TURNUL COSITORARILOR

PROIECT DE RESTAURARE

Alice Georgescu
 Andra Nicoleanu

Diana Marcu

Grupa 42, an univ. 2018-2019

Sighisoara- date generale

Orasul Sighisoara dateaza din secolul al XII-lea. Denumirea sa initiala, latina, a fost Castrum Sex.
Acesta se afla situat in partea de sud a judetului Mures, in Podisul Tarnoavelor, intre paraul Saes si raul
Tarnava Mare. O caracteristica importanta a orasului este separatia pronuntata a celor doua parti
componente: Cetatea si Orasul de Jos, intre ele existand o diferenta de 49m intre acestea. Orasul de Jos
se afla la poalele cetatii cu zone noi, dar si zone vechi desfasurate pe ambele laturi ale raului Tarnavei.
Orasul istoric Sighisoara a fost inclus in anul 1999 pe Lista patrimoniului mondial de catre Comitetul
patrimoniului mondial UNESCO.

Cetatea este înconjurată de un zid de incinta de 930m a cărui înălțime inițială era de 4m.
Ulterior, înălțimea zidului a fost mărită în unele locuri până la 14 m. Acesta, impreuna cu turnurile
Cetatii, dateaza din secolele XIII-XVII si pastreaza urmele unor etape diferite de constructie in functie de
tehnica militara folosita la acea vreme. Initial au fost construite 14 turnuri, 9 dintre acestea pastrandu-se
pana in ziua de azi. Fiecare turn apartinea unei bresle mestesugaresti. Primele turnuri- Turnul
Croitorilor, Dogarilor(demolat) si Turnul cu Ceas dateaza din secolul XIII. Ulterior, in secolul al XVI-lea au
fost construite Turnul Aurarilor(distrus in 1803) si Turnul Cositorarilor, care s-a pastrat pana azi. Turnul
Croitorilor, Cismarilor, Fierarilor, Franghierilor, Macelarilor au fost reconstruite in secolul al XVII-lea. Este
interesant faptul ca din punct de vedere functional bisericile si manastirile au fost amplasate exclusiv in
zonele periferice ale Cetatii.

Turnul Cositorarilor este amplasat pe latura sud-estica a cetatii si este legat printr-un drum de
straja, numit Galeria Arcasilor, de Turnul Tabacarilor. Turnul Cositorarilor, asa cum am mentionat mai
sus, dateaza din secolul al XVI-lea, in timp ce Turnul Tabacarilor a fost ridicat in jurul secolelor XIII-XIV.
Acesta, din urma, este de dimensiuni mult mai mici in comparatie cu Turnul Cositorarilor. Este alcatuit
dintr-un plan patrat, iar acoperisul este realizat intr-o singura directie. Si pe acest turn se regasesc
urmele de ghiulele in urma Razboiului Curutilor. La momentul actual turnurile se afla in curtea casei
parohiale evanghelice.
 O caracteristica deosebita a edificiului, in comparatie cu celelalte turnuri pastrate, este
amplasarea acestuia. Turnul Cositorarilor este inalt de 25m si are o pozitie dominanta in raport cu Orasul
de Jos, oferind o vedere de ansamblu.

Turnul face parte dintr-un ansamblu de constructii defensive, pe langa Galeria Arcasilor si Turnul
Tabacarilor, un alt element foarte important este bastionul. Acesta a fost construit in jurul anului 1583,
insa nu se cunosc date istorice exacte, aceasta informatie a fost precizata pe o inscriptie deasupra usii,
disparuta in zilele noastre, in care era precizat ca in anul 1583 au avut loc reparatii. Se presupune ca si
bastionul de forma pentagonala a fost construit in acea perioada.

Functiunea principala a acestuia a fost cea defensiva, insa acesta a suferit o serie de modificari in
urma cutremurelor si incendiilor. In timpul anilor 50, a fost folosit ca locuinta.

