Sunteți pe pagina 1din 14

Riscurile în industria auto Studiu de caz – Compania H&M Hennes&Mauritz AB

În acest proiect am analizat riscurile cu care se confrunta industria auto, făcând


referire la concernul internaţional german Continental Automotive Group.
Riscul este definit ca fiind “ un eveniment viitor şi probabil, a cărui producere ar
putea provoca anumite pierderi”.
Scopul managementului riscurilor într-o organizaţie este acela de a ajuta identificarea
şi controlul riscurilor la care este expusă o organizaţie, astfel încat firma să îşi indeplinească
obiectivele propuse.
Industria auto este cunoscută pentru riscurile mari ce le presupune. Putem spune ca
operarea în industria auto este un risc implicit. Din acest motiv este foarte important pentru
firme din acest domeniu să îşi managerize bine riscurile.
Având în vedere performanţele economice putem afirma că, concernul internaţional
german Continental Automotive Group îşi manageriază cu brio riscurile la care este supusă si
anume: riscul prinvind trendul, condiții meteorologice, schimbări macroeconomice,
schimbări climatice, impactul noii taxe auto riscurile legale, riscurile privind lanţul de
aprovizionare şi desfacere, riscul privind cheltuielile de reparatii, de intretinere, cheltuielile
cu lubrifianti, cu piese de schimb, cheltuielile cu combustibilul utilizat pentru functionarea,
vehiculului riscurile financiare (riscul valutar, riscul de indatorare, etc).

1. Aspecte generale privind riscul în afaceri


Riscul este definit şi înţeles în mai multe feluri. Termenul, în sine, datează din
mijlocul secolului al 17-lea, când este întâlnit sub forma “risque” în limba franceză şi
“rischo” (derivat din “rischiare”) în limba italiană. Englezii l-au naturalizat mai târziu, sub
forma “risk”.
Dicţionarele definesc riscul, de asemenea, în diferite moduri. Dicţionarul Explicativ al
Limbii Române defineşte riscul ca fiind “ posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea
de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă; pericol posibil.” În economia de piaţă, riscul
este definit ca fiind “eveniment viitor şi probabil, a cărui producere ar putea provoca anumite
pierderi”. Conform dicţionarului economic editat de revista The Economist, asumarea riscului
stă la baza capitalismului şi este responsabil pentru o mare parte a creşterii unei economii.
Oricărei activităţi umane îi poate fi asociată o anumită doză de risc. Activităţile
economice, categorie de primă importanţă a activităţilor umane, sunt la rândul lor
caracterizate prin riscuri; viitorul fiind incert, orice decizie, orice acţiune cu caracter
economic are consecinţe cu atât mai greu de evaluat cu cât realizarea acţiunii respective este
mai îndepărtată.
Riscul economic a fost descris ori luat în calcul de-a lungul timpului de mulţi autori.
Importanţa asociată conceptului de risc variază de la autor la autor:
 pentru Adam Smith, riscul nu juca decât un rol marginal în economie; chiar dacă
acesta poate afecta veniturile agenţilor economici, influenţa sa devine, după părerea
sa, neglijabilă la nivel macroeconomic.
 Piter Heine în lucrarea sa „ Modalitatea de gândire economică”, afirmă, că - „venitul
apare din cauza incertitudenii, în lipsa căreia totul ce se referă la obţinerea venitului,
ar fi bine cunoscut, toate posibilităţile sale de obţinere ar fi epuizate, şi, evident,
venitul avea să fie egal cu zero”.
 Schumpeter analizează rolul antreprenorului şi riscurile asumate de către acesta în
procesul de inovare, afirmând în lucrarea „Teoria dezvoltării economice” că „dacă
riscurile nu se iau în consideraţie, atunci ele devin sursă de pierderi pe de o parte, şi
sursă de venit, pe de altă parte”.
 Knight insista asupra incertitudinii specifice proceselor de producţie
 Keynes a studiat consecinţele incertitudinii asupra deciziilor de producţie.
În literatura economică contemporană se evidenţiază două teorii ale riscului: clasică si
neoclasică. În teoria clasică, riscul este definitca o probabilitate matematică de pierderi, care
pot apărea în cazul luării unei decizii incorecte. În acest caz riscul apare ca o daună, pagubă
care este consecinţa unei decizii greşite.
Adeptii acestei teorii neoclasice consideră că întreprinderea, care îşi desfăsoară
activitatea în condiţii de incertitudine, trebuie să ţină cont de doua elemente: mărimea
profitului aşteptat şi mărimea abaterilor lui posibile. Comportamentul antreprenorului,
conform acestei teorii, se identifică cu concepţia profitului maximal. Deci, conform teoriei
neoclasice, antreprenorul activează în condiţii de incertitudine şi obţine un profit care este
considerat o variabilă neconstantă. Atunci când ia o decizie (semnează un contract),
antreprenorul trebuie să ţină cont de:
a) marimea profitului preconizat;
b) marimea abaterilor de la profitul perioadei anterioare.
Pentru a se înţelege mai bine noţiunea de risc, este necesară realizarea unei
distincţii clare între risc şi incertitudine. Riscul se referă la situaţiile în care se pot identifica
probabilităţi obiective pentru rezultatele posibile. Cu alte cuvinte el poate fi cuantificat.
Incertitudinea se referă în schimb la situaţiile sau evenimentele despre care nu există
informaţii suficiente pentru a identifica probabilităţile obiective.
Prin urmare, atunci când informaţiile necesare înţelegerii şi anticipării
evoluţiilor, schimbărilor ce pot avea loc într-un anumit context sunt fie insuficiente, fie
indisponibile, situaţia este catalogată ca fiind una incertă.
Elementul cheie în a face distincţia între risc şi incertitudine este probabilitatea.
Probabilitatea se referă la posibilitatea ca un anumit fenomen sau
eveniment să se producă în condiţii bine determinate. În funcţie de probabilitate pot fi
evidenţiate 3 categorii de situaţii:
- certitudinea absolută
- incertitudinea
- riscul

