
Astfel, Marion ș� i Steve sunt ocupaț�i să î�ș�i traducă noile interac-
ț�iuni î�n noi căi la nivelul creierului, căi ce reî�ntăresc manierele lor
pozitive de a se vedea ș� i de a se angaja unul faț�ă de altul. Cred că
toate manierele de a-ț�i menț�ine vie iubirea, descrise î�n conversa-
ț�ia aceasta, ajută neuronii să se unească ș� i să creeze o plasă neu-
ronală de speranț�ă ș� i credinț�ă ce va ajuta un cuplu să î�ș�i menț�ină
conexiunea pe viitor.
Î�n cele din urmă, toate aceste revizuiri, ritualuri ș� i creări de
poveș� ti sunt căi simple de a î�ncuraja cuplurile să acorde continuu
atenț�ie relaț�iilor lor. Această atenț�ie este oxigenul care menț�ine
relaț�ia î�n viaț�ă. Psihologul Robert Karen, î�n cartea sa Becoming
Attached (Cum să te ataș� ezi), ne aminteș� te că, pentru a avea o iu-
bire puternică ș� i de durată care î�i ajută pe iubiț�i să prospere emo-
ț�ional ș� i intelectual, nu avem nevoie să fim bogaț�i sau deș� tepț�i
sau amuzanț�i. Trebuie doar să „fim acolo”, î�n toate sensurile. Dacă
putem face asta, iubirea poate face mai mult decât să dureze –
poate î�nflori iar ș� i iar.

JOC ȘI EXERSARE

• Există puncte periculoase care se ivesc acum î�n relaț�ia ta,


ecouri ale punctelor sensibile sau anxietăț�ilor care abia
acum se nasc? Poț�i identifica ultimul moment î�n care ai
fost conș� tient de asta? Corpul tău î�ț�i va transmite mesajul
„Vezi, asta nu e plăcut” ș� i vei simț�i o avalanș� ă bruscă de
emoț�ie. Poț�i numi emoț�ia? Cum te poate ajuta persoana
iubită cu asta? Ce te-ar calma ș� i reasigura ș� i ar opri dezvol-
tarea ciclului negativ? Poț�i î�mpărtăș� i asta cu omul iubit?
• Poț�i identifica momentele pozitive mărunte din relaț�ia
ta? Acestea pot fi ș� i foarte mici. Atât timp cât î�ț�i fac inima
să tresalte ș� i î�ț�i aduc un zâmbet pe buze, contează. Ș� tie
partenerul tău despre aceste momente? Spune-i.

246
Conversația 7: Menținerea vie a dragostei

• Poț�i evidenț�ia momentele-cheie din relaț�ia voastră, când


a trecut la un alt nivel sau tu ori partenerul tău v-aț�i asu-
mat riscul de a deveni mai deschiș� i ș� i mai receptivi? Cum
s-a î�ntâmplat asta? Ce aț�i făcut tu sau partenerul tău care
să permită ca acest lucru să se î�ntâmple? Uneori ne amin-
tim un prim sărut, o î�mpăcare după o ceartă serioasă sau
un moment î�n care persona iubită s-a apropiat ș� i ne-a dat
exact ce aveam nevoie.
• Aveț�i acum ritualuri care marchează apartenenț�a, sepa-
rarea sau reuniunea? Vă spuneț�i „bună” ș� i „la revedere”
î�n mod conș� tient? Vezi dacă poț�i enumera aceste ritua-
luri cu partenerul tău. Puteț�i crea un nou ritual zilnic de
formare a unei legături care vă va ajuta să ajungeț�i să fiț�i
mai deschiș� i, receptivi ș� i angajaț�i unul cu altul?
• Gândeș� te-te la o discuț�ie privind rezolvarea unei proble-
me care se sfârș� eș� te î�ntotdeauna cu frustrare pentru tine
ș� i partenerul tău. Vezi dacă poț�i nota nevoile ș� i frica ta de
ataș� ament care operează chiar la suprafaț� ă î�n timpul
acestei discuț�ii. Cum ai putea exprima aceste lucruri î�n
faț�a partenerului tău? Te-ar ajuta el sau ea î�n această pri-
vinț�ă? Dacă ai primi acest ajutor, cum crezi că v-ar afecta
discuț�ia?
• Cu partenerul tău, creează î�nceputurile unei „Poveș� ti a
relaț�iei reziliente”. Include cum v-aț�i blocat cândva î�n-
tr-un Demon al Dialogului ș� i cum aț�i ieș� it din dialog, cum
aț�i creat o conversaț�ie A.D.I. ș� i v-aț�i reî�nnoit sentimentul
conexiunii. Ce aț�i î�nvăț�at amândoi din acea experienț�ă?
Dacă v-a fost greu să construiț�i povestea pentru a te ajuta,
discută acest lucru cu partenerul tău ș� i foloseș� te elemen-
tele menț�ionate mai devreme î�n această conversaț�ie – de
exemplu, găseș� te trei adjective pentru a-ț�i descrie legătu-
ra. Discutarea exemplelor din această conversaț�ie poate
ajuta ș� i ea.
• Î�mpreună, creaț�i o „Poveste a iubirii din viitor”, o descriere
a relaț�iei pe care intenț�ionaț�i să o aveț�i î�n cinci sau zece

247
PARTEA A II-A: ȘAPTE CONVERSAȚII TRANSFORMATOARE

ani. Decide un lucru pe care î�l puteț�i face chiar acum ca


indivizi pentru a aduce puț� in mai aproape acest vis ș� i
î�mpărtăș� eș� te asta cu partenerul tău. Cum te poate ajuta
partenerul tău să î�ț�i atingi visurile personale?
• Ce lucru mărunt ai putea face î�n fiecare zi pentru ca per-
soana iubită să simtă că vrei „să fii acolo” cu el sau ea?
Î�ntreabă-ț�i partenerul ce impact ar avea asta asupra rela-
ț�iei voastre.

Tocmai ai călătorit prin noua ș� tiinț�ă a iubirii. Această ș� tiinț�ă ne


spune că iubirea este mult mai importantă decât o spun cele mai
siropoase cântece de dragoste. Dar iubirea nu este o forț�ă misti-
că, misterioasă, care ne face să plutim, aș� a cum sugerează acele
cântece de dragoste. Este codul nostru de supravieț�uire ș� i conț�i-
ne o logică splendidă pe care acum o putem î�nț�elege. Asta î�n-
seamnă că o relaț�ie de iubire rezilientă, profund satisfăcătoare
nu este un vis, ci un scop pe care î�l putem atinge cu toț�ii. Ș� i asta
schimbă totul.

248
PARTEA A TREIA

Puterea strategiei
„Ține-mă strâns în brațe”
Vindecarea rănilor – puterea iubirii

„Să vorbesc cu soția mea îmi ia din povara lucru-


rilor care se întâmplă aici... ca prima gură de aer
după ce ai stat prea mult sub apă.”
– Joel Buchannan, soldat SUA în Irak,
Washington Post, 12 februarie 2006

D
e fiecare dată când oamenii se adună ș� i î�ș�i spun unul al-
tuia poveș� ti pentru a î�ncerca să î�ș�i î�nț�eleagă lumea, exis-
tă î�ntotdeauna monș� tri, dragoni ș� i fantome. Au multe
nume, Vrăjitoarea sălbatică din Nord, Balaurul cu ș� apte capete,
Î�ngerul morț�ii. Bestiile ne reflectă sentimentul a cât de periculoa-
să ș� i imprevizibilă poate fi viaț�a. Când apar aceș� ti monș� tri, avem
o singură cale de salvare – sprijinul ș� i consolarea altora. Chiar
când lucrurile par fără speranț�ă, există consolare ș� i putere î�n co-
nexiune. Î�n piesa sa Goodnight Saigon, Billy Joel cântă despre un
soldat din Vietnam. Refrenul sună aș� a: „And we would all go down
together” („Ș� i vom sfârș� i cu toț�ii î�mpreună”). Iar cântecul se î�n-
cheie sunând ca o afirmaț� ie mai degrabă decât ca un bocet.
Soldaț� ii uniț� i de camaraderie ș� i dragoste vor î�nfrunta demoni
care, dacă ar fi fost confruntaț�i pe cont propriu, i-ar fi făcut să dea
bir cu fugiț�ii.
Copilăria mea, păgână î�n cârciumă, dar catolică î�n sala de
clasă, a fost destul de sigură. Totuș� i, existau vise cu purgatoriul ș� i
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

un demon cu privirea nebună, semănând cu sora Theresa, direc-


toarea mea, care mă chema să răspund pentru crime cum ar fi
aceea că î�i furam rigla lui Tiffany Amos ș� i o loveam fericită cu ea
când nu se uita nimeni. Obiș� nuiam să mă rog la toț�i sfinț�ii, echipa
mea personală de salvatori. Erau î�mbrăcaț�i î�n albastru ș� i alb, ș� i
fiecare dintre ei arăta exact ca bunicuț� a mea englezoaică.
Legiunea mea de bunicuț�e nu eș� ua niciodată î�n a interveni ș� i a mă
salva!
Când viaț� a devine periculoasă ș� i imprevizibilă, ș� tiu cât de
mult avem nevoie de ajutorul altora pentru a face faț�ă provocării
pe care ne-a oferit-o soarta. Ș� i după luptă, când suntem î�n sufe-
rinț�ă sau răniț�i, iar orice faț�adă de independenț�ă dură pe care am
reuș� it să o menț�inem s-a sfărâmat, nevoia noastră de oameni că-
rora să le pese de noi devine centrală. Calitatea relaț�iilor noastre
centrale afectează felul î�n care facem faț� ă ș� i ne revenim după
traume ș� i, cum totul se miș� că î�ntr-un cerc, trauma are un impact
asupra relaț�iilor noastre cu oamenii pe care î�i iubim.
Cuvântul traumă provine de la un termen latinesc care î�n-
seamnă „a răni”. Ideea veche din psihologie este că doar câț�iva
dintre noi am î�nfruntat traume adevărate î�n vieț�ile noastre. Dar
acum î�ncepem să realizăm că stresul traumatic este aproape la
fel de comun precum depresia. Mai bine de 12 la sută dintre feme-
ile din SUA dintr-un vast sondaj recent au raportat că au suferit de
stres posttraumatic semnificativ la un moment dat î�n vieț�ile lor.
Trauma este un eveniment î�ngrozitor, care schimbă instanta-
neu lumea aș� a cum o ș� tim, lăsându-ne neajutoraț� i ș� i copleș� iț� i
emoț�ional. Am discutat deja î�n Conversaț�ia 5, Iertarea rănirilor,
despre traumele din relaț�ii, provocate, chiar dacă neintenț�ionat,
de persoanele iubite. Acum ne ocupăm de răni î�ncă ș� i mai severe,
create de oameni ș� i evenimente din afara relaț�iilor de dragoste.
De-a lungul anilor, eu ș� i colegii mei am văzut supravieț�uitori ai
abuzurilor din copilărie, victime ale violurilor sau atacurilor fizi-
ce, părinț�i care au suferit pierderea unui copil ș� i bărbaț�i ș� i femei
care au avut de-a face cu boli brutale sau accidente oribile. Am
văzut ș� i ofiț� e ri de poliț� i e î� n dureraț� i de moartea colegilor,

252
Vindecarea rănilor – puterea iubirii

pompieri devastaț�i de imposibilitatea de a-i salva pe toț�i aceia


aflaț�i î�n primejdie ș� i soldaț�i bântuiț�i de ecourile luptelor.
Dacă ai un partener de viaț�ă receptiv, ai o bază sigură î�n haos.
Dacă eș� ti singur din punct de vedere emoț�ional, eș� ti î�n cădere li-
beră. Să ai pe cineva pe care te poț� i baza pentru conexiune ș� i
sprijin face vindecarea traumelor mai uș� oară. Chris Fraley ș� i co-
legii săi de la Universitatea din Illinois au găsit dovezi privitoare
la acest lucru î�n studiul lor asupra supravieț� uitorilor de la 11
septembrie care erau î� n sau lângă World Trade Center.
Optsprezece luni mai târziu, cei care au evitat să depindă de alț�ii
se luptau cu mai multe flashbackuri, hiperirascibilitate ș� i depre-
sie comparativ cu cei care s-au simț�it ataș� aț�i î�n siguranț�ă de oa-
menii dragi. De fapt, prietenii ș� i rudele supravieț�uitorilor ataș� aț�i
î�n siguranț�ă au raportat că aceș� tia păreau mai bine adaptaț�i după
atac decât erau î�nainte. Păreau să se poată ridica deasupra situa-
ț�iei ș� i chiar să se dezvolte î�n urma ei.
Dacă nu putem forma cu succes o conectare cu alț�ii, străduin-
ț�ele noastre de a gestiona trauma devin mai puț�in eficiente, iar
resursa noastră principală, relaț�ia noastră de dragoste, î�ncepe
adesea să se scufunde sub atâta greutate. Pe de altă parte, să î�n-
fruntăm monstrul cu un om drag alături de noi ne oferă cea mai
bună ș� ansă de a ne găsi puterea ș� i rezilienț� a. Iar să rămânem
î�mpreună î�ntăreș� te legătura cu partenerii noș� tri.

REPRIMAREA SENTIMENTELOR

Chiar dacă la un nivel instinctual ș� tim că avem nevoie de dragoste


pentru a vindeca rănile lăsate de o traumă, nu este î�ntotdeauna
uș� or să te deschizi ș� i să cauț�i acea afecț�iune.
Adesea, pentru a supravieț�ui î�ntr-un moment de primejdie,
trebuie să ne î�ngheț�ăm sentimentele ș� i pur ș� i simplu să acț�ionăm.
Asta este î�ndeosebi adevărat pentru aceia care se confruntă cu
pericolul zi de zi la slujbă. Un pompier din New York î�mi spune:

253
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

— Când mergem la un incendiu, î�n special dacă este unul


mare, sunt plin de adrenalină. Î�n drum spre salvarea oamenilor,
strigăm pe străzi. Ș� tim cum să o facem. Î�n foc, doar acț�ionezi. Nu
e loc de frică sau î�ndoială. Ș� i, chiar dacă le simț�i, le dai deoparte.
Problema vine după aceea. Uneori ne e greu să recunoaș� tem
că suntem răniț�i. Credem că asta ne face mai neî�nsemnaț�i sau mai
puț�in admirabili ca ființ�e umane. Mulț�i dintre noi păstrăm acele
frici ș� i î�ndoieli î�nchise î�n noi, crezând că a ne î�ngădui să simț�im
este un semn de slăbiciune care va subestima puterea noastră
atunci când monstrul se î�ntoarce. Unii dintre noi cred că a ne î�n-
chide î�n noi ș� i a păstra monstrul izolat, î�ntr-o cutie, este singura
cale de a ne proteja viaț�a de acasă. Soldaț�ii vorbesc despre un cod
al tăcerii ș� i despre cum trebuie să î�ș�i î�ngroape experienț�ele pen-
tru a se proteja nu doar pe ei î�nș� iș� i, ci ș� i pe oamenii dragi. Sunt
î�ncurajaț�i să facă asta. Un capelan din armată mi-a spus:
— Le spunem soldaț�ilor: „Nu le spuneț�i soț�iilor voastre des-
pre experienț�ele urâte, le va speria ș� i răni.” Ș� i le spunem soț�iilor:
„Nu puneț�i î�ntrebări despre bătălie. Doar vor reî�nvia acele perioade
dureroase pentru soț�ii voș� tri.”
Dar monș� trii nu stau î�n cutii. Ei evadează. Astfel de eveni-
mente alterează pentru totdeauna felul î�n care vedem lumea ș� i ne
vedem pe noi î�nș� ine. Trauma ne dărâmă presupunerile că lumea
este dreaptă ș� i viaț�a previzibilă. După astfel de experienț�e, felul
î�n care relaț�ionăm cu oamenii iubiț�i ș� i semnalele emoț�ionale pe
care le transmitem acestora vor fi diferite. Suntem schimbaț�i de
fierbinț�eala răsuflării dragonului.
Un pacificator canadian î�n Africa care a asistat la masacrarea
mai multor femei ș� i copii, la î�ntoarcerea acasă, descoperă că nu
î�ș�i poate î�mbrăț�iș� a soț�ia sau copiii. Copiii săi par să aibă feț�ele
celor care au murit. Este prea confuz ș� i ruș� inat să î�i spună asta
soț�iei sale. E î�nchis î�n el. Soț�ia sa î�ș�i exprimă frustrarea că „nu s-a
î�ntors cu adevărat acasă”. Nu este prezent emoț�ional, se plânge
ea. Nu î�l poate „găsi”.
Un soldat recent î�ntors din Irak ș� i aflat î�n convalescenț�ă aca-
să după o operaț�ie serioasă este copleș� it de o furie inexplicabilă