Analiza comparativa:

In comparatie cu alte centre urbane medievale din Transilvania, Cetatea Sighisoarei este diferita
din punct de vedere al planimetriei si al amplasarii acesteia, pe deal. Datorita dezvoltarii lente, aceasta a
ajuns sa fie una dintre cele mai bine conservate cetati din Transilvania. Cea mai importanta diferenta
este faptul ca aproape toate orasele medievale din Transilvania s-au dezvoltat in zone cu relief plat, ceea
ce a permis o dezvoltare de tip radial si mult mai rapida. Astfel, Cetatea Sighisoara s-a pastrat de-a
lungul timpului, pastrandu-se 9 din 14 turnuri si o buna parte din fortificatie.

De exemplu, Cetatea Clujului a aparut inaintea Cetatii Sighisoara, in secolele IX-X, pe o fosta
cetate romana. Incepand cu secolul XV pana in secolul XVI se ridica ziduri si turnuri cu diverse roluri: de
aparare, turnuri de colt, turnuri de poarta, turnuri de camp. Au fost construite 20 de turnuri si porti, care
de asemenea cetatii studiate, se aflau in grija diverselor bresle mestesugaresti, de aici si denumirea
fortificatilor. De-a lungul timpului acestea isi pierd functiunea initiala si sunt demolate sau sufera
distrugeri. Din cele 20 de turnuri, porti si bastioane doar 8 se mai pastreaza pana in zilele noastre.
Harta vechii cetati a Clujului cu turnurile si bastioanele.

1- Bastionul Aurarilor- demolat in 1859; 2-Turnul de Poartă din strada Podului- demolat in 1868;

3- Turnul de Poarta din Str. Ungurilor- demolat in 1872;

 Din punct de vedere arhitectural, Turnul Cositorarilor are o volumetrie specifica edificilor de
aparare din perioada medievala. Un exemplu este ansamblul de turnuri de aparare din Sibiu, in special
Turnul Dulgherilor. Acsta este construit din piatra si caramida si are o forma diferita a bazei in
comparatie cu nivelurile superioare. Baza turnului este circulara, iar etajele sunt in plan octogonal.
Prisma formata in zona superioara a turnului este iesita in afara, fata de amprenta turnului, sustinuta de
console cu guri de foc intre arce. Se pot regasi si aici, metereze in forma de gura de cheie, realizate
pentru focul de archebuze. De asemenea, acesta este legat de drumul de straja pastrat pana in ziua de
azi.

Turnul Dulgherilor Sibiu- poza actuala

Evolutia in timp:

Turnul Cositorarilor a suferit o serie de modificari in timp datorita functunii sale de aparare, in
functie de tehnicile militare necesare perioadelor. A fost refacuta partea superioara a acestuia, acolo
unde se poate observa si o diferenta de material- caramida- se datoreaza unei refaceri mai tarzii. Drumul
de straja ce uneste cele doua turnuri a fost si el modificat in timp, identificandu-se acum 2 etape de
construire. Si in zidaria bastionului se observa modificari in timp. Se poate observa o diferenta de
material, in partea de sus a acestuia zidaria a fost realizata din caramida, fapt care atesta 2 perioade de
construire. In peretele bastionului se pot observa golurile fostelor grinzi ale drumul de straja.
 Descrierea arhitecturala si starea actuala:

Pe langa amplasarea preferentiala a sa, un alt aspect care il face diferit de celelalte turnuri ale
fortificatiei, este volumetria atipica a acestuia. Turnul are 5 niveluri, baza avand plan dreptunghiular,
urmatoarele doua etaje au plan pentagonal, iar ultimul etaj este in plan octagonal si se sprijina pe
console de zidarie cu guri de tragere gotice, in forma de gaura de cheie intoarsa. Partea de sus a
turnului, ultimele doua niveluri depasesc amprenta nivelurilor inferioare, in acest fel turnul se evazeaza
in partea superioara.

