Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea Informatica

Studiu de Caz

Disciplina: Aspecte etice in informatică

Tema: ‘‘ Critica constructivă, morala pozitivă și interdependența lor

în activitatea profesională ’’

Efectuat: Madan Dumitru, studentul grupei I1701

Verificat: Cristei Maria, doctor, lector universitar

Chișinău, 2020
1
1. Conceptele fundamentale în etică și morală

1.1 Caractersiticile Eticii

Etica profesională este un domeniu independent al ştiinţei despre etică şi studiază bazele
moralei profesionale, explică specificul reali-zării principiilor morale generale în sfera muncii,
descoperă funcţiile şi specificul subiectelor, principiilor şi categoriilor etice. Totodată, critica
profesională studiază specificul activităţii morale a profesionistu-lui şi relaţiile sale morale în
mediul profesional, pune bazele etichetei care constituie reguli de comunicare specifice,
maniere de comportare, norme de conduită în societate. Intr-un prim sens, etica este considerată
ştiinţă a comportamentului, moravurilor; studiu teoretic al principiilor care guvernează
prob-lemele practice, iar morala este totalitatea mijloacelor pe care le folo-sim pentru a
relaţiona în societate, ansamblul prescripţiilor concrete adoptate de către agenţi individuali sau
colectivi. într-un al doilea sens, etica este ansamblul regulilor de conduită ucceptate de către o
comunitate anumită, reguli care sunt fundamentate pe distincţia dintre bine şi rău
iar morala este ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativă (adeseori dogmatică),
bazate pe distincţia dintre bine şi rău

2
1.2 Caracteristicile moralei

Pentru a se constitui, o ştiinţă are nevoie de anumite metode de cercetare care să conducă la
rezultate adecvate realităţii pe care o cer-cetează. Pe parcursul dezvoltării eticii un rol deosebit

1a jucat metoda speculativă, care considera că legile morale existau până la apariţia fiecărei
generaţii de oameni, le interpreta ca fiind ceva înnăscut, ca ceva de la început dat, atribuindu-le
adeseori o origine supranaturală. Filozoful D.Gusti considera că prin analiza faptelor obţii
experienţa de a afla în ce constă morala, te poţi ridica până la formularea legilor cauzale ale
moralităţii. In etică trebuie să porneşti de la realitatea mo-rală aşa cum se prezintă ea, deoarece
faptele morale alcătuiesc realita-tea morală. Ca urmare, prin explicări, se ajunge la cunoaşterea
ideii de realitate. Ideea, la rândul său, este dinamică, tinde să se desfăşoare, să se realizeze,
tinde spre perfecţiune. Aplicând această metodă, descope-rim idealul etic.

1.3 Funcțiile Eticii

1. Cognitivă

(de cunoaştere) - este funcţia principală, deoarece celelalte funcţii nu pot fi realizate
adescent decât cu condiţia realizării ei. Această funcţie se poate realiza pe 3 trepte
succesive:

• Descriptivă

- sistematizarea datelor vieţii morale în funcţie de anumite tipologii sau tipuri de

atitudini morale, relaţii morale sau virtuţi morale.

• Analitico-sintetică

- presupune o analiză a conexiunilor interne şi externe ale diferitelor fenomene

morale, pleacă de la o analiză globală şi descoperă toate componentele morale
specifice.

• Explicativă -

3
 factorii care explică geneza, structura, tipurile, pro-gresul moral şi perspectivele
acestui progres.

2. Normativă sau Axiologică

(valorile) - este funcţia care include un şir de modalităţi de realizare a acestei funcţii, cum
ar fi. • Neutralitatea sau obiectivismul ştiinţific, având pretenţia că de-scrie şi explică
faptele pure fară să ecranizeze puritatea cu posibile aprecieri ale ei. • Estetismul amoral
care reprezintă o variantă mai subtilă a neutrali-tăţii. • Pluralismul moral, prezent în
doctrinele eticii care selectează doar valori morale pozitive, doar formele binelui, ignorând
variantele răului. • Dogmatismul etic este orientarea dogmatică ce reprezintă sfera valorilor,
a faptelor ce stârnesc dorinţa, ţine de necesitate, deci ţine de noţiunea

trebuie pentru că trebuie.

3. Persuasivă

(de convingere) - această funcţie se realizează în discursul etic, prin realizarea primelor
două funcţii.

