4.

Tehnica sistematizarii actelor normative12

4.1. Sistemul dreptului, sistemul si sistematizarea actelor normative

Atat elaborarea, cat si realizarea dreptului reclama o operatiune juridica foarte importanta: sistematizarea actelor normative. Ea este in
relatie stransa cu alte activitati juridice, cu notiuni si categorii juridice.
Asa cum se va preciza in tema urmatoare, sistemul dreptului reprezinta ansamblul unor parti interdependente: norma juridica, institutia
juridica, ramura de drept. El este obiectiv determinat de relatiile sociale reglementate.
Sistemul actelor normative are alt unghi de vedere asupra fenomenului juridic: elaborarea dreptului. Aceasta consta in adoptarea de acte
normative care, luate in totalitatea lor, reprezinta un sistem, o unitate de acte a caror diversitate rezulta din locul ce-l ocupa in ierarhia sistemului.
Daca in sistemul dreptului unitatea de baza este norma, in sistemul actelor normative unitatea de baza este actul normativ in formele lui variate:
lege, decret, hotarare, instructiune etc. Organizarea si structurarea actelor normative se desfasoara pe verticala (dupa nivelul ierarhic al organelor
care le emit, adica dupa forta juridica a actelor normative: legi, decrete, hotarari guvernamentale, ordine, decizii etc.) si pe orizontala (unde aceeasi
categorie de acte normative se diferentiaza dupa criterii diferite. Astfel, legile sunt legi generale si speciale, legi materiale si legi procedurale etc.).
In sistemul actelor normative, locul principal revine subsistemului legislatiei, format din ansamblul legilor care realizeaza reglementarea
primara a relatiilor sociale.
Sistematizarea actelor normative priveste o anumita asezare a actelor normative in vigoare, folosind criterii obiective si subiective, intre
care prevaleaza criteriul sistemului de drept si criteriul sistemului legislatiei. Rezultatul sistematizarii actelor normative se concretizeaza in
elaborarea colectiilor, culegerilor de acte normative sau a codurilor.
Sistematizarea actelor normative decurge din necesitatea perfectionarii dreptului, in primul rand a legilor. Prin prelucrarea sistematica a
actelor normative si gruparea lor dupa anumite criterii se asigura sesizarea si inlaturarea oportuna a unor inadvertente si contradictii dintre acte,
identificarea si eliminarea lacunelor in drept, stabilirea celor mai eficace metode de reglementare a relatiilor sociale in functie de specificul fiecarei
situatii.
Totodata, sistematizarea actelor normative este ceruta si de procesul realizarii dreptului, intrucat faciliteaza cunoasterea dreptului pozitiv,
interpretarea corecta a actelor normative si sesizarea interdependentei lor. De aceea, sistematizarea actelor normative este un factor de conditionare
a eficacitatii dreptului. Nu in ultimul rand, ea favorizeaza popularizarea legislatiei, accesibilitatea actelor normative pentru toti cetatenii.
4.2. Formeleprincipale de sistematizare a actelor normative
Incorporarea, cea mai simpla si cea mai veche forma de sistematizare a actelor normative, consta in gruparea principalelor acte - legi,
decrete, hotarari - in diferite colectii ori culegeri, in functie de diverse criterii: cronologic (dupa succesiunea temporala a aparitiei), alfabetic
(pornind de la denumirea materiei reglementate), dupa ramura de drept sau institutia juridica reglementata.
Incorporarea opereaza prin utilizarea materialului normativ asa cum este el alcatuit, fara sa provoace modificari de continut, ci doar
corective sub aspect gramatical, tipografic, terminologic. Ea include totusi modificarile produse in timp in domeniul legislatiei, in raport cu actul
initial adoptat.
Incorporarea actelor normative a fost folosita in evolutia tipurilor istorice de drept, dar mai frecvent in etapele de inceput ale dreptului,
cand ea lua forma unui conglomerat de norme scrise si de cutume. Amintim de sistematizarea decretelor imperiale din timpul domniei imparatului
roman Justinian (527-565 d.Chr.): "Corpusjuris civilis" .