Certitudinea absolută
 poate fi definită ca situaţia decizională în care evoluţia viitoare aevenimentelor,
consecinţele unei decizii pot fi prevăzute cu exactitate, neexistâd erori sau
evenimente neasteptate.
Se poate afirma că rezultatele oricărei decizii sunt cunoscute cu exactitate înaintea
adoptării lor deoarece probabilitatea ca rezultatul respectiv să fie atins este de 100%. La polul
opus al certitudinii se află incertitudinea.
Riscul se află situat între certitudine şi incertitudine.

Principalele caracteristici ale riscului:


a) riscul derivă din incertitudine; adoptarea deciziei are loc în prezent, iar punerea în
practică şi rezultatele se vor produce în viitor. Incertitudinea provine din necunoaşterea cu
privire la care eveniment din cele identificate se va produce şi la ce moment, care vor fi
efectele reale şi amplitudinea producerii acestora;
b) riscul implică ideea de pierdere potenţială, indiferent de natură, generată de evoluţia
unui factor în sens contrar aşteptărilor decidentului;
c) efectele riscului, odată produse, nu mai pot fi înlăturate;
d) riscul apare atât în procesul activităţii economice, sociale, cât şi în afara acestuia, ca
urmare a raporturilor dintre om şi natură;
e) asumarea riscului presupune o remunerare corespunzătoare a capitalului investit;
f) riscul reprezintă o incapacitate de adaptare a firmei la condiţiile de mediu;
g) riscul este o măsură a vulnerabilităţii firmei, a probabilităţii de apariţie a succesului sau
eşecului.
2. Managementul riscului în cadrul concernului internaţional german Continental
Automotive Group
Managementul riscului la nivelul concernului internaţional german Continental
Automotive Group reprezintă procesul de gestionare a expunerii la risc a unei întreprinderi
sau activităţi, presupunând adoptarea de măsuri eficiente care să minimizeze consecinţele
materializării riscului. Managementul riscului are drept scop reducerea vulnerabilităţii firmei
la schimbările nefavorabile ale mediului în care activează, în vederea realizării obiectivelor
stabilite cu eficienţă maximă.
Procesul de gestionare a riscului presupune:
 cunoaşterea, pe cât posibil, a tuturor factorilor care pot influenţa negativ desfăşurarea
activităţii concernului internaţional german Continental Automotive Group;
 estimarea gravităţii consecinţelor materializării riscului;
 identificarea şi implementarea unor măsuri de prevenire şi protecţie împotriva
riscului;
 transferul efectelor ce nu pot fi gestionate de firmă la societăţi specializate în
gestiunea riscurilor;
 adoptarea de măsuri eficiente de reducere sau eliminare a pierderilor în cazul
materializării riscului;
 urmărirea măsurii în care firma a reuşit să gestioneze riscurile şi revizuirea strategiei
în acest domeniu dacă acest lucru se impune.
Managementul riscului presupune stabilirea de către manager a limitelor între care
este dispus să-şi asume riscul şi impactul acestuia asupra rentabilităţii întreprinderii, nivelul
concret de risc la care este expusă activitatea firmei şi adoptarea unor măsuri de eliminare sau
