PIAȚA VINULUI ÎN ROMÂNIA

Coordonatori proiect:
Profesor Dr. Chiran Aurel
Profesor Dr. Leonte Elena
Student:
Lazăr Alexandra
Anul IV, Grupa 316
 Cuprins

INTRODUCERE ................................................................................................................................. 2
CAPITOLUL 1. PIAȚA VINULUI ÎN ROMÂNIA .................................................................................... 3
1.1 Istoria vinului în România ..................................................................................................... 3
1.2 Regiunile viticole din România ............................................................................................. 4
1.3 Oferta de vin .......................................................................................................................... 6
1.4 Cererea de vin din România. ............................................................................................... 14
1.5 Comerțul exterior ................................................................................................................. 16
CAPITOLUL 2. CONCLUZII ŞI PROPUNERI ...................................................................................... 21
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................ 22

1
 INTRODUCERE

Piaţa reglementată de vin îmbuteliat a scăzut în România în 2012, la circa 350 milioane
euro, (vin îmbuteliat şi vin vrac) comparativ cu perioada 2008-2009, când era estimată la circa
450-500 milioane de euro. Vinurile de soi din segmentele premium şi super premium reprezintă
52% în volum şi 80% din valoarea totală a pieţei de vin îmbuteliat. Scăderea pieţei vinului
îmbuteliat, ca urmare a contextului economic nefavorabil, a determinat o creştere a segmentului
vrac, mai accesibil ca preţ. În prezent se constată o creştere semnificativă a preţului vinului
îmbuteliat, aceasta datorându-se în principal schimbării condiţiilor climaterice la nivel european
în ultima perioadă, fapt ce a dus la dublarea costului materiei prime, strugurii, în ultimele trei
campanii de recoltare.
Piaţa vinului tinde către o maturizare în următorii 4-5 ani, datorită creşterii interesului
consumatorilor pentru vinul de calitate, a calităţii mai bune a vinurilor româneşti şi a
fragmentării pieţei care a crescut şi concurenţa pe piaţă. România este pe locul 10 în lume la
consumul de vin, după Franţa, Italia, Statele Unite, Germania, Spania, China, Marea Britanie,
Argentina, Rusia şi este urmată de Portugalia şi Australia.
Vinul, în forma pe care o cunoaştem astăzi, îşi are începuturile în coloniile greceşti din
bazinul Mării Mediterane. Muritorilor de rând nobila băutură le-a fost adusă de Dionysos, zeu în
a cărui vene, conform legendei, curgea vin în loc de sânge. Mai apoi, viile greceşti au fost
preluate de romani, care au mutat culturile în adâncul continentului. După căderea Imperiului
Roman şi datorită prohibiţiei introduse de năvălitorii musulmani vinul şi-a pierdut din
însemnătate. Abia înflorirea civilizaţiei creştine a readus tradiţia viticulturii. Creştinii au ridicat
vinul la rangul de băutură sacră. În consecinţă, călugării din întreaga lume au început să cultive
viţa de vie. Inovaţiile tehnologice din sec. XVII au adus cu sine butelii de sticlă mai ieftine şi
mai durabile. Cam în acelaşi timp, un inventator genial, rămas anonim, a pus laolaltă butelia,
dopul şi tirbuşonul. În curând a devenit evident faptul că vinul îmbuteliat se păstra mult mai bine
decât cel din butoaie. În timpul maturizării apărea aşa-zisul buchet. Vinurile, devenite mai bune
şi mai puţin perisabile, puteau fi astfel scumpite. Din acel moment, se poate spune că vinul s-a
încetăţenit pe toate mesele lumii.
În perioada comunistă (1948-1989), când apar trei tipuri distincte de organizații
vitivinicole, astfel: institute de cercetare, ferme viticole și centre de vinificație de stat, precum și
ferme cooperatiste, vinurile românești reușeau să cucerească importante medalii la concursurile
internaționale în pofida accentului mare pus pe cantitate și mai puțin pe calitate.

2
 CAPITOLUL 1. PIAȚA VINULUI ÎN ROMÂNIA

1.1 Istoria vinului în România

Începuturile viticulturii în această parte a lumii datează de cel puțin 4000 de ani. Legenda
spune că Dionysos, zeul vinului, s-a născut în Thracia, pe meleagurile ce astăzi reprezintă
teritoriul României. România sau Dacia, cum era ea cunoscută de romani, a avut o cultură
consolidată a vinului. Abundența bucatelor și faima vinului produs de daci erau atât de cunoscute
și tentante, încât Burebista, regele primului stat Dac centralizat, a ordonat distrugerea viilor
pentru a pune capăt invaziilor repetate ale popoarelor migratoare, după cum îl sfătuise Marele
Preot, Deceneu.. În timpurile mai apropiate de noi, viticultura românească a cunoscut mai multe
perioade distincte, fiecare cu influențele sale specifice asupra industriei vinului.1 Astfel, secolul
19 și începutul celui de-al 20-lea, până la Primul Război Mondial, au fost caracterizate prin
legături ample și strânse cu Franța. În sectorul viticol, aceste legături au culminat cu ajutorul
practic dat de viticultorii francezi, imediat după ravagiile produse de filoxeră în ultimele două
decenii ale secolului nouăsprezece. Rezultatul l-a constituit faptul că replantările care s-au făcut
au avut drept sursă vițele nobile aduse din Franța: Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Merlot,
Chardonnay, Sauvignon Blanc și altele. Perioada interbelică a fost caracterizată prin legături mai
stranse cu Germania și Austria, interval în care se remarcă o utilizare crescândă a șprițului (vin
amestecat cu apă minerală gazoasă, o altă bogăție locală). În perioada comunistă (1948-1989),
când apar trei tipuri distincte de organizații vitivinicole, astfel: institute de cercetare, ferme
viticole și centre de vinificație de stat, precum și ferme cooperatiste, vinurile românești reușeau
să cucerească importante medalii la concursurile internaționale în pofida accentului mare pus pe
cantitate și mai puțin pe calitate. Liberalizarea economiei de după 1989 a condus la o suită de
schimbări profunde în industria vinului din România. Viile aparținând fermelor cooperatiste au
fost retrocedate foștilor proprietari, fermele viticole și centrele de vinificație de stat se află în plin
proces de privatizare, iar institutele de cercetare își redefinesc în prezent rolul lor central în
cadrul sectorului vitivinicol reînnoit.
România este o importantă țară europeană producătoare de vin, dispunând de un mare
trecut istoric și de bogate tradiții culturale, mare parte din ele nemijlocit legate de această
băutură. Astăzi, țara parcurge o perioadă de profunde schimbări, construindu-și un viitor în
consonanță cu cel al Uniunii Europene și aspiră să devină un membru apreciat al
comunității internaționale a vinului ca producător al unor prețuite vinuri de înaltă calitate.2