254
Vindecarea rănilor – puterea iubirii

când soț�ia sa pleacă la cumpărături. Î�i spune că nu va putea să


mai aibă vreodată î�ncredere î�n ea; relaț�ia lor este terminată. Ea
este complet derutată ș� i apoi disperă. Confuzia sa se schimbă
când el î�i spune î�ntr-un final despre rana pe care a căpătat-o pe
câmpul de bătălie, o rană pe care o minimalizase pentru familia
sa. Stând î�ntins pe o targă plină de sânge, din care cel mai mult nu
era al lui, i s-a oferit ultima î�mpărtăș� anie ș� i apoi a fost lăsat sin-
gur. Deodată, ea î�nț�elege de ce este el rănit de absenț�a ei bruscă.
Î�nț�elege ș� i refuzul său de a lua medicaț�ie pentru durere când î�i
mărturiseș� te că are impresia că durerea sa este doar o pedeapsă
pentru „greș� elile” sale din timpul misiunii.
Trebuie să putem să ne dezgheț�ăm sentimentele ș� i să le î�m-
părtăș� im cu oamenii iubiț�i. Asta î�nseamnă că oamenii dragi, pen-
tru un moment, trebuie să vadă ș� i ei faț�a dragonului. Acesta este
singurul fel î�n care pot î�nț�elege cu adevărat durerea ș� i nevoia
noastră, î�n care pot să ne ț�ină strâns î�n braț�e ș� i să ne ajute să ne
vindecăm. Pacificatorul canadian ș� i soldatul rănit î�n Irak au făcut
ceea ce ai î�nvăț�at tu să faci î�n cartea asta. Cu sprijinul partenerelor
lor, ș� i-au permis să î�ș�i atingă ș� i î�mpărtăș� ească lumile emoț�ionale.
Nu au î�mpărtăș� it toate detaliile chinurilor lor, dar au î�nvăț�at să
vorbească despre esenț�a durerii ș� i zbuciumului lor cu oamenii
dragi.
Aceste cupluri au putut să se uite la felul î�n care experienț�ele
soț�ului l-au schimbat, la ce avea nevoie ca să se vindece ș� i cum a
putut cere î�n cel mai bun mod conexiune ș� i consolare din partea
soț�iei sale. Soț�iile au putut î�mpărtăș� i cât de greu le-a fost î�n peri-
oada î�n care soț�ii au fost pe front ș� i cât de disperate s-au simț�it
când partenerii lor au fost atât de distanț�i ș� i furioș� i la î�ntoarcere.
Când lucrăm cu soldaț�i ș� i soț�iile lor, î�i vedem pe amândoi ca pe
niș� te luptători; unul s-a luptat pe un câmp străin, celălalt pe fron-
tul de acasă.
Indiferent dacă î�mpărtăș� im sau nu explicit ceea ce ni s-a î�n-
tâmplat, trauma este î� n totdeauna o problemă a cuplului.
Partenerii simt î�nț�epătura ș� i stresul când î�ș�i văd iubiț�ii făcând

255
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

faț�ă rănile lor ș� i suferă, de asemenea, după relaț�ia lor schimbată.


Marcie, al cărei soț� este pompier, î�mi spune:
— După incendiul acela mare î�n care au murit patru dintre
amicii lui, am î�nceput să am coș� maruri. Î�ntotdeauna î�ncepeau cu
mine primind un telefon sau un ofiț�er de poliț�ie venind la uș� ă. Ș� i
ș� tiam atunci că Hal era mort. Mă trezeam transpirată ș� i mă agă-
ț�am de spatele lui î�n pat. Plângeam î�n liniș� te, ca să nu î�l trezesc.
Ș� tiam că î�i era foarte greu cu ce s-a î�ntâmplat. A ajutat mult când
am î�nceput să ne deschidem ș� i să vorbim despre asta. Mi-a spus
că suferea, dar că î�ncă iubea să fie pompier. Apoi am putut să î�i
spun cât de greu este uneori să fii soț�ie de pompier.
Carol, care a fost implicată î�ntr-un accident violent de maș� ină
cu doi ani î�n urmă, având î�ncă dureri cronice ș� i fiind infirmă, de-
vine foarte neliniș� tită când partenera ei, Laura, plânge î�n liniș� te,
dar nu vorbeș� te despre sentimentele ei. Carol o acuză că e rece.
Î�ntr-un final, cu o voce ș� optită, Laura poate recunoaș� te:
— Bine, sunt pierdută. Nu mă pot descurca cu toate progra-
mările medicale, avocaț�ii, diferitele diagnostice ș� i să î�ncerc să am
grijă de copii de una singură. Ș� i sunt atât de stresată î�ncât mă
trezesc purtându-ț�i pică pentru că te-ai rănit. Cum î�ț�i pot spune
că ș� i eu sufăr când tu eș� ti atât de î�ndurerată? Ș� i că, atunci când
devii irascibilă, tot ce pot face e să plec de lângă tine ca să nu ex-
plodez ș� i să te rănesc ș� i mai mult. Poate am nevoie să recunoș� ti că
nu ț� i s-a î�ntâmplat doar ț� ie. Ni s-a î�ntâmplat amândurora.
Accidentul ăsta mi-a schimbat viaț�a pentru totdeauna. Ș� i eu am
nevoie de recunoaș� tere.

SĂ APELEZI LA OMUL IUBIT

Cum ne ajută un sentiment de ataș� ament î�n siguranț� ă să ne


descurcăm cu traumele?
Dan ș� i Mavis au fost trimiș� i să mă vadă de către medicii î�ngri-
joraț�i că certurile lor frecvente vor î�mpiedica recuperarea lui Dan
după atacul cerebral teribil pe care î�l suferise cu trei ani î�n urmă.

256
Vindecarea rănilor – puterea iubirii

Consecinț�ele bolii sale au fost severe. Dan, î�n vârstă de patruzeci


ș� i ș� ase de ani, î�ș�i ratase cariera, iar cuplul aproape că ș� i-a pierdut
casa. Incapabil să vorbească timp de un an după atacul cerebral,
Dan putea vorbi acum, dar numai foarte rar, ș� i mergea cu dificul-
tate. La jumătatea ș� edinț�ei, am realizat că acest cuplu nu are ne-
voie de niciun ajutor din partea mea. Se au unul pe altul. Sunt
afectuoș� i ș� i receptivi, iar Mavis străluceș� te de mândrie când de-
scrie cum Dan a î�nceput o nouă afacere î�n care face mobilă fru-
moasă. O î�ntreb cum s-au descurcat cu atacul său cerebral.
— A, doar ne-am ț�inut î�n braț�e ș� i am plâns vreo două luni,
spune Mavis. Toată lumea voia să facem planuri concrete, dar noi
aveam nevoie să suferim î�mpreună. Am pierdut atât de mult.
Mavis ș� i Dan se ajută unul pe altul să se vindece, oferindu-ș� i
reciproc un loc sigur unde să jelească. Ambii au fost copleș� iț�i la
î�nceput, dar î�mpreună au putut să se î�mpace cu pierderea lor.
Dan vorbeș� te acum despre cum Mavis l-a reasigurat permanent
că va fi acolo pentru el ș� i că crede î�n puterea sa ș� i î�n abilitatea sa
de a găsi o cale de a răzbate prin toate astea.
— Pentru Dan eș� ti un refugiu ș� i o consolare, o sursă de î�ncre-
dere ș� i de speranț�ă, ceea ce l-a ajutat să treacă peste asta, pas cu
pas, observ eu.
Mavis recunoaș� te că nu a fost î�ntotdeauna bună ș� i afectuoasă.
Uneori ș� i ea a devenit frustrată ș� i irascibilă, la fel cum i s-a î�ntâm-
plat ș� i lui Dan.
— Mi-am pierdut răbdarea cu el î�ntr-o zi ș� i am izbucnit că
trebuie să î�ncerce mai din greu să meargă, pentru că nu pot să am
eu grijă de toate. Iar el a refuzat să se uite la mine sau să î�ncerce
să-mi vorbească toată ziua.
Dan zâmbeș� te ș� i adaugă:
— Aș� a că seara i-am zis că sunt ș� chiop ș� i destul de inutil pen-
tru ea ș� i că ea era atât de adorabilă, î�ncât ș� i-ar putea găsi oricând
un alt bărbat. Dar a spus că e hotărâtă să fie cu mine, chiar dacă
aș� fi cu adevărat ș� chiop.

257
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

Când Dan nu poate găsi energia să se străduiască î�n continu-


are, o găseș� te Mavis pentru el.
— Spunea: „Cântă-mi numai un vers din cântecul nostru.
Fă-o pentru mine.” Aș� a am î�nceput să î�nvăț� să vorbesc din nou.
Mavis vede ce e mai bun î�n soț�ul ei rănit ș� i î�l reasigură că este
î�ncă preț�ios pentru ea, cu tot cu rănile lui. Î�i transmite î�ncontinuu
mesajul că ea crede că se poate face mai bine ș� i î�ș�i poate construi
o nouă viaț�ă pentru el. Ea î�l î�mpiedică pe Dan să se prăbuș� ească
î�n deznădejde ș� i depresie. Î�i dă un motiv să continue să î�ncerce.
Observ că, deș� i Dan vorbeș� te î�ncet ș� i bolboroseș� te unele din-
tre cuvinte, povestea pe care mi-o spun este o creaț�ie comună.
Ș� tim că o parte din vindecarea după o traumă constă î�n a putea să
î�nț�elegi un eveniment catastrofal ș� i să î�l modelezi î�ntr-o poveste
coerentă, una care recreează sensul î�n mijlocul haosului ș� i o vizi-
une a controlului reî�nnoit. Când unul dintre parteneri scoate î�n
evidenț� ă partea negativă a incidentelor, celălalt consolează ș� i
arată imaginea de ansamblu.
— După câteva luni, mărturiseș� te Mavis, când mare parte din
sprijinul medical părea să dispară, am simț�it atât de multă presi-
une ș� i nu ș� tiam cum să mă descurc. Am devenit obsedată de ideea
că se va î�ntâmpla din nou. Nu mă puteam gândi decât la pastilele
lui Dan ș� i la evitarea tuturor factorilor de risc pentru un atac ce-
rebral. Aș� a că am stat ș� i am trecut peste toate lucrurile pe care
le-au spus doctorii ș� i am decis că atacul cerebral s-a î�ntâmplat cel
mai probabil din cauza tensiunii sale arteriale ridicate ș� i a istori-
cului său. Avea antecedente î�n familie. Aș� a că am ales persoana
din familia sa care a trăit până la optzeci ș� i ș� apte de ani, unchiul
său, Austin, ș� i ne-am uitat la cum ș� i-a trăit viaț�a. Am făcut patru
schimbări ș� i am decis că acoperiserăm toate bazele pentru pre-
venirea unei recidive. Am trecut î�n revistă toate lucrurile pe care
le făcuserăm deja pentru a ne descurca ș� i am evaluat cum au ieș� it.
Eram mai puț�in î�ngrijorată acum.
Principalul lucru pe care l-au făcut a fost să î�nfrunte mon-
strul î�mpreună.

258
Vindecarea rănilor – puterea iubirii

O legătură sigură ne ajută să facem faț�ă traumei ș� i să o vinde-


căm astfel:
• Ne calmează durerea ș� i ne oferă consolare. Apropierea
fizică ș� i emoț�ională ne calmează sistemul nervos ș� i ne
ajută să ne găsim din nou echilibrul fiziologic ș� i emoț�io-
nal. Pentru un partener rănit, consolarea din partea per-
soanei iubite este la fel de necesară ș� i puternică precum
orice medicament. Uneori nu oferim compasiune pentru
că suntem speriaț�i ș� i credem că răspunsul nostru emoț�i-
onal î�l va slăbi cumva mai mult pe partener. Nu î�nț�elegem
puterea iubirii pe care o avem de dăruit.
• Ne ajută să ne păstrăm speranț�a. Relaț�iile noastre ne dau
un motiv să luptăm î�n continuare. Dan î�mi spune î�ncet:

— Dacă Mavis s-ar fi î�ndepărtat de mine, aș� fi cedat ș� i aș� fi


renunț�at.
Mavis a fost cea care i-a dat lui Dan o trusă de sculptat î�n lemn
la circa un an după atacul său cerebral! Trusa l-a pus pe Dan pe
traiectoria unei noi cariere, iar Mavis a fost foarte mândră de el.
• Ne reasigură că „noua” persoană care am devenit este
î�ncă preț�uită ș� i iubită. Trebuie să ni se spună că nu e un
semn al eș� ecului să fim copleș� iț�i de evenimente dificile.
• Ne ajută să î�nț�elegem ce s-a î�ntâmplat. Î�mpărtăș� indu-ne
poveș� tile, putem î�ncepe să găsim un rost, să creăm ordi-
ne din haos ș� i să recăpătăm sentimentul de control.

Conectarea emoț� ională este crucială pentru vindecare. De


fapt, experț�ii î�n traume sunt de acord î�n număr covârș� itor că cel
mai bun indicator al consecinț�elor oricărei traume nu este gravi-
tatea evenimentului, ci posibilitatea de a căuta ș� i obț�ine consola-
re de la alț�ii.
Dar nu toț�i putem să facem faț�ă dragonului cu fineț�ea lui Dan
ș� i Mavis. După cum am văzut î�n capitolele anterioare, adesea ne
ratăm semnalele de ataș� ament. Nu vedem cum persoana iubită

259
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

tânjeș� te după consolare sau conexiune emoț�ională; trecem la ac-


ț�iune, rezolvând problemele logistice ș� i practice, dar lăsându-l pe
omul iubit singur ș� i î�ndurerat. Sau eș� uăm să trimitem un semnal
clar pentru consolarea de care avem nevoie. Nevoia noastră, foa-
mea noastră de conexiune, sentimentul de izolare când nu putem
găsi un refugiu sigur, pierderea echilibrului nostru emoț� ional,
toate acestea sunt exagerate de haosul emoț�ional pe care evenimen-
tele monstruoase î�l nasc î�n noi. Ș� i, când nu putem găsi dragoste ș� i
conexiune, haosul emoț�ional se adânceș� te.

ECOURILE TRAUMEI

Uneori emoț�iile ș� i semnalele noastre devin confuze, pentru că


ecourile traumei sunt prea puternice. Aceste reverberaț�ii î�l pot
speria ș� i deruta ș� i pe partenerul nostru. Flashbackurile, sensibi-
litatea extremă ș� i reactivitatea, irascibilitatea ș� i furia uș� or de de-
clanș� at, lipsa de speranț� ă ș� i retragerea severă sunt mărci ale
traumei. Oamenii care î�nfruntă ecourile traumei se abț�in adesea
de la a le spune partenerilor lor ce se î�ntâmplă. Simt că ar trebui
să se descurce singuri cu asta sau că partenerul lor nu ar î�nț�elege.
Partenerul ia atunci aceste simptome personal, î�ncepe să sufere
ș� i devine defensiv.
Zena ș� i Will se ceartă î�n legătură cu ce s-a î�ntâmplat mai exact
î�ntr-una din serile trecute, ceea ce i-a deviat de la intenț�ia de a
face dragoste. Will este ofensat de „respingerea” Zenei, iar Zena e
tăcută ș� i cu lacrimi î�n ochi. Î�ntr-un final, Zena î�i spune lui Will că,
atunci când stătea î�n pat ș� i î�i asculta paș� ii urcând scările, s-a î�n-
tors dintr-odată î�n parcarea î�n care a fost violată. A auzit din nou
paș� ii grei venind î�n spatele ei ș� i a fost cuprinsă de spaimă. Să facă
dragoste a fost ultimul lucru pe care l-a vrut atunci. Când î�i spune
asta lui Will, expresia feț�ei lui trece de la resentiment la compasi-
une ș� i grijă. Mărturia Zenei a fost crucială. L-a prevenit pe Will că
nu trebuie să ia respingerea ei ca pe un afront personal ș� i nu tre-
buie să se enerveze, ceea ce i-ar fi confirmat ei sentimentul că e
nevoie să fie mereu cu garda sus. Zena î�i explică faptul că trupul
260
Vindecarea rănilor – puterea iubirii

ei reacț�ionează de parcă ar fi î�ncă pericol, chiar dacă ș� tie că este


î�n siguranț�ă acasă. Will poate să o consoleze pe Zena când plânge
după pierderea sentimentului de siguranț�ă ș� i control.
Este natural pentru sistemul nostru nervos să vibreze din
cauza ș� ocului chiar ș� i la ceva vreme după î�ntâlnirea dragonului.
Creierul nostru este î�n alertă, identificând semne de pericol ș� i acce-
lerând la cea mai mică nesiguranț�ă. Nu doar că avem flashbackuri,
ne simț�im „î�nț�epaț�i”. Nu putem dormi ș� i devenim imprevizibili ș� i
uș� or irascibili. Din nefericire, iritarea aceasta sfârș� eș� te adesea
prin a fi î�ndreptată către partenerul nostru. Partenerul nostru
devine atunci ș� i el tensionat ș� i anxios. Stresul traumatic se infil-
trează î�n î�ntreaga relaț�ie.
Ted, care a fost î�n trei misiuni î�n Irak, o ia razna când un alt
ș� ofer î�i taie faț� a ș� i trebuie să treacă pe marginea drumului.
Marginile drumului sunt teritorii periculoase î�n Irak. Ted î�l urmă-
reș� te kilometri î�ntregi pe ș� oferul care l-a ș� icanat, cu viteză mare,
la un moment dat chiar lovindu-i bara din spate a maș� inii. Î�ș�i î�n-
jură soț�ia, pe Doreen, când aceasta î�i spune să î�ncetinească ș� i să
se calmeze. Mult mai târziu reuș� eș� te să se uite la ce s-a î�ntâmplat
ș� i să-ș� i ceară scuze, iar î�mpreună vorbesc despre căile diferite
prin care s-ar putea descurca î�n acest tip de situaț�ie. Linia de de-
marcaț�ie dintre a fi anxios ș� i a avea o explozie de furie este fragilă
ș� i uș� or de trecut chiar ș� i î�n cele mai bune momente. După o trau-
mă, linia devine î�ncă ș� i mai fragilă. Lui Ted î�i e greu să facă faț�ă
reacț�iei lui Doreen, care î�i spune că temperamentul său o sperie.
Vorbesc despre asta ș� i inventează câteva sintagme pe care Doreen
le poate folosi pentru a-i semnala lui Ted că „alerta ș� i lupta” pre-
iau controlul ș� i pentru a-l ajuta să se calmeze. Se simt mai
apropiaț�i.