de reducere a riscului în vederea optimizării rezultatelor.
Întreprinzătorul trebui să foloseasca instrumente şi tehnici care să-i permită:
 măsurarea riscului, determinarea structurii sale şi a gradului de expunere a activităţii;
 estimarea probabilităţii de materializare a riscului;
 controlul riscului prin monitorizarea permanentă a evoluţiei înregistrate de nivelul şi
structura riscului şi luarea măsurilor pentru adaptarea firmei la condiţiile concrete.
Măsurile de gestionare a riscului ce pot fi aplicate de un agent economic cunosc o
varietate deosebită, alegerea unei astfel de măsuri depinzând atât de natura riscului, cât şi de
resursele de care dispune firma la un moment dat şi de scopul urmărit. Pentru managementul
riscului, decidenţii pot adopta următoarele măsuri mai importante:
a) evitarea riscului;
b) asigurarea împotriva riscului;
c) restructurarea activităţii;
d) diversificarea activităţii;
e) dezinvestirea;
f) maximizarea profitului pe termen scurt;
g) asumarea riscului.

3. Riscul în industria auto


3.1 Prezentarea industriei de îmbrăcăminte
Industria auto este cunoscută pentru riscurile mari ce le presupune. Putem spune ca
operarea în industria auto este un risc implicit.
Globalizarea a contribuit la creşterea concurenţei şi implicit a riscurilor.
Pe această piaţă există mai multe tipuri de producători: producători integrati,
producători care operează pe licenţe şi producători de contract. Producători integraţi se ocupă
de toate etapele produsului: proiectare, fabricare, comercializare. Producători care operează
pe licenţe se ocupă doar de fabricarea maşinilor, iar cei pe contract se ocupă doar de design-
ul/desfacerea lor. Fiecare tip de producator are riscurile lui.
Fabricarea de autoturisme are loc de obicei în țările cu costuri reduse ale forței de
muncă, dar acest factor nu este suficient pentru companiile auto pentru a le asigura succesul.
Principalele caracteristici ale pietei mondiale sunt:
a. ramura care utilizează intensiv munca vie, costul forţei de muncă influentând decisiv
competitivitatea produselor;
b. existenţa unei pieţe saturate, puternic concurenţiale în ţarile dezvoltate, în
care coeficientul de elasticitate a cererii faţă de venit este redus. Ca urmare, în aceste ţări
stimularea cererii se face prin multiplicarea prezentarii modelelor noi, cat si prin modificarile
în structura cererii pe vârste şi în stilul de viata al consumatorilor;
c. intensificarea procesului de globalizare a producţiei şi comertului, bazat pe
diferenţierea între nivelul costurilor de productie, inclusiv al salariilor, în diverse ţări. Acest
proces a dus la dezvoltarea dinamica a acestor sectoare în ţările în curs de dezvoltare cu
costuri mai reduse ale forţei de muncă, inclusiv prin realizarea unei parţi din capacitatile de
productie din ţările industrializate în ţările în curs de dezvoltare şi la afirmarea tot mai
redutabilă ca furnizori pe piaţa externă a ţărilor din aceasta ultimă grupă. Ţările
industrializate şi-au păstrat poziţiile de lideri pe aceasta piaţa în ceea ce priveşte produsele cu
valoare adaugată ridicată.