Cu exceptia Turnului Croitorilor toate turnurile au avut un parter(cat) separat de restul nivelelor
printr-o bolta semicilindrica, intrarea la nivelurile superioare facandu-se la inaltimea nivelului doi.
Planseele intermediare sunt alcatuite din grinzi din stejar cu podina superioara din dulapi de stejar. In
releveul realizat in jurul anilor 50, se poate observa ca la nivelul etajului doi bolta a fost eliminata,
pastrandu-se inceputul acesteia, zona de nastere. S-au adaugat grinzi de lemn, care sunt din acelasi
material cu grinzile planseelor superioare, de aici rezultand ca acestea nu sunt cele originale. Acesul
dintre nivelurile turnului s-a realizat prin scari din lemn de stejar. In momentul actual bolta de la nivelul
parterului are un gol pe una din laturi, accesul la etajul unu facandu-se prin parter. Intrarea dinspre
drumul de straja nu mai este folosita, desi ea exista. Sarpanta turnului este o conctructie dulghereasca
impunatoare, cu elemente structurale extrem de bine concepute si amplasate in cadrul ansamblului, cu
imbinari traditionale(tesiri, cepuiri, imbinari coada de randuinca, cuie de lemn) realizate cu mare
maiestrie.

Materialele folosite la construirea turnului au fost materiale locale, gasite la fata locului si puse
in opera prin tehnici traditionale. Fundatiile, zidurile si contrafortii sunt din zidarie de piatra bruta-piatra
de rau si de cariera(roca calcaroasa tare, lespezi in cea mai mare parte, blocuri dar si bolovani de
dimensiuni mari) fixate cu mortar de var-nisip cuartos. Zona superioara a turnului, de unde incepe
evazarea, este realizata din caramida. Bastionul este realizat si el din zidarie de piatra bruta cu
completari ulterioare din zidarie de caramida plina.

In urma degradarii, pe fatadele turnului se pot observa doua straturi de tencuiala din perioade
diferite,cea exterioara a fost executata cu mortar din var cu adaos de nisip cuartos de rau. Stratul
ulterior a fost executate cu mortar de var. Au fost facute reparatii cu mortar de ciment, un aspect
defectuos, deoarece s-a folosit un material diferit de cel original. Tencuiala pastreaza urmele ghiulelor
din luptele din 1704, acest fapt fiind extrem de valoros in marturia istorica a turnului.

Invelitoarea sarpantei este realizata din tigle ceramice cu forma hexagonala si laturi inegale si
tigle ceramice cu forma rotunda.

Turnul Cositorarilor se afla in prezent intr-o stare de degradare avansata. Pentru a efectua
corect un studiu de restaurare si conservare sunt necesare studierea materialelor si descifrarea
proceselor specifice care au contribuit la degradarea elementelor.

Turnul Cositorarilor, impreuna cu bastionul, ce dateaza din secolul XVI respectiv anul 1583, sunt
alcatuite din mai multe materiale, unele vechi, datand de la construirea turnului si unele noi, folosite
pentru completarile realizate de-a lungul timpului. Este de mentionat ca aceste completari nu au fost
facute neaparat in scopul restaurarii si conservarii monumentului, ci in urma disparitiei anumitor zone
de material pentru folosirea il alte scopuri: in exterirorul turnului si al bastionul, la nivelul inferior se
observa inlocuiri ale materialului original, piatra de talie cu caramizi noi. De exemplu Turnul Tesatorilor
care a adapostit multa vreme inchisoarea militara a orasului a fost demolat in anul 1858 iar cu piatra
rezultata s-au pavat pentru prima data strazile cetatii.

In urma propunerii de restaurare si conservarea am urmarit redarea patinei monumentului prin

incercarea de a readuce la viata cat mai multe componente si de a repune in valoare anumite elemente
care s-au pierdut in timp, de exemplu ferestre zidite.

Conservare si restaurare:

Exfolierea stratului superior de tencuiala:

Cauze:

Turnul Cositorarilor este alcatuit din doua straturi de tencuiala istorica, de decoratie. Tencuiala
exterioara initiala a fost executata cu mortar din var cu adaos de nisip cuartos de rau, ulterior al doilea
strat de tencuiala a fost executat cu mortar de var, cu o zugraveala simpla cu lapte de var.
Se pot observa desprinderi partiale si totale ale stratului superior de tencuiala, iesind la suprafata stratul
initial de tencuiala, care la randul lui este exfoliat si perforat. Exfolierea si desprinderea tencuielii se
datoreaza mai multor factori: vechimea, procesul de inghet-dezghet, uzurii prin utilizare si expunerea la
soare.

