PREDAREA EFICIENTĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL

PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
Procesul de învățământ reprezintă ”activitatea instructiv-educativă complexă
desfășurată în mod sistematic și organizat de către elevi și profesori în cadrul
instituțiilor specializate de învățământ, activitate grație căreia, elevii sunt înzestrați cu
un sistem de cunoștințe, priceperi, deprineri, capacități, competențe, pe baza cărora ei
dobândesc cunoașterea științifică a realității, își formează concepția despre lume,
convingerile morale, trăsăturile de caracter, precum și aptitudinile de cunoaștere,
cercetare și creație.”(Bucoș,M., Jucan, D., 2019).Acesta funcționează ca o unitate
organică, prin îmbinarea celor trei funcții și componente fundamentale:predarea,
învățarea și evaluarea.
Conform definiției dată de profesorul Ioan Cerghit, predarea este ”un ansamblu
complex de acțiuni și comportamente didactice specifice, destinate procedurii
învățării”.
Învățarea școlară reprezintă „o activitate prin care se obţin achiziţii, progrese în
adaptare, care vizează cunoştinţe, operaţii ale gândirii şi trăsături de personalitate,
achiziţii ce apar la nivelul individului ca „bunuri” personale, obţinându-se
predominant pe bază de exerciţiu.”(Luțaru,I. 2018).Învățarea școlară/preșcolară poate
fi analizată din prisma a două aspecte complementare ale acesteia:aspectul procesual
și aspectul motivațional.”Aspectul procesual al învățării se referă la momentele sau
etapele care compun o secvență de învățare”(Bucoș,M., Jucan, D., 2019) și se
desfășoară astfel:etapa perceptării sau receptării materialului, etapa înțelegerii
informațiilor,condensarea informațiilor în noțiuni, fixarea informațiilor, actualizarea
cunoștințelor și aplicarea acestora.”Aspectul motivațional se referă la gradul de
implicare a elevului în actul învățării și în rezolvarea sarcinilor de lucru”(Bucoș,M.,
Jucan, D., 2019).
„Evaluarea este considerată în didactica modernă o activitate complexă,
etapizată, desfășurată în timp, cu caracter dinamic și flexibil, orientată de scopuri și
obiective bine delimitate.”(Bucoș,M., Jucan, D.2019 ).