3.2 Descrierea riscurilor întâlnite în industria auto


Ca orice industrie aceasta nu este lipsită de riscuri, putem spune chiar că în această
industrie sunt riscuri mai mari având în vedere schimbarea rapidă a tendinţelor în modă.
Industria auto se dovedeşte deseori a fi un domeniu complex atât pentru furnizorii
marilor producători de autovehicule, cât și pentru firmele de distribuție și retail.
Retragerea produselor - dacă nu este pregătită corespunzător - poate reprezenta o
problemă majoră. Mulți furnizori găsesc dificilă negocierea unor termeni favorabili cu clienţii
foarte mari. Livrarea la timp şi transportul bunurilor sunt activităţi ce pot întâmpina multe
riscuri aparent ascunse.
Apoi, pericolele la locul de muncă şi diversele riscuri legate de angajați pot
determina probleme operaționale, de sănătate și siguranță, și nu în ultimul rând probleme
financiare, dacă nu sunt anticipate și administrate corespunzător.
Sectorul auto din Uniunea Europeana, în care lucrează 12 milioane de angajati, a fost
lovit grav de criza economico-financiară, iar interconectarea acestui domeniu cu industria
furnizoare de materii prime și cu sectorul de distribuție a afectat milioane de salariați din
statele membre .
Pe termen scurt principala misiune în redresarea situației de pe piața auto europeană le
revine chiar companiilor producătoare. Sprijinul public pe termen scurt la nivelul UE si al
statelor membre poate ajuta eforturile industriei europene de a face fata crizei și limita
efectele negative ale probabilei restructurări asupra ocupării forței de muncă.
Industria auto este una europeană, nu mai putem vorbi de industrii auto la nivel
național, pentru ca nicio companie auto nu își mai realizează producția doar într-o singură
țară. În aceste conditii, riscurile și provocările cu care se confruntă industria auto se răsfrâng
în întreaga economie europeană. Industria de automobile europeana este cea mai competitivă
și inovatoare industrie din lume. În același timp, trebuie să evităm elaborarea de noi norme,
care ar complica situația din industria auto europeană.
Guvernele statelor membre ale Uniunii au responsabilitatea de a trata problemele pe
termen scurt din industria auto, simultan cu pregătirea acestui sector și a economiei în
ansamblul său pentru redresarea pe termen lung. Trebuie să consolidam atât producția, cât și
vânzările în interiorul Pieței Unice europene, iar ceea ce am stabilit astăzi va ajuta guvernele
să ia măsurile adecvate în acest sens.
Pe de altă parte, executivul comunitar analizează în prezent schemele de ajutor pentru
industria auto prezentate de Franta, Spania (care a prezentat un plan de susținere a industriei
sale euro în valoare de 4 miliarde de euro), Italia, Marea Britanie, Germania si Suedia.
Industria auto europeană, care înregistrează anual vânzări de 780 de miliarde de euro,
a anunțat că ar putea înregistra un regres de cel putin 15% în acest an și că producatorii de
automobile ar putea avea nevoie de o asistență financiară.