Interventie:

Am ales sa pastram cele doua straturi de tencuiala ca o dovata a trecerii timpului si sa le conservam prin
aplicare prin pulverizare sau pensulare a unei tencuieli la piele din mortar de var, care are rol si de
protectie, in diferite proportii si grosimi ale alcatuirii in functie de zona tencuita, cat mai aproape de
original. In zonele unde aceasta este umflata, se preseaza inainte de aplicarea noului strat de tencuiala.
De asemenea, aceasta este o tencuiala dezumidificatoare cu rolul de a minimalize umiditatea de la
nivelul peretilor.
 Fisuri-dezintegrare zidarie:

Cauze:

Pe fatadele turnului, S-E si S-V se afla 2 crapaturi de dimensiuni medii in urma incendiilor si cutremurelor
care au afectat turnul, dar si in urma fenomenului de inghet-dezghet, care a facilitat degradarea
acestora. Aceste fisuri pornesc din puncte slabe, cum ar fi goluri si parcurg toata suprafata fatadei.

Interventie:

Fisurile nu reprezinta un pericol pentru structura monumentului, insa acestea sunt instabile, in continua
deformare si crestere si necesita injectarea unui mortar de var, aplicat prin netezirea fisurilor fara a crea
grosime. Este recomandata efectuarea unui studiu martor al acestora pentru a observa modificarea lor
in timp si daca acestea pot pune in pericol monumentul.

Zgarieturi:

Cauze:

In interiorul si exteriorul turnului se observa fisuri de suprafata, adica doar in stratul de tencuiala. Aceste
fisuri sunt mai dese in interior, in exterior regasindu-se doar cateva. Aceste zgarieturi au rezultat de la
gradul ridicat de umiditate, infiltratiile de apa si destabilizarea turnului.

Interventie:

Se va pastra tencuiala si se va injecta mortar de var in fisuri si se va adauga stratul de protectie de

tencuiala la piele.

Lipsa materiale:

Cauze:

In zona inferioara a turnului si a bastionului, zone usor accesibile oamenilor, lipsesc anumite
elemente: zidarie, tigle. O alta cauza a lipsei materialelor este degradarea in timp a acestora si
distrugerea lor totala.

Interventie:

Scopul proiectului de restaurare si conservare este acela de a adduce edificiul intr-o stare cat
mai buna, atat din punct de vedere al materialelor aftectate, cat si din punct de vedere al zonelor din
care acestea lipsesc. De aceea am ales ca in zonele in care zidaria sau tigla lipseste sa propunem
completarea totala sau partiala cu materiale si tehnici similiare cu cele la origine, intr-o maniera
familiara turnului.

Colonizare biologica:

Cauze:
 In urma umiditatii, in urma fenomenelor meteorologice, in exteriorul turnului, in special in
zonele umbrite si la bastion au aparut factori biologici, adica fungi, ciuperci, muschi si licheni). Acestea
au efecte distructive asupra strcutruii cladirii, datorita radacinilor lor care patrund prin zidarie.

Interventie:

Pentru indepartarea permanenta a acestora este necesara eliminarea umiditatii din zonele
afectate, insa acest lucru nu este posibil deoarece aceste afectiuni sunt in exteriorul turnului.
Tratamentul pentru limitarea agentilor biodeteriogeni consta in curatarea prin periere a locului de orice
element biologic si incercarea de a ii elimina radacinile. Ulterior se aplica substante chimice prin
compresare, pensulare sau pulverizare. Acest tratament trebuie repetat o data la 5-10 ani.

Interventie bastion:

Pentru inlaturarea si protejarea bastionului propunem o protectie vegetala. Se curata si se

elimina permanent agentii biodeteriogeni- muschi si licheni-, se etaseizeaza partea de suprafata a
acestuia si se foloseste o plasa 3d pentru a permite cresterea controlata a vegetatiei. Acest procedeu va
proteja bastionul si in acelasi timp va pastra si imaginea actuala a acestuia.