1
Macici M, Vinurile României, Editura Alcor Edimpex, București 1996,
2
Macici M, Vinurile României, Editura Alcor Edimpex, București 1996, pag. 17
3
 1.2 Regiunile viticole din România

Datorită așezării geografice a României și a reliefului său ce asigură condiții naturale

favorabile pentru cultivarea viței de vie, viticultura a cunoscut o dezvoltare continuă, ajungând
una din cele mai importante ramuri ale producției agricole. Cultura viței de vie poate fi
practicată, în România, pe aproape întreg teritoriul țării, începând de la Dunăre, în sud, până în
județele Botoșani și Maramurș, în nord. Numai câteva județe situate în zone de mai mare
altitudine (Brașov, Covasna, Harghita) și un singur județ din extrema nordică a țării (Suceava) nu
oferă condiții prielnice pentru viticultură. 3
În țara noastră, vița de vie se cultivă în areale destinate prin tradiție acestei activități,
situate în zone colinare, pe nisipuri, precum și alte terenuri cu condiții favorabile, denumite
areale viticole. Plantațiile de viță de vie sunt grupate teritorial în: zone viticole, regiuni viticole,
podgorii, centre și plaiuri viticole. În România au fost identificate 8 regiuni viticole, cu aproape
40 podgorii, organizate în aproximativ 170 de centre viticole în care se produce o gamă completă
de vinuri, de la cele de consum curent până la vinuri speciale spumante și aromatizate.4
Regiunile, podgoriile și principalele centrele viticole din România sunt prezentate în
tabelul numărul 2.1 după cum urmează:
Tabelul nr. 2.1
Regiunile, podgoriile și principalele centrele viticole din România
Regiunea Viticolă Podgoriile Regiunii Centre viticole
Podișul Transilvaniei Târnave, Alba, Sebeș-Apold, Jidvei, Alba, Blaj, Sebeș,
Aiud, Lechnița Aiud, Bistrița
Podișul Moldovei Cotnari, Iași, Huși, Zeletin, Cotnari, Bohotin, Huși, Dealu
Dealurile Fălciului, Colinele Morii, Nicorești, Zeletin
Tutovei, Ivești, Dealu
Bujorului, Nicorești
Piemontul de la Curbura Panciu, Odobești, Cotești, Odobești, Bolotești, Panciu,
Carpaților Dealurile Buzăului, Dealu Cotești, Pietroasa, Tâmboiești,
Mare Tohani, Valea Călugărească
Podișul Getic Sâmburești, Ștefănești-Argeș, Ștefănești, Sâmburești,
Drăgășani, Dealurile Craiovei, Drăgășani, Târgu Jiu,

3
Boboc, D., Manole, V., Filiere Agroalimentare, ASE, București, 2005
4
Boboc, D., Costache, S., cond. St. - Managementul în vinicultură și vinificație, București 2008, pag . 289
4
 Plaiurile Drâncei, Severinului Drâncea-Scorila, Halânga
Dealurile și Câmpiile Banatului, Miniș-Măderat, Recaș, Miniș, Măderat, Diosig
Banatului, Crișanei și Valea lui Mihai, Silvaniei, Arad, Oradea, Zalău, Șimleu
Maramureșului Diosig Silvaniei, Valea lui Mihai
Nisipurile din Sudul Olteniei Podgoria Dacilor, Calafat, Izvoarele, Poiana Mare,
Sadova-Corabia Dăbuleni, Tâmburești
Câmpia Română Greaca Greaca, Radovanu
Podișul Dobrogei Murfatlar, Sarica-Niculițel, Măcin, Tulcea, Babadag,
Ostrov, Istria-Babadag, Murfatlar, Medgidia, Ostrov
Sursa, Popa D., Duşă C., Cartea vinului, Editura Exegent Promotion, Oradea, 2009 și
actualizate de pe www.wineromania.com
Regiunea viticolă a nisipurilor din sudul Olteniei cuprinde podgoriile și centrele viticole
dintre Vrata și Râmnicelu. Există condiții ecoclimatice, ecopedologice și orografice, însă nu sunt
foarte favorabile culturii de viță de vie.
Regiunea viticolă a colinelor Dobrogei se întinde de la Mangalia până la Tulcea și Măcin,
această regiune deține unele dintre cele mai mari resurse helioclimatice cărora le corespund cele
mai mici resurse hidrice, deținând o suprafață de aproximativ 25.000 hectare.
Regiunea viticolă a Dealurilor și Câmpiilor Banatului, Crișanei și Maramureșului are
plantații viticole cu caracter insular, deținând cantități mai reduse de resurse helioclimatice și
mai ridicate de resurse hidrice.
Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei cuprinde plantații începând de la Hlipiceni
(județul Botoșani) până la Tâmboiești (județul Vrancea) și Smirdan (județul Galați). Datorită
difetențelor ecoclimatice deține cantități superioaore de resurse heliotermice și cantități reduse de
resurse hidrice, ceea ce influențează și cantitatea și calitatea producției vitivinicole obținute.
Această regiune viticolă reprezintă aproape 30% din suprafața viticolă a României, aproximativ
57.000 hectare cultivate cu viță de vie.
Regiunea viticolă a Podușul Transilvaniei deține plantații de viță de vie începând de la
Apold(Județul Sibiu) până la Bistrița-Năsăud și Dej, caracterizându-se în primul rând prin
cantitățile de resurse heliotermice moderate și prin calitatea vinurilor produse, ce dețin nuanțe
particulare de noblețe și originalitate. Există de asemenea o altă caracteristică importantă pentru
această regiune viticolă, și anume posibilitatea permanentă de extindere a viticulturii.
Regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei și Olteniei deține la un loc plantațiile viticole de
la Râmnicul Sărat până la Halanga (județul Mehedinți) și Segarcea (județul Dolj). În această
regiune cantitățile de resurse heliotermice sunt mai însemnate decât în regiunea Dealurile
Moldovei, datorită poziției, iar cantitățile de resurse hidrice mai scăzute. Însă deține un
5
dezavantaj pentru culturile de viță de vie în perioada de iarnă deoarece în această zonă gerul este
mai aspru. Suprafața cultivată reprezintă aproximativ 31% din suprafața viticolă a României,
adică aproximativ 60.000 hectare cultivate cu viță de vie.

