Şmecherie şi lume rea

Adrian SCHIOP s-a născut la 7 ianuarie 1973 (Porumbacu de Jos,

judeţul Sibiu). A absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. Urmează, apoi, un mas­
ter în lingvistică integrală la Facultatea de Litere a aceleiaşi Universităţi.
A lucrat ca profesor de limba şi literatura română (1997-2001, Cluj-Na­
poca), zugrav (2002, Auckland, Noua Zeelandă), jurnalist (2004-2010,
Evenimentul Zilei, Prezent, România Liberă). Şi-a susţinut doctoratul în
manele la SNSPA, avându-l în calitate de conducător de teză pe Vintilă
Mihăilescu.
A debutat în revista Fracturi (2001) şi a publicat romanele: pe bunel
pe invers (Polirom, 2004) şi Zero grade Kelvin (Polirom, 2009), Soldaţii.
Poveste din Ferentari (Polirom, 2013. Premiul revistei Observator cultu­
ral, 2014, şi Premiul „Cea mai bună carte a anului", secţiunea Beletristică,
acordat în cadrul Galei Industriei de Carte din România, 2014). În 2017, în
regia !vanei MladenoviC, a apărut ecranizarea romanului Soldaţii.
 Adrian SCHIOP

Smecherie si lume rea

, ,

Universul social al manelelor

CARTIER
antropologic
CARTIER
Editura Cartier, SRL, str. Bucureşti, nr. 68, Chişinău, MD2012.
Tel./fax: 022 20 34 91, tel.: 022 24 Ol 9S. E-mail: cartier@cartier.md
Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2, Bucureşti.
Tel/fax: 21O 80 51. E-mail: romania@cartier.md

Cărţile Cartier pot fi procurate online pe shop.cartier.md

şi în toate librăriile bune din România şi Republica Moldova.
Cartier eBooks pot fi procurate pe iBooks, Barnes & Noble şi cartier.md

LIBRĂRIILE CARTIER
Librăria din Centru, bd. Ştefan cel Mare, nr. 126, Chişinău. Tel./fax: 022 21 42 03.
E-mail: librariadincentru@cartier.md
Librăria din Hol, str. Bucureşti, nr. 68, Chişinău. Tel.: 022 24 10 00.
E-mail: librariadinhol@cartier.md
Librăria online, shop.cartier.md, tel. 068 555 579.
E-mail: vanzari@cartier.md

Colecţia Cartier antropologic este coordonată de Vintilă Mihăilescu.

Editor: Gheorghe Erizanu
Lector: Valentin Guţu
Coperta seriei: Vitalie Coroban
Coperta: Vitalie Coroban
Design/tehnoredactare: Marina Darii
Prepress: Editura Cartier
Tipărită la Bons Offices

Adrian Schiop
ŞMECHERIE ŞI LUME REA: UNIVERSUL SOCIAL AL MANELELOR
Ediţia I, septembrie 2017

© 2017, Editura Cartier pentru prezenta ediţie. Toate drepturile rezervate.

Cărţile Cartier sunt disponibile în limita stocului şi a bunului de difuzare.

PROIEOT oo�FINANŢAT DE:

Proiect editorial cofinanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Rdministr.atia
P.onHulîii
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului
Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului
�Ul�iifiâl sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt

na�iiinâl
--···---·
în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Schiop, Adrian.
Şmecherie şi lume rea: universul social al manelelor/ Adrian Schiop. - Chişinău:
Cartier, 2017 (Tipogr. „Bons Offices"). - 260 p. - (Colecţia „Cartier antropologic"/
coord. de Vintilă Mihăilescu, ISBN 978-9975-86-032-1).
Bibliogr.: p. 245-254. - Referinţe bibliogr. în subsol. - 500 ex.
ISBN 978-997S-B6-211-0.
398.8
S 35
 „Mă ridic şi fac bani mulţi,
Aduc bani chiar şi din munţi;
Şi din pădurile mari
Mă ridic şi tot fac bani."

Adrian MINUNE, Nu am două vieţi

„Mergi pe drumul tău şi nu te uita:

Prietenul e buzunarul tău şi familia."

SORINA, Sunt sigur pe m â n a m ea

 Multumiri
'

Domnului profesor Vintilă Mihăilescu, mulţumiri „ fără număr"

pentru faptul de a mă fi iniţiat în antropologie şi, ceva mai încolo,
pentru valorosul feedback dat pe parcursul scrierii lucrării, precum
şi pentru păsuirile pe care mi le-a acordat cu generozitate, în mo­
mentele de blocaj. Cătălinei Tesar şi lui Bogdan Iancu, pentru atenţia
cu care au parcurs acest text, sugestiile de interpretare sau ponturile
de lectură pe care mi le-au oferit. Lui Gergo Pulay, pentru oportu­
nitatea de a ne muta împreună în Ferentari, precum şi pentru cheile
de lectură ale scenei manelelor, în particular, şi societăţii româneşti,
în ansamblu, fără de care lucrarea asta ar fi fost mult mai săracă.
Lui Dan S., Hendrik L. şi Gabi P., care mi-au fost, pe rând, colegi
de apartament în Ferentari. Doamnelor Margaret Beissinger, Anca
Giurchescu şi Speranţa Rădulescu, pentru încurajările calde. Colegi­
lor mei de doctorat Nicoleta Biţu, Elena Radu, Ciprian Necula, Gabi
Bălănescu şi Ciprian Tudor, pentru discuţiile fertile din perioada de
mobilitate petrecută la Napoli. Echipei de proiect şi în special lui
Andrei Vlăducu şi Dinu Guţu (care mi-a oferit în plus şi cărţile lui
în format electronic despre neotriburi, subculturi şi scene). Lui Şte­
fan Iancu, Costi Rogozanu, Ana Chiriţoiu, Florin Dumitrescu, Iulia
Popovici, Vasile Emu, Radu Umbreş şi Răzvan Dumitru, pentru dis­
cuţiile din online şi lumea reală în legătură cu manelele. Prietenilor
mei din Ferentari, personaje cu nume schimbate în această lucrare,
precum şi lăutarilor care au acceptat să stea de vorbă cu mine, deşi
nu le-a ieşit nimic din treaba asta. Şi, nu în ultimul rând, părinţilor
mei, care m -au îndopat cu mâncare, ţigări şi dragoste în lunile din
urmă, decisive în scrierea lucrării.

7
 Introducere

Literatura dedicată manelelor este încă în faza de pionierat. Cele

mai multe lucrări consacrate acestei teme sunt din unghiul etnomu­
zicologiei (Garfias 1 981; Beissinger 2007; Rădulescu 1 997; Stoichiţă
201 1). Studiul Ceraselei Voiculescu (2005), Production and consump­
tion of folk pop music în post-socialist Romania: discourse and practi­
ce, reprezintă o excepţie parţială, analizând maneaua din perspectiva
producţiei şi a consumului (insistând totuşi mai mult asupra produc­
ţiei). Dar, chiar dacă definesc maneaua ca etnopop (Beissinger 2007)
sau folk-pop (Voiculescu 2005), lucrările citate izolează maneaua de
restul producţiei muzicale din România. Cu alte cuvinte, în încer­
carea de a surprinde specificitatea fenomenului, lucrările citate se
ocupă mai mult de aspectul etno decât de acela pop. Consecinţa e
că, printr-un efect de perspectivă, maneaua se vede ca un gen izolat,
mai puţin legat de fenomenul muzical contemporan şi mai mult de
rădăcinile istorice sau de proximităţile stilistice cu curentele similare
din vecinătatea geografică (chalga, tallava, arabesk etc.). Maneaua se
vede astfel ca un fapt de antropologie, mai puţin racordat la prezentul
muzical mai larg.
Or, pentru a contracara acest efect, lucrarea de faţă analizează
manelele ca subcultură (de fapt ca scenă1), folosind instrumentarul
studiilor culturale şi mai puţin instrumentarul etnomuzicologiei.

Conceptul de scenă este mai neutru decât cel de subcultură, neimplicând ide­
ea de protest sau rezistenţă Argumentele pentru care prefer acest termen vor
fi desfăşurate în Capitolul Amărâ ţi şi bagabonţi. Publicul sărac al m anelelor,
secţiunea Manelele, parte a scenei pop.

9
 Prin urmare, în abordarea mea contează mai mult aspectul pop de­
cât cel etno, maneaua fiind văzută ca o parte a scenei pop, alături
de house, <lance, europop şi suferind contaminări cu rapul gangsta.
În această logică, interesează mai puţin elementele de specific şi mai
mult conexiunile cu prezentul scenei pop. Prin urmare, istoria ge­
nului (parte deja studiată de Garfias 1 981; Beissinger 2007) nu face
obiectul lucrării mele, care supune analizei doar maneaua pop, pe
instrumentaţie electronificată (sintetizator, chitară electrică, chitară
bas). Or, chiar dacă există o manea „ acustică", în care au performat
lăutari faimoşi ca Romica Puceanu, Constantin Stanciu etc., ea va
fi ignorată. Intervalul temporal pe care-l iau în discuţie debutează
cu momentul în care maneaua se electronizează şi se transformă în
etnopop, în anii ' 80, şi se întinde până în prezent.

Argument

Chiar dacă lucrarea mea are o componentă sociologică semni­

ficativă, am preferat să ţin - cât a fost posibil - despărţite apele, es­
teticul de social. Maneaua e o formă de artă, iar mesajul pe care-l
transmite, în calitatea ei de produs estetic, nu poate fi prin forţa lu­
crurilor o reflectare mecanică a realităţii, ci trebuie să presupună
esenţializare, deformare creatoare şi, la limită, creare de lumi: aşa
cum argumentează Stoichiţă (201 1), spaţiile live de performare ale
manelei instituie un spaţiu magic, care suspendă realitatea, făcându-i
pe participanţi să se simtă atotputernici. Pe scurt, pentru o noapte de
chef la lăutari, oamenii îşi dau libertatea să se creadă barosani; a doua
zi, pe lumină, ei îşi bagă cuminţi minţile-n cap şi se duc la serviciu
ştiind exact cine sunt. Am evitat, aşadar, să citesc realitatea prin artă,
mai mult, am încercat să privilegiez dimensiunea estetică dându-i
o oarecare autonomie de modă veche. Pornind de aici, de la această
opţiune, am ales ca concluziile lucrării să fie de ordin stilistic-com­
parativ şi nu sociologic.
Aşadar, lucrarea mea operează pe două dimensiuni - pe de o
parte, scena cu actorii şi comportamentele lor şi, pe de alta, univer­
sul de discurs al manelelor, pe care îl voi desfăşura cu precădere din
versuri. Argumentul principal al tezei mele e că, aşa cum în lumea
reală oamenii dau o înaltă preţuire şmecheriei ca strategie de succes

10
în viaţă, dar au aşteptări negative de la semeni, şi în universul de
discurs al manelelelor, secţiunea jubilatorie care exaltă puterea bani­
lor şi a şmecheriei are o contraparte întunecată, chiar cu mai multe
ocurenţe, care deplânge faptul că lumea s-a făcut rea, că nu mai poţi
să ai încredere în semeni. Pe scurt, lucrarea analizează mecanismele
prin care, în lumea reală, şmecheria generează neîncredere şi para­
noie relaţională şi cum această dialectică dintre şmecherie şi neîncre­
dere este tematizată în versuri; versuri care nu vorbesc deloc despre
insecuritatea economică (deşi trăsătură structurantă a lumii în care
trăiesc fanii), concentrându-se obsesiv asupra insecurităţii relaţio­
nale, faptul că nu poţi să ai încredere în prieteni.
În fine, o ultimă precizare are în vedere sistemul hibrid de citare.
Am optat pentru sistemul Chicago/Turabian integrând ambele ver­
siuni, atât cea cu note de subsol (în ce priveşte materialele de presă
scrisă sau video, precum şi toate resursele electronice), cât şi cea cu
citare în text (în ce priveşte literatura de specialitate). Opţiunea sim­
plă pentru una sau alta s-ar fi dovedit contraproductivă: dacă aş fi
optat pentru citare exclusiv cu note de subsol, aş fi încărcat prea mult
subsolul, care, ca-n parabola lui Borges cu harta 1:1, ar fi ajuns să
îngroape textul; dacă aş fi optat pentru citare în text, m-aş fi încărcat
cu proceduri de simbolizare foarte complicate - unele materiale de
presă nu au autor, altele (cele video, în special) n-au titlul specificat;
unele reproduc remarci din subsolul unor piese de pe youtube, altele
sunt referinţe luate de pe site-uri ale unor case de discuri sau de pe
pagini personale ale unor artişti. Faptul de a le fi citat în subsolul
paginii mi-a uşurat mie munca, iar lectorilor - sper - efortul. Din
acelaşi considerent, pentru că lucrarea citează dintr-un volum foarte
mare de melodii, le-am citat (în subsolul paginii şi în lista finală de
resurse folosite) doar pe acelea care implică o parte video la care ana­
liza mea face trimitere.

Registre tematice

Maneaua este o specie de etnopop, identificabilă printr-un ritm

specific (Stoichiţă 201 1), cu puternice influenţe balcanic-orientale,
cântată preponderent de lăutari romi şi adresându-se unui public
amestecat de români şi romi. Ea face parte dintr-un curent mai larg,

11
al muzicilor panbalcanice recente, care, sub impactul globalizării,
face muzicile tradiţionale din Balcani să intre în dialog şi să sufere
contaminări reciproce (Buchanan 2007).
O clasificare tematică a manelelor e sortită eşecului, pentru că
universul de discurs al manelelor e, ca să zic un truism, complexă ca
viaţa însăşi - motiv pentru care am ales o clasificare care nu foloseşte
un criteriu tematic, ci de tonalitate afectivă. Aşadar, lucrarea utili­
zează o clasificare tripartită a manelelor, în funcţie de registrul afec­
tiv în care se desfăşoară universul de discurs - registrul grav, ironic­
ludic şi lamentativ.
În primul registru intră piesele universului familial şi o parte din
cele de dragoste - pe scurt, cele care presupun un angajament, nu
contează că faţă de iubită, familie, Dumnezeu, fraţii simbolici din
brigada mai mult sau mai puţin clandestină la care protagonistul se
poate afilia. Ele spun în mare că trebuie să-ţi iubeşti familia - nevas­
ta, copiii, părinţii, fraţii -, să te temi de Dumnezeu şi să nu pui banii
deasupra sentimentelor: aşadar, spun să fii bun cu oamenii în gene­
ral, să nu-ţi trădezi tovarăşii şi să te sacrifici pentru ceilalţi membri
ai familiei.
A două secţiune e situată într-un registru afectiv ludic şi ironic, la
mişto (Stoichiţă 201 1), şi este dedicată celebrării şmecheriei şi banilor,
puternic fetişizaţi. Mai spune, hedonist, că trebuie să-ţi trăieşti viaţa,
să te distrezi cu femei, să arunci cu banii. Dacă piesele primei secţiuni
spun că banii n-au valoare, ci omenia şi angajamentul pentru familie,
această secţiune spune că banii trebuie cheltuiţi, că a arunca cu banii
îţi aduce nu doar plăcere personală, ci şi respectul/invidia admirativă
a celorlalţi. De asemenea, secţiunea dedicată bagabonţilor intersec­
tează pe cea mai consistentă zonă a ei acest registru afectiv - dar şi
o parte din piesele de dragoste, mai ales cele care leagă dragostea de
bani. Cu toată insolenţa lor, aceste piese nu contestă nici morala creş­
tină tradiţională (sacrificiul pentru familie şi credinţa în Dumnezeu
rămân repere tari, de necontestat), nici „ părinţii" (nu pun în scenă un
conflict între generaţii, părinţii fiind iubiţi şi respectaţi), nici legiti­
mitatea autorităţii de stat.
A treia secţiune, în registru lamentativ, e dedicată neîncrederii,
afirmând că, în goana după bani, lumea s-a făcut rea, fiindcă toţi sunt
pe interes - tu îi ajuţi, dar ei nu te uită la necaz sau se bucură. Nu poţi

12
să ai încredere în n'imeni (în afară de familie), fiindcă prietenii sunt
perverşi cu două feţe, care te trădează, te vând pentru bani, dacă inte­
resul le-o cere. În aceste manele, lăutarul se face purtătorul de cuvânt
al eticii omeniei păstrând totuşi ideea că eroul e un om realizat
-

financiar, care ajută ca un bun creştin lumea, dar lumea e nerecunos­

cătoare; bogăţia e o precondiţie a universului semantic din manele.
Aici mai intră piesele universului carceral sau cele despre mascaţi, o
parte din manelele dedicate emigraţiei, precum şi piesele de abandon
sau de dragoste trădată.

Metodologie

Lucrarea mea combină mai multe metode sociologice. În ana­

liza mesajului manelelor, am folosit masiv analiza de discurs pentru
semantica versurilor; pentru acelaşi obiectiv, am folosit interviuri
nestructurate cu fani, lăutari şi instrumentişti, precum şi analiza
comentariilor de sub piesele postate pe youtube.com; sub protecţia
anonimatului oferit de mediul online, oamenii au mai mult curaj să
spună ce gândesc cu adevărat decât într-o discuţie sau un interviu
semistructurat.
De asemenea, la zonele de public la care n-am avut acces (inter­
lopi, în special), m-am bazat pe bârfe din cartierul Ferentari şi ana­
liza de presă - materiale tv arhivate pe youtube, articole din cotidiene
quality şi mai ales tabloide, unde (deloc paradoxal) relatarea este mai
puţin viciată de prejudecăţi, manelele şi fanii lor clandestini având
parte, prin forţa lucrurilor, de o tratare mai empatică şi mai binevoi­
toare. Spun prin forţa lucrurilor, întrucât fanii genului sunt, de obicei,
consumatori de media tabloidă.
Întrucât accentul cercetării mele cade pe public, am considerat
utile două metode calitative - în primul rând, observaţia participa­
tivă şi, într-o măsură mai mică, interviurile semistructurate. În carti­
erul bucureştean unde mi-am desfăşurat cercetarea, oamenii au aler­
gie la microfoane şi devin paranoici când vine vorba de interviuri,
considerând că ai o agendă ascunsă, suspectându-te că eşti poliţist
sub acoperire. Una peste alta, am făcut totuşi cinci interviuri cu lău­
tari şi instrumentişti, dar nu cu fani, ale căror discuţii am preferat să
le rezum în jurnal sau să le notez într-un carneţel.

13
 Prin urmare, mi-am bazat terenul mai mult pe observare partici­
pativă şi discuţii pur şi simplu. Discuţiile cele mai substanţiale le-am
avut cu trei bărbaţi de care m-am apropiat şi care sunt personajele
recurente ale tezei mele - Petrică, un chelner de 55 de ani, care lucra
la un bar din Ferentari, Dino (33 de ani), un fost puşcăriaş, care lucra
ca servitor în casa unei rude, şi un tânăr, Radu (24 de ani), care a
schimbat mai multe joburi - până când, în final, a plecat în Anglia.
Altfel, am făcut observaţie participativă într-un club de manele
din oraşul Sibiu, ok, iar, în Bucureşti, în mai multe cluburi-restauran­
te (Bio Bio şi Balkan de pe Bulevardul Magheru, Hanul Drumeţului şi
Atlantic din Drumul Taberei/Prelungirea Ghencea, Million Dollars
de la Piaţa Muncii), toate cu program live de lăutari; în ce priveşte
locurile gen discotecă, rulând, aşadar, cu playlist - un bar-discotecă
dintr-un sat din apropierea Mediaşului şi un club din cartierul Pro­
gresul. Cât timp au fost permise de autorităţi, am asistat la un număr
nedefinit de nunţi, cele mai multe ţinute în cartierul Ferentari.
Am considerat necesare două site-uri observaţionale, un carier
din Bucureşti şi un sat din Transilvania. De ce această opţiune? Din
două motive - primul e că publicul manelelor e spart în două catego­
rii de public, unul urban şi altul rural; al doilea motiv e că scena de
manele este divizată în două mari şcoli, care iarăşi împart publicul -
şcoala bănăţeană, cu centrul în Timişoara, şi şcoala regăţeană, cu
centrul în Bucureşti. Or, fanii din Transilvania (recte din satul unde
mi-am desfăşurat cercetarea) au o afinitate mai mare pentru mane­
lele şcolii bănăţene, iar fanii din Bucureşti nu prizează foarte mult
manelele de Sud.
Cartierul din Bucureşti e Ferentari, unde am locuit trei ani; de
câţiva ani, a rămas singurul cartier din Bucureşti unde manelele mai
fac legea. Dacă în restul cartierelor se aud sporadic şi insular, din
crâşmele mirosind a mititei din pieţele agroalimentare, din bom­
bele stinghere şi murdare cu păcănele (aparate de jocuri mecanice),
de pe străzi cu case scunde - în Ferentari se aud de peste tot, din
crâşme, din casetofoanele maşinilor lăsate cu portierele deschise, din
difuzoarele mobilelor şi, mai ales, din apartamente, la orice oră; în
dimineţile de weekend, îmi beam cafeaua acompaniat de manelele
care se auzeau din apartamentele de vizavi - şi acompaniamentul
muzical continua toată ziua, mai ales în zilele însorite de vară. De

14
altfel, acesta a fost (şi este) unul din argumentele cel mai des auzite de
cei care s-au ridicat împotriva genului - că fanii manelelor nu sunt
civilizaţi şi îşi ascultă melodiile la volum maxim, fără respect pentru
urechile celorlalţi.
Cartierul se află la doar două staţii de metrou de Piaţa Unirii -
ce-i drept, nu are ieşire la metrou şi practic începe la patru staţii
de autobuz de staţia Eroii Revoluţiei, dincolo de ansamblul de blo­
curi de la Zăbrăuţi. Cu toată apropierea geografică de Centru, mulţi
bucureşteni îl percep ca situat la marginea oraşului; vinovată de aceas­
tă percepţie e stigma teritorială care apasă asupra cartierului (Pulay
2010), pe care prea puţini îndrăznesc să-l viziteze, iar taximetriştii îl
evită şi de multe ori refuză să onoreze comanda sau cer tarif dublu.
Cei care refuză motivează asta prin faptul că zona e periculoasă, li
se fură ştergătoarele sau că locuitorii zonei dau ţeapă, că, ajunşi la
destinaţie, nu plătesc călătoria. Cei care percep tarif dublu spun că
nu au comenzi înapoi - şi ies în pierdere. Lumea de Centru, mi-a zis
cineva din cartier, vine acolo doar să-şi cumpere doza de heroină sau
�,să ia o bagaboantă ieftină", adică o prostituată; prostituatele sunt
mai ieftine aici (SO de lei sex cu penetrare, faţă de 100 de lei în Cen­
tru). E destul de probabil ca acesta să fie motivul real pentru care cer
tarif dublu, că-i consideră pe cei din Centru care vin aici potenţiali
consumatori de droguri dure (heroină), care, sub presiunea sevraju­
lui şi a ilegalităţii, plătesc călătoria mai mult decât face.
Odată pătruns în miezul cartierului, pe Prelungirea Ferentari,
te izbeşte aerul de loc îmbătrânit în decrepitudinea anilor '90, cu
afaceri înghesuite în dughene care vând chinezării ieftine, spălăto­
rii murdare de maşini, case de amanet, covrigării şi şaormerii care
servesc la geam; oamenii n-au bani pentru restaurante, doar pentru
astfel de fast-fooduri româneşti. Şi, deşi se bea mult, la rupere, nici
crâşmele nu o duc cu mult mai bine. Sunt doar trei crâşme pe Prelun­
gire, cu preţuri net mai mici decât în orice parte a oraşului (2,5-3 lei
berea), dar una singură are succes, fiindcă e în acelaşi timp magazin
alimentar şi vinde bere la pet de 2,5 lei. Chiar şi pe iarnă, oamenii
preferă să bea în casă, în faţa blocului sau a magazinelor alimentare
din proximitatea locuinţei.
Cartierul este alcătuit preponderent din case, spart din loc în loc
de zone de blocuri cu patru nivele. În zonele de case, unii mai practi-

15
că o agricultură agonică, cu cinci găini, trei straturi de zarzavaturi -
sau chiar o vacă sau un număr oarecare de oi, scoase la păscut în
partea dinspre Sălaj/Piaţa Pucheni, unde pare că se termină oraşul,
dar, de fapt, începe un teren viran enorm, care dă în şoseaua Petri­
cani. Pe porţile acestor case sunt anunţuri cu „vând mere, 3 lei kilul"
sau „vând lapte" sau „vând murături"; uneori, în faţa casei vezi câte o
băbuţă pe un scăunel care aşteaptă clienţi cu o ladă de legume.
Ca în satele din Sud, casele sunt scunde, acoperite cu tablă - dar,
ca la oraş, înghesuite în curţi minuscule. Din loc în loc, se profilează
câte o casă făloasă, o vilă de şmecher, inconjurată de ziduri înalte de
beton, aparţinând unui îmbogăţit al economiei informale. Cel mai
puţin recomandabil e să încerci să o fotografiezi; eşti luat la întrebări,
ameninţat şi pus să ştergi fotografia.
Acest peisaj al caselor scunde spart de silueta unei vile pe două
sau trei nivele este - simbolic vorbind - definitoriu pentru cartier,
dominat de inegalităţi mari, cu o pătură foarte subţire de îmbogăţiţi
pe căi de multe ori chestionabile şi o masă enormă de oameni trăind
la limita sărăciei.
În lucrările publice (Botonogu 201 1) , cartierul este etichetat drept
ghetou; circumscrierea mi se pare totuşi excesivă. Descrierea de ghe­
tou se potriveşte blocurilor de garsoniere, aşa-numitele Zeuri; fiecare
din cele cinci zone de blocuri are un astfel de perimetru. Pe Aleea
Livezilor, locul unde e apartamentul meu, zona de garsoniere e de­
numită simplu şi sugestiv La Ghetouri. Acolo, oamenii nu au acte pe
casă, gunoaiele se aruncă direct în stradă, apa caldă şi căldura e tăiată
frecvent din cauză că oamenii nu au bani să plătească utilităţile -
iar locul arată dezastruos: blocurile sunt decojite şi fisurate, cerceve­
lele geamurilor plesnite, iar gunoaiele se aruncă în spatele blocului,
încât, atunci când bate vântul, strada se umple de hârtii şi pungi de
plastic. Aici locuiesc boschetarii, oamenii aflaţi la fundul sărăciei, şi
distruşii, consumatorii de droguri sau alcoolicii cronici. Străzile sunt
tot timpul pline, apartamentele răsună de ţipete şi manele, iar vier­
muiala umană încetează după ora unu noaptea. Sursele lor de câştig
sunt precare, mulţi trăiesc din colectare de fier vechi sau de peturi de
plastic, pe care le obţin scormonind în tomberoanele oraşului.
Am stat cu chirie în două apartamente din Ferentari, ambele pe
Aleea Livezilor. În intervalul 2009-2010, am locuit la intrarea din-

16
spre vest, despre care locuitorii spuneau că e zona cea mai civilizată
de pe Alee. A doua chirie a fost pe buza zonei care desparte gheto­
urile de zona de familişti. Apartamentul meu era situat dincolo de
strada care desparte zona civilizată a Aleii de ghetouri, iar contras­
tul dintre spaţii era spectaculos: într- o parte părea că o apocalipsă
selectivă a distrus arealul, iar supravieţuitorii, sălbăticiţi, şi-au făcut
culcuş acolo; în cealaltă parte, recte spaţiul unde locuiam, şi-a fă­
cut loc o civilizaţie stângace, cu miros muncitoresc, o prosperitate
precară constituită din materiale ieftine - termopane albe de plastic
la geamuri, uşi de metal şi parchet laminat, în apartamente; pe stra­
dă vedeai oameni curaţi, îmbrăcaţi în haine de la Dragonul Roşu,
complexul comercial al comunităţii de chinezi din Bucureşti. Spaţiile
verzi din jurul blocului au fost transformate în mici grădini; nu se
văd gunoaie flagrante pe stradă, pentru că oamenii plătesc serviciile
de salubrizare - ba chiar, odată, când fumam o ţigară la geam şi am
aruncat chiştocul în stradă, o vecină mi-a atras atenţia să nu o mai
fac. Pe scurt, partea asta a străzii miroase a sărăcie, dar nu a disperare
neagră şi ghetou.
Cât priveşte oamenii care populează cartierul, ce se observă este
absenţa unui segment semnificativ de oameni educaţi, cu facultate;
spre exemplu, profesorii care lucrează la Şcoala 136 nu locuiesc în
cartier, în apropierea locului de muncă (deşi apartamentele sunt la
jumătate de preţ în raport cu restul oraşului, respectiv 20.000 de euro
pentru un apartament de două camere, faţă de 40.000, cât e în cele­
lalte zone din oraş, iar salariile profesorilor sunt mici, sub salariul
mediu); de altfel, cei mai mulţi dintre ei stau un an sau doi, apoi se
transferă la şcoli mai bune. Cazul unei jurnaliste, deţinătoarea unui
blog despre Ferentari, este ilustrativ - deşi blogul a avut succes şi tâ­
năra jurnalistă şi-a făcut un nume exploatând jurnalistic cartierul, în
momentul în care s-a căsătorit a preferat să-şi ia un credit mai scump
pentru un apartament într-o zonă mai bună a oraşului.
Nivelul de şcolarizare al oamenilor este scăzut, mai ridicat pen­
tru cei care au absolvit şcoala în timpul comunismului sau imediat
după Revoluţie - respectiv şcoala profesională sau un liceu. Oamenii
nu valorizează superlativ şcoala - ei se mândresc că au şcoala vieţii,
adică au experienţă de viaţă şi o capacitate de a se descurca în jun­
gla cotidiană superioară oamenilor cu carte. De altfel, tema şcolii

17
lipseşte din manele - iar omul inteligent, pe care-l duce capul, e cel
care ştie să facă bani.
Nivelul redus de şcolarizare atrage după sine restrângerea posibi­
lităţii de a accede la un venit consistent, motiv pentru care cartierul
este plin de amărâţi, de oameni săraci; pe treapta cea mai de jos sunt
boschetarii, dezadaptaţii, care nu au unde să doarmă sau dorm în
shanty-town-ul de pe un teren viran în partea dinspre cartierul Pro­
gresul, şi care trăiesc culegând peturi şi fier vechi, furând mărunţişuri
chinezeşti din tarabele de la Piaţa Rahova, aşteptând ajutorul social.
Boschetar este unul din epitetele cele mai jignitoare cu care poate fi
gratulat cineva - când se ceartă în crâşmă, ies scântei când cineva
aruncă, la nervi, epitetul ăsta cuiva; boschetarul e laserul total.
O altă categorie de amărâţi sunt agenţii de pază - aceştia îmbă­
trânesc pe salariul minim pe economie, fără vreo posibilitate de a-şi
creşte venitul odată cu înaintarea în vârstă. Muncitorii calificaţi îi
dispreţuiesc pe agenţii de pază şi de multe ori în cârciumi am auzit
iscându-se certuri pe tema asta - le reproşau că nu fac nimic şi nu ştiu
să facă nimic, că putrezesc pe un salariu de 800 de lei; cei calificaţi îl
consideră deci j ob de laser. Trebuie menţionat că muncitorii calificaţi
nu se consideră amărâţi; chiar dacă sunt la început, ei au convingerea
că pot creşte ca venit.
Amărâţi sunt şi micii antreprenori ai economiei informale care
îţi vând, pe stradă sau în crâşme, produse ieftine cumpărate de la
Dragonul Roşu - odorizante, adidaşi de 20 de lei etc. Cei care au tara­
be la Piaţa Rahova sunt deja consideraţi realizaţi - veniturile lor pot
depăşi 2000 de lei. O astfel de afacere poate fi o trambulină spre o afa­
cere mai profitabilă, cum sunt firmele de colectare de fier vechi. Alt
serviciu mai bun, care te scoate din categoria amărâţilor şi te poate
duce la un venit de 2000 de lei, e cel de taximetrist - dar asta la 12 ore
lucrate pe săptămână, şase zile; după Criză, o parte din cei care s-au
întors din Occident au ales acest job; în faţa blocului meu erau două
maşini de taxi şi ambii şoferi au lucrat câţiva ani afară, în Occident.
Al doilea areal de cercetare este rural, respectiv satul din Ţata
Oltului unde m-am născut. Economic, satul are o situaţie destul
de stabilă - iar cea mai bună dovadă e migraţia inconsistentă spre
Vest în anii cei mai duri ai postsocialismului, 1996-2002. Un val
migraţionist mai consistent apare după aderarea la UE. Semn para-

18
doxal de stabilitate economică e şi unitatea arhitectonică a satului,
în care s-au construit puţine case făloase. Cele câteva care s-au con­
struit datează din anii '80, când s-a ridicat o clasă de antreprenori
informali - oameni care lucrau în construcţii, „ maistări", cum li se
spunea, organizând echipe care renovau sau ridicau case noi - şi
şoferii de TIR, care făceau bişniţă cu produse aduse din Turcia sau
Occident. De altfel, satul este considerat unul de şoferi - cinci din­
tre colegii mei de generaţie (dintr- o clasă de 16 oameni) au devenit
şoferi (patru pe TIR, unul pe transport intern de călători). Un alt val
de case făloase datează din ultimii ani, ridicate fie de şoferii de TIR,
fie, mai ales, de reprezentanţi ai valului migraţionist de după 2005
(cei mai mulţi în Spania). După Criză, aceştia au plătit de la distanţă
rude să le ridice case arătoase în sat. Altminteri, oamenii, chiar
ajunşi la o relativă prosperitate, au preferat să-şi renoveze casele sau
să le mansardeze, dar nu să le adauge încă un nivel. Un fenomen
foarte recent de consum ostentativ îl reprezintă moda de a construi
mici cabane, pe terenul de lângă râul de munte care trece pe lângă
sat. Această dezvoltare echilibrată, fără mari discrepanţe sociale,
este remarcată şi de Kidekel (2006) în etnografia consacrată unui
sat din acest areal. Cercetătorul american o pune pe seama unei
particularităţi istorice - încă din timpul Imperiului Austro-ungar,
pe acest areal nu au existat mari proprietari de pământ, ci doar mici
proprietăţi deţinute de ţărani; aşadar, ei nu lucrau pentru un grof
sau mare moşier ca în Sud, ci practicau agricultură de subzistenţă
pe propriile pământuri.
Lângă sat, există o comunitate de romi cortorari de 100 de per­
soane, care au înregistrat un salt de prosperitate încă de la sfârşitul
anilor '90, şi mai ales după 2002, când s-au deschis graniţele spre Vest­
ei aparţin grupului studiat de Tesar (2012) şi, la fel ca la aceia, sursa
principală de câştig în migraţia lor sezonieră o reprezintă cerşitul;
dar, în ultimii ani, câştigul din cerşit s-a diminuat considerabil, de la
1500 de euro la începutul anilor 2000, la 500-600 de euro acum. Pe de
altă parte, agricultura de subzistenţă a devenit în ultimii ani apanajul
acestui grup - membrii familiei rămaşi acasă lucrează o parte din
pământurile etnicilor români, care fie s-au îndreptat spre ocupaţii
mai bănoase, fie sunt prea bătrâni pentru a mai cultiva pământul.

19
 Cercetarea mea are o distorsiune (bias) pe care mă simt obligat
să o semnalez - este preponderent axată pe bărbaţi neînsuraţi. Pe
bărbaţi întrucât în Ferentari segregarea de gen este foarte puternică;
apoi - informanţii mei erau neînsuraţi întrucât eu însumi, în calitate
de matur de 40 neînsurat, eram privit cu suspiciune de cei cu familie.