Alterare cromatica

Cauze:

In partea inferioara a turnului si pe bastion se observa zone de alterare cromatica. Aceastea au

aparut in urma fenomenelor meteorologice si a umezelii accentuate.

Interventie:

Eliminarea totala a petelor de culoare consta in implementarea unei solutii permanente de

protectie fata de umezeala, daca aceasta nu este posibila se va recurge la eliminarea temporara, ce
necesita o revenire la 5-10 ani. Se curata zona prin biocidare: se aplica un tratament chimic in zona
afectata si se periaza suprafata la fata locului. Ulterior curatarii se adauga un strat protector.

Eflorescenta:

Cauze:

Pe zidaria bastionului si a turnului se pot observa zone de eflorescenta, mai ales in zonele
umbrite. Aceasta apare in urma umezelii accentuate si a fenomenelor meteorologice.

Interventie:

Spalarea cu acid clorhidric de 5-10% puritate. In cazul eflorescentelor saline insolublie in apa,
utilizarea mijloacelor mecanice(bisturiu etc)
 Parament vizibil prin exfolierea stratului inferior de tencuiala- zidarie piatra de talie- zidarie
caramida:

Cauze:

Atat pe suprafata bastionului, cat si pe cea a turnului exista desprinderi locale si totale ale tencuielii
inferioare, astfel incat paramentul, zidaria de piatra de talie si cea de caramida au devenit vizibile.
Exfolierea si desprinderea tencuielii se datoreaza mai multor factori: vechimea, procesul de inghet-
dezghet, uzurii prin utilizare si expunerea la soare.

Interventie:

Propunem pastrarea si conservarea paramentului vizibil si a tencuielii exfoliate ca o dovada a trecerii

timpului. Pentru aceasta este necesara verificarea rosturilor zidariei aparente. Zonele sfaramicioase
trebuie inlaturate si refacut rostul din mortar de var cat mai fidel celui original in urma studierii
compozitiei sale. Ulterior se va adauga un strat de protectie organic pe intreaga zidarie.

Tencuiala perforata- ghiulele:

Cauze:

Pe fatadele turnului se pot observa urme de ghiulele in tencuiala din timpul asediului curuţilor, de la
1704-1706.

Interventie:

Consideram aceste urme de ghiulele un importat element in alcatuirea istorica a turnului de aparare, iar
conservarea acestora este necesara pastrarii patinei prin aplicarea prin pulverizare sau pensulare a unei
tencuieli la piele din mortar de var, care are rol si de protectie.

Eroziune:

Cauze:

Zidaria turnului si a bastionului prezinta zone unde caramida nu mai are o forma perfect geometrica, in
urma distrugerii stratului de suprafata, afectat de agenti abrazivi mecanici: fenomene meteorologice,
ploi, nisip, dar si circulatie umana.

Interventie:

Pentru conservarea zidariei este necesara curatarea materialelor cu apa nebulizata si aplicarea de agenti
de consolidare si produse de protectie organica.

Integrare cu mortar:
In urma degradarilor, turnul atat in interior cat si in exterior a fost completat cu mortar de ciment, de
exemplu golurile in forma de cheie si cele de la parter. Acest procedeu este unul defectuos si
necorespunzator unui monument istoric.

Interventie:

Restaurarea si conservarea se va realiza prin eliminarea zonelor de mortar de ciment din chiturile si
plombarile aparute de-a lungul timpului, in asa fel incat materialul adiacent sa nu fie degradat. Aceasta
se va realiza cu dalta si bisturiu. Se va consolida si completa cu materiale si tehnici similare cu cele de la
origine si se va adauga un strat de protectie organic.

Inlocuirea invelitorii originale:

Cauze:

Invelitoarea initiala a turnului este alcatuita din tigle ceramice cu forma hexagonala si laturi inegale.
Aceasta, in urma degradarilor produse de-a lungul timpului, a fost inlocuita in unele zone cu tigle
ceramice cu forma rotunda.

