„Dreptul de a dispune de propria persoană și limitările sale”

1. Noțiuni introductive

Înainte de a preceda la prezentarea și examinarea problematicii pe care o aduce acest

subiect, destul de controversat în viața cotidiană si nu numai, este necesar să subliniem importanța
acordată prin raportare atât la originea acestui drept, căt și la evoluția pe care a avut-o de-a lungul
timpului.
În epoca modernă, evoluția societății a fost determinată de numeroși factori, printre care se
numără știința și democrația. Astfel, știința a dat oamenilor puterea de a căuta și găsi adevărul, fapt
întărit de evoluţia vieţii sociale şi, îndeosebi de progresele uluitoare ale biologiei şi medicinii care
au determinat transformări profunde, de la „reproducerea umană artificială” la „modificarea
omului” prin medicină, chirurgie şi genetică sau chiar la „acţiunea asupra speciei umane însăşi”,
corpul uman începând să fie apreciat şi ca o sursă de utilităţi personale şi sociale1. Cât privește
democrația, aceasta a conferit oamenilor libertatea de a alege, de a avea convingeri proprii, precum
și aceea de a-și exprima în mod liber opiniile, după cum relatează marele filozof John Locke:
„libertatea naturală a omului este de a fi liber de orice putere superioară de pe pământ și de a nu se
afla în puterea voinței sau autorității legislative a unui om, ci de a avea drept regulă numai legea
naturii”2. Aceeași idee este susținută și de un recunoscut autor care susține că atributul suprem al
speciei umane este capacitatea de a decide, libertatea de gândire și de acțiune, astfel că, oamenii
trebuie să aibă dreptul de a fi liberi, însă trebuie să fie conștienți de responsabilitatea exercitării
acestui drept3.
Luând în considerare cele relatate mai sus, putem concluziona că democrația contemporană
a devenit atât de puternică de abia în momentul în care a început să se vorbească despre drepturile
omului, remarcăm așadar o importanță crescândă a nevoii de promovare si ocrotire a drepturilor
fundamentale cetățenești4.

2. Drepturile omului în context național și internațional

Cât privește protecția și promovarea drepturilor omului în context internațional, nu putem să

nu remarcăm cât de mult a crescut interesul asupra acestora. Trebuie să amintim în acest sens,

1
S. Cercel, „ Consideratii privind dreptul asupra propriului corp”, în Revista de Științe juridice, nr.3/2009, p.7.
2
J. Locke, „Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță”, traducere de Silviu Culea,Ed. Nemira,
București, 1999, p.215
3
S. Negruți, „De la persoană la personalitate”, ed. Școala ardeleană, Cluj Napoca, 2016, p.188.
4
V. Pleșca, „Liberalismul și democrația în dezbateri contemporane”, ed. Institutul European
1
începutul constituirii Uniunii Europene, în care protecția drepturilor omului nu era decât un obiectiv
marginal, în timp ce astăzi, Uniunea Europeană promovează drepturile omului cu interes
primordial, „Uniunea Europeană este fondată pe o hotărâre comună de promovare a păcii și
stabilității și de construire a unei lumi întemeiate pe respectarea drepturilor omului, a democrației și
a statului de drept. UE este conștientă de aceste provocări și hotărâtă să își consolideze eforturile
pentru a asigura realizarea drepturilor omului pentru toate persoanele. UE va continua să se implice
total în susținerea apărării libertății, democrației și drepturilor omului în întreaga lume”5.
Odată ce România a devenit membru al Consiliului Europei și al Uniunii Europene, statul
român, având această calitate a creat prin autoritățle sale competente, dar mai ales prin Parlament,
cadrul juridic adaptat la exigențele și standardele privind, între altele, și drepturile personalității.

3. Înțelesul noțiunii dreptului de a dispune de propria persoană

Astfel, se consideră util să precizăm aceea că, în actuala regelementare, respectiv actualul
Cod civil6 dreptul de a dispune de propria persoană, denumit și dreptul de a dispune de sine însuși
Institutia este nou introdusa prin Capitolul II. „Respectul datorat fiintei umane si drepturilor
ei inerente” din Titlul II „Persoana fizica”, a Cartii I. „Despre persoane” din Codul Civil (art. 58-81)

Doctrina consideră că statul întruchipat de autoritate și de lege este expresia interesului

general pe care trebuie să il asigure în conformitate cu ordin ea publică și bunele moravuri7.
Fiecare are dreptul de a acționa liber, cu obligația de a nu produce suferință nici propriei
ființe, nici celorlalți.
Odată cu libertatea am primit și responsalibiltatea manifestării ei (s negruti p.218)

5
Consiliul Uniunii Europene, Anexa II, „Concluzii ale Consiliului privind drepturile omului și democrația”,
Bruxelles, 25 iunie 2012, p. 3.