1.3 Oferta de vin

Caracteristica generală a pieței vinului în țara noastră o reprezintă diversificarea deosebită

a sortimentelor de vin. În prezent, potențialul viticol al României asigură producerea unui număr
de 402 tipuri de vin, cu următoarea repartizare: 11 tipuri de vin pentru consumul curent, 42 tipuri
de vin de calitate superioară, 118 tipuri de vin de calitate superioară cu denumire de origine
(VDO) și 231 tipuri de vin de calitate superioară cu denumire de origine și trepte de calitate
(VDOC).
Grafic nr 2.1

Sursă: Institutul Naţional de Statistică, 2013

O clasificare a vinurilor din România, în funcție de tipul lor, este prezentată în continuare
sub următoarea formă:
A. Vinuri albe:
- Vinuri albe de înaltă calitate, includ: Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Grasă de
Cotnari, Fetească Albă, Sortimentul de Cotnari, Traminer Roz;
- Vinuri albe de calitate: Riesling Italian, Fetească Regală, Frâncușa, Aligote, Șarba;
- Vinuri albe de consum curent: Galbenă de Odobești, Zghiara de Huss, Rkațiteli, Saint
Emilian.
Grafic nr. 2.2
6
 Soiuri de struguri pentru vinuri albe

Sursă: Institutul Naţional de Statistică, 2013

B. Vinuri roșii:
- Vinuri roșii de înaltă calitate, care cuprind: Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească
Neagră, Pinot Noir;
- Vinuri roșii de calitate: Burgund Mare, Blauerzwerigelt, Codarca, Băbească Neagră;
- Vinuri roșii și roze de consum curent: Oporto, Alicante Bouschet, Roșioara.
Grafic nr. 2.3
Soiuri de struguri pentru vinuri albe

Sursă: Institutul Naţional de Statistică, 2013

C. Vinuri aromate: Tămâioasă Românească, Busuioacă de Bohotin, Muşcat Ottonel.

7
 Aceste soiuri și multe altele sunt oferite pe piața internă și internațională a vinurilor în
vederea satisfacerii cererii consumatorilor, a consumului lor, în funcție de preferințe, posibilități
de achiziționare, dar și de puterea lor de cumpărare.5
1.3.2 Oferta de vin din România

Din cele 13.523 mii ha, cât reprezintă suprafața agricolă a țării noastre, 213.431 ha sunt
cultivate cu viță de vie (1,58%). Această cultură este importantă pentru țara noastră atât ca
tradiție, cât și din punct de vedere economic. Prezența viței de vie de la dealurile însorite și
coastele mării până la cele mai aglomerate centre urbane demonstrează elemntul tradițional
sentimental transmis încă de pe vremea dacilor. Alături de tradiție, vița de vie are importante
avantaje economice, printre care amintim:
- Folosirea terenurilor improprii pentru cultura mare (terenuri nisipoase, în pantă);
- Costuri reduse de producție;
- Potențial pentru export;
- Generarea de venituri suplimentare pentru viticultorii care nu au că principală activitate
agricultură.6
În ultimii ani, suprafețele cultivate cu viță de vie au o tendință de reducere față de
perioada 1990-2000. După retrocedarea suprafețelor viticole foștilor proprietari, suprafața de vii
altoite și indigene pe rod s-a redus semnificativ, iar cea de vii hibride s-a mărit. Lipsa unor
mecanisme de politică în domeniu și a legislației adecvate au adus mari prejudicii acestui sector.
Tabelul nr. 2.2
Suprafaţa viilor pe rod(mii ha)
2007 2008 2009 2010 2011 2012
Din care : Din care : Din care : Din care : Din care Din care :
propritate propritate propritate propritate :propritate propritate
majoritar majoritar majoritar majoritar majoritar majoritar
Total privata Total privata Total privata Total privata Total privata Total privata
Vii pe
rod 187,6 185,4 184 181,9 184,4 182,8 177 175,8 176,6 174,8 178,6 176,9
Vii
altoite
pe rod 92,3 90,1 92,7 90,7 93,9 92,3 90,1 89,1 88 86,8 89,7 88,5
Vii
hibride
pe rod 95,3 95,3 91,3 90,5 90,5 90,5 86,7 86,7 88,6 88,9 88,9 88,4

Sursă: Institutul Naţional de Statistică, 2013

- Suprafaţa viilor pe rod reprezintă suma dintre viile altoite pe rod şi viile hibride pe rod.

5
Boboc, D., Manole, V., Filiere Agroalimentare, ASE, București, 2005
6
http://statistici.insse.ro
8
 - Suprafaţa viilor altoite pe rod a avut o evoluţie fluctuantă în ultimii 6 ani ,atingând în
anul 2009 un maxim de 99,9 mii ha , pentru ca mai apoi să înregistreze o scădere şi să
ajungă la 97,7 mii ha în anul 2012.
- Suprafaţa viilor hibride pe rod este în scădere în ultimii 6 ani ajungând de la un total de
96,3 mii ha în anul 2007 la o suprafaţă de 89,9 mi ha în anul 2012. Aceasta scădere a
avut un punct de cumpănă în anul 2011 când s-a înregistrat o creştere s suprafeţei
cultivate cu vii hibride pe rod cu 1,9 mii tone fata de anul 2010
Tabelul nr. 2.3
Producţia de struguri (mii tone)
2007 2008 2009 2010 2011 2012
Din care : Din care : Din care : Din care : Din care Din care :
propritate propritate propritate propritate :propritate propritate
majoritar majoritar majoritar majoritar majoritar majoritar
Total privata Total privata Total privata Total privata Total privata Total privata
Vii pe
rod 873,2 864 986,1 974,5 990,2 980,9 740,1 734,4 879,5 872 746,4 737,8
Vii
altoite
pe rod 511,3 502,1 589 577,6 587,5 578,2 455,2 450,7 497,4 491,4 421,9 414,6
Vii
hibride
pe rod 361,9 361,8 397,1 396,9 402,7 402,7 284,9 283,7 382,1 380,6 324,5 323,2