Interventie:

Inlaturarea tiglelor ceramice recente si inlocuirea acestora cu tigle din materialitate ca cele originale.
Tiglele initiale pastrate se vor curata cu apa atomizata si toata invelitoarea se va acoperi cu un strat de
protectie organic.

Deteriorarea lemnului:

Cauze:

Elementele din lemn au suferit degradari de-a lungul timpului, cauzate de umiditate, defectele
naturale(de forma, structura, crapaturi), putrezirea provocata de ciuperci si insecte- cunoasterea tipului
de agenti ce dauneaza materialului lemnos este importanta pentru solutiile de remediere.

Interventie:

Pastrarea si conservarea lemnului se poate face in urma unei analize amanuntite: determinarea
umiditatii lemnului si depistarea zonelor degradate prin putrezire, stabilirea partilor afectate de atacul
insectelor si evaluarea rezistentei elementelor structurale. In functie de acestea se va decide daca este
necesara inlocuirea totala a unor portiuni intr-o maniera cat mai fidela situatiei actuale. Se va aplica un
tratament chimic pentru conservarea si pastrarea lemnului.

Oxidarea tamplariei:

Cauze:
Ferestrele si gurile de tragere ale turnului au fost inchise in perioada anilor 50-60 cu geamuri si
tamplarie din fier. In urma umiditatii acesta s-a oxidat.

Interventie:

Curatarea mecanica umeda a tamplariei si perierea ei sub jet de apa pentru indepartarea produsilor de
coroziune cu aspect cornos. Ulterior se aplica un tratament chimic de stabilizare, prin bai repetate in
solutie apoasa de sulfit de sodiu si hidroxid de sodiu. Neutralizarea se va face prin bai repetate de apa
distilata. Pentru conservarea si consolidarea acesteia se va folosi rasina expodica.

Exemple de interventii:

Proiectul lui Peter Zumthor, "Adăpost pentru ruinele romane" din orașul elvețian Chur este un
bun exepmplu de restaurare și redefinire a ruinelor ca spațiu reîntregit.

Am ales această intervenție ca exemplu pentru tratarea și evidențierea cotelor inițiale de

călcare. În proiectul său, scara ce face legătura dintre intervenția actuală aproape că zboară peste zonele
excavate, această pasarelă metalică ușoară este rezolvată cu o structură de tip Pratt supradimensionată,
susținută doar la punctele de intersecție cu fiecare fațadă care se întinde pe traseu. Vizitatorul umblă
de-a lungul pasarelei metalice prin tuneluri de legătură întunecate de la o clădire la alta. Câteva scări
metalice ușoare permit conectarea la solul roman.

Proiectul de restaurare al unui turn medieval de două niveluri de secol 18 (anul 1753) din
insulele mediteraneene Baleare al arhitectului Marià Castelló Martínez tratează intervenția cu o paletă
limitată de materiale care se raportează în ton cu părțile originale ale clădirii.

Oțelul inoxidabil a fost folosit pentru a sublinia caracterul contemporan al intervenției.

 Am ales acest exemplu deoarece, la fel ca în cazul nostru, intervenția se raportează asupra unui
reper protejat, astfel încât modificiările arhitecturale sunt efectuate numai din motive de siguranță sau
din punct de vedere structural.

Arhitecții firmei MAP din Copenhaga au instalat o scară observațională într-o ruină medievalăce
datează de 700 de ani, făcând-o pe deplin accesibilă publicului pentru prima dată în secole. Oferind o
experiență spațială nouă, intervenția permite vizitatorilor să intre și să urce în "castelul Kalø", un set
istoric de ruine la 20 de kilometri de orașul danez din Aarhus.

Designul arhitecților MAP permite vizitatorilor să perceapă atât straturile arheologice ale clădirii,
cât și peisajul înconjurător. renumit la nivel național ca o atracție turistică majoră, "castelul Kalø" este un
turn de cărămidă cu trei etaje, care a rămas gol timp de secole. O scară în zig-zag - vizibilă doar din
interiorul structurii - se învârte în sus, ducând la deschiderile existente în fațadă și balcoane.