Structura lucrării şi cadru teoretic

Primul capitol, Scena manelelor în diacronie: muzică clandes­

tină, analizează scena de manele în diacronie, de la momentul când
se transformă în etnopop, în anii '80, până în prezent. Capitolul folo­
seşte baza de date furnizată de cercetările de etnomuzicologie de­
dicată manelei (în principal, Rădulescu 1997; Beissinger 2007), dar
în analiza ei se va folosi de instrumentarul studiilor culturale, mai
precis, de acela de cultură a tinerilor (Cohen 1955; Hebidge 1979),
ghidată de valori specifice (hedonism, provocare etc.). Or, chiar dacă
maneaua, ca discurs, nu se articulează ca o cultură a tinerilor, ea va
fi gustată în special de aceştia. De ce? Întrucât regimul comunist, cu
excepţia Cenaclului Flacăra, nu a permis apariţia unei scene muzi­
cale alternative, articulată pe baza valorilor tinerilor, iar aceştia au
trebuit să se mulţumească cu produse culturale care se apropie mai
mult de acest ideal - recte muzica orientală/maneaua. Ea nu se arti­
culează în acei ani ca o cultură a tinerilor, iar puterea sa de fascinaţie
vine din emiterea unui discurs despre prezent şi probleme reale sau,
mai exact, un discurs mai real decât acela din muzica uşoară, popul
sclerozat din ultimii ani ai comunismului.
Capitolul al doilea, Amărâţi şi bagabonţi. Publicul sărac al ma­
nelelor, combină instrumente teoretice din mai multe zone: studii
culturale, în secţiunea în care încearcă să demonstreze că instru­
mentarul teoretic al lui Hedidge din Subculture (1979) este inadecvat,
întrucât fanii de manele nu se autoidentifică în calitate de manelari,
iar genul, gustat ca muzică de petrecere, nu articulează un mesaj sub­
versiv sau o cultură a rezistenţei. Lucrarea foloseşte conceptul mai
neutru de scenă (Straw 2001), argumentând că maneaua este, de fapt,
parte a scenei pop. Capitolul este axat pe publicul sărac şi în special pe
bagabonţi, o categorie umană privilegiată cantitativ în universul de
discurs al manelelelor. În analiza stilului de viaţă al acestora, lucra-

20
rea mea foloseşte instrumente din mai multe zone - studii de antro­
pologie dedicate spaţiului mediteraneean (Campbell 1964; Hertzfeld
1985), studii consacrate postsocialismului (Naspary 2002), ghetoului
(Vacquant 2008; Bourgois 1989), precum şi sugestii dinspre romani
studies (Tesar 2012; Stewart 1997).
În capitolul al treilea, Şmecheri şi barosani. Publicul bogat al ma­
nelelor, voi arăta că maneaua se susţine financiar din banii antrepre­
noriatului clandestin şi informal, ale căror valori le glorifică, în rama
unei poetici a codificării şi elipsei. În discuţia despre poetică voi folosi
conceptul de loc al indeterminării, propus de teoreticianului R. Ingar­
ten (1973) şi dezvoltat de W. Iser (1978). În discuţia comportamentu­
lui antreprenoriatului clandestin, pe lângă studii dedicate postsoci­
alismului (Humphrey 2002), voi recurge la studii consacrate mafiei,
mai precis, două lucrări ale teoreticianului Diego Gambetta (1993;
1998). Relaţia dintre lăutari şi antreprenorii clandestini o voi plasa sub
metafora trubadurilor medievali, aşa cum e ea descrisă de Zumthor
(1983), argumentând că manelele de şmecherie, care exaltă bogăţia
protagonistului, nu sunt reductibile la parodie, după cum argumen­
tează Stoichiţă (2011), ci pot, de asemenea, fi interpretate ca ode.
În capitolul al patrulea, Şmecherie şi lume rea. Strategii ale du­
plicităţii şi insecuritate relaţională, folosindu-mă de conceptele de
cercuri vicioase/virtuoase (Putnam 1993), voi desfăşura mecanis­
mele prin care şmecheria generează neîncredere generalizată între
oameni, într-un cerc vicios care se tot extinde. Atât şmecheria, cât şi
neîncrederea vor fi discutate în interiorul aceluiaşi cadru teoretic din
capitolul al doilea (studii dedicate spaţiului mediteraneean, postso­
cialismului, ghetoului). O dimensiune suplimentară o vor reprezen­
ta studiile care analizează consumul ostentativ (Veblen 1994; Belk
1999; Wisman 2001), prin care voi arăta cum e posibil ca invidia, în
contextul consumului ostentativ, să fie valorizată pozitiv, ca marcă a
succesului financiar, în manele.
Ultimul capitol, Proximităţi stilistice şi contaminări gangsta, se
reîntoarce la instrumentarul studiilor culturale, în special la acela de
cultură a tinerilor (Cohen 1955, Hedidge 1985; Hall & Jefferson 2006),
pentru a arăta cum, prin contaminarea cu rapul gangsta, maneaua
a intrat pe o orbită de cool; această contaminare a avut două efecte
contrare - pe de o parte, o injecţie de spirit transgresiv, în secţiunea

21
porno, şi o atenuare a subversivităţii mesajului, în secţiunea dedicată
şmecheriei (care, după 2012, dispare practic din universul de discurs
al manelelor). Cum acest capitol are şi o dimensiune concretă, aptă de
a interesa politicile publice, el propune eticheta stilistică de gangsta
pop pentru manea, în ideea de a contracara, printr-o încadrare stilis­
tică cool, etichetele nedrepte lipite genului, în campaniile de discre­
ditare îndreptate împotriva lui.
 Scena manelelor în diacronie:
muzică clandestină

Rezumat: O cercetare a scenei de manele nu se poate lipsi de o

abordare diacronică - pentru simplul motiv că publicul, în momen­
te temporale diferite, a fost altul, şi-a schimbat componenţa socială,
în funcţie de succesul genului, de perioadele sale de flux şi reflux.
Evoluţia scenei a fost în spirală, cu două perioade de boom, la sfârşitul
comunismului (şi primii ani după 1989) şi începutul anilor 2000. În
perioadele de succes, audienţa a trecut dincolo de publicul fidel (oa­
meni cu educaţie sumară), înglobând o audienţă din alte zone sociale
(elevi de la licee de centru, studenţi, chiar intelectualitate). Tipologia
interpreţilor diferă - în perioadele de reflux muzica e performată de
lăutari romi, fapt ce conferă muzicii o culoare mai etno, iar în peri­
oadele de boom lăutarii sunt concuraţi de trupe mixate etnic, muzica
căpătând accente pop mai decise, o culoare mai tinerească; universul
de discurs se modifică, de asemenea. Secţiunea respectivă urmăreşte
toată această evoluţie, punctând, totodată, elementele care marchea­
ză profesionalizarea scenei.

Obiective

Capitolul de faţă are două secţiuni, fiecare cu orizontul său de

cercetare. În prima secţiune, care face o istorie a scenei de manele, o
să încerc să elucidez cauzele succesului incredibil al manelei în ulti­
mii ani ai comunismului, corelând-o cu contextul protocapitalist al
epocii şi cu absenţa unei scene pentru cultura tinerilor. Tot în aceas-

23
tă secţiune o să arăt cum, în deceniul zece, ignorată total de media,
maneaua îşi va construi un univers care celebrează informalitatea,
independent de-, dar frapant de apropiat de rapul gangsta. În ultima
secţiune, o să discut profesionalizarea industriei, folosindu-mă de
indicatori cum ar fi casele de discuri, promovarea pe canale media,
scene publice de performare (restaurante într- o primă fază, discoteci
şi cluburi mai apoi).

Trupele de muzică orientală

Sub titulatura de muzică orientală sau turcească, genul apare în­

tâi în Banat ca o adaptare locală a novokompovna narodna muzika
(folclor modern, într-o traducere aproximativă) din fosta Iugoslavie
(Beissinger 2007: 106). Interzis de guvernul comunist, ca reprezen­
tând folclor poluat, lăutarii îl vor performa totuşi la nunţi (Rădules­
cu 1997: 28). În această perioadă, genul este performat atât de lău­
tari romi, cât şi de cântăreţi de muzică populară sârbească, atât pe
instrumentaţie acustică, cât şi pe una electrificată. Laza Cnejevic, un
solist de roman de origine sârbă specializat în muzică sârbească, per­
formează, de pildă, atât cu acompaniament de orgă, cât şi cu acom­
paniament tradiţional.
Dar nu prin lăutari din Banat genul dobândeşte notorietate
naţională, ci prin formaţiile din Sud, ca Odeon din Galaţi (lider -
Costel Geambaşu), Azur din Brăila (lider - Nelu Vlad) sau Generic
(lider - Dan Ciotoi). Odeon s-a înfiinţat în jurul anului 1984, iar pri­
mul său album este lansat în 1985 sau 1986; Azur s-a înfiinţat în 1984,
iar „primul album", de fapt o înregistrare a unui spectacol ţinut la un
restaurant, făcută de un întreprinzător specializat în comercializarea
de muzică sârbească, apare în 19862• Azur, o trupă de etnici români,
este trupa cu cel mai mare succes în acea vreme - căreia i s-a permis
să concerteze în instituţii respectabile, ca Teatrul George Bacovia din

Dana Cobuz. 2006. „ Azur, interzisă de Securitate". Jurnalul Naţio n al

[9 ianuarie] . http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de­
colectie/azur-interzisa-de-securitate-30487. html, accesat 13 martie 2012.

24
Buzău sau Filarmonica din Sibiu,3 şi au vândut, în regim de „ samiz­
dat", peste 600.000 de c6pii4•
Azur, Generic, Odeon sunt formaţii de etnopop, nu de lăutari -
de pildă, Nelu Vlad, liderul formaţiei Azur, a devenit muzician pro­
fesionist după ce a fost dat afară de la Academia de Miliţie şi avea
nevoie de o sursă de bani ca să-şi întreţină familia5• De asemenea,
cooptarea chitarei electrice sau a celei bas, alături de sintetizator, aju­
tă genul să intre în atenţia trupelor de cafe-concert, care performau
în restaurante. Dar nu numai. Un solist al unei formaţii respectabile
de rock îşi aminteşte cum, într-o vacanţă când a cântat cu trupa „ ca
să facă bani" la un restaurant de la mare, s-au văzut obligaţi să inter­
preteze nu doar hituri italieneşti în genul Toto Cutugno, Al Bano, ci
şi - la cererea publicului - muzică turcească. Acelaşi solist îşi aduce
aminte de concerte „ sindicaliste" din provincie, în faţa „ oamenilor
muncii", unde, ca să dezgheţe publicul, au cântat preponderent mu­
zică turcească.
Cum se explică, aşadar, succesul enorm al acestor formaţii în
epocă? În mod cert, muzica orientală umple nişte aşteptări pe care
niciun alt gen muzical din epocă nu le umple. Genurile muzicale
oficiale nu vorbesc despre prezent - muzica populară sau romanţele
vorbesc despre realităţi din trecut, iar aşa-zisa muzica uşoară (de fapt
popul agreat de regim) se cantonează, în anii de sfârşit ai comunis­
mului, într-un univers din ce în ce mai schematic şi mai atemporal,
eludând orice referinţă la lumea reală. Regimul interzice un gen mu­
zical care să dea seama despre realităţile prezentului, despre felul de a
gândi al oamenilor, din ce în ce mai îndepărtat de ideologia comunis­
tă. Fiindcă în anii '80, odată cu penuria alimentară, oamenii îşi pierd
încrederea în capacitatea sistemului de a genera prosperitate şi încep
să gândească în termeni de supravieţuire (make a living), în termeni
de piaţă - simptomatică e mitologia descurcăreţului sau a ştabului.

Ibidem.
Ionuţ Fantaziu. 201 1 . „Azur, bunicii maneliştilor de azi, interzişi la TV de
Ceauşescu". Evenimentul zilei [29 octombrie]. http://www.evz.ro/detalii/stiri/
p ovestea-for matiei- care-a-avut-un- succes-urias-fara-sa-apara-la-televi­
zor-951687.html, accesat 13 martie 2012.
Dana Cobuz, op. cit.

25
Cele două figuri, de fapt prima, au făcut obiectul unei cărţi, Bişniţari,
descurcăreţi, supravieţuitori (Rostas & Momoc 2013), care surprinde
cum descurcăreţul a devenit modelul uman al epocii, denominând
întreprinzătorul, omul cu relaţii, care reuşea să-şi umple frigiderul
pe căile alternative mai mult sau mai puţin permise de regim, cu sau
fără legătură cu piaţa neagră. Ştabul e individul ajuns într-o poziţie
influentă: procuror, securist, activist de partid, director de întreprin­
dere. Deşi de cele mai multe ori detestat, ca reprezentant al sistemu­
lui, el este în acelaşi timp admirat, pentru că are putere; puterea e cea
care fascinează la ştab, nu statutul social. Ştabule bossul din cercurile
oculte ale puterii, care te rezolvă, folosindu-şi discreţionar puterea -
într-un sens, el prefigurează viitorii baroni ai tranziţiei. Or, maneaua,
deşi evită discursul politic sau social (nu vorbeşte măcar despre ştabi
sau descurcăreţi), dă seama despre acest nou mod de gândire, care
prefigurează gândirea capitalistă de piaţă.
Generic (lider - Dan Ciotoi) este, probabil, formaţia din epocă ce
duce cel mai departe pe demersul acesta. Aşa rudimentar cum e, sti­
lul Generic propune versuri mai ancorate în valorile reale de viaţă ale
oamenilor decât formaţiile concurente (Azur sau Odeon) şi prefigu­
rează coordonatele pe care se va fixa, după momentul 1989, universul
de discurs al manelelor. Primul lor album, Rază de soare, apărut în
1989 (sau 1987) şi vândut în 700.000 de c6pii6, indică deja distanţarea
de retorica cuminte a manelelor, cantonate precaut în tematica dra­
gostei.
Astfel, în cel mai curajos cântec al lor (Fratele meu) Generic evo­
că solidaritatea de sânge pe fundalul lumii rele ( „ Eu ţi-am spus me­
reu, măi frate,/ Să te laşi de rele,/ Că e lumea duşmănoasă/ Şi-ţi faci
zile grele"); frapează adjectivul rele, care trimite la infracţiuni şi, sub­
til, la retorica clandestină a folclorului de detenţie; iubirea dintre fraţi
e de asemenea expresia prototipică a solidarităţii în manele. Fratele
bogat „ are bani, are putere/ Şi mă scapă de-alea rele", fiind, aşadar,
un fel de descurcăreţ influent; banii şi puterea sunt elemente care vor
fi exploatate intens în maneaua de după 1989, ţin deci de o retorică
a pieţei. Prin bani şi putere, fratele bogat furnizează protecţie, scapă

www.danciotoi.ro, accesat pe 20 mai 20 12.

26
de necazuri - „ Chiar dacă dau de vreun rău,/ Mă scapă fratele meu".
Retorica e neobişnuit de liberă, în acei ani dominaţi de cenzură şi mai
ales de autocenzură.
O altă piesă, Ce aveţi voi, duşmani, cu mine, aduce în universul
manelelor tema consumului ostentativ şi a invidiei celorlalţi: „ Mă
vorbesc duşmanii mei/ Că sparg miile de lei./ Ce le pasă la duşmani/
Ce fac eu cu ai mei bani?" Chiar dacă invidia duşmanilor nu e valo­
rizată pozitiv ca mai târziu (drept măsură a succesului), bogăţia şi
consumul ostentativ sunt puternic valorizate, victimizarea ipocrită
abia de ascunde mândria protagonistului pentru succesul lui financi­
ar. Piesa e la jumătatea drumului spre retorica de mai târziu a mane­
lelor - protagonistul e mândru că e bogat, dar îl doare ipocrit invidia
duşmanilor; e bogat, dar nu mai mult decât alţii ( „ Am de toate-n casa
mea,/ Cum are toată lumea"), iar banii sunt munciţi, adică obţinuţi
pe căi nechestionabile ( „ De ce voi mă duşmăniţi,/ Că am banii mei
munciţi"). Foarte probabil că bemolurile respective sunt strategii
precaute pentru a atenua subversivitatea mesajului, deloc conform cu
ideologia regimului.
În fine, o piesă din registrul relaţiilor de gen fixează una din co­
ordonatele imaginarului macho al manelelor, femeia vinovată pentru
disoluţia cuplului - e vorba de hitul trupei, Fulgi de nea. Piesa inver­
sează raportul clasic, femeia care stă acasă şi suferă, în vreme ce băr­
batul îşi face de cap: „ Eu sunt bărbatul ce ştie să aştepte,/ Şi aşteptând
nimic să nu regrete,/ Iar tu femeia ce vine şi pleacă,/ Cu alţii ca să­
şi petreacă". Mesajul e totuşi excesiv, pentru că nu salvează onoarea
machoului, punându-l într-o postură prea casnică; happy-endul, por­
nind de aici, merge prea departe - „ Acum te întorci cu fruntea aple­
cată,/ Iar eu te iert pentru ultima dată"; în manelele de după 1989,
infidelitatea femeii este sancţionată prin despărţire, nu lasă loc pentru
împăcare; mai mult, în aceste manele de după căderea comunismu­
lui, infidelitatea femeii este abia sugerată, nu se spune în ce constă
greşeala femeii, iar cuplul făcut cu femeia trădătoare nu este unul cas­
nic, matrimonial, ci o legătură pasageră; pe scurt, femeia trădătoare
nu este soţie, asta e ceva ce onoarea unui macho nu poate să ducă.
O altă piesă de pe album (Te-am iubit, fetiţo) pune situaţia în ter­
menii paradigmatici de mai târziu: „Te-am iubit, fetiţo,/ Dar tu mai
distrus/ Şi-o să te blesteme/ Dumnezeu de sus"; blestemul, cum o să

27
arăt mai încolo7, e o formulă predilectă pentru a marca pedepsirea
femeii adultere, răzbunarea simbolică prin care protagonistul îşi sal­
vează stima de sine. Se mai vede clar că legătura nu este una pe viaţă,
ci una trecătoare: „ Mulţi mi-au spus de tine/ Că m-ai înşelat./ Nu-mi
pasă, fetiţo,/ Eu m-am însurat". Femeia nu este, aşadar, nevastă, ci o
fetiţă, o tânără neserioasă; fetiţo va deveni una din formulele de adre­
sare destul de folosite în universul manelelor, pentru că restabileşte
dezechilibrul tradiţional de putere: bărbatul este matur, copt la cap,
în vreme ce partenera neserioasă (nu şi nevasta) - o fiinţă imatură şi
iresponsabilă, incapabilă să aprecieze iubirea dezinteresată a cuiva.
A doua explicaţie a succesului muzicii orientale are de-a face cu
adoptarea ei de către tineri. Deşi cantonată într-o tematică de fami­
lie, muzica orientală intră în atenţia adolescenţilor de la oraşe şi chiar
a studenţilor: „ la chefurile noastre de studenţi se asculta de toate,
rock, Modern Talking, muzică orientală . . . lumea nu era aşa snoabă
pe atunci, n-avea nimeni treabă cu manelele" (copywriter, 43 de ani).
Muzica turcească nu e ascultată doar de tinerii de la ţară sau de la
periferie, ci intră în atenţia tinerilor educaţi, urbani.
În acest punct, maneaua găseşte o conexiune cu cultura tinerilor/
youth culture. În Vest, cultura tinerilor se articulează ca scenă după
al Doilea Război Mondial. Primul ei cercetător marcant este Albert
Cohen care, în Delinquent Boys: The Culture of the Gang (1955), dez­
voltă o teorie a devianţei care o de-criminalizează, citind-o tocmai
ca parte a unei culturi a tinerilor. Astfel, Cohen „ insistă asupra func­
ţiei compensatorii a găştilor juvenile: adolescenţi din rândul clasei
muncitoare care absentează de la şcoală şi se adună în găşti, unde
găsesc o sursă alternativă de stimă de sine. În gaşcă, valorile centrale
ale lumii în care trăiesc - sobrietate, ambiţie, conformitate - sunt
înlocuite de altele opuse: hedonism, respingere a autorităţii şi goana
după provocări (kicks)" (Hebidge 1979: 76). Hebidge arată cum, după
al Doilea Război Mondial, apare o „ conştiinţă generaţională" (1979:
78), pe care adolescenţii încep să o opună, într-un act cu accente de
rebeliune, lumii adulţilor. Ceea ce conduce la această segregare (între

Vezi capitolul Amărâţi şi bagabonţi. Publicul sărac şi reflectarea lui în univer­

sul de discurs, secţiunea Blam ing the women.

28
o lume a adulţilor şi una a tinerilor) este faptul că banii tinerilor, în
boomul economic al anilor de după război, încep să conteze pe piaţa
de consum, că valorile lor sunt luate în seamă în strategiile de mar­
keting şi produsele lansate de companii (Hebidge 1979).
Însă în România lururile au stat diferit, regimul comunist neper­
miţând cu adevărat dezvoltarea unei scene de cultură a tinerilor (e
drept, de la începutul anilor '70, începe să se dezvolte o scenă de rock,
însă succesul ei nu a depăşit graniţele campusurilor studenţeşti).
Aşa-zisa muzică uşoară, un fel de pop oficial al regimului, sclerozat şi
cu iz de San Remo 1970, nu includea decât accidental referinţe la pre­
ocupările şi imaginarul tinerilor din anii '80 care tineri, mai exact
-

studenţii sau liceenii din liceele de centru ale oraşelor importante (cf.
Cărtărescu 1999), au descoperit pe cont propriu cultura liberaţionistă
a anilor '60, deci trăiau în cu totul alt univers imaginar decât cel pro­
pus de regim sau de generaţiile anterioare.
În acest context în care o cultură a tinerilor pe model vestic îşi
făcea timid loc, Cenaclul Flacăra a reprezentat singura scenă main­
stream de muzică pentru tineri promovată de regimul comunist (şi
nu doar tolerată ca scena rock), cu un mare succes în epocă. Condus
de unul din poeţii oficiali ai regimului, Adrian Păunescu, Cenaclul
Flacăra a articulat o cultură a tinerilor oarecum paralelă circuitu­
lui oficial, devenind por tavocea unei noi generaţii, generaţia în blugi,
dar deturnând pervers mesajul spre naţionalism (Cărtărescu 1999).
Muzica cenaclului este folk, iar idolii ei de import sunt Bob Dylan,
Beatles şi John Lennon - după care se fac preluări (Florin Pittiş după
Blowing in the Wind) sau li se aduc elogii (Nicu Alifantis lui John
Lennon, în Pe pământ idioţii au arme). Ideologia difuză a cenaclu­
lui amestecă hedonismul neohippiot ( „ Dacă n-am să vin deseară,/
Mamă, uşa n-o încuia", spune unul din hiturile „ îndrăzneţe" lansate
de Cenaclu) cu naţionalismul deşănţat al unor cântece despre Avram
Iancu, imnuri dedicate lui John Lennon cu „Treceţi, batalioane ro­
mâne, Carpaţii".
Or, interzicerea Cenclaului Flacăra în 1985 lasă un vid la acest
nivel - care va fi umplut tocmai de aceste formaţii de etnopop. Muzi­
ca orientală e cantonată într-un univers de familie, e mult mai puţin
apropiată de cultura tinerilor (în raport cu Cenaclul Flacăra), dar e
singura opţiune disponilă, iar tinerii, în lipsa alternativelor, o vor ad-

29
opta. Astfel, între adolescenţii care se strângeau în faţa blocurilor,
exista cineva cu chitară care cânta atât cântece folk din repertoriul
defunctului cenaclu, cât şi succese clandestine de muzică orientală,
ca Mona, În staţie la Lizeanu, Cenuşăreasa. Mai mult, subcultura
neohippie a munţomanilor, care s-a dezvoltat intens după Revoluţie,
gusta acest gen - în excursiile lor la munte, în faţa unui foc, se cântau
hituri de muzică turcească (Irina, 36, antropolog), alături de hituri
neohippie de la Cenaclu. Munţarii sunt o subcultură neohippie difu­
ză - difuză în sensul că nu încorporează o ideologie, nu predică, de
pildă, activism ecologic, doar un fel de reîntoarcere la natură, cum se
vede din unul din imnurile lor, „ nu mai pot, nu mai support,/ Vreau
la munte să mă-ntorc".

Lăutarii de manele

Câţiva ani după Revoluţie, scena este dominată de trupe în sia­

jul Azur- Odeon-Generic: Albatros, Tomis, Tineret 2000, Real B sunt
pe aceeaşi formulă etnopop, amestecând romi cu etnici români; dar
singura trupă cu un succes comparabil cu al trupelor din timpul co­
munismului este Albatros, care cucereşte piaţa cu piese despre viaţa
din armată. Succesul manelei în primii ani după Revoluţie e inerţial,
sunt undele de şoc care se resimt după boomul stilului în comunism;
dar, după câţiva ani, maneaua iese de pe orbita pop mainstream şi
reintră în circuitul etno restrâns al publicului de condiţie modestă.
Aşadar, după momentul Albatros, muzica orientală intră într-un
con de umbră; ea continuă să evolueze, să aibă un public fidel, dar nu
se mai impun nume cu succes naţional. Scena se fragmentează şi se
regionalizează, soliştii din Bucureşti nefiind cunoscuţi în Banat sau
Transilvania, iar soliştii cu influenţe bănăţene, ca Nicolae Guţă sau
Florin Mitroi, fiind necunoscuţi celor din Sud. Practic, în absenţa
atenţiei mass-mediei şi a caselor de discuri cu distribuţie naţională,
scena de manele se sparge în cele două scene constitutive, existente
încă de la începutul genului - scena bănăţeană şi scena regăţeană.
O altă consecinţă e că, în câţiva ani, muzica orientală intră în
circuit lăutăresc: performerii ei, în deceniul al zecelea vor fi lăutarii
romi, nu trupele mixte sub raport etnic de muzică orientală. Prin
asta, muzica deceniului zecelea ajunge să sune mai etno decât mu-

30
zica orientală a trupelor din comunism. Figura cea mai proeminen­
tă în această nouă paradigmă o reprezintă Dan Armeanca. Provenit
dintr- o familie de lăutari, cu un bunic acordeonist, care l-a iniţiat în
muzică (Lupaşcu 1994: 103), chitaristul şi vocalistul Dan Armeanca
e socotit de lăutari naşul manelelor, cel care le-a inventat în forma
lor modernă. Pentru impresarul Dan Bursuc, de pildă, manelele di­
naintea lui Armeanca nu sunt manele, manelele pornesc de la Dan
Armeanca; opinia asta am auzit-o şi la alţi lăutari, chiar şi la cei de
modă veche, care fac lăutărească tradiţională şi contestă valoarea
muzicală a manelelor - că Dan Armeanca a stricat muzica lăutăreas­
că, pentru că era atât de talentat că a cucerit piaţa cu stilul lui. El şi-a
definit stilul încă din timpul comunismului, dar în acea perioadă a
fost cunoscut doar în mediile de romi, întrucât melodiile lui sunt în
romani (Lupaşcu 1994: 103). După Revoluţie, în 1992, atinge notorie­
tatea cu albumul Chilea romani, lansat pe vinil la o casă de discuri cu
distribuţie naţională, Eurostar.
Nu a fost singurul dintre lăutari care a făcut această mişcare -
dar el s-a impus ca fiind cel mai original şi mai talentat dintre ei.
Şi, dacă manelele lui sună contemporan, spre deosebire de cele ale
formaţiilor din perioada comunistă, e pentru că manelele mai încolo
s-au mişcat pe coordonatele muzicale fixate de Dan Armeanca. Chiar
dacă adoptă formula instrumentelor electrificate, sacrificând ţam­
balul şi contrabasul, piesele lui aduc în atenţie saxofonul şi clarine­
tul, iar prestaţiile live nu sunt simple şlagăre repetate mecanic, ci au
pasaje rafinate, aproape jazzistice, de improvizaţie instrumentală -
nu neapărat de chitară, ci şi de clarinet sau clape, care pun instru­
mentiştii în valoare. Ecoul lui în epocă a fost semnificativ: chiar dacă
primele albume sunt în romani, ele au cucerit şi auditoriul maj ori­
tar: în satul meu natal din Transilvania, un şofer îşi aduce aminte că,
în adolescenţa de la începutul anilor '90, asculta la chefuri casete cu
Dan Armeanca. De altfel, Dan Armeanca a fost unul din rarisimii
muzicieni de manele scos din zona populară a etnopop-ului şi va­
lorificat în zona pretenţioasă a wold music - două din piesele sale de
rezistenţă, Iag bari şi Kan marau, reorchestrate tradiţional şi curăţate
de instrumente electrificate, au devenit hituri internaţionale; pre­
judecata orchestraţiei tradiţionale se păstrează şi în world music, şi
probabil aceasta e piedica cea mai importantă în calea penetrării

31
de către manele a pieţei de world music. Fiindcă încercări de a im­
pune manelele pe piaţa de world music au existat - iar numele cele
mai importante aici sunt DJ Shantel şi BregoviC; dar au fost eşecuri.
Orchestraţia lor originală sună prea contemporan şi prea pop, un fel
de etnopop pentru publicul umil, din clasele de j os, pe acelaşi nivel cu
<lance-ul, house-ul sau popul gustat de clasa muncitoare a Europei;
ca publicul burghez şi educat să le poată accepta, e nevoie ca fie exo­
tizate, să li se dea o patină de arhaicitate; pe scurt, să fie reorchestrate
pe instrumente acustice; abia apoi, prin mixurile sofisticate ale unor
DJ, primesc paşaportul spre lumea world music: Kan marau a lui Dan
Armeanca a devenit hit world music abia după ce a fost reorchestrat
pe instrumentaţie tradiţională de Fanfara Ciocârlia.
Alt punct în care Dan Armeanca a schimbat maneaua e sinteza -
reuşită - pe care o face cu muzicile de extracţie orientală din proxi­
mitatea României. Până la Dan Armeanca, preluările din repertoriile
de etnopop ale ţărilor vecine erau stângace şi mecanice - or, Dan
Armeanca le integrează la un alt nivel estetic. Vocea, în primul rând,
cu timbrul său cald, răguşit şi tânguitor e mai potrivită pentru acest
gen de muzică; partea armonică şi acordurile de chitară, apoi, au un
sound mai oriental, cu semitonuri. Mai mult, creează el însuşi piese
în acest stil.
În siajul lui Dan Armeanca se impune o nouă generaţie de
instrumentişti şi solişti care vin dinspre muzica lăutărească, sunt
lăutari versatili care s-au adaptat la noua stilistică a muzicii orien­
tale - clarinetistul Dan Bursuc, Vali Vijelie, apoi Jean de la Craio­
va şi Adrian Minune. „ Dan Armeanca cânta în ţigăneşte şi lumea
„
nu prea-I ştia. Noi am început să cântăm în româneşte (Dan Bur­
suc). Producătorul susţine că întâi a impus bandul pe care l-a făcut
cu Vali Vijelie, apoi, după patru ani de la Revoluţie, l-a cooptat pe
Adrian Minune. Prin urmare, se poate afirma că, după momentul în
care maneaua iese din atenţia publicului generalist, faţa genului este
schimbată de lăutarii romi, reconvertiţi la noile sonorităţi ale muzicii
orientale. Însă repertoriul acestor lăutari din Bucureşti este cantonat,
la începuturi, în melodii de dragoste, mai puţin racordate la prezen­
tul capitalismului sălbatic din postsocialism. Ei vorbesc despre bani,
despre invidia şi perversitatea umană - dar evită să atingă, în versuri,
situaţiile chestionabile.

32
 Muzica bagabonţească

Un subgen foarte prizat în anii '90, cel bagabonţesc, va detalia

noile realităţi. Numele stilului trimite la faptul că e adresat bagabon­
ţilor sau golanilor, versiunea românească a băieţilor de colţul străzii
(cornerstreet boys), descrişi de Cohen (1955) sau Whyte (1943). Muzi­
ca bagabonţească aduce în prim-plan aşa-zisele manele şmecheroase,
care accentuează asupra informalităţii, cuplată la potenţa financiară
sau sexuală a protagonistului. Economia informală sau ilegală este
evocată şi de manelele din siajul Azur-Odeon-Generic (Real B, Al­
batros), dar nu în ton de lăudăroşenie fanfaroană, ci mai degrabă
lamentativ sau descriptiv; manelele bagabonţeşti laudă bombastic
protagonistul, care nu e doar unul dintre şmecheri, ci cel mai tare
dintre ei8•
În manelele bagabonţeşti, diferenţa dintre şmecheri şi bagabonţi
nu e aşa clar marcată ca în anii 2000, probabil fiindcă grupul lor
social era în formare, castele, ierarhiile şi orgoliile/conştiinţele de
grup abia se constituiau. În plus, în anii '90, maneaua evoluează ca
o muzică clandestină, complet ignorată de media sau, după 1993,
de casele de discuri cu distribuţie natională - şi aceasta e probabil
explicaţia cea mai la îndemână pentru libertăţile de expresie pe care
şi le iau lăutarii de bagabonţeşti ale acestei perioade; o altă explicaţie
posibilă e j oncţiunea care s-ar fi produs, în această perioadă, între
reprezentanţii economiei informale (bişniţari, ţepari) şi muzica ori­
entală: un hoţ de buzunare care locuieşte în taberele din Napoli îşi
aminteşte de un restaurant unde cânta Dan Armeanca şi unde se
strângeau panacotarii şi şmecherii.
Între reprezentanţii săi merită menţionaţi, din şcoala regăţeană,
familia Calotă (tatăl Doru şi fiul Robert), precum şi, din şcoala
bănăţeană, Florin Mitroi; toţi aceşti trei lăutari s-au cantonat în stilul
bagabonţesc, nu doar l-au atins tengenţial. Florin Mitroi este campi­
onul acestui subgen (făcând abstracţie de faptul că ritmul oscilează
între cel lăutăresc de j oc şi manea, dar ţinând cont mai mult de uni­
tatea tematică a versurilor) . Nu ştiu dacă e cel mai înzestrat dintre

Demonstraţia va fi reluată în capitolul Smecheri şi barosani . Publicul bogat al

manelelor şi reflectarea lui în universul de discurs, secţiunea Crazy 90s.

33
reprezentanţi, dar cu siguranţă e cel care l-a explorat cel mai adânc
şi l-a livrat către public cel mai extrem, cu conştiinţa gestului trans­
gresiv, mai ales în piesele de la începutul anilor 2000, influenţate de
retorica manifest transgresivă a hip-hopului. Piesele din această ca­
tegorie sunt greu reproductibile, îmi cer scuze pentru ce urmează:
„Tu eşti doar o curvă, o târfă demodată,/ Şi nu te mai da că eşti o fată
deşteaptă./ Ştiu destul de bine că tu eşti o zdreanţă/ Şi vino la tataie
ca să-ţi dea o clanţă" (Îţi fac ochii felinare).
În astfel de piese riscate şi de un gust îndoielnic, ca să preiau o ex­
presie din interior, lăutarul face pe nebunul, şi ştie că face pe nebunul,
pentru o audienţă masculină. Cele mai reuşite piese se evidenţiază
printr-un umor rudimentar, tipic categoriei pe care o reprezintă: „Os­
pătar, mai ad- o bere,/ Că mă-mbăt şi-ţi fac belele,/ Şi o sticlă de co­
niac,/ Că mă-mbăt şi vezi ce-ţi fac" (Ospătar, mai ad-o bere). Este unul
din puţinii lăutari care îşi asumă, repetat, atitudinea de smardoi, de
bătăuş - se laudă că bate femei, ospătari, duşmani, fraieri; iar atitudi­
nea este de asemenea de acolo, jucată la mişto, cu fanfaronada autoiro­
nică a bătăuşului care, repet, face pe nebunul la masă, şi apropiaţii ştiu
că face pe nebunul, şi doar fraierii de la alte mese îl iau în serios. Deşi
smardoii, mai ales în anii '90, sunt o parte consistentă a publicului,
puţini lăutari, cu excepţia lui Mitroi, le dedică melodii; mesajul reluat
până la saţietate în manele e că banii se fac cu capul, nu cu pumnul.
Chiar dacă inegale estetic, cu o mulţime de rateuri, piesele lui
Mitroi au parte de o autenticitate pe undeva remarcabilă - se simte
din ele că lăutarul este ridicat din categoria socială a şmecherilor şi
bagabonţilor (şi în special a celor din urmă), că exprimă dezinhibat
viziunea lor de macho rudimentari; Mitroi este trăit în Drobeta-Tur­
nu-Severin, un oraş care, în timpul comunismului, a cunoscut o în­
florire a bişniţei şi deci a fost insuflat într-o măsură mai mare cu un
etos (proto)capitalist - şi care, după Revoluţie, s-a ghetoizat, colap­
sând economic, favorizând apariţia găştilor de colţul străzii, deci a
bagabonţilor, sau a oamenilor cu afaceri dubioase, deci a şmecherilor;
pe scurt, un oraş unde, în anii '90, şmecheria a făcut legea. Lăuta­
rul livrează fidel, la scară de 1:1, iar contribuţia lui e să hiperbolizeze
faptele, în tradiţie lăutărească. Piesele lui vorbesc despre ţeparii care
vând ghiuluri false (La masa fraierilor), despre bişniţari-proxeneţi
(Drobeta, Drobeta-Turnu-Severin), despre j ocurile de bingo la mare

34
modă în anii '90 (Bingo este un joc mare), despre traficul de benzină
peste Dunăre, în timpul embargoului din Iugoslavia, care se făcea
şi prin Drobeta (Ţine, Doamne, Dunărea), despre hoţii de buzunare
(Ospătar, mai ad-o bere), despre cămătari (Eu sunt cămătar, nu hoţ).
Dar contribuţia la evoluţia genului a lui Mitroi, a cărui voce se
aude în momentul de eclipsă mediatică a genului din deceniul ze­
celea, este prin forţa lucrurilor izolată şi fără o reverberaţie mare în
timp. Momentul lui maxim de glorie este la sfârşitul anilor '90 - şi
când vremurile se schimbă, iar maneaua intră în circuitul cool al po­
pului, lăutarul iese parţial din atenţia publicului şi rămâne vedetă
doar în interiorul zonei din care s-a ridicat. Şi, dacă îi dedic o secţiune
în acest subcapitol, e pentru că manelele bagabonţeşti au reprezentat
un moment important în istoria manelelor, momentul când, departe
de ochii mediei, au putut să-şi desfăşoare nestingherite imaginarul.