261
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

SĂ RĂMÂI IZOLAT

Să mergi mai departe singur după o traumă – să î�ț�i reprimi toate


emoț�iile î�n î�ncercarea de a controla tumultul emoț�ional – este
dezastruos pentru supravieț�uitori ș� i relaț�iile lor. Duce partenerul
supravieț�uitorului î�ntr-o spirală de panică ș� i nesiguranț�ă ș� i slă-
beș� te legătura cuplului. Ridică de asemenea ziduri î�n jurul supra-
vieț� uitorului, ziduri ce î�l feresc de toate emoț� iile pozitive de
vindecare, inclusiv de bucuria de a se simț�i apropiat de un om
iubit. Baricadarea emoț�iilor este dificilă, iar supravieț�uitorii re-
curg adesea la droguri sau alcool pentru a-i ajuta să aline tumul-
tul, ceea ce nu face decât să le submineze ș� i mai mult orice ș� ansă
de legătură emoț�ională.
Joe, un ofiț�er de poliț� ie care activează de mult ș� i care ș� i-a
pierdut amicul î�ntr-o rafală brutală de î�mpuș� cături, era î�n conce-
diu medical de trei luni. A realizat cât de izolat devenise când fe-
tiț� a sa ș� i-a serbat cei ș� ase ani ș� i un amic a venit să î�i viziteze.
Amicul său i-a spus ce norocos era să aibă o familie care î�l iubeș� te
evident foarte mult ș� i că asta trebuie să-l ajute să facă faț�ă morț�ii
prietenului său. Joe a fost de acord că e norocos. Dar nu a simț�it
absolut nimic. Mai târziu î�n acea seară, s-a putut deschide î�n faț�a
soț�iei sale, Megan. I-a spus că simț�ea că era vina lui că î�i murise
prietenul. Era prea ruș� inat ș� i speriat ca să simtă ceva. Dragostea
ș� i validarea soț�iei sale i-au oferit lui Joe cel mai puternic antidot
pentru o astfel de ruș� ine ș� i frică.
Joe ș� i Megan au putut să se î�mpace destul de repede, dar ce se
î�ntâmplă când supravieț�uitorii traumelor rămân î�nchiș� i din punct
de vedere emoț� ional? Ecourile traumelor nu se pot disipa.
Vibraț�iile continue erodează treptat legătura ș� i î�ncrederea î�n cei
dragi. Partenerii trebuie să recunoască că evitarea emoț� iei le
pune relaț�ia pe calea ce duce către Dialogurile Demonice.
— Joe, am avertizat eu, există o capcană aici. Cu cât te simț�i
mai stresat ș� i lipsit de control, cu atât mai mult te î�nchizi î�n tine.
E greu să te vindeci aș� a. Viaț�a devine o căutare a felurilor î�n care
să te î�nchizi î�n apatie ș� i să eviț�i dragonul. Ș� i, dacă nu poț�i simț�i,

262
Vindecarea rănilor – puterea iubirii

soț�ia ta este lăsată pe dinafară. Nu te poate sprijini. De fapt, e sin-


gură. Relaț�ia voastră se clatină, iar tu vezi asta ș� i devii î�ncă ș� i mai
mâhnit. Ș� i tot aș� a.
Lipsa de speranț�ă pe care o simt supravieț�uitorii traumelor î�i
conduce adesea la acț�iuni care le î�ndepărtează partenerii exact
când au cel mai mult nevoie de ei. Jane ș� i Ed se uită pe fereastra
cabinetului meu. Aceasta este a patra ș� edinț�ă cu mine. Î�n contac-
tul telefonic iniț�ial, Jane mi-a spus că problema este că se simte
singură î�n căsnicia ei. Sunt aici acum pentru că, î�n cele mai recen-
te certuri ale lor, Jane, de obicei partenerul mai angajat, care cere
mai multe, a dat o nouă î�ntorsătură dansului lor negativ. A afir-
mat că singura cale prin care poate scăpa de toată durerea pe
care o simte se poate să fie sinuciderea. Din nefericire, acest ul-
tim protest disperat provoacă î�ncă ș� i mai multă distanț�are î�ntre
ea ș� i Ed. El este î�n general partenerul mai retras, dar acum se
simte ameninț�at ș� i confuz ș� i s-a retras ș� i mai mult.
Jane recunoaș� te că i se „plânge” î�n mod constant lui Ed ș� i e de
acord cu mine că acesta este un protest faț�ă de distanț�area lui
continuă de ea. Î�mi spune că el răspunde irascibilităț�ii ei prin a
veni acasă de la muncă din ce î�n ce mai târziu. Acest cuplu tânăr
a fost fericit până acum doi ani, când Jane a deschis uș� a unui tâ-
năr care s-a dovedit a fi un tâlhar violent. A î�njunghiat-o cu sălbă-
ticie, iar ea a sângerat aproape până la moarte. A petrecut câteva
luni î�n spital ș� i a rămas cu o durere cronică. Ed crede că Jane ar fi
trebuit să depăș� ească deja momentul. Dar coș� marurile ei privind
atacul devin din ce î� n ce mai rele, iar ea vorbeș� te despre
sinucidere.
Discutăm despre ciclul lor negativ ș� i despre felul î�n care ame-
ninț�ările lui Jane privind suicidul sunt de fapt rugăminț�i către
soț�ul ei ca acesta să o ajute să scape de sentimentele teribile care
o bântuie. Î�n certurile lor pot auzi ecourile traumei ei. Dar Ed nu
e de acord.
— Păi, î�mi spune el, sigur că totul s-a schimbat î�ntre noi de
când s-a î�ntâmplat atacul. Dar nu î�nț�eleg cum se traduce asta î�n
certurile noastre. Ca cearta pe care tocmai am avut-o. A luat-o

263
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

complet razna pentru că am uitat să-mi deschid mobilul cam


două ore când jucam golf. Ș� i acum ameninț�ările astea că î�ș�i va
face rău. Pur ș� i simplu nu mă pot descurca cu asta.
El oftează adânc, iar Jane î�ncepe să plângă.
Jane a fost foarte reticentă să î�i spună lui Ed detaliile atacului
sau că î�ncă are flashbackuri frecvente. S-a simț�it î�nvinovăț�ită de
el pentru că a fost păcălită să î�i deschidă uș� a atacatorului ei. Mi-am
amintit deodată ceva specific despre un telefon î�n povestea acelei
zile teribile.
— Stai o clipă, am spus, Jane, nu mi-ai zis că î�n timpul atacu-
lui, când zăceai pe podea ș� i î�ncepeai să î�ț�i pierzi cunoș� tinț�a, ve-
deai un telefon pe covor, lângă măsuț�a de cafea? Dar nu î�ț�i puteai
face corpul să răspundă. Nu puteai ajunge la el.
Ea dă din cap aprobator, aș� a că eu continui:
— Ș� i ț�in minte că ai spus că, deș� i î�ț�i pierdeai cunoș� tinț�a ș� i
credeai că mureai, te tot zbăteai să ajungi la telefon pentru a-l
suna pe Ed. Ș� i că ț�i-ai spus: „Dacă aș� putea să î�l sun pe Ed, va veni
să mă salveze”, nu-i aș� a?
Jane plânge ș� i murmură:
— Dar nu am putut să dau de el.
— Da, dar telefonul era singura speranț�ă pe care o aveai. Era
colacul tău de salvare. Aș� a că, acum când î�ncerci să î�l suni pe Ed,
iar el are telefonul î�nchis, bănuiesc că panica se agravează. Nu
poț�i să dai de el, nu?
Jane plânge, iar Ed, cu o expresie bruscă de î�nț�elegere, î�ș�i
trece mâinile prin păr.
Jane ș� i Ed trec apoi la o nouă conversaț�ie despre cum, atunci
când ceva î�i aminteș� te de atacul ei, ea are o nevoie disperată să ia
legătura cu el. Când nu poate da de el, corpul ei răspunde literal-
mente de parcă ar fi iar pe podea, iar viaț�a i se scurge din trup.
— Când am realizat că aveai telefonul î�nchis ș� i eram singură,
m-am panicat, î�i spune ea lui Ed. Inima mi-o luase razna ș� i nu mai
puteam să respir.

264
Vindecarea rănilor – puterea iubirii

Î�ncercase să î�l facă pe Ed să î�i î�nț�eleagă disperarea, sentimen-


tul că viaț�a ei era î�n joc, anunț�ând că ar putea la fel de bine să se
sinucidă. Dar această ameninț�are l-a copleș� it pe Ed, iar lui i-a fost
ș� i mai greu să răspundă.
Odată ce Ed ș� i Jane pot trece la o conversaț�ie A.R.A., pot crea
o bază sigură de unde să gestioneze trauma lui Jane. Ed realizează
că nu ajută să minimalizeze durerea ș� i frica lui Jane. Dacă devine
copleș� it, e mai bine să o spună decât să se distanț�eze. Pe măsură
ce relaț�ia lor se î�mbunătăț�eș� te, Ed devine mai puț�in deprimat, iar
coș� marurile ș� i flashbackurile lui Jane se diminuează radical. Dar,
mai mult decât atât, Ed a î�nvăț�at că î�i poate oferi lui Jane ceea ce
nimeni altcineva nu poate, certitudinea consolatoare că durerea
ei este văzută ș� i î�nț�eleasă, reasigurarea că nu este singură cu te-
roarea ei ș� i sprijinul necesar pentru a-i permite să meargă mai
departe.
Î�n timp ce supravieț�uitorii traumelor au nevoie disperată de
sprijinul celor dragi, adesea reacț�ionează î�n feluri care î�mping
deoparte acel ajutor. Asta poate denatura relaț�iile de dragoste ale
supravieț�uitorilor timp de decenii, poate chiar pe viaț�ă. Dar, dacă
partenerii pot apela unul la altul ș� i pot î�nfrunta trauma î�mpreu-
nă, pot doborî� dragonul.
A trecut multă vreme de la Vietnam, cel puț�in pentru aceia
dintre noi care nu am fost nevoiț�i să mergem sau să aș� teptăm pe
cineva să vină acasă. Dar pentru Doug, parcă a fost ieri. E î�ncă
locotenentul arogant de douăzeci ș� i trei de ani care ș� i-a dus mili-
tarii î�n inima pericolului ș� i a reuș� it să î�i aducă pe toț�i acasă î�n si-
guranț� ă. Ei bine, aproape pe toț� i. Doug este un alcoolic î�n
recuperare, cu pensie de invaliditate, ș� i este la a patra căsnicie,
care nu merge bine. Spune că e sigur că soț�ia sa, Pauline, î�l va
părăsi. Ș� i poate că are dreptate. Majoritatea timpului când sunt
î�mpreună sunt blocaț�i î�n Polca Protestului; ea se plânge, iar el
se retrage. Pauline, puț�in mai tânără decât Doug ș� i care nu a mai
fost căsătorită î� n ainte, spune furioasă că „pur ș� i simplu se
î�ndepărtează”.

265
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

— Te iubesc, î�i spune ea lui Doug, dar temperamentul tău mă


stresează atât de tare. Ori eș� ti complet enervat, ori plecat. Dispari
emoț�ional. Dacă î�ncerc să î�ț�i spun cât de mult am nevoie de tine,
te isterizezi. Nu mai am opț�iuni.
El se uită î�n jur cu un zâmbet crispat ș� i spune:
— Vezi, ș� tiam că o să mă părăsească. Ș� i voi fi pregătit. Trebuie
să fii pregătit să te descurci cu cel mai rău lucru care se poate
î�ntâmpla.
Ă� sta se poate să fie un motto bun pentru un soldat, dar nu
pentru un iubit.
Pauline ș� i Doug î�ș�i discută î�n detaliu Polca Protestului. Paș� ii
sunt mai rapizi ș� i mai extremi decât la majoritatea cuplurilor pe
care le-am consultat. Î�nfruntarea traumei adaugă î�ncă o piruetă
î�n ciclurile negative. Î�ncep să î�nț�eleg de ce apare Polca Protestului
lor când Doug vorbeș� te despre ce a î�nvăț�at î�n Vietnam.
— E uș� or, spune el. Nu arăta niciodată frică ș� i nu greș� i nicio-
dată. Dacă greș� eș� ti, cineva moare. Ș� i va fi vina ta. Aceste două
reguli mi-au salvat viaț�a. Sunt î�nscrise adânc î�n sufletul meu.
Nu e greu să î�nț�elegi cum aceste „reguli” se traduc î�n î�nchide-
rea î�n sine a lui Doug ș� i faptul că e hipervigilent la orice semn că
Pauline î�l consideră mai puț�in decât perfect.
Un moment-cheie de progres survine î�n conversaț�ia acestui
cuplu despre punctele sensibile, când î�ș�i î�mpărtăș� esc unul altuia
vulnerabilităț� ile. Doug nu doar că recunoaș� te că „se ascunde
singur î�n tunelul î�ntunecat”, ci î�i spune soț�iei sale că teama sa
principală e că aceasta va vedea cine e el cu adevărat.
— Ț� ip ș� i cer pentru că nu te pot găsi, î�i spune Pauline la rân-
dul ei. E î�nfricoș� ător. Te iubesc. Cu tot cu cicatricile din Vietnam.
— Nu m-ai iubi dacă ai ș� ti ce am făcut acolo, răspunde el. Mi-am
adus băieț�ii acasă, dar nimeni nu ar trebui să fie obligat să facă
lucrurile pe care le-am făcut noi.
Dezvăluie că nu a spus niciodată nimănui despre o luptă teri-
bilă ș� i ordinele pe care le-a dat, care î�l bântuie ș� i î�nvăluie î�n
ruș� ine.

266
Vindecarea rănilor – puterea iubirii

— Dacă ai ș� ti, ai pleca. Nimeni nu poate iubi pe cineva care a


făcut lucrurile alea, spune el.
După mai multe ș� edinț�e, î�n timpul unei conversaț�ii de tipul
Ține-mă strâns în brațe, Doug poate să dezvăluie î�n sfârș� it ce stă
la de baza „ruș� inii sale secrete”. Nu î�i spune toate detaliile lui
Pauline. Dezvăluie doar suficient cât să î�ș�i exprime cea mai mare
temere. Că nimeni nu î�l poate iubi. Pauline răspunde cu dragoste
ș� i compasiune.
— Eș� ti un bărbat bun ș� i iubitor, ai făcut tot ce puteai mai bun
ș� i tot ce a trebuit să faci. Ș� i ai plătit pentru asta î�n fiecare zi de
atunci. Ș� i chiar acum, te iubesc chiar mai mult pentru că ț�i-ai asu-
mat un astfel de risc ș� i te-ai deschis î�n faț�a mea, spune ea.
Doug trebuie să î�ș�i î�ncalce propria regulă de „invincibilitate”,
să nu aibă niciodată vreo slăbiciune. Explică faptul că, î�n luptă,
frica paralizează; doar performanț�a perfectă garantează siguran-
ț�a. După cum î�i spune soț�iei sale:
— Dacă eș� ti perfect, nu faci niciodată greș� eli, ș� i numai atunci
se vor opri crimele. Numai atunci vei ajunge acasă.
Ea plânge ș� i î�i spune:
— Dar nu eș� ti niciodată î�ndeajuns de perfect, aș� a că nu ajungi
niciodată acasă… la mine. Chiar ș� i când stau aici cu braț�ele des-
chise, tânjind după tine.
Apoi e rândul lui să plângă.
Relaț� ia lui Doug ș� i Pauline este cu adevărat transformată
când Pauline î�i spune cu blândeț�e:
— Am nevoie să mă laș� i î�năuntru, să mă apropii. Te iubesc ș� i
am atâta nevoie de tine.
Dar Doug nu aude invitaț�ia; aude o acuzare. Se holbează la
pantofii săi ș� i spune:
— Ei bine, ceri prea multe.
Faț�a lui Pauline este desfigurată de disperare, dar apoi Doug
se opreș� te ș� i se uită la ea:

267
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

— Ce ai spus? î�ntreabă el. Te-am auzit spunând că nu î�mi fac


treaba, că dau greș� cu tine. Dacă erai fericită, nu trebuia să-mi
ceri lucrurile astea. Dar ce mi-ai spus?
Î�n următoarele minute, Doug î�nț�elege pentru prima oară că
aude vocea propriei sale temeri spunând: „Nu te poate dori. O vei
da î�n bară, iar ea va pleca.”
Această voce acoperă cuvintele de iubire ale lui Pauline ș� i le
transformă î�n critică. Pauline î�l ia î�n braț�e.
— Ș� i eu am nevoie de tine, î�i spune el. Am nevoie de reasigu-
rarea ta. Vreau să fiu acolo pentru tine.
După patruzeci de ani, Doug reuș� eș� te î�n sfârș� it să se î�ntoarcă
acasă.