Schema urmărește să scufunde publicul în straturile arheologice ale clădirii medievale,

permițând simultan vizitatorilor să "leviteze" deasupra peisajului. Dat fiind că situl este arheologic,
sprijinirea structurii cu puținele puncte de ancorare disponibile a fost o provocare considerabilă. "În
timp ce este minimal în detaliu, scara creează un spațiu complex în interiorul golului cubic, culminând în
vârful său deschis spre cer", explică arhitecții.
 Castelul Astley a fost inițial servit drept conac fortificat al familiei regale timp de trei generații,
înainte de a fi transformat într-un hotel în timpul celui de-al doilea război mondial. După ani de
abandon, a devenit o curiozitate pentru cei care știau despre locația sa până în momentul în care a avut
loc un concurs pentru care arhitecții au fost invitați să depună propuneri pentru renovarea locuinței și a
grădinilor înconjurătoare.
 Studioul din Londra, Witherford Watson Mann, a fost ales pentru a realiza proiectul, inspirând o
nouă viață în construcția antică. Dat fiind un proiect de această scară, studioul a pus la îndoială relația
dintre vechiul și noul - cum noua structură ar putea fortifica ruina care se prăbușește, fără a-și îndepărta
imaginea istorică, pentru a păstra cât mai mult din atmosfera originală a spațiului.

Strategia de proiectare urmărea să reocupe vechea reședință, să reinstaleze spațiile așa cum au fost
folosite istoric, păstrând cât mai mult din atmosfera originală a spațiului. Cărămidă a devenit materialul
de alegere pentru intervenție, deoarece a corespuns ideii primei construcții, dar a păstrat o diferență
vizibilă. A permis, de asemenea, noii construcții să treacă în vechile elemente de zidărie ca urmare a
îmbinărilor inegale create de zidurile dărăpănate. Echipajul de construcție a lucrat mână în mână cu
arheologii pentru a excava locul în pregătire pentru introducerea de noi materiale. Au fost trasate
învelișuri mari de beton și alte elemente structurale mai mari din afara structurii, ceea ce a complicat și
procesul de construcție. Cimenturile au fost folosite pentru a consolida pereții existenți fără a adăuga
nicio structură vizibilă printr-un proces care să includă procese de găurire în pereții despărțitori și
umplerea acestora cu o bară de oțel și o dilatare a cimentului.

Biserica gotică spaniolă din secolul al XIII-lea din Vilanova de la Barca a fost demolată parțial în
1936 ca urmare a bombardamentelor din timpul războiului civil spaniol. Biserica a fost într-o stare de
ruină de atunci, doar absida fiind recuperată, unele fragmente ale navelor și fațada de vest rămase. În
renovarea acestei biserici, studioul din Aleaolea, din Barcelona, a dorit să păstreze aspectul original al
clădirii vechi transformând vechea structură într-o nouă sală multifuncțională. Proiectul stabilește un
dialog între părțile vechi și noile elemente, între trecut și prezent.

Propunere:
Prin propunerea noastra am incercat sa respectam principiile contemporante ale conservarii si
restaurarii monumentelor istorice, conturate in Carta de la Venetia, includerea spatiilor adiacente
monumentului si analiza lor ca un ansamblu, folosirea metodelor contemporane pentru studiul si
protectia patrimoniului arhitectural, protejarea lui, atat ca opera de arta cat si ca marturie istorica,
intretinerea permanenta a monumentului, noua functiune nu trebuie sa modifice dispunerea si
decoratia cladirii, nicio modificare nu trebuie sa altereze relatiile de masa si culoare.

In ceea ce presupune interventia am urmarit procedeele contemporane, rezultate din teoria lui Camillo
Boito: diferentierea stilului, diferentierea materialului, eliminarea figurilor sau ornamenticii, inscrierea
pe elemente a datei restaurarii sau a unui sistem conventional. Elementele adaugate sunt fara exceptie
realizate din materiale contemporane, montate prin metode de prindere neinvazive si procesele sunt in
totalitate reversibile.