Spre 2000: Adrian Minune şi Carmen

Serban, „primii solisti ai tării"
, , ,

Adrian Minune aparţine primului val de lăutari care au debutat

după momentul 1989, cu falanga Dan Armeanca-Dan Bursuc-Vali Vi­
jelie-Jean de la Craiova. La fel ca Vali Vijelie, repertoriul său a oscilat
dintru început între muzică lăutărească şi manea. Pînă spre sfârşitul
deceniului, notorietatea lui este esenţialmente bucureşteană -
dar, odată cu colaborarea cu Carmen Şerban, lăutar din Timişoara
(aparţinând deci şcolii bănăţene), devine cunoscut şi în Transilvania.
Meritul este mai degrabă al lui Carmen Şerban, care devine amanta
unui om de afaceri din localitatea mehedinţeană Strehaia, Ion Mihai
Stelică, cunoscut ca Leo de la Strehaia, care sponsorizează albumele
celor doi lăutari. Deloc bizar, curtea excentricului om de afaceri va
deveni, la sfârşitul deceniului, centrul naţional al scenei de manele:
pe albumele scoase, apar ca invitaţi nume importante din sud, ca cla­
rinetistul Dan Bursuc sau Doru Calotă (aka Doru de la Târgovişte).
Adrian Minune este, în primul rând, un interpret, şi abia apoi
un compozitor. Pe albumele scoase cu Carmen Şerban se vede într­
o măsură mai mare solista şi mai puţin Adrian Minune. Lucrurile
trebuie contextualizate şi prin poziţia celor doi la curtea lui Leo-Car-

35
men Şerban, ca amantă a sponsorului, este într-o poziţie de putere,
iar cele cinci albume scoase împreună cu Adrian Minune construiesc
o biografie fantasmagorică a lui Leo şi a relaţiei cu solista. Astfel că,
în cele mai multe piese, Adrian îl joacă pe Leo, iar Carmen Şerban se
j oacă pe sine. Albumele impun în forţă melodiile personalizate: din
cunoştinţele mele, sunt primele albume care construiesc cap-coadă
biografia unui sponsor, al cărui nume şi a cărui biografie apar încas­
trate în piese. Nu că ar fi inventat genul, a cărui tradiţie se pierde în
istoria lăutăriei, ci că l-a practicat sistematic - sunt albume întregi
despre Leo, uns Prinţ.
Albumele fac o fuziune între cele două scoli, încât succesul este
dublu, atât în Regat, cât şi în Transilvania. Cei doi devin cele mai
cunoscute nume de pe scena de manele, încât, în 1999, Adrian Mi­
nune devine regele acestui gen, încoronat ca atare la Miss Piranda,
festivalul bucureştean de Miss Roma, care adună, totodată, într-un
concert, spuma lăutarilor.
Ascensiunea celor doi continuă şi după 2000 - cu Adrian Mi­
nune (prin colaborarea cu Costi Ioniţă) manelele invadează scena
mainstream; Carmen Şerban este pusă în umbră, dar are un reviri­
ment spectaculos în 2004, când un disc de-al ei, produs de Casa de
Discuri Roton, Văd numai oameni necăjiţi, ia un disc de aur; după
acest album, solista se îndepărtează tot mai mult de manea şi începe
să se cantoneze în etnopop românesc/folclor românesc modernizat
(de altfel, în toată cariera ei solista a j onglat cu cele două genuri, o
parte din piesele înregistrate cu Adrian Minune în perioada de la
curtea lui Leo fiind în acest stil). E cert că solista vrea să se disocieze
de manea; când am abordat- o, în 2012, în vederea unui interviu, deşi
am încercat s-o flatez, spunând că a schimbat faţa manelelor, mi-a
ripostat furioasă că nu e cântăreaţă de manele, ci de muzică populară,
şi că n-o interesează subiectul.
Spre jumătatea primului deceniu din anii 2000, Adrian Minune
este pus uşor în umbră de Nicolae Guţă - dar recuperează mai târziu.
Sau poate e doar un efect de perspectivă, când în realitate se produce
doar de împărţire a scenei - Adrian Minune şi Florin Salam sunt la
ora actuală regi în Sud, iar Nicolae Guţă şi Sandu Ciorbă în Tran­
silvania. Capitala, în virtutea rolului ei de Centru, pare întotdeauna
mai vizibilă.

36
 Costi Ioniţă şi maneaua pop

Gashka este trupa de etnohip-hop care a lansat, în 1999, concep­

tul de rap fusion, etnohip-hop, cum a fost numit în epocă, un amestec
de rap şi manea (dar mai apropiat de rap totuşi), prin care a fixat
coordonatele pe care se va mişca maneaua în anii 2000. Dar numele
care a introdus maneaua în circuitul muzicii pop, de discoţecă, a
fost Costi Ioniţă. Gashka era un nume de rang secund, fără impact
comercial, pe scena hip-hop, iar mutaţia produsă de ei nu s-a făcut
simţită în mainstream - albumele lor, cu excepţia Regele pleacă, nu au
vândut semnificativ. Or, Costi Ioniţă era un nume foarte cunoscut al
scenei <lance, datorită formaţiei Valahia (în care figura ca membru),
al cărei prim album (Valahia), în 1999, a luat un disc de aur pentru
vânzări.
Tot în 1999, Costi Ioniţă produce prima manea pop (Femeia), pe
aceeaşi structură cu Gashka (orchestraţie de sintetizator, refren de
manea reluat în loop, inserat între pasaje MC în care se aude vocea
fictivă a unui bagabont cu bani); Costi Ioniţă susţine că el a inventat
maneaua pop, dar lucrurile sunt de discutat, întrucât Gashka produ­
ce un album întreg pe această structură - ce-i drept, mai fusion şi mai
apropiat de rap; inovaţia lui Costi e să apropie maneaua mai decis de
pop, s-o scoată de pe orbita (mai) nişată a rapului fusion şi să-i dea
un sunet mai pop.
Cum Vahahia refuză să cânte maneaua lui Costi, Costi Ioniţă
produce o trupă de etnici români, L.A., pe al cărei prim album (Fe­
meia) introduce maneaua, care se dovedeşte un mare succes - dar
pasajele de rapping susţinute de Costi au, la fel ca Gashka, un sound
gangsta. În anul următor, în colaborare cu Adrian Minune, produce
un album, Fără concurenţă, în care pasajele rapping sună mai ma­
nea, un fel de manea de tocilar, curăţată de referinţe la şmecheri sau
fraieri, cu un băiat cu un aer indicibil burghez care se dă şmecher.
Albumul devine un succes uriaş, chiar dacă niciuneia din piese nu i
se face videoclip; în acelaşi an, mai scoate două albume de manele, în
colaborare cu Adrian Minune şi Vali Vijelie, iar piesei Viaţa mea îi
produce un clip, rulat intens pe Atomic.
De la albumul Fără concurenţă, lucrurile sunt clare: ca maneaua
să intre în discoteci şi în atenţia caselor de producţie importante, tre-

37
buie lucrată pe această reţetă, cu orchestraţie de sintetizator, efecte de
loop şi pasaje de rap, reţetă pe care o vor urma majoritatea trupelor
de manele - şi chiar şi lăutarii de pe scena de manele se vor conforma
ei, însoţindu-se cu un rapper. Însă trupele care, în această primă fază
(2000-2001), vor ieşi în prim plan, cu videoclipuri rulate pe canalul
muzical Atomic, sunt de etnici români (unu-doi „ lăutari" + unu-doi
„ rapperi"), romii fiind împinşi discret în spate - LA, Sing Sing BB,
Kosovo, Bairam sunt trupe de etnici români, care nu vin dinspre
scena lăutărească, ci care pur şi simplu se orientează pragmatic spre
această zonă nouă din pop - singurul nume care se vede pe canalele
muzicale pop e Adrian Minune.

Nicolae Guţă, „lider la toţi

şmecherii" lăutăriei

După momentul de răsfăţ mediatic 2000-2002, maneaua rein­

tră în posesia lăutarilor, iar numele care vor face legea sunt, de fapt,
nume vechi, pe care cunoscătorii scenei le ştiu de la începutul anilor
'90 - Adrian Minune, Vali Vijelie, Jean de la Craiova, lăutari care
evoluează pe scena bucureşteană.
Cu toate astea, un outsider, venit dinspre şcoala bănăţeană, se va
impune, alături de Adrian Minune, ca rege al manelelor - este vorba
de Nicolae Guţă; subtitlul secţiunii face referire la unul din marile
succese ale solistului de la începutul mileniului (Leader la toţi şmeche­
rii), când s-a impus pe piaţa naţională de manele. Deşi a scos primul
album în 1992, a devenit cunoscut publicului larg abia după 1999; de
altfel, până în 1998, Guţă nu a folosit ritmul de manea, ci a cântat
muzică lăutărească, de fapt o muzică cu o puternică influenţă folclo­
rică (în care se includ doinele bănăţene, ascultările - un subgen al
muzicii lăutăreşti - sau melodiile de joc, cum e N-au valoare mărcile).
La fel ca Dan Armeanca, a primit o oarecare recunoaştere pe scena
de world music - dar nu prin manele, ci prin piesele sale lăutăreşti, în
care inspiraţia folclorică se simte mai tare. Este vorba de un album al
său scos în 1996 pe piaţa franceză (Le grande voix tsigane de Rouma­
nie, produs de Silex), o antologie a celor mai bune piese ale lui de pe
primele trei albume. Albumul primeşte confirmare pe piaţa de world

38
music abia în 2010, deci 14 ani mai târziu, când reeditarea lui de că­
tre altă casă de producţie (Innacor) intră în atenţia Le Monde, care îl
plasează pe un prestigios loc 4 al celor mai bune albume de world mu­
sic ale anului; însă instrumentaţia pe aceste albume e preponderent
acustică, chiar dacă se folosesc clapele şi sintetizatorul - prin urmare,
piesele au un sound „ arhaic" de lăutărească, apte de a le face digerabile
pe piaţa de world music. Mai mult, glisarea solistului, după 1999, spre
manea este amendată de un specialist străin, Diane Sole. Comentând
melodia Am pistol şi celular (Nu mi-e frică de duşmani), inclusă pe
compilaţia de world music The Rough Guide to the Music of the Roma­
nian Gypsies, criticul observă că „Guţă etalează o voce plină de senti­
ment, cu un frumos vibrato. E mai uşor să ţi-l imaginezi privindu-şi
mâhnit duşmanii decât descriind cum îi bagă în portbagaj"9. Pe de o
parte, remarca ne spune, pe dedesubt, că discursul emfatic al autoafir­
mării egolatre este privit cu circumspecţie în zona world music.
Pe de alta, remarca nu este lipsită de adevăr. Stilul lui Guţă, me­
lancolic şi tandru, merge mai bine pe piese aparţinând universului
intimităţii, încât puţine din piesele semnate de el care exaltă pute­
rea merg cu melodia. De multe ori (şi mă refer la piesele semnate de
Guţă) apare o discrepanţă între melodie şi versuri; există chiar o pie­
să cu două versiuni - una de dragoste, alta de şmecherie. Versiunea
de dragoste (Deschide uşa, nevastă) , cu toată încărcătura ei inerent
misogină, pune în evidenţă un fel de tandreţe brutală, de extracţie
ţărănească, în care violenţa conjugală devine paradoxal semn de dra­
goste: „ Deschide-mi uşa/ Să nu fac belea,/ Să ştie lumea./ Dă-mi dru­
mul în casă,/ Nu fi păcătoasă,/ Că m-oi supăra/ Şi fac cale-ntoarsă".
Versiunea de şmecherie (Când am bani, eu dau la toţi), cu acelaşi ne­
gativ şi linie melodică, nu se lipeşte la fel de bine de melodie: „ Doam­
ne, am noroc,/Eu bani mulţi bani întorc,/ Eu ştiu să fac bani,/ Dau şi
la duşmani".

Deanne Sole. 2008. „Various Artists: The Rough Guide to the Music of the
Romanian Gypsies". popmatters. com [4 septembrie] . http://www.popmatters.
com/review/various-the-rough-guide-to-the-music-of-the- romanian-gypsi­
es/ accesat 23 august 201 1 .

39
 E posibil ca, forţat de presiunea publicului, Guţă să se fi văzut
obligat să varieze registrul; în definitiv, Guţă e lăutar, iar lăutarii nu
se exprimă pe ei, ci publicul. Piesele care-i reuşesc lui Guţă în această
zonă nu sunt acelea care fac paradă de putere, ci acelea care anali­
zează puterea, pe ton grav sau lamentativ, care rostesc, în manieră
reflexivă, adevăruri. În Sunt sigur pe mâna mea (compoziţie din 1999
a lui Nicolae Guţă, interpretată de Sorina), pasajele de autoafirma­
re (,, Sunt sigur pe mâna mea,/ Nu mă dau pe altcineva,/ Ce moare
„
duşmanii mei/ Că trag cu banii pe ei ) sunt alternate cu pasaje la­
mentative în care eroul îşi deplânge singurătatea: ,,Singur eu mă duc/
Pe unde apuc/ Să mai fac un ban./ Prietenii mei care i-am avut/ S-au
„
făcut duşmani . Refrenul se ridică deasupra situaţiei pentru a rezuma
sentenţios situaţia: ,,Mergi pe drumul tău şi nu te uita./ Prietenul e
„
buzunarul tău şi familia .
De unde vine această propensiune spre a rosti adevăruri cu
mare putere de generalitate? Dinspre folclor. Structural, Guţă este
mai degrabă ţăran proletarizat decât şmecher de oraş, are un gen de
seriozitate de bărbat tradiţional care-l face mai puţin convingător
când abordează registrul şmecheriei. Chiar dacă s-a născut la oraş
(Petroşani), nu e ridicat dintre bagabonţi, băieţii de colţul străzii,
şi ca atare mai puţin capabil să le exprime vocea, umorul specific,
bravada fanfaroană (cu autenticitatea pe care o face, de pildă, Florin
Mitroi). Până la un punct, traiectoria de viaţă a lui Guţă este aceea a
oricărui muncitor - în prima parte a vieţii, a lucrat, întâi, ca mun­
citor necalificat la CFR, iar apoi, timp de opt ani, la Regia Apelor
Petroşani, unde a obţinut o calificare de sudor. Compoziţiile lui cele
mai reuşite vin din această contaminare cu folclorul; în Sud, partea
ţării unde e capitala, maneaua are o componentă mai decis urbană -
în Transilvania, maneaua şi muzicile inspirate din folclorul rom au
un sound mai rural.
Tot dinspre această cultură proletaro-ţărănească vine la Guţă şi
rezerva de a îmbrăţişa retorica pe şleau a manelelor bagabonţeşti (şi
colegii lui de pe scena bucureşteană au aceeaşi rezervă - dar în cazul
acestora din urmă e vorba, probabil, mai degrabă de orgoliu de breas­
lă). În confuzia dezinhibată a anilor '90, Guţă este un pudic, el preferă
să o spună pe ocolite sau să evite aspectele dubioase. Când în anii
„
2000, un lăutar (Liviu Guţă) îi împrumută numele de scenă ( „ Guţă ),

40
ce-l deranjează pe maestru nu este gestul ca atare, ci faptul că aces­
ta compromite brandul prin „ melodii porcoase" 10• Spre deosebire de
Florin Mitroi, Guţă evită transgresiunile, nu face pe nebunul şi ţine,
dintru început, la seriozitatea maturităţii - de aceea nici umorul, nici
caterinca pe care o încearcă nu sunt convingătoare şi au un aer greoi.
Piesele în care aceasta reuşeşte nu sunt, de regulă, compoziţiile lui:
„ Şi când mor am valoare,/ La sicriu fac buzunare,/ Să vadă duşmanii
bine/ Că-mi iau banii după mine" (Şi când mor am valoare); versurile
şi compoziţia îi aparţin lui Brazilianu, cel cu care Guţă face duet in­
terpretativ în această piesă.
Performanţa lui Guţă este cu atât mai mare cu cât, la începutul
anilor 2000, maneaua intră în coliziune cu hip-hopul şi cu muzica
<lance, intrând pe playlist-ul discotecilor şi înscriindu-se decis pe or­
bita urbană a popului. În acest context, modelul lui Guţă nu e foar­
te convingător; injecţia de cool a hip-hopului obligă maneaua să se
adapteze la aşteptările unui public mai tânăr şi mai educat. Cu toate
astea, ascensiunea lui Guţă continuă, cucereşte chiar Sudul, dominat
de regele Adrian Minune, încât în 2004 este aclamat, primind, împre­
ună cu Adrian Minune, titlul de rege al manelelor.
După 2009, când devine clar că a pierdut bătălia pentru Sudul
ţării (acolo unde domină maneaua), el se axează pe publicul lui cre­
dincios, mai degrabă rural, din Transilvania. Guţă nu renunţă la ma­
nea - doar că abordează din ce în ce mai des registrul folclorului ro­
mânesc modernizat (cum ar fi piesa Gigolo) sau al unui gen particular
de etnopop rom de Transilvania, creat de lăutarul Sandu Ciorbă şi cu
un succes enorm în această parte a ţării. Însă în niciunul din aceste
stiluri Guţă nu aduce nimic nou, nu le inovează în niciun fel - în
Arunc banii în aer, o piesă altminteri reuşită, nu există nicio abatere
de la reţeta lui Sandu Ciorbă: ritm, onomatopee, versuri, totul e în sti­
lul lui Ciorbă acolo. Oricum, universul acestor piese e direct rural, iar
clipurile, plasate de asemenea la ţară, îngroaşă până la grotesc perso­
najul parodic lansat în clipurile mai vechi. Nu cred că e hazardat să

10
Dana Cobuz. 2006. „Guţă Adevăratul". Jurnalul Naţional [5 ianuarie]. http://
ju rnalul.ro/vechiul- site/old-site/suplimente/editie- de- colectie/guta-adevara­
tul-30479.html, accesat 14 iunie 201 1 .

41
vedem în aceste clipuri o urmă a scheciurilor Vacanţei Mari, o tru­
pă de umor de la jumătatea anilor '90, foarte gustată de publicul cu
educaţie sumară, care ironiza ţăranii (de altfel, unul din componenţii
ei, Florin Petrescu (aka Axinte), a devenit impresar şi organizator de
evenimente muzicale care amestecă maneaua cu folclorul românesc
modernizat şi cu scheciurile umoristice.

„Fiţosul" Florin Salam, reprezentantul

unei noi generaţii de lăutari

După 2003, începe să se impună pe piaţă un nou val de cântăreţi,

tineri şi mai cool, care se pliază mai bine pe aşteptările publicului. Cei
mai proeminenţi dintre aceştia sunt Florin Salam, Copilul de Aur,
Sorinel Puştiul, urmaţi în eşalonul doi al falangei de Liviu Puştiu şi
Liviu Guţă. În plus, acum manelele încep să fie însoţite de videocli­
puri, iar asta nu joacă deloc în favoarea lui Nicolae Guţă, care, cu tot
talentul extraordinar, nu este tocmai un bărbat charismatic. Clipu­
rile în care apare în ipostaza unui bărbat aşezat i se potrivesc - însă
cele în care joacă bărbatul fatal sau bagabontul de oraş sunt complet
uncool; hanoracele de ultraş cu glugă nu-l prind de nicio culoare,
cum nu-l prind nici şepcile hip-hop sau orice alt accesoriu vestimen­
tar din garderoba tinerilor; efectul e contrar, ele lasă să se vadă un
provincialism crunt. Acesta e, cred, motivul pentru care multe din
aceste clipuri sunt jucate ironic, Guţă sabotându-şi propriul personaj.
Doar aşa, la mişto, personajul devine credibil - deşi, repet, caterinca
n-a fost niciodată punctul tare al lui Guţă.
Prin urmare, în timp ce Guţă era în culmea gloriei, se ridică o
nouă generaţie care are să ia faţa maestrului - generaţie de lăutari
cu origini urbane. Între ei, s-a impus bucureşteanul Florin Salam; a
rămas lider necontestat al scenei din 2008-2009 până acum, şi încă
nu se profilează un alt nume care să-l concureze ca popularitate.
Momentul care l-a propulsat ca vedeta numărul 1 a scenei a fost
moartea, în 2009, a soţiei sale, care i-a adus un val enorm de simpatie
şi l-a ajutat să ţină mult timp capul de ziar al cotidienelor tabloide.
Nu e doar o voce de excepţie, ci şi o prezenţă scenică deosebită,
un adevărat showman. Salam este primul star adevărat al scenei de

42
manele; nu e doar lăutar, ci a construit un personaj, un stil, o atitudi­
ne. Pe scurt, este un trendsetter, un creator de mode. Foarte charis­
matic, Salam ştie în apariţiile publice să se poarte ca o vedetă profe­
sionistă, să se laude jucând modestia, subliniind că munceşte enorm
şi mulţumind fanilor (şi, desigur, lui Dumnezeu . . . ) pentru succesul
lui, să regrete ipocrit că a pierdut sume mari la cazinou (şi astfel să
facă o idee despre glamul vieţii personale), precum şi să mulţumească
dezinvolt fanilor. Spre deosebire de Adrian Minune care, ca lăutar
din vechea gardă, se laudă ingenuu cu averea şi preferinţa lui pentru
femei înalte, „ top-model", Salam evită orice discuţie despre averea
personală sau despre afacerile lui amoroase, subliniind tot timpul că
a rămas credincios soţiei lui moarte, singura relaţie din viaţa lui.
Revenind la ideea menţionată mai sus, că, înainte de a fi un lău­
tar, Salam este un star şi deci un trendsetter, trebuie remarcat că Sa­
lam ştie să se plieze pe discursul conservator al fanilor (vorbind des­
pre Dumnezeu, care l-a ajutat în carieră, despre copiii lui deosebiţi,
despre tragedia morţii soţiei sale, pe care n-o poate depăşi), dar să
rămână cool, un bărbatfin, emancipat. Apoi, felul lui de a se îmbră­
ca, atitudinea lui devin modă printre tineri şi sunt copiate. Dar nu e
vorba numai despre asta; un lăutar trebuie să se plieze cât mai fidel
pe aşteptările publicului şi moda momentului; un trendsetter trebuie
să fie cu un pas înaintea modei, să genereze sau să prevadă mode
viitoare.
Or, Salam a avut, dintru început, intuiţia de a nu adopta machis­
mul mai mult sau mai puţin grosier cu priză la publicul din primii
ani ai mileniului, care i-ar fi adus un succes imediat şi spre care pu­
blicul îl împinge frenetic. Vulgaritatea lipseşte aproape complet din
piesele lui Salam; nu contează că, în calitatea lui de lăutar care lu­
crează cu compozitori/textieri, multe din texte nu-i aparţin; contează
intuiţia artistului de a se orienta spre texte nejignitoare sau, acolo
unde e vorba de preluări, de a şefui asperităţile supărătoare. Încă din
piesele din 2001, când nick-ul lui de scenă era Florin Fermecătorul,
artistul evită aluzii la sex - melodiile interpretate cu formaţia de et­
nohip-hop Gashka (o formaţie care, altminteri, nu se dă în lături de
a vorbi despre gagicuţe agăţate în bar) o dovedesc: Doar atunci când
sunt cu tine, Dragostea mea, Hai dansează sunt piese a căror temă e
pur şi simplu dragostea.

43
 Mai mult, protagonistul bagabont al lui Salam (spaţiul unde, te­
matic vorbind, înfloreşte machismul cel mai grosolan) nu-şi măsoa­
ră masculinitatea în numărul de femei penetrate/cumpărate/seduse;
personajul lui golan nu vorbeşte despre nişte ele, ci despre o ea. E o
diferenţă importantă; în manelele lui Salam, femeile nu sunt judecate
cantitativ, ci, în calitatea lor de oameni, după alte măsuri, aproxima­
tiv egale cu ale bărbatului - punct ochit, punct lovit: o statistică pri­
vind fanii de manele ar pune, probabil, în evidenţă faptul că succesul
lui Salam e la fel de semnificativ la ambele sexe.
Însă banii unui lăutar vin în cea mai mare măsură de la fanii
bărbaţi - de aceea textele sunt un compromis de multe ori subtil care
negociază cu aşteptările ambelor sexe. Ca să dau un exemplu - într­
unul din cele mai cunoscute hituri, Am fost mare bagabont, persona­
jul-bagabont e recunoscător iubitei că l-a cuminţit, „ Am fost mare
bagabont,/ Dar m-am cuminţit de tot./ S-a-ntâmplat ceva cu mine,/
M-am îndrăgostit de tine"; până aici nimic deosebit - acesta e unul
din motivele manelelor cu bagabonţi, femeia care-l pune cu botul pe
labe pe rebel. Ce urmează pune însă în valoare subtilitatea lui Salam,
care împacă într-un fel ambele sexe, atât publicul de bagabonţi, cât
şi pe iubitele acestora, lăsând loc ambiguităţii dublei lecturi: „ Orice
vorbe s-ar mai scoate,/ Tu să nu le crezi pe toate,/ Crede doar ce e de
bine,/ Să ai încredere în mine"; pe de o parte, publicul feminin poa­
te înţelege aceste cuvinte în continuarea declaraţiei de dragoste din
refren, ca o invitaţie la încredere reciprocă şi solidaritate de cuplu vi­
zavi de lumea rea - în timp ce publicul de bagabonţi o poate înţelege
ca vrăjeală care acoperă infidelitatea (în sensul că bârfele respective
au temei) - infidelitate care e „ normă" masculină a bagabontului. Dar
astfel de texte cu compromisuri subtile nu fac standardul cantitativ al
pieselor lui Salam - cele mai multe aduc pur şi simplu elogii iubirii,
femeii iubite, care devine şefa mea (Ia-mă, viaţa mea, în braţe); în cele
de despărţire protagonistul suferă, dar rareori învinovăţeşte femeia.
Ele evită să tematizeze aspectele problematice sau momentele critice
dintr-o relaţie, cele mai multe fiind cantonate pe jocul seducţiei, pe
momentul auroral al îndrăgostirii sau pe suferinţa despărţirii; dar în
toate situaţiile femeii i se arată respect, e prinţesă: „ M-ai adus la dis­
perare (Ce inimă fără milă),/ Nu ştii cât de rău mă doare (Ce inimă
fără milă)./ Fără tine mă sufoc,/ De dragul tău nu mai pot" (La inimă

44
m-ai ars, unul din succesele de început ale lui Salam); frapează inten­
„
sitatea sentimentului din expresia ,,fără tine mă sufoc .
Şi da, se poate că textele lui să fie de cele mai multe ori siropoase,
dar au meritul de a vorbi despre fericire (ceea ce e dincolo de acope­
rirea trebuinţelor bazale, pe care sunt cantonate manelele, în special
cele mai vechi) sau despre iubirea care nu poate fi cumpărată cu bani.
Încât, în momentul în care, în a doua parte a primului deceniu din
mileniul doi, modelul metrosexual al _fiţosului explodează în univer­
sul manelelor1 1, Salam este deja instalat acolo.
Salam preferă să ţină despărţite registrele, dragostea şi banii -
piesele de şmecherie dezvoltă tema fanfaroană a atotputerniciei fi­
nanciare, cu un erou straniu de asexuat (fapt care le face cu atât mai
interesante, fiindcă esenţializează puterea, o decorporalizează); în
piesele de dragoste, chiar dacă glam-ul bogăţiei rămâne de multe ori
o precondiţie, iubirea e tot ce contează. Totuşi, temele se mai întâl­
nesc, iar una din soluţiile lui Salam e cel puţin interesantă: „Tu ai
fiţe, eu am bani,/ De ce vrei să fim duşmani?/ Las-o mai uşor, nu
ţine/ Vrăjeala multă la mine" (Tu ai fiţe, eu am bani); regăsim aici
aceeaşi ambiguitate care împacă sexele: pe de o parte, poziţiile de
gen sunt cele tradiţionale - bărbatul are banii, puterea financiară,
iar femeia-prinţesă - fiţele, capriciile, dorinţa de a fi răsfăţată; pe de
altă parte, duşmanii sunt întotdeauna bărbaţi - or, faptul că Salam
aplică, ipotetic, atributul ăsta unei femei este flatant, fiindcă o pune
pe o poziţie de egalitate; în plus, faptul că femeia are vrăjeală indică
o femeie emancipată, şmecherită, pe care bărbatul n-o desconside­
ră, valorizând-o ca perversă, pe interes etc„ ci din contră, vrăjeala/
şmecheria ei îl provoacă: „ M-ai fermecat c-o privire,/ Îmi stă gândul
doar la tine./ Şi nu înţeleg ce vrei:/ Pe mine sau banii mei?". Publicul
feminin e flatat prin faptul că textul apreciază puterea de seducţie a
femeii - iar publicul masculin apreciază faptul că protagonistul nu se
lasă sedus de vrăjeală, că i-o taie femeii, spunându-i s-o lase mai uşor.

11
Discuţia despre metrosexualizarea manelelor va fi reluată în capitolul Baga­
bonţi şi amărâţi. Publicul sărac al m anelelor şi reflectarea lu i în universul de
discurs, secţiunea Fiţele, mecanism de individu alizare prin stil.

45
 Acum, despre piesele şmecheroase. Deşi nu joacă pe cartea ma­
cho, lui Salam îi ies foarte bine, dacă nu cel mai bine, piesele de
şmecherie - cele care, reluând expresia lui Victor Stoichiţă (2012),
trezesc emoţia puterii; Salam a inventat un stil, raegetton, care a creat
un trend cu o mulţime de imitatori lăutari; stilul, prin excelenţă live,
cu pasaje improvizatorice în forţă şi cu dese ruperi de ritm, inspirat
din omologul lui sud-american, e inovaţia numărul 1 a lui Salam.
Primul raeggeton devenit hit este Zâna zânelor, lansat după
moartea soţiei sale, în 2009, la concertul de revenire al solistului pe
scenă. Zâna zânelor este o piesă de dragoste - dar raeggetonul nu se
lipeşte foarte bine de piesele de dragoste, încât majoritatea raegge­
toanelor care vor urma vor fi de şmecherie, tocmai pentru că forţa pe
care o inspiră aceste piese agresive trezesc o extraordinară emoţie a
puterii; nu întâmplător unul dintre ele se numeşte Nebunia lui Salam,
efectul de descătuşare a energiei fiind irezistibil12•
Cum se creează efectul de putere? Prin ritm şi percuţie; prin
pasaje lente cu inserturi de pasaje instrumentale în care se aud mai
multe instrumente deodată; prin dialogul solistului cu orchestra;
prin onomatopeele, strigătele războinice sau pur şi simplu îndemnu­
rile la mobilizare; prin punerea în scenă, în care Salam cântă ca-ntr-o
tran să a puterii. Salam nu este un macho, dar efectul de empower­
_
ment este irezistibil; este putere pură, decorporalizată.

Dincolo de manea,
dar în interiorul scenei

După generaţia lui Florin Salam, nu s-au mai impus nume îm­
portante în manele. Scena de manele este cunservatoare, cu o avan­
scenă ocupată de lăutarii formaţi în primii ani după Revoluţie sau în
generaţia care a debutat în prima parte a deceniului unu. Altminteri,
nu s-a mai impus nimeni într-o manieră decisivă: Babi Minune şi

12
O analiză detaliată a unui raeggeton va fi efectuată în capitolul Şmecheri şi
barosani. Publicul bogat al m anelelor şi re flectarea lui în universul de discurs,
secţiunea Poetica m anelelor în piesele com andate şi live-uri: codări metaforice
şi tabuuri.

46
Ionuţ Cercel, copii-minune ai scenei, lansaţi în prepubertate în jurul
anului 2008, când literalmente au rupt scena, au intrat la ora actua­
lă într-un con de umbră (Babi Minune. mai mult, Ionuţ Cercel mai
puţin, susţinut de talentul componistic al tatălui său, care-i furni­
zează compoziţii cu potenţial de hit); ce-i drept, în vocile lor se simte
uzura, faptul că şi-au distrus corzile vocale fiind supraexploataţi la o
vârstă prea fragedă. De asemenea, Petrică Cercel, Mihăiţă Piticu sau
Costel Biju sunt nume de rang secund, apreciaţi mai mult de cunos­
cători pentru prestaţiile live şi ca atare ceruţi la nunţi. Ei nu au o mare
vizibilitate mediatică: sunt de fapt lăutari din circuitul subteran al
prestaţiilor live. Problema acestor lăutari e că, dincolo de talent, n-au
impus un stil, n-au creat o şcoală.
Totuşi, trei lăutari s-au impus ca vedete creatoare de şcoli - Cristi
Nucă, Sandu Ciorbă şi Dan Drăghici. Problema e că stilul lor este
dincolo de manea, fiind o combinaţie de lăutărească cu pop (la Cris­
ti Nucă), de ritmuri ungureşti simplificate şi modernizate prin beat
electronic (la Sandu Ciorbă) sau inovează genul de ascultare, trăgân­
du-l spre pop (Dan Drăghici).
Stilul lui Sandu Ciorbă nu a penetrat Sudul - e gustat cvasiex­
clusiv în Transilvania, unde a creat numeroşi imitatori: Bogdan de la
Cluj, Para de la Mediaş şi, nu în ultimul rând, versatilul Nicolae Guţă,
care a interpetat piese în acest stil patentat de Ciorbă, înregistrând
chiar duete împreună. A cucerit în schimb Ungaria, unde, conform
antropologului Gergo Pulay, lăutarii maghiari sunt înnebuniţi după
Ciorbă şi, când antropologul vine în România, îi cer să-i aducă ulti­
mele înregistrări ale maestrului.
Contribuţia lui Nucă e chiar mai frapantă - pentru că, venit din
Moldova, cucereşte Sudul, deci trece de o audienţă regională. În plus,
el marchează apariţia unui stil moldovenesc pe scena de etnopop
lăutăresc, lăutari de prim rang ca Vali Vijelie sau Florin Salam in­
terpretând compoziţii în stilul lui Cristi Nucă. Moldova a fost până
târziu provincia istorică cea mai refractară la manele, cea mai credin­
cioasă sonorităţilor lăutăreşti de modă veche. Ce dovadă mai bună se
poate găsi pentru asta decât faptul că nu există o scenă de manele în
Moldova, care altminteri e faimoasă pentru fanfarele şi tarafurile ei.
Maneaua s-a impus în zonele care aveau proximităţi geografice cu
zone balcanice - Transilvania via Timişoara, iar Sudul via Bulgaria.

