Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Gorgan Cătălina
Bucureşti
2019
1
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
INTRODUCERE
Cursul de "Politici şi opţiuni contabile" se adresează studenţilor înscrişi la programul ID
organizat de Facultatea de Contabilitate de Informatică de Gestiune şi face parte din planul de
învăţămănt aferent anului III, semestrul 1.
Obiectivul general al disciplinei constă în formarea de raţionamente necesare în
selectarea şi aplicarea politicilor contabile de recunoaştere, evaluare şi prezentare în cadrul
situaţiilor financiare ale activelor şi datoriilor, utilizând raţionamentul profesional.
Obiectivele specifice ale acestui curs, concretizate în competenţele pe care le va dobândi
fiecare student, vizează asimilarea de către studenţi a următoarelor aspecte:
înţelegerea necesităţii fundamentării politicilor contabile la nivelul întreprinderilor;
stabilirea delimitării între politicile contabile, estimările contabile şi opţiunile contabile;
selectarea şi aplicarea politicilor şi opţiunilor contabile în recunoaşterea, evaluarea şi
prezentarea în cadrul situaţiilor financiare ale activelor şi datoriilor, utilizând
raţionamentul profesional;
analizarea impactului politicilor contabile asupra situaţiilor financiare.
Selectarea şi aplicarea politicilor şi opţiunilor contabile în recunoaşterea, evaluarea şi
prezentarea în cadrul situaţiilor financiare ale activelor şi datoriilor se realizează respectându-se
prevederile standardelor internaţionale de raportare financiară.
Cursul este structurat într-o succesiune logică a conceptelelor, aspectele teoretice
fiind armonios împletite cu cele practice, asftel încât să se accentueze formarea de deprinderi și
competențe specifice:
- partea I se referă la Delimitări privind politicile contabile, estimarile contabile şi opţiunile
contabile;
- partea a II-a cuprinde Politici contabile de recunoaştere, evaluare şi prezentare în situaţiile
financiare ale activelor şi datoriilor.
Cursul este structurat pe două unităţi de învăţare, iar fiecare unitate de învăţare
cuprinde atât o abordare teoretică, cât şi una practică. În cuprinsul unităţilor de învăţate se
regăsesc, de asemenea, studii de caz şi teste de autoevaluare.
Evaluarea cunoştinţelor se va efectua sub două forme: evaluare formativă continuă şi
evaluare finală.
Evaluarea formativă continuă (30%) se realizează în cadrul activităților TC și
presupune rezolvarea corectă și completă a celor cinci lucrări de verificare care sunt cuprinse în
cadrul celor două părţi ale prezentului material de curs. Temele de control 1,2 şi 3 se află la
sfârşitul primei părţi şi cuprind aspecte referitoare la politicile, estimările şi opţiunile contabile şi
la politicile privind impozitele amânate. Temele de control 4 şi 5 se află la sfârşitul părţii a II-a şi
vizează politicile contabile de recunoaştere, evaluare şi prezentare privind activele şi datoriile.
Evaluare finală (70%) are în vedere promovarea examenului din sesiune la această
disciplină. Întrebările vor fi formulate din tematica parcursă şi vor include atât elemente
cantitative, cât şi elemente calitative.
2
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Obiectivele părţii I
În urma studierii acestei prime părţi, un student va dobândi suficiente cunoştinţe pentru a
înţelege:
- ce reprezintă politicile, estimările şi opţiunile contabile;
- care sunt şi cum se aplică politicile contabile privind impozitul asupra rezultatului;
3
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
4
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
5
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Dacă schimbările sunt determinate de unele erori, cum ar fi calculul incorect sau
aplicarea greşită a politicilor contabile, atunci nu avem de-a face cu modificări ale estimărilor
contabile, acestea reprezentând de fapt corectări de erori.
Tehnicile de estimare sunt metode adoptate de o entitate pentru a determina valorile
(sumele) monetare ce corespund bazelor de evaluare (măsurare) selectate pentru elementele ce
compun situaţiile financiare.
Exemple de situaţii în care se face apel la estimare:
- evaluarea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor clienţi;
- evaluarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor;
- stabilirea duratei de utilitate sau a ritmului aşteptat de consumare a avantajelor economice
viitoare generate de imobilizările corporale şi necorporale;
- determinarea valorii juste pentru unele active şi datorii etc.
De altfel, întreaga problematică a amortizării, provizionării şi, în general, a deprecierii
activelor este unul din domeniile în care judecăţile referitoare la estimare sunt fundamentale.
Estimările reprezintă aprecieri raţionale ale unor fapte şi evenimente. Utilizarea de
estimări obiective este esenţială în întocmirea situaţiilor financiare şi nu trebuie se pornească de
la premisa că această situaţie poate slăbi credibilitatea informaţiilor prezentate prin intermediul
lor (IAS 8.33). Organismul internaţional recomandă totuşi prezentarea informaţiilor privind
presupunerile şi alte suse de incertitudine în estimare la data bilanţului.
Conform OMFP 1802/2014, ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfăşurarea
activităţilor, unele elemente ale situaţiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar
estimate. Se pot solicita, de exemplu, estimări ale: clienţilor incerţi; uzurii morale a stocurilor;
duratei de viaţă utile, precum şi a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice
viitoare încorporate în activele amortizabile etc. (pct.70, alin.1).
Procesul de estimare implică raţionamente bazate pe cele mai recente informaţii credibile
avute la dispoziţie. O estimare poate necesita revizuirea dacă au loc schimbări privind
circumstanţele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informaţii sau a unei
mai bune experienţe. Prin natura ei, revizuirea unei estimări nu reprezintă corectarea unei erori
(pct.70, alin.2).
Exemple de politici contabile şi de estimări contabile necesare aplicării lor:
IAS 2 Stocurile
-politici contabile: evaluarea stocurilor la intrare se realizează la cost, evaluarea stocurilor la
ieşire se realizează la CMP, evaluarea stocurilor la bilanţ se realizează la min (valoarea de
intrare, valoarea realizabilă netă);
-estimări contabile: valoarea realizabilă, cheltuielile de vânzare.
6
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
-politici contabile: atunci când există un indiciu (spre exemplu: scăderea semnificativă a valorii
de piaţă a activului, schimbări semnificative în mediul economic, tehnologic, comercial al
entităţii, deteriorarea fizică/morală a activului, schimbări semnificative în utilizarea activului,
creşterea importantă a ratei dobânzii etc) că un activ ar putea fi depreciat, trebuie să fie estimată
valoarea recuperabilă a acestuia; valoarea recuperabilă a unui activ este egală cu maximul dintre
valoarea justă minus cheltuielile de vânzare şi valoarea de utilitate; în situaţia în care valoarea
recuperabilă a unui activ este mai mică decât valoarea sa contabilă trebuie să fie contabilizată o
pierdere de valoare;
-estimări contabile: valoarea justă, cheltuielile de vânzare, valoarea de utilitate, rata dobânzii.
7
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Situaţiile financiare sunt rezultatul alegerilor între diferite politici şi opţiuni contabile.
Companiile aleg politicile contabile astfel încât situaţiile lor financiare să reflecte realitatea
economică a poziţiei financiare, a performanţei şi modificărilor poziţiei financiare.
Cheltuielile deductibile fiscal sunt acele cheltuieli care sunt efectuate în scopul obţinerii
de venituri. Cheltuielile nedeductibile fiscal sunt acelea care sunt considerate a fi nejustificate
sau exagerate sau recunoscute prea devreme.
Deducerile sunt elemente care nu sunt supuse impozitării, fie pentru că sunt facilităţi
fiscale acordate, fie pentru că se doreşte evitarea dublei impuneri.
Valoarea contabilă este obţinută prin aplicarea regulilor contabile (este valoarea care
apare în bilanţ), iar baza fiscală se determină prin aplicarea regulilor fiscale (este valoarea
atribuită activului sau datoriei în scopuri fiscale).
8
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Pentru un activ, baza fiscală este valoarea ce va fi deductibilă în scopuri fiscale din
beneficiile economice pe care le va genera întreprinderea atunci când recuperează valoarea
contabilă a activului (de exemplu: încasarea, în cazul creanţelor; amortizarea, în cazul
imobilizărilor amortizabile; consumul, în cazul stocurilor). Dacă aceste beneficii economice nu
vor fi impozabile, atunci baza fiscală a activului este egală cu valoarea sa contabilă.
Exemple (IAS 12.7):
1. Un utilaj costă 100 u.m. În scopuri fiscale, amortizarea în valoare de 30 u.m. a fost deja
dedusă în perioada curentă și în cele anterioare, iar costul rămas va fi deductibil în perioadele
viitoare fie ca amortizare, fie ca deducere în urma cedării utilajului. Venitul generat de utilizarea
utilajului este impozabil, orice câștig rezultat din cedarea utilajului va fi impozabil și orice
pierdere din cedarea acestuia va fi deductibilă în scopuri fiscale. Baza fiscală a utilajului este de
70 u.m.
2. Creanțele comerciale au o valoare contabilă de 200 lei. Venitul aferent lor a fost deja inclus în
profitul impozabil (venitul din vânzare impozabil în exerciţiul curent). Baza fiscală a creanțelor
comerciale este de 200 lei.
Baza fiscală a unei datorii este valoarea sa contabilă, minus orice sumă care va fi
deductibilă în scopuri fiscale în ceea ce privește respectiva datorie în perioadele contabile
viitoare.
Exemple (IAS 12.7):
1. Datoriile curente includ venitul din dobândă încasat în avans, cu o valoare contabilă de 200
lei. Venitul din dobândă aferent a fost impozitat pe baza contabilității de casă (la încasare). Baza
fiscală a venitului din dobânzi încasat în avans este nulă.
2. Un împrumut care urmează a fi plătit are o valoare contabilă de 100 lei. Rambursarea
împrumutului nu va avea consecințe fiscale. Baza fiscală a împrumutului este de 100 lei.
9
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
şi nici rezultatul impozabil și recunoaşterea iniţială a unui activ sau a unei datorii într-o
tranzacție care nu reprezintă o grupare (combinare) de întreprinderi (IAS 12.15).
Diferenţele temporare deductibile vor genera o scăderea impozitului pe profit în
exerciţiile următoare, de aceea vor fi înregistrate ca o creanţă de impozit amânat (în relaţie cu
un venit). Creanţele (activele) de impozit amânat se recunosc pentru diferenţele temporare
deductibile, cu următoarele excepții: recunoaşterea iniţială a unui activ sau a unei datorii care nu
afectează, la data tranzacţiei, nici rezultatul contabil şi nici rezultatul impozabil și recunoaşterea
iniţială a unui activ sau a unei datorii într-o tranzacție care nu reprezintă o grupare (combinare)
de întreprinderi (IAS 12.24).
Observaţia 1
În mod inerent, la recunoaşterea unui activ, valoarea sa contabilă va fi recuperată sub
forma beneficiilor economice pe care le va obţine entitatea în perioadele viitoare. Atunci
când valoarea contabilă a activului depășește baza sa fiscală, suma beneficiilor economice
impozabile va depăși valoarea care va fi permisă sub forma deducerilor în scopuri fiscale.
Această diferență reprezintă o diferență temporară impozabilă, iar obligaţia de a plăti
impozitele pe profitul rezultat în perioadele viitoare reprezintă o datorie privind impozitul
amânat. Pe măsură ce entitatea recuperează valoarea contabilă a activului, diferenţa temporară
impozabilă se va relua şi entitatea va avea profit impozabil.
Exemplu (IAS 12.16)
Un activ care a costat 150 u.m. are o valoare contabilă de 100 u.m. Amortizarea cumulată
în scopuri fiscale se ridică la valoarea de 90 u.m. şi rata de impozitare este de 16 %.
Baza fiscală a activului este de 60 u.m. (costul de 150 u.m. minus amortizarea fiscală
cumulativă de 90 u.m.). Pentru a recupera valoarea contabilă de 100 u.m., entitatea trebuie să
obţină profit impozabil în valoare de 100 u.m., dar nu va putea să deducă decât amortizarea
fiscală de 60 u.m. În consecinţă, entitatea va plăti impozit pe profit în valoare de 6,4 u.m. (16 %
din 40 u.m.) atunci când va recupera valoarea contabilă a activului.
Diferenţa dintre valoarea contabilă de 100 u.m. şi baza fiscală de 60 u.m. se constituie
într-o diferenţă temporară impozabilă de 40 u.m.. Prin urmare, entitatea recunoaşte o datorie
privind impozitul amânat în valoare de 6,4 u.m. (16 % din 40 u.m.), reprezentând impozitele pe
profit care vor fi plătite atunci când recuperează valoarea contabilă a activului.
Observaţia 2
Este inerent în recunoaşterea unei datorii ca valoarea contabilă să fie decontată în
perioadele viitoare prin intermediul unei ieşiri de resurse din entitate, ieşire care
încorporează beneficii economice. Când resursele ies din entitate, o parte sau totalitatea valorii
lor este deductibilă pentru determinarea profitului impozabil al unei perioade ulterioare perioadei
în care datoria a fost recunoscută. În asemenea cazuri, există o diferenţă temporară între valoarea
contabilă a datoriei şi baza sa fiscală. În consecinţă, apare o creanţă privind impozitul amânat în
legătură cu impozitele pe profit care vor fi recuperabile în perioadele viitoare, atunci când partea
respectivă a datoriei este permisă ca deducere la determinarea profitului impozabil.
Exemplu (IAS 12.24)
O entitate recunoaşte o datorie în valoare de 100 lei pentru cheltuielile angajate privind
garanţia unui produs. În scopuri fiscale, costurile privind garanţia produsului nu vor fi
deductibile până când entitatea nu va onora pretenţiile privind garanţiile. Rata de impozitare este
de 16 %.
10
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Baza fiscală a datoriei este egală cu zero (valoarea contabilă de 100 lei, mai puţin suma
care va fi deductibilă în scopuri fiscale în ceea ce priveşte respectiva datorie în perioadele
viitoare). La decontarea datoriei conform valorii sale contabile, entitatea va reduce profitul său
impozabil viitor cu 100 lei şi, în consecinţă, va reduce plăţile sale viitoare privind impozitele cu
16 lei (16 % din 100).
Diferenţa dintre valoarea contabilă de 100 lei şi baza fiscală nulă reprezintă o diferenţă
temporară deductibilă în valoare de 100 lei. Prin urmare, entitatea recunoaşte o creanţă privind
impozitul amânat în valoare de 16 lei (16 % din 100), cu condiţia să existe probabilitatea ca
entitatea să obţină suficient profit impozabil în perioadele viitoare pentru a putea beneficia de o
reducere la plata impozitelor.
11
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
2. Echipamente tehnologice
VC=12000-12000/4=9000 u.m.
BF=12000-12000/3=8000 u.m.
VC>BF, rezultă că există o diferenţă temporară impozabilă de 1000 u.m., rezultă că trebuie
înregistrată o Datorie privind impozitele amânate de 160 u.m.:
692 Cheltuieli privind impozitul amanat = 4412 Datorii cu impozitul amanat 160 um
3. Dobanzi de încasat
VC=5.000
BF=0
VC>BF, rezultă că există o diferenţă temporară impozabilă de 5.000 u.m., rezultă că trebuie
înregistrată o Datorie privind impozitele amânate de 800 u.m.:
692 Cheltuieli privind impozitul amanat = 4412 Datorii cu impozitul amanat 800 um
4. a. Dobanzi de plată
VC=200 u.m.
BF=200 u.m.-0 = 200 u.m.
VC=BF, rezultă că nu există diferenţe temporare
b. Dobanzi de plată
VC=200 u.m.