6
C. A. Moarcăș, ”Despre universități și autonomia universitară”, în Revista de Drept Public, nr. 3/2017, p.
36.
2
Limitările aduse dreptului de a dispune de propria persoană

Bibliografie
1. Consiliul Uniunii Europene, Anexa II, „Concluzii ale Consiliului
privind drepturile omului și democrația”, Bruxelles, 25 iunie 2012.
2. S. Negruți, „De la persoană la personalitate”, ed. Școala ardeleană,
Cluj Napoca, 2016,

Webbibliografie

Convenția europeană a drepturilor omului (Convenția), intrument juridic având drept scop
stabilirea ordinii publice europene în materie de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale.
Dreptul de a dispune de ea insasi (Dreptul la viața privată. Articolul 8 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului) https://www.scribd.com
Este de fapt un aspect al vietii intime si
private,fiind unul din cele mai naturale, inalienabile siimprescriptibile drepturi ale omului. Desi receptat
maitarziu in vocabularul constitutional acest drept esteincorporat de multa vreme in drepturile umane,
chiar daca nu explicit.Astfel, în Declaratia de Independenta a Statelor Unite (4 iulie 1776) se arata ca toti
oamenii se nascegali; ei sunt dotati de Creator cu anumite
drepturi; printre aceste drepturi se gasesc viata, libertatea sicautarea fericirii. Libertatea si fericirea care
presupunmai multe cautari, sperante, apar apoi formulate indeclaratiile de drepturi ce au urmat, desi
conceptul de
21
fericire este cel mai dificil de definit. Cautarea fericiriiimplica si dreptul de a dispune de
tine insusi.Acesta este dreptul de a dispune de corpul sau, saucea de libertate corporala. Multa vreme
aceasta libertatea fost refuzata din motive religioase, morale sau
dinmotive cutumiare. De aceea ea apare, explicit inlegislatie mult mai tarziu decat alte drepturi si
libertati.Dreptul persoanei de a dispune liber de corpul saueste o veche revendicare feminista, strans legata
delibertatea sexuala in evitarea riscului maternitatii. Intimp aceasta libertate a cuprins in continutul sau
dreptulde a folosi anticonceptionale, dreptul la avort (creandu-se cum se spune deseori, o noua etica),
transexualismul(problema inca discutabila juridic in unele sisteme dedrept), dreptul de a dona organe sau
tesaturi pentrutransplanturi sau alte experiente medicale si de ingineriegenetica (transferul de gene,
clonarea).De acest drept sunt legate si problemele ridicate

3
de:secretul medical, vaccinarea obligatorie, analizagrupelor sanguine in materie de filiatie, represiuneaalco
olismului, obligativitatea viitorilor soti de a-sicomunica reciproc starea sanatatii, obligatia sau
refuzulindividului de a se lasa ingrijit medical, experimentareamedicala pe om, suicidul - inclusiv prin greva
foameis.a.Dreptul persoanei de a dispune de ea insasicuprinde cel putin doua aspecte: numai persoana
poatedispune de fiinta sa, de integritatea sa fizica si delibertatea sa; prin exercitarea acestui drept persoana
nutrebuie sa incalce drepturile altora, ordinea publica sau
22
bunele moravuri. Acest drept are o valoare aparte pentruviata si libertatea persoanei. In temeiul
lui, omul aredreptul de a participa sau nu ca subiect de ancheta,investigatii, cercetari sociologice,
psihologice, medicalesau de alta natura, de a accepta sa se supuna unor experimente medicale, stiintifice,
de a accepta prin acte juridice transportul de organe si tesaturi umane, de a participa ca subiect in
operatiile de inginerie geneticaetc.Prin consacrarea aceastui drept s-a creat cadrul juridic constitutional
reglementarilor care au aparut dejasi care vor fi elaborate in acest domeniu.In art. 26 pct. 2 din Constitutia
Romaniei estereglementat dreptul persoanei de a dispune de ea insasi,intr-o maniera moderna, fata de
constitutiile altor tari siconventiile internationale in materie. Astfel, "Persoanafizica are dreptul sa dispuna
de ea insasi, daca nuincalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica si bunele moravuri." In Conventia
Europeana a Drepturilor Omului acest drept are o reglementare implicita; singur in art. 7 al Pactului
International privitor la drepturilecivile si politice se interzice "ca o persoana sa
fiesupusa, fara consimtamantul sau unei experientemedicale sau stiintifice"