47
Muzica etno era pre-formată de aceste sonorităţi orientale, cu un pu­
blic mai receptiv la contaminări panbalcanice.
Înaintea lui Cristi Nucă, lăutarii moldoveni ce s-au impus pe sce­
na de manele au făcut-o în Bucureşti şi în interiorul stilului regăţean
(vasluianul Florin Minune este numele cel mai important în acest
sens). Moldova a fost deci marea absenţă de pe scena etnopopului -
abia prin Cristi Nucă îşi ia o revanşă târzie şi vine cu un stil aparte,
care cucereşte piaţa.
Dan Drăghici este un lăutar specializat pe lente (un subgen lăută­
resc hibrid, cu ritm lent şi folosindu-se intens, în orchestraţie, de sin­
tetizator) sau pe unele cântece din registrul pop, de asemenea cu ritm
lent, care s-au impus ca alternativă la manea după 2009-2010, adică
exact în perioada când a debutat Drăghici; ambele sunt stiluri care nu
au legătură cu emoţia puterii (Stoichiţă 2011), ci abordează teme sen­
timentale - despărţirea sau universul casnic al familiei. Însă cu mult
înainte de debut, Drăghici a fost cunoscut, în mediile de lăutari, ca
un artist complet - un compozitor, armonist şi o voce extraordinară,
din păcate, cu o viaţă de distrus dependent de substanţe; acesta e mo­
tivul pentru care, în perioada neagră, şi-a vândut compoziţiile unor
interpreţi faimoşi pe sume - susţine un interlocutor bătrân, acordeo­
nist - derizorii, de 100 de euro. Acesta e, de asemenea, motivul pen­
tru care a debutat atât de târziu, după 35 de ani. Notorietatea lui nu a
depăşit însă niciodată cercul cunoscătorilor, nefiind cunoscut publi­
cului larg. Chiar şi în momentul lui maxim de recunoaştere publică
(în 2010, când a apărut pe Taraf TV cu piesa Plângând te voi blestema,
interpretată în duet cu Liviu Guţă), a rămas o prezenţă marginală a
scenei, „ un lăutar pentru lăutari", ca să citez un interlocutor instru­
mentist; lăutar pentru lăutari în sensul că aceştia îl invită la chefurile
lor cu circuit închis; dar puţini au curaj să facă duet cu el - şi în ni­
ciun caz lăutarii de prim rang.
Există mai multe mărci ale lui Drăghici. Cum specializarea mea
nu e muzicală, o să mă refer la cele prezente în textele lui muzicale.
Mai întâi obsesia liniştii, motiv recurent în versurile lui - atât ca lip­
să/tânjire după linişte, cât şi ca prezenţă, printr-un efect de sedare în
durere, de acceptare „ zen" a durerii. Primul sens apare în deja citata
Plângând te voi blestema (prin versul emblematic Cum ai putut să-mi
furi liniştea?); al doilea sens apare în piesa lui de debut. Cunoscută sub

48
numele de Titanic (întrucât preia linia melodică a hitului lui Celine
Dion din soundtrack-ul filmului omonim), piesa are două versiuni -
una de abandon matern şi alta de dragoste.
În prima versiune, fiul îşi blestemă mama că l-a abandonat când
a fost copil, încât mai încolo l-a făcut să se gândească la sinucidere:
„Tu ai să plângi toată viaţa/ Că am să plec pe-un drum de piatră,/ De
nu mai vin niciodată"; de remarcat încălcarea unui tabu al fanilor, de
regulă religioşi şi conservatori - sinuciderea; însă lui Drăghici, cel
mai depresiv dintre lăutari, i se permite asta. În cealaltă versiune, mai
senină şi ca atare devenită hit (în interpretarea lui Vali Vijelie, deşi
există şi o versiune performată de Drăghici însuşi), protagonistul îşi
blestemă iubita că l-a părăsit când era în momentul maxim de ardere
şi plenitudine erotică: „ Când îmi era mai drag de tine,/ Ai plecat de
lângă mine,/ Ai plecat în lumea largă/ Când mi-erai atât de dragă".
Efectul oarecum melodramatic al abandonului în acel moment de
culminaţie afectivă este contrabalansat de indeterminarea foarte po­
etică a lumii largi, care dizolvă durerea într-un orizont aproape zen.
Acest efect de linişte în durere este cu adevărat o marcă a lui
Drăghici, cel mai bine pus în evidenţă de un cântec de-al lui cu
valenţe religioase, Multe supărări, de o misterioasă simplitate: „ Mul­
te supărări/ Eu am tras de mic/Şi nu ştiu de vreodată am fost fericit.//
Câte-am îndurat ştie sufletul meu,/ Dar acum Dumnezeu m-a scă­
pat de greu". Se vede o mişcare de balans eliberator: în prima parte,
protagonistul se victimizează scufundat în milă de sine, pentru ca,
în versurile următoare, suferinţa să se mântuie în vagul metafizic al
credinţei religioase; Drăghici are intuiţia poetică de a nu preciza în
ce sens credinţa l-a salvat (alt lăutar ar fi zis poate ceva de familie sau
bani. . . ), ci lasă lucrurile să suspende în indeterminare.
Revenind la Titanic, blestemul lui Drăghici nu învinovăţeşte fe­
meia; chiar dacă spune „ te blestem toată viaţa", el adaugă că „ de mila
şi dorul tău/am să plâng, fată, mereu"; această milă (cu sensul de jale)
este iarăşi marcă a lui Drăghici - care, repet, e un suflet profund re­
ligios şi lipsit de orice agresivitate. Deşi crescut şi trăit, asemenea lui
Marin Doru, pe Ferentari, deşi lăutar cultivat de interlopi, datorită
talentului său excepţional, lui Drăghici publicul îi pemite să fie sin­
gular de sensibil, să-şi exhibe vulnerabilitatea şi fragilitatea. Speciali-

49
tatea lui nu sunt cântecele de şmecherie (nu ştiu să fi compus vreunul,
chiar dacă le cântă la evenimente), ci ascultări de jale sau de familie.
Refuzul lui obstinat de a se face portavocea valorilor triumfaliste
ale şmecheriei sau obstinaţia cu care ratează succesul mainstream,
asumând un destin de distrus, îl fac într-un sens conştiinţa morală,
fragilă şi marginală, a acelei lumi; pe scurt, reprezintă vocea slabă
care are un gen de curaj moral pe care cei forţoşi nu-l au, anume acela
de a-şi pune cenuşă-n cap. Este unul din puţinii, dacă nu singurul
lăutar care asumă vinovăţii şi care, cu toată presiunea publicului, re­
fuză să construiască la mitologia omniprezentă a eroului puternic,
apodictic drept şi bun, dar faultat de o lume de perverşi corupţi. Ca
să-l citez chiar pe Drăghici (Am zile bune şi rele), „ Nu e om, nu e să nu
greşească,/ Cu toţi greşim măcar o dată-n viaţă./ Aşa am greşit când­
va şi eu./ Îmi pare rău, dar merg pe drumul meu". Prima parte pare
că se adresează publicului său de războinic macho, pe care încearcă
parcă să-l convingă că e uman, normal să recunoşti că poţi greşi şi
n-ai întotdeauna dreptate; partea a doua se referă la sine - cerându­
şi scuze pentru greşelile din trecut, el continuă totuşi să meargă pe
drumul lui greşit, înfundat, de distrus. Nu învinovăţeşte pe nimeni,
nici vreo femeie pe interes, nici vreun prieten pervers - deşi foarte
contemporan, el vine parcă dintr-o lume mai veche, în care temelor
dubioase li se punea surdină în public.
În fine, un ultim lăutar creator de stil, dar nu ştiu cât de consis­
tent, face o sinteză de avangardă între manea şi nu un curent local,
ci unul extern - este vorba de RMB-ul american. Despre acest lăutar,
Marius Olandezu, se zice că ar fi următorul Salam; că nu e un oare­
care o dovedeşte cooptarea lui de către o familie importantă de inter­
lopi - iar interlopii, care în interiorul industriei funcţionează ca nişte
mecena13, de obicei nu promovează dume, ci lăutari cu potenţial, ca­
pabili să-i legitimize ca aristocraţi ai celor umili: Salam a fost aju­
tat, de pildă, la începutul carierei de Nuţu Cămătaru. În calitatea lor
de aristocraţi de tabloid, interlopii îşi asezonează curtea cu lăutari
talentaţi, pe carre îi susţin financiar, dobândind astfel, prin interme-

13
Demonstraţia va fi reuată, in extenso, în capitolul Şmecheri şi barosani. Publi­
cul bogat al manelelor.

50
diul statutului de protector ai artelor, prestigiu cultural în circuitul
închis al lumii sărace şi needucate în care sunt văzuţi ca trendsetteri.
Spre deosebire de Salam, a cărui voce duce piese în ambele re­
gistre, sentimental şi de putere, Marius Olandezu evoluează într-un
registru lasciv, iar piesele lui sunt demonstraţii de virtuozitate an­
drogină, triluri lipsite de virilitate, puternic influenţate de RMB. El
duce cel mai departe angloamericanizarea pop şi feminizarea mane­
lelor: în clipuri se înconjoară de femei care dau din buric - dar şi de
breakdanceri subţirei cu mişcări gay.

Case de producţie

În această a doua secţiune, o să analizez felul cum industria ma­

nelei s-a profesionalizat. Pentru aceasta o să iau în discuţie mai mulţi
indicatori: casele de producţie, canale de difuzare şi promovare, stra­
tegiile prin care industria face bani şi, în fine, spaţiile publice de per­
formare, aflate, aşadar, dincolo de cadrul privat al evenimentelor.
Pentru început, o să iau în discuţie evoluţia caselor de producţie.
În timpul comunismului, singura casă de discuri existentă, Electre­
cord, nu producea acest gen, considerat folclor poluat (Rădulescu
1997: 28). Albumele erau scoase de studiouri clandestine, distribuite
de bişniţari şi multiplicate de utilizatori individuali. A fost probabil
singura formă de samizdat permisă de regimul comunist. Albumele
erau înregistrate, de obicei, direct live, în timpul programelor de la
restaurant de către întreprinzătorii de pe piaţa neagră14 şi comerci­
alizate de bişniţari la colţ de stradă sau în pieţe agroalimentare. În
satul meu din Transilvania, albumele de muzică bănăţeană (versi­
unea din vestul ţării a viitoarelor manele) erau aduse, de pildă, din
Arad sau Timişoara de şoferii care făceau transport extern - iar în sat
erau multiplicate pe dublucasetofoane, care permiteau o copiere mai
bună, pe casete BASF (produse în Germania Federală, comercializate
de aceiaşi şoferi de TIR). Un interlocutor şofer spune că aceste albu-

14
Dana Cobuz. 2006. „Azur, interzisă de Securitate". Jurnalul Naţional [9 ianu­
arie]. http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/
azur-interzisa-de-securitate-30487.html, accesat 13 martie 2012.

51
me erau înregistrate în studiouri din fosta Iugoslavie (Novisad, unde
exista o puternică comunitate aromânească), aduse în România,
unde erau comercializate de bişniţari în pieţe sau în vămi. Cu toate că
albumele erau multiplicate în afara circuitului comercial, vânzările
pe piaţa neagră erau extrem de profitabile, ajungând, în cazul trupei
Generic, la 700.000 de c6pii15•
După Revoluţie, embargoul caselor de producţie generaliste s-a
spart: astfel, prima casă de producţie apărută ca alternativă la Elec­
trecord, Eurostar, a produs, laolaltă cu nume din zona muzicii uşoare
(Angela Similea, Gabriel Cotabiţă), rock (Celelalte Cuvinte, Survolaj,
Timpuri Noi), muzică populară (Irina Loghin), muzică lăutărească
(Neluţa Neagu) şi albume de muzică turcească/orientală, eticheta sub
care erau cunoscute manelele pe atunci: astfel, au apărut pe vinil tru­
pele de succes din comunism: Odeon (1991) şi Azur (an neprecizat),
precum şi nume care au apărut după căderea regimului comunist:
Albatros (1991), Dan Armeanca (1992), Costel Turcu şi formaţiile
Fraţii Peşte (1992), Bravo (1992), Real B (an neprecizat) 16•
Casele de discuri importante care intră după jumătatea dece­
niului pe piaţă (Roton şi Cat Music-Media Services) nu scot albume
de muzică orientală până în 1999, ignorând genul. În plus, audienţa
genului încetează a mai fi naţională, brandurile muzicale care apar
beneficiind de audienţă regională. Manelele se produc, din acest
punct încolo, în studiouri regionale mici, specializate pe muzică
orientală, folclor modernizat sau muzică populară, ca Audio-Invest
(Drobeta-Turnu-Severin), Dragus Prodcom (Târgovişte), AudioTim
(Timişoara), StudioRecording (Timişoara). La jumătatea deceniului
al zecelea apar pe piaţă casele de producţie care se impun ca marii
jucători pe piaţă după 2005 e vorba de Amma şi de BigMan.
-

Albumele sunt distribuite pe tarabele din pieţe sau în mici

chioşcuri specializate în comercializarea de muzică; unele magazi­
ne au un răftuleţ care comercializează şi casete. Pe albume figurea­
ză şi un număr de telefon, pentru contactarea solistului de către cei
interesaţi în a-l aduce la evenimente private. În această etapă, versiu-

15
www.danciotoi.ro, accesat pe 20.004.20 1 1 .
16
www.Discos.com/label/101055-Eurostar-3?page=2 accesat p e 12 martie 2011.

52
nile de album ale pieselor nu diferă mult de cea de studio - sunt fo­
losite aceleaşi instrumente, iar piesele, la fel ca în live-uri, sunt sparte
de dedicaţii. În raport cu timpurile comunismului, apare instituţia
sponsoratului - albumele debutează cu o prezentare în care, pe un
fond muzical orchestral, solistul expune componenţa formaţiei şi
aduce mulţumiri studioului de înregistrări şi sponsorului casetei, pa­
tronul studioului de înregistrări sau un om de afaceri local care i-a
sprijinit financiar pe lăutari. Instituţia sponsoratului, cuplată cu ano­
nimitatea media a curentului, precipită joncţiunea dintre manea şi
lumea interlopă: departe de ochii presei, într-o lume (a tranziţiei), în
care autorităţile sunt ele însele mafiotizate, lăutarii pot deveni tru­
baduri ai interlopilor, pot să se facă fără teamă portavocea acestora.
Şmecherul, ca metaforă a interlopului, devine în anii '90 figura uma­
nă centrală a genului.
Situaţia începe să se schimbe la sfârşitul deceniului, mai exact
în 1999, când maneaua, contaminată cu rap, cu un sound sintetizat
şi efecte de loop, deci ajustată după reţeta popului de succes al acelor
ani, intră în atenţia caselor de discuri importante: Media Services,
Cat Music, Transglobal EMI, MediaPro Music. Începutul îl face Ver­
dikt, care sparge piaţa cu hitul Vine poliţia, o piesă gangsta care la
refren foloseşte o manea, intrând în atenţia casei de discuri Transglo­
bal EMI, care le produce un album. Urmează Gashka, trupă care, în
acelaşi an 1999, scoate un album la Media Services/Cat Music, urmate
de alte câteva. În 2000, odată cu albumul „ Fără concurenţă" al duetu­
lui Costi Ioniţă şi Adrian Minune, cu un succes formidabil, audienţa
manelei redevine naţională - numele care apar sunt ascultate în toată
ţara, iar publicul trece dincolo de marginea celor cu educaţie mo­
destă. Casele de producţie importante ridică banul de pe manea şi
scot fără inhibiţii albume de manele: Dorel de la Popeşti (XXL, în
2000, Nu te părăsesc în 2001), Fantastik (trupa lui Romeo Fantastik,
aka Regele sexului cu albumul Carolina) la Media Services/Cat Music,
Dan Armeanca, Ştefan de la Bărbuleşti şi Adrian Minune la Media
Pro Music. Pornind de aici, pentru câţiva ani, manelele se pot găsi în
magazinele muzicale de specialitate care au apărut odată cu introdu­
cerea în forţă a legii copyrightului, care scoate de pe piaţă casele de
discuri ce piratează albume, în special de muzică anglo-americană

53
(legea devine efectivă în preajma anului 1998, când albumele piratate
dispar de pe piaţă).
Idila dintre industria pop şi manea durează până prin 2002-2003,
când se declanşează valul de panică morală; marile case de producţie
nu se mai asociază cu genul (decât sporadic şi pe furiş), iar manelele
dispar din circuitul magazinelor specializate în muzică pop; ele se
vând din nou în chioşcurile din pieţe şi, odată cu apariţia benzină­
riilor după model occidental, în magazinele asociate acestora. Dar
asta nu diminuează succesul genului, din contră, scandalul îi creşte
exponenţial popularitatea: 2003-2007 marchează punctul maxim de
succes al manelelor, care se aud de peste tot, din maşini, din aparta­
mente, din difuzoarele mobilelor. În 2004 şi 2005, Nicolae Guţă şi
Carmen Şerban iau Discul de Aur şi Discul de Platină pentru vânzări.
După 2000, studiourile de producţie din interiorul industriei în­
cep să se profesionalizeze ele însele. Performeri din interiorul indus­
triei îşi deschid ei înşişi case de producţie, cel mai cunoscut nume
este Dan Bursuc, a cărui casă de producţie Grand Production Dan
Bursuc, a devenit un jucător important pe piaţă. Clarinetist lansat la
începutul anilor '90, performând cu cei mai importanţi lăutari din
Capitală ai momentului (Dan Armeanca, Adrian Minune etc.), devi­
ne un nume în industria impresariatului odată cu lansarea lui Sorin
Copilul de Aur în 2002; în 2004, la 15 ani, acesta este deja star al
industriei, devenind o adevărată găinuşă de aur pentru producător.
Nea Kalu, iniţial un rapper de pe scena hip-hop, ulterior convertit la
manele (via etnohip-hop), îşi lansează şi el propria casă de producţie,
Doggstar Studio. Casa de producţie devine însă cunoscută nu ca
brand pe muzică, ci ca studio video, o mulţime de clipuri, din 2005
încolo, purtând semnătura lui. Lucian Elgi (component al trupei Elgi,
cu un oarecare succes la începutul anilor 2000) lansează, după 2010,
casa de producţie Nicky Yaya Production, care produce piese cu un
sound foarte anglo-americanizat şi clipuri mai profesionalizate de­
cât standardul industriei. Însă, dintre aceste case de producţie, doar
Grand Production Dan Bursuc se impune ca jucător important pe
piaţă, averea imprestatrului şi producătorului fiind estimată, în 2011,
la peste un milion de euro, figurând pe poziţia 33 în topul celor mai

54
bogaţi romi, realizat de Vertical News 17• Casa de producţie a lui Dan
Bursuc e specializată în manele; dar ceilalţi mari juc ători de pe piaţă
ai momentului, Amma şi Big Man, mizează pe o paletă mai largă din
spectrul etno, pe lângă manele, ei produc folclor modernizat, cântece
de pahar sau etnopop românesc; publicul rurban18 (Rădulescu 1997)
ascultător de manele e în multe cazuri fan şi al acestor genuri conexe.
Profesionalizarea industriei se vede şi din înregistrări - care se
folosesc de programe specializate de computer, filtre de voce, piste de
redare. Maneaua se racordează la prezentul tehnologic al momen­
tului, iar piesele, după contaminarea cu popul de la începutul ani­
lor 2000, sunt rupte în două versiuni - o versiune de studio, unde
orchestraţia este făcută (aproape) integral din pe sintetizator, şi versi­
unea live, unde sintetizatorul ocupă un loc secund, accentul căzând
pe instrumente ca vioară, saxofon, clarinet. Pe scurt, versiunea de
studio este cu sound pop, iar cea live adaptată etno. Chiar şi studiou­
rile clandestine beneficiază de tehnologia momentului - am văzut un
studio, făcut în curtea unui spital din Berceni, într-o încăpere a fostei
centrale termice, care se folosea de programe sofisticate de computer;
înregistrarea piesei se făcea vers cu vers, solistul cânta de mai multe
ori un calup de versuri, până când obţinea varianta perfectă - care
era lipită, fragment după fragment, la corpul melodiei.
În ce priveşte clipurile - ele rămân punctul nevralgic al indus­
triei, locul unde evoluţia tehnologică se vede cel mai puţin: din 2005,
de când a apărut Taraf TV, ele s-au profesionalizat nesemnificativ: de
obicei, sunt filmate în restaurante sau studiouri, fără o poveste sau
un concept în spate, fără efecte de imagine sau cut-up-uri, eventual
cu colaje stângace de fundal (peisaje sau efecte de calculator). Există,
fireşte, şi excepţii, dar acestea se pot număra pe degete - două din
ele sunt realizate în colaborare cu soliste din Bulgaria şi cu regizori
bulgari; în Bulgaria industria clipurilor de profil e mult mai profesi-

17
***. 201 1. „Topul celor mai bogaţi ţigani din România". VerticalNews [l noiem­

brie]. http://adevarul.ro/locale/timisoara/topul-celor-mai-bogati-tigani-roma­
nia-primele-doua-locuri-doi-tigani-timisoara-1_ SOacfl 7f7c4 2d5a6638c4cc7I
index.html accesat 6 noiembrie 201 1 .
18
Rurban are semnificaţia d e nici urban nici rural, aflat, prin urmare, între cele
două.

55
onalizată (chiar dacă uzează de aceeaşi recuzită, hemoragie de femei
semidezbrăcate, cu mişcări lascive): e vorba de Costi cu Andrea, Upo­
trebena şi Vali G cu Yanica Doi în unul Dve v edno. Înaintea acestor
piese din 2008, trebuie menţionat în 2007, studioul HiQ care reali­
zează, pentru Florin Minune, două clipuri complet atipice - Ascultă,
Doamne, ruga mea şi, mai ales, Ce faci, străine, la poarta mea. Dacă
clipurile de manele mizează, în intenţie, pe efecte de glam şi suge­
rarea unei vieţi bogate şi luxoase, aici mişcarea e inversă: în Ce faci,
străine, la poarta mea, cadrul e acela al unei mahalale cu iz de Feren­
tari, cu case scunde şi noroaie, iar interioarele sunt sărăcăcioase, tipi­
ce pentru cartier; la nivel de imagine, sunt folosite efecte de travelling
circular, filtre de imagine sau mişcări decelerate. Alte excepţii o re­
prezintă clipurile lui Mr Juve de pe albumul Nebunia lui Juvel (2012) -
şi mai ales două producţii Yaya Production pentru Marius Olandezu,
Give me lave şi Hai iubeşte-mă. Acesta din urmă e neobişnuit de cool,
în manieră anglo-americană - beneficiind de efecte de slow motion şi
reverse, filtre de lumini, clipul prezintă confruntarea între două găşti
care încing un chef într-un spaţiu thrashy, un fel de depozit, care
amestecă dansatori de breakdance cu femei îmbrăcate foarte sumar
şi pom, cu fesele dezgolite. Efectele pom sunt omniprezente în mane­
le - dar clipul despre care vorbesc le estetizează thrashy, în maniera
clipurilor americane de rap.
De ce această rămânere în urmă a clipurilor? - rapperul de ma­
nele Nyno, într-o emisiune Top Mynele TV19, pune acest lucru pe
seama pirateriei din industrie, care obligă casele de producţie să lu­
creze superficial atât piesele, care sunt scoase în ritm frenetic, cât şi
clipurile. În opinia rapperului, pirateria restrânge drastic câştigurile
caselor de producţie, care nu-şi permit clipuri mai scumpe şi mai lu­
crate, bugetul unui clip nedepăşind 500 de dolari.

19
***. „Top 10 TV- Brandy la piscină". Mynele TV [dată neprecizată] www.
youtube.com/watch?v=YJQqmhnIS-o, accesat 26.08.2012.

56
 Promovarea pe canale radio,
TV şi internet

În timpul comunismului, muzica orientală nu a apărut pe canalul

TV naţional. Cu toată liberalizarea pieţei media adusă de momentul
1989, situaţia nu se schimbă, atât posturile publice, cât şi cele private
păstrând o tăcere totală în jurul genului; presa de specialitate îl igno­
ră de asemenea. Din cei chestionaţi de mine, nimeni nu-şi aminteşte
de vreo emisiune dedicată scenei sau măcar de prezenţa vreunui lău­
tar pe sticlă (totuşi, pe youtube au circulat o vreme două filmuleţe cu
Adrian Minune şi Jean de la Craiova în care apărea sigla TVR).
Genul evoluează, aşadar, subteran, departe de media - până în
2000, când, transformat în pop, explodează în mainstream, obli­
gând practic piaţa media să-şi îndrepte atenţia spre scena de manele.
Atunci apar primele clipuri de profil, rulate pe postul TV Atomic,
un canal muzical specializat în pop românesc şi anglo-american. Cu
toate că postul nu difuza muzică etno, maneaua-pop intră în atenţia
postului, care difuzează clipuri de manele - este vorba de L.A. (Ochii
tăi), Bairam (Aladin), Costi Ioniţă şi Adrian Minune (Viaţa mea).
Însă, cu excepţia lui Adrian Minune, niciunul din lăutarii romi nu se
vede, formula e de trupă de majoritari români.
După ce genul devine obiect al panicii morale, manelele dispar
de pe canalele de muzică pop - dar intră în atenţia televiziunilor ge­
neraliste (Antena 1, Pro TV) sau, mai ales, a celor tabloide (Acasă
TV, Kanal D, OTV), televiziuni care, în emisiunile mondene, invită
manelişti în studio; în emisiunea TV de pe ProTV Teo, realizată de
Carmen Trandafir, maneliştii sunt invitaţi destul de frecvent. Intră,
de asemenea, în atenţia presei tabloide, care le consacră articole.
După 2000, aşadar, maneaua ajunge în atenţia mediei, joacă în lu­
mina reflectoarelor, dar în circuit cvasitabloid. Situaţia nu e totuşi
roz - producătorul Dan Bursuc vorbeşte de „ un fel de discriminare:
ne cheamă de revelion, când au nevoie de noi să facă rating, dar altfel
nu ne difuzează, nu ne promovează soliştii". Postul public de televi­
ziune nu difuzează nici în prezent manele - când, în 2013, curatorul
Dan Popescu a făcut o emisiune dedicată manelelor, mi-a spus că a
trebuit să ascundă tema sub un titlu neutru, „ Cultura populară"; în

57
cadrul emisiunii nu apăreau exemplificări muzicale, doar discuţii cu
intelectuali care luau poziţie pro sau contra.
Pe de altă parte, după 2000, industria manelistă însăşi începe
să se profesionalizeze şi să-şi creeze reţele de difuzare şi promovare,
pe scurt, nu mai are atâta nevoie de cârja unor studiouri generaliste
pentru a se impune. Astfel, între 2000 şi 2005, proliferează radiourile
FM pirat de manele, în special în Bucureşti. Un astfel de canal clan­
destin a fost Radio Stil, pe care îl ascultam în 2005: muzica difuzată
era constituită în special din manele, dar şi din hituri rap sau <lance
românesc. Formatul era următorul - până la 7-8, se difuzau în regim
de playlist automat, de pe calculator. După aceea, începea emisiunea
de dedicaţii, în care ascultătorii sunau şi cereau o melodie pe care o
dedicau celor dragi; realizatorii (studenţi la Politehnică) făceau ca­
terincă amabilă de cei care sunau, mai ales de aceia deja încinşi de
un pahar în plus. Se organizau, de asemenea, concursuri, cu premii
constând în albume. Dedicaţiile erau gratuite, radioul se susţinea
din spoturi publicitare, create şi jucate de cei doi realizatori, pentru
restaurante sau staţii de taxi, ele însele realizate cu umor; ţinta pre­
dilectă a ironiilor erau ţăranii, tipii aterizaţi la Bucureşti, surprinşi
în interacţiuni specifice, la piaţă, în cluburi. În 2006, posturile de ra­
dio-pirat şi manelele dispar cu totul de pe FM, canalele FM legale
nedifuzând genul.
În 2005, apare primul post tv dedicat manelelor, Taraf TV, pro­
prietate a parlamentarului şi omului de afaceri Silviu Prigoană, de
asemenea deţinător al unui post TV specializat pe etnopop şi folclor
modernizat, Favorit. Taraf TV rulează pe cheltuieli minime: fără
emisiuni specializate, fără prezentatori şi entertaineri, difuzând 24
din 24 manele. Banii vin din teleshopping, reclame ale caselor de dis­
curi la apariţiile muzicale noi, precum şi de la firme mici, restaurante
de cartier, staţii de taxiuri şi, mai recent, de la studiouri de fitness sau
de la firmele patronului. În 2008, când lucram ca jurnalist, am încer­
cat să fac un material de presă în legătură cu absenţa, de pe Taraf TV,
a firmelor mari producătoare de produse ieftine, deci tagetate pe per­
soane cu buget mic; m-am axat pe firme de detergenţi şi bere ieftină,
dar niciuna din firme nu a răspuns chestionarului. Însă un amic care
lucra în publicitate mi-a furnizat un răspuns plauzibil - firmele mari
nu vor să-şi asocieze produsele cu manelele. Totuşi, trebuie semna-

58
lat că, din 201 1 încoace, au început să apară, sporadic, reclame de la
firme de detergenţi sau bere. Practic, postul se susţine din dedicaţiile
ascultătorilor, care cer, de pe telefonul mobil, la un număr suprata­
xat, o piesă, însoţită de o urare de bine către un apropiat. Astfel că
playlist-ul rulează complet haotic şi neprofesionist, piesele sunt rupte
la 10 secunde după ce au început şi în interval de o jumătate de oră
poţi asculta aceeaşi piesă de 2-3 ori.
Un pas înainte spre profesionalizarea pieţei TV a reprezentat-o
apariţia postului Mynele TV în 2008, printre ai cărui investitori fi­
gurează Costi Ioniţă, vedeta de pe scena pop care a lansat în 2000
manelele în mainstream. Aici, piesele sunt difuzate integral şi există
chiar emisiuni - Mynele Star este o emisiune cu interviuri cu lăutari
de manele, susţinută de Damany (DJ de pe scena de manele), Top 1 0
Manele e susţinută de Nyno, fost component al unei trupe speciali­
zate în parodii de manele, A-tentat; de menţionat că în 2010 postul
a încercat o istorie a manelelor, susţinută de Damany, cu invitaţi ca
Jean de la Craiova, Dorel de la Popeşti, Liviu Puştiu.
Promovarea pe net ocupă un loc important - după 2010, casele
de discuri făcându-şi conturi pe youtube şi pe facebook. Un fenomen
al industriei îl reprezintă conturile false de facebook ale unor fani
care pretind că-i reprezintă pe lăutari - Florin Salam are astfel nenu­
mărate clone virtuale, atât de pe youtube, cât mai ales pe facebook.

Monetizarea industriei -
drepturi de autor şi cântări

La fel ca în cazul restului industriei muzicale, pirateria a afec­

tat grav şi câştigurile muzicale ale lăutarilor. După 2000, vânzările
de albume depăşesc frecvent 100.000 de unităţi, chiar dacă casele de
producţie refuză de multe ori să declare veniturile reale, de teama
impozitelor20• După apariţia formatului economic de stocare mp3
şi generalizarea reţelor peer-to-peer file sharing (ODC sau DC++, în

20
Simona Ecovoi. 2006. „Vânzări belea". Jurnalul Naţional [9 ianuarie] . http://
j urnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie- de- colectie/vanzari-be­
lea-30478.html, accesat 14 mai 2012.

59
special, cele de tip torrent nedevenind foarte populare nici acum), in­
dustria începe să înregistreze pierderi masive, după cum recunoştea,
într-un interviu acordat în 2010, impresarul şi producătorul Dan
Bursuc, „ beneficiile din vânzare sunt la pământ. Fanii noştri sunt oa­
meni sub 40 de ani, care ştiu să umble pe internet şi descarcă piesele
de acolo". O situaţie mai bună o are, în opinia producătorului, mu­
zica populară, ai cărei fani, în vârstă, nu sunt familiarizaţi cu tehno­
logia informatică, continuând să cumpere albume. Dacă la începutul
anuilor 2000, discurile de platină se acordau pentru vânzări de sute
de mii de exemplare, acum ele se acordă pentru 10.000 de unităţi.
Cum s-a adaptat industria la această nouă realitate, a generaliză­
rii pirateriei? Una din soluţii, insolită, a fost scoaterea unor albume
direct în sistem mp3, albume care conţin peste 100 de piese - alături
de noutăţi, sunt împachetate şi piese mai vechi ale solistului.
După 2009 s-a încercat soluţia unor site-uri unde, contra cost, se
puteau downloada piese - începutul l-a făcut Taraf TV21, apoi Magic
Sound care, pe www.3aşi.ro, a postat ultimele apariţii ale unor solişti
în vogă, numele cel mai proeminent fiind Florin Salam. Concomitent
cu această operaţiune, s-a încercat eliminarea clipurilor de pe youtu­
be conţinând manele, ştergerea conturilor celor care postează piese
de gen, prin cereri adresate site-ului youtube.com22• Operaţiunea a
fost un eşec.
La ora actuală, industria a încetat să se mai opună pirateriei, în­
cercând doar să centralizeze clipurile sub contul oficial al casei de
producţie producătoare a piesei, cu rugămintea ca fanii să nu mai
reposteze melodia, ci s-o preia eventual cu share sau embed; continuă
operaţiunea de ştergere a conturilor care dublează versiunile postate
de casa de producţie, motiv pentru care contabilizarea vizualizărilor
pentru piesele mai vechi de 2011 este problematică.
Monetizarea se produce în acest caz doar din reclamele care
împânzesc clipurile. O altă formă de monetizare este introducerea

21
Adrian Schiop. 2009. „Manelele, protejate intelectual". România Liberă [23
ianuarie]. http://www.agenda.ro/se-intampla-in-romania-manelele-proteja­
te-intelectual/73797, accesat 14 mai 2012.
22
Ibidem.

60
maneleleor pe iTunes, magazinul online internaţional de unde pot fi
cumpărate albume sau piese. Imediat ce iTunes a fost lansat în Româ­
nia, manelele şi-au făcut apariţia23•
În fine, cea mai importantă soluţie de monetizare o reprezintă
cântările în cluburi/restaurante sau la evenimentele private. Această
soluţie, cu tradiţie în industrie, prespupune dublarea unei case de
producţie cu servicii de impresariat, majoritatea caselor de discuri
având în portofoliu şi nume de cântăreţi. Contractele de exclusivitate
nu sunt neapărat o regulă - astfel, Amma impresariază în regim de
exclusivitate nume ca Babi Minune, Narcisa, Ionuţ Cercel, Narcisa,
dar colaborează, în calitate de impresar, şi cu nume ca Liviu Guţă,
Cristi Dules, Mr Juve24• La fel stau lucrurile şi cu Grand Production,
care are contract de exclusivitate cu Copilul de Aur, Lele, Bogdan
Artistul (cărora le compune, totodată, piese), dar colaborează şi cu
alte nume, ca Adrian Minune sau Sorinel Puştiul.
Banii din cântări sunt în mică măsură fiscalizaţi, motiv pentru
care, în 2010, Guvernul de la acea dată a încercat să stopeze evaziunea
fiscală, propunând o formulă de „control indirect", ale cărei norme
de aplicare urmau să fie operaţionalizate până la sfârşitul lunii, vor­
bindu-se chiar de trimiterea unor agenţi fiscali sub acoperire la nunţi,
botezuri şi celelalte evenimente acoperite de lăutari, pentru a se con­
tabiliza banii obţinuţi, ca bacşiş, de către aceştia - propunere care a
stârnit o hilaritate generală în presă şi printre manelişti25• Cu toată
promisiunea fermă de a stopa evaziunea fiscală printr-o ordonanţă
guvernamentală în regim de urgenţă, normele nu au mai venit, pro­
punerea rămânând în coadă de peşte.

23
***. 201 1 . „S-a lansat iîunes Music Store de România - manelele şi-au făcut

deja apariţia" [29 septembrie]. Gadget.ro http://www.gadget.ro/s-a-lansat­

itunes-music-store-de-romania-manelele-si-au-facut- dej a- aparitia/ accesat
20.01 .2013.
24
www.amma.ro/artisti.html, accesat 20.01 .2013.
25
* * * . 2010. „Boc trimite spioni printre manelişti". Libertatea [9 august] .

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/boc-trimite-spioni-printre-manelis­
ti-299088.html, accesat 25 august 201 1 .

61
 Spaţii publice de performare

Prin tradiţie lăutărească, maneaua este legată de evenimente pri­

vate şi, în spaţiul public, de restaurante şi localuri. Cum maneaua era
formal prohibită în timpul comunismului, ea n-a putut fi performată
decât în regim limitat în spaţiul restaurantelor: Petrică, un chelner
de 56 de ani de la un bar din Ferentari, bişniţar la sfârşitul anilor '80,
îşi aduce aminte de un restaurant din Obor, unde bişniţarii făceau
chefuri de muzică orientală - chemând un lăutar cu orgă şi benefi­
ciind de acordul tacit al autorităţilor. Un director din publicitate (45
de ani) îşi aduce aminte şi el de restaurante bucureştene de cartier
care amestecau programul de cafe-concert cu muzică orientală. Un
dirijor din Braşov (55 de ani), care juca poker în studenţie pentru a se
întreţine, susţine că, în vacanţele petrecute pe litoral, se auzea în une­
le restaurante de hoteluri muzică orientală, şi tot aşa asociată circu­
itului gri al epocii, bişniţari laolaltă cu reprezentanţi ai autorităţilor
care asigurau spatele formaţiile de cafe-concert ale restaurantului
-

trecând, după o anumită oră, la muzică orientală. Costel Geambaşu

(liderul Odeon) avea, se pare, cea mai mare libertate de a cânta acest
gen în restaurante. În această perioadă, muzica orientală migrează
din restaurante spre spaţii concertistice - formaţiei Azur, trupa cu cel
mai mare succes în acea vreme, i s-a permis să concerteze în instituţii
respectabile ca Teatrul George Bacovia din Buzău sau Filarmonica
din Sibiu26• Formal interzisă, muzica orientală beneficiază, se pare, de
protecţia ştabilor, care gustă acest gen muzical, iar succesul genului
în rândul clasei muncitoare obligă practic autorităţile să dea o undă
verde limitată formaţiilor de muzică orientală să facă concerte.
După Revoluţie, muzica orientală se poate manifesta liber; lo­
caluri respectabile din centrul Bucureştiului înlocuiesc programul
de cafe-concert cu cel de muzică orientală, sau, mai exact, alternea­
ză programul de cafe- concert cu turceşti. La un astfel de restaurant
central şi-au făcut debutul Vali Vijelie şi Dan Bursuc, conform măr-

26
Dana Cobuz. 2006. „Azur, interzisă de Securitate". furnalul Naţional [9 ianu­
arie]. http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/
azur-interzisa-de-securitate-30487.html, accesat 13 martie 2012.