BF=200 u.m.-200 u.m.= 0 u.m.
VC>BF, rezultă că există o diferenţă temporară deductibilă de 200 u.m., rezultă că trebuie
înregistrată o Creantă privind impozitele amânate de 800 u.m.:
4412 Creanţe privind impozitul amanat = 792 Venituri privind impozitul amanat 200 um
5. Amenzi de plată
VC=500 u.m.
BF=500 u.m.
VC=BF, rezultă că nu există diferenţe temporare
12
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
4412 Creanţe privind impozitul amanat = 792 Venituri privind impozitul amanat 2.400 um
7. Mărfuri
VC=700 u.m.
BF=1.000um
VC<BF, rezultă că există o diferenţă temporară deductibilă de 300 u.m., rezultă că trebuie
înregistrată o Creantă privind impozitele amânate de 48 u.m.:
4412 Creanţe privind impozitul amanat = 792 Venituri privind impozitul amanat 2.400 um
Exemplul 2
Se dau următoarele elemente: valoarea brută a unei instalaţii 100.000 lei, dată în
funcţiune pe 1.01.N, durată de amortizare contabilă 10 ani, durata de amortizare fiscală 8 ani. La
31.12.N+1 valoarea justă la care va fi reevaluată instalaţia la 140.000 lei. Reevaluarea nu este
recunoscută din punct de vedere fiscal.
Să se înregistreze impozitele amânate la sfârşitul exerciţiului N+1. Cota de impozit pe
profit este de 16%.
Rezolvare
La 31.12.N+1
Se înregistrează un plus din reevaluare de 60.000 u.m.
La 31.12.N+1
Se calculează şi se înregistrează impozitele amânate
Clădiri
VC = 140.000
BF = 100.000 – 2*12.500= 75.000
Exista diferente temporare impozabile in valoare de 65.000 u.m. Rezulta o datorie de
impozit amanat de 65.000 x 16% = 10.400 u.m., dar avand in vedere ca la inceputul anului exista
o datorie cu impozitul amanat de 400 u.m., se va inregistra o datorie de impozit amanat de
10.000 u.m.
% = 4412 Datorii cu impozitul amanat 10.000 um
692 Cheltuieli privind impozitul amanat 400 u.m.
1034 Impozit pe profit curent si impozit pe profit 9.600 u.m.
amânat recunoscute pe seama capitalurilor proprii
(60.000um*16%=9.600 um)
13
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Dacă modificarea unei politici contabile este determinată de aplicarea iniţială a unui
IFRS care nu conţine prevederi tranzitorii specifice sau este o modificare voluntară, aceasta
trebuie să fie aplicată în mod retroactiv. Aplicarea retroactivă reprezintă aplicarea unei noi
politici contabile tranzacțiilor şi altor evenimente, ca și cum politica respectivă s-ar fi aplicat
dintotdeauna (IAS 8.5).
Aplicarea retroactivă presupune că entitatea trebuie să ajusteze soldul iniţial al fiecărei
componente de capital propriu afectate, pentru cea mai îndepărtată perioadă anterioară
prezentată (de obicei ajustarea se face asupra rezultatului reportat) precum şi celelalte valori
comparative comunicate pentru fiecare perioadă anterioară prezentată ca şi cum noua
politică ar fi fost aplicată dintotdeauna.
14
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
dificilă când se aplică retroactiv o politică contabilă din cauza perioadei mai lungi de timp care
este posibil să fi trecut de la tranzacţia sau evenimentul afectat(ă) şi estimările trebuie să reflecte
circumstanţele care existau la momentul înregistrării tranzacţiei sau a evenimentului).
Aplicarea retroactivă (retrospectivă) se limitează la perioadele la care ea este
practicabilă, chiar perioada curentă (când sunt imposibil de determinat efectele specifice
aferente modificării unei politici contabile privind informaţiile comparative pentru una sau mai
multe perioade anterioare prezentate) sau se poate aplica politica chiar prospectiv. Când, la
începutul perioadei curente, este imposibil de determinat efectul cumulativ al aplicării unei noi
politici contabile tuturor perioadelor anterioare, entitatea trebuie să ajusteze informaţiile
comparative pentru a aplica noua politică contabilă în mod prospectiv de la cea mai îndepărtată
dată posibilă (IAS 8.25).
Aplicarea prospectivă presupune că noua politică se aplică tranzacţiilor şi altor
evenimente care au apărut după data la care s-a modificat politica, adică doar exerciţiului
schimbării, iar situaţiile financiare ale anilor precedenţi nu sunt ajustate. Incidenţa schimbării
asupra situaţiilor financiare ale anului curent este prezentată în Notele la situaţiile financiare.
15
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
intervenită în situaţia entităţii sau în contextul economico-financiar în care aceasta îşi desfăşoară
activitatea, fie de obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante);
b) o decizie a unei autorităţi competente şi care se impune entităţii (modificare de
reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar
menţionată în acestea (art.62,alin.1 şi 2).
Exemple de situaţii care justifică modificarea de politici contabile pot fi:
- admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare pe termen scurt ale
entităţii sau retragerea lor de la tranzacţionare;
- schimbarea acţionariatului, datorată intrării într-un grup, dacă noile metode asigură furnizarea
unor informaţii mai fidele;
- fuziuni şi divizări efectuate la valori contabile, caz în care se impune armonizarea politicilor
contabile ale societăţii absorbite cu cele ale societăţii absorbante etc (art.62, alin. 2).
Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:
a) aplicarea unei politici contabile pentru tranzacţii, alte evenimente sau condiţii care diferă, ca
fond, de cele care au avut loc anterior; şi
b) aplicarea unei noi politici contabile pentru tranzacţii, alte evenimente sau condiţii care nu au
avut loc anterior sau care au fost nesemnificative (art.62, alin. 4).
Aplicarea iniţială a politicii de reevaluare a imobilizărilor corporale trebuie tratată ca o
reevaluare (art.62, alin. 5).
Efectele modificării politicilor contabile aferente exerciţiilor financiare precedente se
înregistrează pe seama rezultatului reportat (contul 1173 "Rezultatul reportat provenit din
modificările politicilor contabile"), dacă efectele modificării pot fi cuantificate. În cazul
modificării politicilor contabile nu va fi modificat bilanţul perioadei anterioare celei de raportare
(art.54 alin. 2). Efectele modificării politicilor contabile aferente exerciţiului financiar curent se
contabilizează pe seama conturilor de cheltuieli şi venituri ale perioadei (art.63, alin.1 si 2).
Dacă efectul modificării politicii contabile este imposibil de stabilit pentru perioadele
trecute, modificarea politicilor contabile se efectuează pentru perioadele viitoare, începând
cu exerciţiul financiar curent şi exerciţiile financiare următoare celui în care s-a luat decizia
modificării politicii contabile (art.63, alin.3).
În cazul modificării politicilor contabile pentru o perioadă anterioară, entităţile trebuie să
ia în considerare efectele fiscale ale acestora (art.63, alin.4).
Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca
rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile entităţii (art.64,
alin.1). Entităţile trebuie să menţioneze în notele explicative natura modificării politicii
contabile, precum şi motivele pentru care aplicarea noii politici contabile oferă informaţii
credibile şi mai relevante, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a
fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi
tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii (art.64, alin.2).
Exemplul 3
Aplicarea iniţială a unei politici de reevaluare a activelor potrivit IAS 16 Imobilizări
corporale sau IAS 38 Imobilizări necorporale constituie o modificare a politicii contabile, dar
este tratată, mai degrabă, în conformitate cu IAS 16 sau IAS 38, decât în conformitate cu IAS 8 .
Exemplul 4
În anul N societatea X schimbă metoda de evaluare a stocurilor la ieşire, înlocuind
metoda CMP cu metoda FIFO, pentru că noua politică oferă informaţii credibile şi mai relevante.
-u.m.
16
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Extras din Contul de profit şi pierdere pentru exerciţiile N-1 şi N se prezintă astfel:
-u.m.
Elemente N N-1
Venituri din vânzarea mărfurilor 2.000.000 1.000.000
Cheltuieli privind mărfurile (177.000) (129.084)
Rezultatul brut 1.823.000 870.916
Cheltuieli privind impozitul pe profit (291.680) (139.346,56)
Rezultatul net 1.531.320 731.569,44
Capitalul social este de 3.000.000 u.m. şi nu s-a modificat. Soldul iniţial al rezultatului
reportat la începutul exerciţiului N-1 este de 400.000 u.m., iar la finalul exerciţiului N-1 este de
1.131.569,44 u.m.. Schimbarea de politică nu este recunoscută din punct de vedere fiscal
Să se analizeze efectul schimbării de politici contabile şi să se prezinte informaţii
comparative privind Contul de profit şi pierdere şi Situaţia modificării capitalurilor proprii. Care
sunt înregistrările contabile aferente schimbării de politici contabile?
Rezolvare:
În exerciţiul N (anul schimbării politicii contabile) societatea trebuie să prezinte
informaţii comparative pentru exerciţiul N-1 ţinând cont de consecinţele modificării politicilor
contabile:
Extras din Contul de profit şi pierdere comparativ:
Elemente N N-1retratat
Venituri din vânzarea mărfurilor 2.000.000 1.000.000
Cheltuieli privind mărfurile (177.000) (128.880)
Rezultatul brut 1.823.000 871.120
Cheltuieli privind impozitul pe profit (291.680) (139.379,2)
Rezultatul net 1.531.320 731.740,8
17
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
18
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
revizuirea unei estimări nu are legătură cu perioade anterioare şi nu reprezintă corectarea unei
erori.
O modificare a bazei de evaluare utilizată este considerată o schimbare de politică
contabilă şi nu o modificare de estimare contabilă. Atunci când este dificil să se distingă între o
schimbare de politică contabilă şi o schimbare de estimare contabilă, modificarea este tratată ca o
schimbare de estimare contabilă, solicitându-se şi furnizarea unor informaţii adecvate (IAS 8.35).
Schimbarea de estimare contabilă este aplicată de manieră prospectivă, astfel încât
ajustarea situaţiilor financiare se realizează plecând de la data la care aceasta se produce.
Recunoaşterea prospectivă a efectului unei modificări de estimare contabilă înseamnă că
modificarea este aplicată tranzacţiilor sau altor evenimente de la data modificării estimării şi
afectează situaţiile financiare din acest moment.
Modificarea de estimare trebuie să afecteze profitul sau pierderea (venitul sau
cheltuiala):
-perioadei în care are loc aceasta, dacă modificarea afectează numai exerciţiul în cauză (de
exemplu: o modificare în estimarea sumei corespunzătoare clienţilor incerţi);
-perioadei modificării şi perioadelor viitoare, dacă aceasta afectează atât exerciţiul curent, cât şi
pe următoarele (de exemplu: o modificare în estimarea duratei de viaţă utile a unui activ
amortizabil sau a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare încorporate
într-un activ amortizabil) (IAS 8.38).
În măsura în care o modificare de estimare contabilă dă naştere la modificări de active şi
datorii, sau afectează un element de capitaluri proprii, aceasta trebuie recunoscută prin ajustarea
valorii contabile a activului, a datoriei sau a capitalului propriu aferent în perioada modificării
(de exemplu: modificarea valorii provizionului pentru dezafecatarea imobilizărilor corporale).
O entitate trebuie să prezinte natura şi valoarea unei modificări de estimare contabilă
care are efect în perioada curentă sau se aşteaptă să aibă efect în perioadele viitoare, cu excepţia
prezentării efectului asupra perioadelor viitoare, când este imposibil de estimat. Entitatea trebuie
să menţioneze aceasta.
Prevederile OMFP 1802/2014 în ceea ce priveşte schimbările de estimări contabile sunt
similare cu prevederile IAS 8.
Observaţie:
Conform IAS 16 Imobilizări corporale, costul unei imobilizări cuprinde şi estimarea
iniţială a costurilor cu dezafectarea activului şi refacerea amplasamentului la sfârşitul duratei de
utilitate, care dau naştere unei obligaţii. Suma estimată a acestor costuri va fi actualizată la
recunoaşterea iniţială în situaţia în care efectul valorii în timp a banilor este semnificativ.
Schimbările ulterioare în valoarea estimată vor fi recunoscute ca provizion dacă sunt
îndeplinite criteriile prevăzute de IAS 37 Provizioane, datorii eventuale (contingente) şi active
eventuale (contingente). Schimbările valorii datoriei sunt contabilizate conform IFRIC 1
Modificări ale datoriilor existente din lichidare, restaurare şi de natură similară.
Modificarea valorii datoriei poate apărea ca urmare:
- a modificării valorii resurselor necesare pentru decontarea datoriei sau a momentului
decontării, a modificării ratei de actualizare şi
- a trecerii timpului.
Primele două tipuri de modificări vor fi contabilizate astfel:
- dacă activul aferent este evaluat utilizându-se modelul costului (IAS 16), modificările
datoriilor trebuie adăugate la sau trebuie deduse din costul activului aferent în perioada curentă.
Valoarea dedusă din costul activului nu trebuie să depăşească valoarea sa contabilă. Dacă o
19
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
scădere a datoriei depăşeşte valoarea contabilă a activului, excesul trebuie recunoscut imediat în
profit sau pierdere. Dacă ajustarea duce la o mărire a costului unui activ, entitatea trebuie să
aprecieze dacă acest lucru este un indiciu că noua valoare contabilă a activului poate să nu fie
complet recuperabilă. Dacă există un astfel de indiciu, entitatea trebuie să testeze activul pentru
depreciere estimându-i valoarea recuperabilă și trebuie să contabilizeze orice pierdere din
depreciere în conformitate cu IAS 36;
- dacă activul aferent este evaluat utilizându-se modelul reevaluării, modificări ale datoriei
transformă surplusul sau deficitul din reevaluare recunoscut anterior pentru acel activ, astfel
încât:
(i) o scădere a datoriei trebuie să fie recunoscută în alte elemente ale rezultatului global și va
majora surplusul din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, însă trebuie recunoscută în profit
sau pierdere în măsura în care ea reia un deficit din reevaluare al activului care a fost recunoscut
anterior în profit sau pierdere;
(ii) o creștere a datoriei trebuie să fie recunoscută în profit sau pierdere, cu excepția cazului în
care aceasta trebuie să fie recunoscută în alte elemente ale rezultatului global și reduce surplusul
din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii în măsura oricărui sold creditor existent în
surplusul din reevaluare în ceea ce privește acel activ;
În cazul în care o scădere a datoriei depăşeşte valoarea contabilă care ar fi fost
recunoscută dacă activul ar fi fost înregistrat în baza modelului costului, excesul trebuie
recunoscut imediat în contul de profit sau pierdere. Modificarea valorii datoriei este un indiciu că
activul ar putea să necesite să fie reevaluat pentru a asigura faptul că valoarea contabilă nu diferă
semnificativ de cea care ar fi determinată utilizându-se valoarea justă la finalul perioadei de
raportare. Orice astfel de reevaluare trebuie să fie luată în calcul la determinarea valorilor ce vor
fi recunoscute în profit sau pierdere sau în alte elemente ale rezultatului global. Dacă reevaluarea
este necesară, toate activele din acea clasă trebuie să fie reevaluate.
Modificarea valorii datoriei ca urmare a trecerii timpului reprezintă costul
finanţării.