În continuare sunt analizate cele mai des întalnite riscuri din industria modei:
a) riscurile naturale pot să afecteze atât direct cât şi indirect această industrie. Calamităţile
naturale cum ar fi cutremure, inundaţii, alunecări de teren, pot afecta atât fabricile, depozitele
cât şi anumite puncte de vânzare. Abaterile de la condiții meteorologice normale ar putea
afecta vânzările.
b) riscurile poltice. Cele mai frecvent manifestate riscuri politice sunt independente de
acţiunile întreprinderii şi pot fi: riscuri de restrângere a importurilor şi/sau exporturilor; riscul
limitării transferului valutar; riscul refuzului admiterii produselor firmei pe teritoriul anumitor
state.
c) riscurile sociale sunt provocate de evenimente sociale previzibile sau imprevizibile,
precum boala, decesul, invaliditatea, reducerea nivelului de trai, şomajul, maternitatea,
grevele etc. Având în vedere ca în această industrie mâna de muncă este foarte importantă,
companiile trebuie să managerieze foarte atent aceste riscuri. Din păcate, multe din cele mai
importante companii din industrie, au ales cea mai simplă, dar imorală cale de reducere a
acestor riscuri şi anume şi-au delocalizat activitatea în ţării unde mâna de muncă este ieftină
şi legislaţia muncii este mai permisivă. La presiunea consumatorilor din ţăriile dezvoltate,
firmele au început să crească nivelul condiţiilor de muncă din aceste ţări.
d) riscurile juridice decurg din incidenţa legislaţiei naţionale, comunitare sau
internaţionale. Totodata aceste riscuri decurg şi din contractele juridice dintre companii şi
partenerii de afaceri. Pentru a limita aceste riscuri se apelează la specialişti în domeniu.
e) riscurile tehnologice sunt generate de disfuncţionalităţi tehnologice şi organizatorice în
cadrul activităţii de producţie. Pentru a manageria aceste riscuri, cei din industrie au
implementat standarde internaţionale privind calitatea produselor. Alte riscuri tehnologice
sunt cele de a nu realiza, din punct de vedere cantitativ, producţia prevăzută sau de a depăşi
consumurile specifice normate.
f) riscurile economice sunt determinate de evoluţiile contextuale întreprinderii şi de
nivelul calitativ al activităţilor economice desfăşurate în cadrul său. Aceste pot fi
grupate în:
 riscuri economice propriu-zise cum ar fi: riscul creşterii inflaţiei, a creşterii ratei
dobânzii la credite sau a cursului de schimb valutar. Pentru a limta creşterea ratei
dobânzii, firmele din domeniu nu apelează de regulă la credite pe termen lung, tocmai
pentru a nu se supune foarte mult acestui risc. Pentru a limita fluctuaţiile valutare
firmele pot apela la produse finaciare cum ar fi hedging-ul sau să semneze
precontracte.
 riscurile finaciare sunt aferente obţinerii şi utilizării capitalurilor împrumutate şi
proprii, iar cele mai frecvent întâlnite sunt: riscul rămânerii fără lichidităţi, riscul
neasigurării rentabilităţii, riscul îndatorării excesive, riscul creditului.
 riscurile comerciale sunt asociate operaţiunilor de aprovizionare şi vânzare pe
piaţa internă şi externă.

Dintre cele mai importante, pot fi enumerate:


 riscul de preţ apare ca urmare a fluctuaţiei preţurilor de aprovizionare şi vânzare
datorită modificării raportului dintre cerere şi ofertă. Pentru a reduce acest risc,
firmele apelează la precontracte sau contracte futures.
 riscul de transport poate aparea ca urmare a problemelor de logistica, a accidentelor
de maşină. Firmele externalizează acest serviciu pentru a evita riscurile de transport.
 Riscul de depozitare - materiile prime, produsele finite pot fi afectate de condiţiile
neconforme de depozitare.
 riscul de vânzare – este cel mai des risc întalnit în acest sector. Din acest motiv
firmele din domeniu efectuează periodic studii de piaţă pentru a identifica preferinţele
consumatorilor.