62
turiei producătorului: „ La 19 ani m-am cunoscut cu Vali Vijelie,
de aceeaşi vârstă. Ne-am format un band, să nu mai depindem
de marii cântareţi, să le facem concurenţă, 5-6 persoane, cu piese
compuse de noi. Am intrat la un restaurant, lângă hotelul Majestic,
unde pentru prima oară s-a dat drumul la genul ăsta nou". Din acest
punct încolo, restaurantele sunt spaţiile predilecte unde se aude
muzică orientală. Totuşi, nu am găsit mărturii care să ateste că, în
succesul formidabil al genului din primii doi ani după Revoluţie,
maneaua ar fi penetrat playlist-ul discotecilor din marile oraşe, şi
în primul rând al celor studenţeşti. Mărturiile converg în aceeaşi
direcţie - că, în acei ani, muzica românească (pop, rock, etnopop)
a dispărut din playlist-ul lor, în favoarea ritmurilor anglo-america­
ne: „ ce să caute maneaua pe playlist? Suna ca dracu" de retardată,
ca şi cum ai băga Angela Similea", se miră un arhitect (35 de ani),
simpatizant al manelelor, chestionat în legătură cu asta; pe scurt, în
condiţiile concurenţei cu muzica străină de ultimă oră, maneaua se
vede deodată ca muzică înapoiată.
Cu certitudine însă au intrat pe playlist-ul discotecilor de la sate -
în orăşelul de lângă satul meu din Transilvania, spre sfârşitul pro­
gramului se puneau hituri Albatros sau Azur, la pachet cu muzică
bănăţeană. Audienţa, în deceniul al zecelea, se restrânge la publicul
cu educaţie sumară, tinerii educaţi se orientează spre muzica pop
angloamericană sau subculturi de import, ca rock sau hippie, care
hrăneşte mult mai bine nevoia de cultură alternativă a tinerilor.
Situaţia se schimbă spre sfârşitul deceniului cu bomba formaţiei
Verdikt, Vine poliţia, care penetrează în forţă discotecile din toată
ţara; amabalată hip-hop, maneaua devine cool. După apariţia albu­
mului Fără concurenţă (Costi Ioniţă şi Adrian Minune) maneaua
invadează literalmente playlist-ul discotecilor din marile oraşe; la
chefurile comunităţii gay din Cluj din 2000, playlist-ul beneficia
de cel puţin o oră de manea şi pop arăbesc sau grecesc. Strucura
audienţei se schimbă din nou, publicul urban sau studenţii devin
interesaţi de manea, mai ales în Bucureşti: „ în 2000, discotecile din
Regie au preluat manelele în playlist-uri, băgate fie ca un moment în
program, fie ca seară orientală, când făceau tot playlist-ul" (curator,
35 de ani). Erau şi cluburi specializate în manele. Acolo publicul,

63
conform altei mărturii (ziaristă, 27 de ani), era „ foarte mainstream,
de studenţi veniţi din provincie. Era o atmosferă, să zic, mai inter­
lopă, care aduna copii de bani gata şi cefoşi, care veneau în Regie să
agaţe studente".
A durat aproape un an până a început primul val de alertă este­
tică. „Din 2001, dar mai ales 2002, multe discoteci au devansat ma­
nelele după 2 noaptea. Şi în Regie a fost la fel. Din 2003, manelele
au dispărut din playlist-urile cluburilor care nu erau specializate în
genul ăsta. A rezistat un club profilat exclusive pe manea, 290, pre­
z�nt până acum trei ani" (curator, 35 de ani). Alte mărturii situează
dispariţia manelelor din playlist-urile discotecilor studenţeşti, mai
târziu, în 2004-2005. Pe scurt, scena se segregă din nou - discotecile
care permit maneaua în playlist se specializează în acest gen, mişcare
ce se vede în special la mare, unde discotecile care includ manele în
playlist difuzează în principal manea şi muzici conexe (etnopop bal­
canic sau arăbesc), <lance românesc sau străin.
La ora actuală, maneaua nu mai apare pe playlist-uri (decât la
mare), audiţia ei restrângându-se din nou la cluburi live, cu lăutari;
pe scurt, a redevenit muzică clandestină. Beneficiind de alura un­
derground a clandestinităţii, de un trecut eroic marcat de o margi­
nalizare indiscutabilă şi de asocierea cu gangsterii locali, începe să
devină cool în mediile hipstereşti.
E o tendinţă de ultimă oră, nu-mi dau seama cât de consistentă.
Cultura de avangardă începe să se deschdă spre acest gen muzical -
clubul Eden (unul din cele mai cool ale Capitalei) a organizat o seară
cu una din gloriile anilor '90, Real B, urmată de altă seară, cu Romeo
Fantastik; Casa Jurnalistului, o grupare de tineri din zona new me­
dia, a organizat, de asemenea, party-uri cu acest gen. În fine, party­
urile de avangardă ale comunităţii gay, Queer party, organizate de
dansatorii contemporani din jurul Centrului Naţional al Dansului,
au inclus şi ele un party cu manele şi remixuri sofisticate. Pare o evo­
luţie încurajatoare; pe de altă parte, poate fi şi un semn că genul a de­
venit deja trecut, iar tinerii din zona boemei alternative fac, de fapt,
un fel de arheologie a perifericului.

64
 Concluzii

Evoluţia scenei de manele este marcată de patru etape importante.

Între 1985 şi 1992, când manelele explodează pe piaţa muzicală
clandestină şi au un succes uriaş. În această perioadă avanscena este
dominată de trupe (dar nu de lăutari), care dau muzicii un sound mai
pop. Succesul genului se datorează, pe de o parte, discursului inspirat
din prezentul ultimilor ani ai comunismului, când oamenii îşi pierd
încrederea în posibilitatea sistemului de a mai genera prosperitate şi
se orientează spre strategii de supravieţuire. De asemenea, deşi mu­
zică de familie, muzica orientală are un impact foarte mare asupra
tinerilor - care, după interzicerea Cenaclului Flacăra, au fost privaţi
de o scenă alternativă care să le exprime cultura.
După căderea comunismului, muzica orientală continuă să aibă
un succes inerţial un an-doi, dar, puternic concurată de muzicile an­
glo-americane net mai seducătoare, îşi restrânge treptat audienţa,
astfel că între 1992 şi 2000, manelele ies din prim-plan şi evoluează
underground, complet ignorate de media. În această perioadă mane­
lele sunt dominate de lăutari romi care schimbă faţa manelei - Dan
Armeanca, Vali Vijelie, Adrian Minune, Jean de la Craiova, Florin
Mitroi, Doru Calotă. Genul este ignorat total de media, încât, mai ales
prin intermediul subgenului bagabonţesc, maneaua poate să-şi con­
struiască fără autocenzură universul de discurs, celebrând şmecheria
şi informalitatea, bogăţia sau sexualitatea. Tot în această perioadă,
maneaua pare să devină genul-fanion al şmecherilor, eroii economiei
informale sau ilegale, şi al bagabonţilor, tinerii care îi imită.
Între 2000 şi 2008, manelele recapătă o audienţă generală, in­
trând în atenţia mediei şi devenind obiect al unui val de panică
morală fără precedent în istoria muzicii româneşti. Succesul lor se
datorează unei operaţii de lifting care le face compatibile cu cultura
tinerilor - mai exact, în 2000, manelele sunt contaminate cu hip-hop
şi <lance. Stilistica muzicală se rupe în două, versiunile live diferind
din ce în ce mai mult de cele de studio. În intervalul 2000-2001, ies
în faţă trupe, lăutarii picând din nou în plan secund - dar aceştia
recuperează în anii care vor urma, asociindu-se cu rapperi. Audienţa
depăşeşte în această perioadă graniţele publicului needucat, înglo­
bând şi o parte din publicul studenţesc; câţiva ani, manelele se aud şi

65
din cluburi studenţeşti sau generaliste. Pentru o perioadă, ele intră şi
în atenţia caselor de producţie importante (Cat Music şi Media Pro).
Lăutarii care domină scena sunt numele care au stat în underground
în anii '90 Nicolae Guţă, Adrian Minune, Vali Vijelie.
-

Între 2008 şi prezent, manelele se ghetoizează din nou, dar

aliindu-şi media tabloidă, care le va acorda continuu atenţie. În plus,
scena beneficiază de două canale tv axate pe acest gen muzical, iar ca­
sele de producţie din interiorul genului se adaptează rapid la promo­
varea prin new media. Pirateria afectează câştigurile industrei, dar
mai puţin decât cele ale altor scene, întrucât casele de discuri sunt
dublate de agenţii de organizare de evenimente: practic, industria
se susţine în această perioadă din evenimente private. Tot acum, se
lansează o nouă generaţie de lăutari, între care se evidenţiază Florin
Salam, vedeta indiscutabilă a scenei, care feminizează şi metrosexu­
alizează universul manelelor, deplasând accentul de la puterea finan­
ciară la aceea a seducţiei.
 Bagabonţi şi amărâţi.
Publicul sărac si
,
reflectarea lui
în universul de discurs

Publicul manelelor este divizat în două mari categorii. Avem, pe

de o parte, un grup foarte restrâns de oameni bogaţi, care, venind
de cele mai multe ori dinspre economia informală, susţin practic in­
dustria prin marile sume de bani avansate la evenimente şi, totodată,
intluentează o parte din universul de discurs al manelelor27• Pe de
altă parte, avem grosul publicului, constituit din oameni cu venituri
scăzute. În acest capitol o să vorbesc despre acest din urmă tip de
public, discutând relaţia lui cu maneaua şi felul cum influenţează
universul de discurs.

Obiective

Cercetarea o să încerce să definească modul de raportare al pu­

blicului din această categorie la manele, căutând să afle dacă (şi în ce
fel) maneaua captează filozofia de viaţă a acestuia sau dacă reprezin­
tă o evadare compensatorie din problemele prezentului. Mai exact,
dacă unii cercetători (Stoichiţă 2011) vorbesc despre parodie ca fiind
mecanism constitutiv ale genului, poate fi aceasta generalizată ca de­
finind întreg universul semantic al manelelor? Altfel spus, publicul se

27
Acest aspect va fi discutat în capitolul următor, Şmecheri şi barosani. Publicul
bogat al manelelor.

67
identifică doar ironic cu mesajul manelelor sau există şi secţiuni care
permit identificarea prin empatie cu universul de discurs?
Capitolul are o structură asemănătoare cu cel anterior, cu două
părţi. Astfel, într-o primă parte o să vorbesc despre caracteristicile şi
practicile publicului, iar în a doua parte despre universul de discurs.
Pentru început, o să încerc să răspund la întrebarea - dacă publi­
cul manelei este atât urban, cât şi rural, cum este acest gen perceput
de către fani, ca având un specific rural, urban sau amestecat?
În continuare, distingând între două categorii de fani, unii mai
apropiaţi de latura etno a genului, şi alţii mai apropiaţi de latura pop,
o să încerc să răspund la întrebarea dacă maneaua reprezintă o sub­
cultură sau mai degrabă un stil de viaţă, făcând, totodată, o descriere
a acestui stil de viaţă, aşa cum se vede el la fanii manelari28•
Apoi o să trec la dimensiunea de gen, fixând figurile centrale ale
acestui univers - bagabontul şi contrapartea sa feminină, bagaboan­
ta, încercând să aflu dacă manelele se construiesc, aşa cum au fost
acuzate, pe o logică exclusiv patriarhală în care rolurile sunt distribu­
ite strict sau dacă în ele se profilează răsturnări ale rolurilor de gen.

Maneaua, muzică urbană

S-a spus că manelele ar fi muzica românească a ghetourilor, a

mahalalei. Au spus-o atât reprezentanţi ai inteligenţei care s-au ri­
dicat împotriva manelelor (cel mai cunoscut activist al trendului
fiind George Pruteanu29), cât şi cercetători ai fenomenului (Bălaşa
2011; Rădulescu 1997). Fireşte, afirmaţia poate fi amendată, iar ar­
gumentul e simplu - maneaua se află pe unul din primele locuri în
audienţa curentelor din România (Barometrul de Consum Cultural
2010 aşază maneaua pe locul trei în topul preferinţelor culturale ale

28
Chiar dacă în practica lingvistică manelişti desemnează atât soliştii, cât şi pu­
blicul, pentru a evita confuzia, o să folosesc manelar cu sens de fan al genului,
iar manelist cu sens de lăutar de manele. Î n practica lingvistică, manelar are
exclusiv sensul de fan.
29
http://www.pruteanu.ro/9 ultima/manele.htm, accesat 9 iulie 2012.

68
românilor)30, iar clipurile de manele sunt cele mai vizionate, după
cele <lance sau house31, strângând cu uşurinţă un milion de vizuali­
zări. Dar, pe de altă parte, dacă eşti atent la locurile unde se mai aud
la ora actuală manelele (deci unde oamenii se exprimă public prin
manele, nu le ascultă doar în intimitatea apartamentelor), descoperi
că, la sate, acestea se aud cel mai adesea în spaţiile segregate, care
adună români săraci şi romi, iar la oraşe în aşa-numitele mahalale,
de asemenea spaţii sărace, marcate de stigmă spaţială (Pulay 2010).
În satul meu natal din Făgăraş, de exemplu, în crâşma din cen­
trul satului televizorul merge pe Etno TV (canal tv specializat pe et­
nopop românesc) sau canale generaliste. La barul de lângă sat, unde
se adună romii (căldărari sau vătraşi) şi românii săraci, calculatorul
rulează manele şi etnopop rom de Transilvania. Situaţia nu este mult
diferită în oraşe, în special în cele din Sud. În Bucureşti, după intensa
campanie de discreditare a genului, manelele au dispărut din cartie­
rele bogate (din partea de nord), se mai aud sporadic în alte cartiere -
dar au rămas să facă legea în cartierul cel mai rău famat şi sărac al
Bucureştiului.
Or, dacă maneaua are parte de fani atât la oraş, cât şi la sat, mai
mult, dacă este muzica periferiei urbane (i. e. a intrărilor în oraş), este
ea urbană sau rurală? Răspunsul meu este că, din perspectiva fanilor,
este indubitabil urbană. Aşa cum, pentru clasa de mijloc, categoria
cea mai de jos sunt cocalarii32, pentru manelari, categoria cea mai de
jos sunt ţăranii, ţăran fiind una din înjuriile maxime care se pot adu­
ce cuiva şi adunând trăsăturile de comportamant cele mai proaste:
dă-l în mă-sa, că-i ţăran, se spune despre cineva care mănâncă urât,
ce ţăran eşti, exclamă dezgustate fetele când cineva nu e politicos.
Ţăranul nu ştie să se îmbrace, nu ştie să se poarte cu fetele, e bădăran,
n-are fineţe şi vrăjeală. Pe scurt, nu ştie să fie cool, e băiatul sau fata,

30
http://www. culturadata.ro/PDF- uri/B aromet rul_de_Consum_Cultu­
ral_2010_etapa 1. pdf
31
Remarca se bazează pe observaţii proprii.
32
Adrian Schiop. 201 1. „Cum au îngropat elitele României manelele: o poveste
cu cocalari". CriticAtac [25 ianuarie], http://www.criticatac.ro/3957/cum­
au-ingropat-elitele-romaniei-manelele-o-poveste-cu- cocalari/, accesat 25
februarie 20 1 2.

69
aterizaţi la oraş, de care se râde, pentru că e în urma evoluţiei lucru­
rilor: nu ştie branduri sau, dacă le ştie, îşi cumpără contrafaceri care
miros de la o poştă a (făcut pe) vapor; folosesc parfumuri proaste ca
să acopere mirosul de transpiraţie.
În Ferentari, ţărani pot fi şi reprezentanţii stilistici ai unor cu­
rente înrudite, cum e etnopopul românesc sau rom de Transilvania.
Sandu Ciorbă, de pildă, e ţăran şi muzica lui e pentru ţărani; Nico­
lae Guţă, de când a început să cânte etnopop, s-a ţărănit. În schimb
maneliştii, în special cei care se îmbracă bine, ca Salam sau Sorinel
Puştiu, sunt fiţă (i.e. cool), dulceaţă, într-un cuvânt, mare talent; ta­
lent nu înseamnă însă înzestrare nativă, ci charismă, dezinvoltură.
Prin urmare, evaluate din perspectiva celor care le ascultă, manelele
sunt muzică urbană - fapt care se vede şi în clipuri, plasate invariabil
în mediu urban, faţă de cele aparţinând etnopopului rom de Transil­
vania, plasate, de obicei, la sat. Deci, chiar dacă ambele curente, atât
maneaua, cât şi etrnopop-ul rom de Transilvania, au integrat retorica
şmecheriei şi a consumului ostentativ ca parte a universului lor de
discurs (centrală în manele, relativ periferică în etnopopul rom de
Transilvania), chiar dacă soliştii trec dintr-o parte în alta (chiar şi
regele Salam are duete de etnopop rom, cu Narcisa sau Nicolae Guţă),
chiar dacă o parte din fani ascultă ambele genuri (în special cei de
la ţară), ele diferă mult: unul e rural şi conservator, celălalt urban,
făcând eforturi să intre pe o orbită de cool. Maneliştii şi fanii lor nu
se percep ca tradiţionalişti şi conservatori, ci ca oameni sincronizaţi
cu lucrurile la modă. Neevoluaţi sunt ţăranii.
Şi, ca să revin la paralela cu clasa de mijloc - aşa cum clasa de
mijloc are un dispreţ psihanalizabil pentru cocalar şi manelar, în
sensul că cocalarul e umbra de care încearcă să scape (consumul os­
tentativ, şmecheria fiind de fapt trăsături reprezentative şi pentru el,
dar pe care nu şi le poate accepta)33, manelarul dispreţuieşte ţăranul
pentru că adună trăsăturile pe care nu le suportă la sine. După 1989,

33
Adrian Schiop. 201 1. „Cum au îngropat elitele României manelele: o poveste
cu cocalari". CriticAtac [25 ianuarie] http://www.criticatac.ro/3957/cum­
au-ingropat-elitele-romaniei-manelele-o-poveste-cu-cocalari/, accesat 25
februarie 2012.

70
emanciparea claselor s-a făcut accelerat, arzând etape, iar dispreţul
pentru alte categorii sociale e costul acestei emancipări cu heirupul.

Maneaua, parte a scenei pop34

În continuare, o să desfăşor argumentele pentru care manelele

n-ar putea primi eticheta de subcultură, după criteriile propuse de
Hebdige (1979).
O subcultură are nevoie în primul rând de autoidentificare, fa­
nii să se considere ei înşişi membri ai comunităţii articulate în jurul
genului respectiv; însă fanii de manele nu se consideră manelişti, eti­
cheta aceasta fiindu-le lipită de cei din afară: de pildă, când vorbesc
despre cluburile de manele, ei nu spun că merg la manele, ci la lău­
tari. Lăutăria este termenul din interior care acoperă semantic scena.
Doar doi din fanii de manele pe care i-am chestionat mi-au spus că
se considera manelişti, cei mai mulţi spunând că ascultă şi alte genuri
(muzică lăutărească sau etnopop românesc, <lance, house, hip-hop);
visul unora este să ajungă în „ cluburile de fitze", gen Bamboo sau
Bellagio, spaţii glamour-oase în care se ascultă house şi minimal, de
a căror existenţă ştiu din ziarele tabloide sau de la TV. De asemenea,
o noapte de party poate să înceapă într-un club de house sau <lance şi
abia spre dimineaţă fanii să ajungă într-un club de manele; de altfel,
chiar şi în timpul săptămânii, cluburile de manele se umplu după 2
noaptea, iar vârful de participare se atinge pe la 3-4. Pe de altă parte,
nu se poate şti cât din refuzul etichetei de manelist nu s-ar datora şi
stigmatului puternic asociat genului.
În al doilea rând, o subcultură are nevoie de o ideologie sau măcar
de o viziune comună asupra vieţii, explicit asumată, care să-i unească
pe membri (anarhismul în cazul punkului, apartenenţa la ghetou, în
cazul hip-hopului, cf. Blasc & Fuchs-Gambock 1998), precum şi să-i
diferenţieze de mainstream sau de alte subculturi; fanii de manele

34
O demonstraţie similară, mult simplificată, am publicat-o în revista Perspec­
tiva politice (vol. 5, nr. 2), în articolul Bogăţie înaltă şi încredere scăzută în
universul semantic al manelelor (secţiunea Manelele - subcultură sau pop?),
pp. 175-183.

71
nu se percep ca având în comun o ideologie sau un sentiment comun
al vieţii, neasimilând, de exemplu, retorica şmecheriei şi a consu­
mului ostentativ ca pe un specific identitar al manelelor; şmecheria
este văzută ca o trăsătură naţională: „ Noi românii suntem şmecheri.
Unde se duc românii, fac legea", ca să sintetizez argumentul care mi
s-a avansat cel mai adesea; aceeaşi trăsătură este alteori atribuită ro­
milor, „ cei mai şmecheri dintre şmecheri", sau locuitorilor din Fe­
rentari, locul unde „ s-a inventat şmecheria". Apologia consumului
ostentativ nu este nici ea văzută ca trăsătură distinctivă a manelelor,
ci ca o marcă a timpurilor în care trăim: „ Cine nu vrea bani? Nu vrea
femei? Tu vrei să mori sărac?", mi- a ripostat un fan.
Al treilea argument - o subcultură se susţine prin opoziţia sub­
versivă la mainstream, prin subvertirea valorilor aşezate din lumea
adulţilor (Hebidge 1979; Hall & Jefferson 2006); cu toată panica mo­
rală şi intensa marginalizare la care a fost supus genul în ultimii ani,
fanii nu se percep ca marginali şi subversivi, ci ca parte a majorităţii,
suspectându-i pe ceilalţi de ipocrizie, „toţi după ce se îmbată o dau
pe manea, dar nu recunosc", adevărat loc comun argumentativ. De
asemenea, deşi sub piesele de pe youtube jumătate din comentarii
aparţin antimaneliştilor35, comentarii de o violenţă şi un rasism fero­
ce - cele mai multe luări de poziţie pro sunt defensive (gen: „ eu nu mă
bag sub rockul tău, ce treabă ai tu cu mine", „ e treaba mea ce muzică
îmi place"); abia de câţiva ani au apărut comentariile care răspund cu
aceeaşi violenţă sau care acuză rasismul comentariilor. Nici lăutarii
nu au luat atitudine împotriva figurilor publice care s-au ridicat îm­
potriva genului pe care-l cântă. Singurul dintre manelişti care a luat
atitudine a fost Florin Purice36 care, folosindu-se de ritmuri de hip­
hop, i-a răspuns rapperului Cheloo şi comentatorului politic Mircea
Badea, însă reacţia a rămas izolată.
În plus, manelele nu par să fi dezvoltat o conştiinţă politică de
sine, încât să reacţioneze prin protest şi revoltă la intensa stigma-

35
Cei mai mulţi rockeri, de la distanţă subcultura cea mai rasistă din Româ­
nia. În ultimii, să zic, 5-6 ani, discursul legitimizator al acestei subculturi se
construieşte prin diferenţierea violentă de romi, manelari şi cocalari.
36
http://www.youtube.com/watch?v=QvTGFMWjqRE, accesat 20 aprilie 2013.

72
tizare la care au fost supuse; în plus, tema politică, actorii politici
sau instituţiile statului - cu excepţia poliţiei - lipsesc din universul
ei de discurs37• În definitiv, situaţia nu e prin nimic diferită de dis­
cursul autocolonizator al românilor care se văd inferiori vesticilor,
susţinând că românii au o mentalitate care i-ar împiedica să se dez­
volte, discurs dominant în anii '90 şi încă prezent (Mihăilescu 2010).
Fanii de manele şi chiar lăutarii par să fi internalizat şi ei discursul
mainstream, percepând muzica lor ca umilă, inferioară: manelarii nu
cred în ruptul capului că e posibil ca o universitate să-ţi dea bani
să studiezi manele, căscând ochi mari şi izbucnind în râs când le
spun - motiv pentru care am început să fac un doctorat pe muzică
ţigănească, ceea ce le sună net mai plauzibil. De partea lăutarilor, în
2010, în timpul unui spectacol, Florin Salam a ripostat nervos unui
fan că el nu se consideră manelist, ci lăutar38, iar Dan Bursuc mi-a
declarat, referindu-se la eşecul lui Salam de a câştiga reprezentarea
României la Eurovision cu o piesă în stil RMB, complet diferită de
stilul care l-a consacrat, că a cântat o piesă care nu e de nasul lui,
„ cântă, frate, o piesă care te reprezintă".
Şi totuşi, situaţia e mai complicată. Chiar dacă nu există o
conştiinţă politică, există o vagă conştiinţă a subversiunii genului -
atât în rândul fanilor, cât şi al celor din industrie. În industrie, pro­
ducătorul citat a spus că lui îi convine banarea genului pe tv şi radio:
„pentru mine asta e o mare şmecherie. Cât nu mă difuzează, publicul
nu mă consumă", mi-a spus el - şi, în contextul în care a venit vorba

37
Cele puţine care au apărut par a fi comenzi două au apărut în timpul cam­
-

paniei electorale pentru alegeri prezidenţiale din 2009, susţinându-l pe

preşedintele Traian Băsescu. Când afirm că par a fi comenzi, am în vedere fap­
tul că patronul televiziunii unde se difuzează manele, Taraf TV, a fost mem­
bru marcant al partidului preşedintelui, iar clipurile sunt realizate în maniera
unor clipuri de campanie. A treia manea a apărut în 2012, în timpul revoltelor
din ianuarie (când Traian Băsescu a fost puternic contestat prin mişcări de
stradă), şi-l susţine pe Dan Diaconescu, un challenger al preşedintelui Băsescu
şi, la rândul lui, patron al unei televiziuni, OTV, care promovează lăutari de
manele. Nu se poate contesta că Dan Diaconescu n-ar fi puternic simpatizat
de publicul de manele, dar, pe de altă parte, clipul manelei a fost decupat în
timpul unui playback făcut în studioul OTV, cu patronul de faţă.
38
http://www.youtube.com/watch?v=K_yPdFGx-co, accesat 22 ianuarie 201 1 .

73
despre ce înseamnă duşmanii, că maneaua „ dă omului ce-i interzis",
lucrurile pe care niciun alt gen nu i le dă. Prin însăşi banarea ei pe
canalele publice, maneaua are libertatea de a atinge subiecte tabu în
societate - clipuri aproape pornografice, poveşti despre duşmani şi
mafioţi, reverii despre bani făcuţi uşor, prin ţepe şi tunuri. Oricum,
când întrebam, ca jurnalist, despre manelele şmecheroase (cele cu
bani, şmecheri, duşmani), lăutarii se simţeau inconfortabil, îndem­
nându-mă să-i întreb despre cele de dragoste sau familie. Pe scurt,
este vorba despre un gen timid de subversiune, care nu ţinteşte scan­
dalul public, provocarea, ci mai repede eliberarea unor fantasme re­
primate ale oamenilor. Ea mizează pe complicitatea cu ascultătorul,
a spune şmechereşte, pe ocolite, fapte şi fantasme secrete, folosindu-se
(cf. Stoichiţă 2012) de figurile ambigue ale parodiei şi ironiei. De cea­
laltă parte, fanii au un dublu discurs, unul pentru străini, când afirmă
că maneaua e muzică mediocră, bună doar la bairamuri, şi altul mai
sincer, pentru insideri când spun că maneaua e muzica şmecherilor
(i.e. a mafioţilor) şi a oamenilor cu bani, pe scurt, a oamenilor de va­
loare, care fac legea în ţara asta. Tinerii se duc în cluburile de profil nu
doar să-şi vadă soliştii favoriţi, ci şi şmecheri, mafioţi - multe discuţii
învârtindu-se în jurul acestui subiect, care sunt cei mai tari şmecheri
din România; modelul lor de cool e şmecherul, asociat unui mod
de viaţă clandestin, secret, periculos. Pe scurt, valoarea şmecheriei,
chiar dacă formal e atribuită tuturor românilor, în discuţiile priva­
te are rolul de a-i diferenţia pe fanii de manele de ceilalţi, amărâţii,
fraierii sau oamenii obişnuiţi. În concluzie, există un dublu discurs,
unul public şi pentru străini, care face din şmecherie o trăsătură a
majorităţii, şi altul privat şi de uz intern, care face din şmecherie o
valoare subversivă şi clandestină, capabilă să-i diferenţieze pe mane­
lari de fanii altor genuri.
Banul, de asemenea, îndeplineşte aceeaşi funcţie de diferenţiere
şi individualizare: într-o lume în care sărăcia face regula, bogăţia şi
consumul individualizează; de altfel, o mulţime de manele hrănesc
această dorinţă de individualizare, termenul tipic care o acoperă fiind
unicat: „Azi sunt unicat, mâine de toţi copiat,/ Vă dau de gândit, că
sunt prototip/ Şi la toţi gura v-o închid" (Nicolae Guţă şi Susanu, Eu
sunt unicat). Maneaua ilustrează raţionamentul lui Veblen (1994), con­
form căruia consumul ostentativ se manifestă pe două dimensiuni -

74
consumul care permite comparaţia individoasă (invidious compara­
tion) cu rolul de a demonstra statutul superior în raport cu ceilalţi
şi, pe de altă parte, emulaţia pecuniară (peculiary emulation), care
se referă la imitarea standardelor de consum ale celor de deasupra,
pentru a părea pe acelaşi nivel. Nu altfel stau lucrurile în subculturile
muzicale consacrate - în care există, pe de o parte, trendsetterii, care
vor să se diferenţieze de restul, şi the wannabes, cei care îi imită.
Cu tot acest amendament, nu se poate vorbi de manea ca despre o
subcultură. Conform ecuaţiei lui Hebidge, elementele de bază pentru
cristalizarea unei subculturi sunt prezente în cazul manelei: e muzică
a muncitorilor şi lumpenilor, e performată de minoritari şi ascultată
preponderent de tineri, construieşte un univers de discurs unitar ca
mesaj - şi, mai ales, a prilejuit un val de panică morală fără prece­
nent în istoria muzicii din România. Dar, cu toate astea, maneaua
nu construieşte o subcultură, o mişcare de rezistenţă, mai mult, nu
există autoidentificare, luări publice de atitudine sau opoziţie faţă de
etichetele nedrepte care i s-au aplicat. Termenul e, aşadar, inoperant
în cazul acesta.
De altfel, însuşi termenul a intrat în dizgraţie în deceniul zece
al secolului trecut, fiind acuzat de reificare şi de o prea apăsată tentă
marxistă care insistă asupra diferenţelor politice de clasă. Dave Laing
(1985) a arătat, de exemplu, că, în ce priveşte punkul (un curent că­
ruia Hebidge îi dedică un spaţiu generos în Subculture) există un gap
între interpret şi public - astfel, în timp ce solistul insistă asupra sub­
versiunii mesajului, ascultătorul poate să nu fie interesat de acesta, ci
mai degrabă de energia şi agresivitatea muzicii, ratând mesajul (1985:
56). Mai clară e inadecvarea conceptului hebdige-ian în ce priveşte
rave-ul. Rietveld (1993) arată că dansul intensiv, consumul de am­
fetamine, dansul la o frecvenţă a beat-ului de 125 de bătăi pe minut,
hainele scumpe sugerează mai degrabă o contracultură escapistă de­
cât să se constituie într-o formă de rezistenţă; nu face opoziţie sub­
culturală, ci se înscrie într-o „ cursă nebună a consumului" (1993: 56).
Concluzia cercetătoarei e că „ rave-ul oferă o eliberare din realitatea
cotidiană, o eliberare hedonistă temporară de weekend sau vacanţă"
(1993: 58). Pe scurt, este o lume de weekend.
Alternativ, tocmai pentru a evita reificarea, s-a propus termenul
de trib/neotrib (Maffesoli 1995; Bennet 1999) sau consumator cultu-

75
ral omnivor (Peterson and Kern 1996). Propus de Maffesoli (1995),
termenul de neotrib a fost direcţionat de Bennet (1999) spre studiile
legate de cultura tinerilor, ca o alternativă mai bună la compromisul
termen de subcultură. Pentru Bennet, subcultură poartă în spate rigi­
ditatea conceptuală a limbajului marxismului structural (i.e. preocu­
parea faţă de clase), în timp ce termenul de trib sau neotribalism, aşa
cum a fost dezvoltat de Maffesoli (1995), implică ideea de instabilitate
a grupului, afiliere temporară, de lume magică îmbrăţişată pentru o
perioadă scurtă de timp. Expansiunea internetului a modificat, de
asemenea, patternurile de consum (sub)cultural, tot mai puţini tineri
aderând exclusiv la un gen muzical, scenele muzicale divizându-se în
subscene care se divizează în subsubscene ş.a.m.d.
Or, în această fărâmiţare tot mai accentuată, în care genurile
însele par că îşi pierd identitatea, termenul de consumator cultural
omnivor pare că dă cea mai bună descriere. Peterson şi Kern (1996)
pornesc printr-o critică la Bourdieu (2010) din Distinction. Bourdieu
asociază claselor un anume capital cultural, nişte gusturi preforma­
tate (în cazul celor care se nasc în acea clasă socială) sau adoptate din
snobism (în cazul parveniţilor). Or, cei doi cercetători arată că clasa
de mijloc nu este cantonată, aşa cum crede Bourdieu, în muzica cla­
sică înaltă, ci mai repede jonglează între genuri, de la muzica înaltă
la topurile pop - pe scurt, canonul cultural s-a modificat, devenind
tolerant şi cu genurile culturii populare. Consumatorii univori, adică
cei cantonaţi într-un gen, sunt mai degrabă cei din clasa muncitoare.
Aici, s-ar putea obiecta că, în ce priveşte publicul cu educaţie sumară
al manelelor, el însuşi nu e cantonat într-un gen - mulţi fani oscilând
între muzica folclorică tradiţională şi muzică anglo-americană de
club, gen rap, <lance sau mai ales house.
Atât conceptul de neotrib cât şi acela de omnivor cultural suferă
de prea multă sofisticare teoretică pentru a spune lucruri elementare -
că fanii unui gen nu sunt cantonaţi exclusiv în el, că miza ideologică
poate să lipsească şi că life-style-ul asociat genului e îmbrăţişat tem­
porar. Pornind de aici, Straw (2001) propune termenul mai neutru şi
mai puţin încărcat ideologic de scenă: scenă poate fi şi circuitul scrii­
torilor, editorilor de carte şi publicul asociat, scena se poate referi şi la
sofisticatul şi nişatul grup al circuitului de dark ambient, scenă poate
fi şi muzica pop mainstream. E un termen neutru, care nu implică

76
vreo ideologie şi nici nu reifică, întrucât poţi fi parte a scenei fără să
aderi exclusiv la setul ei de valori sau având un contact limitat cu ea.
Tot de la Straw - de fapt de la Frith, Straw şi Street (2002) - o să
preiau şi distincţia rock-and-roll vs pop, argumentând că maneaua e
o specie de pop. Cei trei cercetători vorbesc despre pop ca despre o
muzică mainstream, alternativă la rock-and-roll, care (1) urmăreşte
succesul comercial, (2) se orientează către o audienţă generală şi nu
spre una de nişă articulată în jurul unei ideologii sau subculturi, (3)
e creată mai degrabă pentru dans decît pentru ascultat (ca atare fo­
losind intens beat-uri electronice) şi (4) ţinteşte spre standardizare,
spre o „ reţetă", şi nu spre creativitate şi diferenţiere.
Aşa cum a demonstrat Stoichiţă (2012), lăutarii sunt fabricanţi
de emoţii, care caută în primul rând să placă, să-l exprime pe clientul
care dă banul, nu pe sine. Astfel, (1), (2), manelele ţintesc succesul
comercial, orientându-se către o audienţă generală: „ noi, lăutarii, ne
punem în pielea ascultătorului, ne gândim ce ar vrea omul să audă,
de aceea suntem aşa de îndrăgiţi'', mi- a spus producătorul Dan Bur­
suc într-un interviu, adăugând că textele pieselor aşa le face, „ uite, tu­
mi spui acum că ai venit cu bicicleta, eu am venit cu un Mercedes. Mă
gândesc dacă din treaba asta pot să scot nişte versuri, să intereseze
pe cineva". Opinia e împărtăşită şi de lăutari intervievaţi de Cerasela
Voiculescu (2005).
(3) Acelaşi producător, într-o emisiune tv de pe canalul Acasă39,
vorbeste şi despre importanţa beat-ului în crearea unui hit, exemplifi­
când cu melodia Frate lângă frate, compusă pentru doi dintre soliştii
care îi produce, Florin şi Sorin Copilul de Aur. „Totul se bazează pe
beat, încât să fie totul cât mai dansabil. Când ai dat drumul la percuţie
să rupă, să sară toată lumea în sus". (4) Standardizarea se resimte mai
cu seamă în versuri - care, mai ales din anii 2000, repetă la nesfârşit
câteva motive, în formule din ce în ce mai stereotipizate (exemple:
„bag în boală duşmanii'', „ mă duce capul'', „ lumea-i rea" ş.a.m.d.).
Acesta e, în opinia mea, motivul pentru care conceptele de sub­
cultură, neotrib sau omnivorism cultural sunt inutile în descrierea

39
***. „VIDEO Cum se fabrică un hit". Acasă TV [dată neprecizată] https://

www.youtube.com/watch?v=HzS4jWOs_sl, accesat 20 iulie 2012.

77
manelei - ea poate fi descrisă mult mai simplu şi mai adecvat văzân­
d-o ca parte a scenei pop. Chiar dacă e parte a culturii tinerilor, scena
pop e mainstream, iar fanii ei nu se simt parte dintr-un grup unit de
o ideologie sau o intenţie de rezistenţă culturală.