CEL MAI MARE OBSTACOL

Î�n cazul tuturor traumelor, frica ș� i furia cronice sunt efecte pro-
blematice. Dar cea mai mare dintre problemele ce apar î�n relaț�ii,
din punctul meu de vedere, este sentimentul de ruș� ine care afec-
tează supravieț�uitorii. După traume, ne simț�im cicatrizaț�i, conta-
minaț�i sau pur ș� i simplu groaznic. Ne simț�im responsabili pentru
lucrurile teribile care ni s-au î�ntâmplat ș� i nedemni de grijă ș� i
atenț�ie. Cum putem cere ceea ce nu merităm? La î�nceputul ș� edin-
ț�elor noastre, clienta mea Jane î�mi spune:
— Să fiu sinceră, toate aceste discuț�ii despre relaț�ie sunt o
pierdere de vreme. Cine ar vrea să fie cu mine? De la atac, sunt o
epavă dezgustătoare.
Î�n astfel de momente, avem nevoie ca cei dragi să aline senti-
mentul otrăvitor ș� i să ne reasigure.
— Eș� ti ce am eu mai de preț� , î�i spune Ed soț�iei sale. Aproape
că te-am pierdut. Mă doare să te aud spunând asta. Ai fost rănită.
Nu e nicio ruș� ine î�n asta. Ș� i acum ș� tiu cum să te ț�in î�n braț�e astfel
î�ncât să nu trebuiască să î�ț�i fie atât de teamă.

268
Vindecarea rănilor – puterea iubirii

Avem nevoie ca partenerul nostru să fie un refugiu sigur ș� i,


de asemenea, un martor autentic al durerii noastre, care să ne
asigure că nu suntem vinovaț�i pentru că am fost neajutoraț�i ș� i
copleș� iț�i. O relaț�ie sigură de dragoste acț�ionează ca un scut ce ne
protejează atunci când î�nfruntăm monș� tri ș� i dragoni ș� i ne ajută
să ne vindecăm după ce dragonul dispare.
La sfârș� itul terapiei, Doug decide să contacteze toț�i camarazii
care au fost cu el î�n Vietnam, chiar dacă se teme că ș� i-l vor aminti
ca pe un tiran î�ncăpăț�ânat.
— Î�n cele din urmă, spune el, problema reală e că ai văzut
partea î�ntunecată, lucrul de care ne e teamă tuturor, iar lumea ta
este diferită de a tuturor celorlalț�i. Eș� ti pe dinafară. Singur. Câț�iva
oameni s-ar putea să-ț�i acorde ajutorul din când î�n când.
Se î�ntoarce către Pauline:
— Dar, dragostea mea, tu ai intrat pur ș� i simplu. M-ai vrut cu toț�i
monș� trii mei. Cu tine, am din nou sentimentul de apartenenț�ă.
Din durere se pot naș� te putere ș� i un sentiment mai profund
de legătură – dacă reuș� im să î�nvăț�ăm să folosim puterea iubirii.
„Î�ntr-o zi, după stăpânirea vânturilor, valurilor, curenț�ilor ș� i gra-
vităț�ii, vom folosi energia iubirii ș� i, pentru a doua oară î�n istoria
lumii, omul va fi descoperit focul”, a scris misticul ș� i scriitorul
creș� tin francez Pierre Teilhard de Chardin. Acest „foc” nu este
unul care pârjoleș� te ș� i î�ngrozeș� te, ci acel foc care dă lumină ș� i
căldură. Este iubirea care ne poate schimba nu doar relaț�iile, ci
lumea.

269
Legătura absolută –
iubirea ca ultimă frontieră

„Și ai obținut ce voiai de la această viață, chiar și așa?


Da.
Și ce ai vrut?
Să mă numesc iubit, să mă simt
Iubit pe pământ.”
– Raymond Carver

S
ă î�nveț�i cum să hrăneș� ti legăturile dragostei este o sarcină
urgentă. Legătura iubitoare oferă plasa de siguranț�ă a intimi-
tăț�ii care ne permite să facem faț�ă vieț�ii ș� i să ne trăim frumos
viaț�a. Ș� i asta este ceea ce oferă î�nsemnătate vieț�ii noastre. Pentru
cei mai mulț�i dintre noi, pe patul de moarte, calitatea legăturii
noastre cu cei preț�ioș� i nouă este cea care va conta cel mai mult.
Instinctiv, ș� tim că aceia care î�nț�eleg imperativele ataș� amen-
tului trăiesc vieț�i mai î�mplinite. Cu toate acestea, cultura noastră
ne î�ncurajează mai degrabă să concurăm decât să formăm legă-
turi. Chiar dacă suntem programaț�i î�n milioane de ani de evoluț�ie
să căutăm fără odihnă apartenenț�a ș� i legătura intimă, persistăm
î�n definirea oamenilor sănătoș� i drept aceia care nu au nevoie de
alț�ii. Acest lucru este deosebit de periculos î�n vremuri î�n care
sentimentul nostru de comuniune este erodat zilnic de o
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

preocupare nesfârș� ită de a face mai multe î�n mai puț�in timp ș� i de
a ne umple vieț�ile cu din ce î�n ce mai multe bunuri.
Construim o cultură a separării care nu se potriveș� te cu bio-
logia noastră. Ș� tim, după cum afirmă Thomas Lewis ș� i colegii săi
atât de bine î�n cartea lor, A General Theory of Love (O teorie gene-
rală a iubirii), că, dacă „hrănim ș� i î�mbrăcăm un copil, dar î�l pri-
văm de contact emoț�ional, acesta va muri”. Dar am fost î�nvăț�aț�i să
credem că adulț�ii sunt o specie diferită. Cum am ajuns aici?
Psihiatrul Jonathan Shay ne aminteș� te î�n cartea sa despre
traumele luptei, Odysseus in America (Odiseu în America), că exis-
tă „două universalii umane importante”: că ne naș� tem cu toț� ii
neajutoraț�i ș� i dependenț�i, ș� i că suntem cu toț�ii muritori ș� i o ș� tim.
Singura cale sănătoasă de a ne descurca cu această vulnerabilita-
te este să ne căutăm ș� i să ne ț�inem î�n braț�e unii pe alț�ii. Apoi,
calmi ș� i mai puternici, putem ieș� i î�n lume.
Perspectiva ataș� amentului recunoaș� te că nevoia noastră de
conexiune emoț�ională cu alț�ii este absolută. Mii de studii î�n psi-
hologia dezvoltării î�n relaț�ia mamă-copil, cercetări asupra legă-
turii adulte ș� i investigaț�iile neuroș� tiinț�ei moderne confirmă că,
atunci când suntem î�n relaț�ii apropiate, suntem cu adevărat inter-
dependenț�i. Nu suntem precum planetele separate care se î�nvârt
una î�n jurul alteia.
Această dependenț�ă sănătoasă este esenț�a dragostei roman-
tice. Trupurile iubiț�ilor sunt prinse î�ntr-un „duet neural”. O per-
soană trimite semnale care modifică nivelurile hormonale,
funcț�ia cardiovasculară, ritmurile corpului ș� i chiar sistemul imu-
nitar al celuilalt. Î�ntr-o legătură iubitoare, hormonul de î�mbrăț�i-
ș� are, ocitocina, inundă corpurile iubiț� ilor, aducând o bucurie
calmă ș� i sentimentul că totul este bine î�n lume. Corpurile noastre
sunt făcute pentru o astfel de legătură.
Chiar ș� i identitatea noastră este un tip de duet cu aceia care
ne sunt cel mai apropiaț�i. O relaț�ie iubitoare ne extinde impresia
despre cine suntem ș� i î�ncrederea noastră î�n noi î�nș� ine. Nu ai citi
această carte dacă nu aș� fi găsit o cale de a mă conecta la î�ncrede-
rea soț�ului meu că o pot scrie, iar abilitatea mea de a mă sprijini

272
Legătura absolută – iubirea ca ultimă frontieră

pe cuvintele sale liniș� titoare m-a ajutat să continui să scriu, î�n loc
să renunț� . Oamenii dragi ne intră î�ntr-adevăr î�n inimi ș� i minț�i, iar,
atunci când o fac, ne transformă.
Calitatea dragostei pe care o primim ne pune pe o cale sigură.
Conform lui Jeff Simpson de la Universitatea din Minnesota,
aceasta determină cât de legaț�i sunt de mamă ș� i cât de î�n siguran-
ț�ă se simt copiii de un an atunci când sunt puș� i î�n Situaț�ia Ciudată*,
ș� i poț�i prezice cât de competenț�i social vor fi aceș� ti copii î�n ș� coala
primară ș� i cât de apropiate vor fi prieteniile lor î�n adolescenț�ă. O
conexiune sigură cu mama ș� i apropierea din aceste prietenii tim-
purii prezic, de asemenea, calitatea relaț�iilor de dragoste ale indi-
vizilor la vârsta de douăzeci ș� i cinci de ani. Suntem totuna cu
istoricul nostru din relaț�ii.

CUM FUNCȚIONEAZĂ IUBIREA?

Pentru a ajunge la o legătură de iubire durabilă, trebuie să putem


fi pe aceeaș� i lungime de undă cu cele mai profunde nevoi ș� i do-
rinț�e ale noastre ș� i să le traducem î�n semnale clare care î�i ajută pe
oamenii iubiț�i să ne răspundă. Trebuie să putem accepta dragos-
tea ș� i să răspundem la ea. Mai presus de toate, trebuie să recu-
noaș� tem ș� i să acceptăm codul primordial de ataș� ament mai
degrabă decât să î�ncercăm să î�l ignorăm ș� i să-l ocolim. Î�n multe
relaț�ii de dragoste, nevoile ș� i temerile de ataș� ament sunt planuri
ascunse, î�ndreptând acț�iunea, dar nefiind niciodată recunoscute.
Este vremea să recunoaș� tem aceste planuri astfel î�ncât să putem
modela activ dragostea de care avem atât de mare nevoie.
Pentru a modela iubirea, trebuie să fim deschiș� i ș� i receptivi
atât emoț�ional, cât ș� i fizic. Putem vedea ce implică dragostea î�n
studiile de cercetare efectuate asupra micii ș� i pufoasei maimuț�e
din specia titi, studii conduse de Bill Mason ș� i Sally Mendoza de la

*  Procedură pusă la punct în 1969 de Mary Ainsworth, pentru testarea și


observarea relației de atașament dintre copil și părintele sau îngrijitorul
său. (n.red.)
273
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

Universitatea din California. Femelele î�ș�i hrănesc puii, dar nu


prezintă alte reacț�ii materne. Ele nu î�ș�i î�ngrijesc ș� i nici nu î�ș�i ating
puii. Adevăratul protector este masculul, care î�ș�i asumă 80 la sută
din î�ngrijirea puilor. Masculul este cel care ț�ine ș� i poartă puiul,
care este angajat emoț�ional ș� i reprezintă refugiul sigur pentru
acesta. Puii de titi nu par să se supere prea mult când mama este
î�nlăturată o vreme din familie, dar, atunci când le este luat tatăl,
le creș� te nivelul hormonului de stres, cortizolul.
Î� n biroul meu, partenerii mai distanț�i din punct de vedere
emoț�ional î�mi spun uneori:
— Fac tot felul de lucruri ca să arăt că î�mi pasă. Tund peluza,
aduc acasă un salariu bun, rezolv probleme ș� i nu umblu cu altele.
De ce, î�n cele din urmă, lucrurile astea par să nu conteze, ș� i tot ce
contează pentru soț�ia mea este că nu „vorbim despre chestiile
emoț�ionale ș� i nu ne ț�inem î�n braț�e”?
— Pentru că aș� a suntem făcuț�i, le spun. Avem nevoie ca cine-
va să acorde atenț�ie reală, să ne ț�ină strâns î�n braț�e, să vină foarte
aproape uneori ș� i să ne răspundă î�ntr-un fel emoț�ional care să ne
miș� te, cu care să rezonăm. Nimic nu se compară cu asta. Ș� i tu ai
nevoie de asta. Ai uitat?
Conexiunea este dulce, ț�inutul î�n braț�e este profund calmant
ș� i satisfăcător, indiferent dacă noi ț�inem pe cineva î�n braț�e sau
suntem ț�inuț�i. Majoritatea dintre noi iubim să ț�inem î�n braț�e un
bebeluș� . Să î�mbrăț�iș� ăm persoana iubită e la fel de plăcut.
Dar sunt ataș� amentul ș� i conexiunea tot ceea ce contează?
Dragostea adultă implică de asemenea sexualitate ș� i afecț�iune.
Ataș� amentul este baza, schela pe care sunt construite toate aces-
te elemente. Interconexiunile sunt evidente. Sexualitatea este cea
mai satisfăcătoare atunci când există o legătură sigură. Riscul,
care este esenț�ial pentru erotism, nu vine din noutatea superficială
constantă, ci din abilitatea de a rămâne deschis către partenerul
tău î�n momentul prezent.
Să ai grijă de cineva ș� i să-i oferi sprijin pragmatic sunt lucruri
care vin de la sine când ne simț�im apropiaț�i ș� i uniț�i. „Când iu-
beș� ti, î�ț�i doreș� ti să faci lucruri pentru”, scria Ernest Hemingway.

274
Legătura absolută – iubirea ca ultimă frontieră

„Î�ț�i doreș� ti să te sacrifici pentru. Î�ț�i doreș� ti să serveș� ti.” Ș� tim din
cercetări că partenerii siguri sunt mai sensibili la nevoile de afec-
ț�iune ale celuilalt.
Rose ș� i Bill, un cuplu de doctoranzi, se certau din orice, î�nsă
î�n special privind legătura emoț� ională ș� i sprijinul pragmatic.
Chiar ș� i la concluzia terapiei, după ce făcuseră un progres consi-
derabil, se certau î�n legătură cu faptul că el nu î�ș�i ț�ine numărul
medicului pediatru î�n telefon, deș� i ea l-a rugat să facă î�ntocmai
asta. Când bebeluș� ul se î�mbolnăveș� te, nu î�i poate folosi telefonul
ca să sune doctorul. Î�n cele din urmă, găsesc o cale să oprească
disputa.
— Când nu pot găsi numărul ăla, mă sperii, î�i spune Rose lui
Bill. Am nevoie să asculț�i când cer astfel de lucruri.
Acum Bill î�ș�i oferă sprijinul.
— Te aud, spune el. E ca ș� i cum mi-ai spune: „Î�mi păzeș� ti spa-
tele?” Ai nevoie să depinzi de mine aici. Ș� i eș� ti o mamă grozavă
pentru copiii noș� tri. Ca să nu se mai î�ntâmple asta, am băgat nu-
mărul î�n telefonul meu ș� i ț�i-am comandat propriul telefon mobil.
Există, poate, ș� i alte feluri prin care te pot sprijini?
Î�ntr-o ș� edinț�ă ulterioară, Rose î�i spune lui Bill că nu î�i mai
poartă pică pentru că are grijă de copii seara, când el trebuie să
studieze. Acum, că se simte mai apropiată de el, chiar î�i place să î�i
aducă o cafea ș� i să asculte ce face la cursurile lui. Să putem crea o
legătură mai sigură ne eliberează atenț�ia astfel î�ncât să putem să
fim pe aceeaș� i lungime de undă cu persoana iubită ș� i să o spri-
jinim activ.
Î� ntr-o relaț� ie romantică, ataș� amentul sigur, sexualitatea ș� i
sprijinul se î�mpletesc. Partenerii creează o buclă pozitivă de
apropiere, receptivitate, afecț�iune ș� i dorinț�ă. Î�n prima sa ș� edinț�ă
de consiliere, Charlie a anunț�at î�n mod solemn că a angajat un
avocat de divorț� . Acum, câteva luni mai târziu, î�mi spune, î�n timp
ce soț�ia sa, Sharon, dă din cap fericită:
— Suntem mult mai apropiaț�i. Nu cred că am fost vreodată
atât de apropiaț�i. Cumva nu mai devin atât de tensionat ș� i de ge-
los. Am î�ncredere î�n ea. Î�i pot spune când am nevoie să mă ajute
275
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

să î�mi liniș� tesc mintea, iar ea poate apela la mine. Ne simț�im mai
apropiaț�i î�n pat. Sexul este mult mai uș� or. Cred că amândoi ne
simț�im doriț�i ș� i putem cere ceea ce vrem. Când ne simț�im apropi-
aț�i î�n felul acesta, î�mi place să am grijă de ea. Î�mi place să o ajut
când o doare spatele. M-am dus ș� i i-am găsit o pernuț�ă de î�ncălzit.
Ș� i ea mă ajută să mă las de fumat. Este o relaț�ie cu totul nouă.
Dar să faci dragostea să meargă î�nseamnă ș� i să accepț�i că,
chiar dacă e bună, este î�ntotdeauna ceva î�n desfăș� urare. Exact
când vă iese, unul dintre voi se schimbă. Ursula Le Guin, roman-
ciera, ne aminteș� te că iubirea „nu stă acolo, ca o piatră. Trebuie să
fie făcută ca pâinea, refăcută tot timpul, reî�nnoită.” Intenț�ia din
spatele EFT este să le ofere cuplurilor î�ntocmai asta.
Douăzeci de ani de cercetări ne spun că am ajutat multe ti-
puri diferite de cupluri să î�ș�i „construiască” iubirea, oameni
proaspăt căsătoriț�i sau căsătoriț�i de mult, homosexuali ș� i hetero-
sexuali, cei î�n principiu fericiț�i ș� i cei serios mâhniț�i, tradiț�ionalii
ș� i neconvenț�ionalii, cei foarte educaț�i ș� i cei din clasa muncitoare,
reticenț�ii ș� i exuberanț�ii. Am descoperit că EFT nu doar că ajută la
vindecarea relaț�iilor, ci creează relaț�ii care vindecă. Partenerii
care sunt deprimaț�i ș� i anxioș� i beneficiază enorm de pe urma ex-
perienț�ei legăturii ș� i sprijinului pe care le oferă o relaț� ie mai
iubitoare.
Dacă ar fi să rezum lecț�iile pe care le-am î�nvăț�at de la aceste
cupluri, ar arăta cam aș� a:
• Nevoia noastră ca alț�ii să se apropie când strigăm – să ne
ofere un refugiu sigur – este absolută.
• Foamea emoț�ională este o realitate. Să te simț�i părăsit,
respins sau abandonat emoț�ional stârneș� te durere ș� i pa-
nică de ordin fizic ș� i emoț�ional.
• Există foarte puț�ine feluri de a ne descurca cu durerea
noastră când nevoile primare de conexiune nu sunt
î�ntrunite.
• Echilibrul emoț�ional, calmul ș� i bucuria vibrantă consti-
tuie răsplata dragostei. Pasiunea sentimentală este pre-
miul dat î�n batjocură celui î�nfrânt.
276
Legătura absolută – iubirea ca ultimă frontieră

• Nu există performanț� ă perfectă î�n dragoste sau sex.