Exemplul 5
O întreprindere a achiziţionat un utilaj, la un cost de achiziţie de 50.000 u.m., la 1
ianuarie N-2. Conducerea întreprinderii a estimat o durată de utilitate de 8 ani, pentru acest
produs, iar valoarea reziduală a fost estimată la 10.000 u.m.. La sfârşitul exerciţiului N
conducerea reexaminează durata de utilitate şi estimează că durata de utilitate totală este de 10
ani. Estimările privind valoarea reziduală sunt modificate la 7.000 u.m..
Să se înregistreze amortizarea pentru exerciţiile N-2, N-1 şi N.
Rezolvare
1) 1.01.N-2
Achizitionarea utilajului:
2131 = 404 50.000
2) 31.12.N-2
Valoare amortizabila 31.12.N-2 = Valoare intrare – Valoare reziduala = 50.000 – 10.000 = 40.000
um
Durata utilitate: 8 ani
Amortizare anuala = 40.000/8 = 5.000 um
Inregistrare amortizare:
6811 = 2813 5.000
3) 31.12.N-1
20
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Inregistreare amortizare
6811 = 2813 5.000
4) 31.12.N
VNC 31.12.N-1 = Valoare de intrare – Valoare amortizare = 50.000 – 2*5.000 = 40.000 um
Valoare amortizabila = 40.000 – 7.000 = 33.000
Durata utilitate: 10 – 2 = 8 ani
Amortizare anuala = 33.000/8 = 4.125 um
Inregistrare amortizare:
6811 = 2813 4.125
5) 31.12.N+1
Inregistrare amortizare
6811 = 2813 4.125
Exemplul 6
La începutul exerciţiului N s-a achiziţionat un utilaj în valoare de 200.000 lei pentru care
s-au estimat următoarele: durata de utilitate 10 ani, metoda de amortizare liniară, valoarea
reziduală 20.000 lei. La 31.12.N+2 se estimează că valoarea reziduală este 4.000 lei. La
31.12.N+4 managerii decid reevaluarea utilajului, valoarea justă a acestuia fiind de 144.000 lei,
iar la 31.12.N+5 se constată că durata de utilitate a utilajului devine 12 ani.
Să se înregistreze în contabilitate operaţiile aferente exerciţiilor N – N+6. Care sunt
politicile contabile aplicate de întreprindere?
Rezolvare
1) 1.01.N
Achizitionare utilaj:
2131 = 404 200.000
2) 31.12.N
Valoare amortizabila = Valoare intrare – Valoare reziduala = 200.000 – 20.000 = 180.000 lei
Durata utilitate: 10 ani
Amortizare anuala = 180.000/10 = 18.000 lei
Inregistrare amortizare:
6811 = 2813 18.000
3) 31.12.N+1
Inregistrare amortizare
6811 = 2813 18.000
4) 31.12.N+2
VNC 31.12.N+2 = Valoare de intrare – Valoare amortizare = 200.000 – 2*18.000 = 164.000 lei
Valoare amortizabila = 164.000 – 4.000 = 160.000
Durata utilitate: 10 – 2 = 8 ani
Amortizare anuala = 160.000 / 8 = 20.000 lei
Inregistrare amortizare:
6811 = 2813 20.000
5) 31.12.N+3
Inregistrare amortizare
6811 = 2813 20.000
6) 31.12.N+4
Inregistrare amortizare
21
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
a) anularea amortizării cumulate prin imputarea acesteia asupra valorii de intrare a imobilizării
2813 = 2131 96.000
b) înregistrarea rezervei din reevaluare
2131 = 1052 40.000
8) 31.12.N+5
Valoare amortizabila = 144.000 – 4.000 = 140.000 lei
Durata utilitate: 12 – 5 = 7 ani
Amortizare anuala = 140.000 / 7 = 20.000 lei
Inregistrare amortizare:
6811 = 2813 20.000
9) 31.12.N+6
Inregistrare amortizare:
6811 = 2813 20.000
Politici contabile:
1. Evaluarea initiala a unei imobilizari corporale se realizeaza la cost.
2. Costul de achizitie al unei imobilizari este format din: pretul de cumparare, taxele vamale si
toate cheltuielile directe atribuibile, angajate pentru a aducerea activului in starea de utilizare
prevazuta (cheltuieli de transport si de manipulare, cheltuieli de instalare, onorariile cuvenite
arhitectilor si inginerilor, costul estimat pentru demontarea, mutarea activului si restaurarea
amplasamentului).
3. Imobilizarile corporale (utilajele) se amortizeaza. Valoarea amortizabila se determina scazand
valoarea reziduala din valoarea de intrare.
4. Dupa contabilizarea sa initiala ca activ, o imobilizare corporala trebuie sa fie contabilizata
astfel: - la costul sau diminuat cu amortizarile cumulate si pierderile de valoare (prelucrarea de
referinta) - la valoarea sa reevaluata, adica la valoarea justa la data reevaluarii, diminuata cu
amortizarile ulterioare cumulate si pierderile de valoare ulterioare cumulate (prelucrarea
alternativa).
5. Surplusul din reevaluare inclus în capitalurile proprii referitor la o imobilizare corporală poate
să fie transferat direct în rezultatul reportat atunci când activul este derecunoscut (activul este
retras sau cedat). Cu toate acestea, o parte a rezervelor din reevaluare (pentru o sumă egală cu
diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi amortizarea
calculată pe baza costului iniţial al activului) poate fi transferată pe măsură ce activul este utilizat
de întreprindere.
Estimari contabile: durata de utilitate; metoda de amortizare; valoarea reziduala, valoare justa.
Opţiuni contabile:
- prelucrarea de referinta: dupa recunoasterea sa initiala ca activ, o imobilizare corporala trebuie
sa fie evaluata la costul sau diminuat cu amortizarile cumulate;
22
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Exemplul 8
O întreprindere vinde produse însoţite de un certificat de garanţie care dă dreptul
clienţilor la service gratuit pentru orice tip de defecte ce apar în primele şase luni de la data
cumpărării. Dacă la toate produsele vândute se identifică defecte minore se vor înregistra costuri
de reparaţii de 5.000 u.m. Dacă la toate produsele vândute se vor identifica defecte majore se vor
înregistra costuri de reparaţii de 10.000 u.m. Experienţa întreprinderii şi estimările indică pentru
anul care urmează că, dintre produsele vândute, 80% nu vor înregistra defecte, 15% vor
înregistra defecte minore şi 5% defecte majore.
Ce va trebui să înregistreze societatea, la sfârşitul exerciţiului?
Rezolvare
Să procedează la testarea criteriilor de recunoaştere a provizionului pentru riscuri şi
cheltuieli, pe baza informaţiilor de mai sus:
a) Evident, întreprinderea are o obligaţie curentă legală care apare în momentul în care
producătorul de frigidere a vândut astfel de bunuri cu defecţiuni
23
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
b) O ieşire de resurse pentru stingerea obligaţiei este de obicei constituită din lichidităţi sau
echivalente de lichidităţi, dar şi de alte active. În cazul unei defecţiuni reclamate în perioada de
garanţie, producătorul poate suporta costurile ocazionate de efectuarea reparaţiei sau poate
înlocui bunul cu un altul aflat în stoc.
c) De multe ori, provizioanele pot fi evaluate doar prin estimare, dar vor trebui recunoscute chiar
şi numai pe baza estimării. Este şi cazul provizionului pentru garanţii din exemplul nostru.
Acesta este constituit pentru un eveniment a cărui realizare presupune existenţa mai multor trepte
de risc, motiv pentru care evaluarea se va face prin ponderarea tuturor estimărilor posibile cu
riscurile asociate:
80% x 0 + 15% x 5.000 + 10% x 10.000 = 1.750 u.m.
6812 = 1512 1.750 um
Studiu de caz 1
Se cunosc următoarele informaţii privind activele si datoriile societăţii X la 31.12.N (u.m.):
(1) utilajele au fost achiziţionate la 1.01.N-1 la un cost de achiziţie de 120.000 u.m., din punct de
vedere contabil se amortizează linear pe o perioada de 6 ani, iar din punct de vedere fiscal se
amortizează linear pe 5 ani;
(2) terenurile achiziţionate la un cost de achiziţie de 60.000 u.m. au fost reevaluate la valoarea de
80.000 u.m. la 31.12.N. Reevaluarea terenurilor nu este recunoscută din punct de vedere fiscal;
(3) valoarea brută a postului de clienţi este de 25.000 u.m. şi este corectată cu o ajustare pentru
depreciere în valoare de 4.000 u.m., din care deductibilă fiscal 2.500 u.m.;
(4) dividendele de încasat în valoare de 4.000 u.m. au fost contabilizate în exerciţiul N, iar din
punct de vedere fiscal, dividendele primite nu se impozitează;
(5) dobânzile de plată în valoare de 1.400 u.m. sunt recunoscute din punct de vedere fiscal în
anul decontării.
a) contabilizaţi impozitele amânate aferente exerciţiului N, ştiind că la începutul anului
exista o datorie de impozit amânat de 640 u.m şi se aplică metoda necompensării;
b) efectuaţi reconcilierea numerică dintre cheltuiala cu impozitul pe profit şi valoarea
obţinută prin înmulţirea rezultatului contabil cu cota de impozit pe profit (16%), ştiind că
rezultatul contabil este 80.000 u.m.
Rezolvare
Elemente VC BI DTI DTD
Utilaje (1) 80.000 72.000 8.000 -
Terenuri (2) 80.000 60.000 20.000
Clienţi (3) 21.000 22.500 - 1.500
Dividende de încasat (4) 4.000 4.000 - -
Dobanzi de plătit (5) 1.400 0 - 1.400
Total 28.000 2.900
24
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Exista diferente temporare deductibile in valoare de 2.900 u.m. Rezulta o creanta de impozit
amanat de 2.900 x 16% = 464 u.m.
25
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Studiu de caz 2
Societatea A evaluează stocurile la ieşire aplicând metoda costului mediu ponderat. În
urma acestui tratament, valoarea stocurilor la 31.12.N este de 40.000 lei. O parte din aceste
stocuri provin din exerciţiul N-1. Societatea decide schimbarea de politică privind evaluarea
stocurilor la ieşire şi aplică începând cu exerciţiul N metoda FIFO. În urma calculelor privind
schimbarea de metoda s-au determinat următoarele: valoarea stocului 45.000 lei, iar diferenţele
aferente exerciţiului N-1 2.000 lei. Se estimează că noua politică va determina un nivel
corespunzător al cheltuielilor, ceea ce antrenează o mai bună comparabilitate a situaţiilor
financiare ale lui A cu cele ale altor întreprinderi din aceeaşi ramură.
La începutul exerciţiului N-1, rezultatul nerepartizat era 14.250 lei, iar la închiderea exerciţiului
N-1 32.730 lei. Capitalul social al societăţii A este 28.000 lei. Presupunem că nu există alte
componente ale capitalurilor proprii cu excepţia capitalului social şi a rezultatelor reportate.
Să se realizeze schimbarea de politică, retratarea contului de profit şi pierdere pentru
exerciţiul N-1, situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi să se prezinte informaţiile ce trebuie
furnizate.
Rezolvare
În exerciţiul N (anul schimbării politicii contabile) societatea trebuie să prezinte
informaţii comparative pentru exerciţiul N-1 ţinând cont de consecinţele modificării politicilor
contabile:
Extras din Contul de profit şi pierdere comparativ:
N N-1 retratat
Rezultat contabil înainte de deducerea cheltuielilor cu mărfurile 90.000 75.000
şi a impozitului pe profit
Cheltuielile cu mărfurile 65.000 51.000
Rezultatul contabil înaintea de impozitare 25.000 24.000
Cheltuieli privind impozitul pe profit 4.000 3.840
Rezultatul net 21.000 20.160
26
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
27
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
5. Se cunosc următoarele informaţii privind activele si datoriile societăţii la 31.12.N (în u.m.):
(1) utilajele au fost puse în funcţiune la 1.01.N-3, costul de achiziţie fiind de 240.000, din punct
de vedere contabil se amortizează liniar pe o perioada de 6 ani, iar din punct de vedere fiscal se
amortizează linear pe 5 ani;
(2) valoarea brută a postului de clienţi este de 20.000 şi a fost corectată cu o ajustare pentru
depreciere în valoare de 4.000, din care nedeductibilă fiscal 3.000;
(3) cheltuielile în avans în valoare de 2.000 reprezintă dobânzi aferente exerciţiului N+1, plătite
în exerciţiul N, iar din punct de vedere fiscal, dobânzile sunt deductibile fiscal în anul plăţii lor.
28
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
29
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
1.b şi d
2.
Rezolvare
Înregistrarea amortizării utilajului în exerciţiul N:
6811 = 2813 3.300 lei
Înregistrarea impozitelor amânate în exerciţiul N:
692 = 4412 400 lei
3.e
4.a
5.b
6.b
7.c
30
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
1. Identificaţi în exemplele de mai jos situaţiile în care aveţi schimbări de politici contabile
conform referenţialului internaţional:
1) pentru un echipament tehnologic se schimbă valoarea reziduală de la 8.000 lei la 12.000 lei;
2) pentru construcţii se schimbă modalitatea de evaluare ulterioară de la cost amortizat la valoare
reevaluată;
3) pentru clienţi se schimbă gradul de recuperare a creanţelor clienţi de la 50% la 70%;
4) pentru evaluarea stocurilor la ieşire se trece de la metoda primul intrat-primul ieşit la metoda
costului mediu ponderat;
5) în cazul stabilirii valorii juste pentru o investiţie imobiliară, o întreprindere a utilizat anterior
preţurile curente pe o piață activă pentru proprietăți imobiliare diferite ca natură, stare sau
locație ajustate astfel încât să reflecte diferențele în cauză. În prezent utilizează prețurile curente
existente pe o piață activă pentru proprietăți imobiliare similare, aflate în aceeași locație și stare.
a) 1+2;
b) 1+2+3
c) 2+3
d) 2+4
e) 3+4+5
31
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
4. Societatea Alfa evaluează stocurile la ieşire aplicând metoda costului mediu ponderat. În urma
acestui tratament, valoarea stocurilor la 31.12.N este de 40.000 lei. Societatea decide schimbarea
de politică privind evaluarea stocurilor la ieşire şi aplică începând cu exerciţiul N metoda FIFO.
În urma calculelor privind schimbarea de metoda s-au determinat următoarele: valoarea stocului
45.000 lei, iar diferenţele constatate sunt: 1.000 lei aferente exerciţiului N-2, 1.800 lei aferente
lui N-1 şi 2.200 lei lui N. Se estimează că noua politică va determina un nivel corespunzător al
cheltuielilor, ceea ce antrenează o mai bună comparabilitate a situaţiilor financiare ale lui Alfa cu
cele ale altor întreprinderi din aceeaşi ramură.
Contul de profit şi pierdere publicat pentru exerciţiile N şi N-1 (lei):
N N-1
Rezultat contabil înainte de deducerea cheltuielilor cu mărfurile şi a 90.000 75.000
impozitului pe profit
Cheltuielile cu mărfurile 65.000 53.000
Rezultatul contabil înaintea de impozitare 25.000 22.000
Cheltuieli privind impozitul pe profit 4.000 3.520
32
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
La începutul exerciţiului N-1, rezultatul nerepartizat era 14.250 lei, iar la închiderea exerciţiului
N-1 32.730 lei. Capitalul social al societăţii Alfa este 28.000 lei. Presupunem că nu există alte
componente ale capitalurilor proprii cu excepţia capitalului social şi a rezultatelor nerepartizate.
Să se realizeze schimbarea de politică, retratarea contului de profit şi pierdere pentru
exerciţiul N-1, situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi să se prezinte informaţiile ce trebuie
furnizate.