Sursă: Institutul Naţional de Statistică, 2013

În tabelul de mai sus sunt preprezentate evoluţiile producţiei de struguri a viilor pe
rod ,producţiei de struguri a viilor altoite pe rod pe rod şi respectiv suprafaţa viilor hibride .
- Producţie de struguri a viilor altoite pe rod a ajuns în anul 2012
Tabelul nr. 2.3
Producţia medie struguri (kg/ha)
2007 2008 2009 2010 2011 2012
Din care : Din care : Din care : Din care : Din care Din care :
propritate propritate propritate propritate :propritate propritate
majoritar majoritar majoritar majoritar majoritar majoritar
Total privata Total privata Total privata Total privata Total privata Total privata
Vii pe
rod 4654 4661 5360 5358 5369 5567 4182 4178 4980 4987 4178 4170
Vii
altoite
pe rod 5537 5573 6353 6366 6255 6268 5055 5062 5649 5659 4702 4687
Vii
hibride
pe rod 3798 3798 4351 4354 4449 4449 3277 3270 4314 4325 3649 3653

Sursă: Institutul Naţional de Statistică, 2013

9
 Producţia de struguri a viilor pe rog a scăzut fata de anul 2007 când producţia era de
4654 kg/ha până la nivelul de 4170 kg/ha. Aceasta a avut un trend ascendent până în anul 209
când a atins nivelul de 5369 ka/ha, apoi continuând cu un trend descendent. Aceasta cădere a
avut loc în mare parte din cauza scăderii masive a viilor altoite pe rod de la nivelul de 5537 kg/ha
în anul 2007 până la nivelul de 4667kg/ha în anul 2012.
Grafic nr. 2.5
Distribuţia producţiei de struguri în anul 2012

Sursă: Institutul Naţional de Statistică, 2013

Structura de soi a producţiei de struguri din ţara noastră este reprezentată în proporţie de
71% de struguri de vin, 25% de struguri de masă şi 4% alte destinaţii.
A. Principalele sortimente de struguri pentru vinurile albe cuprind soiurile:
Fetească regală este cultivată pe o suprafaţă de 16812 ha, adică pe 9,5% din suprafaţa
pe rod existentă în anul 2012. Este unul dintre cele mai valoroase soiuri româneşti, cu toate că nu
are o vechime mai mare de 60 de ani, graţie unei plasticităţi ecologice pronunţate, fiind răspândit
în majoritatea podgoriilor din ţară. Zonele cele mai favorabile pentru cultivarea sunt Podişul
Transilvaniei şi Dealurile Moldovei. Aceste zone sunt destinate producerii vinurilor albe seci de
calitate superioară sau de consum curent, vinuri suple, cu o fructuozitate pronunţată şi o aromă
specifică de soi. Vinurile obţinute din acest soi au o tărie alcoolică medie, aciditate ridicată, sunt
discret aromate, fructuoase, proaspete şi antrenante constituind, în acelaşi timp, şi o valoroasă
materie primă pentru spumante (în 13 centre viticole) şi a distilatelor învechite din vin (în 6

10
centre viticole). Producţiile realizate în general sunt mari, variind în medie de la 10.5t/ha până la
18 t/ha.7
Fetească albă ocupă 10259 ha din suprafaţa viticolă pe rod, adică 5,8 % din totalul
acesteia. Cultura acestui soi este extinsă în aproape toate podgoriile şi centrele viticole, în special
în cele din Transilvania şi Moldova. Cultivată pe terenuri cu fertilitate redusă sau chiar pe pante
cu expoziţie nord-estică, reprezintă unul dintre soiurile care se poate dezvolta bine în astfel de
condiţii. Vinurile obţinute se situează la un nivel calitativ care le asigură, în majoritatea anilor,
încadrarea în categoria celor superioare, seci. Acest soi poate produce vinuri cu denumire de
origine şi trepte de calitate (VDOC) în 17 centre viticole şi cu denumire de origine (VDO) în alte
numeroase areale. În podgoria Cotnari, din soiul Feteasca albă se poate produce, în anii
favorabili, vinuri de tip VDOC ÎI, dulci. Cu un conţinut satisfăcător în alcool, cu un extract
moderat, cu o aciditate care le imprimă prospeţime şi cu o aromă fină specifică soiului, aceste
vinuri sunt mult apreciate de consumatori. La maturitate deplină acumulează, în majoritatea
podgoriilor, peste 185g/l zaharuri. Preparate după o tehnologie specială, ele pot constitui materie
primă în producţia vinurilor spumante în 9 centre viticole din regiunea viticolă a Podişului
Transilvaniei şi 4 centre viticole din regiunea viticolă a Crişanei şi Maramureşului. În anii
normali, producţia medie este de 12-14 tone struguri la hectar.8
Riesling italian. Soi pentru vinuri albe cultivat în prezent pe suprafeţe de 7.656 ha, adică
4,3 % din suprafaţa viticolă pe rod. Datorită plasticităţii sale ecologice, se întâlneşte aproape în
toate regiunile ţării. Din Rieslingul italian se obţin vinuri suficient de armonic constituite,
catifelate, ce păstrează, când sunt tinere, aroma specifică soiului. Datorită conţinutului mediu în
alcool şi acidităţii ridicate, intra în cuplaj cu vinurile provenite din Fetească albă şi Fetească
regală, constituind materia primă pentru spumante într-un număr de 4 centre viticole din
Transilvania şi Crişana. În majoritatea arealelor şi anilor produce vinuri de calitate superioară
seci, care se ridică de multe ori la nivelul vinurilor cu denumire de origine. Asigură producţii de
15-18 tone struguri la hectar.
Aligote. Soi de origine franceză pentru vinuri albe, care deţine 6.893 ha, adică 3,9% din
suprafaţa de vii pe rod, fiind cel mai răspândit soi pentru vinuri de consum curent din ţară. Este
cultivat cu preponderenţă în podgoriile din Moldova, din nordul Dobrogei şi în centrele viticole
din judeţul Brăila. Din acest soi se produc vinuri seci, cu o aciditate corespunzătoare, care le dă
prospeţime şi vioiciunie, însuşiri mult apreciate de consumatori. Producţiile obţinute se
încadrează între 10,7 t/ha şi 15,5 t/ha.9

