Sunteți pe pagina 1din 3

T E S T nr.

5
pentru examenul de curs la disciplina
DREPTUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

Subiectul 1
ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNAŢIONALE

1.1.Definiţi oferta de a contracta.


Conv. de la Viena- oferta- o propunere de incheiere a unui contract,adresate uneia sau
mai multor persoane determinate este o oferta daca este sufficient de precisa si complete si
denota vointa autorului ei de a se angaja in caz de acceptare.
Principiile UNIDROIT – oferta - o propunere de incheiere a unui contract constituie oferta daca
e sufficient de clara si daca indica intentia ofertantului de a se fi tinut de aceasta in cazul
acceptarii.

1.2.Argumentaţi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească oferta de a contracta.


Pt a fi considerate oferta, propunerea trebuie sa fie:
-ferma,adica sa fie facuta cu intentie de a se angaja din punct de vedere juridic;
-precisa si complete,adica sa cuprinda toti termenii si toate elementele contractului, astfel ca
printr-o simpla acceptare sa se poata incheia contractual.
-neechivoca,adica sa rezulte ca este vorba de o oferta.
-adresata uneia sau mai multor persoane determinate. Conform Conventiei de la Viena o
propunere adresata unei persoane nedeterminate e considerate numai o invitatie de a oferta ,cu
exceptia cazului cind persoana ce a facut propunerea nu a indicat contrariul

1.3.Decideţi asupra oportunităţii sau inoportunităţii revocării ofertei.


Oportunitatea sau inoportunitatea revocarii ofertei necesita distinctia intre situatia in care
oferta a ajuns la destinatar si situatia cind n-a ajuns.Conform Convetiei de la Viena o oferta
produce efecte cind ajunge la destinatar. O oferta chiar daca e irevocabila poate fi retractata daca
retractarea ajunge la destinatar inainte sau in acelasi moment cu oferta.
Conform Conventiei de la Viena oferta nu poate fi revocata:
-daca prevede prin fixarea unui termen determinat pt acceptare sau un alt mod cae
irevocabila,sau
-daca era rezonabil pt destinatar sa considere oferta ca irevocabila si daca a actionat in
consecinta.

Subiectul 2
ARBITRAJUL COMERCIAL INTERNAŢIONAL

2.1. Definiţi convenţia de arbitraj.


Conventia de arbitraj este un acord intre partile contractului de comert international de a
supune litigiile aparute intre ele in legatura cu executarea contractului spre solutionarea unui
tribunal arbitral. Convenţia de arbitraj exprimă voinţa părţilor de a se adresa arbitrajului pentru
soluţionarea litigiului lor.

2.2. Determinaţi categoriile arbitrajului comercial internaţional.


Arbitrajul comercial international poate fi clasificat in functie de mai multe criterii.
Utilizand aceste criterii,doctrina juridica a clasificat arbitrajul dupa cum urmeaza:

a) In functie de competenta materiala a arbitrajului se disting:


arbitraje ce au competenta generala, in materie de comert international. Aceste arbitraje au o
sfera generala de activitate jurisdictionala si sunt competente sa judece orice reclamatie care
rezulta din litigiul comercial, indiferent de natura contractului comercial international. Cu titlu de
exemplu mentionam: Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert Internationala de la
Paris, Asociatia Americana de Arbitraj, Curtea de Arbitraj de la Londra, Institutul Olandez de
Arbitraj etc.475
arbitrajele specializate pentru comertul cu anumite produse. Putem mentiona: Camera Arbitrala
de bumbac din Le Havre si Tribunalul de Arbitraj al Bursei de Bumbac din Bremen, care sunt
specializate in solutionarea litigiilor din domeniul comertului international cu textile; London
Corn Trade Association, Asociatia Distribuitorilor de produse alimentare din New York,
specializate in litigii din domeniul comertului cu produse agricole alimentare.

b) In functie de competenta teritoriala a instantei de arbitraj se disting:


arbitraje de tip bilateral, care sunt create prin conventii internationale bilaterale si isi au sediul
in fiecare dintre tarile participante. Arbitrajele de tip bilateral sunt competente sa solutio-neze
litigiile aparute din raporturile
-o conventie multi-laterala perfectata intre statele dintr-o anumita zona geografica si sunt
competente sa solutioneze litigii de comert international ce apar intre subiectii de drept care
apartin ordinii juridice nationale din statele semnatare ale conventiei. Din aceasta categorie fac
parte: Comisia Scandinava de Arbitraj pentru piei, competenta sa solutio-neze litigiile dintre
comerciantii din Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca; Comisia Interamericana de Arbitraj
Comercial, a carei competenta include pe partenerii comerciali din cadrul Organizatiei Statelor
Americane.
arbitraje cu vocatie universala, a caror competenta teritoriala se extinde la scara planetara.
Aceste arbitraje sunt abilitate sa solutioneze litigii dintre subiectii raporturilor de comert
international din toate tarile lumii, indiferent de zona geografica in care acestea sunt situate.
Mentionam in acest sens Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert Internationala de la
Paris.