4. Studiu de caz - H&M Hennes&Mauritz AB


4.1 Prezentarea companiei H&M
Concernului internaţional german Continental Automotive Group este o companie
multinaţională care produce anvelope pentru autocamioane şi autobuze sub mărcile
Continental, Uniroyal, Semperit şi Barum. Cu o cifră de afaceri de peste 24 miliarde Euro în
anul 2008, concernul Continental face parte dintre principalii furnizori de componente pentru
industria auto. În calitate de producător de sisteme de frânare, sisteme şi componente pentru
acţionare şi caroserie, instrumente, soluţii de infotainment, electronică auto, anvelope şi
produse tehnice din elastomeri, concernul contribuie la îmbunătăţirea siguranţei circulaţiei şi
la protecţia mediului ambiant. În afară de aceasta, Continental este un partener competent în
reţele de comunicaţie pentru autovehicule. Compania are în prezent 130.000 de angajaţi în
190 de locaţii din 35 de ţări. Figura nr. 3 Logo-ul comapaniei H&M Hennes&Mauritz AB
Concernul internaţional german Continental Automotive Group este o companie
foarte faimoasă şi este cunoscută în special pentru performanţele financiare şi de piaţă.
Strategia companiei se axează în primul rând pe extinderea rapidă şi găsirea celor mai
promiţătoare pieţe, producţia rentabilă a bunurilor, precum şi reducerea timpilor de producţie.
Concernul internaţional german Continental Automotive Group este totodată un bun exemplu
pentru avantajele competitive create de folosirea soluţiilor integrate de e-business.
Departamentul de vânzări şi logistică poate supraveghea vânzările şi stocurile magazinelor
prin intermediul platformei IT comune.
Bazându-se pe o viziune şi o misiune clar definite, Concernul internaţional german
Continental Automotive Group se descurcă foarte bine, chiar şi în perioada de recesiune.
Misiunea concernului internaţional german Continental Automotive Group este de a
consolida oferta pentru clienţi prin oferirea de calitate la cel mai bun preţ. Cu o expansiune
rapidă în întreaga lume, concernul internaţional german Continental Automotive Group
devine din ce în ce mai puternic, căpătând o poziţie fermă în industrie.
Viziunea concernului internaţional german Continental Automotive Group de a oferi
clienţilor o ofertă din ce în ce mai bună şi chiar de a depăşi aşteptările acestora. Concernuli
internaţional german Continental Automotive Group continuă să îşi extindă vânzările prin
catalog şi cele on-line. Odată cu dezvoltarea magazinelor online, oamenii pot achiziţiona
produsele doar cu un click. Acest lucru va ajuta concernul internaţional german Continental
Automotive Group să-şi realizeze viziunea în viitor.

