Sunteți pe pagina 1din 6

Revista ieșeană „Viața Românească” devine încă din anul 1914 unul din cei mai

importanți avocați ai intrării în acțiune alături de Puterile Centrale, consemnând față de


„curentul dominant”, care cerea „să ne aruncăm asupra Puterilor Centrale”, că „românul
se va urni acolo unde-i sunt interesele lui adevărate și supreme de neam – adică la
Răsărit. A-și alege altă cale e o imposibilitate istorică, logică, morală a instinctului de
conservare”.
Odată cu combaterea unei posibile alianțe cu Rusia, revista acuză tăcerea instalată după
izbucnirea războiului față de situația din Basarabia și, în general, lipsa informațiilor
referitoare la românii de acolo. Alexis Nour consemna în articolul „Alsacia-Lorena
româno-rusă” publicat în nr. 4 din 1915: „Ironia istoriei neamului românesc a făcut ca în
vremea aceasta de grea cumpănă soarta românilor basarabeni, hersonieni și podoleni să
nu preocupe majoritatea publicului și politicienilor români, ci să influențeze numai
politica minorității (favorabile Puterilor Centrale – n.a.)”.

Presa ieșeană urmărea cu atenție desfășurarea evenimentelor de la Chișinău și s-a


implicat activ în susținerea mișcării de eliberare națională din Basarabia. La sfârșitul lunii
noiembrie 1917, ziarul „Mișcarea” va iniția o campanie de trimitere a cărților românești,
în special manuale școlare, peste Prut. La 30 noiembrie era publicat apelul lansat de către
Comitetul militarilor moldoveni de pe Frontul Român (președinte A. Scobioală, secretar
Vasile Țanțu), care sublinia necesitatea sprijinului de acest fel și din perspectiva realizării
obiectivului politic: „Frați Români, neamul românesc dintre Nistru și Prut duce o mare
lipsă de cărți. În toată Basarabia nu se află nicio bibliotecă românească. Școalele, în care
pentru întâiași oară se învață acum românește, n-au nici manuale, nici cărți de bibliotecă.
Bisericile sunt lipsite cu desăvârșire de cărți românești. Fiecare cărticică va aduce rolul ei
bun și sănătos, căci sămânța aruncată de ea nu va cădea în drum, ci în adâncul sufletului
curat al românului basarabean, lipsit până acuma de fericire ca să poată învăța carte în
limba lui dulce”.

S-ar putea să vă placă și