În cadrul didacticii tradiționale, ”actul predării era unidirecțional, adică

îndreptat de la profesor spre elev și avea ca obiectiv transmiterea de cunoștințe gata
structurate, pe care elevii urmau să le asimileze în mod pasiv.”(Bucoș,M., Jucan,
D.,2019).De la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a simțit necesitatea elaborării unei noi
viziune, viziune care să nu atribuie rolul principal cadrului didactic, ci să implice și
elevul în actul predării.Astfel că, în didactica modernă, viziunea asupra actului
predării s-a schimbat radical, ”predarea nu mai este concepută ca o activitate de
comunicare, de transmitere de cunoștințe, ci ca o problemă de organizare și conducere
a proceselor de învățate”.(Bucoș,M., Jucan, D., 2019).Ceea ce putem observa
analizând cele două viziuni, cea tradițională și cea modernă, este că în actul predării s-
a renunțat la unidirecționalitate și a devenit un factor care declanșează, stimulează și
orientează ansamblul activitoților școlare și preșcolare și are sens numai în măsura în
care în obiectului procesului, școlarii sau preșcolarii, se întreține activitatea de
învățare.
Cu toate că din perspectiva modernă, predarea este centrată pe
școlari/preșcolari, prezentarea conținutuli de către profesor nu poate fi înlăturat în
totalitate, acesta fiind principalul dirijor al procesului.
 ”Factorii care determină eficientizarea procesului de predare sunt:
-personalitatea cadrului didactic;
-calitatea procesului de instruire
-factori sociali/variabilele de context”(Necșoi,V-D.(2018).
”Predarea eficientă presupune construcția de situații de învățare
variate”(Necșoi,V-D.(2018), situații ce preupun plasarea elevului/preșcolarului în
poziție acțională, menită să îl stimuleze, astfel realizând un maximum din punct de
vedere al performanței.Acest lucru se poate transpune mai eficient în activizarea
procesului de predare.”Activizarea instruirii are valoare unui principiu didactic
angajat, în mod special în stimularea participării elevilor în realizarea, în condiții
oprime, a procesului de învățămât conform obiectivelor generale, specifice și concrete
ale acstuia.Acest principiu traduce la nivel operațional cerința psihologică a
”subiectivizării”/conștientizării mesajului educațional de către”obiectul
educației”(elev, preșcolar, student, etc.).”(Cristea,S.1998).
”Aplicarea acestui principiu implică valorificarea caracterulșui activ al
conștiinței individuale, care oferă premisa transformării, în timp, a obiectului
educației, în subiect al propriei sale formări-dezvoltări.”
În perspectiva activizării instruirii putem vorbi și despre principiul participării
active a elevilor în cadrul activităților didactice.”Corelația dintre activizare-participare
susține eficiența activității didactice, pe circuitul pedagogic formare-dezvoltare
proiectat și realizat conform particularităților de vârstă ți individuale ale colectivului
(pre)școlar.”(Cristea,S.1998).
Ioan Cerghit consideră că metoda este „o cale eficientă de organizare şi
conducere a învăţării”.
”Realizarea finalităţilor procesului instructiv-educativ este posibilă numai în
măsura în care în activitatea de predare-învăţare se foloseşte un sistem coerent de căi,
mijloace,forme de organizare,vizând realizarea sarcinilor
didactice.”(Anghelache,V.2011).
”Învățământul modern este cel care oferă posibilitatea eficientizării procesului de
predare, acesta plansând elevul în rolul subiectului întregului proces și preconizează o
metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive
care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi
creativităţii.”(Nistor, L-L.2018).
”Metodele activ-participative solicită efortul personal de gândire, imaginaţie,
memorie şi voinţă, dar şi valorifică maximal potenţialul de cunoaştere, acţiune şi
trăire al copilului. Efectele formativ – educative ale învăţării sunt în raport direct
proportional cu nivelul de angajare şi participare individuală şi colectivă. În opoziţie
cu metodologia tradiţională, pentru care elevul rămâne mai mult un auditoriu sau un
simplu spectator, gata sa recepteze pasiv ceea ce i se transmite ori i se demonstrează,
metodele active au tendinţa să facă din acesta un actor, un participant activ în procesul
învăţării, pregătit să-şi însuşească cunoştinţele pe calea activităţii proprii, a unei
angajări optime a gândirii, a mobilizării tuturor funcţiilor intelectuale şi energiilor
emoţional – motivaţionale în raport cu sarcina de învăţare dată. Esenţial în pregătirea
cadrului didactic pentru lecţie este de a putea pune în joc toate cunoştintele sale şi
întreaga lui pricepere, nu pentru a transmite pur si simplu nişte cunoştinte de-a gata ce
trebuie să fie însuşite, ci de a insufla elevilor săi dorinţa şi posibilitatea de a le
dobândi, pe cât este cu putinţă, prin ei înşişi, printr-un studiu cât mai activ.”(Nistor, L-
L.2018).Aceste metode sunt eficiente mai ales în etapa școlarității, dar pot fi ușor
adaptate și pentru perioada preșcolarității..
 În desfășurarea activităților bazate pe metodele activ-participative, (pre)școlarii
își împărtășesc ideile, sunt stimulați să se ajute unii pe alții, să se înțeleagă și să
găsească soluții la diferite probleme date sau situații.În urma practicării acestor
metode, (pre)școlarii vor dezvolta capacități de lider, vor fi capabili săți coordoneze
comunicarea intra și intergrupală, au libertatea de a lua decizii și de a le testa.Rolul
cadrului didactic este acela de a asigura un climat socio-afectiv favorabil derulării
actvității, stabilirea criteriului de grupare a (pre)școlarilor în cazul în care activitatea
se desfățoară în echipe și de a explica într-o manieră cât mai clară și accesibilă
sarcinile de lucru și obiectivele vizate.
După cum putem observa, în cadrul acestor metode, rolul cadrului didactic este
unul restrâns, (pre)școlarul fiind cel care preia controlul asupra propriei învățări, fiind
stăpânul transformării și formării sale.
Alte tipuri de metode ce conduc la eficientizarea procesului de predare sunt
metidele interactive.Acestea se pot folosi în mediul școlar.”Utilizarea metodelor
interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea
calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter activ – participativ şi o
reală valoare activ – formativă asupra personalităţii școlarilor.”(Tomescu,C., 2010).
Metodologia interactivă țintește, pe lângă realizarea obiectivelor de ordin
cognitiv( stimularea proceselor cognitive superioare, dezvoltarea capacității de a lega
cunoștințele între ele și dea crea relații conceptuale, dezvoltarea inteligențelor
multiple, etc.) și atingerea obiectivelor de ordin socio-afectiv(dezvoltarea capacităților
de comunicare, de dialogare interpersonală și intrapersolaă, stimularea încrederii în
sine, stimularea capacității de reflectare asupra demersului propriu de învățare-
metacogniția și asupra relațiilor inerumane, etc.).”(Oprea,C., 2012).
Metodele interactive se referă la procesul de învățare activă, în cadrul căreia,
(pre)școlarul este cel care acționează asupra informației pentru a o transforma și
interioriza.”În sens constructivist, cel ce învață re-construiește sensuri prin explorarea
mediului înconjurător/educativ, rezolvând probleme și/sau aplicând informația
dobândită în situații noi.”(Oprea,C., 2012).
Metodele interactive care pot fi utilizate în mediul școlar sunt:

Brainstrorming-ul-”metodă de stimulare a creativităţii şi imaginaţiei elevilor, dar şi

de formare a unor trăsături de personalitate (spontaneitate, altruism etc.). Se realizează
prin formularea a cât mai multor idei, ca răspuns la o situaţie enunţată de profesor sau
un elev, după principiul ”cantitatea generează calitatea”. Un moment de brainstorming
se poate crea în orice etapă a lecţiei şi poate să se desfăşoare de la 5 minute până la
întreaga oră (50 minute).”(Tomescu,C., 2010).
Metoda Ştiu/Vreau să ştiu/Am aflat-„este o metodă ce urmăreşte conştientizarea
elevilor în legătură cu propria lor activitate de cunoaştere , respectiv stimularea
abilităţilor metacognitive şi a gândirii critice.„(Tomescu,C., 2010).
Metoda ciorchinelui-”metodă de brainstorming neliniară care stimulează gândirea
critică, conexiunile dintre idei, crearea unei structuri grafice, a unor clasificări şi
corelări de cunoştinţe, utilizând informaţii dintro sursă analizată. Este o metodă
grafică antrenantă ce poate fi utilizată pentru reţinerea informaţiei dintr-un text, dar şi
pentru observarea şi comentarea unei imagini sau film. Se poate folosi în activităţile
de învăţare, de fixare a cunoştinţelor şi la evaluarea sumativă a uneia sau a mai multor
unităţi de învăţare.” (Tomescu,C., 2010).
Cvintetul-”pune accent pe forţa elevului, contribuind la formarea capacităţii de a
rezuma şi sinteti-za informaţiile , de a surprinde complexitatea unor idei, sentimente şi
convingeri în câteva cuvinte .” (Tomescu,C., 2010).
 Mozaic-”este bazată pe învățarea în echipă.Fiecare elev are câte o sarcină de
lucru în care trebuie să devină ”expert”.El are în același timp și responsabilitatea
transmiterii informațiilor asimilate, celorlalți colegi.”(Oprea,C., 2012).
Metoda piramidei/bulgărelui de zăpadă-”are la bază împletirea activității
individuale cu cea desfășurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor.Ea constă în
încorporarea activității fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai
amplu, menit să ducă la soluționarea unei sarcini sau a unei probleme date.”(Oprea,C.,
2012).
Tehnica Lotus-”presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind
de la o temă centrală.problema, sau tema centrală determina 8 idei secundare care se
construiesc în jurul celei principale, asemeni petalelor unei flori de nufăr.”(Oprea,C.,
2012).
Explozia stelară-”este o metodă nouă de dezvoltare a creativității , similari
brainstorming-ului.Începe din centru conceptului și se împrăștie în afară, , cu
întrebări, la fel ca o explozie stelară.”(Oprea,C., 2012).
Copacul ideilor-„presupune munca în grup.Este o metodă grafică în care
cuvântul cheie este scris într-un dreptunghi la baza paginii,în partea centrală. De la
acest dreptunghi se ramifică asemenea crengilor unui copac toate cunoştinţele
evocate.Foaia pe care este desenat copacul trece de la un membru la altul al grupului
şi fiecare elev are posibilitatea să citească ce au scris colegii săi.„(Tomescu,C., 2010).
Metoda pălăriilor gânditoare-”este o tehnică bazată pe interpretarea de roluri în
fucție de pălăria aleasă.Culoarea pălăriei este cea care definește rolul.”(Oprea,C.,
2012).
Metoda Frisco-”are la bază interpretarea din partea participanților a unui rol
specific, care acoperă o anumită dimensiune a personalității, abordând o problemă din
mai multe perspective.”(Oprea,C., 2012).
Metoda de predare-învățare reciprocă-„ este o strategie instrucţională de învăţare
a tehnicilor de studiere a unui text. După ce sunt familiarizaţi cu metoda, elevii
interpretează rolul profesorului, instruindu-şi colegii. Are loc o dezvoltare a dialogului
elev – elev. Se poate desfășura pe grupuri / echipe sau toată clasa. Metoda învățării
reciproce este folosit de oricine care face un studiu de text pe teme sociale, științifice
sau un text narativ. Strategiile sunt: rezumarea, punerea de întrebări, clarificarea
datelor, precizarea. Etapele de lucru sunt: explicarea scopului și descrierea metodei și
a celor patru strategii, împărțirea rolurilor elevilor, organizarea pe grupe, lucru pe text,
realizarea învățării reciproce, aprecieri, completări, comentarii.„(Luțaru,I.,2018).
Toate aceste metode, menționate mai sus, se caracterierează prin:
-centrarea pe elev și pe activitate;
-facilitarea comunicării multidirecționale;
-stimularea și incurajarea elevilor să participe cât mai activ în cadrul activităților;
-facilitarea relațiilor dintre cadrul didactic și elev.