Logistică şi distribuţie
Acţionând în acelaşi timp ca şi importator, angrosist şi retailer, Concernul
internaţional german Continental Automotive Group controlează fiecare etapă din lanţul
logistic. Continua dezvoltare IT asigură suportul logistic necesar. În timp ce managementul
stocului este manevrată în cadrul organizaţiei, transportul este asigurat de firme specializate
în domeniul transporturilor. Există un centru de distribuţie în fiecare ţară, astfel încât bunurile
pot fi verificate uşor şi redirecţionate în magazine sau în depozite.
4.2 Riscurile cu care compania se confruntă
Afacerea și rezultatele grupului pot fi influențate de un număr mare de factori. Cei
mai mulţi dintre aceşti factori pot fi administraţi cu ajutorul regulilor interne.
Există riscuri și incertitudini legate de condiții meteorologice, schimbări macroeconomice,
schimbări climatice, intervenții în politicile comerciale, factori externi din țările de producție
și valute străine. De asemenea, există factori legați de extinderea pe noi piețe, lansarea de noi
concepte și modul de gestionare a mărcii.
Condițiile meteorologice
Produsele grupului sunt produse cu scopul de a fi vândute în magazine, în baza
condițiilor meteorologice normale. Abaterile de la condiții meteorologice normale ar putea
afecta vânzările.
Pentru a-şi limita pierderile cauzate de abaterile meteorologice, compania redistribuie
stocul către alte ţări, unde condiţiile meteo sunt favorabile.
Schimbările macroeconomice negative
Există riscul ca schimbările macroeconomice negative din una sau mai multe țări să
aibă ca rezultat o recesiune economică, de natură săschimbe comportamentul de cumpărare al
consumatorilor și, astfel, să afecteze vânzările Concernului internaţional german Continental
Automotive Group. Prin urmare, compania este conştientă de astfel de modificări care pot
afecta afacerea.
Factorii externi din țările de producție
Există incertitudini și în ceea ce privește modul în care factori externi precum
prețurile materiilor prime, costurile de transport și competența furnizorilor pot afecta costurile
produselor Concernului internaţional german Continental Automotive Group. Prin urmare,
Grupul monitorizeze îndeaproape astfel de schimbări și pregăteşte strategii prin care combate
fluctuaţiile factorilor externi cât mai avantajos posibil, atât pentru companie, cât şi pentru
clienţii acestuia.
Intervențiile în politicile comerciale
Costurile de cumpărare pot fi afectatede deciziile luate la nivel național, cu privire la
subvenții de export/import, taxe vamale, contingente pentru produse textile, embargouri, etc.
Efectele au impact, în primul rând, asupra clienților și a companiilor de pe piețele
individuale. Companiile globale, cu filiale în mai multe țări sunt afectate într-o măsură mai
mică, iar în ceea ce privește corporațiile globale, intervenții în politicile comerciale pot fi
considerate ca fiind, în mare măsură, concurență neutră.
Riscurile legale
Având în vedere că compania îşi desfăşoară activitate pe mai multe continente,
compania este foarte atentă la modul de întocmire a contractelor. Din acest motiv apelează la
avocaţi cu experinţă în contractele internationale.
Riscurile financiare
Politica de finanțare și gestionare a riscului adoptată de Concernul internaţional
german Continental Automotive Group este efectuată la nivel central în cadrul
departamentului financiar, în conformitate cu politica financiară stabilită de Consiliul de
Directori. Politica financiară este cel mai important instrument de control financiar pentru
activitățile firmei și stabilește cadrul în care compania funcționează.
În cadrul afecerilor sale, Grupul este expus la riscuri asociate cu instrumentele
financiare, cum ar fi: lichiditățile, învestițiile pe termen scurt, conturi de încasări şi plăţi.
Principalele riscuri legate de aceste instrumente sunt următoarele:
A. riscul de dobândă asociat cu lichiditățile și investițiile pe termen scurt,
B. riscul valutar asociat cu fluxurile și activele financiare în valute străine,
C. riscul de credit asociat cu activele financiare și instrumentele financiare derivate;
D. riscul de lichiditate.