Obsesia cu performanț�a este o fundătură. Prezenț�a emo-
ț�ională este cea care contează.
• Î�n relaț�ii nu există simplele cauză ș� i efect, linii drepte, ci
doar cercuri pe care le creează partenerii î�mpreună. Ne
atragem unii pe alț�ii î�n bucle ș� i spirale de conexiune ș� i
detaș� are.
• Emoț�ia ne spune exact de ce avem nevoie, dacă o ascul-
tăm ș� i o folosim ca ghid.
• Cu toț�ii apăsăm pe butonul de panică din când î�n când.
Ne pierdem echilibrul ș� i alunecăm î�n controlul stârnit de
anxietate sau î�n apatie ș� i evitare. Secretul este să nu ră-
mâi î�n aceste poziț�ii. E prea greu pentru omul drag să te
î�ntâlnească acolo.
• Momentele-cheie de legătură, când o persoană o caută
pe alta ș� i cealaltă răspunde, necesită curaj, dar sunt ma-
gice ș� i transformatoare.
• Iertarea rănilor este esenț�ială ș� i se produce doar atunci
când partenerul î�ș�i poate î�nț�elege propria durere ș� i poa-
te ș� ti că persoana iubită este î�n conexiune cu el ș� i simte
acea durere alături de el.
• Pasiunea de durată este complet posibilă î�n iubire.
Căldura pasiunii scurte este doar preludiul; o legătură de
dragoste este simfonia.
• Neglijarea va ucide dragostea. Dragostea are nevoie de
atenț�ie. Să î�ț�i cunoș� ti nevoile de ataș� ament ș� i să răspunzi
la cele ale iubitului tău pot face o legătură să reziste până
când „moartea ne va despărț�i”.
• Toate cliș� eele despre dragoste – când oamenii se simt
iubiț�i sunt mai liberi, mai vii ș� i mai puternici – sunt mai
adevărate decât ne-am imaginat vreodată.

277
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

Ș� tiind toate lucrurile astea, tot trebuie să reî�nvăț� aceste lecț�ii


de fiecare dată când î�mi pierd conexiunea cu o persoană iubită.
Tot trebuie să î�nfrunt acea nanosecundă de alegeri: să î�nvinovă-
ț�esc, să î�ncerc să preiau controlul, să ignor, să mă răzbun, să mă
î�nchid î�n mine ș� i să las pe dinafară, sau să respir adânc ș� i să mă
acordez la emoț�iile mele ș� i ale omului iubit, să risc, să caut, să mă
î�ncred, să ț�in î�n braț�e.

UN CERC MAI LARG

Când iubiț� ii sunt uniț� i î�ntr-o legătură puternică ș� i sigură, asta


face mai mult decât să le amplifice conexiunea unul cu altul.
Cercul receptivităț�ii iubitoare se lărgeș� te precum unda de la o
piatră aruncată î�ntr-un iaz. Să fim î�ntr-o relaț�ie de dragoste ne
creș� te afecț� iunea ș� i compasiunea pentru alț� ii, î�n familie ș� i
comunitate.
Î�n primele cercetări asupra ataș� amentului, Mary Ainsworth a
descoperit că, î�ncă de la trei ani, copiii care se simt î�n siguranț�ă
cu mamele lor sunt mai empatici faț�ă de alț�ii. Când nu trebuie să
ne facem griji privind siguranț�a cu oamenii iubiț�i, avem î�n mod
natural mai multă energie de dăruit altora. Î�i vedem pe alț�ii mai
pozitiv ș� i suntem mai dispuș� i să ne angajăm emoț�ional cu ei. Să
ne simț�im iubiț�i ș� i î�n siguranț�ă ne face mai buni ș� i mai toleranț�i.
Psihologii Phil Shaver ș� i Mario Mikulincer au arătat î�n studi-
ile lor că pur ș� i simplu să pui pauză ș� i să î�ț�i aminteș� ti momentele
î�n care cineva a avut grijă de tine reduce instantaneu ostilitatea
faț�ă de oamenii care sunt diferiț�i de tine, chiar dacă este pentru o
scurtă perioadă. Asta susț�ine metoda de meditaț�ie budistă pen-
tru amplificarea compasiunii prin a te gândi cum cineva e iubit de
altul. Jurnalistul de ș� tiinț�ă Sharon Begley, î�n cartea sa despre ne-
uroș� tiinț�ă ș� i budism, î�l citează pe Dalai Lama spunând că, pentru
consolare, tibetanii aflaț�i î�n pericol strigă de obicei „Mama”. Pare
cel puț�in la fel de folositor precum sintagmele mai agresive pe
care le folosim noi, nord-americanii.

278
Legătura absolută – iubirea ca ultimă frontieră

DRAGOSTEA DINTRE IUBIȚI,


DRAGOSTEA DIN FAMILII

Am ș� tiut de decenii că familiile fericite î�ncep cu relaț�ii fericite


î�ntre parteneri. Când suntem stresaț�i ș� i ne certăm constant cu
partenerul nostru, asta se revarsă î�n relaț�ia noastră cu copiii noș� tri.
E clar, dincolo de orice dubiu, că conflictele dintre părinț�i sunt noci-
ve pentru copii. Când suntem frustraț�i ș� i î�ngrijoraț�i, felul î�n care ne
disciplinăm copiii are de suferit. Î�n mare, devenim mai duri ș� i mai
inconstanț�i. Dar e mai mult decât o chestiune de disciplină. Dacă ne
chinuim î�ntr-o relaț�ie nefericită, adesea suntem dezechilibraț�i emo-
ț�ional ș� i ne e mai greu să fim deschiș� i ș� i cu adevărat pe aceeaș� i lun-
gime de undă cu copiii noș� tri. Pentru că nu suntem prezenț�i
emoț�ional pentru ei, ei nu au parte de grija ș� i î�ndrumarea noastră.
— Mă transform î�ntr-o persoană irascibilă, dură, î�mi spune
Alice. Sunt atât de secată de lucrurile prin care trecem eu ș� i Frank,
î�ncât pur ș� i simplu nu am energie pentru copii. Când cel mai mic
al meu a î�nceput să plângă pentru că era speriat să se ducă la
ș� coală, am ț�ipat la el. Mă simt groaznic î�n privinț�a asta. Am deve-
nit o cotoroanț�ă, iar Frank e distant cu toată lumea. Trebuie să
rezolvăm asta, pentru binele tuturor.
Nivelurile î�nalte de conflict dintr-o căsnicie precipitează ade-
sea problemele de comportament ș� i emoț�ionale la copii, inclusiv
depresia. Dar conflictul nu este singurul factor care afectează ti-
nerii. Distanț�area emoț�ională a partenerilor unul de altul adesea
duce, de asemenea, la distanț�are faț�ă de copii. Psihologul Melissa
Sturge-Apple de la Universitatea din Rochester confirmă că acest
lucru este î�n special valabil î�n privinț� a taț� ilor ș� i copiilor lor.
Studiile sale arată că, atunci când bărbaț�ii se retrag din relaț�iile
cu soț�iile lor, devin adesea indisponibili ș� i pentru copiii lor.
Dacă ne gândim î�n termeni pozitivi, când ne simț�im ataș� aț�i î�n
siguranț�ă de partenerul nostru, tindem să ne fie mai uș� or să fim
părinț�i buni, să oferim un refugiu sigur ș� i o bază sigură pentru
puș� tii noș� tri. Copiii noș� tri deprind atunci modalităț�i pozitive de
a-ș� i gestiona emoț� iile ș� i de a forma legături cu alț� ii. Există o

279
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

mulț�ime de dovezi ș� tiinț�ifice că atunci când copiii sunt ataș� aț�i î�n
siguranț�ă, aceș� tia sunt mai fericiț�i, mai competenț�i din punct de
vedere social ș� i mai rezistenț�i î�n faț�a stresului. Ideea că unul din-
tre cele mai bune lucruri pe care le poț�i face pentru copilul tău
este să creezi o relaț�ie iubitoare cu partenerul tău nu este senti-
mentală, este un fapt dovedit ș� tiinț�ific.
Dar apoi terapeuț�ii ne spun de ani de zile că, dacă vrem să fim
părinț�i cu adevărat buni, trebuie fie să fi avut copilării sigure, iu-
bitoare, fie să mergem la consiliere pentru a î�nfrunta copilăriile
mai puț�in iubitoare. Experienț�a mea î�mi spune că, ș� i dacă am avut
copilării care ne-au lăsat cu multe dificultăț� i emoț� ionale ș� i nu
mergem niciodată la un terapeut, crearea unei căsnicii mai bune
ne poate transforma î�n părinț� i mai buni. Psihologul Deborah
Cohn de la Universitatea din Virginia e de acord. Ea găseș� te că
mamele care sunt anxioase ș� i nesigure privind apropierea, dacă
sunt măritate cu bărbaț�i responsabili care le oferă o legătură si-
gură, sunt capabile să fie pozitive ș� i iubitoare cu copiii lor. Când
ne iubim unii pe alț�ii aș� a cum trebuie, ne ajutăm unii pe alț�ii să ne
creș� tem copiii cum trebuie.
Când ai o conectare sigură î�n relaț�ia ta, poț�i transmite mai
departe acea calitate, nu doar copilului tău, ci ș� i partenerilor vii-
tori ai copilului tău. Psihologul Rand Conger ș� i colegii de la
Universitatea de Stat Iowa au monitorizat 193 de familii cu copii
adolescenț�i de-a lungul unei perioade de patru ani ș� i au descope-
rit că gradul de căldură ș� i sprijin dintre parteneri ș� i calitatea
creș� terii copiilor lor a anticipat cum se vor raporta copiii la par-
tenerii lor romantici, cinci ani mai târziu. Copiii părinț�ilor mai
afectuoș� i ș� i mai prezenț�i emoț�ional erau mai calzi ș� i acordau mai
mult sprijin partenerilor lor, iar relaț� iile lor erau mai fericite.
Când ne iubim partenerul aș� a cum trebuie, oferim un tipar de
relaț�ie iubitoare copiilor noș� tri ș� i partenerilor lor.
Relaț�iile mai bune dintre partenerii dintr-o relaț�ie de iubire nu
sunt doar o preferinț�ă personală, sunt un bine social. Relaț�iile de dra-
goste mai bune î�nseamnă familii mai bune. Ș� i, mai bine de-atât, mai
multe familii iubitoare î�nseamnă comunităț�i mai bune, mai receptive.

280
Legătura absolută – iubirea ca ultimă frontieră

SOCIETATEA

Familiile iubitoare sunt baza unei societăț� i umane. După cum


scrie poetul Roberto Sosa: „Binecuvântaț�i sunt iubiț�ii, pentru că
al lor este grăuntele de nisip care sprijină centrul mărilor.” Cercul
lărgit de angajament cu alț�ii ș� i receptivitate la aceș� tia nu se opreș� -
te cu cei dragi nouă din imediata apropiere sau chiar cu familiile
viitoare pe care le creează. Continuă să se extindă, să ajute la
crearea mai multor comunităț�i cărora le pasă ș� i, î�n cele din urmă,
a unei lumi căreia î�i pasă mai mult.
Î�nț�elegerea dorinț�ei noastre de dragoste ș� i a felului î�n care
funcț�ionează dragostea este crucială dacă vrem să modelăm o
lume care permite să se răspundă acelor dorinț�e ș� i să reflecte ce
e mai bun din natura noastră. O ființ�ă umană tânjeș� te după ș� i este
făcută pentru conectarea cu alț�ii. Natura noastră este să creăm
legături intime cu foarte puț�ini oameni preț�ioș� i, dar apoi, după ce
am î�nvăț�at lecț�iile apartenenț�ei, să intrăm î�n conectare cu alț�ii,
prietenii noș� tri, colegii noș� tri, tribul nostru. Când suntem cea mai
bună versiune a noastră, le oferim sprijin ș� i afecț�iune altora pen-
tru că recunoaș� tem că sunt la fel ca noi, umani ș� i vulnerabili. De
fapt, ne bucurăm de frăț�ia care ne scoate din lumea noastră mică
ș� i ne face parte din î�ntreg.
Am crescut după Al Doilea Război Mondial, î�ntr-un orăș� el
britanic mai puț�in bogat, unde sentimentul că trebuia să ne apro-
piem cu toț�ii ca să supravieț�uim era tangibil. Toată lumea venea
î�n cârciumă – clericul, comodorul, vânzătorul de gazete, judecă-
torul, doctorul, negustorul, casnica ș� i prostituata. Sătenii mai bă-
trâni î�ș�i petreceau toată seara î�ntr-un colț� , jucând cărț� i ș� i
discutând politică. Vagabonzii care umblau din oraș� î�n oraș� pri-
meau, î�nainte să pornească mai departe, un adăpost, o bere ș� i o
farfurie uriaș� ă cu ouă ș� i bacon gătite de mama mea. Soldaț�ii care
cedau, copleș� iț�i de amintirile din război, erau duș� i î�ntr-o cameră
din spate, ț�inuț�i î�n braț�e ș� i consolaț�i. Celor î�ndoliaț�i li se dădeau o
î�mbrăț�iș� are, un whiskey ș� i poate un cântec vesel, dezacordat, la
pian, mulț�umită bunicii mele. Desigur, existau ș� i certuri ș� i vrajbe,
prejudicii ș� i cruzime. Dar, î�n cele din urmă, exista sentimentul că
281
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

eram cu toț�ii î�mpreună. Ș� tiam că aveam nevoie unii de alț�ii. Ș� i, î�n


majoritatea timpului, erau cel puț�in unu sau doi dintre noi care
reuș� eau să arate compasiune.
Să te simț� i conectat, să te simț� i cu cineva merge mână î�n
mână cu a simț�i ceva pentru acea persoană. Putem deprinde mila
ș� i compasiunea pentru alț�ii din Biblia creș� tină, din Coran sau din
î�nvăț�ămintele lui Buddha. Dar cred că mai î�ntâi trebuie să o de-
prindem ș� i să o simț�im î�n î�mbrăț�iș� area tandră a unui părinte sau
a unui iubit. Apoi poate că putem să o oferim mai departe, activ ș� i
intenț�ionat, î�n cercuri din ce î�n ce mai mari, lumii largi.
De fapt, timp de secole, poeț�ii ș� i profeț�ii ne-au asigurat că ne-ar
fi tuturor mai bine dacă ne-am iubi mai mult ș� i că ar trebui să facem
î�ntocmai asta. Cel mai adesea, mesajul este oferit ca set de reguli
morale ș� i idei abstracte. Problema este că nu pare să aibă un impact
prea mare dacă nu suntem î�n egală măsură atinș� i emoț�ional, dacă nu
simț�im o conectare personală cu o altă ființ�ă umană. Atunci ne pu-
tem acorda la durerea ș� i tristeț�ea lor ca ș� i când ar fi a noastră.
Ca mulț�i dintre noi, ș� i eu dau bani fondurilor de ajutor pentru
victimele cutremurelor ș� i altor dezastre. Dar e greu să răspunzi
cu adevărat la problemele uriaș� e copleș� itoare sau la mulț�imi fără
chip. Pentru mine, e mai uș� or ș� i mult mai satisfăcător să dau mai
mulț�i bani î�n fiecare lună familiilor a două fetiț�e din India care
sunt î�nregistrate î�n planul de părinț�i adoptivi al agenț�iei de ajuto-
rare internaț�ională Plan Canada. Am poze cu ele. Le ș� tiu numele ș� i
numele satelor lor. Ș� tiu că o familie are acum o capră, iar cealaltă are
apă curată pentru prima oară. Visez să merg să le vizitez. Simt o co-
nexiune cu mamele stoice care stau lângă aceș� ti copii î�n fotografiile
care sosesc prin poș� tă o dată la fiecare câteva luni. Tehnologia mo-
dernă face aceste legături posibile ș� i î�i permite cuiva ca mine, din
cealaltă parte a lumii, să formeze o conexiune ș� i să î�i pese.
Acum trei ani, î�ntr-o micuț�ă comunitate pitorească cu case
vechi din lemn, pe marginea unui râu frumos dintre dealurile de
lângă Ottawa, s-a născut o organizaț�ie numită Wakefield Grannies.
A î�nceput cu o persoană, Rose Letwaba, o soră medicală sud-africană,
care a ț�inut un discurs î�ntr-o duminică dimineaț�ă î�n biserica de