1. Se cunosc următoarele informaţii privind activele si datoriile societăţii la 31.12.N (în u.m.):
(1) mijloacele de transport achiziționate la un cost de achiziție de 150.000, au fost puse în
funcțiune la 1.01.N-1. Din punct de vedere contabil se amortizează liniar pe o perioada de 5 ani,
iar din punct de vedere fiscal se amortizează linear pe 4 ani;
(2) valoarea brută a postului de clienţi este de 17.000 şi a fost corectată cu o ajustare pentru
depreciere în valoare de 4.000, din care nedeductibilă fiscal 1.700;
(3) dobânzile de încasat în valoare de 4.800 u.m. sunt recunoscute din punct de vedere fiscal în
anul decontării;
(4) pentru stocuri s-a constituit în exerciţiul N o ajustare pentru depreciere în valoare de 2.500,
nedeductibilă din punct de vedere fiscal;
(5) amenzile în valoare de 4.500 u.m au fost contabilizate în exerciţiul N şi nu sunt deductibile
din punct de vedere fiscal;
(6) cheltuielile în avans în valoare de 3.000 u.m. reprezintă abonamente aferente exerciţiului
N+1, plătite în exerciţiul N, iar din punct de vedere fiscal, abonamentele sunt deductibile fiscal în
anul plăţii lor.
Rezultatul contabil înaimte de impozitare este de 32.000 u.m.
Contabilizaţi impozitele amânate aferente exerciţiului N, ştiind că la începutul anului
exista o datorie de impozit amânat de 1.200 u.m şi efectuaţi reconcilierea numerică dintre
cheltuiala cu impozitul pe profit şi valoarea obţinută prin înmulţirea rezultatului contabil cu cota
de impozit pe profit (16%).
Rezolvare
33
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
- deduceri fiscale
Rezultatul contabil
Rezultatul contabil*cota de impozit pe profit
Efectul fiscal al diferenţelor permanente:
-
-
Cheltuiala totală cu impozitul pe profit
34
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
În urma studierii acestei părţi, un student va dobândi suficiente cunoştinţe pentru a înţelege:
- ce reprezintă activele;
- când şi cum se aplică politicile contabile de recunoaştere pentru anumite categorii de active
(imobilizările necorporale, imobilizările corporale, investiţiile imobiliare, activele imobilizate
deţinute în vederea vânzării, stocurile);
- când şi cum se aplică politicile contabile de evaluare pentru anumite categorii de active
(imobilizările necorporale, imobilizările corporale, investiţiile imobiliare, activele imobilizate
deţinute în vederea vânzării, stocurile);
- când şi cum se aplică politicile contabile de evaluare pentru anumite categorii de datorii.
35
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
cercetare). De asemenea, pot fi dobândite active pentru care nu s-au angajat costuri (de exemplu:
active primite ca donaţie) (Cadrul conceptual, par. 59).
Principalele probleme legate de recunoaşterea activelor sunt următoarele:
- în ce moment se recunoaşte un activ şi în ce structură de active (de exemplu: recunoaşterea
cheltuielilor de dezvoltare se realizează când sunt îndeplinire criteriile cerute de IAS 38)?;
- ce costuri pot fi recunoscute ca activ (de exemplu: costurile angajate pentru obţinerea de
programe informatice spre deosebire de costurile angajate de entitate pentru formarea
personalului)?;
- câte elemente de activ se recunosc şi în ce structură de active (problema activelor complexe)
(de exemplu: achiziţia unui ansamblu imobiliar presupune recunoaşterea mai multor active -
problema activelor complexe)?.
36
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
37
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
38
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Prin natura imobilizărilor necorporale, rareori se poate vorbi despre modernizarea sau
înlocuirea unor părţi componente. Din aceste considerente, cheltuielilor ulterioare mai degrabă
mențin beneficiile economice viitoare preconizate încorporate într-o imobilizare necorporală
existentă, decât măresc nivelul de performanţă. În plus, deseori este dificil să se atribuie
cheltuieli ulterioare direct unei anumite imobilizări necorporale mai degrabă decât întreprinderii
ca întreg. Astfel, doar rareori cheltuielile ulterioare sunt recunoscute în valoarea contabilă a unui
activ. De exemplu: cheltuielile angajate pentru creşterea forţei mărcilor, titlurilor de ziare şi de
reviste, listelor de clienţi sunt întotdeauna recunoscute în profit sau pierdere în momentul
suportării pentru a evita recunoaşterea ca activ a fondului comercial generat intern. Aceste
cheltuieli nu pot fi diferenţiate de cheltuielile cu dezvoltarea întreprinderii ca întreg (IAS 38.20).
Exemplul 3
O societate dezvoltă un nou produs şi angajează următoarele costuri: cheltuieli cu
personalul 3.000 u.m., taxe legale pentru înregistrarea brevetului 1.000 u.m. şi cheltuieli legate
de apărarea societăţii într-un proces de urmărire legală împotriva recunoaşterii brevetului 3.500
u.m. Ce costuri sunt capitalizate în valoarea activului?
Rezolvare
Cheltuielile cu personalul sunt capitalizate în măsura în care se estimează că se vor obţine
avantaje economice viitoare. De asemenea, taxele legale sunt capitalizate. În schimb, cheltuielile
ulterioare (costurile apărării brevetului) menţin activul la nivelul performanţelor estimate iniţial,
prin urmare sunt cheltuieli ale perioadei.
39
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
40
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
41
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
valoarea la care ar fi fost achiziţionat ca activ distinct, alocând apoi fiecăruia eventuala reducere
obţinută.
Costul de achiziţie ansamblu imobiliar 50.000 u.m.
Costul de achiziţie al celor trei active achiziţionate distinct 60.000 u.m., se obţine astfel o
reducere comercială de 10.000 u.m. care va fi alocată fiecăruia dintre acestea.
Prin urmare se recunosc:
- Terenul este recunoscut ca activ distinct cu o durată de viaţă nelimitată, la nivelul costului de
achiziţie (15.000 – 10.000*15.000/60.000 = 12.500);
- Clădirea se recunoaşte ca activ la nivelul costului de achiziţie (35.000 – 10.000*35.000/60.000
= 29.167)
- Echipamentul tehnologic se recunoaşte ca activ la nivelul costului de achiziţie (10.000 –
10.000*10.000/60.000 = 8.333).
42
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Investiţiile imobiliare sunt deţinute (de proprietar sau de locatar în baza unui contract de
leasing financiar) în scopul închirierii, pentru creşterea valorii capitalului sau ambele. Prin
urmare, o investiţie imobiliară generează fluxuri de trezorerie care sunt în mare măsură
independente de alte active deţinute de entitate. Acest lucru diferenţiază investiţiile imobiliare de
proprietăţi imobiliare utilizate de posesor. Producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii (sau
utilizarea proprietăţii în scopuri administrative) generează fluxuri de trezorerie care nu pot fi
atribuite numai proprietăţii imobiliare, ci şi altor active utilizate în procesul de producere sau
furnizare de bunuri sau servicii (IAS 40.7).
Standardul IAS 40, oferă următoarele exemple de investiţii imobiliare:
a) terenurile deţinute, mai degrabă, în scopul creşterii pe termen lung a valorii capitalului, decât
pentru o vânzare pe termen scurt, pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
b) terenurile deţinute pentru o utilizare viitoare, care până în prezent nu a fost determinată
(Dacă o entitate nu a hotărât dacă va utiliza terenul fie ca pe o proprietate imobiliară utilizată de
posesor, fie în scopul vânzării pe termen scurt în cursul activităţii uzuale, atunci terenul este
considerat ca fiind deţinut în scopul creşterii valorii capitalului);
c) o clădire aflată în proprietatea entităţii (sau un activ aferent dreptului de utilizare aferent
unei clădiri deținut de entitate) şi închiriată în temeiul unuia sau mai multor contracte de leasing
operaţional;
d) o clădire care este liberă, dar care este deţinută pentru a fi închiriată în temeiul unuia sau mai
multor contracte de leasing operaţional;
e) proprietăţile imobiliare în curs de construire sau amenajare în scopul utilizării viitoare ca
investiţii imobiliare (IAS 40.8).
Standardul prezintă şi o listă de elemente care nu sunt investiţii imobiliare şi pentru
care acesta nu se aplică:
a) proprietăţile imobiliare deţinute pentru a fi vândute în cursul activităţii uzuale sau în procesul
de construcţie sau amenajare în vederea unei astfel de vânzări (a se vedea IAS 2 Stocuri), de
exemplu, proprietăţile imobiliare dobândite cu scopul exclusiv de a fi cedate ulterior, în viitorul
apropiat, sau cu scopul de a fi amenajate şi revândute (de exemplu: proprietăţile imobiliare
achiziţionate de o agenţie imobiliară în scopul comercializării);
b) proprietăţile imobiliare utilizate de posesor (a se vedea IAS 16 și IFRS 16) inclusiv (printre
altele) proprietăţile deţinute în scopul utilizării lor viitoare ca proprietăţi imobiliare utilizate de
posesor, proprietăţile deţinute în scopul amenajării viitoare şi utilizării ulterioare ca proprietăţi
imobiliare utilizate de posesor, proprietăţile utilizate de salariaţi (indiferent dacă aceştia plătesc
sau nu chirie la cursul pieţei) şi proprietăţi imobiliare utilizate de posesor care urmează a fi
cedate;
c) proprietăţile imobiliare care sunt închiriate unei alte entităţi în temeiul unui contract de
leasing financiar (IAS 40.9).
Nota 1 Anumite proprietăţi includ o parte care este deţinută pentru a fi închiriată sau cu scopul
creşterii valorii capitalului şi o altă parte care este deţinută pentru a fi utilizată la producerea sau
furnizarea de bunuri sau servicii sau în scopuri administrative (proprietăţi cu utilizări mixte).
Dacă aceste părţi pot fi vândute separat (sau închiriate separat în temeiul unui contract de
leasing financiar), o entitate le contabilizează separat. Dacă părţile nu pot fi vândute separat,
proprietatea imobiliară constituie o investiţie imobiliară doar în cazul în care o parte
nesemnificativă este deţinută pentru a fi utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri
sau servicii sau în scopuri administrative (IAS 40.10).
43
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Nota 2 În unele situaţii, o entitate furnizează servicii auxiliare ocupanţilor unei proprietăţi
imobiliare pe care o deţine (proprietăţi care generează venituri mixte). O entitate tratează o
astfel de proprietate imobiliară ca investiţie imobiliară dacă respectivele servicii reprezintă o
componentă nesemnificativă a întregului contract (de exemplu: situaţia în care proprietarul
unei clădiri de birouri furnizează servicii de pază şi întreţinere locatarilor care ocupă clădirea)
(IAS 40.11). În alte situaţii, serviciile furnizate reprezintă o componentă semnificativă şi atunci
proprietatea imobiliară reprezintă mai degrabă o proprietate imobiliară utilizată de posesor decât
o investiţie imobiliară (de exemplu: o entitate are în proprietate şi administrează un hotel, iar
serviciile furnizate oaspeţilor reprezintă o componentă semnificativă a întregului contract) (IAS
40.12).
Pentru a stabili dacă serviciile auxiliare sunt atât de semnificative încât o proprietate
imobiliară să nu constituie o investiţie imobiliară intervine raţionamentul profesional care
trebuie aplicat consecvent si cu prezentarea de informaţii în note (IAS 40.14).
Nota 3 În anumite cazuri, o entitate are o proprietate imobiliară care este închiriată şi ocupată de
societatea-mamă sau de o altă filială. Proprietatea imobiliară nu îndeplineşte condiţiile unei
investiţii imobiliare în situaţiile financiare consolidate, deoarece proprietatea imobiliară în cauză
este o proprietate imobiliară utilizată de posesor din punctul de vedere al grupului. Cu toate
acestea, din punctul de vedere al entităţii care o deţine, proprietatea imobiliară este o investiţie
imobiliară dacă respectă definiţia. Prin urmare, în situaţiile sale financiare individuale, locatorul
tratează proprietatea imobiliară ca investiţie imobiliară (IAS 40.15).
O investiţie imobiliară trebuie recunoscută ca activ dacă şi numai dacă:
a) există probabilitatea ca beneficiile economice viitoare asociate investiţiei imobiliare să revină
entităţii; şi
b) costul investiţiei imobiliare poate fi evaluat în mod credibil (IAS 40.16).
O entitate evaluează conform acestui principiu de recunoaştere toate costurile sale cu
investiţiile imobiliare în momentul când sunt suportate. Aceste costuri includ costurile suportate
iniţial pentru a dobândi o investiţie imobiliară şi costurile suportate ulterior pentru a adăuga,
pentru a înlocui o parte sau pentru a întreţine o proprietate imobiliară (IAS 40.17).
O entitate nu recunoaşte în valoarea contabilă a unei investiţii imobiliare costurile
întreţinerii zilnice ale unei astfel de proprietăţi imobiliare. Aceste costuri sunt mai degrabă
recunoscute în profit sau pierdere pe măsură ce sunt suportate. Costurile întreţinerii zilnice sunt
în principal costul manoperei şi al consumabilelor şi pot include costul părţilor minore. Scopul
acestor cheltuieli este deseori descris ca fiind pentru „reparaţiile şi întreţinerea” proprietăţii
imobiliare (IAS 40.18).
O investiție imobiliară deținută de către un locatar ca activ aferent dreptului de utilizare
trebuie recunoscută în conformitate cu IFRS 16 (IAS 40.19A).
Exemplul 6
Analizaţi următoarele cazuri şi arătaţi care elemente sunt recunoscute ca şi investiţii
imobiliare:
a) un teren achiziţionat pentru care nu s-a stabilit utilizarea viitoare;
b) o clădire în curs de construcţie care va fi închiriată terţilor;
c) o clădire care este parţial închiriată terţilor, parţial utilizată de proprietar.
Rezolvare
a) Terenul este investiţie imobiliară până la data stabilirii utilizării sale, deoarece presupune o
valorificare a capitalului;
44
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
b) Chiar dacă este în curs de construcţie, având în vedere că va fi destinată închirierii, clădirea va
fi considerată o investiţie imobiliară;
c) Dacă cele două componente pot fi vândute separat, atunci partea închiriată este investiţie
imobiliară, iar cea utilizată este imobilizare corporală. Dacă nu pot fi vândute separat, se
recunoaşte ca investiţie imobiliară doar dacă partea utilizată de proprietar este nesemnificativă.
Exemplul 7
O societate construieşte un ansamblu de 4 clădiri; obiectul de activitate este de tranzacţii
cu imobile proprii. La terminarea construcţiei, destinaţia stabilită de manageri este următoarea:
a) o clădire va fi vândută apartament cu apartament;
b) o clădire va fi închiriată apartament cu apartament;
c) o clădire va fi folosită ca sediu;
d) o clădire va fi păstrată de proprietar pentru a-i creşte valoarea de piaţă.
Care sunt standardele şi regulile aplicabile?
Rezolvare
a) Clădirea va fi încadrată în categoria stocurilor – producţie în curs de execuţie (se aplică IAS
2);
b) Clădirea va fi încadrată în categoria investiţiilor imobiliare – investiţii imobiliare în curs (se
aplică IAS 40);
c) Clădirea va fi încadrată în categoria imobilizărilor corporale – imobilizări corporale în curs (se
aplică IAS 16);
d) Clădirea va fi încadrată în categoria investiţiilor imobiliare - investiţii imobiliare în curs (se
aplică IAS 40).