7
Boboc, D., Manole, V., Filiere Agroalimentare, ASE, București, 2005
8
Boboc, D., Costache, S., cond. St. - Managementul în vinicultură și vinificație, București 2008
9
Boboc, D., Manole, V., Filiere Agroalimentare, ASE, București, 2005
11
 Sauvignon. A fost introdus în cultură în perioada postfiloxerică. În prezent se cultivă pe
circa 3.213 ha în aproape toate podgoriile producătoare de vinuri albe de calitate superioară.
Producţia medie de struguri diferă în funcţie de arealul de cultură, de la 6,9 t/ha (la Târgu Jiu) la
9,2t/ha (la Valea Călugărească).
Pinot gris. Este un soi din care se obţin vinuri superioare seci, introdus în România în
perioada postbelică. În prezent, se cultivă pe mai puţin de 950 ha, mai mult în podgoriile din
Transilvania şi Dobrogea. În centrele viticole din Constanţa, Alba, Bistriţa-Năsăud există reale
posibilităţi pentru obţinerea de vinuri cu denumire de origine şi trepte de calitate (VDOC). În
podgoria Murfatlar şi în centrele viticole Aiud şi Alba Iulia, în anii favorabili, prin recoltarea la
supramaturare pot fi obţinute vinuri dulci cu denumire de origine şi trepte de calitate, cules la
stafidirea boabelor. În prezent, după o tehnologie adecvată poate constitui materie primă pentru
spumante. Producţiile medii obţinute variază de la 5,3 t/ha (Blaj) la 9,4 t/ha (Turda).
Chardonnay. Soi pentru vinuri albe de calitate superioară. Se cultivă pe o suprafaţă
relativ mică, mai ales în podgoria Murfatlar. Soiul se caracterizează prin producţii scăzute de
5,0-7,7 t/ha, compensate de către concentraţiile mari de zaharuri (237-245 g/l). Este reprezentativ
pentru podgoria Murfatlar, fiind folosit pentru producerea de vinuri dulci.
Grasa de Cotnari. Soi pentru vinuri albe de calitate superioară, cultivat la Cotnari (în
prezent soiul de bază al acestei podgorii) se cultivă pe 750 ha şi Pietroasele-Buzau (100 ha). În
toamnele lungi şi însorite, strugurii beneficiază de instalarea putregaiului nobil (Botrytis
cinerea), care acţionează favorabil asupra acumulării zaharurilor şi a calităţii vinurilor.
Producţiile sunt mici, 4,7 t/ha la Cotnari şi 4,9 t/ha la Pietroasele. Vinurile obţinute sunt
alcoolice, echilibrate, caracterizate printr-un buchet de o mare fineţe. Acest soi produce vinuri cu
denumire de origine şi trepte de calitate (VDOC- I).10
B. Sortimentul pentru vinuri roşii cuprinde:
Merlot. A fost introdus în cultură după cel de al II-lea Război Mondial, ocupând, în anul
2006, 10.259 ha, adică 5,9% din suprafaţa viticolă pe rod. Vinurile obţinute sunt echilibrate, cu
însuşiri organoleptice deosebit de apreciate. Au o culoare roşie-rubinie destul de intensă, care se
păstrează în timp. Prin maturare capătă o anumită supleţe mai puţin întâlnită la vinurile roşii.
Concentraţiile maxime de zaharuri din must sunt cuprinse între 220-242 g/l şi fac dovada unei
reale aptitudini de supramaturare întâlnită la acest soi, cu toată producţia să ridicată la unitatea de
suprafaţă ce variază între 7,5 t/ha (Miniş) la 15,7 t/ha (Odobeşti). Se pot obţine vinuri ce pot
atinge nivelul celor de origine VDO şi VDOC.
Băbească neagră. Soi vechi românesc pentru vinuri roşii răspândit în Moldova şi în
centrele viticole de pe nisipuri deţinând o suprafaţă de 4.250 ha. Vinurile sunt echilibrate, cu un
10
Boboc, D., Costache, S., cond. St. - Managementul în vinicultură și vinificație, București 2008
12
conţinut moderat de alcool, fructuoase, cu aciditate ridicată datorită căreia constituie şi o materie
primă excelentă pentru spumante roze. Este un soi de perspectivă, cu producţii mari la hectar ce
se ridică până la 16 t/ha. Băbească neagră figurează ca soi de bază pentru vinuri roşii de consum
curent, producând vinuri care în unii ani pot atinge chiar nivelul celor de calitate superioară.11
Cabernet Sauvignon a devenit primul soi producător de vinuri roşii. Se întâlneşte în
toate podgoriile cu condiţii ecoclimatice favorabile, deţinând o suprafaţă de 3.700 ha, adică
1.6% din suprafaţa cultivată, dând rezultate bune, în special pe pantele puternic însorite, şi
obţinând vinuri corpolente, cu o personalitate bine conturată. Producţiile sunt de 10-12 tone
struguri la hectar, iar în unele areale poate produce vinuri cu denumire de origine şi trepte de
calitate (VDOC).
Pinot noir. Soi pentru vinuri roşii de calitate superioară răspândit în toate podgoriile din
ţară cu excepţia celor din Transilvania. Datorită producţiilor mici (între 4,5 t/ha şi 9,0 t/ha) a fost
extins într-o măsură mai mică, ocupând în anul 2012 circa 570 ha. Vinurile obţinute prezintă un
înalt potenţial alcoolic. Soiul produce vinuri de calitate superioară. În Vrancea este destinat
producerii materiei prime pentru spumant roze.
Fetească neagră. Soi pentru vinuri roşii de calitate superioară autohton, cultivat în
podgoriile din Moldova din timpuri străvechi (150-200 ani). Suprafaţa actuală cultivată s-a extins
parţial şi în Muntenia, ocupând circa 960 ha. Producţiile sunt foarte diferite de la un an la altul,
încep de la o producţie de 4,7 t/ha şi pot ajunge chiar la 19,0 t/ha. Conţinutul de zaharuri din
must are limite extreme cuprinse între 176-251 g/l, motiv pentru care se pot obţine vinuri roşii de
calitate superioară şi trepte de calitate.12
C. Sortimentul pentru vinuri aromate cuprinde:
Muşcat Ottonel. A fost introdus în cultura înainte de invazia filoxerei şi s-a extins în
toate podgoriile şi centrele viticole, ajungând, în anul 2012, să ocupe o suprafaţă de 2.883 ha.
Soiul preferă ecoclimatul temperat, răcoros din podgoriile Transilvaniei, Crişanei,
Maramureşului şi din partea de nord a Moldovei. Producţia variază între 7,1 t/ha şi 9,9 t/ha, iar
concentraţiile de zaharuri sunt ridicate, cuprinse între 202-268 g/l, pretându-se la producerea de
vinuri cu denumire de origine.
Tămâioasă românească. Soi vechi indigen, cunoscut cu multe secole în urmă. În anii
călduroşi, cu toamne lungi şi uscate, dă vinuri de calitate, cu aromă fină, plăcută, bine
echilibrată. Este cultivată pe 740 ha, ceea ce reprezintă 0,42 % din totalul suprafeţelor viilor pe
rod. Producţii de 8-9 tone struguri la hectar se obţin în mod obişnuit. Produce vinuri aromate