282
Legătura absolută – iubirea ca ultimă frontieră

lângă râu. A vorbit despre bunicile dintr-o mahala din Johannesburg


care î�ș�i cresc nepoț�ii, toț�i orfani cu SIDA, î�ntr-o sărăcie atât de
cruntă, î�ncât periuț�ele de dinț�i ale copiilor sunt î�ntotdeauna î�ncu-
iate, atât de valoroase sunt. Zeci de bunici din Wakefield s-au
adunat ș� i fiecare a luat legătura cu o bunicuț�ă sud-africană ș� i a
î�nceput să contribuie cu bani pentru acea familie. Acum există
150 de grupuri Bunică-pentru-bunică î�n Canada ș� i SUA.
Cartea Three Cups of Tea (Trei ceș� ti cu ceai) de Greg Mortenson,
alpinist ș� i asistent medical american, este povestea unei legături
personale care s-a tradus î�n acț� iune cu compasiune. Î� n 1993,
Mortenson s-a pierdut î�n munț�ii din Pakistan după ce a î�ncercat
să escaladeze vârful K2. A ajuns î�ntr-un sfârș� it î�n micul sat
Korphe. Sătenii i-au salvat viaț�a ș� i au format o legătură specială
cu Mortenson. Haji Ali, conducătorul satului, i-a explicat că î�n
Korphe, „prima oară când î�mparț�i ceaiul cu cineva, eș� ti străin. A
doua oară, eș� ti musafir. A treia oară, eș� ti parte din familie”.
Mortenson a devenit parte din familie. Sentimentele sale au
fost accentuate de amintirea surioarei sale, Christa, care murise
după o luptă lungă cu epilepsia. A văzut-o î�n feț�ele copiilor din
Korphe. Vieț�ile lor erau o luptă, aș� a cum fusese ș� i a Christei. A
cerut să vadă ș� coala satului ș� i a fost dus î�ntr-un loc unde optzeci
ș� i doi de copii î�ngenuncheau pe pământul î�ngheț�at, scrijelind cu
beț�e î�n pământ tabla î�nmulț� irii. Nu exista o clădire a ș� colii î�n
Korphe. Ș� i, pentru că satul nu î�ș�i putea permite salariul de un
dolar pe zi, î�n majoritatea timpului nu exista nici măcar un das-
căl. „Mi s-a frânt inima”, relatează Mortenson.
S-a î�ntors către Haji Ali ș� i i-a spus:
— Voi construi o ș� coală, promit.
De-a lungul a doisprezece ani, Mortenson ș� i Institutul Central
Asia au construit mai bine de cincizeci ș� i cinci de ș� coli, multe dedi-
cate fetelor, î�n munț�ii din Pakistan ș� i Afghanistan. Mortenson sus-
ț�ine că, î�n schimbul costului unei rachete, putem construi sute de
ș� coli care oferă o educaț�ie echilibrată. Este un tip diferit de război
î�mpotriva eternei separări î�ntre „noi ș� i ei” care alimentează

283
PARTEA A III-A: PUTEREA STRATEGIEI „ȚINE-MĂ STRÂNS ÎN BRAȚE”

extremismul. Acesta este un răspuns care accentuează puterea


compasiunii ș� i conexiunii.
Aceste poveș� ti î�mi oferă speranț�a că putem î�nvăț�a despre iubire,
că putem hrăni acest sentiment alături de partenerii ș� i familiile
noastre, iar apoi, cu empatia ș� i curajul pe care le î�nvăț�ăm, putem
găsi căi de a le scoate î�n lume ș� i a face o diferenț�ă. Scriitoarea
Judith Campbell sugerează: „Când vorbeș� te inima ta, ia-ț�i notiț�e
bune.” Poveș� tile acestea au î�nceput cu oameni care au fost des-
chiș� i ș� i au răspuns din inimă la suferinț�a altora. Ele vorbesc des-
pre puterea răspunsului emoț� ional ș� i a conexiunii personale
pentru a ne modela lumea î�ntr-una mai bună.
Perspectiva iubirii ș� i a puterii de a iubi prezentată î�n această
carte se potriveș� te cu gândurile călugărului trapist ș� i scriitorului
Thomas Merton, care credea că compasiunea trebuie, î�n cele din
urmă, să fie bazată pe „conș� tientizarea interdependenț�ei tuturor
lucrurilor î�n viaț�ă, care sunt toate parte dintr-o alta ș� i toate im-
plicate una î�n alta.” Î�mi pare că dacă noi, ca specie, vrem să supra-
vieț�uim pe această fragilă planetă albastră ș� i verde, trebuie să
î�nvăț�ăm să trecem peste iluzia separării ș� i să î�nț�elegem că sun-
tem cu adevărat dependenț�i unul de altul. Î�nvăț�ăm asta î�n cele
mai intime relaț�ii ale noastre.
Este greu să î�nchei o carte despre iubire ș� i a iubi. Aceste pa-
gini au detaliat noua ș� tiinț�ă a iubirii ș� i felul î�n care aceasta ajută
iubiț�ii să creeze o legătură sigură, iubitoare. Niciodată nu vom
î�nț�elege complet iubirea. Cu cât descoperim mai mult, cu atât mai
mult vom afla ceea ce nu ș� tim. După cum a observat poetul E. E.
Cummings: „Î�ntotdeauna un răspuns mai frumos pune o î�ntreba-
re ș� i mai frumoasă.”

284
Mulțumiri

Î
n primul rând, vreau să le mulț�umesc tuturor cuplurilor cu
care am avut onoarea de a lucra î�n ultimii douăzeci ș� i cinci de
ani. M-aț�i fascinat, î�ncântat ș� i educat. Î�n drama separării ș� i
apropierii care este o ș� edinț�ă de terapie de cuplu, am explorat cu
voi realitatea a ceea ce î�nseamnă să iubeș� ti, să ai inima frântă ș� i
să î�ț�i găseș� ti drumul către o legătură profundă, binefăcătoare.
Î� n al doilea rând, î�mi doresc să le mulț�umesc dragilor mei
colegi de la Institutul din Ottawa pentru Cuplu ș� i Familie ș� i de la
Centrul Internaț�ional de Excelenț�ă î�n EFT, î�n special dr. Alison
Lee ș� i lui Gail Palmer. Fără ele, Institutul ș� i Centrul nu ar exista;
cu ele, am putut crea o familie profesională.
Mi-ar plăcea să le mulț�umesc tuturor studenț�ilor minunaț�i de
la Universitatea din Ottawa, Facultatea de Psihologie, care s-au
dedicat studierii rezultatelor ș� i procesului de schimbare din tera-
pia de cuplu cu o pasiune ș� i angajare tot atât de mari ca a mea. Au
urmărit, î�mpreună cu mine, mii de casete cu ș� edinț�e de terapie.
Le mulț�umesc colegilor de la Facultatea de Psihologie de la
Universitatea din Ottawa, care au colaborat cu mine ș� i care m-au
sprijinit, î�n special dr. Valerie Whiffen. De asemenea, colegilor
care predau EFT î�mpreună cu mine ș� i care au urmat această cale
de a ajuta cuplurile din toată lumea, inclusiv dr. Scott Woolley de
la Universitatea Alliant din San Diego, dr. Jim Furrow, dr. Brent
Bradley, dr. Martin North, Doug Tilley, dr. Veronica Kallos, Yolanda
von Hockauf, dr. Leanne Campbell, dr. Judy Makinen ș� i Ting Liu,
care a tradus cartea-cheie despre EFT î�n chineză. O mulț�umire
specială se î�ndreaptă către dr. Les Greenberg, care a formulat
prima versiune a EFT, î�mpreună cu mine, la Universitatea din
Columbia Britanică.
Ține-mă strâns în brațe

Mulț� umiri speciale le adresez colegilor mei din psihologia


socială, î�n special dr. Phil Shaver, dr. Mario Mikulincer, dar ș� i alto-
ra, care au fost pionieri î�n aplicarea teoriei ataș� amentului î�n rela-
ț�iile adulte ș� i care au tolerat un clinician nebun î�n mijlocul lor.
De-a lungul ultimilor cincisprezece ani, au realizat o explozie de
studii de cercetare ș� i o bogăț�ie de revelaț�ii– cunoș� tinț�e pe care
le-am adunat î�n ș� edinț�ele mele de cuplu ș� i pe care le-am folosit
pentru a face o schimbare î�n vieț�ile oamenilor. Î�i mulț�umesc, de
asemenea, dragului meu coleg John Gottman pentru toate dezba-
terile ș� i discuț�iile ș� i pentru validarea minunată ș� i î�ncurajarea pe
care mi le-a oferit de-a lungul anilor.
Mi-ar plăcea să î�i mulț�umesc lui Tracy Behar, editorul meu de
la Little, Brown pentru entuziasmul ei neabătut ș� i î�ncrederea sa
nemăsurată î�n mine ș� i pentru acest proiect; agentei mele Miriam
Altshuler pentru profesionalismul ei desăvârș� it ș� i pentru î�ndru-
marea de expert; ș� i editorului liber profesionist Anastasia
Toufexis, care a parcurs schiț�ele nefinisate ale cărț�ii ș� i a salvat
cititorii de la a trebui să facă acelaș� i lucru.
Trebuie să le mulț�umesc celor trei copii ai mei, Tim, Emma ș� i
Sarah, pentru că mi-au tolerat obsesia pentru această carte, ș� i
tuturor prietenilor din Ottawa care au crezut î�n mine. Am fost
foarte norocoasă să găsesc exact ceea ce mi-era menit să fac, ca
cercetător, profesor, scriitor ș� i terapeut, dar ceea ce am î�nvăț�at cu
adevărat despre dragoste ș� i relaț�ii am î�nvăț�at, desigur, î�n propria
mea familie. Dar recunoș� tinț�a mea nesfârș� ită se î�ndreaptă către
partenerul meu incredibil, John Palmer Douglas, care este refu-
giul meu sigur, tabăra mea de bază, inspiraț�ia mea.

286
Glosar

2 P-uri Un termen folosit pentru a se referi la două sensibilităț�i


sau puncte sensibile universale din relaț�ii, ș� i anume senti-
mentul de a fi privat de legătură sau flămând emoț�ional ș� i
sentimentul de a fi părăsit sau respins ca fiind de neiubit de
către oamenii dragi. Ambele determină sentimentul nostru
de singurătate ș� i vulnerabilitate.
A.D.I. Acronim pentru o conversaț�ie care formulează pozitiv afir-
maț�ia Arată-mi că eș� ti acolo pentru mine. Teoria ataș� amen-
tului ș� i cercetările ne spun că Accesibilitatea emoț�ională
(Pot da de tine? Î�mi vei acorda atenț�ie?), Deschiderea emo-
ț�ională (Mă pot baza pe tine să reacț�ionezi ș� i să î�ț�i pese de
sentimentele mele?) ș� i Implicarea emoț�ională (Mă vei preț�ui,
mă vei pune pe primul loc ș� i vei rămâne aproape?) caracte-
rizează interacț�iunile sigure de apropiere dintre oamenii
intimi.
amigdala O zonă î�n formă de migdală din creierul mijlociu,
asociată cu reacț�iile emoț�ionale rapide, î�n special cu proce-
sarea fricii. Pare să joace un rol crucial î�n reacț� iile lup-
tă-sau-fugi. Când te fereș� ti din calea unei maș� ini care se
apropie dintr-odată, amigdala ta tocmai ț�i-a salvat viaț�a.
codependent Un termen aplicat pentru o persoană care facili-
tează, deș� i adesea neintenț�ionat, comportamentul disfunc-
ț�ional al unui om iubit. De exemplu, partenerul unui alcoolic
care vrea ca băutul să î�nceteze, dar nu insistă ca problema
să fie confruntată. Implicaț�ia este că dependenț�a de relaț�ie
a acestui partener î�l opreș� te să î�l î�nfrunte pe alcoolic.
Ține-mă strâns în brațe

consolare de contact O sintagmă folosită de cercetătorul î�n psi-


hologie Harry Harlow pentru a descrie reacț� ia puilor de
maimuț�ă la contactul fizic cu o mamă făcută din cârpă elas-
tică, „moale”. Consolarea de contact este, î�n viziunea lui
Harlow, esenț� ială pentru a ajuta puii să se liniș� tească î�n
momente de stres ș� i anxietate. Î�n studiile sale, puii de mai-
muț�ă căutau consolarea de contact î�naintea hranei. A con-
chis că, î�n cazul primatelor, consolarea de contact este o
nevoie primordială.
conversație Î�n această carte, o î�ncercare deliberată de a vorbi cu
un partener î�ntr-un fel î�n care fiecare î�nvaț�ă despre relaț�ie.
Cele ș� apte conversaț�ii transformatoare lămuresc ș� i cum in-
teracț�ionaț�i, nu doar lucrurile despre care vorbiț�i.
cortizol Un hormon cheie de stres, eliberat de către glandele su-
prarenale pentru a mobiliza corpul, î�ndeosebi amigdala,
pentru a se confrunta cu urgenț�e. Reacț�iile critice ostile din
partea altora declanș� ează niveluri deosebit de ridicate de
cortizol. Dacă este produs constant sau î�n exces, hormonul
poate dăuna organismului, î�n special inimii ș� i sistemului
imunitar. Există ș� i dovezi care sugerează că distruge neuro-
nii din secț�iunea hipocampului din creier, diminuând me-
moria ș� i î�nvăț�area ș� i facilitând generalizarea exagerată a
semnalelor de pericol. De exemplu, ș� tim că străzile î�ntune-
cate sunt potenț� ial periculoase noaptea târziu, dar, sub
stres prelungit, putem î�ncepe să credem că toate străzile,
chiar seara devreme, ascund un pericol.
Demonii Dialogului Cele trei tipare de interacț� iune care for-
mează buclele de reacț�ie ce se autoperpetuează ș� i fac ca o
legătură sigură să fie din ce î�n ce mai dificilă. Aceste tipare
sunt: găseș� te tipul rău, sau î�nvinovăț�irea ș� i criticarea mutu-
ale; polca protestului, unde o persoană protestează faț�ă de
lipsa unei legături emoț�ionale sigure, iar cealaltă se apără
ș� i se retrage (polca este cunoscută ș� i drept ciclul Cerere-
Retragere); ș� i î�ngheaț�ă ș� i fugi, î�n care ambii parteneri se
retrag pentru a se autoproteja.