Codul vestimentar: influenţe

Un element important al unei subculturi sau al unui neotrib este

vestimentaţia, un sistem semnificant, cum ar zice Barthes, la fel de im­
portant precum cuvintele din versurile melodiilor. Însă - din nou -
ceea ce în afară este văzut ca reprezentând vestimentaţia tipică a unui
manelist nu este perceput în interior ca tipic manelist, ca statement;
nu există o uniformă a genului, cum sunt tricourile negre ale rocke­
rilor sau tricourile largi ale rapperilor. Dacă există, de pildă, un sta­
tement în preferinţa pentru branduri ca Adidas, Dolce and Gabana,
Versace, el nu are în vedere identificarea cu maneaua, ci cu bogăţia,
prosperitatea. Situaţia e similară cu a fanilor de pop - nici acolo oa­
menii nu iau atitudine politică prin vestimentaţie, ci vor doar să fie
îmbrăcaţi bine, cool.
De aici, eclectismul influenţelor, lipsa unui concept care să le
unească. Astfel, vestimentaţia e influenţată de pattern-urile de con­
sum ostentativ, de prestigiul unor ţări vestice cu aflux masiv de
imigranţi români (Italia, Spania), de modelul şmecherului mafiot sau
al fanului de fotbal, de interesul faţă de opulenţa Orientului Apropiat
(Dubai şi Istanbul) sau de tradiţiile locale, în special cele rome. În
cazul fetelor, se adaugă o marcă de emancipare sexuală care apasă
asupra lascivităţii, preluată de la starletele de tabloide. Pattern-urile
de consum ostentativ se văd în fascinaţia faţă de brandurile de lux
europene, chit că ele apar într-o versiune contrafăcută ieftină. Dacă
clasa de mijloc se orientează spre branduri anglo-americane, manela­
rii au dezvoltat o fascinaţie pentru brandurile de lux italieneşti (Dol­
ce and Gabana, Versace) sau spaniole, ca Zara (o firmă altminteri
considerată ieftină, dar care între manelari se bucură de prestigiul
brandurilor scumpe) - de altfel, Versace este porecla unui interlop
din Slatina, iar Zara este evocată într-o manea de-a lui Mihăiţă Piticu
( „Vrei să mergi în malluri/ Să te îmbrac de la Zara"; Mihăiţă Piticu,
Nu am cărţi de credit). Aurul sau argintul este, de asemenea, intens

78
folosit, atât de bărbaţi, cât şi de femei - la bărbaţi sub formă de inele,
ghiuluri, brăţări sau lanţuri - cu cât un lanţ e mai gros, cu atât inspiră
mai mult respect ( „ Aurul atârnă greu/ Acum la gâtul meu"; Nicolae
Guţă, Aurul atârnă greu).
Brandurile de echipament sportiv sunt foarte iubite, în special
Adidas, dar şi Nike şi, mai nou, Lotto. Fascinaţia pentru echipamen­
tele sportive (adidaşi, trening) e un fenomen care trece dincolo de
publicul de manele, fiind, de fapt, al întregii clase proletare sau sub­
proletare din România. Modelul sportiv este preluat de la suporteri, o
subcultură cu care maneaua are numeroase legături: extrem de multe
discuţii ale manelarilor gravitează în j urul fotbalului, o parte dintre
ei fiind şi membri ai unor galerii; există manele dedicate unor eve­
nimente sportive sau fotbalişti; cel mai popular club de manele, Ha­
nul Drumeţului, funcţionează în localul care cândva a fost locul de
întâlnire al suporterilor echipei Steaua. Vestimentaţia sportivă este,
de asemenea, preferată de mafioţii din întreg spaţiul est-european,
probabil pentru că mulţi dintre ei sunt foşti sportivi.
Italia şi nu Statele Unite face trendul deocamdată între manelişti,
iar fascinaţia pe care au dezvoltat-o pentru mafia de acolo nu e, cred,
străină de acest mimetism ( „ Sunt mai tare decât Mafia,/ Eu fac le­
gea-n România ca-n Sicilia"; Petrică Cercel, Am nume mare); de alt­
fel, un studiu printre fanii curentelor de balkan pop din regiune ar
putea scoate în evidenţă masiva influenţa italiană în vestimentaţie,
similarităţile în îmbrăcăminte între fanii de manele, chalga sau
tallava.
Din zona anglo-americană a hip-hopului, a prins Nike ( „ Nu mai
vreau pantofi de lac,/ Vreau adidaşi de la Nike"; Dan Drăghici, Zale
zubale), şepcile şi, de curând, căciuliţele lăsate pe ochi. Cultura an­
glo-americană face o presiune enormă asupra sistemului, influenţa ei
fiind în creştere. Deocamdată se simte mai puţin la nivel vestimentar,
dar din ce în ce mai insistent la nivel muzical - vocile ultimului val
de manelişti sunt influenţate de RMB, hiturile lansate de Connect-R
şi Alex Velea (ambii de origine romă) au devenit instant hituri de
club, fiind preluate de lăutari (Vara nu dorm are nenumărate versiuni
maneliste şi, de asemenea, E sofisticată). Simpatia enormă de care se
bucură Connect-R între lăutari şi manelari l-a adus ca invitat-vedetă
la Hanul Drumeţului, iar cântăreţul a acceptat invitaţia. Ce vreau să

79
zic cu asta? Că încet, dar sigur standardele anglo-americane de cool
penetrează piaţa locală de balkan pop. Emomanelarul (vezi secţiunea
următoare) e un rezultat al acestei influenţe crescânde şi nu cred că
modelul fiţosului e străin de ea.
În fine. Un statut intermediar, atât casual, cât şi formal, au hai­
nele de piele, pielea fiind, de asemenea, semn de prestigiu, de miros
de bani. Pentru femei, sunt preferate cele lungi, albe sau negre, pentru
bărbaţi, cele scurte, drepte, cu iz mafioso. Pentru ţinute formale, sunt
preferate costumele negre, cu sau fără pălărie, albe (pentru miri) sau
argintii. Costumele negre par un citat din Naşul lui Scorsese sau alte
filme similare, iar pălăriile un element care face conexiunea atât cu
vechea lume romă, cât şi cu personajul regizorului american (ca fiţă,
unii şmecheri fumează trabuc, pe acelaşi model gangsta). Cămăşile
negre pe sub costum negru sunt, de asemenea, touch mafiot - ele
pot fi alternate cu altele în culori aprinse, roşu sau roz în special, � u
trimitere la vestimentaţia romă. Sclipiciul auriu sau argintiu, ţintele
sunt, de asemenea, un element cu dublă trimitere - la cultura flashy a
consumului, precum şi la cultură romă.
Negrul şi albul au dominat mult timp cromatica vestimentară, în
special la bărbaţi - cu menţiunea că albul trebuia să fie cât mai strălu­
citor posibil; o pată cât de mică pe o bluză albă o compromitea: albul,
mi s-a explicat, e preferat tocmai din cauză că e atât de pretenţios, că
nu oricine şi-l permite. În continuare albul şi negrul sunt culori de
bază, doar că au început să facă modă şi alte culori - culoarea verii
2012 pentru bărbaţi a fost o nuanţă tare de albastru- deschis. Oricum,
anii din urmă au adus, probabil sub influenţa culturii rome, o ex­
plozie de culori tari la bărbaţi - cu cât mai vii, mai aprinse, cu atât
mai bine: au apărut, de pildă, pantalonii roşu-aprins sau portocalii,
sacouri în culori neverosimile. Faptul ar putea fi pus în legătură şi cu
relaxarea codurilor de gen: în anii '90, o anume sobrietate a ţinutelor
masculine făcea regula, iar această regulă s-a relaxat. Oricum ar sta
lucrurile, e clar că culorile sobre sunt prohibite - maro, kaki, bleu­
marin. Pantofi maro? În niciun caz. Negri, albi, roşii - dar nu maro.
Influenţele arăbeşti au făcut modă în anii '90 - acum s-au es­
tompat mult, fiind citate la modul ostentativ, la caterincă, pentru
distracţie. Astfel, în cluburile de manele mai apar bărbaţi îmbrăcaţi
în caftane turceşti - ideea e, cred, aceea de a părea un boss putred de

80
bogat din spaţiul arab. Un interlocutor mi-a zis că aceştia sunt tipi
care fie sunt în termenul de graţie înainte de a se duce la închisoare
(după e·miterea ordinului de arestare, ai 48 de ore să te predai), fie
au mituit autorităţile şi au ieşit pentru câteva ore din închisoare -
acesta fiind motivul pentru care se maschează; e adevărat că în toate
cazurile purtau ochelari de soare. Când am obiectat şi am zis că o
astfel de costumaţie mai repede te scoate în evidenţă, mi-a spus că e
şi asta o şmecherie, a arăta că ai tupeu să te expui în public, de a arăta
că ai coaie.
Dacă rapperii americani folosesc haine largi, maneliştii, când se
îmbracă în ţinute neformale, s-au orientat spre bluze strâmte de su­
praelastic, albe sau negre, bluze de trening Adidas sau Nike; pantalo­
nii scurţi sunt şi ei strâmţi şi din material de blugi, cu manşetă, până
deasupra genunchiului. Pantalonii scurţi bufanţi şi terminându-se
pe coapsă, la modă prin anii '90, au dispărut - doar boschetarii îi
mai poartă, mi s-a explicat. Pentru femei, regulile sunt altele - ţinuta
bitchy standard implică pantalonii scurţi tăiaţi din blugi, tăiaţi cât
mai sus posibil, cu franjurii la vedere şi tricouri cu gâtul larg, care să
lase un umăr dezgolit, după modelul starletelor din tabloide. Dar, alt­
fel, şi la femei, sunt preferate hainele mulate - bluze în culori aprinse
până deasupra buricului, blugi strâmţi, colanţi. Fustele mini mulate
sunt de asemenea în topul preferinţelor. Prin urmare, atât bărbaţii,
cât şi femeile preferă hainele mulate, ideea fiind aceea de a sublinia
formele (la femei) sau muşchii (la bărbaţi), într-o logică sexuală.
Dacă clasa de mijloc asociază hiperponderalitatea cu sărăcia,
manelarii de modă veche încă o mai asociază (deşi tot mai inconsis­
tent) cu maturitatea, puterea şi prosperitatea, într-o ecuaţie care pune
în acord viziunea tradiţională asupra masculinităţii cu cea modernă
a consumului ostentativ. Alternativ la modelul bărbatului cât mai
masculin şi mai impozant, de câţiva ani a apărut un model radical
diferit, care apasă asupra unei imagini cât mai adolescentine şi care,
în plus, subverteşte discret rolurile de gen; nu e vorba de genul emo­
manelar (un subgen de manelar influenţat de curentul emo40), ci de
altceva, mai puţin „ elitist" şi nişat - unii manelarii adolescenţi sau

40
Pentru detalii, vezi secţiunea următoare.

81
tineri poartă tricouri roz, iar vara se epilează pe tot corpul; tricourile
roz sunt bine integrate, nu atrag eticheta de poponar, cum o atrage
comportamentul şi stilul emomanelar.

Fanii pop şi fanii etno

Ca să nuanţez şi mai mult, trebuie să disting între două categorii

de fani - fanii pop şi fanii etno; distincţia porneşte chiar din specifi­
cul genului de etnopop balcanic (Beissinger 2007).
După 2000, versiunile de studio şi cele live au început să difere din
ce în ce mai mult. Versiunea de studio foloseşte intens sintetizatorul
şi efectul de loop, având un sound standardizat şi pop. Versiunile live
se folosesc intens de instrumente ca saxofon, vioară, clarinet, benefi­
ciind de pasaje improvizatorice (atât în versuri, cât şi în muzică) - şi
au un sound mai elaborat. De aici porneşte distincţia - publicul orien­
tat spre performanţele live şi cel orientat spre versiunile de studio.
Fanii etno au o legătură strânsă cu maneaua, merg, de pildă, la
lăutari şi se regăsesc în versurile manelelor, le prind fără efort aluzi­
ile; opţiunea pentru manele a fanilor pop e mai superficială, ei doar
ascultă manele, de regulă printre alte genuri muzicale din zona pop.
De asemenea, un studiu din 200541 a pus în evidenţă că manelele sunt
genul muzical preferat de copii şi adolescenţi; se poate prespune că,
după o vârstă, o parte din adolescenţi şi tineri se orientează spre alte
stiluri de viaţă asociate genurilor muzicale, cel mai probabil anglo­
americane. Pentru acest segment, născut după 1990, maneaua este
muzica de acasă, muzica cu care creşti, iar accederea la un liceu bun,
o altă gaşcă sau o facultate aduce îmbrăţişarea unei alte muzici şi a
unui stil de viaţă, occidental, care să te poată diferenţia: nu te poţi
diferenţia printr-o „ subcultură" de amploare naţională, pe ale cărei
ritmuri dansează şi părinţii sau verişorii tăi de la ţară.
În urmă cu câţiva ani, se vorbea chiar de emergenţa unei noi cla­
se de fani, emomanelarii, un gen de manelist civilizat şi cool, mai

41
http://www.culturadata.ro/index.php?option=com_content&view=article&i
d=101%3Abarometrul-de- consum-cultural-2005-date-preliminare&catid=44
%3Abarometrul- de-consum-cultural&Itemid=l42, accesat 7 noiembrie 201 1.

82
puţin interesat să-şi sublinieze masculinitatea şi orientându-se spre
un look ambiguu - freză brit sau manga, tricouri negre, blugi strâmţi;
un look mai anglo-americanizat, aşadar. Emomanelarul nu merge la
sală, fiindcă vrea să rămână subţirel - nu vrea să impresioneze prin
masivitate, i.e. prin masculinitate. Genul este remarcat şi de prezen­
tatorul şi DJ-ul de manele Damany, pe blogul său, în aprilie 2011:
„ Nu de curând, dar în apropiatul trecut s-a născut o nouă generaţie
de specimene. Cea mai rară rasă de specimene ce se poate întâlni
vreodată face-to-face sau pe internet. Acea rasă se numeste Emo-Ma­
nelar, ce este pe cale de a se înmulţi pe zi ce trece. Nu de multe ori te
întâlneşti cu unu pe stradă, păr stil manga, mâine Rock Style, iar în
căşti ce crezi. . . turbează sistemu lui Salam! Exemplu întâlnit de mine
pe stradă. Se auzea ce cântă la el în căşti!"42
În Ferentari astfel de reprezentanţi ai genului sunt mai puţin
răspândiţi ca în alte cartiere. Unul din cunoscuţii mei aproximează
destul de bine genul - deşi locuieşte în Ferentari, spune că nu suportă
cartierul, fiindcă e plin de hoţi, şmecheri şi smardoiaşi; de altfel, nu
ne-am cunoscut în Ferentari, ci într-un club de rock alternativ din
Centru, Control, în timpul mişcărilor de protest din ianuarie 2012; în
acea perioadă, clubul, aflat foarte aproape de Piaţa Universităţii, adu­
na o bună parte din boema artistică venită la manifestaţiile din Piaţă.
Cu excepţia a doi băieţi (care spun că nu ascultă manele), prietenii lui
sunt din alte cartiere, făcuţi la şcoală (e elev la un liceu modest, din
Berceni). Spune că el nu-şi bate joc de fete, că are chiar prieteni fete şi
că cei care locuiesc în Ferentari nu ştiu să se poarte cu fetele, că sunt
cocalari. Tatăl lui a murit, trăieşte doar cu mama, şi se descurcă prost
cu banii - dar nu bea şi nu fumează, şi când vrea să se distreze, iese în
mall sau în cluburi de house din centru, unde trage de o cola. În afară
de manele, ascultă hip-hop, RMB şi house. În ce priveşte manelele, el
distinge între manelele bune, romantice ( „vorbesc despre sentimen­
te frumoase, nu despre hop-ţop să ţi-o trag"), şi manele proaste, cu
bani, şmecherie sau sex, despre care zice că sunt ascultate de smardoi
şi oameni necivilizaţi, care, când se îmbată, „ sar pe fete şi se iau la

42
http://www.da many.ro/blog/index/1 - emo - - - manela r-cea-mai-jmechera­
combinatie-1 .html, accesat 8 noiembrie 201 1 .

83
bătaie"; de altfel, fiind un băiat mai scund şi mai firav, a avut mai me­
reu probleme cu bagabonţii, care îi cereau bani sau îl puneau să facă
·
treburi umilitoare, când se întâlnea cu ei. singurul lăutar ale cărui
manele şmecheroase le suportă e Salam, pentru că, spune el, are stil şi
fineţe. Are 17 ani - foarte probabil că, dacă va continua şcoala, la un
moment dat va înceta să asculte manele. Preferinţele lui muzicale (şi
de asemenea ale celor ca el) se întâlnesc, în acest punct, cu ale fetelor,
care preferă şi ele manelele romantice - pe facebook, contactele mele
feminine postează invariabil manele din această categorie, pe care le
alternează cu piese <lance sau house la modă.
Prin urmare, acest segment pop de manelari e mai fluid, el pu­
tându-se orienta spre alte genuri muzicale. Cred că, într-o oarecare
măsură, ei sunt responsabili pentru contrastul între milioanele de
vizualizări pe youtube ale multor manele de dragoste care nu devin
hituri de club, nu ajung să intre în repertoriul lăutarilor: de pildă, nu
am auzit hitul Ce frumoşi sunt ochii tăi (Denisa şi Valencio), totali­
zând din 5 postări 5.500.000 de vizualizări pe site-urile de profil, în
niciunul din cluburile în care am fost, performanţele live postate pe
youtube arătând doar versiuni ale celor doi solişti: cum astfel de tineri
nu merg în cluburi, lăutarii nu au interes să cânte acest gen mai pop de
manea. Astfel de hituri mor ca hituri de tv sau succese virale de net,
reprezentând o parte mai cool a manelelor, adresate adolescenţilor.
Tematica lor e de asemenea adolescentină; ele vorbesc despre dragos­
tea perfectă, despre fatafiţoasă, despre despărţiri benigne, dar nu des­
pre angajamente afective fundamentale (căsătorie, copii) sau despre
insecuritate relaţională (manele despre lumea rea).
În romanul Posibilitatea unei insule (2006), scriitorul Michel Ho­
ullebeq are o observaţie interesantă - el critică subculturile postsix­
ties pentru că ar segrega lumea tinerilor de cea a adulţilor: urmarea
e că adolescenţii nu-şi mai iau ca model adulţii (conform ecuaţiei
tradiţionale de maturizare), ci se iau pe ei înşişi ca model (de fapt
starurile muzicale) - mai mult, că adulţii înşişi iau tinerii, pe the cool
kids, ca model. Ce ne interesează de aici e dihotomia făcută între o
cultură mai tradiţională, unde adolescenţii îşi luau ca modele adulţii,
versus subculturile postmoderne, unde tinerii ajung să se ia pe ei
înşişi ca model. Or, pentru acest segment mai anglo-americanizat de

84
public, cum e amicul meu din Ferentari, modelul de om este the cool
kid, tânărul.
Pe de altă parte, există un nucleu dur de fani, constituit din
şmecheri, bagabonţi, muncitori calificaţi sau mai ales necalificaţi,
pe scurt, din acei oameni care cresc cu manele şi lăutărească şi mor
cu ele de gât. Sunt cei care integrează maneaua şi lăutăria în modul
lor de viaţă. Copii, îşi aleg nume de manelişti când joacă fotbal (se
întâmplă la Şcoala 136 din Ferentari), participă la nunţi şi botezuri
unde performează lăutari. Adolescenţi, se adună în găşti care, ca să
treacă timpul, fac jam session-uri pe stradă - unul bate darabana pe
coapsă, iar altul improvizează versuri care fac caterincă, tachinând
pe unul din participanţi; unii încep să se ia în serios ca lăutari şi, cu o
compoziţie proprie, merg la unul din multele studiouri improvizate
de înregistrări, unde, contra a 100 de euro, compoziţia este orches­
trată, masterizată şi pusă pe net. Când au bani, merg în cluburi de
manele şi dau bani la lăutari, aşa, să-şi facă fiţa - şi, în momentul
când se căsătoresc, cheamă lăutari de cartier la nuntă.
Pentru Radu, de pildă, băiatul care a lucrat ca picolo la Hanul
Drumeţului şi ca descărcător de lemne la tata Nuţu, Salam e viaţa
lui, chiar dacă, asemenea multor tineri din Ferentari, susţine că len­
tele sau lăutăreasca veche sunt superioare manelei, care e aşa, pentru
„
distracţie („ce chef e ăla fără manele? ) - dar că adevăraţii lăutari
„
sunt Marin Doru şi Dan Drăghici, „ cu vorbe adevărate ; primul e
specializat pe lăutărească, al doilea pe lente, un subgen hibrid greu
de clasificat, cu ritm lent - dar, oricum, ambii sunt lăutari născuţi şi
crescuţi în Ferentari, cu vieţi problematice: unul trecut prin închi­
soare şi specializat în cântece de detenţie, altul cândva dependent de
heroină. Nu ştiu cât e adevăr şi cât fiţă, snobism, în asta, recursul la
tradiţie e mecanism de legitimare pentru membrii unei subculturi;
în definitiv şi rockerii spun că bunicii rămân cei mai buni, că Ozzy
is the best.
Oameni ca Radu, prea puţin ieşiţi din cartier, recunosc fără
dificultăţi un lăutar bun de unul mediocru - Costel Biju e lăutar ade­
vărat, în timp ce Liviu Guţă e o panaramă, iar Florin Purice, deşi
compozitor bun, e praf ca voce. Pentru oameni ca Radu, live-ul con­
tează. Altfel, Sorinei Puştiu, Babi Minune, deşi au talent şi fineţe (adi­
că se îmbracă bine, au charismă şi ştiu să facă atmosferă), sunt praf

85
în live-uri. În schimb, lăutari cvasiabsenţi de pe tv, ca Dan Drăghici,
Costel Biju, Gicuţă din Apărători, sunt crimă. Fanii ca Radu înţeleg
exact referinţele cifrate din manele, codurile referitoare la lumea in­
terlopă sau la ilegalităţi - el mi-a desluşit, de pildă, codul şmecheriei
din versurile manelelor.
Acest segment de public e mai conservator şi mai macho - mode­
lul lor este şmecherul care, ca să citez un interlocutor, este „ bărbatul
realizat, cu casă mare, maşină, o nevastă frumoasă şi copii". Prin ur­
mare, pentru acest segment, modelul de om este adultul, nu the cool
kids - iar asta se vede imediat din structura găştilor din Ferentari,
care adună oameni de toate vârstele, de la adolescente cu frăţiori de
mână, până la bărbaţi de 40-50 de ani. Segregarea este mai degrabă
pe gen (găşti de fete vs găşti de băieţi) decât de vârstă.

Maneaua - filozofie de viaţă

sau paradis compensativ?

Stoichiţă (2011) susţine că vorbirea parodică, la mişto, face nota

distinctivă a manelei - nimeni nu credere pe bune în averile fabu­
loase ale protagoniştilor din manele, în potenţa lui gonflată. Cred că
afirmaţia poate fi nuanţată.
Cum scopul lăutarului e să obţină bani de la public, el are două
modalităţi de a-l manipula emoţional: a flata şi a impresiona. Prima
îl face pe ascultător să se simtă mai puternic, a doua mai bun, mai
moral. Prima mizează, aşa cum o să arăt mai încolo, pe un fel de em­
powering ambiguu43, a doua pe empatie sau sublim. Prima vorbeşte
despre averi fabuloase, şmecherie, potenţă sexuală, iar tonul acestor
piese e ambiguu, amestecând, aşa cum arată Stoichiţă (2011), ironia
cu fanfaronada agresivă: nimeni, nici chiar mafioţii, nu cred că ba­
rosanul number one din piese ar reprezenta literal pe cineva. A doua
secţiune vorbeşte despre angajamentul afectiv faţă de iubită şi mai
ales familie (nevastă, părinţi, copii) sau despre ostilitatea lumii, fap­
tul că în afară de familie nu poţi avea încredere în nimeni.

43
Vezi capitolul Şmecherie şi lume rea, secţiunea Şmecheria şi duşmanii.

86
 Dacă prima secţiune are rol de mitologie compensativă, a doua
secţiune, mai ales acolo unde e vorba de neîncredere, exprimă de
multe ori o filozofie de viaţă ( „ mergi pe drumul tău şi nu te uita,/
„
prietenul e buzunarul tău şi familia ; Nicolae Guţă şi Sorina, Sunt
sigur pe mâna mea), cristalizează poetic nişte adevăruri existenţiale
( „ Fără bani n-ai niciun nume/ şi ce glume/ Fac anume/ Cei cu bani
pe seama ta./ Banii pot să îţi ofere/ şi plăcere, şi putere./ Fără bani eşti
„
nimenea ; Denisa, Banii, banii) sau propune o morală: să-ţi iubeşti
familia, să-ţi ajuţi rudele şi apropiaţii, să nu-ţi trădezi tovarăşii.
De altfel, piesele din această secţiune sunt deseori marcate în
timpul interpretării lor de exclamaţii ca vorbe adevărate, i-auzi, re­
clamând atenţia ascultătorului, iar celălalt tip de piese e marcat, mai
ales în partea ascultătorilor de vorbe ca şmecherie, caterincă, talent,
care trimit la cu totul alt registru discursiv. Chiar dacă pe noi, as­
cultători moderni lucizi şi sceptici, nu ne convinge intenţia realistă
a celei de a doua secţiuni, publicul umil al manelelor se regăseşte în
adevărul poetic al acestor versuri. Cum zicea un lăutar, pentru ei sunt
vorbe autentice şi adevărate. De altfel, registrul tematic al acestei sec­
ţiuni preia, până la un punct, temele şi unghiul de abordare ale mu­
zicii lăutăreşti: şi acolo părinţii erau adoraţi, sacrificiul pentru copii
era obligatoriu, iar lumea era rea - şi nimeni nu contestă că muzica
lăutărească n-ar exprima un adevăr despre o lume.

Amărâţii şi discriminarea, sub tabu

În viaţa de zi cu zi, oamenii se plâng mult de sărăcie - şi una

din temele favorite, prezentă şi la adolescenţii care nu au apucat ace­
le timpuri, e că în timpul regimului comunist a fost mai bine decât
acum, că pe atunci statul îţi dădea casă şi serviciu şi toată lumea avea
bani. Chiar şi micii antreprenori au această nostalgie: „ nu aveai grija
„
zilei de mâine, nu era atâta stres (proprietarul de 40 de ani al unui
magazin şi bar). Oamenii se plâng la nesfârşit că banii n-ajung, în
special cei cu familie, că n-ai ce pune pe masă la copii, că ai intrat o
dată în magazin şi s-a dus salariul. Tinerii se plâng că, după Criză,
nu se mai găsesc joburi, că patronii nu fac carte de muncă, te ţin pe
perioadă de probă şi apoi te dau afară. Dar, deşi laitmotiv în discuţii,
sărăcia nu apare ca temă în manele.

87
 De asemenea, când manelele vorbesc despre relaţiile dintre ma­
joritari şi romi, o fac în ton festivist, celebrând toleranţa şi diversita­
tea ( „ chiar dacă eşti ardelean, moldovean sau ţigan,/suntem Macle in
Romania", spune cea mai cunoscută manea pe această temă - Ionuţ
Cercel, Made in Romania); asta în pofida rasismului din stricta pro­
ximitate a comentariilor aflate în subsolul pieselor de pe youtube.
Pe de altă parte, nu se poate contesta că fanii de manele, care sunt
atât etnici români, cât şi romi, nu s-ar remarca prin bună înţelegere.
În Ferentari, un cartier care mixează etniile (romi şi etnici români),
foarte rar se aud în spaţiul public remarci desconsideratoare la adresa
romilor; unul din lucrurile care m-au frapat în 2012 a fost să desco­
păr în vocabularul curent al oamenilor simpli expresia ură de rasă, în
contexte ca „ eu nu fac ură de rasă".
Prin urmare, puţine manele lasă să se ghicească tensiunile con­
vieţuirii dintre etnii. Cea mai cunoscută manea pe această temă e Tu
româncă, eu ţigan, a lui Liviu Puştiu şi Suşanu, un hit din 2004 sau
2005. Textul, centrat pe o situaţie de familie, e neobişnuit de direct
pentru retorica manelelor. El, ţigan şi bagabond, iubeşte o româncă
cuminte, dar părinţii ei nu sunt de acord cu legătura asta. Dar textul
nu melodramatizează a la Hollywood situaţia (dacă facem abstracţie
de intervenţia rapperului Suşanu), ci o prezintă în adevărul ei crud:
„De când m-ai dus la ai tăi,/ M-ai cam băgat la idei,/ Cred că te-au
îmbârligat,/ M-au văzut ţigan sărac". Or, chiar dacă piesa nu are o di­
mensiune politică explicită, ea asumă destul de franc stigma etnică şi
de clasă: „ Eu simt că nu mă mai vrei,/ Te-au sucit părinţii tăi;/ Acum
nu îţi mai convine -/Sau ţi-e ruşine (s. n. - A.-I.S.) cu mine?"
Această piesă are însă un statut de excepţionalitate. Despre să­
răcie şi stigmă nu se vorbeşte - sau, dacă se vorbeşte totuşi, se face
în termeni foarte învăluiţi, a căror referinţă e greu recognoscibilă.
Aşa se întâmplă într-o foarte frumoasă piesă a lui Florin Minune, Ce
faci, străine, la poarta mea? (2007; compozitor Marian Colcea). Tex­
tul, melodramatic şi narativ, vorbeşte despre un părinte muribund şi
sărac, care îşi trimite băiatul cel mic să medieze o împăcare cu fiul cel
mare, ajuns bogat - cu care el, tatăl, e certat de mulţi ani: „ Am venit,
frate, la tine,/ Am venit acum să-ţi spun:/ Tata ar vrea să te vadă,/ Ca
să îşi ia rămas-bun". Fiul cel mare se preface însă a nu-l recunoaşte pe
fratele lui, „ Ce faci, străine, la poarta mea?/ Pleacă de acolo, nu mai

88
striga"; mai apoi, după ce fratele invocă timpurile copilăriei şi glasul
sângelui („Priveşte, frate, în inima ta./ Mai bine ascultă ce spune ea./
Nu poţi schimba ce a dat Dumnezeu./ Sunt fratele tău"), fratele cel
mare îşi trimite acasă frăţiorul. „ Du-te-acasă înapoi,/ Nu mai vreau
să ştiu de voi", semn că totuşi îl recunoaşte, doar că vrea cu orice chip
să taie legătura cu familia de origine. Textul nu face vreo referinţă la
etnicitate - dar situaţia e exemplară pentru romii asimilaţi, în datele
ei esenţiale şi prototipice: stigma etnică înseamnă ruşinea de a mai
avea ceva de-a face cu ţigănia şi rudele din ţigănie. Nu e singura in­
terpretare posibilă, dar e greu de imaginat o altă situaţie de viaţă în
care versurile să aibă sens.
În ce priveşte sărăcia, lucrurile nu stau mult diferit. Chiar dacă
maneaua vine dintr-o lume marcată de inegalităţi mari şi grosul pu­
blicului este alcătuit din oameni pauperi, sărăcia este o temă tabu în
manele. Mai exact, este tabu exprimarea ei ca realitate a prezentului
în care trăieşte protagonistul, situaţia prototipică (adică cu cele mai
multe ocurenţe) fiind aceea din piesa Fraţilor de Aur, Noi nu ne-am
născut bogaţi (compoziţie Dan Bursuc), una din piesele de referin­
ţă din repertoriul lăutăresc, e prototipică pentru acest gen de piese:
„ Eu nu m-am născut bogat,/ Nici din cer nu mi-a picat,/ Pas cu pas
m-am ridicat,/ Nimeni degeaba nu mi-a dat.// Doar eu ştiu prin ce­
am trecut,/ Niciun sprijin n-am avut,/ La pământ nu am căzut/ Şi tot
nu m-am dat bătut". Sunt multe astfel de piese, în care protagonistul
apare în ipostaza de seifmade man, care, pornind din sărăcie, a ajuns
să facă bani. Însă, cum am spus, sărăcia este proiectată în trecut.
Alteori e proiectată în ipotetic, într-un dacă contrafactual („Am
să-mi leg de gât o traistă/ Şi-am să bat din poartă-n poartă,/ Până
ajung la fraţii mei/ Să cer milă de la ei/. . ./ Eu, frate, te-am încercat,/
M-am făcut că sunt sărac,/ Să văd dacă ţi-e ruşine/ Să stai de vorbă
cu mine" - Gicuţă din Apărători, Am să-mi pun de gât o traistă).
Ce observăm din aceste piese? Că, şi atunci când vorbesc de sărăcie,
manelele nu o proiectează în actualitatea prezentului, ci doar într-un
registru trecut sau contrafactual. Fireşte, o lectură politică ar putea
vorbi îndreptăţit despre persistenţa visului american în aceste piese,
dar mai vizibilă e stigma pusă pe sărăcie.
Şi totuşi, există câteva piese care asumă sărăcia - dar una singură
a atins statutul de hit, El are un Mercedes luxos (Lili Hanţu), care pe

89
youtube a făcut peste 4,5 milioane de vizualizări cumulate din mai
multe postări (pe data de 21.11.2013, la doi ani de la lansare). Piesa
vorbeşte despre un băiat sărac care îşi descoperă iubita cu altcineva
şi se întreabă de ce a fost trădat - pentru că „ El are un Mercedes
luxos,/ Eu te pot plimba numai pe jos,/ El se poartă ca un barosan,/
Eu în buzunar n-am niciun ban". Însă piesa, deşi hit de tv şi youtube,
nu s-a auzit şi în cluburile de profil. De ce? E simplu, pentru că nu a
fost cerută, nu a prins la publicul din cluburi - nici la şmecheri, nici
la bagabonţii care le imită obiceiurile de consum. E o piesă pentru
băieţi buni, nu pentru bagabonţi.
Un instrumentist (35 de ani) mi-a explicat că lăutarii au interes
direct să nu vorbească despre asta - cei care dau bani pe dedicaţii,
în cluburi, sunt oameni bogaţi: „ de ce ar arunca cu banul pe tine
un şmecher dacă-i zici de sărăcie?". Dar e mai complicat de atât. Ca
profesionişti ai manipulării emoţionale, lăutarii au interes direct să-i
facă chiar şi pe cei săraci să se simtă bogaţi, pentru a-i determina să
bage mâna la portofel; în cluburile bucureştene, lăutarii nu primesc
niciun ban din partea localului, venitul lor provenind exclusiv din
dedicaţii.
Totuşi, există o piesă a lăutarilor pentru cei care n-au mulţi bani,
care să-i facă să dea dedicaţii apelând direct la statutul lor de oa­
meni cu venituri modeste: „ Nu sunt mare şef/ Şi nici barosan,/ Nu-s
stăpânul lumii/ Şi nici number one;/ Am un milion şi-l dau la lău­
tari,/ Chiar de plec acasă fără niciun ban.// Milionul meu face cât
zece,/ Fiindcă-I dau din stimă şi modestie" (Adrian Minune - Am un
milion) . Frapează cum piesa deconstruieste ironic categoriile seman­
tice care construiesc universul de discurs al manelelor (mare şef, ba­
rosan, number one); opuse polemic stimei şi modestiei, ele îşi relie­
fează caracterul bombastic. Refrenul îndulceşte contrastul, arătând
că săracul nu e chiar sărac precum pare - „Crede lumea că-s golan,/
Că n-am un leu în buzunar,/ Dar duşmanii ştie bine/ Că am euro la
mine". Golanii, bagabonţii, pare că sunt publicul-ţintă al lăutarilor
pentru acest cântec - fiindcă, aşa cum arată Stoichiţă (2012), cei care
dau dedicaţii în cluburi sunt şmecherii şi bagabonţii.
O explicaţie complementară pentru absenţa unui repertoriu con­
sistent şi de succes dedicat sărăciei aparţine unui fan - te duci în clu­
buri să te simţi bine, să uiţi de necazuri. Însuşi noul nume propus

90
genului, de muzică de petrecere, în locul compromisului şi infaman­
tului termen de manea, trimite în direcţia asta, că maneaua e muzică
făcută să te înveselească, să-ţi dea un tonus optimist. Iar sărăcia nu
este în niciun caz motiv de veselie.
Cea mai consistentă explicaţie vine însă de la acelaşi Stoichiţă
(201 1), care spune că un lăutar cântă ce vrei tu să auzi, nu conform
dispozitiei proprii: „ În pofida diversităţii acestor practici, lăutăria ră­
mâne o meserie destul de bine conturată. Nu oricare muzicanţi pro­
fesionişti trec drept lăutari. A fi lăutar înseamnă în primul rând a
cânta la cerere, pentru a satisface aşteptările ascultătorilor" (ibidem:
13). Altfel spus, lăutarii cântă pentru a face plăcerea ascultătorilor.
Prin urmare, un lăutar încearcă să surprindă cât mai bine do­
rinţele şi aşteptările publicului. Rolul lui e să te facă să te simţi bine
şi mai bun decât eşti, motiv pentru care (1) nu va jigni (decât în abs­
tract, pe duşmani) şi va încerca să se păstreze într-un registru retoric
cât mai puţin ofensator pentru toată lumea; (2) nu va vorbi despre
aspecte care l-ar putea pune într-o lumină neplăcută pe cel care face
dedicaţia şi (3) va încerca să înfrumuseţeze realitatea, să-i dea un lus­
tru glamour-os. Aspectele dureroase ale vieţii, cum e sărăcia, sunt
rezervate, conform interlocutorilor mei, ascultărilor sau cântecelor
„de supărare" - piese cu ritm lent în proximitatea muzicii lăutăreşti.
Acolo, lăutarul trebuie „să pună suflet şi dulceaţă ca să te răcorească"
(instrumentist, 35 de ani).
Însă, examinate atent, chiar şi ascultările contemporane evită
să vorbească despre sărăcie, temele dureroase circumscriu, la fel ca
maneaua, insecuritatea relaţională (variaţiuni pe tema omniprezentă
a oamenilor ca perverşi cu două feţe sau, mai rar, a femeii necredin­
cioase), regretul faţă de dispariţia părinţilor, în special a tatălui, şi, în
fine, viaţa grea din detenţie (cu ocurenţe mai discrete însă). Şi când
afirm asta, mă refer atât la lăutarii specializaţi în ascultări, ca Ştefan
de la Bărbuleşti, Maru din Chitila sau Sorin Necunoscutu, cât şi la
lăutari de manele care ating tangenţial acest gen (Florin Salam sau
Copilul de Aur).
Ce ne spune asta? Că sărăcia e, poate, stigma, „ ruşinea" cea mai
mare. La 23 de ani de la căderea comunismului, oamenii continuă să
creadă în visul american; că, şi atunci când eşti la fundul sărăciei, ai o
şansă să te ridici - şi, dacă n-o faci, vina e a ta. Cuvintele lui Vasi (40),

91
liderul unei găşti cu care am intrat în contact, sunt revelatoare faţă de
percepţia sărăciei. Un tovarăş de-al lui îşi căuta job şi m-a rugat să mă
interesez dacă nu ştiu pe undeva vreun job de agent de pază. După ce
băiatul a plecat, Vasi, turnându-şi un pahat de vin, a zis ,,ajută-l, mă,
că săracul e amărât, l-a lăsat nevasta cu doi copii, e vai de capul lui,
„ „
săracu , vine cu mărunţiş să-şi ia o ţigară la bucată , şi apoi, pentru
că i s-a părut că nu a fost suficient de convingător, ,,ajută-l, mă, dă-l
„
în p . . . mea de handicapat . E greu de înţeles cum e posibil asta, dar
aşa merg lucrurile - compasiunea cea mai sinceră se amestecă cu un
dispreţ teribil, când vine vorba de sărăcie. Deşi majoritatea sunt să­
raci şi se plâng de asta, nimeni nu vrea să fie considerat amărât; oricât
ai fi de sărac, trebuie să ţii firma sus, să salvezi aparenţele, ,,să nu te
„
arăţi sărac .