11
Macici M, Vinurile României, Editura Alcor Edimpex, București 1996,
12
Boboc, D., Costache, S., cond. St. - Managementul în vinicultură și vinificație, București 2008
13
dulci, realizate prin culesul strugurilor la supramaturare, încadrate în categoria vinurilor cu
denumire de origine şi trepte de calitate (VDOC).13
Pe lângă soiurile importate, România a păstrat o foarte mare bogăţie de soiuri
profiloxerice, soiuri de struguri care datează dinainte de 1900. Vinurile din acest patrimoniu de
originalitate excepţională poartă nume care duc consumatorul cu gândul la vremurile de demult.
În Transilvania găsim Iordana, Seina sau Negru moale. Din podgoriile din Banat se obţine
Mustoasă de Maderat, Cadarca de Miniş sau Creaţa de Teremia. În Muntenia consumatorul de
vinuri poate alege între Câmproşie de Drăgăşani, Braghina sau Tămâioasa Românească, iar în
Moldova poate opta pentru Galbenă de Odobeşti, Frâncuşa de Cotnari, Busuioacă de Bohotin sau
Grasa de Cotnari. Un renumit vin roşu este Fetească neagră care, împreună cu Cadarca de Miniş,
reprezintă valori sigure în cadrul vinurilor roşii mondiale.

1.4 Cererea de vin din România.

Nivelul consumului de vin diferă foarte mult de la o țară la alta, de la o regiune la alta și
chiar de la o categorie socială la alta. Între factorii ce influențează cel mai mult nivelul
consumului, factorii calitativi joacă rolul primordial, aceștia fiind legați și de tradițiile de
consum. În regiunile producătoare, vinul este evident disponibil la locul de consum și constituie
o componentă tradițională a consumului, frecvența sa în aceste regiuni fiind cea mai ridicată. În
ultimii ani, pe plan mondial, se constată o diminuare a consumului însoțită de o exigență sporită
pentru calitate. În regiunile neproducătoare, frecvența consumului este evident mai scăzută, în
rândul acestora existând consumatori avizați, iar un număr din ce în ce mai mare dintre aceștia
devin foarte atenți la calitatea vinului consumat. Așadar, calitatea vinului constituie un criteriu
primordial în evoluția consumului.
Consumatorii din diferite părți ale lumii, în special din SUA, au început să consume mai
mult vin la începutul anilor 90, mai ales, datorită informațiilor despre efectele benefice ale
consumului moderat de vin asupra sănătății. În anumite țări, în deosebi, în estul Europei și
spațiul ex-sovietic, bulversările economice, politice și sociale au accentuat tendința globală de
scădere a consumului de vin, după ce în anii imediat următori căderii comunismului au
înregistrat o creștere substanțială a consumului. Dimensiunile cantitativă, calitativă și structurală
ale producției de vinuri, multe dintre ele recunoscute pe plan național și internațional, înscriu țara
noastră printre țările caracterizate printr-un consum ridicat de vin.14
Producerea și consumul vinului sunt o tradiție a poporului român, transmisă din generație
în generație. Însă, în ultimii ani, în țara noastră s-a redus atât consumul de vin, cât și ponderea

13
Boboc, D., Costache, S., cond. St. - Managementul în vinicultură și vinificație, București 2008
14
Ladaru G.R., Performanță pe filiera vinului, Editura Tribuna Economică, București 2012, pag. 164
14
acestuia în consumul total de băuturi. Astfel că, dacă în anul 2001, românii consumau 22 litri de
vin pe persoană, după care în anul 2004 a atins un maxim de 20 litri/persoana/an iar apoi
consumul a scăzut la 19,9 litri pe persoană15. Reducerea consumului mediu s-a datorat, pe de o
parte, reducerii suprafețelor cultivate cu viță de vie și îmbătrânirii acestor plantații, iar pe de altă
parte, schimbării preferințelor consumatorilor datorită creșterii prețului vinului, majoritatea
orientându-se spre consumul de băuturi spirtoase sau bere, produse care pot fi găsite pe piață la
un preț mai scăzut. 16
Grafic nr. 2.4

Sursă: Institutul Naţional de Statistică, 2013

Cosmumul băuturilor În România în perioada 2009-2012 a evoluat astfel:

Consumul de bere a avut o evoluţie fluctuantă în ultimii , ajungang în 2012 la un
concum cu 2 litri mai mic fata de cel din 2009. Cel mai mare consum de bere s-a înregistrat în
anul 2008 când a atins un maxim de 92,5 litri/pers/an.
Consumul de vinuri se ăla într-o uşoară scădere în ultimii ani ajungând la 19,9 litri/pers/
an de la 22,2 litri/pers/an încât era în 2008. Cel mai mare consum a fost înregistrat în 2004 când
când a atins un volum de 30 litri/pers/an
Consumul de băuturi alcoolice distilate se afla în creştere fata de ani precedenţi
antingand nivelul de 3,5 litri/pers/an după de în anul 2004 consumul era de 2,7litri/pers/an. Cel
mai mare consum a fost înregistrat în anul 2011 când a fost atins nivelul de 4,2 litri/pers/an.

15
http://statistici.insse.ro
16
Boboc, D., Manole, V., Filiere Agroalimentare, ASE, București, 2005
15
 Consumul de băuturi nonalcoolice predomina piaţa din România atingând în 2012 un
nivel de 141,9 litri/pers/an dar cu toate acestea el se afla într-o scădere puternică faţă de anii
precedenţi când înregistra 155 litri/pers/an în 2009 resprectiv 154,7 litri/pers/an în 2010.