c) in functie de structura organizatorica, exista:


arbitraje ad-hoc sau ocazionale, care sunt constituite de parti in vederea solutionarii unui anumit
litigiu. Aceste arbitraje au o durata efemera, existenta lor incetand odata cu pronuntarea hotararii
sau cu expirarea termenului in care trebuiau sa decida si
arbitraje institutionalizate, care au caracter permanent, iar existenta lor nu depinde de durata
unui litigiu determinat. Ele isi exercita atributiile jurisdictionale neintrerupt si cu caracter de
continuitate de cate ori este sesizat. Arbitrajul institutionalizat este organizat sub forma unor
centre permanente de arbitraj care functioneaza in cadrul unor organizatii profesionale, sau pe
langa o camera de comert nationala ori internationala.

d) in functie de atributiile conferite arbitrilor, exista:


— arbitraj de drept strict sau de jure. Acest arbitraj se caracterizeaza prin aceea ca arbitrii
statueaza potrivit normelor de drept incidente in cazul dat in care ei sunt obligati sa le respecte.
Arbitrajul de drept strict constituie regula, fiind arbitrajul de drept comun in materia raporturilor
de comert international. Atunci cand partile nu fac nici o mentiune speciala privind arbitrajul,
acesta va fi un arbitraj ad-hoc, iar puterile conferite arbitrilor sunt acelea ale unui arbitraj de
drept strict.

— arbitraj de echitate (ex aequo et bono sau amiable composition). Acestui arbitraj ii este
specific faptul, ca se realizeaza dupa principiile de echitate si nu potrivit normelor de drept. Este,
deci,un arbitraj de facto, arbitrii neavand obligatia sa aplice normele legale de drept material si
nici pe cele de procedura.

2.3. Formulaţi o clauză compromisorie.


Conform art.3 (1) a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Arbitrajului Internaţional
de pe lângă Asociaţia Lichidatorilor şi Administratorilor din Republica Moldova, principala
atribuţie a Arbitrajului Internaţional constă în organizarea şi administrarea soluţionării
Art.14 a Regulilor de procedură arbitrală (RPA) aprobate prin Hotărârea nr.08/05 din 08.05.2009
a Adunării Generale Anuale a Membrilor Asociaţiei Lichidatorilor şi Administratorilor din
Republica Moldova, stipulează că convenţia de arbitraj se poate încheia fie ca clauză
compromisorie, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare
denumită compromis.
Inserarea într-un contract civil a clauzei compromisorii, în caz de litigiu, îndreptăţeşte partea
interesată să ceară soluţionarea acestuia pe calea arbitrajului, fiind exclusă competenţa
instanţelor judecătoreşti.
În contextul celor expuse, Arbitrajului Internaţional de pe lângă Asociaţia Lichidatorilor şi
Administratorilor din Republica Moldova, aduce la cunoştinţă clauza compromisorie
recomandată pentru a fi inserată în contracte, aşa cum rezultă din Regulile de procedură arbitrale:
„Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, inclusiv la încheierea,
executarea, interpretarea, desfiinţarea ori nulitatea lui, se va soluţiona prin Arbitrajul
Internaţional de pe lângă Asociaţia Lichidatorilor şi Administratorilor din Republica
Moldova, în conformitate cu Regulile sale de procedură arbitrală”.
Părţile mai pot adăuga, la opţiunea lor, următoarele menţiuni:
1. „Completul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic numit prin acordul
părţilor sau în lipsa acestui acord, de preşedintele Arbitrajului Internaţional de pe lângă
Asociaţia Lichidatorilor şi Administratorilor din Republica Moldova”
sau
2. „Completul arbitral va fi compus din 3 arbitri: câte unul numit de fiecare dintre
părţi şi un supraarbitru ales de cei doi arbitri. Dacă pârâtul nu dă curs invitaţiei de numire a
arbitrului, sau dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului,
preşedintele Arbitrajului Internaţional de pe lângă Asociaţia Lichidatorilor şi
Administratorilor din Republica Moldova, după expirarea termenelor prevăzute de regulile
procedurii arbitrale pentru numire şi accept, va desemna, după caz, arbitrul pârâtului ori
supraarbitrul, cu acordul prealabil al arbitrului desemnat”.
3. „Tribunalul arbitral va judeca litigiul în drept cu aplicarea legii Republicii
Moldova”.
4. „Procedura arbitrală se iniţiază şi se desfăşoară la sediul ... (se indică sediul
reclamantului, pîrîtului, instanţei arbitrale sau alt loc convenit în comun de părţi)”.
5. „Limba de lucru utilizată în cadrul procedurii arbitrale va fi limba …”.
6. „Tribunalul arbitral va judeca litigiul în procedură accelerată, fără participarea
părţilor la şedinţele arbitrale, la dezbaterile orale ale cauzei şi la pronunţarea hotărîrii.
Hotărârea pe cauza arbitrală va fi luată numai în baza înscrisurilor, documentelor şi altor
dovezi scrise şi fără citarea părţilor. ”
7. „Hotărârea pronunţată de arbitraj va fi definitivă şi obligatorie pentru toate
părţile la diferend şi se execută imediat.”

S-ar putea să vă placă și