45
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Există evenimente sau circumstanţe care pot prelungi peste un an perioada necesară
finalizării vânzării. O prelungire a perioadei necesare pentru finalizarea unei vânzări nu
împiedică clasificarea unui activ (sau unui grup destinat cedării) drept deţinut în vederea vânzării
dacă întârzierea este cauzată de evenimente sau circumstanţe în afara controlului entităţii şi dacă
există suficiente dovezi că entitatea îşi menţine angajamentul în privinţa planului său de vânzare
a activului (sau grupului destinat cedării) (IFRS 5.9) (de exemplu: pe parcursul perioadei inițiale
de un an (clasificarea a fost făcută), s-a înregistrat o scădere dramatică a prețului pe piață și
activul nu a fost vândut. Deși entitatea a întreprins acțiuni de găsire a unui cumpărător, ea nu a
primit nicio ofertă rațională. Pentru a face față schimbărilor de circumstanțe, entitatea a procedat
la diminuarea prețului de vânzare a activului. În acest caz, la sfârșitul primului an, activul va
continua să fie clasificat în categoria active imobilizate deținute în vederea vânzării).
Exemplul 8
Analizaţi următoarele situaţii şi arătaţi în ce caz şi la ce dată activul poate fi recunoscut ca
active imobilizate deţinute în vederea vânzării:
a) o clădire utilizată ca sediu al firmei – societatea a achiziţionat o altă clădire în care să transfere
birourile. Decizia de a vinde vechiul sediu a fost luată în ianuarie, însă noul sediu a fost
achiziţionat în iunie;
b) un depozit – a fost achiziţionat terenul pe care să se construiască noul depozit, însă lucrările
încă nu au început. Decizia de a vinde vechiul depozit a fost luată în ianuarie, terenul a fost
achiziţionat în aprilie, iar lucrările de construcţie vor începe în august şi se vor termina cel mai
probabil în anul următor;
c) un echipament utilizat pentru a obţine un produs la care firma va renunţa – există câteva
comenzi pe care firma le va onora înainte de a renunţa la produs. Decizia de a vinde
echipamentul a fost luată în martie, se estimează că aceste comenzi se vor termina până în iunie;
d) un utilaj – s-a achiziţionat un nou utilaj, însă utilajul vechi se va utiliza până când se găseşte
un utilizator. Decizia de a vinde vechiul utilaj a fost luată în ianuarie, noul utilaj a fost
achiziţionat în mai, firma a întocmit un plan de vânzare şi a început să caute un client pentru
vechiul utilaj în iunie.
Rezolvare
a) clădirea este disponibilă pentru vânzare începând cu luna iunie, prin urmare dacă a fost
aprobat un plan de cesiune, dacă se caută un cumpărător şi se estimează că vânzarea se va realiza
în mai puţin de 1 an, în iunie clădirea se recunoaşte ca activ necurent deţinut în vederea vânzării.
b) depozitul nu este disponibil pentru vânzare deoarece se prevede o perioadă îndelungată pentru
transferul bunului (timpul necesar construirii noului depozit).
c) echipamentul nu este disponibil pentru o cesiune imediată deoarece există comenzi de la
clienţi pe care firma intenţionează să le onoreze înainte de a vinde activul.
d) utilajul este disponibil pentru vânzare încă din luna mai, însă criteriile de recunoaştere ca activ
imobilizat deţinut în vederea vânzării sunt îndeplinite în luna iunie.
2.1.5. Stocuri
Stocurile sunt, conform IAS 2.6, active deţinute pentru a fi vândute în cursul normal al
activităţii, active în curs de producţie pentru a realiza o astfel de vânzare, sau deţinute sub formă
de materiale sau furnituri, care trebuie să fie consumate în cursul procesului de producţie sau al
prestării de servicii. Principalele categorii de stocuri sunt (IAS 2.37) mărfuri, materii prime şi
consumabile, producţie în curs şi produse finite.
Exemplul 9
46
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
47
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
48
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
49
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
livrare a sumei de 40.000 lei, iar diferenţa 6 luni mai târziu. Rata dobânzii trimestrială este de
20%.
Să se înregistreze achiziţia imobilizării corporale şi plata furnizorului de imobilizări.
Rezolvare
1) achiziţia instalaţiei de producţie
2) plata datoriei faţă de furnizori peste 6 luni (s-a depăşit durata normală de creditare cu 3 luni)
% = 5121 Conturi la bănci în lei 72.000
404 Furnizori de imobilizări 60.000
666 Cheltuieli privind 12.000
dobânzile (60.000*20%)
Exemplul 12
Societatea Y a achiziţionat la 10.10.2012 un mijloc de transport la un preţ de 24.000 lei.
Preţul include şi licenţa de circulaţie pe o perioadă de 5 ani, care este evaluată la 4.000 lei. La
23.10.2012 societatea achiziţionează şi un utilaj la preţul de 200.000 lei. Funcţionarea acestei
imobilizări presupune achiziţionarea unui program informatic de 3.000 lei.
Care este valoarea imobilizărilor recunoscute?
Rezolvare
1) achiziţia mijlocului de transport şi a licenţei de circulaţie
50
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Un activ calificat (cu ciclul lung de producţie) este un activ care solicită în mod necesar
o perioadă substanţială de timp pentru a fi pregătit în vederea utilizării sale prestabilite sau
vânzării (IAS 23.5). În funcție de circumstanțe, oricare din următoarele pot fi active cu ciclu lung
de producție: stocuri; unități de producție; unități producătoare de energie; imobilizări
necorporale; investițiile imobiliare (de exemplu: mijloace de producţie în curs de construcţie,
mine în etapa de dezvoltare, clădirile, barajele, complexele industriale din domeniul siderurgiei,
conducte de petrol şi anumite costuri legate de telecomunicaţii, cum ar fi pregătirea sistemului de
distribuţie pentru reţelele de televiziune prin cablu sau satelit şi investiţiile imobiliare în timpul
construcţiei; imobilizări necorporale pe perioada dezvoltării; stocurile a căror durată de fabricaţie
sau de maturare este suficient de îndelungată (produse ale industriei spirtoaselor, vinul, tutunul
etc.).
Nu sunt active cu ciclu lung de producție:
- activele financiare;
- stocurile care sunt fabricate sau altfel produse de-a lungul unei perioade scurte de timp;
- activele care în momentul achiziției sunt pregătite pentru utilizarea prestabilită sau pentru
vânzare (IAS 23.7).
O entitate nu trebuie să aplice standardul la costurile îndatorării atribuibile direct
achiziției, construcției sau producției:
- unui activ cu ciclu lung de producție, evaluat la valoarea justă, de exemplu un activ biologic;
sau
- stocurilor care sunt fabricate sau altfel produse, în cantități mari, pe o bază repetitivă.
Stabilirea costurilor capitalizabile
Costurile îndatorării, care sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei sau producţiei
unui activ cu ciclu lung de producţie, corespund costurilor îndatorării ce ar fi putut să fie
evitate, dacă nu s-ar fi efectuat cheltuieli cu activul în cauză (IAS 23.10).
Identificarea şi determinarea costurilor capitalizabile este mai uşor sau mai greu de
realizat, în funcţie de caracterul finanţării activului, adică dacă se realizează printr-un
împrumut special sau dacă activitatea de finanţare este coordonată la nivel central.
În situaţia în care fondurile sunt împrumutate special în scopul obţinerii unui activ cu
ciclu lung de producţie, valoarea costurilor îndatorării ce pot fi capitalizate (costuri eligibile
pentru capitalizare) pentru acel activ trebuie determinată ca diferenţă între costurile actuale ale
îndatorării generate de acele împrumuturi în timpul perioadei şi orice venituri din investiții
obținute din plasamentul temporar al fondurilor împrumutate (IAS 23.12). Acordurile
financiare pentru un activ cu ciclu lung de producție pot face ca o entitate să obțină fonduri
împrumutate și să suporte costurile aferente îndatorării înainte de a utiliza, parțial sau integral,
fondurile pentru cheltuielile cu activul cu ciclu lung de producție. În astfel de cazuri, fondurile
sunt adesea investite temporar până la cheltuirea lor pentru activul cu ciclu lung de producție
(IAS 23.13).
În situaţia în care activitatea de finanţare a unei entităţi este coordonată central poate fi
dificil de identificat o relație directă între anumite împrumuturi și un activ cu ciclu lung de
producție și de determinat împrumuturile care ar fi putut fi altfel evitate. Determinarea valorii
costurilor îndatorării care sunt atribuibile direct achiziției unui activ cu ciclu lung de producție
este dificilă și este necesară exercitarea raționamentului profesional.
Exemplul 13
Întreprinderea X a împrumutat la 1.01.N suma de 60.000 lei, pentru finanţarea
construcţiei unei clădiri (activ calificat). Rata anuală a dobânzii pentru împrumutul primit este de
51
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
11%. Suma împrumutată depăşeşte în primele 2 luni necesităţile imediate ale întreprinderii. Din
acest motiv 12.000 lei (care reprezintă disponibil primit prin finanţare şi neutilizat încă) sunt
plasaţi cu o rată anuală a dobânzii de 10%.
Să se determine mărimea costurilor capitalizabile în numele exerciţiului N.
Rezolvare
Costurile îndatorării ce vor fi capitalizate în cursul exerciţiului N = Costurile actuale ale
îndatorării angajate în cursul exerciţiului N – veniturile financiare obţinute în urma
plasamentului disponibilului
Costurile îndatorării ce vor fi capitalizate în cursul exerciţiului N = 60.000*11% -
12.000*10%*2/12 = 6.600 – 200 = 6.400
Atunci când finanţarea activului nu face obiectul unui împrumut special (fondurile sunt
împrumutate în general şi folosite în scopul achiziţiei sau obţinerii unui activ cu ciclu lung de
producţie), mărimea costurilor ce vor fi capitalizate este determinată prin aplicarea unei
rate de capitalizare asupra cheltuielilor cu acel activ.
Rata de capitalizare trebuie să fie media ponderată a costurilor îndatorării, aplicabilă
împrumuturilor entităţii, în numele exerciţiului, altele decât împrumuturile făcute special pentru
a obţine un activ cu ciclu lung de producţie.
O aproximare rezonabilă a cheltuielilor cărora li s-a aplicat rata de capitalizare în acea
perioadă este dată de valoarea contabilă medie a activului în cursul perioadei, incluzând costurile
îndatorării capitalizate anterior (valoarea medie a cheltuielilor cumulate, generate pentru activele
calificate în cursul unei perioade).
Valoarea costurilor îndatorării pe care o entitate le capitalizează în cursul unei perioade
nu trebuie să depăşească valoarea costurilor îndatorării suportate în cursul acelei perioade (IAS
23.14).
Începerea capitalizării
Capitalizarea costurilor îndatorării ca parte a costului unui activ cu ciclu lung de
producţie trebuie să înceapă la data începerii capitalizării, adică data la care entitatea îndeplineşte
condiţiile de mai jos:
a) suportă cheltuielile pentru activul respectiv;
b) suportă costurile îndatorării; și
c) întreprinde activitățile necesare pentru pregătirea activului pentru utilizarea sa prestabilită sau
vânzare (IAS 23.17)
Cheltuielile pentru un activ cu ciclu lung de producție includ doar acele cheltuieli care au
generat plăți de numerar, transferuri de alte active sau preluarea unor datorii purtătoare de
dobândă. Cheltuielile sunt reduse cu valoarea oricăror avansuri și subvenții primite în legătură cu
activul.
Activitățile necesare pregătirii activului pentru utilizarea sa prestabilită sau pentru
vânzare nu cuprind numai construirea fizică a activului. Ele includ lucrările tehnice şi
administrative anterioare începerii construcției fizice, cum ar fi activitățile asociate obținerii
avizelor anterioare începerii construcției fizice şi toate acele operaţiuni necesare în timpul
realizării activului pentru rezolvarea unor probleme neprevăzute de ordin tehnic (de exemplu:
desecări, îndiguiri, betonări etc.). Totuși, asemenea activități nu includ deținerea unui activ în
cazul în care nu au loc activități de producție sau de dezvoltare care să modifice starea activului.
De exemplu, costurile îndatorării suportate în cursul amenajării terenului sunt capitalizate în
perioada în care se desfășoară activitățile legate de amenajare. Totuși, costurile îndatorării
52
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
suportate în perioada în care un teren achiziționat în scopul construirii de clădiri este deținut fără
a fi supus unor activități asociate de amenajare, nu sunt acceptate pentru capitalizare (IAS
23.19).
Exemplul 14
Pe 15 octombrie N, societatea X a obţinut un împrumut de 5.000, la o rată anuală a
dobânzii de 6%, plătită la sfârşitul fiecărei luni (toate valorile sunt exprimate în lei). Împrumutul
a fost obţinut special pentru a finanţa construirea unei conducte de petrol. La 1 noiembrie, s-au
realizat plăţi pentru proiectarea conductei de petrol şi pentru desecarea unei părţi a terenului ce
va fi folosit pentru construcţie. Până la începutul exerciţiului N+1 nu va începe construcţia fizică
a conductei.
Să se stabilească momentul în care cheltuielile cu dobânzile vor fi încorporate în costul
activului şi mărimea acestora.
Rezolvare
Deşi nu a început construcţia fizică a conductei de petrol, societatea îndeplineşte
condiţiile pentru a capitaliza dobânzile aferente creditului primit pentru finaţarea conductei
începând cu luna noiembrie (plăţile pentru activ sunt realizate, cheltuielile cu dobânzile sunt
angajate şi activităţile indispensabile pregătirii activului sunt în curs de realizare: lucrări şi
operaţiuni tehnice prealabile începutului construcţiei).
Cheltuielile ce vor fi capitalizate: 5.000*6%*2/12=50
Întreruperea capitalizării
Încorporarea costurilor îndatorării în costul unui activ trebuie întreruptă în timpul
perioadelor prelungite în care nu se lucrează efectiv la realizarea activului respectiv (se întrerup
activităţile necesare pregatirii unui activ) (IAS 23.20). Totuşi, încorporarea costurilor
împrumuturilor în costul unui activ nu este suspendată, în mod normal, pentru o durată în cursul
căreia se derulează lucrări tehnice şi administrative semnificative. De asemenea, o entitate nu
întrerupe capitalizarea costurilor îndatorării atunci când o amânare temporară este o parte
necesară a procesului de pregătire a unui activ pentru utilizare sau vânzare (spre exemplu:
încorporarea în costul activului continuă în perioadele lungi de maturaţie a stocurilor sau în
perioada lungă în cursul căreia nivelul ridicat al apelor întârzie construcţia unui pod, dacă acest
nivel ridicat este obişnuit, în perioada de construcţie, în regiunea geografică respectivă) (IAS
23.21).
Exemplul 15
La 1.01.N societatea Alfa a început construcţia unei clădiri. Pentru aceasta a obţinut un
împrumut la o valoare de 80.000 lei la 31.12.N-1 cu o rată a dobânzii de 10%. În cursul
exerciţiului N, s-au efectuat următoarele plăţi în numele construcţiei: pe 1.01.N 50.000 lei; pe
1.03.N 50.000 lei; pe 1.07.N 70.000 lei; pe 1.11.N 24.000 lei
Pe lângă împrumutul special, societatea mai are următoarele datorii la 31.12.N:
-împrumut obligatar în valoare de 240.000 lei, contractat în N-1, numărul de obligaţiuni 1.000,
valoarea nominală a unei obligaţiuni 240 lei. Rata anuală a dobânzii 9%
-un credit bancar pe termen lung în valoare de 100.000 lei cu o rată a dobânzii de 7% contractat
la 1.08.N-1.
Să se calculeze dobânda capitalizabilă în exerciţiul N conform IAS 23.