A. Riscul de dobândă
Riscul de dobândă este riscul conform căruia valoarea unui instrument financiar poate
varia în funcție de modificările ratelor dobânzii de pe piață, aceste modificări pot afecta
profitul net. Expunerea Grupului la riscurile cauzate de modificarea ratelor dobânzilor este
legată de fondurile lichide și de investițiile pe termen scurt. Termenul inițial al investițiilor
este de maximum douăsprezece luni de la data limită. Politica financiară a firmei permite
investiţii de până la doi ani.
B. Riscul Valutar
Riscul valutar este riscul cauzat de modificarea valorii instrumentelor financiare sau a
fluxurilor de numerar viitoare ca urmare a variațiilor cursului de schimb.
a) Expunerea valutară asociată cu instrumente financiare
În ceea ce priveşte Concernul internaţional german Continental Automotive Group,
riscul valutar asociat cu instrumentele financiare este legat, în principal, de investiții
financiare, conturi de plătit și instrumente financiare derivate.
b) Expunerea la tranzacţii asociată cu fluxurile comerciale
Fluxul de plăţi în monedă străină pentru conturi de creanţe şi datorii expune Grupul la
riscul valutar. Pentru a gestiona riscul valutar referitor la modificările cursului de schimb,
Grupul apelează la operaţiuni de hedging. Expunerea la riscul valutar este administrată la
nivel central. Majoritatea vânzărilor Grupului sunt efectuate în euro, iar majoritatea
achiziţiilor sunt făcute în dolari şi euro. Fluctuaţia cursului de schimb dolar/euro este riscul
valutar cel mai mare cu care se confruntă Grupul. Pentru a proteja fluxurile de bunuri în
monede străine şi astfel, a reduce efectele fluctuaţiilor viitoare, toate achiziţiile de bunuri
efectuate în prezent şi în viitor sunt acoperite în cadrul pre-contractelor. Termenul mediu de
încheiere a pre-contractelor importante este de aproximativ patru luni. Deoarece cel mai
important scop al managementului riscului valutar este cel de reducere a riscului, doar
expunerea în fluxul de bunuri este protejată.
c) Expunerea la conversie în cazul filialelor din afara Germaniei
În plus faţă de efectele tranzacţiei, profiturile sunt, de asemenea, afectate de efectele
conversiei valutare din moneda locală a punctelor de lucru din afara Germaniei.
Profitul/pierderea de bază de pe o piaţă poate fi neschimbat în moneda locală, dar când este
convertit acesta poate creşte. Efectele conversiei afectează activele nete ale Grupului pe baza
bilanţului consolidat al filialelor străine. Pentru acest tip de risc nu se efectuează operaţiuni
de hedging.
C. Riscul de credit
Investiţiile sunt permise doar în băncile din ţările cu un rating de minim AA-
(conform cu ratingul pe termen lung definit de Standard&Poor). Politica financiară prevede
suma maximă care poate fi investită, precum şi termenul investiţiei, în funcţie de rating.
Investiţiile sunt permise doar în băncile definite de Standard& Poor ca având importanţă în
ţara în care se află. Creanţele sunt împărţite între un număr mare de clienţi cu sume mici
pentru fiecare client.
D. Riscul de lichiditate
Având în vedere buna lichiditate, precum şi fluxul de numerar bun al Grupului,
concernul internaţional german Continental Automotive Group nu consideră necesară
apelarea la credite în momentul prezent.
CONCLUZIE
Analiza riscului la nivelul unei entităţi economice este foarte importantă pentru
managementul întreprinderii, deoarece sprijină managerii în procesul de adoptare a strategiei
de risc, îi avertizează în legătură cu deteriorarea climatului de afaceri şi reprezintă suportul de
bază în adoptarea şi implementarea unor strategii de intervenţie în situaţii critice.
Scopul managementului riscurilor într-o organizaţie este acela de a ajuta inţelegerea
riscurilor la care este expusă o organizaţie şi la administrarea lor, astfel încat organizaţia să îşi
îndeplinească obiectivele propuse. Principalul avantaj al unui program de management al
riscului este eficienţa economică, deoarece managerii conştientizează riscurile la care este
expusă organizaţia şi le administreaza corespunzator, astfel încat acestea să nu se intample
sau să minimalizeze pierderile.
Managementul riscului devine un proces de identificare, analiză şi răspuns la riscurile
potenţiale ale unei organizaţii.
Aşa cum am mai spus, activarea în industria modei reprezintă un risc în sine. Firmele
din acest domeniu trebuie să îşi managerieze foarte bine aceste riscuri dacă vor să
supraveţuiască pe piaţă.
Concernul internaţional german Continental Automotive Group a înţeles că trebuie să
îşi managerize foarte bine riscurile la care este supusă, dacă doreşte să îşi îndeplinească
obiectivele.
Rezultatele financiare ne confirmă că măsurile luate pentru a preveni şi contracara
riscurile au fost foarte eficiente.
Pe viitor, cel mai mare risc cu care se va confrunta concernul internaţional german
Continental Automotive Group este creşterea salariilor în ţările producătoare care va duce şi
la o mărire a costurilor de producţie afectând profitabilitatea companiei. Creşterea costurilor
de producţie se vor regăsi în preţurile de vânzare. Oriscum, ei au conştentizat acest risc încă
pe de acum, transferându-şi o parte a producţie în alte ţări cu salarii mai mici.
Având în vedere ca până în prezent au demonstrat că sunt o companie flexibilă care
ştie să îşi managerieze cu brio riscurile la care este supusă, considerăm ca şi în viitor vor face
acelaşi lucru, menţinându-şi astfel poziţia finaciară stabilă pe care o are în prezent.