4. Funcţia educativă

(este dezvăluită de Platon şi Aristotel). Ea antrenează direct respectul şi practicarea lui,

cunoaşterea binelui având un efect nemijlocit educativ. Potrivit lui Aristotel moralitatea
indivizi-lor are două surse: 1)cunoaşterea binelui; 2) experienţa repetată şi fixată in
obişnuinţă.

1.4 Funcțiile Moralei

Funcțiile moralei:

- de a cuprinde și forma idei, concepții, convingeri privind normele de conviețuire și

de comportare a oamenilor în raport cu sine și în societate;

- de a aduce la conștiința oamenilor mustrare, concluzii cu caracter moralizator.

4
1.5 Virtute și valori morale

Valorile morale sunt deplin autentice doar în măsura în care devin principii călăuzitoare în
comportament. Valorile îndreptate spre acţiune devin virtuţi. În contextul actual al
globalizării, când obiceiurile şi tradiţiile popoarelor slăbesc, ar trebui ca valorile morale să
exercite tot mai mult un rol coordonator.

Virtutea - ‘‘ înseamnă prezenţa curajului şi a vitejiei, fapt care presupune şi existenţa unui
duşman. ’’ [ Immanuel Kant ]

1.6 Moralitate

Moralitatea este un ideal în sensul normativ al termenului ideal, exprimând ceea ce ar

trebui să facem sau ceea ce nu ar trebui să facem dacă am fi raţionali, binevoitori,
imparţiali, bine intenţionaţi.

Moralitatea se diferențiază de morală prin următorul fapt, morala presupune o acțiune sau
un eveniment ce duce o conduită corespunsă omului dintre bine și rău, insa moralitatea
duce o acțiune pur umanistic dintre valorile etice ale unui om față de celălalt.

1.7 Deontologia

Deontologia reprezintă un ansamblu de reguli comportamentale după care se ghidează o

organizaţie, o instituţie, profesie sau o parte a acesteia, instanţa de elaborare şi aplicare
a acestor reguli fiind organi-zaţiile profesionale.

5
 Profesionalismul este un principiu etic fundamental al oricărei profesii,care uneşte
specialiştii din diferite domenii din întreaga lume. Profesionalismul presupune, în primul
rând, conştientizarea şi îndepli-nirea responsabilă a datoriei, înţelegerea sensului slujirii
oamenilor, societăţii; înseamnă centrare maximă pe activitatea pe careo îndeplineşti şi
evitarea situaţiilor ce ar putea aduce daune, prejudicii beneficiarilor. Profesionistul nu are
dreptul la greşeli. Pentru acţiunile greşite ale specialiştilor în legislaţiile tuturor statelor
civilizatesunt prevăzute sancţiuni. Profesionalismulnu admite opunerea intereselor
corporative celor ale beneficiarilor, nu acceptă cazuri de tipul celor când unii, apărându-şi
„onoarea mundirului”, uită de cerinţele datoriei. În toate profesiile bene-ficiarul trebuie să
se bucure de atenţie prioritară.Respectarea demnităţii şi drepturilor beneficiarilor sunt în
corespundere cu litera legii şi cu spiritul eticii profesionale

1.8 Normele Morale

Norma morală reprezintă un instrument de constrângere morală, de protejare: un model

prescriptiv acceptat şi recunoscut de membrii societăţii; un standard, etalon de
comportament social. Normele, în general, se elaborează prin două modalităţi: -
neorganizat (neinstituţionalizat): spontan, difuz (cutume, obiceiuri, tradiţii); - organizat
(instituţionalizat): de către organizaţii, instituţii, agenţii specializate. Normele având ca
scop reglementarea normativă şi integrarea socială: - creează un sistem de drepturi şi
obligaţii, interdicţii în diferite contexte sociale; - asigură cadrul normativ pentru
ordinea juridică şi cea socială; - permit rezolvarea şi evitarea conflictelor; - indică ceea ce ar
trebui să fie într-o societate (nu ceea ce este); - nu stabilesc puncte, reguli normative, ci
constituie o „zonă" în cadrul căreia sunt permise şi limite de variaţie. Normele morale se
pot clasifica astfel:

1.Norme generale (universale):

sunt prezente în toate tipurile de comunităţi umane, au durabilitate în timp şi influenţează

toate activită-ţile umane (cinstea, demnitatea, sinceritatea, loialitatea, generozitatea).

2. Norme particulare:

6
 au atribuţie la unele comunităţi umane de-terminate, vizând activităţi umane particulare
[normele vieţii de familie, cele specifice anumitor activităţi profesionale (medici, avocaţi,
profe-sori, sportivi, economişti ).