Rezolvare
Clădirea este un activ calificat, astfel societatea va încorpora în costul de producţie al
acesteia dobânzile aferente atât împrumutului special, cât şi altor împrumuturi.
53
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Perioada de capitalizare începe la 1.01.N (la acest moment sunt îndeplinite cele trei
condiţii: plăţile pentru activ au fost realizate, cheltuielile cu dobânzile au fost angajate şi a
început construcţia activului).
Împrumutul special:
Costurile îndatorării ce vor fi capitalizate în cursul exerciţiului N = Costurile actuale ale
îndatorării angajate în cursul exerciţiului N – veniturile financiare obţinute în urma
plasamentului disponibilului
Costurile îndatorării ce vor fi capitalizate în cursul exerciţiului N = 80.000*10% - 0 = 8.000 lei
Dobânzile aferente împrumutului special ce vor fi capitalizate = 8.000 lei
Alte împrumuturi (împrumuturi generale):
Dobânzile plătite în numele altor împrumuturi decât cel special:
- un împrumut obligatar 1.000*240*9% = 21.600 lei
- un credit bancar pe termen lung 100.000*7% = 7.000 lei
Total dobânzi = 28.600 lei
Media altor împrumuturi aferente exerciţiului N:
- un împrumut obligatar 240.000 lei
- un credit bancar pe termen lung 100.000 lei
Total împrumuturi = 340.000 lei
Rata de capitalizare = 28.600/340.000 = 8,41%
Dobânzile aferente altor împrumuturi ce ar pute fi capitalizate
- pentru plăţile efectuate pe 1.01.N: s-a folosit 50.000 lei din împrumutul special
- pentru plăţile efectuate pe 1.03.N: (50.000-30.000)*8,41%*10/12 = 1.402 lei
- pentru plăţile efectuate pe 1.07.N: 70.000*8,41%*6/12 = 2.944 lei
- pentru plăţile efectuate pe 1.11.N: 24.000*8,41%*2/12 = 336 lei
Total dobânzi încorporabile aferente altor împrumuturi = 4.682 lei
Total dobânzi încorporabile ce ar putea fi capitalizate în exerciţiul N = Dobânzile aferente
împrumutului special + Dobânzile aferente altor împrumuturi = 8.000 + 4.682 = 12.682 lei
Dobanda aferenta altor imprumuturi in anul N:
1.000*240*9% + 100.000*7% + 80.000*10% = 36.600 lei
Dar total dobânzi aferente exerciţiului N 36.600 lei, rezultă că dobânzile de 12.682 lei
vor fi în întregime capitalizate (<36.600 lei).
Înregistrarea capitalizării dobânzii:
Imobilizari in curs de executie = Venituri din productia de imobilizari 12.682 lei
Încetarea capitalizării
O entitate trebuie să înceteze capitalizarea costurilor îndatorării în momentul în care se
realizează cea mai mare parte a activităților necesare pentru pregătirea activului cu ciclu
lung de producție în vederea utilizării sale prestabilite sau a vânzării (IAS 23.22). În mod
normal, un activ este pregătit pentru utilizarea sa prestabilită sau vânzare atunci când construcția
fizică a activului este finalizată, chiar dacă anumite lucrări administrative de rutină sunt
încă în curs de execuție. Dacă mai sunt de realizat doar anumite modificări minore, precum
decorarea unei proprietăți conform cerințelor cumpărătorului sau ale utilizatorului, acest lucru
arată că a fost finalizată cea mai mare parte a activităților (IAS 23.23).
Exemplul 16
Societatea Z construieşte locuinţe în vederea vânzării. Construcţia este finanţată printr-un
împrumut special. La sfârşitul exerciţiului N, societatea a finalizat locuinţele în mare parte, dar
54
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
politica întreprinderii prevede realizarea unor utilităţi ulterior pentru adaptarea la necesităţile
clientului.
Să se stabilească momentul la care capitalizarea costurilor împrumuturilor încetează.
Rezolvare
Încetarea capitalizării costurilor îndatorării se realizează la finalul exerciţiului N,
deoarece s-a realizat cea mai mare parte a activităţilor necesare pentru pregătirea activului cu
ciclu lung de producţie în vederea utilizării sale prestabilite sau a vânzării.
În cazul în care o entitate finalizează construirea unui activ cu ciclu lung de producție
prin construirea separată a unor componente și fiecare componentă poate fi folosită în timp
ce se lucrează la construirea altora, capitalizarea costurilor îndatorării trebuie să înceteze în
momentul în care a fost finalizată cea mai mare parte a activităților necesare pentru pregătirea
componentei în cauză pentru utilizarea sa prestabilită sau vânzare (IAS 23.24).
Un complex de afaceri incluzând mai multe clădiri, în cadrul căruia fiecare clădire poate
fi folosită individual, reprezintă un exemplu de activ cu ciclu lung de producție pentru care
fiecare componentă poate fi utilizată în timp ce continuă construcția altor componente.
Un exemplu de activ cu ciclu lung de producție care trebuie finalizat înainte ca orice
componentă să poată fi folosită, este un complex industrial care implică mai multe procese de
producție desfășurate secvențial în diferite părți ale complexului, în interiorul aceluiași
amplasament, cum ar fi un combinat siderurgic (IAS 23.25).
O entitate trebuie să prezinte:
a) valoarea costurilor îndatorării capitalizate în cursul perioadei; și
b) rata de capitalizare folosită pentru a determina valoarea costurilor îndatorării eligibile pentru
capitalizare.
55
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Atunci când se înregistrează o diminuare a valorii contabile a unui activ reevaluat, trebuie
afectat contul de profit şi pierdere, cu excepţia situaţiei în care există deja o reevaluare pozitivă
pentru acelaşi activ înregistrată în capitalurile proprii.
Cheltuielile ulterioare ocazionate de utilizarea acestor active vor majora valoarea lor de
intrare, dacă este estimată o creştere a performanţelor iniţiale sau vor afecta contul de rezultate
dacă nu îndeplinesc condiţiile menţionate anterior.
Imobilizările corporale sunt supuse amortizării, pe perioadele de utilitate stabilite în mod
raţional, mai puţin terenurile care au o durată de viaţă nelimitată şi prin urmare ele nu se
amortizează (IAS 16.58).
Evaluarea la închiderea exerciţiului se realizează la cea mai mică valoare dintre
valoarea contabilă şi valoarea recuperabilă. Valoarea contabilă este valoarea la care un activ
este contabilizat în bilanţ după deducerea sumei amortizărilor şi sumei pierderilor de valoare,
relative la acest activ. Valoarea recuperabilă este cea mai mare valoare dintre valoarea sa justă
minus costurile de vânzare şi valoarea de utilitate (IAS 36.6). Valoarea justă minus costurile de
vânzare este valoarea care s-ar obţine din vânzarea activului sau a unei unităţi generatoare de
trezorerie, într-o tranzacţie desfăşurată în condiţii obiective între părţi interesate şi în cunoştinţă
de cauză, mai puţin costurile de cedare (IAS 36.6). Valoarea de utilitate este o valoare actualizată
a fluxurilor de trezorerie viitoare aşteptate a se obţine din utilizarea continuă a unui activ sau a
unei unităţi generatoare de numerar şi din cesiunea sa la sfârşitul duratei sale de utilitate (IAS
36.6).
Dacă valoarea recuperabilă a unui activ este mai mică decât valoarea sa contabilă, atunci
activul este depreciat, iar pierderea de valoare trebuie să afecteze contul de profit şi pierdere (la
cheltuieli), exceptând situaţia în care activul este contabilizat la mărimea sa reevaluată (IAS
36.60). În acest caz, pierderea de valoare trebuie să diminueze rezerva din reevaluare
corespunzătoare activului respectiv, în măsura în care această depreciere nu depăşeşte mărimea
rezervei din reevaluare constituită anterior pentru activul respectiv.
3) evaluarea la ieşire (derecunoaşterea) se realizează la valoarea de intrare, odată cu
diminuarea amortizărilor şi pierderilor de valoare cumulate (orice câştig sau pierdere fiind
recunoscut(ă) direct în contul de rezultate).
56
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
57
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
participanții de pe piață atunci când ar evalua investiția imobiliară în condiții de piață actuale
(IAS 40.40).
Atunci când un locatar utilizează modelul bazat pe valoarea justă pentru a evalua o
investiție imobiliară care este deținută ca activ aferent dreptului de utilizare, acesta trebuie să
evalueze activul aferent dreptului de utilizare, și nu proprietatea suport, la valoarea justă (IAS
40.40A).
Pentru a determina valoarea contabilă a unei investiții imobiliare în baza modelului bazat
pe valoarea justă, o entitate nu evidențiază dublu activele sau datoriile care sunt recunoscute ca
active sau datorii separate. De exemplu: (a) echipamentele precum lifturile sau aparatele de aer
condiționat fac adesea parte integrantă dintr-o clădire și, în general, sunt mai degrabă incluse în
valoarea justă a investiției imobiliare decât recunoscute separat ca imobilizări corporale; (b) dacă
un birou este închiriat împreună cu mobilierul din interior, atunci valoarea justă a biroului
include, în general, valoarea justă a mobilierului, deoarece veniturile din chirii sunt aferente
biroului mobilat. Atunci când mobilierul este inclus în valoarea justă a investiției imobiliare, o
entitate nu recunoaște mobilierul ca fiind un activ separat.
d) Dacă pentru evaluarea unei investiţii imobiliare s-a ales modelul bazat pe valoarea
justă, el trebuie utilizat până când activul respectiv iese din întreprindere (la cedare) sau
încetează să mai fie clasificat în structura investiţiilor imobiliare, chiar dacă frecvenţa
tranzacţiilor comparabile de pe piaţă scade sau preţurile pieţei devin mai greu accesibile.
Altfel spus, valoarea justă trebuie determinată la închiderea fiecărui exerciţiu (IAS 40.55).
e) Investiţiile imobiliare care sunt evaluate la valoare justă nu mai necesită
înregistrarea amortizării.
f) Dacă o entitate stabileşte că valoarea justă a unei investiţii imobiliare aflate în curs
de execuţie nu poate fi evaluată în mod fiabil, dar preconizează că va putea evalua valoarea
justă a proprietăţii când se va finaliza construcţia, aceasta va evalua investiţia imobiliară aflată în
curs de execuţie la cost până când fie valoarea sa justă poate fi evaluată în mod fiabil, fie
construcţia este finalizată (oricare dintre situaţii este mai recentă) (IAS 40.53). Dacă nu se poate
determina valoarea justă la finalizarea construcției, proprietatea trebuie să fie contabilizată
utilizând modelul bazat pe cost, în conformitate cu IAS 16 (IAS 40.53A). Presupunerea că
valoarea justă a investiției imobiliare în construcție poate fi evaluată în mod fiabil poate fi
înlăturată doar la recunoașterea inițială. O entitate care a evaluat valoarea justă a unei investiții
imobiliare aflate în curs de execuție nu poate concluziona că valoarea justă a investiției
imobiliare finalizate nu poate fi evaluată în mod fiabil (IAS 40.53B).
Atunci când o entitate finalizează lucrările de construcţie sau de amenajare în regie
proprie a unei investiţii imobiliare care va fi contabilizată la valoarea justă, orice diferenţă între
valoarea justă a proprietăţii imobiliare de la acea dată şi valoarea sa contabilă anterioară
trebuie recunoscută în profit sau pierdere (IAS 40.65).
58
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
b) în conformitate cu IFRS 16 dacă sunt deținute de către locatar ca activ aferent dreptului de
utilizare și nu sunt deținute în vederea vânzării în conformitate cu IFRS 5; și
c) în conformitate cu dispozițiile din IAS 16 pentru modelul bazat pe cost în toate celelalte
cazuri (IAS 40.56).
Exemplul 17
Întreprinderea X a construit o clădire la un cost de producţie de 200.000 u.m. în scopul de
a o închiria terţilor. La 1.10.N clădirea a fost dată în folosinţă terţilor. Întreprinderea alege să
contabilizeze investiţiile imobiliare la valoarea justă. Pe perioada construcţiei valoarea justă nu a
putut fi estimată fiabil. La 1.10.N valoare justă este estimată la 202.000 u.m. La 31.12.N
valoarea justă a imobilului devine 207.000 u.m.
Să se înregistreze operaţiile legate de evaluarea investiţiilor imobiliare la valoare justă şi
de recunoaşterea variaţiei valorii juste. Care este efectul asupra situațiilor financiare în N?
Rezolvare
1) Înregistrarea investiţiei imobiliare în curs
235 Investitii imobiliare în curs de = 725 Venituri din productia de investitii 200.000
executie imobiliare
2) La 1.10.N finalizarea construcţiei investiţiei imobiliare şi închirierea (evaluarea la
valoare justă)
Cost de producţie = 200.000 u.m.
Valoare justă = 202.000 u.m., rezultă un câştig din evaluarea la valoare justă de 2.000 u.m.
2151 Investitii imobiliare = 7561 Câştiguri din evaluarea la valoarea justa a 5.000
evaluate la valoarea justa investitiilor imobiliare
Exemplul 18
Întreprinderea Beta a achiziţionat un teren la preţul de cumpărare de 280.000 u.m.,
comisioanele datorate agenţiei imobiliare 22.000 u.m., taxele notariale 8.000 u.m.. Scopul
achiziţionării este de a-l închiria terţilor. La 1.11.N, imediat după momentul achiziţiei, terenul
este închiriat. La 31.12.N valoarea justă a terenului este 325.000 u.m., iar la 31.12.N+1 este de
320.000 u.m.
Care sunt înregistrările contabile pe care le realizează societatea X în exerciţiile N şi
N+1?
Care este valoarea la care va fi evaluat terenul în bilanţ la 31.12.N şi la 31.12.N+1, ştiind
că societatea utilizează pentru evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale valoarea justă? Care sunt
politicile contabile utilizate de întreprindere?
Rezolvare
Costul de achiziţie al investiţiei imobiliare = 280.000 + 22.000 + 8.000 = 310.000 u.m.
59
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
În bilanţ, la 31.12.N, Investiţiile imobiliare vor fi evaluate la valoarea justă de 325.000 u.m.
În bilanţ, la 31.12.N+1, Investiţiile imobiliare vor fi evaluate la valoarea justă de 320.000 u.m..
Politici contabile aplicate de întreprindere:
1. Evaluarea iniţială pentru investiţiile imobiliare se realizează la cost. Costul unei investiţii
imobiliare achiziţionate este format din preţul de cumpărare al acesteia plus orice cheltuieli
direct atribuibile.
2. Evaluarea ulterioară a investiţiilor imobiliare se realizează la valoarea justă.
3. Investiţiile imobiliare care sunt evaluate la valoare justă nu mai necesită înregistrarea
amortizării.
4. Variaţia valorii juste afectează veniturile sau cheltuielile după caz.
60
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
61
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
62
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Nota 1: După recunoaşterea iniţială, o entitate care alege modelul bazat pe valoarea justă va
evalua toate investiţiile sale imobiliare la valoare justă cu excepţia situaţiilor în care aceasta nu
poate fi determinată în mod credibil. În cazul nostru societatea deţine investiţii imobiliare, pentru
evaluarea cărora foloseşte modelul valorii juste.
Nota 2: În cazul în care o proprietate imobiliară utilizată de posesor este transferată în categoria
investiţiilor imobiliare evaluate la valoarea justă, operaţia este considerată ca o reevaluare şi
diferenţa dintre valoarea justă şi valoarea contabilă este tratată în conformitate cu IAS 16.