288
Glosar

dependența eficientă O stare pozitivă de ataș� ament î�n siguran-


ț�ă care ne permite să fim pe aceeaș� i lungime de undă cu
nevoia noastră de alț�ii ș� i să cerem cu succes sprijin ș� i con-
solare. Această stare promovează legătura cu alț�ii ș� i ne aju-
tă să gestionăm stresul, precum ș� i să explorăm ș� i să ne
descurcăm cu lumea.
emoție Din latinescul emovere, a miș� ca. Emoț�ia este un proces
fiziologic care ne î�ndreaptă către semnale importante din
lumea noastră ș� i ne pregăteș� te să acț�ionăm. Este cel mai
bine î�nț�eleasă drept un proces. Constă î�ntr-o percepț� ie
foarte rapidă a faptului că ceva este important, urmată de o
reacț�ie a corpului, un efort de a î�nț�elege î�nsemnătatea sem-
nalului ș� i de a trece la acț�iune.
Emoț�iile, exprimate cel mai mult î�n voce ș� i expresiile facia-
le, trimit de asemenea semnale rapide altora. Î� n această
carte, cuvântul este folosit interschimbabil cu termenul
sentimente.
figură de ataș� ament O persoană pe care o iubim sau de care
suntem ataș� aț�i emoț�ional, pe care o vedem ca pe un poten-
ț�ial refugiu securizant ș� i ca pe o sursă de consolare. De obi-
cei un părinte, frate, partener romantic sau prieten de-o
viaț�ă. La un nivel spiritual, Dumnezeu poate fi ș� i El o figură
de ataș� ament.
mânere Imagini, cuvinte sau sintagme descriptive care surprind
ș� i distilează cele mai intime sentimente ș� i vulnerabilităț�i.
Odată ce ne găsim mânerele, le putem folosi pentru a des-
chide uș� a către lumea noastră interioară ș� i a o explora.
nediferențiat Un concept folosit î�n terapia de familie, care indică
faptul că o persoană nu poate distinge î�ntre sentimente ș� i
gânduri raț�ionale ș� i este mai degrabă reactivă î�n relaț�ii de-
cât capabilă să facă alegeri pe cont propriu. Aceasta î�n-
seamnă că, pentru a putea avea un sentiment de apreciere
de sine, persoana devine foarte dependentă de alț�ii. Dacă
un terapeut crede că o lipsă de diferenț�iere este problema

289
Ține-mă strâns în brațe

î�ntr-o relaț�ie aflată î�n dificultate, atunci î�mbunătăț�irea im-


plică a-i ajuta pe parteneri să creeze limite clare unul faț�ă
de celălalt ș� i să se concentreze pe luarea de decizii î�n mod
independent.
neuroni oglindă Celule nervoase care se activează î�n simpatie ș� i
î�n acelaș� i loc din creier precum celulele nervoase ale per-
soanei ale cărei acț�iuni le urmărim. Aceasta pare să fie baza
fiziologică a imitării, abilitatea noastră de a participa la ac-
ț�iunile altcuiva. Aceș� ti neuroni ne ajută să simț�im ce inten-
ț�ionează alț�ii ș� i ne ajută să intrăm î�n legătură cu ceea ce
simte celălalt. Î�nț�elegem minț�ile altora; rezonăm cu starea
lor. Oamenii de ș� tiinț�ă sugerează că, cu cât este mai activ
sistemul neuronilor oglindă ai unei persoane, cu atât va fi
empatia sa mai puternică.
ocitocina Neurotransmiț�ătorul cel mai asociat cu legătura dintre
mamă ș� i copii ș� i dintre partenerii sexuali. Numită „hormo-
nul î�mbrăț�iș� ării”, ocitocina este sintetizată î�n regiunea hi-
potalamusului din creier ș� i se găseș� te numai la mamifere.
Joacă un rol important î�n timpul alăptării (ajută la secretarea
laptelui), travaliului (ajută uterul să se contracte) ș� i orgas-
mului. Pare, de asemenea, să promoveze contactul apropiat
ș� i comportamentele de afiliere cu persoanele de ataș� ament,
precum ș� i interacț�iunile sociale pozitive generale.
Cu cât sunt mai ridicate nivelurile noastre de ocitocină, cu
atât mai mult vrem să î�i abordăm pe alț�ii ș� i să interacț�io-
năm cu aceș� tia. Ocitocina pare să inhibe comportamentele
agresive ș� i defensive. Scade, de asemenea, producț�ia hor-
monilor de stres, precum cortizolul. Pielea pe piele, atingerea
ș� i căldura pregătesc fabricarea ocitocinei.
panica primară Sentimentul indus adesea de separarea de o fi-
gură cheie de ataș� ament. Această panică ne mobilizează să
apelăm la omul iubit, să î�l căutăm ș� i să reî�nnoim contactul
cu acesta, cel care oferă protecț�ie ș� i un sentiment de securita-
te. Teoreticianul emoț�iilor, Jaak Panksepp, care a ș� i inventat

290
Glosar

termenul, priveș� te panica primară drept un sistem specific


de anxietate din creier, care este î�n special ascuț�it la mami-
fere. Se referă la el ca la un „cod neural ancestral” care ne
determină creierul să producă la separare hormoni de
stres, precum cortizolul, ș� i hormonul calmant ocitocină,
când suntem din nou î�n contact cu omul drag.
protestul de atașament O reacț�ie la ceea ce percepe ca fiind se-
pararea de o figură de ataș� ament. Este adesea prima reac-
ț� ie la detaș� area emoț� ională ș� i fizică. Protestul este creat
pentru a le semnala figurilor de ataș� ament că există o pro-
blemă ș� i a le face să reacț�ioneze. Este caracterizat de furie
ș� i anxietate.
rană de atașament Un sentiment de trădare ș� i/sau abandon
î�ntr-un moment-cheie de nevoie. Dacă nu este conș� tienti-
zată ș� i vindecată, subminează î�ncrederea ș� i legătura ș� i de-
clanș� ează sau alimentează problemele din relaț� i e ș� i
nesiguranț�a partenerului.
rezonanță Un termen din fizică ce denotă o vibraț�ie simpatică
dintre două elemente, care le determină să-ș� i sincronizeze
dintr-odată semnalele ș� i să-ș� i sincronizeze ritmul ș� i vibra-
ț�ia. Aceasta creează o reacț�ie prelungită. Î�n relaț�ii, rezonăm
unii cu alț�ii când suntem fiziologic pe aceeaș� i lungime de
undă. Apoi se î�ntâlnesc stările emoț�ionale.
Suntem pe aceeaș� i lungime de undă, deci literalmente î�m-
părtăș� im experienț�a altora. Această rezonanț�ă declanș� ează
un val de emoț�ii î�ntr-o mulț�ime; de exemplu, la nunț�i, când
sunt rostite jurămintele ș� i cuplul fericit merge î�mpreună,
sau la î�nmormântările soldaț�ilor, când gornistul sună un
ultim adio.
semnal de atașament Orice semn – de la un sentiment interior,
un om drag sau o situaț�ie – care declanș� ează sistemul de
ataș� ament, emoț�iile noastre orientate către ataș� ament sau
sentimentul nostru că avem nevoie de alț�ii. Un sentiment
brusc de î�ndoială că unui partener î�i pasă, un comentariu

291
Ține-mă strâns în brațe

dezinteresat al unui partener sau o situaț�ie percepută drept


ameninț�ătoare ne face să î�ntrebăm cât de disponibili ș� i re-
ceptivi sunt oamenii dragi.
simbioză Î�n teoria psihologică, o stare î�n care o persoană este
contopită mintal ș� i emoț�ional cu o alta. Iniț�ial, de exemplu,
se considera că un bebeluș� se experimenta pe sine ca parte
din trupul mamei. Creș� terea se considera a fi î�n primul rând
un proces de a deveni din ce î�n ce mai separat ș� i autonom.
Inabilitatea de a se separa putea duce la boli mintale. De
exemplu, cândva se credea că schizofrenia este rezultatul
contopirii simbiotice, de obicei cu mama. Ideea face parte
din ș� coala de gândire care consideră că „dependenț� a ș� i
apropierea sunt periculoase pentru sănătatea ta mintală”.
Teoriile mai recente contestă validitatea acestei concepț�ii.
sincronie O stare de acordare ș� i receptivitate emoț� i onală
reciprocă.
Situația Ciudată Experimentul renumit ș� i crucial creat de Mary
Ainsworth ș� i John Bowlby pentru a studia ataș� amentul din-
tre mame ș� i copiii mici. Implică separarea unui copil de
mama sa î�ntr-un mediu nefamiliar, unde copilul se poate
simț�i nesigur sau anxios, ș� i codificarea reacț�iei emoț�ionale
a copilului la î�ntoarcerea mamei.
vasopresină Un hormon produs î�n creier, strâns legat de ocitoci-
nă, ce are efecte similare. Î�n cercetările asupra ș� oarecilor
de prerie, vasopresina î�ș�i atinge limitele maxime î�n timpul
excitării, iar ocitocina, î�n timpul ejaculării. Vasopresina
pare să determine o preferinț�ă pentru un partener anume ș� i
o tendinț�ă de a păzi cu agresivitate acel partener de alț�i peț�i-
tori. Pare să declanș� eze ș� i o grijă parentală mai intensă.

292
Referințe

General

Blum, Deborah. Love at Goon Park: Harry Harlow and the science of affection
(Dragoste în Goon Park: Harry Harlow și știința afecțiunii). Berkley
Books, 2002.
Coontz, Stephanie. Marriage, a History: From obedience to intimacy or how
love conquered marriage (Căsnicia, un istoric: de la ascultare la inti-
mitate sau cum dragostea a cucerit căsnicia). Viking Press, 2005.
Ekman, Paul. Emotions Revealed (Emoțiile dezvăluite). Henry Holt, 2003.
Goleman, Daniel. Social Intelligence: The new science of human relationships
(Inteligența socială: noua știință a relațiilor umane). Bantam Press,
2006.
Gottman, John. The Seven Principles for Making Marriage Work (Cele șapte
principii pentru a face căsnicia să funcționeze). Crown Publishers,
1999.
Johnson, Susan. The Practice of Emotionally Focused Couple Therapy:
Creating connection (Practica Terapiei de cuplu Centrate pe Emoție).
Brunner/Routledge, 2004.
Karen, Robert. Becoming Attached (Cum să devii atașat). Oxford University
Press, 1998.
Lewis, Thomas, Fari Amini ș� i Richard Lannon. A General Theory of Love (O
teorie generală a dragostei). Vintage Books, 2000.
Mikulincer, Mario ș� i Phil Shaver. Attachment in Adulthood: Structure, dyna-
mics and change (Atașamentul la maturitate: structură, dinamică și
schimbare). Guilford Press, 2007.
Siegel, Daniel ș� i Mary Hartzell. Parenting from the Inside Out (Cum să fii
părinte din interior înspre exterior). Putnam, 2003.
Ține-mă strâns în brațe

PARTEA ÎNTÂI: O nouă lumină asupra iubirii


Iubirea – dintr-o perspectivă revoluționară

Barich, Rachel ș� i Denise Bielby. Rethinking marriage: Change and stability


in expectations (Regândirea căsniciei: schimbarea ș� i stabilitatea aș� -
teptărilor) 1967–1994. Journal of Family Issues (Revista chestiunilor
de familie), 1996, vol. 17, pp. 139–169.
Bowlby, John. Attachment and Loss, Volume 1: Attachment (Atașament și
pierdere, Volumul 1: Atașamentul). Basic Books, 1969.
———. Attachment and Loss, Volume 2: Separation (Atașament și pierdere,
Volumul 2: Separarea). Basic Books, 1973.
———. Attachment and Loss, Volume 3: Loss (Atașament și pierdere, Volumul
3: Pierderea). Basic Books, 1981.
Buss, David, Todd Shackelford, Lee Kirkpatrick ș� i Randy Larsen. A half cen-
tury of mate preferences: The cultural evolution of values (O jumă-
tate de secol de preferinț�e de î�mperechere: evoluț� ia culturală a
valorilor). Journal of Marriage and the Family (Revista de căsnicie și
familie), 2001, vol. 63, pp. 491–503.
Campbell, A., P. E. Converse ș� i W. L. Rodgers. The Quality of American Life
(Calitatea vieții americane). Russell, Sage Publications, 1976.
Coan, James, Hillary Schaefer ș� i Richard Davidson. Lending a hand (Să dai
o mână de ajutor). Psychological Science (Știința psihologică), 2006,
vol. 17, pp. 1–8.
Coyne, James, Michael J. Rohrbaugh, Varda Shoham, John Sonnega, John M.
Nicklas ș� i James Cranford. Prognostic importance of marital quality
for survival of congestive heart failure (Importanț�a prognostică a
calităț�ii maritale pentru supravieț�uirea î�n insuficienț�a cardiac con-
gestive). The American Journal of Cardiology (Revista americană de
cardiologie), 2001, vol. 88, pp. 526–529.
Dimsdale, Joel E. Survivors, Victims and Perpetrators: Essays on the Nazi
Holocaust (Supraviețuitori, victime și criminali: eseuri despre
Holocaustul nazist). Hemisphere, 1980.
Eisenberger, Naomi I., Matthew D. Lieberman ș� i Kipling Williams. Why re-
jection hurts: A common neural alarm system for physical and social
pain (De ce doare respingerea: un sistem de alarmă neural comun
pentru durerea fizică ș� i socială). Trends in Cognitive Science (Tendințe
în știința cognitivă), 2004, vol. 8, pp. 294–300.

294
Referințe

Feeney, Brooke C. The dependency paradox in close relationships:


Accepting dependence promotes independence (Paradoxul depen-
denț�ei î�n relaț�iile apropiate: acceptarea dependenț�ei promovează
independenț�ă). Journal of Personality and Social Psychology (Revista
psihologiei personalității și sociale), 2007, vol. 92, pp. 268–285.
Finegold, Brie. Confiding in no one (Să nu ai î�ncredere î�n nimeni). Scientific
American Mind (Mintea științifică americană), 2006, vol. 17, p. 11.
Hawkley, Louise, Christopher M. Masi, Jarett Berry ș� i John Cacioppo.
Loneliness is a unique predictor of age-related differences in systo-
lic blood pressure (Singurătatea este un factor predictiv unic al dife-
renț�elor legate de vârstă î�n tensiunea arterial sistolică). Journal of
Psychology and Aging (Revista psihologiei și îmbătrânirii), 2006, vol.
21, pp. 152–164.
House, James, Karl R. Landis ș� i Debra Umberson. Social relationships and
health (Relaț�ii ș� i sănătate sociale). Science (Știință), 1988, vol. 241,
pp. 540–545.
Kiecolt-Glaser, Janice K., Timothy J. Loving, J. K. Stowell, William B. Malarkey,
Stanley Lemeshow, Stephanie Dickinson ș� i Ronald Glaser. Hostile ma-
rital interactions, pro-inflamatory cytokine production and wound
healing (Interacț�iuni maritale ostile, producerea pro-inflamatorie de
cytokine ș� i vindecarea rănilor). Archives of General Psychiatry (Arhive
de psihiatrie generală), 2005, vol. 62, pp. 1377–1384.
Kiecolt-Glaser, Janice K., William B. Malarkey, Marie-Anne Chee, Tamara
Newton, John T. Cacioppo, Hsiao-Yin Mao ș� i Ronald Glaser. Negative
behavior during marital conflict is associated with immunological
down-regulation (Comportamentul negativ î�n timpul conflictului
marital este asociat cu suprimarea imunologică). Psychosomatic
Medicine (Medicina psihosomatică), 1993, vol. 55, pp. 395–409.
Kiecolt-Glaser, Janice K., Tamara Newton, John T. Cacioppo, Robert C.
MacCallum ș� i Ronald Glaser. Marital conflict and endocrine function:
Are men really more physiologically affected than women?
(Conflictul marital ș� i funcț�ia endocrină: chiar sunt bărbaț�ii mai afec-
taț� i fiziologic decât femeile?) Journal of Consulting and Clinical
Psychology (Revista de psihologie de consiliere și clinică), 1996, vol.
64, pp. 324–332.
Levy, David. Primary affect hunger (Foamea primară de afecț� i une).
American Journal of Psychiatry (Revista americană de psihiatrie),
1937, vol. 94, pp. 643–652.

295
Ține-mă strâns în brațe

Medalie, Jack H. ș� i Uri Goldbourt. Angina pectoris among 10,000 men


(Angina pectoral la 10.000 de bărbaț�i). American Journal of Medicine
(Revista americană de medicină), 1976, vol. 60, pp. 910–921.
Mikulincer, Mario. Attachment style and the mental representation of the
self (Stilul de ataș� ament ș� i reprezentarea mintală a sinelui). Journal
of Personality and Social Psychology (Revista psihologiei personalită-
ții și sociale), 1995, vol. 69, pp. 1203–1215.
———. Adult attachment style and information processing: Individual di-
fferences in curiosity and cognitive closure (Stilul de ataș� ament
adult ș� i procesarea informaț�iei: diferenț�ele individuale î�n curiozita-
te ș� i î� n cheierea cognitive). Journal of Personality and Social
Psychology (Revista psihologiei personalității și sociale), 1997, vol.
72, pp. 1217–1230.
———. Adult attachment style and individual differences in functional ver-
sus dysfunctional experiences of anger (Stilul de ataș� ament adult ș� i
diferenț�ele individuale î�n experienț�ele funcț�ionale versus disfuncț�io-
nale ale furiei). Journal of Personality and Social Psychology (Revista
psihologiei personalității și sociale), 1998, vol. 74, pp. 513–524.
Mikulincer, Mario, Victor Florian ș� i Aron Weller. Attachment styles, coping
strategies, and post-traumatic psychological distress: The impact of
the Gulf War in Israel (Stilurile de ataș� ament, mecanismele de apăra-
re ș� i suferinț�a psihologică post-traumatică: Impactul Războiului din
Golf î�n Israel). Journal of Personality and Social Psychology (Revista
psihologiei personalității și sociale), 1993, vol. 64, pp. 817–826.
Morell, Marie A. ș� i Robin F. Apple. Affect expression, marital satisfaction
and stress reactivity among premenopausal women during a con-
flictual marital discussion (Exprimarea afectelor, satisfacț�ia marita-
lă ș� i reactivitatea la stres la femeile î�n premenopauză î�n timpul unei
discuț� ii maritale conflictuale). Psychology of Women Quarterly
(Trimestrialul psihologia femeii), 1990, vol. 14, pp. 387–402.
O’Leary, K. D., J. L. Christian ș� i N. R. Mendell. A closer look at the link betwe-
en marital discord and depressive symptomatology (O privire mai
atentă asupra legăturii dintre conflictele maritale ș� i simptomatolo-
gia depresivă). Journal of Social and Clinical Psychology (Revista de
psihologie socială și clinică), 1994, vol. 13, pp. 33–41.
Ortho-Gomer, Kristina, Sarah Wamala, Myriam Horsten, Karen Schenck-
Gustafsson, Neil Schneiderman ș� i Murray Mittleman. Marital stress
worsens prognosis in women with coronary heart disease (Stresul
marital agravează prognosticul la femeile cu boală coronariană).