3. Norme speciale:

se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse şi uneori cu ocazii speciale (norme de

protocol, codul manierelor ele-gante, reguli de etichetă în afaceri etc.). Normele pot fi
formulate:

- ca imperativ categoric:

indică ce trebuie să facă oricine, oricând şi oriunde într-o anumită situaţie (arată ce
este obligatoriu să facem sau să ne abţinem să facem).

- ca imperativ ipotetic:

arată ce este dezirabil (ce ar trebui) să facem sau să ne abţinem să facem în anumite
situaţii.

1.9 Cele 10 porunci religioase

(1) Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

(2) Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos
pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le
slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc
neleguirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi
Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

(3) Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa
nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.

(4) Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul
tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci
nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta,
nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi

7
 marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea s-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul
ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

(5) Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care
ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

(6) Să nu ucizi.

(7) Să nu preacurveşti.

(8) Să nu furi.

(9) Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.

(10) Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui,
nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.

2. Altruism și Egoism

Altruismul acționează din preocupare pentru bunăstarea altuia. Adesea, oamenii se comportă
altruist atunci când îi văd pe ceilalți în circumstanțe disperate și simt empatie și dorință de a
ajuta.

„Altruismul reciproc” este un termen folosit de biologii și psihologii evolutivi pentru a

caracteriza o decizie care să ajute cu așteptarea ca cineva să primească un anumit beneficiu sau
rambursare pentru acest lucru. Chiar și atunci când oamenii nu așteaptă recunoaștere sau
recompensă pentru o faptă bună, cu toate acestea, ei se simt adesea energizați și fericiți după
aceea, o senzație numită uneori „cel de sus al ajutorului”.

Egoismul este teoria conform căreia eul este, sau ar trebui să fie, motivația și obiectivul
propriei acțiuni. Egoismul are două variante, descriptive sau normative. Varianta descriptivă
(sau pozitivă) concepe egoismul ca o descriere faptică a afacerilor umane. Adică oamenii sunt
motivați de propriile interese și dorințe și nu pot fi descriși altfel. Varianta normativă propune

8
 ca oamenii să fie atât de motivați, indiferent de ceea ce motivează în prezent comportamentul
lor. Altruismul este opusul egoismului. Termenul „egoism” derivă din „ego”, termenul latin
pentru „I” în engleză. Egoismul trebuie să se distingă de egotism, ceea ce înseamnă o
supraevaluare psihologică a propriei importanțe sau a propriilor activități.

Principala diferență dintre altruism și egoism este scopul dragului unei acțiuni. În multe cazuri,
dacă oamenii simt frică, acționează ca egoiști, dacă se simt fericiți pot acționa ca și altruiști.
Nu este vorba despre rău și bine, ci despre scopul de a face ceva. Mai mult decît atît, oamenii
nu vin să-i ajute pe ceilalți dacă nu îi cunosc in majoritatea cazurilor.

3. Critica constructivă

Critica constructivă este procesul de a oferi opinii valide și bine motivate despre munca altora,
implicând de obicei comentarii pozitive și negative, într-o manieră prietenoasă, mai degrabă
decât una opozițională. În munca de colaborare, acest tip de critici este adesea un instrument
valoros în creșterea și menținerea standardelor de performanță. Din cauza excesului de critică
negativă și agitată, unii devin defensivi chiar și atunci când primesc critici constructive date în
spirit de bună voință. Critica constructivă este mai probabil să fie acceptată dacă critica este
concentrată pe munca sau comportamentul destinatarului. Adică, problemele de personalitate
trebuie evitate pe cât posibil. Gândirea critică poate ajuta la identificarea problemelor relevante
asupra cărora trebuie să vă concentrați. Indivizii deosebit de sensibili pot adopta o atitudine
pasivă, învinsă, dacă văd o situație ca personală, omniprezentă sau permanentă. Alții pot
adopta un răspuns agresiv. Într-un forum online lipsit de contact față în față, critica
constructivă poate fi ușor interpretată greșit, iar schimburile online sunt adesea spiralate din
control, devenind flăcări. Abilitățile de comunicare interpersonală eficiente pot fi de ajutor
pentru a evalua cadrul mental al destinatarului. În timpul schimburilor inițiale sau când se
întâlnesc indivizi defensivi, o critică eficientă necesită un limbaj mai moale și includerea unor
comentarii pozitive. Atunci când destinatarul se identifică puternic cu zonele contencioase,
critica non-ofensivă devine provocatoare.