!!!Înregistrările contabile la 1.07.N+2 în situaţia în care valoarea justă era de 105.000 u.m.:
Valoare contabilă = 123.750
Valoare justă = 105.000, rezultă o pierdere din diferenţa dintre valoarea justă şi valoarea
contabilă
a) anularea amortizării cumulate, prin imputarea asupra valorii de intrare a clădirii:
2812 Amortizarea clădirilor = 212 Clădiri 10.250
63
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Exemplul 20
Societatea X are ca obiect de activitate achiziţia şi vânzarea de terenuri. Conducerea a
decis ca la 1 iulie N să nu mai vândă unul dintre terenuri în cadrul activităţilor ordinare, estimând
o creştere a preţurilor pe piaţă la această categorie de terenuri. Costul de achiziţie al terenului
este de 10.000 u.m., valoarea justă de la 1 iulie N fiind de 10.500 u.m. La 31.12.N valoarea justă
este de 11.500 u.m..
Să se înregistreze operaţiile legate de transferul activului şi de recunoaşterea variaţiei
valorii juste, ştiind că societatea utilizează pentru evaluarea investiţiilor imobiliare modelul
valorii juste. Nu există diferenţe între regulile contabile şi cele fiscale. Care este efectul asupra
situațiilor financiare în N?
Rezolvare
1) La 01.07.N se înregistrează transferul terenului din categoria stocurilor în categoria
investiţiilor imobiliare evaluate la valoare justă
Completare exemplul 20
La 1.07.N terenul va fi tranferată din categoria stocurilor în categoria investiţii
imobiliare evaluate la nivelul costului.
2152 Investitii imobiliare evaluate la cost = 371 Mărfuri (Stocuri) 10.000
64
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
este lineară. La 31 decembrie N+3 există indicii că activul s-a depreciat, valoarea recuperabilă
fiind de 19.800 lei.
Să se înregistreze operaţiile efectuate de întreprindere în perioada N-N+3. Să se
înregistreze impozitele amânate ştiind că deprecierea nu este recunoscută din punct de vedere
fiscal. Care sunt politicile contabile aplicate de societatea Exemplu?
Rezolvare
1) La 31.12.N+2 se recunoaşte variaţia valorii juste:
Valoare justă anterioară = 22.000
Valoare justă actuală = 22.500, rezultă un câştig din variaţia valorii juste de 500 lei
2151 Investiţii imobiliare evaluate la = 7561 Câştiguri din evaluarea la valoarea 500
valoare justă justă a investitiilor imobiliare
65
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
3. Evaluarea la închiderea exerciţiului se realizează la cea mai mică valoare dintre valoarea
contabilă şi valoarea recuperabilă. Dacă valoarea recuperabilă a unui activ este mai mică decât
valoarea sa contabilă, atunci activul este depreciat, iar pierderea de valoare trebuie să afecteze
contul de profit şi pierdere (la cheltuieli), exceptând situaţia în care activul este contabilizat la
mărimea sa reevaluată.
4. Evaluarea ulterioară a imobilizărilor corporale se realizează în acest caz la cost, diminuat cu
amortizarea şi cu pierderile de valoare cumulate.
66
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
vânzare, prin schimb cu alte active sau pe altă cale, într-o tranzacţie unică. Într-un grup de active
destinat cedării pot fi incluse orice active sau datorii ale entităţii, inclusiv active şi datorii
curente, care nu intră în câmpul de aplicare al IFRS 5 Active imobilizate deţinute în vederea
vânzării (IFRS 5.4). Poate include şi un fond comercial, achiziţionat în cadrul unei grupări de
întreprinderi, dacă acest grup de active corespunde unei unităţi generatoare de trezorerie, căreia
i-a fost afectat un fond comercial pentru efectuarea testului de depreciere conform IAS 36.
2) Evaluarea ulterioară (evaluarea după momentul clasificării)
O entitate va recunoaşte o pierdere din depreciere pentru orice scădere iniţială sau
ulterioară a valorii contabile a unui activ (sau grup destinat cedării) până când această
valoare contabilă este egală cu valoarea justă minus costurile de vânzare (IFRS 5.20). Cu
alte cuvinte, orice scădere a valorii contabilizate pentru a aduce valoarea netă contabilă la nivelul
valorii juste diminuate cu cheltuielile estimate de vânzare, constituie o pierdere de valoare a
activului care afectează rezultatul exerciţiului curent.
O entitate trebuie să recunoască un câştig din orice creştere ulterioară a valorii
juste minus costurile de vânzare a unui activ, dar fără a depăşi pierderea cumulată din
depreciere care a fost recunoscută fie în conformitate cu acest IFRS, fie anterior, în conformitate
cu IAS 36 (IFRS 5.21).
Amortizarea activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării şi a activelor
imobilizate are fac parte dintr-un grup destinat cedării încetează să se mai realizeze de la data
clasificării lor în această categorie, fără să existe condiţia încetării utilizării activelor respective
(IFRS 5.25). Acest tratament se explică prin faptul că utilizarea activului în perioada rămasă
până la cesiune este secundară, în raport cu recuperarea valorii sale contabile prin vânzare sau
schimb.
Activele care îndeplinesc criteriile de clasificare drept active deținute în vederea vânzării
trebuie prezentate în mod separat în bilanț.
Exemplul 22
Societatea Alfa dă în funcţiune la 1.01.N un echipament tehnologic achiziţionat la un preţ
de cumpărare de 900 u.m., cheltuielile cu transportul şi instalarea efectuate de acelaşi furnizor
fiind de 300 u.m. Durata de utilitate estimată este 10 ani, valoarea reziduală 200 u.m. Metoda de
amortizare este lineară. La 1.10.N+2 managerul întocmeşte un plan de vânzare şi începe un
program de căutare a unui cumpărător. Activul este clasificat ca deţinut în vederea vânzării.
La această dată valoarea justă a echipamentului este 970 u.m., iar cheltuielile de vânzare
estimate sunt 20 u.m. La 31.12.N+2 activul nu a fost vândut, valoarea justă diminuată cu
cheltuielile de vânzare fiind de 1.000 u.m. La 31.12.N+3 valoarea justă a echipamentului
tehnologic este 865 u.m., iar cheltuielile legate de vânzare sunt 25 u.m. Tratamentul contabil este
recunoscut din punct de vedere fiscal. Prelungirea peste un an a perioadei necesare pentru
finalizarea unei vânzări este cauzată de evenimente în afara controlului entităţii şi există
suficiente dovezi că entitatea îşi menţine angajamentul în privinţa planului său de vânzare a
activului.
Să se înregistreze în contabilitate operaţiile efectuate de societatea Alfa în exerciţiile N,
N+1 N+2 şi N+3. Care sunt valorile la care activul va fi evaluat în bilanţurile pentru exerciţiile
N, N+1, N+2 şi N+3?
Rezolvare
1) La 01.01.N se înregistrează achiziţia echipamentului tehnologic:
2131 Echipamente tehnologice = 404 Furnizori de imobilizări 1.200
67
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
b) Evaluarea activului imobilizat deţinut în vederea vânzării la valoarea cea mai mică
dintre valoarea contabilă şi valoarea justă mai puţin costurile de vânzare:
Valoarea contabilă netă: 1.200 – 100 – 100 – 75 = 925 u.m.
Valoarea justă mai puţin costurile de vânzare: 950 u.m.
Min (925, 950) = 925, nu se înregistrează nimic.
Notă: Amortizarea activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării încetează să se mai
realizeze de la data clasificării lor în această categorie
6) La 31.12.N+2 Evaluarea activului imobilizat deţinut în vederea vânzării
Valoarea contabilă anterioară = 925 u.m.
Valoarea justă actuală diminuată cu costurile de vânzare = 1.000 u.m.
Câştig din evaluarea activelor deţinute în vederea vânzării 75 u.m, care nu se înregistrează
deoarece nu a fost înregistrată nicio pierdere anterior.
Notă: Se va recunoaşte un câştig din orice creştere ulterioară a valorii juste minus costurile de
vânzare a unui activ, dar fără a depăşi pierderea cumulată din depreciere care a fost recunoscută
anterior (în conformitate cu IFRS 5, fie anterior în conformitate cu IAS 36).
În Bilanţ, activele imobilizate deţinute în vederea vânzare sunt evaluate la 925 u.m.
68
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
În Bilanţ, activele imobilizate deţinute în vederea vânzare sunt evaluate la 840 u.m.
69
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
b) Evaluarea activului imobilizat deţinut în vederea vânzării la valoarea cea mai mică
dintre valoarea contabilă şi valoarea justă mai puţin costurile de vânzare:
6531 Pierderi din evaluarea activelor detinute în = 311 Active imobilizate deţinute 21.000
vederea vânzarii în vederea vânzării
Notă: Amortizarea activelor imobilizate destinate vânzării încetează să se mai realizeze de la
data clasificării lor în această categorie.
3) La 31.12.N activul deţinut în scopul vânzării trebuie adus la valoarea justă actuală
diminuată cu costurile de vânzare.
Notă: Se va recunoaşte un câştig din orice creştere ulterioară a valorii juste minus costurile de
vânzare a unui activ, dar fără a depăşi pierderea cumulată din depreciere care a fost recunoscută
anterior (în conformitate cu IFRS 5, fie anterior în conformitate cu IAS 36).
Valoarea contabilă anterioară = 143.000 u.m.
Valoarea justă actuală diminuată cu costurile de vânzare = 145.000 u.m.
Câştig din evaluarea activelor deţinute în vederea vânzării 2.000 u.m.
Creşterea de valoare de 2.000 u.m. nu depăşeşte pierderea de valoare recunoscută anterior
conform IFRS 5, deci va fi recunoscută.
311 Active imobilizate = 7531 Câstiguri din evaluarea activelor detinute în 2.000
deţinute în vederea vânzării vederea vânzarii
4) La 31.12.N se înregistrează impozitele amânate:
Utilaje
VC = 145.000
BF = 204.000 – 2*40.000 = 124.000,
rezultă Diferenţe temporare impozabile 21.000
Datorie de impozit amânat de 21.000*16% = 3.360
692 Cheltuieli cu impozitul amânat = 4412 Datorie de impozit amânat 3.360
5) La 1.04.N+1 nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru ca utilajul să fie clasificată ca activ
deţinut în vederea vânzării. În acest moment activul va fi evaluat la minimul dintre valoarea
contabilă a activului înainte de a fi clasificat în această categorie ajustată cu orice amortizare,
70
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
depreciere sau reevaluare care ar fi fost recunoscută dacă activul nu ar fi fost clasificat ca deţinut
pentru vânzare şi valoarea recuperabilă a activului determinată la data la care se hotărăşte ca
activul să nu mai fie vândut.
Valoarea contabilă a activului înainte de a fi clasificat în această categorie ajustată cu
amortizarea = 164.000 –160.000/4 – (160.000/4)*(3/12) = 114.000 u.m.
Valoarea recuperabilă = 130.000 u.m., rezultă că activul va fi evaluat la 114.000 u.m., în acest
scop se va înregistra o amortizare suplimentară de 50.000 u.m. (40.000 + 10.000):
a) Anularea deprecierii înregistrate
311 Active imobilizate deţinute în = 7531Câstiguri din evaluarea activelor detinute 19.000
vederea vânzării în vederea vânzarii
b) Transferul utilajului din categoria active imobilizate deţinute în vederea vânzării în
categoria imobilizărilor corporale:
2131 Utilaje = 311 Active imobilizate deţinute în vederea vânzării 164.000
71
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
b) Evaluarea activului imobilizat deţinut în vederea vânzării la valoarea cea mai mică
dintre valoarea contabilă şi valoarea justă mai puţin costurile de vânzare:
Valoarea contabilă netă: 100.000 – 4*4.000 –3.333 = 80.667 u.m.
Valoarea justă mai puţin costurile de vânzare: 85.000 u.m.
Min (80.667um, 85.000um) = 80.667 um
4) La 31.12.N Evaluarea activului imobilizat deţinut în vederea vânzării
Valoarea contabilă anterioară = 80.667 u.m.
Valoarea justă actuală diminuată cu costurile de vânzare = 85.500 u.m.
Câştig din evaluarea activelor deţinute în vederea vânzării 4.833 u.m, care se nu înregistrează
deoarece o entitate trebuie să recunoască un câştig din orice creştere ulterioară a valorii juste
minus costurile de vânzare a unui activ, dar fără a depăşi pierderea cumulată din depreciere care
a fost recunoscută fie în conformitate cu acest IFRS, fie anterior, în conformitate cu IAS 36.
În Bilanţ, activele imobilizate deţinute în vederea vânzare sunt evaluate la 80.667 u.m.
Hotel B
1) 31.12.N-4, 31.12.N-3, 31.12.N-2, 31.12.N-1 înregistrarea amortizării
6811 Cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor = 2812 Amortizarea clădirilor 4.000
72
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
2.2.6.Stocuri
1) Evaluarea iniţială se realizează la cost; evaluarea iniţială a stocurilor cumpărate se realizează
la cost de achiziţie, care este format din (IAS 2.11): preţul de cumpărare, taxe de import şi alte
taxe nerecuperabile, cheltuielile de transport, manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite direct
achiziţiei de mărfuri, materiale şi servicii; reducerile comerciale sunt deduse din costul de
achiziţie; pentru stocurile obţinute din producţie, evaluarea iniţială se realizează la cost de
producţie, care cuprinde toate cheltuielile fixe si variabile ocazionate de transformarea materiilor
prime şi materialelor în produse finite; cheltuielile fixe sunt incluse în cost ţinând cont de gradul
de utilizare a capacităţii de producţie (IAS 2.13). Astfel, costul subproducţiei diminuează costul
total de producţie, iar costul supraproducţiei majorează costul total de producţie.
2) Evaluarea ulterioară se realizează la cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea realizabilă
netă (IAS 2.9). Valoarea realizabilă netă este preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe
parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile vânzării (IAS 2.6).
3) Evaluarea la ieşire a stocurilor se realizează fie prin metoda costului mediu ponderat
(calculat după fiecare intrare sau la sfârşitul lunii), fie prin metoda primului intrat primul ieşit
(FIFO) (IAS 2.25).
73
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
74
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Pentru terenuri se va prezenta valoarea justă, deoarece reprezintă elemente pentru care
se utilizează modelul costului şi valoarea justă este semnificativ diferită de valoarea netă.
Studiu de caz 1
La 1.01.N societatea Alfa achiziţionează un utilaj cu un preţ de cumpărare de 117.000
u.m., cheltuieli de transport de 33.000 u.m (transportul este efectuat de acelaşi furnizor). Din
punct de vedere contabil activul se va amortiza linear pe 4 ani, valoarea reziduală fiind de 10.000
u.m., iar din punct de vedere fiscal linear pe 3 ani. La 31.12.N+1 se decide reevaluarea utilajului,
valoarea justă fiind de 120.000 u.m. Valoarea reziduală şi reevaluarea nu sunt recunoscute din
punct de vedere fiscal.
Să se înregistreze operaţiile efectuate de întreprindere în perioada N – N+2 (achiziţia,
amortizarea, reevaluarea). Să se calculeze şi să se înregistreze impozitele amânate. Să se
precizeze care sunt politicile contabile aplicate de întreprindere.