Cand este infaptuita de un organ de stat (precum Ministerul Justitiei), care intocmeste culegeri de acte normative, intitulate ca atare sau
repertoriu legislativ, index legislativ, legislatie uzuala, atunci incorporarea are un caracter oficial. Cand este realizata de diferite organisme si
organizatii nestatale sau de edituri, institutii de cercetare, invatamant etc., incorporarea are un caracter neoficial.
Codificarea, ca forma superioara si de data mai recenta de sistematizare a legislatiei, se deosebeste de incorporare atat prin obiectul ei,
prin subiectele ce o realizeaza, cat si prin forta sa juridica. Codificarea se realizeaza prin cuprinderea unitara a tuturor sau aproape a tuturor actelor
normative ce alcatuiesc o ramura de drept, prin prelucrarea lor si constituirea unui singur act normativ, nou, denumit cod, avand valoarea unei legi.
Fiind o forma a sistematizarii legislatiei, codificarea este asadar si o parte componenta a activitatii de elaborare a dreptului, a legiferarii. Incat,
elaborarea actului de codificare, adoptarea codului intra in competenta exclusiva a organului legislativ. Cu toate ca are forta juridica a unei legi,
codul nu reprezinta o lege obisnuita; el constituie un act legislativ unic, cu o structura specifica, caracterizata prin asezarea normelor intr-o
riguroasa inlantuire logica, in masura sa asigure unitatea organica a unei ramuri de drept 13.
Tehnica juridica de sistematizare cu care opereaza codificarea este mai complexa comparativ cu aceea a incorporarii, presupunand
parcurgerea unor etape succesive.
Intr-o prima etapa se stabileste volumul materialului legislativ supus codificarii si se selectioneaza. Codificarea urmeaza criteriul ramurii
de drept, dar poate fi facuta si dupa criteriul institutiei juridice, daca aceasta are o importanta deosebita. Dintre actele normative ale unei ramuri se
vor retine, in vederea pregatirii proiectului de cod, acelea care nu au fost abrogate expres sau implicit ori nu au cazut in desuetudine. Selectionarea
actelor normative va urmari inlaturarea paralelismelor si contradictiilor de reglementare.
Intr-o alta etapa are loc prelucrarea materialului normativ si repartizarea lui, dupa structura codului, in parti (sau carti), pe sectiuni,
capitole, titluri, paragrafe. Proiectul codului parcurge apoi fazele cunoscute ale procedurii de legiferare.
4.3. Evidenta actelor normative
Sub impulsul vietii sociale, legislatia cunoaste o evolutie continua, care nu poate evita, in timp, o augmentare a volumului de acte normative emise
de cele mai diferite organe. Fapt care impune evidenta lor riguroasa.
Decretul nr.16/1976, referitor la "Metodologia generala de tehnica legislativa privind pregatirea si sistematizarea principalelor proiecte de
acte normative", a urmarit sa stopeze proliferarea normativa nejustificata la nivelul actelor guvernamentale si ministeriale. S-a instituit regula dupa
care adoptarea acestor acte se poate face numai pe baza imputernicirii legale superioare si exprese, iar in afara acesteia doar in mod cu totul
exceptional, atunci cand din actul de nivel superior rezulta cu necesitate ca punerea sa in aplicare reclama o reglementare subordonata aplicativa.
Sub coordonarea fostului Consiliu Legislativ, incepand din 1973 s-a procedat la inventarierea tuturor actelor normative existente in acel
moment, acte ale autoritatii de stat, unele fiiind abrogate, iar altele, ajunse la termen, fiind scoase din evidenta. Masura a fost urmata de publicarea,
in 1975, a "Evidentei actelor normative in vigoare" ; ministerelor, celorlalte autoritati centrale si locale li s-a cerut sa elaboreze evidente ale actelor
normative proprii.
In scopul asigurarii coerentei in activitatea normativa, se impune stringent pentru etapa actuala -caracterizata prin mari prefaceri
legislative si prin coexistenta a numeroase reglementari apartinand unor procese istorice diferite - o sustinuta sistematizare si o evidenta legislativa
mai riguroasa ca oricand.