1.5 Comerțul exterior

Comertul cu vin la nivelul Romaniei a avut pe parcursul ultimilor 10 ani un trend negativ
pentru in sensul ca importurile au crescut crescut iar exporturile au scazut considerabil
Grafic nr. 2.6

Sursă: Institutul Naţional de Statistică, 2013

Catitatea importului de vin a crescut considerabil în ultimii ani. În anul 2004 România
importa doar 1.191 tone de vin, urmând să aibă un trend ascendent până în anul 2006, a când de
la o cantitate de 71.332 tone de vin a scăzut până la 16.048 tone. în anul 2012 România a ajuns
să importe 49549 tone de vin.
Grafic nr. 2.7

Sursă: Institutul Naţional de Statistică, 2012

16
 Atunci când vine vorba de evoluţia valorii importurilor în România puteam vorbi de o
evoluţie oarecum asemănătoare evoluţiei cantităţii importurilor , singura excepţie fiind faptul că
perioada de scădere a importurilor a început cu 2 ani mai târziu . În anul 2012 valoarea
importurilor au ajuns la valoarea de 49.459 mii euro faţă de 3331 cât înregistra în anul 2004.
Grafic nr. 2.8

Sursă: Institutul Naţional de Statistică, 2012

Când vine vorba de cantitatea de vin exportat România se afla într-o continuă scădere.
Cantitatea de vin exportata a scăzut până la 11.383 tone vin în anul 2012 faţă de 37.584 cât
exporta în anul 2004.
Grafic nr. 2.9

Sursă: Institutul Naţional de Statistică, 2012

În ceea ce priveşte valoara exporturilor de vin ale României a scăzut şi ea la fel ca şi în
cazul cantităţii de vin exportate dar de data aceasta scăderea nu a fost atât de radicală, de unde
reiese faptul că o dată cu trecerea anilor preţurile vinurilor romaneşti pentru export au crescut.

17
Dacă în anul 2004 valoare vinurilor exportate era de 21.080 mii euro în anul 2012 acestea au
ajuns la un nivel de 15.923 mii euro.

1.5.2 Analiza piețelor vinurilor românești

Rusia. În pofida faptului că Rusia nu este înca un mare consumator de vinuri, în ceea ce
privește exportul de vinuri românești, datorită proximității geografice, a mărimii populației, a
trendului de consum și a dezvoltării economice foarte rapidă, Rusia are cel mai mare potențial de
creștere pentru vinurile românesti.
Piața este dominată de vinuri din Moldova, Uaina, Georgia, țări în care se fac investiții
pentru modernizarea vinificației și condiționării vinurilor, dar sunt prezente și vinuri din Franța,
Spania, Germania, Chile, Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă. Trebuie menționat că
potențialul anual de consum este de 650 mil litri anual, cu o tendință de creștere.
În prezent, situația economică în Rusia este teoretic foarte favorabilă pentru potențialii
exportatori români de vinuri. Rusia este una din piețele cu creșterea cea mai rapidă din lume, și
economia sa a evoluat semnificativ în ultimii ani. Toți indicatori economici principalii din Rusia
sunt pozitivi:
• Investițiile străine în Rusia sunt în creștere;
• Veniturile disponibile cresc rapid;
• Inflația este în descreștere exponentială.
În special, creșterea veniturilor disponibile a dus la creșterea oportunităților în sectoarele
cheie, iar în perioada 2004 -2011 importurile Rusiei au crescut considerabil.
Volumul total al pieței de vinuri din Rusia în 2005 este estimat la 870.7 milioane de litri
de către compania de studiu de piață Snapshots International, și la 748.6 milioane de litri de
către Eurodata, rezultând o estimare medie de 809.65 milioane litri.
Rata de creștere anuală pe piața de vinuri din Rusia pentru perioada 1999-2011 a fost de
7.2%, cu cea mai puternică creştere în 2002 de 9.5%.
Din cele 914,7 milioane litri consumaţi pe piaţa rusească în 2004, un total de 96,8
milioane litri, sau 10,58%, a fost produs intern în Rusia, lăsând loc la un volum al pieţei de
import de 817.90 milioane litri. La preţurile actuale o penetrare de 1% din această piaţă de
import a exportatorilor români ar reprezenta un volum de 8,17 milioane litri şi o valoare de 32.38
milioane USD. Pentru a atinge acest volum de export, şase companii de vinuri româneşti ar
trebui fiecare să exporte 1.36 milioane litri de vin către Rusia, reprezentând 151,111 cutii de vin
exportate de fiecare, pe an.