Rezolvare
Înregistrările aferente exerciţiului N:
1) la 01.01.N se înregistrează achiziţia utilajului:
75
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
3) la 31.12.N având în vedere că există diferenţă între amortizarea contabilă şi cea fiscală, trebuie
calculate şi înregistrate impozite amânate:
Utilaje
Valoare contabilă = 150.000 – 35.000 = 115.000
Baza fiscală = 150.000 – 50.000 = 100.000, rezultă o diferenţă temporară impozabilă de 15.000,
care va determina:
Un sold final al Datoriei de impozit amânat de 15.000 * 16% = 2.400,
Dar soldul iniţial al Datoriei de impozit amânat este 0, rezultă că se va înregistra o datorie de
impozit amânat de 2.400
692 Cheltuieli cu = 4412 Datorii de impozit 2.400
impozitul amânat amânat
2) la 31.12.N+1 se decide reevaluarea utilajului, în acest scop se compară valoarea netă contabilă
de la această dată cu valoarea justă:
Valoarea netă contabilă = 150.000 – 35.000*2 = 80.000
Valoarea justă = 120.000, rezultă o reevaluare pozitivă de 40.000, care se va înregistra astfel:
a) se anulează amortizarea cumulată prin deducerea acesteia din valoarea de intrarea a
imobilizării:
76
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
4412 Datorii de impozit amânat = 792 Venituri din impozitul amânat 800
b)
1175 Rezerve reprezentând surplusul = 1034 Impozit pe profit curent si impozit 3.200
realizat din rezerve din reevaluare pe profit amânat recunoscute pe seama
capitalurilor proprii
77
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Studiu de caz 2
La 1.12.N soldul iniţial de mărfuri al Societăţii Sara este evaluat la 100.000 lei (1.000
buc*100 lei/buc). În cursul lunii decembrie au loc următoarele operaţii:
- la 10.12.N se achiziţionează 1.000 buc*110 lei/buc, cheltuielile cu transportul aferente fiind de
10.000 lei;
- la 15.12.N se vând 1.200 bucăţi la un preţ de vânzare de 150 lei/buc;
-la 18.12.N se achiziţionează 200 buc*160 lei/buc, reducerea comerciala primita fiind de 2.000
lei;
-la 23.12.N se vând 900 bucăţi la un preţ de vânzare de 160 lei/buc;
Metoda de gestiune a stocurilor este metoda inventarului permanent, iar evaluarea
stocurilor la ieşire se realizează utilizând metoda FIFO. La 31.12.N prin inventarul fizic se
constată un stoc final de 96 bucăti, valoarea realizabilă netă fiind de 145 lei/bucata.
Să se întocmească fişa stocului. Să se înregistreze operaţiile efectuate de Societatea Sara
în cursul lunii decembrie. Care este valoarea la care sunt evaluate stocurile la închiderea
exerciţiului N? Să se înregistreze impozitele amânate având în vedere că din punct de vedere
fiscal este recunoscută metoda CMP calculat după fiecare intrare ca metodă de evaluare la ieşire
(până în exerciţiul N metoda de evaluare a stocurilor la ieşire recunoscută fiscal a fost FIFO, caz
în care nu există impozite amânate din exerciţiile precedente) şi o eventuală depreciere nu este
recunoscută fiscal.
78
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
a) livrarea mărfurilor
79
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
5) la 31.12.N se compară stocul scriptic (100 buc) cu stocul faptic (96 buc) şi se constată un
minus la inventar (cauzat de contabilizarea eronată a unei achiziţii) care se înregistrează:
6) la 31.12.N se aplică regula de evaluare a stocurilor la bilanţ: min (cost de achiziţie, valoarea
realizabilă netă)
Cost de achiziţie: 96*150=14.400
Valoarea realizabilă netă: 96*145=13.920, rezultă o depreciere de 480 lei şi se înregistrează:
notă: Dacă societatea ar fi aplicat ca metodă de evaluare a stocurilor la ieşire metoda CMP după
fiecare intrare, situaţia ar fi fost:
80
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
3. Evaluarea la ieşire a stocurilor se realizează prin metoda primului intrat primul ieşit (FIFO).
4. Evaluarea ulterioară a mărfurilor se realizează la cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea
realizabilă netă.
3. În care din următoarele situaţii poate fi recunoscut un activ imobilizat deţinut în vederea
vânzării în luna iunie:
a) societatea X decide să vândă clădirea în care a funcţionat un magazin din cauza scăderii
drastice a vânzărilor şi să transporte mărfurile la celelalte magazine ale sale. Mangementul a
anunţat în iunie data licitaţiei de vânzare şi doreşte să solicite unui eventual cumpărător să
accepte transferul după un timp necesar pentru a elibera clădirea.
b) societatea Z a utilizat o clădire în scopuri administrative. În iunie a hotărât să vândă această
clădire, lansând un program activ de găsire a unui cumpărător şi de finalizarea a planului de
vânzare. Noul sediu în care vor fi transferate birourile a fost achiziţionat în septembrie.
c) societatea Y deţine un echipament utilizat pentru a obţine un produs la care firma va renunţa –
există câteva comenzi pe care firma le va onora înainte de a renunţa la produs. Decizia de a vinde
echipamentul a fost luată în iunie, se estimează că aceste comenzi se vor termina până în august;
d) societatea M doreşte să înlocuiască un utilaj, iar în acest sens a achiziţionat un nou utilaj.
Utilajul vechi va fi folosit până când se găseşte un utilizator. Decizia de a vinde vechiul utilaj a
81
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
fost luată în iunie, noul utilaj a fost achiziţionat în iulie, firma a întocmit un plan de vânzare şi a
început să caute un client pentru vechiul utilaj în august.
e) Societatea Y deţine o clădire unde se află sediul administrativ şi a aprobat un plan de vânzare
pentru acesta în iunie. Y a construit un sediu nou unde vor fi mutate birourile, dar din cauza
faptului că această cladire este deteriorată, societatea o va renova pentru a obţine un preţ bun.
4. La 1.01. N-1 o întreprindere pune în funcţiune un utilaj pentru care se cunosc următoarele
informaţii: preţ de cumpărare 12.500 lei, cheltuieli cu instalarea şi montarea 2.500 lei, durată de
utilitate 7 ani, metoda de amortizare lineară, valoare reziduală 1.000 lei. La 31.12.N există indicii
că activul s-a depreciat şi se efectuează testul de depreciere.Valoarea justă estimată este de 8.500
lei., costurile estimate de vânzare de 300 lei., valoarea de utilitate 8.600 lei. La 31.12.N+2 există
indicii că activul şi-a redobândit valoarea, valoarea recuperabilă fiind de 7.500 lei.
Să se înregistreze anularea deprecierii constată anterior la 31.12.N+2.
a)
Ajustări pentru deprecierea = Venituri din ajustări pentru 1.940 lei
imobilizărilor deprecierea imobilizărilor
b)
Cheltuieli privind ajustările = Ajustări pentru deprecierea 1.520 lei
pentru deprecierea imobilizărilor
imobilizărilor
c)
Cheltuieli privind ajustările = Ajustări pentru deprecierea 2.400 lei
pentru deprecierea imobilizărilor
imobilizărilor
d)
Ajustări pentru deprecierea = Venituri din ajustări pentru 1.440 lei
imobilizărilor deprecierea imobilizărilor
e)
Ajustări pentru deprecierea = Venituri din ajustări pentru 7.500 lei
imobilizărilor deprecierea imobilizărilor
5. La 1.01.N societatea Alfa a început construcţia unei clădiri. Pentru aceasta a obţinut un
împrumut la o valoare de 80.000 lei la 31.12.N-1 cu o rată a dobânzii de 10%. În cursul
exerciţiului N, s-au efectuat următoarele plăţi în numele construcţiei: pe 1.01.N 50.000 lei; pe
1.03.N 50.000 lei; pe 1.07.N 70.000 lei; pe 1.11.N 24.000 lei
Pe lângă împrumutl special, societatea mai are următoarele datorii la 31.12.N:
-împrumut obligatar în valoare de 240.000 lei, contractat în N-1, numărul de obligaţiuni 1.000,
valoarea nominală a unei obligaţiuni 240 lei. Rata anuală a dobânzii 9%
-un credit bancar pe termen lung în valoare de 100.000 lei cu o rată a dobânzii de 7% contractat
la 1.08.N-1.
Care este mărimea costurilor îndatorării capitalizabile în exerciţiul N conform IAS 23.
a) 12.682 lei
82
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
b) 8.000 lei
c) 4.682 lei
d) 36.600 lei
e) 6.784 lei
83
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
c) stocuri;
d) investiţii imobiliare;
e) imobilizări coporale deţinute în vederea vânzării.
9. Evaluare IFRS 5 - I
Societatea Beta dă în funcţiune la 1.01.N un echipament tehnologic achiziţionat la un cost de
achiziţie de 10.500 u.m. Durata de utilitate estimată este 5 ani, valoarea reziduală 500 u.m.
Metoda de amortizare este lineară. La 1.07.N+1 activul îndeplineşte criteriile pentru a fi
clasificat ca deţinut în vederea vânzării. La această dată valoarea justă a echipamentului este
7.000 u.m., iar costurile de vânzare estimate sunt 600 u.m. La 31.12.N+1 valoarea justă a
echipamentului minus costurilor de vânzare este de 7.100 u.m.
Care sunt înregistrările legate de transferul echipamentului în categoria active
imobilizate deţinute în vederea vânzării şi de evaluarea activului la această dată?
84
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Rezolvare
a) imobilizări necorporale:
2. un program informatic pentru gestionarea salariilor;
3. o licenţă de transport;
b) imobilizări corporale:
1. un program informatic pentru un echipament tehnologic computerizat care nu poate funcționa
fără programul respectiv;
4. un microbuz utilizat pentru efectuarea transportului de persoane;
9. o clădire folosită de salariaţii întreprinderii care plătesc chirie;
c) stocuri:
7. un teren achiziţionat în scopul revânzării;
10. un utilaj obţinut de întreprindere în vederea vânzării;
d) investiţii imobiliare:
5. o clădire în curs de construcţie pentru a fi închiriată terţilor;
8. un teren achiziţionat pentru care nu s-a stabilit utilizarea viitoare;
e) imobilizări coporale deţinute în vederea vânzării:
6. o clădire utilizată anterior ca sediu administrativ şi destinată vânzării;
9. 1)Transferul echipamentului tehnologic din categoria imobilizărilor corporale în
categoria active imobilizate deţinute în vederea vânzării:
% = 2131 Echipamente tehnologice 10.500
311 Active imobilizate deţinute în vederea 7.500
vânzării
2813 Amortizarea echipamentelor tehnologice 3.000
2) Evaluarea activului imobilizat deţinut în vederea vânzării:
6531 Pierderi din evaluarea activelor detinute în = 311 Active imobilizate 1.100
vederea vânzarii deţinute în vederea vânzării
85
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Cheltuieli cu personalul:
-directe - 5000 3000
-salariul conducătorului
de departament 1000
-personal administrativ 1500
Cheltuieli generale:
-directe - 2.000 1.700
-indirecte 400 600 500
Conducătorul de departament consumă 30% din timpul de lucru pentru proiectul 1 şi 20% pentru
proiectul 2.
Să se stabilească valoarea cheltuielilor de dezvoltare la 31.12.N.
3. În cursul exerciţiului N se achiziţionează un activ complex la un cost de achiziţie de 3000
u.m., format dintr-un teren, o clădire şi o instalaţie de producţie. Dacă cele trei elemente se
achiziţionau distinct, costul de achiziţie al terenului ar fi fost de 1200 u.m., al clădirii 1500 u.m.,
iar al instalaţiei de producţie 700 u.m. Care sunt activele care se recunosc în contabilitate?
4. Societatea Alfa deţine patru hoteluri în staţiunea Sovata despre care se cunosc următoarele:
-hotelul A cu patru etaje este în construcţie proprie şi după terminare va fi închiriat unui terţ;
-hotelul B cu zece etaje este exploatat direct de societatea Alfa care închiriază camerele turiştilor,
dar le oferă şi multe alte servicii din care obţine venituri importante;
-hotelul C are şapte etaje din care un etaj este folosit ca sediu administrativ, restul hotelului fiind
închiriat unui terţ;
-hotelul D cu patru etaje a fost utilizat anterior ca sediu administrativ, iar acum este destinat
vânzării, societatea lansând un program activ de căutare a unui cumpărător.
În ce structuri de active încadrează societatea Alfa cele patru hoteluri şi care sunt
standardele pe care le aplică?
5. Analizaţi următoarele cazuri şi arătaţi care elemente sunt recunoscute ca investiţii imobiliare:
a) o clădire care este parţial închiriată terţilor, parţial utilizată de proprietar;
b) o clădire achiziţionată în vederea vânzării;
c) o clădire a unei filiale care este închiriată societăţii mamă;
d) o clădire folosită de salariaţii întreprinderii care plătesc chirie;
e) o clădire primită în leasing operaţional şi care este utilizată de chiriaş;
f) o clădire în curs de producţie care va fi închiriată terţilor;
g) un teren deţinut pentru creşterea valorii;
h) o clădire acordată în leasing financiar unui terţ;
i) un teren pe care se va construi o hală de producţie a entităţii.
6. Analizaţi următoarele situaţii şi arătaţi în ce caz şi la ce dată activul poate fi recunoscut ca
active imobilizate deţinute în vederea vânzării:
a) Societatea X deţine 5 magazine în oraşul X. Din cauza scăderii drastice a vânzărilor la unul
din magazine, managerul decide vânzarea clădirii şi transportarea mărfurilor la celelalte
magazine. Mangementul a anunţat data licitaţiei de vânzare şi doreşte să solicite unui eventual
cumpărător să accepte transferul după un timp necesar pentru a elibera clădirea.
b) Societatea Y deţine o clădire unde se află sediul administrativ şi a aprobat un plan de vânzare
pentru acesta. Y a construit un sediu nou unde vor fi mutate birourile, dar din cauza faptului că
această cladire este deteriorată, societatea o va renova pentru a obţine un preţ bun.
86
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
c) Societatea Z a aprobat un plan de vânzare a unei fabrici şi a lansat un program activ de căutare
a unui cumpărator. Dar, la data aprobării planului de vânzare, existau numeroase comenzi de
produse neacoperite.
Cazul 1. Societatea Z intenţionează să vândă fabrica cu operaţiile aferente. Orice comandă de
produse neacoperită la data vânzării fabricii va fi transferată cumpărătorului.
Cazul 2. Societatea Z intenţionează să vândă fabrica fără a vinde şi operaţiile aferente. Altfel
spus fabrica va fi transferată cumpărătorului, după satisfacerea tuturor comenzilor de produse
înregistrate.
7. În ce structură de active sunt recunoscute următoarele elemente:
- un camion deţinut în vederea vânzării de un reprezentant auto;
- o clădire care a fost utilizată pentru birouri şi care va fi vândută;
- un aparat electric care va fi utilizat în producţie mai multe exerciţii, dar care nu are valoarea
minimă cerută din punct de vedere fiscal pentru recunoaşterea mijloacelor fixe;
- o parcare pentru angajaţii firmei;
- o clădire care este contruită în scopuri administrative;
- un teren care a fost închiriat terţilor;
- un utilaj care va fi vândut după ce se termină comenzile primite de la clienţi?
87
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
Bibliografie:
1) Feleagă, N., Feleagă, L., Dumitrașcu M., 2017. Contabilitate financiară conform IFRS,
Editura ASE
2) N. Feleagă, L. Feleagă, N. Albu, S. Bunea, M. Săcărin, N. Coman, M. Gîrbină, C.
Gorgan, M. C. Morariu, P. Diaconu,V. Avram - Politici şi opţiuni contabile, Editura
InfoMega, 2008
88
Suport curs Politici şi opţiuni contabile Conf.univ.dr. Gorgan Cătălina
89