Principala intentie a interventiei e aceea de a reda amprenta structurii originale a monumentului, pentru
a nu pierde informatia odata cu trecerea timpului. Astfel, se propune eliminarea straturilor superioare
are planseelor (dusumele, umplutura, etc. ) dar pastrarea grinzilor istorice, pentru ca desi nu se poate
stabili cu exactitate perioada in care au fost adaugate ele au valoare in cadrul monumentului. Principalul
motiv al acestei directii este reconstruirea virtuala a boltii ce a existat la primul nivel peste parter.
Zidaria macinata in timp lasa totusi urma locului de nastere a structurii de acoperire, indiciu pe care il
preluam si il evidentiem prin ridicare planseului nivelului respectiv la o cota aproximativ egala cu cea
originala. Amprenta boltii in paramentul peretelui e marcata printr-o instalatie din tije metalice
incastrate neinvaziv.

Propunerea presupune o identitate structurala autonoma, independenta de sgrinzile existente. Astfel,

planseele adaugate (din tabla metalica cutata monolitizata prin prinderi mecanice, cu o plinta detasata
de suprafata peretelui pentru livibilitatea interventiei moderne) se sprijina pe elemente metalice
incastrate in pereti prin tije si bulonari. Scara propusa se aseaza pe aceeasi amprenta dar respecta
orientare originala a scarii turnului, observabila prin modul de chertare al grinzilor existente la fata
locului. Contratreapta lispeste tocmai pentru a face mai comod accesul pe o scara abrupta, determinata
de distanta dintre grinzile de lemn existente. Structural vorbind scara este si ea autonoma, treptele fiind
montate mecanic intr-un vang structural lateral care ia forma unei balustrade din tabla perforata
decorativ, sudata de suprafata planseului. Pentru confortul termin al vizitatorilor se prevede o mana
curenta din profil semicilindric de lemn stratificat, montata mecanic pe o platbanda ce urmareste traseul
balustradei.

Accesul in turn reprezinta un alt element ce face obiectul interventiei, scara de la nivelul parterului fiind
eliminata iar deschiderea din bolta completata cu materiale contemporane intr-un limbaj similar celui
traditional. Accesul se face prin drumul de straja, tributar functiei originale a monumentului. Pentru o
facilitare a intrarii se prevede o scara din tabla metalica cutata ce acopera treptele din caramida
macinata existente. Tamplaria e inlocuita cu o cutie din tabla metalica montata pe suprafata exterioara a
zidului si etanseizata cu chit de mortar pentru asigurarea confortului termic, dar si pentru detasarea
aparatului de acces de edificiu.

Tamplaria golurilor nu este originala, ci a fost adaugata in perioada anilor 50 atunci cand monumentul a
fost locuit. Propunerea insa include pastrarea si restaurarea acestor rame metalice deoarece ele
respecte ambientul turnului.
Interventiile in cazul bastionului se rezuma la restaurare (verificarea rosturilor, eliminarea mortarului si
completarea lui in cazul degradarii acestuia). Pentru a pastra urma drumului de straja ce a existat in
trecut, se prevede umplerea golurilor lasate de grinzile acestuia cu un mortar alb, contrastant.

Scenariul noii functiuni implica folosirea turnului, in relatie cu bastionul adiacent. Acesta preia
functiunea de spatiu expozitional si biblioteca minimala, volumul redus al spatiului interior impiedicand
interventii puternice. Bastionul devine o gradina a bibiotecii, deschisa vizitatorilor pe perioada
anotimpului cald.

In ceea ce priveste restaurarea elementelor, interventiile sunt minimale si au in vedere rectificarea

degradarilor si pastrarea identitatii stilistice a monumentului cat si a diferitelor etape istorice lizibile in
parament. Se propune umplerea fisurilor care prezinta pericol structural prin injectare cu mortar de var,
reconstruirea portiunilor unde lipsesc materiale de constructie prin metode traditionale, aplicarea de
tratamente chimice acolo unde apar degradari de tipul eflorescentelor sau colonizarilor biologice si nu in
ultimul rand aplicarea unei tencuieli la piele care sa protejeze paramentul fara a-i pierde din valoare
expresiva.