296
Referințe

Journal of the American Medical Association (Revista asociației medi-


cale americane), 2000, vol. 284, pp. 3008–3014.
Putnam, Robert D. Bowling Alone: The collapse and revival of American
community (Singur la bowling: colapsul și reînvierea comunității
americane). Simon and Schuster, 2000.
Roberts, Brent W. ș� i Richard W. Robins. Broad dispositions: The intersection
of personality and major life goals (Dispoziț�ii generale: intersecta-
rea personalităț� ii cu scopurile majore î�n viaț� ă). Personality and
Social Psychology Bulletin (Buletinul psihologiei personalității și soci-
ale), 2000, vol. 26, pp. 1284–1296.
Simpson, Jeffry, William Rholes ș� i Julia Nelligan. Support seeking and
support giving within couples in an anxiety provoking situation:
The role of attachment styles (Căutarea sprijinului ș� i oferirea spriji-
nului î�n cadrul cuplurilor aflate î�ntr-o situaț�ie ce generează anxieta-
te. Rolul tipurilor de ataș� ament). Journal of Personality and Social
Psychology (Revista psihologiei personalității și sociale), 1992, vol.
62, pp. 434–446.
Twenge, Jean. The age of anxiety? Birth cohort change in anxiety and neu-
roticism (Era anxietăț�ii? Schimbările de cohorte la naș� tere î�n anxie-
tate ș� i nevroză). Journal of Personality and Social Psychology (Revista
psihologiei personalității și sociale), 2000, vol. 79, pp. 1007–1021.
Uchino, Bert, John Cacioppo ș� i Janice Kiecolt-Glaser. The relationship be-
tween social support and psychological processes (Relaț�ia dintre
suportul social ș� i procesele psihologice). Psychological Bulletin
(Buletinul psihologic), 1996, vol. 119, pp. 488–531.
Yalom, Marilyn. A History of the Wife (O istorie a soției). HarperCollins, 2001.

Unde s-a dus dragostea noastră?


Pierderea legăturii emoționale

Gottman, John. What Predicts Divorce? (Ce prezice divorțul?) Lawrence


Erlbaum Associates, 1994.
Huston, Ted, John Caughlin, Renate Houts, Shanna Smith ș� i Laura George.
The connubial crucible: Newlywed years as predictors of marital
delight, distress and divorce (Creuzetul conjugal: primii ani de căs-
nicie ca prezicători ai î�ncântării maritale, suferinț�ei ș� i divorț�ului).
Journal of Personality and Social Psychology (Revista psihologiei per-
sonalității și sociale), 2001, vol. 80, pp. 237–252.

297
Ține-mă strâns în brațe

LeDoux, Joseph. The Emotional Brain: The mysterious underpinnings of


emotional life (Creierul emoțional: bazele misterioase ale vieții emoțio-
nale). Simon and Schuster, 1996.
Panksepp, Jaak. Affective Neuroscience: The foundations of human and ani-
mal emotions (Neuroștiința afectivă: fundamentul emoțiilor umane și
animale). Oxford University Press, 1998.

PARTEA A DOUA: Șapte conversații transformatoare


Conversația 2: Descoperirea punctelor sensibile

Davila, Joanne, Dorli Burge ș� i Constance Hammen. Does attachment style


change? (Se schimbă stilul de ataș� ament?) Journal of Personality and
Social Psychology (Revista psihologiei personalității și sociale), 1997,
vol. 73, pp. 826–838.
LeDoux, Joseph. The Emotional Brain: The mysterious underpinnings of
emotional life (Creierul emoțional: bazele misterioase ale vieții emoțio-
nale). Simon and Schuster, 1996.

Conversația 4: Ține-mă strâns în brațe –


implicarea și crearea unei legături

Carter, Sue. Neuroendocrine perspectives on social attachment and love


(Perspective neuroendocrine asupra ataș� amentului social ș� i iubirii).
Psychoneuroendocrinology (Psihoneuroendocrinologie), 1998, vol.
23, pp. 779–818.
di Pelligrino, Guiseppe, Luciano Faduga, L. Leonardo Fogassi, Vittorio
Gallese ș� i Giacomo Rizzolatti. Understanding motor events: A neu-
rophysiological study (Î�nț�elegerea fenomenelor motorii: un studiu
neurofiziologic). Experimental Brain Research (Cercetarea experi-
mentală a creierului), 1992, vol. 91, pp. 176–180.
Gallese, Vittorio. The shared manifold hypothesis: From mirror neurons to
empathy (Ipoteza varietăț�ii î�mpărtăș� ite: de la neuronii oglindă la
empatie). Journal of Consciousness Studies (Revista studiilor conștiin-
ței), 2001, vol. 8, pp. 33–50.
Insel, Thomas. A neurological basis of social attachment (O bază neurologi-
că a ataș� amentului social). American Journal of Psychiatry (Revista
americană de psihiatrie), 1997, vol. 154, pp. 725–735.

298
Referințe

Johnson, Sue ș� i Leslie Greenberg. Relating process to outcome in marital


therapy (Legarea procesului de rezultat î�n terapia maritală). Journal
of Marital and Family Therapy (Revista terapiei maritale și de fami-
lie), 1988, vol. 14, pp. 175–183.
Kosfeld, Michael, Marcus Heinrichs, Paul Zak, Urs Fischbacher ș� i Ernst
Fehr. Oxytocin increases trust in humans (Ocitocina măreș� te î�ncre-
derea la oameni). Nature (Natură), 2005, vol. 435, pp. 673–676.
Stern, Daniel. The Present Moment in Psychotherapy and Everyday Life
(Momentul prezent în psihoterapie și viața de zi cu zi). Norton, 2004.
Uvnas-Moberg, Kerstin. Oxytocin may mediate the benefits of positive social
interaction and emotions (Ocitocina poate media beneficiile inter-
acț� iunii sociale pozitive ș� i emoț� iile). Psychoneuroendocrinology
(Psihoneuroendocrinologie), 1998, vol. 23, pp. 819–835.
Varela, Francisco, Jean-Phillippe Lachaux, Eugenio Rodriguez ș� i Jacques
Martinerie. The Brainweb: Phase synchronization and large-scale
integration (Reț�eaua creierului: sincronizarea fazelor ș� i integrarea
la scară largă). Nature Reviews Neuroscience (Natura revizuiește ne-
uroștiința), 2001, vol. 2, pp. 229–239.

Conversația 5: Iertarea rănirilor

Herman, Judith. Trauma and Recovery (Traumele și recuperarea). Basic


Books, 1992.
Simpson, Jeffry ș� i William Rholes. Stress and secure base relationships in
adulthood (Stresul ș� i relaț�iile securizante de bază la maturitate). Î�n
Attachment Processes in Adulthood (Procese de atașament la maturi-
tate), Kim Bartholomew ș� i Dan Perlman (editori), Jessica Kingley
Publisher, 1994, pp. 181–204.

Conversația 6: Apropierea prin sex și atingere

Davis, Deborah, Phillip Shaver ș� i Michael Vernon. Attachment style and


subjective motivations for sex (Stilul de ataș� ament ș� i motivaț� iile
subiective pentru sex). Personality and Social Psychology Bulletin
(Buletinul psihologiei personalității și sociale), 2004, vol. 30, pp.
1076–1090.
Field, Tiffany. Touch (Atingerea). MIT Press, 2003.

299
Ține-mă strâns în brațe

Gillath, Omri ș� i Dory Schachner. How do sexuality and attachment interre-


late? (Ce relaț�ie este î�ntre sexualitate ș� i ataș� ament) î�n Dynamics of
Romantic Love: Attachment, caregiving and sex (Dinamicile dragostei
romantice: atașament, grijă și sex), Mario Mikulincer ș� i Gail Goodman
(editori), Guilford Press, 2006, pp. 337–355.
Harlow, Harry. Learning to Love (Învață să iubești). Jason Aronson, 1978.
Hazan, Cindy, D. Zeifman ș� i K. Middleton. Adult romantic attachment, affec-
tion and sex (Ataș� amentul romantic, afecț�iunea ș� i sexul la maturita-
te). Paper presented at the International Conference on Personal
Relationships (Lucrare prezentată la Conferinț�a internaț�ională pri-
vind relaț�iile personale), Groningen, Netherlands, 1994.
McCarthy, Barry ș� i Emily McCarthy. Rekindling Desire (Reaprinderea dorin-
ței). Brunner/Routledge, 2003.
Michael, Robert, John Gagnon, Edward Laumann ș� i Gina Kolata. Sex in
America: A definitive survey (Sexul în America: un chestionar defini-
tiv). Little, Brown and Company, 1995.
Montagu, Ashley. Touching (Atingerea). Harper and Row, 1978.
Simpson, Jeffry ș� i S. Gangestad. Individual differences in sociosexuality:
Evidence for convergent and discriminant validity (Diferenț�e indivi-
duale î�n sociosexualitate: dovezi pentru validitatea convergentă ș� i
discriminatorie). Journal of Personality and Social Psychology (Revista
psihologiei personalității și sociale), 1991, vol. 60, pp. 870–883.
Stern, Daniel. The Present Moment in Psychotherapy and Everyday Life
(Momentul prezent în psihoterapie și viața de zi cu zi). Norton, 2004.

Conversația 7: Menținerea vie a dragostei

Johnson, Susan ș� i Leslie Greenberg. The differential effects of experiential


and problem solving interventions in resolving marital conflict
(Efectele diferenț�iale ale intervenț�iilor experienț�iale ș� i de rezolvare
de probleme î�n rezolvarea conflictului marital). Journal of Consulting
and Clinical Psychology (Revista psihologiei de consiliere și clinice),
1985, vol. 53, pp. 175–184.
Main, Mary. Metacognitive knowledge, metacognitive monitoring and sin-
gular (coherent) vs. multiple (incoherent) models of attachment
[Cunoaș� tere metacognitivă, monitorizare metacognitivă ș� i modele
de ataș� ament singular (coerente) vs. multiple (incoerente)]. Î� n
Attachment Across the Life Cycle (Atașament de-a lungul ciclului

300
Referințe

vieții), Colin Murray Parkes, Joan Stevenson-Hinde ș� i Peter Marris


(editori), Routledge, 1991, pp. 127–159.
Schor, Juliet. The Overworked American (Americanul care lucrează prea
mult). Basic Books, 1992.

PARTEA A TREIA: Puterea strategiei „Ține-mă strâns în brațe”


Vindecarea rănilor– puterea iubirii

Fraley, Chris, David Fazzari, George Bonanno ș� i Sharon Dekel. Attachment


and psychological adaptation in high exposure survivors of the
September 11th attack on the World Trade Center (Ataș� amentul ș� i
adaptarea psihologică la supravieț�uitorii foarte expuș� i î�n atacul de
pe 11 septembrie asupra World Trade Center). Personality and
Social Psychology Bulletin (Buletinul psihologiei personalității și sociale),
2006, vol. 32, pp. 538–551.
Johnson, Susan. Emotionally Focused Couple Therapy with Trauma
Survivors: Strengthening attachment bonds (Terapia de cuplu
Centrată pe Emoții cu supraviețuitorii traumelor: întărirea legături-
lor de atașament). Guilford Press, 2002.
Matsakis, Aphrodite. Trust After Trauma: A guide to relationships for survi-
vors and those who love them (Încredere după traumă: un ghid de
relații pentru supraviețuitori și cei care îi iubesc). New Harbinger
Press, 1997.
———. In Harm’s Way: Help for the wives of military men, police, EMTs and
Firefighters (În pericol: ajutor pentru soțiile militarilor, polițiștilor,
tehnicienilor medicali de urgență și pompierilor). New Harbinger
Press, 2005.
Resnick, Heidi, Dean Kilpatrick, Bonnie Dansky, Benjamin Saunders ș� i
Connie Best. Prevalence of civilian trauma and post-traumatic stress
disorder in a representative national sample of women (Prevalenț�a
traumelor ș� i tulburării de stres post-traumatic la civili î�ntr-o mostră
naț�ională reprezentativă de femei). Journal of Consulting and Clinical
Psychology (Revista de psihologie de consiliere și clinică), 1993, vol.
61, pp. 984–991.
Shay, Jonathan. Odysseus in America: Combat trauma and the trials of home-
coming (Odiseu în America: combaterea traumelor și încercările reve-
nirii acasă). Scribner, 2002.

301
Ține-mă strâns în brațe

Legătura absolută – iubirea ca ultimă frontieră

Cohn, Deborah, Daniel Silver, Carolyn Cowan, Philip Cowan ș� i Jane Pearson.
Working models of childhood attachment and couple relationships
(Modele funcț�ionale ale ataș� amentului din copilărie ș� i relaț�iilor de
cuplu). Journal of Family Issues (Revista problemelor de familie),
1992, vol. 13, pp. 432–449.
Conger, Rand, Ming Cui, Chalandra Bryant ș� i Glen Elder. Competence in
early adult relationships: A developmental perspective on family
influences (Competenț�a î�n relaț�iile adulte timpurii: o perspectivă de
dezvoltare asupra influenț�elor familiei). Journal of Personality and
Social Psychology (Revista psihologiei personalității și sociale), 2000,
vol. 79, pp. 224–237.
Mason, Bill ș� i Sally Mendoza. Generic aspects of primate attachments:
Parents, offspring and mates (Aspecte generice ale ataș� amentelor
primatelor: părinț�i, copii ș� i parteneri). Psychoneuroendocrinology
(Psihoneuroendocrinologie), 1998, vol. 23, pp. 765–778.
Mikulincer, Mario, Phillip Shaver, Omri Gillath ș� i Rachel Nitzberg.
Attachment, caregiving and altruism: Boosting attachment security
increases compassion and helping (Ataș� ament, î�ngrijire ș� i altruism:
sporirea siguranț�ei de ataș� ament creș� te compasiunea ș� i ajutorarea).
Journal of Personality and Social Psychology (Revista psihologiei per-
sonalității și sociale), 2005, vol. 89, pp. 817–839.
Mortenson, Greg ș� i David Oliver Relin. Three Cups of Tea (Trei cești cu ceai).
Penguin, 2006.
Simpson, Jeffry, Andrew Collins, SiSi Tran ș� i Katherine Haydon. Attachment
and the experience and expression of emotions in romantic relation-
ships: A developmental perspective (Ataș� amentul ș� i experienț�a ș� i
exprimarea emoț�iilor î�n relaț�iile romantice: o perspectivă a dezvol-
tării) . Journal of Personality and Social Psychology (Revista psiholo-
giei personalității și sociale), 2007, vol. 92, pp. 355–367.
Sturge-Apple, Melissa, Patrick Davis ș� i Mark Cummings. Impact of hostility
and withdrawal in interparental conflict on parental emotional una-
vailability and children’s adjustment difficulties (Impactul ostilităț�ii
ș� i retragerii î�n conflictul interparental asupra indisponibilităț� ii
emoț�ionale parentale ș� i dificultăț�ile de adaptare ale copiilor). Child
Development (Dezvoltarea copiilor), 2006, vol. 77, pp. 1623–1641.

302
DESPRE AUTOARE

DR. SUE JOHNSON este directoarea Institutului din


Ottawa (Canada) pentru Cuplu ș� i Familie ș� i a Centrului
Internaț� ional de Excelenț� ă î�n Terapia Centrată pe
Emoț�ii, precum ș� i profesoară de psihologie clinică la
Universitatea din Ottawa ș� i cercetătoare la
Universitatea Alliant din San Diego, California. Este
membră a Asociaț� iei Americane de Psihologie ș� i a
primit numeroase onoruri pentru munca sa, inclusiv
premiul pentru „Contribuț�ia extraordinară î�n dome-
niul terapiei de cuplu ș� i de familie” din partea
Asociaț�iei Americane pentru Terapie Maritală ș� i de
Familie ș� i premiul de „Cercetare î�n terapia de familie”
din partea Academiei Americane pentru Terapia de
Familie. Pregăteș� te consilieri î�n EFT din toată lumea
ș� i este consultant al armatelor SUA ș� i Canadei ș� i al
Departamentului de Pompieri din oraș� ul New York.
Locuieș� te î�n Ottawa cu soț�ul său, cei doi copii ș� i un
câine. Î� i plac la nebunie duetul victorian Gilbert ș� i
Sullivan, Monty Python, tangoul argentinian ș� i cano-
tajul pe lacurile din nordul Canadei.
Editura ACT și Politon
Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România,
C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro

S-ar putea să vă placă și