18
 Cei 96.8 milioane litri de vin produs intern în Rusia în 1994 au fost realizate de şase
companii producătoare de vinuri importante de pe piaţa rusească.
Sectorul de import al vinului în Rusia este unul foarte oligarhic, cu doar 32 de companii
care controleaza 100% din importurile de vin pentru o populaţie de 145 milioane. Toate
companiile de import sunt înfiinţate în Moscova şi Saint Petersburg, fără a se face importuri
directe de vin în alte oraşe şi regiuni ale ţării. Moscova are 29 de importatori de vinuri.
Toţi importatorii de vinuri din Rusia şi-au deschis depozite pentru a le servi la vânzările
en-gross pentru portofoliul lor de vin, de aici termenul ‘importator – vânzător en-gross’ folosit în
acest raport. Depozitele importator – vânzătorului en-gross, în general, au doua departamente:
unul menit distribuției către magazine, chioșcuri si supermarketuri de specialitate de vinuri, iar
celălalt destinat sistemului de catering (hoteluri, baruri și restaurante)
Statele Unite ale Americii. În prezent, doar un mic procent din cantitatea de vin
românesc exportată se îndreaptă către această piață, dar trebuie menționat însă, în ultimii ani, s-a
înregistrat o creștere constantă a acestuia. Consumul mediu anual per adult în SUA, de numai
10,8 litri, situează această țară mult în urma unor țări europene, dovedind că există, în
continuare, un imens potențial de creștere. Un element important privind evoluția consumului de
vinuri în anul 2008 este faptul că SUA a devenit, pentru prima oara în istorie, cel mai mare
consumator de vinuri din lume, din punct de vedere al volumului fizic, devansând țări
tradiționale precum Italia, Franța și Germania.
Între 2004-2012 SUA, Marea Britanie și Germania au cumulat aproape 3 sferturi din
totalul creșterii consumului mondial de vinuri, volumul consumului acestor țări ajungând în 2008
la 865 milioane de litri, respectiv 28,7 % din volumul fizic al consumului mondial. Consumul
mondial a crecut în cifre absolute de la 20,8 miliarde litri, în 2004, la 33,1 miliarde litri, în 2012.
În aceeași perioadă volumul valoric al consumului a crescut de 2,5 ori mai repede decât volumul
fizic. Principalul factor al creșterii îl va constitui evoluția vânzărilor de vinuri în sticle de peste 5
dolari/bucată (peste 17 % creștere între 2003 și 2012, față de numai 3,1 % creștere la vinurile de
sub 5 dolari/sticlă).
Marea Britanie. În Marea Britanie – s-a înregistrat o creștere a consumului de vin de la
15,7 l/loc în 1997, la 20,8 l în 2003 (conform Euromonitor International), ca urmare a creșterii
consumului segmentului țintă – femei și persoane cu vârste între 25-64 de ani. Datorită
condițiilor climatice nefavorabile, producția internă este neglijabilă, cea mai mare parte a
consumului fiind acoperită din import (3600 mil $, respectiv 11,7 mil hl în 2011), în special din
Australia, Franța, Italia, SUA, Spania, Africa de Sud, Chile, Noua Zeelandă. 4,51% din
cantitatea totală de vin exportată de România în 2004 s-a îndreptat către Marea Britanie,
respectiv 10% din valoarea totală a exporturilor (prețul mediu de 159,14 $/hl ).
19
 Japonia. Cota deținută în exporturile Românei a fost, în 2010 de 1,14% (cantitativ) și
1,92% (valoric), la un preț de 117,27 $/hl. Renunțarea, în septembrie 2003, la intervenția strictă a
statului pe piața alcoolului, a creat noi oportunități, permițând supermarketurilor și magazinelor
specializate să vândă mai ușor vinul. Se așteaptă ca vinul să fie mai atragator pentru generațiile
tinere, sectorul băuturilor spirtoase pierzând cote importante de piață, ca urmare a înclinației
japonezilor către băuturi cu conținut scăzut în alcool (acordă o mare atenție problemelor legate
de sănătate, de aceea vinul poate fi promovat ca aliment și medicament). Datorită consumului de
vin pe locuitor mult inferior celui din Europa sau SUA, piața Japoniei ofera un potențial de
creștere substanțial. Principalii exportatori pe piața Japoniei sunt: Franța, Italia si SUA.
Israel. România are un export semnificativ pe această piață (700 mii USD, locul 4 după
Franța, Chile, Italia), dar la prețuri mici (93,94 $/hl), deoarece nu există consumatori avizați,
decizia de cumpărare fiind motivată de preț si designul etichetei. Consumul de vin este de 3,8 l/
loc, în continuă scadere.
Germania. Germania deține 36,01% din cantitatea totală de vin exportată de România,
respectiv 35,91% din valoarea exporturilor, cea mai mare parte a exporturilor se realizează în
vrac.
Suedia. În Suedia – cu toate că exista puternice tendințe de monopol din partea
Inspecției Nationale asupra alcoolului – consumul anual pe cap de locuitor este de 15,4 l/ loc, în
crestere cu 4%, constant, pe an. În ceea ce privește profilul consumatorului, acesta se ghidează
dupa notorietatea mărcii și după recomandările unor jurnaliști avizați, orientându-se către vinuri
personalizate, cu o bună prezentare, cu un preț moderat și de o calitate medie.
Finlanda. Finlanda – importă anual cca 402 mii hl de vinuri liniștite și 29 mii hl vinuri
efervescente, estimându-se, pentru următorii ani, o creștere continuă a consumului de vin.
Comerțul este liberalizat, piața internă fiind dominată de importurile din Spania, Franța, Chile și
Italia, alaturi de 4 mari firme autohtone, care exercită un monopol asupra vânzărilor en detail.
Danemarca. În ceea ce privește Danemarca, importurile de vinuri liniștite reprezintă
176 mii hl anual, dintre care 33 % în vrac, deoarece reglementările fiscale favorizează
îmbutelierea locală. Piața este dominată de vinuri ieftine, deoarece consumatorii nu sunt educați
din punct de vedere al decelării calității vinului.
China. China se estimează ca, într-un orizont mediu de timp, să devina a 2-a țară
consumatoare, dupa SUA. Importurile de vin se cifrează, anual, la 43,5 mil litri vinuri liniștite,
din care doar 3.1 mil litri îmbuteliate, respectiv 110 mii litri vinuri efervescente. Organizarea
Jocurilor Olimpice din 2008 a atras după sine o creștere a consumului oricărui produs provenit
din Occident.

20
 CAPITOLUL 2. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Piaţa vinului în România este cu mult în scădere în ultimii ani, aceast fenomen având
loc datorită scăderii cultivării suprafeţelor cu viţa de vie şi în acelaşi timp a producţiei de vin. În
acelaşi timp consumatorii români încep să prefere din ce în ce mai mult vinurile de origine
străină ceea ce duce la o creştere considerabilă a importurilor de vin. Acest fenomen duce la
scăderea încrederii producătorilor autohtoni, fapt care se reflecta în scăderea suprafeţelor
cultivate cu viţa de vie.
România, cândva o forţă mondială în domeniul vitivinicol, a coborât din clasamentul
celor mai mari state producătoare de vin prin scăderea producţiei de vin iar tendinţa este în
continuare de scădere .
Ca propunere pentru creştere producţiei de vin şi inversarea inclinaţiei balentei
import/export în favoarea României consider că ar fi eficient aplicarea următoarelor măsuri:
 Informarea consumatorilor cu privire la calităţile vinurilor româneşti;
 Expunerea în fata consumatorilor a ofertei naţionale de produse vitivinicole;
 Informarea cetăţenilor despre posibilitatea şi modalitatea accesării fondurilor europene în
sectorul vitivinicol;
 Menţinerea preţurilor joase pentru a putea concura cu vinurile de import şi de asemenea
preţurile joase atrag noi consumatori.

21
 BIBLIOGRAFIE

1. Boboc, D., Marketingul Vinului, Tribuna Economică nr. 16

2. Boboc, D., Manole, V., Filiere Agroalimentare, ASE, București, 2005

3. Boboc, D., Costache S., ,Managementul în vinicultură și vinificație, București 2008

4. Diaconescu, M., Marketing Agroalimentar, Editura Uranus, București 2003

5. Giurcă, Daniela, Gavrilescu, D., Economie agroalimentară, Editura Expert, București 2000

6. Kotler P., Managementul Marketingului, Editia a II-a, Editura Teora, Bucuresti 2000

7. Ladaru G.R., Performanță pe filiera vinului, Editura Tribuna Economică, București 2012

8. Macici M, Vinurile României, Editura Alcor Edimpex, București 1999

9. Macici M, Zonarea soiurilor de viță de vie in Romania, Editura Ceres, București 1991

22