”La nivelul grădiniței, activitatea instructiv-educativă are carcater organizat,

sistemic, fiind subordonată obiectivelor ce vizează formarea personalității.Se
diferențiază de activitatea din familie, dars e deosebește și de lecție, fiind mai
flexibilă, adecvată celor mici.Alegerea formelor de activitate are în vedere gradul de
autonomie a copilului și nivelul de socializare.Principala formă de organizare a
activității didactice din grădinită este jocul .”(Anghelache,V., 2011).
 ”Jocul didactic reprezintă un mijloc de instruire si educare a copiilor, caprocedeu
metodic de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care și le propune procesul de
învățământ.”(Anghelache,V., 2011).
Jocul presupune o metodă dirijată,are caracter organizat în următoarele etape:
-scopul jocului;
-conținutul jocului;
-sarcină didactică
-regulile jocului;
-elemente de joc;
-desfășurarea propriu-zisă.
Această metodă este una facilă pentru intervalul ed vârstă al preșcolarității însă
este bazată mai mult pe cadrul didactic, acesta având rol predominant in desfășurarea
jocului.Acest fapt îl putem observa analizând etape jocului.
1. Introducerea în joc-”vizează motivarea copiilor față de activitatea care
urmează să fie desfășurată, crearea unei atmosfere favorabile, stimularea
creativității”(Anghelache,V., 2011)..Acest lucru se realizează prin prezentarea
materialelor și prin conversație.
2. Prezentare și familiarizarea cu materialul-la grupa mică intuirea materialului
se face cu ajutorul cadrului didactic, iar la grupa mare rolul cadrului didactic se
diminuează, preșcolarii find cei care prezintă materialele de lucru.
3. Anunțarea titlului jocului și a obiectivelor urmărite-cadrul didactic este cel
care anunță aceste aspecte folosind termeni cât mai clari și accesibili preșcolarilor.
4. Explicarea și demonstrarea jocului-in cadrul acestei etape, cadrul didactic
trebuie să prezinte preșcolarilor regulile jocului, să explice sarcina didactică, să
efectueze o actualizare a cunoștințelor, să ofere indicații cu privire la utilizarea
materialului de joc și să demostreze cum anume vor îndeplini sarcinile pentru o bună
desfășurare a jocului.
5. Efectuarea jocului de probă-în această etapă cadrul didactic poate solicita
ajutorul din partea preșcolarilor, însă tot cadrul didactic este cel care îndrumă pas cu
pas.
6. Executarea propriu-zisă a jocului-în cadrul grupelor mijlocie și mare, această
etapă poate să fie condusă de către preșcolari, aceștia preluând unul de la celălalt
sarcinile și înaintând în demersul de rezolvare.La grupa mică, cadrul didactic este cel
care conduce, fiind sigur de respectarea regulilor, epuizarea tuturor variantelor de
rezolvare, etc.
7. Încheierea jocului-această etapă presupune formularea ed concluzii și
aprecierea demersului.În cadrul grupei mari, dar și a celei mijlocii, aprecierea se poate
face de către preșcolari, fiind antrenați într-un proces de autoevaluare cu ajutorul unor
stickere sau jetoane.La grupa mică acest lucru este desfășurat de către cadrul didactic.

O altă categorie de joc este aceea a jocului de rol.„Acesta se bazează pe

simularea unor activități de a interpreta anumite roluri corespunzătoare unor status-uri
sociale, profesionale, culturale,cu scopul de a-și forma abilități, comportamente
adecvate.”(Anghelache,V., 2011).Această metodă de joc este una care facilitează
explorarea realității, dar în acelși timp contribuie și la predarea unor aspecte cotidiene.
În astfel de joc, rolul cadrului didactic poate fi unul limitat, astfel încât,
preșcolarii să fie protagoniștii.
 Învățarea eficientă presupune preluarea de către elevi a controlului asupra
propriei învățări; elevul este stăpânul propriei transformări şi formări.