Bagabonţii ca reprezentanţi
ai publicului sărac

Amărâţii nu apar ca personaje în manele; personajul privilegiat

este bagabontul sau golanul.
La fel ca şmecherul, bagabontul - ca termen - e ambiguu, cu un
sens slab, inofensiv şi altul tare, care trimite spre devianţă. Sensul
slab al bagabontului e circumscris unui perimetru relaţional, desem­
nând tânărul care nu se angajează în relaţii sentimentale de lungă
durată, preferând contactele întâmplătoare. Asftel, un vecin insta­
lator îşi amintea cu nostalgie de tinereţe, când era ,,mare bagabont
„
şi îmbârliga fete . Bagabonţeala e astfel o etapă de viaţă, legată de
tinereţe, când trăieşti în orizontul clipei şi nu te angajezi în relaţii.
Ea poate fi prelungită şi după 30 de ani. Acest sens slab se regăseşte şi
în Grecia, în termenul delikanli, care poate fi tradus, literal, ca ,,aceia
„
cu sânge nebun (Loizos 2005: 208). Categoria desemnează, conform
autorului citat, ,,adolescenţi şi bărbaţi tineri neînsuraţi, care pun în
evidenţă o versiune a masculinităţii care valorizează faptul de a fi
necultivat şi nedomesticit. O doză de devianţă e acceptată social ca
însoţind acest stagiu. A provoca scandaluri la nunţi, a face glume
sau furturi minore provoacă reacţii care merg de la amuzament la
„
enervare, dar nu sunt luate niciodată în serios (ibidem). Totuşi, în
România, sensul nu este atât de clar limitat la adolescenţă. Altfel,

92
Petrică, bărbat de 56 de ani, care lucra ca chelner la un bar din Fe­
rentari, îşi aducea aminte cum, ajuns în Germania după '90, s-a an­
gajat om bun la toate la restaurantul unui grec, devenind omul lui de
încredere. Dar, chiar şi atunci, aranjat la un serviciu bun, a continuat
să fie bagabont. De ce? Pentru că, deşi era trecut de 30, nu şi-a făcut
familie, preferând relaţiile scurte sau de o noapte. Mândria lui e că
avea vrăjeală, ştia să îmbârlige femeile - şi că nu se uita la bani când
îşi găsea o femeie. După 6 ani, când s-a întors în ţară, economiile lui
erau nesemnificative. Bagabontul poate fi astfel şi un individ cu job,
dar fără familie, care-şi face praf banii pe distracţii şi nu se angajea­
ză într-o relaţie stabilă.
Pe de altă parte, există sensul tare al bagabontului, care are le­
gătură cu o cultură a devianţei - dar chiar şi atunci nu e obligatoriu
să implice ilegalităţi. Astfel, Radu a întrerupt şcoala în clasa a 1 1 -a.
A lucrat o perioadă ca distribuitor de pizza, apoi ca descărcător de
lemne la Nuţu Cămătaru, care controlează livrările de lemne către
populaţie în Ferentari (o mulţime de străzi nu sunt racordate la sis­
temul de încălzire al oraşului, iar oamenii se încălzesc cu lemne);
pentru o perioadă, vreo şase luni, a fost hoţ de fier vechi şi cupru -
mergea, cum zicea el, la pont, un om al bossului le spunea punctul de
operare, iar ei furau noaptea. Acesta a fost momentul când, spune el,
s-a bagabonţit - avea bani să iasă în cluburi, să se afirme. Deşi i-au
trecut bani mulţi prin mână (la o şmecherie îi ieşeau între 300- 800 de
lei), i-a făcut praf pe toţi. După ce poliţia a dat de urmele reţelei, s-a
speriat şi s-a făcut băiat bun. Pentru o perioadă s-a angajat la Hanul
Drumeţului, ca chelner; salariul era mic, dar ieşea banul din şpagă,
bacşiş. Programul era însă epuizant - şapte zile din şapte, şi n-a mai
rezistat. De un an, a plecat la sora lui în Anglia, unde lucrează ca spă­
lător de vase la un restaurant.
De aici, s-ar putea înţelege că bagabonţii au bani - e fals. Cei mai
mulţi sunt adolescenţi sau tineri fără bani, care stau cu familia: des­
pre un grup de bagabonţi care veneau să joace biliard în barul unde
lucra Petrică, acesta spunea că n-au bani de o bere - şi joacă biliard
că e ieftin, cu 5 lei se distrează toţi. Vorbeau mult despre femei, dar
Petrică mi-a zis că mint, că n-au bani să scoată în oraş o femeie sau
unde s-o ducă peste noapte; că se dau şmecheri şi visează combinaţii,
„ dar nimeni nu-i bagă în seamă". Un prieten de-al lui Radu dormea la

93
un adăpost pentru copiii străzii, fiindcă portarului şi îngrijitoarei le
era milă de el. Trăia de pe o zi pe alta - mânca acasă sau pe la prieteni,
vindea mărunţişuri sau lucra cu ziua, când apărea vreo combinaţie:
renovat apartament, cărat mobilă.
Dino era un bărbat de 33, pe care o rudă bogată îl ţinea ca servi­
tor şi care a petrecut 14 ani în penitenciar. După ce a ieşit ultima oară
din închisoare, a petrecut trei ani lucrând ca parcagiu la Gară - dor­
mind pe vară în camioneta unui tovarăş din închisoare, iar pe iarnă
la un centru pentru persoane fără adăpost. În intervalul ăla, spune
el, a fost bagabont. EI susţinea că îi ieşeau bani - dar, cu toate astea,
nu-şi căuta o chirie.
Pe scurt, în acest sens tare, bagabonţii sunt băieţii care s-au lă­
sat de şcoală, nu-şi caută un job şi preferă să stea pe stradă, vânând
oportunităţi. În Ferentari, de pildă, ei se adună în punctele cu valoare
simbolică, în special magazinele din faţa blocurilor unde lumea vine
să socializeze. Dar nu numai; astfel, după ce un teren viran de pe Ale­
ea Livezilor (unde se strângeau drogaţii să se injecteze) a fost renovat
şi transformat într-un părculeţ cochet, cu bănci pe margine şi un mi­
niteren de fotbal, a fost monopolizat de o gaşcă a zonei. Când apăreau
ei, puştanii sau copiii care jucau fotbal părăseeau imediat terenul.
Semnul distinctiv al acestor găşti e că sunt exclusiv masculine;
dacă de exemplu gaşca de puştani din faţa blocului meu era mixtă,
flirtând, bând cola, aproape de ochiul atent al părinţilor care-i strigă
să intre în casă - gaşca de bagabonţi din faţa magazinului din apro­
piere era strict masculină.
În universul semantic al manelelor, găştile sunt de asemenea
strict masculine, semn că sursa lor de inspiraţie e gaşca de bagabonţi,
nu de băieţi buni care stau în faţa blocului; femeile, în ecuaţia asta,
apar ca obiecte sexuale, evocate în perimetrul distracţiei - gaşca de
băieţi merge la agăţat gagici sau aduce femei la chef ( „ Să vină toţi
nebunii mei/ Să dau un mare chef cu ei./ Să aduc o mie de femei/ Să
sparg un miliar de lei"; Babi Minune - Să vină toţi nebunii mei).
Ei caută anturaj cu alţi băieţi asemenea, de regulă diµ acelaşi
bloc sau din blocuri învecinate; îşi împart teritoriul şi se iscă conflicte
între ei; când izbucneşte un conflict, dau interdicţie găştii rivale, adi­
că băieţii din banda rivală nu pot trece prin zona lor. Interdicţie poţi
primi şi dacă cauţi anturaj şi cu o altă gaşcă - astfel, un băiat de 18

94
ani, care s-a apropiat de o altă gaşcă (decât cea deja menţionată a lui
Vasi), a fost expulzat din gaşca-mamă, sub pretextul că l-ar fi bârfit
pe şef, că n-are bani să-şi plătească vinul; motivul real era însă că i-a
trădat pe tovarăşii lui. Dar aceste afaceri interne ale unei găşti apar
prea puţin evocate în manele: ,,Înapoi, că-i vai de voi./ Nu încercaţi,
că regretaţi./ Nu faceţi ambiţie,/ Că luaţi interdicţie„ (Nicolae Guţă,
Brazilianu, Don Genove - Vin băieţii).
Teritoriul nu e singurul criteriu după care se aglutinează o astfel
de gaşcă; chiar mai puternică decât proximitatea locuirii este rude­
nia - valabilă mai ales pentru romi, care o valorizează la superlativ
(Tesar 2012). La fel ca banii, familie mare înseamnă putere, oameni
care-ţi sar în ajutor în caz de necaz sau conflict. Manelele din anii
'90 tematizează puterea pe care ţi-o dă o familie mare, fraţii care-ţi
sar în ajutor când duşmanii te-au prins singur, fiindcă, dacă între
„
fraţi e iubire,/ n-ai teamă de nimenea„ (Doru Calotă, Frăţiorii mei).
Maneaua citată narează cum protagonistul bea singur într-un bar şi,
beat, nu bagă de seamă că îl înconjoară duşmanii: că unul dădea,/
„
altul mă înjura,/ nimenea nu se băga„. Îşi cheamă fraţii în ajutor, care
,,în câteva secunde/ i-au ucis pe derbedei„.
O altfel de confruntare a izbucnit în apropierea blocului meu, în
faţa unui chioşc de lângă magazinul alimentar unde se strânge gaşca.
Erau trei băieţi care se băteau - de fapt doi dintre ei, probabil etnici
români, îl loveau pe unul, probabil rom. La un moment dat, victi­
ma a căzut pe spate şi nu s-a mai ridicat, moment în care o femeie
a început să plângă şi să blesteme că l-au omorât; cei doi au plecat,
abandonându-şi victima pe caldarâm, care s-a ridicat şi, sprijinită
de femeie, a plecat spre casă. La câteva minute, a apărut o gaşcă de
7-10 romi, vociferând; nu erau doar tineri, ci şi bărbaţi de 40 de ani,
plus câteva femei. Lumea care asistase la conflict nu plecase încă, mai
dezbătând conflictul, iar doi tineri din gaşcă au început să lovească
un adolescent grăsuţ din public, cu pumnii şi picoarele, deşi băiatul
încerca să explice că el s-a ţinut deoparte, că n-are treabă cu băieţii
respectivi, că sunt doar vecini. L-au condus până la scara blocului în
pumni şi picioare, strigând că o să-i taie pe tovarăşii lui. Un sfert de
oră a fost linişte, apoi am auzit din nou ţipete, de data asta chiar sub
geamul meu - acum erau două găşti - gaşca celor doi băieţi şi gaşca
familiei de romi. Cele două tabere au continuat cam încă o jumă-

95
tate de oră să-şi arunce ameninţări, dar fără să se mai ia la bătaie: se
prefăceau că aleargă furioşi şi cu intenţii agresive spre cei din tabăra
opusă, dar se opreau la jumătatea distanţei, proferând ameninţări,
„ sunteţi la noi, plecaţi acasă" sau injurii cu tentă rasistă - în vreme
ce grupul romilor strigau că „ nu scăpaţi, vă prindem noi". Ostilităţile
s-au potolit doar la apariţia poliţiei, dar chiar şi sub ochii acesteia, cele
două tabere continuau să se ameninţe una pe cealaltă. Confruntarea
pune în evidenţă cele două mari feluri de aglutinare ale găştilor -
prin rudenie sau prin vecinătate - şi felul cum teritorialitatea influ­
enţează violenţa stradală.
Percepţia publică admite unele nuanţe - trebuie contextualizată
prin gen şi raportarea la şmecheri, adică la interlopi. Şmecherii sunt
admiraţi că fac bani, că-i duce capul - şi, în plus, nu contribuie la dez­
ordine. Cel mai admirat dintre şmecherie, în Ferentari, Nuţu Cămă­
taru. Un taximetrist care locuia în cartierul Sălaj, în apropierea casei
acestuia, spunea că de când „ Nuţu a fost săltat, e prăpăd, bagabonţii
şi-au luat-o în cap. Bodyguarzii (soldaţii interlopului - n. m.) puneau
la punct bagabonţii, unul nu mişca. Erau respectuoşi băieţii, ziceau
săru" mâna la fete". O profesoară de romani care locuia şi ea în Sălaj
spunea că „ oamenii ţin la Nuţu, nu e fiţos, lasă copiii să intre în curte
să se uite la animale"; interlopul e faimos pentru o minigrădină zoo­
logică pe care şi-a amenajat-o pe proprietatea lui enormă, conţinând
tigri, urşi şi cai. Un instrumentist (35 de ani) îl aprecia şi el pe Nuţu,
fiindcă „ îl duce capul. E versat şi umblat pe afară, ştie să vorbească
cu toată lumea, de la avocaţi la procurori şi generali. Nu se compară
Nuţu cu amărâţii ăştia (adică bagabonţii - n. m.) de pe Ferentari, care
toată viaţa lor n-au ieşit din cartier. Cum să-l ducă capul pe unul ca
ăsta?". Şmecherii sunt, aşadar, apreciaţi, sunt oameni aşezaţi şi ma­
turi, care contribuie la ordinea pe care poliţia nu poate s-o impună.
Or, în raport cu aceştia, bagabonţii sunt văzuţi ca periculoşi şi
ca factor de dezordine. Dar, în acest punct intervine încă o nuanţă -
adulţii obişnuiţi au o oarecare înţelegere faţă de bagabonţi, în virtu­
tea unei solidarităţi masculine peste generaţii: „ sunt tineri, dacă la
tinereţe nu faci nebunii şi nu te distrezi, când s-o mai faci? Ai o viaţă
să munceşti, numai aia să fac." (pensionar, 55 de ani). Bagabonţeala,
din această perspectivă masculină, e un stagiu în viaţă pe care la un
moment dat, cel mai adesea când te însori şi faci copii, îl depăşeşti,

96
fie îţi bagi minţile-n cap şi te faci băiat bun, fie devii şmecher, adică
interlop.
În Grecia, cum am spus, pragul dintre bagabont (delikanli) şi ma­
tur este marcat simbolic prin stagiul militar (Loizos 2005: 89); în Ro­
mânia, stagiul militar nu mai e obligatoriu, iar pragul este marcat de
căsătorie, întemeierea unei familii. Un vânzător de la magazinul-bar
de la Zeicani, angajat de unchiul său acolo, rememora şi el cu nostal­
gie perioada din adolescenţă când bagabonţea cu băieţii; mai mult,
bărbaţii de 40 au înţelegere pentru bagabonţi, există un fel de consens
masculin că în adolescenţă şi tinereţe trebuie să fii mai nebun, să-ţi
trăieşti viaţa - dar că după aia trebuie să-ţi bagi minţile-n cap şi să-ţi
vezi de familie. Un agent de pază pe care l-am cunoscut într-un bar
spunea că a fost cu brigada până a făcut primul copil; apoi nevasta a
început să-l toace, că ea vrea să poată dormi noaptea - şi, deşi făcea
ceva bani, a renunţat; concluzia lui - „ cu cât ai mai mulţi bani, cu atât
dormi mai puţin".
Din perspectiva femeilor, lucrurile stau diferit. Fosta mea gazdă,
cea de la prima chirie, care lucra ca infirmieră la un spital, spunea că
bagabonţii „ strică băieţii cuminţi şi sucesc minţile fetelor." Că, dacă
n-ar fi drogaţii şi bagabonţii, cartierul ăsta ar fi cel mai liniştit din
oraş. De altfel, când vreun bagabont apărea beat noaptea şi dădea
muzica la maxim din maşină, femeile ieşeau la geam să-l apostrofeze
şi să ameninţe cu poliţia. O poveste despre cât de pervers poate să
fie un bagabont am auzit-o de la administratoarea blocului, legată
de familia de amărâţi care stăteau la parter - şapte oameni (bunică,
părinţi, copii) într-un apartament de două camere, care se susţineau
financiar dintr-un singur venit, al mamei, care spăla la negru scări
de bloc în oraş. Femeia, mi-a povestit administratoarea, avea o fată
„ deosebit de frumoasă, cuminte şi silitoare". La 16 ani, fetei „ i-a sucit
minţile un prăpădit, un bagabont", care o aducea cu maşina de la
şcoală şi pretindea că e bogat. Fata a abandonat şcoala şi a fugit cu
băiatul - şi el a pretins că are datorii la cămătari şi a convins-o să se
prostitueze.
Diferenţa de percepţie e relativ similară cu un alt stat care a trecut
prin postsocialism - Kazahstan. Naspary (2002) arată că, din pers­
pectiva femeilor, bagabonţii sunt socotiţi periculoşi, ei fiind făcuţi
responsabili de jafuri, violuri, violenţe stradale - în timp ce mafioţii

97
(de fapt o parte a lor) sunt văzuţi ca civilizaţi, nefiind o problemă
dacă o femeie îşi găseşte un sponsor sau un soţ în persoana unui ma­
fiot: „ Bărbatul visat de cele mai multe femei este un bărbat puternic
şi cu bani. [„ .] . De obicei, conform opiniei tinerelor femei, bărbaţii
cu bani sunt, totodată, puternici. Ei sunt mafioţi sau au conexiuni cu
Mafia." (2002: 101). Întrucât, arată Naspary, există mafioţi civilizaţi şi
mafioţi vulgari: „mafiotul civilizat are origini urbane, e educat, nu se
manifestă violent în spaţiul public şi este implicat în activităţi infrac­
ţionale într-un mod raţional, civilizat şi sofisticat; când abordează
o femeie, o face ca un gentleman" (2002: 101). Mafioţii vulgari „ sunt
implicaţi în activităţi sportive, se adună în grupuri şi merg în ba­
ruri, resturante şi discoteci. Ei se adună în organizaţii infracţionale
şi forţează oamenii de afaceri să plătească taxe de protecţie, amenin­
ţându-i că le dau foc la proprietăţi. Ei au conexiuni cu autorităţile"
(2002: 101). Or, conform autorului citat, mafioţii vulgari coincid, în
percepţia feminină, cu huliganii, corespondentul bagabonţilor: „ Fe­
tele se simt expuse pericolului în preajma vagabonţilor (hooligans) .
Ele disting între aceştia şi mafioţi. Descrierea lor coincide cu aceea a
mafiotului vulgar, prezentată anterior" (2002: 114).

Smardoii

Smardoii sunt o categorie de bagabonţi, bătăuşii. O prejudecată

legată de manelari spune că aceştia ar valoriza superlativ forţa fizică.
Nimic mai fals. Deşi să ştii să te baţi este un criteriu de masculini­
tate, nu e niciodată scop în sine, ci cel mult un fel de precondiţie a
supravieţuirii într-o lume mai dură: „ se ia cineva de femeia ta într-un·
club. Ce faci dacă nu ştii să te baţi? nu te faci de râs?", mi-a spus Dino,
dar tot el, într-un alt context, a adăugat că „ acum banii nu se mai fac
cu pumnul, ci cu capul". Am auzit de multe ori asta, de când m-am
mutat în Ferentari, că important e să te ducă capul, nu să-ţi meargă
pumnul. Fiindcă adevărata putere o aduc banii, nu forţa fizică.
Pornind de aici, în manele, smardoi au reprezentat personaje
marginale, semn că nu au fost niciodată foarte cool; mai mult de
atât, încă din manelele anilor '90, chiar la campionul manelelor
bagabonţeşti Florin Mitroi apare ideea asta că importantă e mintea,
nu puterea fizică: „ Nu ţip la ei sau îi bat,/ Dar din vorbe îi fac praf,/

98
Cine are minte, vere,/ Nu se-ncrede în putere"; fiindcă „E o vorbă de
când lumea:/ Mintea bate puterea". Q.E.D.
Când devin personaje, sunt evocaţi, de regulă, în registrul iro­
nic al caterincii: „Ospătar, mai adu o bere,/ Că mă-mbăt şi-ţi fac
belele./ Ospătar, vino-n viteză,/ Că mă-mbăt şi-ţi dau în freză"
(Florin Mitroi, Ospătar, vino-n viteză). Alteori, ca la Copilul de Aur
(Şmecherul şmecher rămâne) smardoiala e încadrată prin inteligenţă:
,,Îmi merge capul cât zece,/ Între şmecheri eu sunt rege,/ Nu mi- e
frică niciodată,/ Îi bat şi la ei în poartă". Aici smardoiala contează
prin curaj, tupeu, că protagonismul are curaj să calce pe teritoriul
duşmanilor, că îi bate pe teritoriul lor. Dar accentul piesei cade nu
p e puterea fizică, ci pe faptul că protagonistul, prin noroc şi bani, e
rege al şmecherilor.
Există însă un caz când registrul ironic e abandonat în favoarea
celui serios, e vorba de piesele de solidaritate între fraţi: În Frăţiorii
mei a lui Doru Calotă, piesa, cu structură narativă qebutează cu pro­
tagonistul care bea singur într-un bar şi îl înconjoară duşmanii: „că
unul dădea,/altul mă-njura,/ nimenea nu se băga". În momentul ăsta,
îşi strigă fraţii, care „în câteva secunde i-au ucis pe derbedei". Însă,
şi în cazul acesta accentul cade nu pe smardoială, ci pe solidaritatea
dintre fraţi; smardoiala nu e acolo pentru a pune în evidenţă puterea
fizică a protagonistului, ci valoarea legăturilor de sânge, a doua parte
a piesei aducând un elogiu dragostei dintre fraţi: „Dacă între fraţi
e iubire,/ N-ai teamă de nimenea./ Când ai fratele-n dreptate,/ Dai
duşmanii la o parte".
De altfel, după 2006-2007 smardoii dispar din universul de dis­
curs al manelelor - ultima piesă a genului datează din 2007, Pumnii
mei minte nu are (Florin Minune). Piesa a fost intens ironizată de
antimanelişti, luată ca dovadă că manelele fac elogiul prostiei; ce nu
s-a înţeles e că piesa e ea însăşi parodică, că ironizează smardoii -
încât autorii ei, ca să se înţeleagă intenţia, au pus un avertisment
înaintea clipului, că piesa e un pamflet şi nu trebuie luată în serios.
Registrul de caterincă, imediat decelabil de un bagabont fără scoa­
lă, a scăpat complet oamenilor educaţi care au ironizat-o - mintea,
inteligenţa, e trăsătură sine qua non a şmecherului sau bagabontului;
niciun smardoi nu vrea să audă că nu-l duce capul.

99
 Jocuri de noroc
Jocurile de noroc sunt o parte importantă din viaţa bagabonţilor -
şi nu numai; o partidă de fotbal nu are miză dacă în joc nu intră şi o
ladă de bere; o partidă de table sau de biliard de asemenea. Similar la
White (1943) jocurile de noroc ocupă la cornerstreet boys americani
cu origini italiene un rol important - pe care autorul îl pune pe sea­
ma bagajului lor cultural esenţialmente rural, adus din Italia.
Cu toată sărăcia, în Ferentari funcţionează o casă de pariuri şi
aproape fiecare bar are câteva aparate de jocuri mecanice. În barul
meu favorit, sunt trei astfel de aparate - de obicei, unu sau doi oameni
plesnesc cu foc butoanele, în timp ce alţi patru chibiţează şi comen­
tează. Barbutul este şi el sport naţional în cartier, practicat până şi de
copii de-o şchioapă care dau cu zarul, ca să umfle potul de monede
de zece bani. Spre deosebire de păcănele, jocul la aparatele de jocuri
mecanice, barbutul are parte de o imagine de joc clandestin - barbu­
giii care scot zarurile în crâşme sunt izgoniţi.
Jocurile de noroc sunt o secţiune destul de semnificativă în ma­
nele - dar deloc aparatele de jocuri mecanice, foarte rar barbutul, şi
mai ales jocurile pe sume mari, la cazinou. Astfel, unul din hiturile
lui Florin Salam, Dau cu zarul, face referinţă la barbut: „Dau cu za­
rul şase-cinci,/ N-am nevoie de servici./ Dau cu zarul şase-şase,/ Ca
mine nu se mai naşte". Barbutul e aici sursă de easy money.
Păcănelele sunt pentru amărâţi şi boschetari, adevăraţii şmecheri
merg la cazinou - or, manelele, care se focusează pe un mod gla­
mour-os de viaţă, preferă să vorbească despre jocurile de noroc din
cazinou, ca proiecţie aspiraţională. O piesă de-a lui Copilul de Aur,
Cash cash full full, revelează imaginarul asociat cazinoului. Clipul
arată cum nişte băieţi de bani gata intră într-un cazinou de lux şi
umplu masa de ruletă cu hârtii de o sută de euro, în timp ce vocea din
off (Copilul de Aur) spune, printre altele - „Hai, aruncă, hai, aruncă
banii./ Dă-te mare, dă-te mare, să moară duşmanii" (Cash cash full
Juli). Ce înţelegem de aici? Că, la nivelul imaginarului asociat oame­
nilor bogaţi, jocurile de noroc nu sunt o speranţă de sporire a averii,
ci de consum ostentativ. Dacă amărâţii joacă pentru a forţa norocul şi
a ieşi din sărăcie, oamenii bogaţi joacă pentru că-şi permit, mai mult,
joacă pentru plăcerea de a juca şi, la limită, ca să piardă: sunt atât de

100
bogaţi, că pot să piardă sume mari şi să nu le pese. La fel ca aruncatul
banilor pe lăutari, şi jucatul la casinou e tot o formă de potlach, de
consum gratuit, pentru status.

Băieţi buni vs bagabonţi

A fi bagabont e, aşadar, o etapă de tranzit în viaţă, care ţine de
tinereţe. Vine un moment în care un bagabont se cuminţeşte - şi de­
vine fie băiat bun, fie şmecher. A fi băiat bun are două sensuri - a fi o
persoană de încredere, care sare în ajutor şi pe care ceilalţi se pot baza
(prin urmare, un şmecher poate fi în acelaşi timp şi băiat bun); şi, al
doilea sens - a-ţi vedea de serviciu şi a fi cinstit.
O manea de succes din 2009, Eram mare bagabont (Vali Vijelie
şi Liviu Puştiu) sintetizează acest parcurs: pentru femeia pe care o
iubeşte bărbatul lasă şmecheria şi vrăjeala, „numai să te cuceresc".
Refrenul romanţează această transformare, punând-o pe seama dra­
gostei: „M-ai făcut din vagabont băiat bun/ Şi-am ajuns să te iubesc
ca un nebun". Dar, deşi intens vehiculat în conversaţii, băiatul bun
apare rareori în manele, semn că, oricât de apreciat, nu este cool; pe
scurt, bagabontul şi şmecherul sunt cool - băiatul bun nu.
Bagabonţii sunt, aşadar, băietii de la coltul străzii care au lăsat
viaţa conformistă pentru şmecherie. În fapt, bagabontul se pune îm­
potriva valorilor familiei, dar revolta lui nu ajunge niciodată să ia
forma unei revolte împotriva acestora - versurile arată invariabil o
complicitate între familie şi bagabont, familia, reprezentată prin iubi­
tă, tolerează şi înţelege atât escapadele erotice („Eşti mare vagabont,/
Te iubesc prea mult ca să mă las de tine" - Prinţesa de Aur, Mare
vagabont), cât şi combinaţiile riscante („Umbli cu şmecherii şi ai uitat
de mine,/ Ai uitat de mine, ştii că nu faci bine,/ Îmi faci zile grele,
când dai de belele/ Şi când ai belele, eu te scap de ele" - Prinţesa de
Aur, Mare vagabont). La fel ca şmecheria, de foarte puţine ori baga­
bonţeala e valorizată negativ („Astazi e mai bine să stai în casa ta,/
Lângă familia ta,/ Anturajul te strică şi îţi face ceartă în casă/ Şi îţi
face reclamă proastă" - Dan Drăghici, Copilul de Aur, Spune-mi cu
cine umbli).
Bagabontu l apare preponderent în manelele de dragoste, fiind cel
care nu stă pe acasă, învârte combinaţii şi femei - şi nu îşi vede de

101
familie/iubita de acasă. Deşi în lumea reală bagabonţii stau, de regulă,
cu familia, de puţine ori aceştia apar legaţi economic de nişte părinţi -
fiind reprezentaţi, de obicei, ca independenţi, bătând ca singles clubu­
rile cu băieţii din gaşcă sau având o iubită căreia nu prea îi sunt cre­
dincioşi. A atârna de părinţi, a nu fi independent financiar nu e cool.
Cântecele din această categorie pot fi din perspectiva cuminte şi
tolerantă a femeii, care tolerează escapadele amoroase ale parteneru­
lui: „E golan, e vagabont, dar n-am ce-i face,/ Tot acasă se întoarce"
(Adi de la Vâlcea - E golan, e vagabont). În această ecuaţie relaţio­
nală femeia e nucleu al stabilităţii conservatoare, iar bărbatul forţa
centrifugă. Deşi în lumea reală bagabonţii sunt amărâţi, în universul
de discurs al manelelor apar ca şmecheri aspiranţi care încep să facă
bani: „Sunt vagabont, vagabont/ Plin de bani de câţiva ani" (Copilul
de Aur - Sunt vagabont).
Golăneala e punctul din care băiatul cuminte se strică şi devine
şmecher aspirant: „Se întreabă toată lumea cum în viaţă am reuşit,/
Am crescut cu vagabonţii şi uite aşa m-am şmecherit" (Copilul de
Aur - Sunt vagabont).

Bagaboantele, prostituate sau femei

cu moravuri libertine
Corespondentul feminin al bagabontului este bagaboanta. La fel
ca bagabontul, bagaboanta este fata pe stradă - însă strada, spaţiul
public aparţine bărbaţilor, o fată nu are ce căuta pe stradă. Ea nu poa­
te să facă combinaţii, afaceri, singura ei şansă de a face bani este să-şi
vândă trupul. Pornind de aici, bagaboanta desemnează, în sens tare,
prostituata şi în sens slab, derivat, fata cu moralitate îndoielnică, ce
schimbă partenerii sexuali - sau lasă, după comportament, impresia
asta, de comportament libertin. Mai exact, a merge la bagaboante are
sens de a frecventa prostituate. Sensul derivat poate fi pus în evidenţă
de remarca unui lăutar care, la o nuntă, urma să se producă după o
solistă de muzică <lance, „stai să termine bagaboanta asta"; era ba­
gaboantă fiindcă era îmbrăcată într-o fustă mini şi un tricou care-i
dezgolea un umăr; în plus, profesiunea de solist sau lăutar nu e una
onorabilă pentru o femeie, pentru că o aduce în contact cu oameni
beţi care nu se controlează, vorbesc urât şi vor să pipăie.

102
 Prostituţia, faptul de a merge la bagaboante, nu are statut de ex­
cepţionalitate în Ferentari. A frecventa prostituate nu e o ruşine, semn
de moralitate dubioasă sau de incapacitate de a obţine sex altfel -
ci, din contră, e semn de masculinitate. Virilitatea se demonstrează
făcând sex cu cât mai multe femei, nu contează că gratis sau pe bani:
în cuvintele lui Radu, „să te duci la bagaboante înseamnă să arăţi că
ai bani să le plăteşti şi p . . . să le f. . . ". Moralmente, e deci în regulă să
mergi la prostituate, mai ales când eşti căsătorit - fiindcă, paradoxal,
e semn de fidelitate: cum o cerinţă socială impune bărbatului să-şi
demonstreze masculinitatea prin sex cu cât mai multe femţi, în timp
ce o alta îi cere să fie fidel, recursul la sex pe bani e cea mai bună
formulă de a împăca aceste două principii de conduită, fiindcă „dacă
merg la curve înseamnă că n-o înşel, că nu fac relaţie".
Cum bagabonţii nu au, de regulă, bani, se întâmplă să meargă
în grup la prostituate, ca să iasă mai ieftin: „la cantitate mare, se face
discount" (Radu, 24 de ani). Ceea mai ieftină posibilitate de sex cu
prostituate este poşta sau gangbang-ul (expresia americană a pătruns
în limbajul din Ferentari şi desemnează acelaşi lucru, un grup de
bărbaţi care fac cerc în jurul unei prostituate care le face pe rând sex
oral şi îi masturbează). Prostituatele sunt parte din peisajul oricărui
club de manele - Stoichiţă (2011) dezvăluie, de pildă, faptul că dea­
supra clubului Million Dollars funcţionează un bordel; mai mult de
atât, o discotecă de manele din orăşelul de lângă satul meu, cu pro­
gram de lăutari, are trei animatoare, în fapt trei (cvasi)prostituate. De
asemenea, o ieşire în oraş poate include, pe lângă mers la lăutari şi
în cluburi de house, şi mers la striptease, la dansatoare. Când ieşeam
în cluburi cu Radu şi nu agăţa nimic, insista să mergem la striptease.
În opinia lui, animatoarele din cluburi de striptease au cea mai bună
prestaţie sexuală dintre prostituate, „dansatoarele se f. . . cel mai bine
pentru că ştiu să se mişte, te rup"; cu toate astea, nu fusese niciodată
cu vreo animatoare, dar avea convingerea asta din discuţii cu alţi
băieţi. În plus, dansatoarele au dreptul de a refuza, poţi să-i faci o
şampanie, să-ţi stea pe genunchi toată seara şi să nu vină cu tine, să
plece cu altul cu mai mulţi bani. Dansatoarele nu intră neapărat sub
eticheta de prostituată, sau, dacă intră, sunt unele de rang superior,
fapt care, în manele, se vede în faptul că protagonistul poate să aibă o
relaţie cu o balerină. Într-un hit bagabonţesc din anii '90 al lui Doru

103
Calotă, Ramona, se aduce un elogiu în tonuri neaşteptat de delicate
unei balerine (i.e. dansatoare la bară) dintr-un bar din Slatina: „În
bar la Viena/ Dansează Ramona,/ Asta-i balerina/ Ce-mi fură inima./
Şampania curge în barul Viena,/Se sparg milioane/ Când joacă
Ramona". OK, piesa este o comandă din partea patronului barului
(,,domnul Chira"), făcând publicitate mascată locului - dar tot fra­
pează tonul lejer, lipsit de inhibiţii morale, în care tratează o profesie
chestionabilă. Nu altfel stau lucrurile într-un hit 90s de-al lui Adrian
Minune, Dansează Carmina. Dar, asemenea smardoiului, balerinele
dispar din universul de discurs al manelelor după 2005.

Bagaboante şi femei pe interes

Or, deşi bagaboantele sunt intens prezente în discuţii, deşi mer­
sul la prostituate e şi el motiv recurent - bagaboanta e mult mai puţin
reprezentată decât bagabontul în manele. De ce?
Un prim motiv e că, spre deosebire de bagabonţi, bagaboantele
nu sunt cool, ci, din contră, fiinţe aflate sub stigmă morală. Stigma
morală se vede şi din statutul lor - dacă a fi bagabo nt e o etapă de
viaţă, un bagabont putând oricând să se cuminţească şi să devină bă­
iat bun, o bagaboantă nu poate evolua spre o fată cuminte, nu-şi poate
recupera onorabilitatea, cel puţin în discursul normativ al oamenilor;
în lumea reală lucrurile sunt cu siguranţă mai complicate. Oricum,
un bărbat aşezat se poate lăuda cu perioada lui de bagabonţeală -
o fată niciodată.
Al doilea motiv ţine de un specific retoric al lăutăriei - bagaboan­
tă este în sensul tare un cuvânt urât, injurios, iar lăutarii evită cuvin­
tele urâte. Bagaboantă este un cuvânt care ţine de un vocabular privat,
ce nu se foloseşte în public, iar lăutarii, ca artişti comunitari, exprimă
într-un sens adevărurile „oficiale", publice, ale audienţei; ca să ex­
prime filozofiile private, ei recurg la registrul de caterincă, întrucât
ironia, gluma, permite exprimarea unor adevăruri private, suspendă
(până la un punct) distincţia public-privat, conform raţionamentului
„ hai, mă, că e caterincă, ce dracu", nu mai ştii de glumă?".
La fel se întâmplă cu termenul bagaboantă: Nu este tot atât de
tare ca termenul curvă, pentru care funcţionează ca un eufemism
(iar eufemizarea este o strategie discursivă prin care lucrurile sunt

104
scoase din submersia spaţiului privat şi exprimate public), dar rămâ­
ne un cuvânt urât. În locul bagaboantei avem de cele mai multe ori
femeia perversă, pe interes, formule ambigue care păstrează aparenţa
decenţei şi care nu trimit cu necesitate la realitatea univocă a sexul
plătit.
În manelele bagabonţeşti ale anilor '90, prostituţia şi bagabo nţeala
feminină sunt teme marginale, dar cu o oarecare consistenţă; în ma­
nelele anilor 2000 tema prostituţiei dispare, fiind abia sugerată. Pen­
tru a arăta evoluţia stilistică a temei, o să iau spre comparaţie două
manele, una din anii '90, Producătoarea, aparţinând lui Robert Ca­
lotă, şi alta din 2012, Dacă dragoste nu e, creată de producătorul şi
interpretul ASU. Ambele piese sunt în registru de caterincă, de ironie
obraznică.
Mai întâi o să discut piesa lui Robert Calotă. În prima strofă,
bărbatul îşi sună iubita şi descoperă că nu e acasă. Refrenul dezvăluie
că fata este prostituată de centură, că-şi face banii prestând sexual
pentru şoferii profesionişti din Turcia: „Gabriela, Gabi fată,/ Opreşti
TIR-urile pe stradă,/ Ai înnebunit pe turci,/ Eşti frumoasă şi pro­
duci". Ironia se simte cel mai bine în versurile care urmează, care
asociază cinic hărnicia, o calitate umană demnă de laudă, cu acti­
vitatea de prostituată: „Nimenea nu te întrece,/ De faci pe zi opt sau
zece". Nemulţumit că nu o găseşte acasă, bărbatul ameninţă că, pe
baza informaţiilor de la Poliţie, o să dezvăluie familiei fetei detaliile
despre sursa ei secretă de câştig: „Ştiu dosarul tău, măi fată,/ Şi-am
să-i spun şi mamei tale". Frapează bogăţia de detalii explicite, care
leagă aproape o poveste, ca în muzica lăutărească. Fata e o prostituată
care produce agaţând şoferi turci de TIR, prestând profesional de opt
sau zece ori pe zi; deşi este o profesionistă cu dosar la Poliţie, familia
ei nu ştie totuşi cu ce se ocupă.
În anii 2000, tema prostituţiei dispare sau este abia sugerată, cum
face ASU în maneaua citată, afirmând că femeile se vând pentru bani
şi că bărbatul înstărit n-are decât de câştigat din asta: „Dacă dragoste
nu e,/ Hai s-o facem pe lovele". Caterinca vine în cazul ăsta nu din
supralicitarea potenţei financiare/ fizice/ virile (cum se întâmplă de
obicei), ci din cinismul propunerii erotice: „Hai, gagico, hai cu mine,
urcă-te-n maşină,/ Dacă vrei să-ţi dau bani mulţi să-ţi iei haine de
firmă". Nu e prostituţie efectivă ca în maneaua lui Robert Calotă; e

105
 doar insinuarea ideii că orice femeie poate deveni, sedusă de portofe­
lul partenerului, cvasiprostituată.
Prin urmare, după jumătatea primului deceniu al anilor 2000,
retorica manelelor pune surdină şi cenzurează referirile prea expli­
, cite, motiv pentru care bagaboanta apare cu sensul ei slab, de femeie
perversă, pe interes şi cu moravuri libertine. O parte din aceste piese
sunt pe formula de blestem, care blamează femeia necredincioasă că
şi-a părăsit bărbatul.

Motivul femeii necredincioase,

preluat din muzica lăutărească

Formula blestemului femeii necredincioase, ca să fac o paran­

teză, este preluată din muzica lăutărească. O piesă clasică din regis­
trul muzicii lăutăreşti este Moşule, te-aş întreba. Piesa porneşte de la
cea mai puternică fantasmă de abandon din detenţie, aceea de a fi pă­
răsit de familie şi copii în timpul încarcerării. Versiunile din timpul
comunismului (Romica Puceanu, Doru Siminică, Ionel Tudorache)
trec sub tăcere episodul detenţiei (e sugerat doar - „Şi spunea că nu
te-aşteaptă/ C-ai lăsat-o supărată,/ Cu copiii lângă ea", în versiunea
Puceanu); piesa debutează cu un bărbat întors acasă, nu se ştie de
unde, care întreabă un bătrân dacă nu i-a văzut nevasta, iar acesta îi
răspunde că a văzut-o pe stradă, îmbrăcată în roşu (aluzie la faptul
că a devenit o femeie de moravuri uşoare, fie prostituată, fie doar
disponibilă sexual). În versiunea lui Puceanu, piesa se termină cu un
prezumptiv final fericit, că femeia ar vrea împăcarea, „să te-aducă la
copii,/ Că eşti tatăl lor dintâi,/ Să trăiţi în fericire,/ S-aveţi cu toţi zile
bune"; în versiunea lui Siminică, piesa ia sfârşit în vag poetic, cu re­
gretele bărbatului, „Dac-o vezi pe mândra mea,/ Spune-i că mi-e dor
de ea,/ De mă doare inima./ Chiar dacă e supărată,/ Eu n-am s-o uit
niciodată". Ambele versiuni păcătuiesc prin prea multă stilizare, nu
lasă să se strecoare misoginismul feroce şi retorica crudă a publicului
trecut prin puşcării; sunt piese care se îndepărtează de originea lor de
folclor de detenţie şi neutralizează efecte prea dure, şi în primul rând
furia, frustrarea şi resentimentul, pentru a deveni plăcută urechilor
gadje de burghezi: apelativul „mândra mea", ca să dau un exemplu

106
flagrant, nu este în niciun caz o formulă de adresare tipică acestui
public şi zgârie la ureche, fiindcă vine din folclorul românesc.
Versiunea lui Marin Doru, publicată pe casete samizdat în tim­
pul comunismului, redă demnitatea de cântec de detenţie piesei; de
altfel acest lăutar, nedreptăţit de posteritate, a fost crescut în Feren­
tari, a fost el însuşi încarcerat şi s-a specializat în cântece de detenţie,
fiind, asemenea lăutarilor de manele de azi, protejat al interlopilor.
Prin urmare, Marin Doru vine de acolo, e dintre ei şi pentru ei.
Versiunea lui Doru dă pe faţă ceea ce versiunile anterioare ascun­
deau pudic. Moşul îi spune verde fostului puşcăriaş: „Am văzut-o la
şosea/ C-un bărbat de seama ta"; şosea indică faptul că femeia a de­
venit (un fel de) prostituată, o curvă (în cuvintele lui Doru). El îi mai
spune că fosta soţie se plânge că, în timp ce era cu puşcăriaşul, „urâtă
viaţă ducea". Piesa nu face dreptate tuturor părţilor, nu le împacă,
aşa cum se întâmplă în versiunile lui Siminică şi Puceanu, ci, fiind
adresată unor interlopi, foşti puşcăriaşi, se face purtătoarea punctu­
lui macho de vedere al acestora şi le dă dreptate, aşadar, femeia e o
mincinoasă, care nu merită să scape de judecata divină - întrucât re­
alitatea e alta, anume că fostul puşcăriaş a răsfăţat-o: „Cu drag furam
pentru tine/ Şi ţi-ai bătut joc de mine,/ Mă duceam, mă ridicam/ Şi
pentru tine furam./ Ţi-umpleam mâna cu inele/ Şi mi-ai făcut numai
rele". Prin urmare, femeia nu ştie să-şi aprecieze bărbatul care riscă
pentru ea, furând ca s-o răsfeţe, mai mult, ea se plânge că a avut viaţă
urâtă, iar acest punct de vedere care se victimizează macho este au­
tentic, de acolo, din acea lume în care bărbatul are întotdeauna drep­
tate şi femeia întotdeauna vinovată. De asemenea, reacţia bărbatului
trădat respiră aceeaşi autenticitate, el nu iartă şi regretă emo ca la Si­
minică, ci, sub imperiul furiei şi frustrării, ameninţă şi blestemă: „să
nu crezi, curvo, vreodată/ C-o să scapi de judecată/ . . ./ Când te-oi
blestema o dată,/ Niciun popă nu dezleagă/ . . ./ Să te bată Dumnezeu/
Atât cât te-am iubit eu". De remarcat că mândra lui Siminică devine
aici curvă, în acord cu retorica misogină de puşcărie legată de femeile
care-şi trădează bărbaţii, îi lasă în momentele cele mai grele, când
sunt încarceraţi.
Fiindcă nu întotdeauna sugestia joacă în favoarea artei - şi în
niciun caz în folclorul de puşcărie, care, când exprimă furia şi frus­
trarea, nu se încurcă în perifraze, aluzii şi metafore. Poezia detenţiei

107
dezvăluie universul mental al unor oameni preocupaţi de lucuri
foarte bazale; este un univers al lucrurilor brutal de concrete, legate
de supravieţuire, nicidecum al vagului poetic şi metafizic, or, cu cât
poetica se ţine mai aproape de acest grad zero al scriiturii, cu atât va
primi mai multă forţă şi autenticitate. De-asta consider că versiunea
lui Marin Doru la Moşule, te-aş întreba este superioară celor anteri­
oare, de-asta Marin Doru este un lăutar egal de valoros: el captează
adevărul dureros al unei lumi de marginali şi îl livrează impecabil,
în autenticitatea lui.
Spre deosebire de manea, muzica lăutărească sau ascultările pot
exprima într-o măsură mai mare adevăruri private, în nuditatea şi
seriozitatea lor. De ce? În primul rând, dacă maneaua e cântec de
petrecere care trebuie să distreze, ascultările sunt muzică de suflet,
trebuind, aşadar, să exprime nişte adevăruri mai personale, mai
private. În al doilea rând, cum zicea un lăutar, ascultările trebuie să
aibă o poveste, în timp ce manelele nu; îngroşând puţin distincţia,
manelele sunt poezie, în timp ce ascultările sunt (cvasi)naraţiuni, iar
o naraţiune nu se poate construi (doar) pe ambiguitate, sugestie şi
elipsă, ca poezia/ maneaua, ci are nevoie de detalii vrând, nevrând
private, ca să se construiască drept poveste.
Această versiune a piesei a reprezentat un cap de pod, mulţi lău­
tari copiind retorica şi unghiul de abordare al lui Marin Doru; cea
mai reuşită piesă e Pe Sineşti pe magistrală a lui Maru din Chitila, alt
lăutar de circuit închis, favorit al interlopilor (al Clanului Sportivi­
lor, printre alţii). Piesa lui Maru este chiar mai transgresivă, povestea
mai detaliată (cu nume de baruri, înfăţişare la tribunal etc.), iar mi­
soginismul complet scăpat de sub control („Frunzuliţă de cicoare,/
Curva-i curvă până moare,/ Se dezbracă doar de ţoale,/ Arfele nu
şi le-aruncă/ Decât în pământ când intră"). Învinovăţirea femeii se
păstrează, de asemenea blestemarea ei, „Să fii, curvă, blestemată,/ Să
nu ai noroc, nici soartă,/ M-ai păcălit viaţa toată". Faptul că se pros­
tituează sau nu este secundar, ea rămâne oricum o curvă; o femeie,
prin natura ei, trădează, nu se împărtăşeşte din valoarea masculină
a onoarei.

108
 Învinovăţind femeia
Margaret Beissinger (2007) are o observaţie foarte acută - că ma­
nelele exprimă punctul de vedere al bărbatului heterosexual, nicio­
dată (sau foarte rar) al femeii. Or, pornind de aici, în cazul manelelor
de despărţire, vinovată trebuie să fie femeia.
Sorinel Puştiu (Vagaboanta vieţii mele, 2009) vorbeşte despre
o femeie perversă, care o viaţă a minţit şi pe care, în consecinţă,
protagonistul nu o mai poate iubi, „Pentru mine eşti o hoaţă,/ Tu
mi-ai luat pofta de viaţă", deci l-a aruncat în depresie. Din obiect al
adoraţiei, femeia necredincioasă devine o simplă baga boantă, „tu eşti
femeia ce-o iubeam odată/ Şi-acum ai rămas o simplă vagaboantă".
Din această fundătură neagră, bărbatul înşelat îşi aruncă blestemele
neputincioase: „Să te bată Dumnezeu/ C-ai distrus sufletul meu,/
Să-ţi facă inima neagră/ Când ţi-o fi lumea mai dragă". Prin urmare,
bagaboantă funcţionează aici ca o injurie ce vizează moralitatea în­
doielnică; nu trimite la profesia de prostituată.
Or, formula blestemului salvează onoarea masculină - de unde
popularitatea lui în manele. Cu cât mai arzătoare dragostea bărba­
tului, cu atât rana mai adâncă şi deci mai dur blestemul. Poate cea
mai puternică piesă dedicată temei e o preluare târzie de-a lui Flo­
rin Mitroi, Am iubit o bagaboantă. Piesa, apărută în 2010, e creaţia
lăutarului Alex de la Caracal şi în varianta acestuia este o manea
destul de plată despre un bărbat trădat de o bagaboantă de pe stra­
dă, care nu se ridică la exigenţele morale ale acestuia. În versiunea
elaborată a lui Mitroi, piesa capătă tridimensionalitate şi adâncime,
bărbatul trădat în dragoste se arde cu o balerină/o animatoare, chiar
dacă balerinele au dispărut din universul de discurs al manelei re­
cente, Mitroi, lăutar credincios universului său brutal de discurs,
le foloseşte încă. Oricum, dacă în piesele bagabonţeşti din anii '90
Mitroi se dovedeşte un campion al misoginismului şi al libertăţilor
licenţioase de expresie, aici misoginismul e ţinut sub control, iar
vulgarităţile lipsesc: ce rămâne ca patent Mitroi e exprimarea direc­
tă, care preferă autenticitatea expresiei nude, a metaforei sau spune­
rii învăluite. Forţa piesei vine din autenticitatea ei psihologică, mai
exact din oscilaţiile emoţionale, definitorii pentru bărbatul trădat
în iubire ce se învârte în interiorul unor obsesii, mereu aceleaşi, din

109
care nu poate scăpa. Oscilaţiile emoţionale sunt vizibile în balansul
temporal, cu verbe la trecut care dau seama despre o poveste sfârşită
(„Am iubit o balerină"), alternate cu cele la prezent („După ea eu
mă topesc"), semn că, deşi devenită trecut, pentru erou iubirea este
încă vie. Aceeaşi funcţie o are şi ancadramentul de persoana a la
(„Am să spun la lumea toată"), rupt de inserturi de adresare direc­
tă („Hai, spune, hai, spune"), precum şi afirmaţiile contradictorii:
protagonistul vorbeşte când frumos despre vagaboantă, ca despre
un suflet pur, necorupt, cu toată reputaţia dubioasă („Şi ce dacă-i
bagaboantă,/ Am să spun la lumea toată/ Că e o fată curată"), când
urât, „N-am ştiut că e o bagaboantă/ Şi umblă cu toţi golanii de pe
stradă". Examinate atent, afirmaţiile contradictorii dezvăluie totuşi
o succesiune: în prima parte a piesei, bărbatul, bântuit de nostal­
gii, e dispus la iertare şi se umileşte cerşind iubirea, „Hai, spune,
hai, spune/ Că mă mai iubeşti,/ Hai, spune, hai, spune/ Că mă mai
doreşti"; în a doua parte, iubirea rănită se transformă în ură, pentru
ca, în partea de climax de la sfârşit, impecabil punctată de solouri
de saxofon, să evolueze spre sarcasm neputincios, „Eşti falsificată,/
Eşti perversă fată,/ Fată de pe stradă,/ Eşti o bagaboantă"; această
tranziţie psihologică are şi ea adevărul ei - eroul e un macho, iar ura
dezlănţuită de la sfârşit salvează stima de sine a unui macho care în
prima parte s-a umilit exhibându-şi vulnerabilitatea, cerşind iubirea
de la femeia care l-a trădat.
Piesele acestei secţiuni sunt în doi sau trei timpi, cum se vede
dintr-o foarte frumoasă piesă a lui Cătălin Arabu şi Copilul de Aur,
Am scris numele tău pe o floare de mai - în momentul iniţial, bărba­
tul îşi expune rana („Doar când aud numele tău,/ Tresar din somn
şi-mi pare rău./ De-ai fi atunci în faţa mea,/ Din braţe nu te-aş mai
lăsa"), pentru ca, în momentul următor, să îşi recupereze stima de
sine, arătându-şi tăria de caracter, voinţa, jurându-se că nu se mai
întoarce la partenera trădătoare („De mai plăti în aur, în bani, în tot
ce vrei,/ Nu vreau să te mai văd vreodată în ochii mei"). În momentul
ultim, el îşi blestemă iubita („Am scris numele tău pe o floare de mai/
Şi te-am blestemat iubire să nu ai,/ Să nu ai iubire, la fel ca şi mine,/ Şi
de bunătate să n-ai parte").

1 10
 Învinovăţind bărbatul
Nu cunosc piese care să inverseze acest raport, femeia să- şi bles­
teme iubitul sau să-l umple de imprecaţii. Chiar şi în piesele targetate
pe audienţa feminină, femeia nu-şi blestemă iubitul, cum se vede din­
tr-o piesă a Denisei & Play AJ, Cum poţi dormi fără mine. În intro­
ducerea piesei, Play AJ dedică piesa for the all the ladies, fixând deci
graniţele audienţei. Am semnalat în secţiunea anterioară că piesele
de blestem au o structură de doi sau trei timpi, la momentul 1, este
circuscrisă adâncimea suferinţei, la momentul 2, decizia de a rupe,
cu toată suferinţa, relaţia şi la momentul 3, blestemul. Ei bine, la pie­
sa Denisei, avem momentul 1, al suferinţei, circumscris în termeni
foarte acuţi („Mă întreb noaptea cum îţi vine, oare cum îţi vine?/
Să dormi în pat fără mine, oare ţi-o fi bine?/ Şi acolo pe perna mea,
chiar în patul meu/ Să dormi cu altcineva, să-mi faci mie rău"), avem
chiar momentul doi, decizia de a rupe relaţia („Am să lupt cât am să
pot/ Din suflet să mi te scot,/ Să te scot din inimioară,/ Să nu mă mai
doară"), dar nu avem blestemul; din contră, vocea masculină pro­
mite, pocăită, că o să se schimbe: „Give me one more chance to show
you/ How much i Iove you,/ I will change, i promise you,/ Cos I dont
wanna lose you".
Prin urmare, femeia poate să acuze un bărbat de infidelitate sau
trădare, dar nu să-l blesteme - asta ar contraria prea mult orizontul
de aşteptare al publicului. Totuşi, un pas mai departe face Prinţesa de
Aur, într-o piesă din 2008, Spune adevărat. Piesa reprezintă un ma­
xim de empowering feminin în universul manelelor, frapând printr-o
francheţe şi o forţă aproape „masculină" a spunerii, în care lăutarul­
femeie are tăria să-şi exprime propriile nevoi emoţionale fără a le mai
filtra prin rama aşteptărilor publicului masculin. În versuri, vedem
o femeie care găseşte curajul să-şi acuze direct partenerul că nu s-a
putut baza pe el, deşi e bărbat: „Când ne-a fost mai greu,/ Am rămas
doar eu,/ Eu la rău şi tu la bine:/ De ce-ai renunţat la mine?"; piesa
insinuează că ea, femeia, a fost baza economică, a dus greul, în cuplu.
Din nou avem fermitatea renunţării la celălalt, în pofida suferinţei
(„Şi de-aş muri,/ Înapoi nu te-aş mai primi,/ Poţi să mori, că nu mai
vreau să trăiesc/ La tine să mă gândesc"), dar n-avem blestemul sau
măcar imprecaţia, ai fost un prăpădit, un ticălos. În plus, deşi are un

lll
refren fredonabil, deşi are forţă şi autenticitate, piesa nu a fost con­
siderată ca având potenţial comercial, încât casa care a produs-o nu
i-a consacrat un videoclip. De ce? Probabil pentru că mesajul piesei
mergea un pic prea departe faţă de cât putea publicul să ducă.
Două sau trei ecuaţii culturale convergente pot fi invocate aici -
studiile dedicate spaţiului mediteraneean, romilor sau postsocialis­
mului. Astfel, studiile consacrate spaţiului mediteraneean (Campbell
1964; Herzfeld 1985; Friedl 1962; du Boulay 1974) pun în evidenţă că
percepţia oamenilor tinde să supraevalueze bărbatul în dauna femeii.
Dincolo de diversitatea lor, nu altfel stau lucrurile în comunităţile de
romi (Tesar 2012; Stewart 1997; Engelbrigsten 2007).
Comentând din perspectivă feministă tranziţia, Mihaela Miroiu
(2009: 219) observă că postsocialismul a adus cu sine o resurecţie a
patriarhatului, pe care autoarea o pune pe seama invaziei „modelelor
neotradiţionale pentru femei". Ce neglijează cercetătoarea să spună
e că, în mediile muncitoreşti, bărbaţii sunt mai puternic afectaţi în
postsocialism. Aşa cum arată Kidekel (2009), în tranziţie, femeile
s-au descurcat mai bine decât bărbaţii, pentru că şi-au găsit joburi
în zona serviciilor (buticuri, frizerii„ .), spre deosebire de bărbaţi,
care, odată disponibilizaţi, nu şi-au mai găsit de lucru, afundându­
se în alcoolism şi alienare. De asemenea, redescoperirea modelelor
neotradiţionale este o realitate valabilă pentru elite culturale şi clasa
de mijloc, în mediile mai puţin educate (unde nu se consuma cultură
înaltă neointerbelică, ci TV) nu au contat aşa de mult.
Cred că, în ce priveşte maneaua, altceva aduce patriarhatul în
prim-plan. Vintilă Mihăilescu (manuscris) observă că maneaua, ca
muzică a tranziţiei, propune o filozofie hobbesiană, în care cel mai
tare are puterea - pe scurt, că stă pe un fel de darwinism social. Or,
dacă privim maneaua ca muzică a ghetourilor, s-ar putea aduce în
discuţie Vaquant (2008), care observă că în mediul hiperpauper al
ghetoului, definit de violenţă şi o luptă acerbă pentru resurse foarte
limitate, s-a impus un model hobbesian primar de relaţionare uma­
nă; se poate face un pas mai departe şi afirma că, în această ecuaţie
primitivă, bărbatul este cu siguranţă privilegiat. Or, nu cred că e ha­
zardat să citim postsocialismul prin metafora ghetoului (recesiune

112
dură, lipsă cronică de resurse, izolare de spaţiile bogate ale Europei44,
chiar dacă violenţa nu a ajuns la cotele lui Vaquant). Or, revenind la
Miroiu (2009), cred că, în contextul tranziţiei, acesta e motivul pen­
tru care s-ar fi produs o resurecţie a patriarhatului - din cauza acestei
regresiuni hobbesiene, în care cel puternic (prin forţa lucrurilor, băr­
bat) impune discreţionar regulile.

Fiţele, mecanism de individualizare prin stil

Lucrurile sunt însă mai nuanţate. Maneaua nu exprimă întot­
deauna o filozofie cu accente „reacţionare", reflexia României con­
servatoare profunde - sau nu după 2005, când modelul macho al
bagabontului s au şmecherului a devenit tot mai puternic concurat de
acela al _fiţosului, versiunea cu tentă metrosexuală a bărbatului. O să
dau un exemplu despre puterea lui de fascinaţie. Eram în cel mai se­
lect bar de pe Prelungirea Ferentari şi la o masă de lângă s-a aşezat
un grup. Erau patru bărbaţi cu două femei (cu certitudine nu soţiile
lor) şi toţi se gudurau pe lângă bărbatul corpolent care făcea cinste;
închinau şi o dădeau cufineţe de om, mare talent, fiţă de bărbat - deşi
bărbatul corpulent nu părea cert o fineţe de om, râgâia şi făcea glume
de prost gust, „mă duc să mă piş şi vă las amanet (adică pleacă fără
să plătească)", iar ceilalţi râdeau ipocrit, „ce vrăjeală ai în tine, he, he,
nu faci asta, că eşti boier". Când unul din valeţi, la o închinare, a sărit
cu barosane şi pumnul de fier, bossul s-a enervat şi a zis: ,,lasă-mă cu
de-astea de neam prost, eu sunt fiţos, bă".
Deci: cine sunt fiţoşii? Cea mai bună definiţie afiţosului mi-a fur­
nizat-o o tânără din zona burgheziei rome, ca fiind omul care a uitat
de unde a plecat. Aţi uita originile, a te separa de cei dintre care te-ai
ridicat neagă unul din principiile constitutive ale acelei lumi, consi­
tuită din îmbogăţiţi recenţi - principiu copios tematizat de manele,
care repetă obsesiv că, deşi am bani, deşi am ajuns boier, n-am uitat
de unde am plecat. Dino, fostul puşcăriaş, spunea şi el că fratele lui
bogat e fiţos, „nu bea în barurile din Ferentari, bea acasă sau se duce

44
Ideea, expediată aici pe două rânduri, va fi detaliată în capitolul Proximităţi
stilistice şi contaminări gangsta, secţiunea Rapul şi maneaua.

113
în cluburi scumpe". Giovanni Becali, într-o intervenţie TV, face o te­
orie a şmecheriei, şocant de arogantă, sub care se vede acest model al
fiţosului: „eu sunt Giovanni Becali, mafiotul, şmecherul. Nu mă bag
în seamă cu oricine"45•
Manelele, care evită problematizarea disonanţelor, trec sub tă­
cere această separare a _fiţosului de restul lumii lăsând să se vadă din
fiţos doar preocuparea lui pentru rafinament şi stil, preocuparea
pentru modă; fiţosul e în manele un fel de dandy sau, ca să citez o
manea, versiunea manelistă a creatorului de modă Cătălin Botezatu
(„Ca mine nu e altul,/ Poate numai Botezatu"; Nyno, Maneaua lui
Botezatu).
Bagabontul sau şmecherul, în calitatea lor de seif made men, sunt
băieţi populari fiţosul un mic aristocrat, care vrea să pară ca băieţii
-

de club, de bani gata: „Prin Turabo şi Mon Cher,/ Să agăţăm gagici

model,/ După ce le-am agăţat,/ Cu gagicile-am plecat/ În Fratelli sau
în Bamboo/ Să vadă ce ne poate capul/. . ./ Nu scăpăm din mâna feme­
ilor,/ Suntem fiţa fiţelor" (Fraţii de Aur Golani de Dorobanţi); de re­
-

marcat că cluburile şi cafenelele citate au un aer exclusivist, de locuri

în care nu se ascultă manelele - acestea sunt pomenite abia la sfârşitul
piesei, când fiţoşii ajung „la Milion sau la Hanul Drumeţului", două
faimoase locuri de manele.
De altfel, o tradiţie recentă arată un interes tot mai puternic
al manelarilor pentru cluburile de house; când ieşeam la lăutari,
Radu insista să mergem întâi într-un club de house, fiindcă, zicea
el, „distracţia la lăutari începe după trei noaptea, când vin şmecherii
din cluburi"; deşi un fin cunoscător al lăutăriei şi manelelor, Radu
avea un oarecare complex faţă de muzica anglo-americană, pe care
o percepea mai cool decât manelele. Sau, în cuvintele lui Suşanu (La
lăutari): „Unde mergem după ce plecăm din cluburi tari?/ La lăutari!
La lăutari!". Ce înţelegem de aici? Că, mai nou, nu poţi fi cool doar
prin manele, ca fan, că trendsetterii înşişi, tăticii cool-ului manelar, se
legitimează prin recursul la alte genuri muzicale, din afară. La limită,
că înşişi fanii îşi percep curentul favorit ca reprezentând un cool de
mâna a doua. E şmecherie maneaua, dar mai fiţă e house-ul.

45
https://www.youtube.com/watch?v=XmVenyGF3y4, accesat 12. 07. 2013.

1 14
 Ce înţelegem de aici? Pe de o parte, ceea ce am afirmat deja, că
manelele nu sunt o subcultură în sensul lui Hebidge (1979), ci un stil
de viaţă cu graniţe fluide, capabil de a îngloba şi zone din afară, şi,
doi, un fel de autocolonizare, prin care nu mai găseşti legitimarea în
curentul muzical care te reprezintă, ci într-unul din afară. Că ter­
menul de autocolonizare nu e excesiv o dovedeşte însuşi interesul tot
mai mare al lăutarilor pentru muzica <lance autohtonă sau pentru
importul unor mari succese din zona anglo-americană, cum se vede
din nenumăratele coveruri ale ultimilor ani după piese din zona hip­
hop (Eu vara nu dorm a lui Connect-R, Eşti sofisticată a lui Maximi­
lian), house (Ca la meteo a lui What s Up), sau RMB (Man down a
lui Rihanna). Interesul tot mai pronunţat pentru zone muzicale din
afară poate fi pus în evidenţă şi din invitarea lui Connect-R la party­
ul de deschidere din toamna lui 2012 de la restaurantul de manele
Hanul Drumeţului.
Publicul de amărâţi însuşi s-a schimbat - distracţia nu se sfârşeşte
cu ieşirea la lăutari sau la un meci de fotbal, ci implică şi mers la mall,
în special la API Cotroceni, unde nu se aud manele, doar muzică an­
glo-americană, iar decorul respiră aerul aseptic al globalizării stan­
dard, după model de asemenea anglo-american. Ceea ce atrage în
astfel de locuri e - fără discuţie - faptul că arată ca-n Occident.
Toate aceste evoluţii recente trebuie puse în legătură cu mito­
logia fiţelor şi fiţoşilor, consacrată pe piaţă odată cu emergenţa ulti­
mei generaţii de lăutari de manele; mulţi din reprezentanţii ei sunt
din familii bogate, lăutari la a doua generaţie, de regulă elevi la
„Dinu Lippati" - aflaţi, aşadar, la ani lumină de generaţia eroică a
maneliştilor seif made, care au pornit de jos (Petrică Cercel dixit) şi au
reuşit învingând ororile şi traumele economice ale anilor '90.
Ionuţ Cercel e numele cel mai important aici, cel care a consa­
crat cuvântul fitză, un fel de capriciu, răsfăţ, al oamenilor relaxaţi
şi cu bani („i-auzi ultima fiţă de la Ionuţ Cercel, tăticule!", exclamă
el într-o piesă, Rupe haina de pe mine). Dintr-o familie de lăutari
(Cercel), debutând fulminant la 1 1 ani, Ionuţ Cercel şi-a construit
imaginea unui băiat precoce, răsfăţat de familie şi femei, îmbrăcat
după ultima modă (chiar dacă această ultimă modă înseamnă de
cele mai multe ori nişte costume sclipicioase şi cam prăfuite cu iz
mafioso); pe scurt, o alternativă decadentă la celălalt mare băiat pre-

115
coce al industriei, Babi Minune, a cărui imagine este de mic self-ma­
de-man, devenit star din cerşetor pe străzile Ploieştiului. Vocea lui
Ionuţ Cercel s usţinea personajul, fiind ambiguă sexual, afectată şi
plină de rococouri. O piesă reprezentativă e Rupe haina de pe mine,
lansată în 2010, când Ionuţ Cercel avea 1 1 ani şi o voce încă prepube­
rală. Într-un curent muzical în care rolurile sunt prescrise strict, în
special pentru bărbaţi, precocele Ionuţ Cercel cere la caterincă feme­
ii să-l violeze, „rupe cămaşa de pe mine,/ că ai verde de la mine", i.e.
permisiunea mea. Transgresiunea e radicală, din agent activ şi plin
de forţă, bărbatul devine aici obiect pasiv.
În afara lui Ionuţ Cercel, există o întreagă generaţie de lăutari
care au explorat latenţele metrosexuale şi decadente ale fiţelor - Ma­
rius Olandezu, Alberto Briliantu, şi chiar şi lăutari din generaţii mai
vechi au preluat mişcarea (Florin Salam, Copilul de Aur, Sorinel
Puştiul), semn că trendul e consistent, nu e doar de un sezon. In­
versarea polarităţilor de gen e frecventă în aceste piese - astfel, în
cel mai puternic hit al anului 201 1 , Ia-mă, viaţa mea, în braţe, per­
sonajul lui Florin Salam se adresează afectuos iubitei cu şefa mea şi,
cum se vede chiar din titlul piesei, cere afecţiune („Ia-mă, viaţa mea,
în braţe,/ Bine la inimă îmi face"). Un pas mai departe pe această
asumare masculină a vulnerabilităţii face Marius Olandezu, într-o
piesă cool, puternic influenţată de RMB (Give me Iove): „Ia-mă, du­
mă acasă, mi-e-mi convine,/ Fă cu viaţa mea ce îţi place ţie./ Ia-mă,
viaţa mea, du-mă cu tine,/ Toată iubirea ta să o port cu mine". Clipul
subliniază, de asemenea, fragilitatea,.fineţea masculină: solistul apa­
re în compania a doi bodyguarzi (sau şmecheri?) fioroşi, în poziţie
de luptă (cu pectoralii umflaţi şi pumnii strânşi), cărora lăutarul le
ajunge la umăr.
De asemenea, în astfel de manele, fata poate să aleagă, nu doar să
se lase aleasă, cum se vede dintr-o manea mai veche (Eşti fiţos, mare
fiţos Copilul de Aur şi Laura Vass), una de pionierat a seriei (2007) :
-

„ Aseară mi-am tras mare gagic,/ El are talent şi mare şic". Cei care o
cântă, Copilul de Aur şi Laura Vass, au format în epocă primul duet
de fiţosi, de cool kids manelari, fiind propulsat pe această orbită de
cool cu parfum anglo-american de apariţia lui Sorin Copilul de Aur
într-un film produs de Pro TV, Poveste de cartier, un fel de film gang­
sta cu actori manelişti.

1 16
 Alt caz de repoziţionare a rolurilor de gen are în vedere reconfi­
gurarea tipurilor de dorinţe. În ecuaţia tipică, femeia ţine să fie fru­
moasă, cea mai frumoasă, extrăgându-şi stima de sine din admiraţia
privirilor masculine pofticioase: „Dă-te' mare, c-ai valoare,/ Dă-te
mare, c-ai cu ce,/ Mişcă-te ca şarpele" (Mihăiţă Piticu, Mişcă-te ca
şarpele). Bărbatul, în acest caz, este fie admiratorul, fie cel ma adesea
posesorul acestei frumuseţi supreme, pusă pe acelaşi palier cu maşina
bună, mobilul de firmă etc.: „Ce nevastă am/ după neckerman,/ fru­
moasă de pică,/ de mare elită" (Bursuc Piticu, Ce nevastă am).
Manelele despre fiţoşi pot inversa această logică tradiţională, băr­
batul devenind obiect al dorinţei, hrănindu-şi stima de sine din pri­
virile feminine, din complimentele pe care fetele i le adresează: „ Sunt
apreciat de fete,/ Invidiat de băieţi./ Am dulceaţă şi fineţe,/ La mine
găsiţi ce vreţi./ Fetele îmi fac complimente/ Că-s cel mai dulce băiat:/
Care fată nu-şi doreşte/ Să aibă un briliant." (Alberto Briliantu -
Fiţa Briliantului)
Or, judecând după răstrângerea drastică a manelelor despre
şmecheri în favoarea celor despre fiţoşi, nu e hazardat să presupunem
că şmecherii şi- au pierdut din aura de cool. Manelele fac standardul
de cool al zonelor ca Ferentari; or, dacă manelele despre şmecheri s-au
restrâns, înseamnă că nu se mai cer pe piaţă, că au apărut modele con­
curente. Iar acest model alternativ este tocmai cel alfiţosului. Pe stradă,
schimbarea de accent poate fi sesizată în înmuierea diferenţelor ves­
timentare de gen - de câţiva ani, băieţii au început să poarte tricouri
sau cămăşi polo roz. Când am întrebat dacă asta nu e cam gay, mi s-a
răspuns, trăgându-mi-se cu ochiul, că rozul e fiţă, un fel de avangar­
dă în materie de cool şi tupeu. De asemenea, băieţii se epilează sau
se rad pe tot corpul, nemaifiind un tabu să frecventezi, ca băiat, un
salon de cosmetică. Pe scurt, trebuie să fii băiat fin, încât cineva care
face paradă excesivă de masculinitate poate fi taxat ca ţăran.
Pe scurt, fiţosul e un gen de om pentru care şmecherie înseamnă
în primul rând vrăjeală şi seducţie, nu tunuri şi inginerii economice.
În astfel de piese, şmecheria şi fanfaronada migrează din zona econo­
mică în aceea soft a relaţiilor de gen. Fantasma puterii este înscenată
diferit în acest caz: şmecherie nu mai înseamnă bani şi potenţă fi­
nanciară (chit că banii rămân o precondiţie fantasmatică), ci seducţie
şi stil; fiţosul nu cumpără femei, ci le seduce prin vorbă dulce şi ra-

117
finament vestimentar. Fiţosul se bate în stil cu ceilalţi bărbaţi, nu
în potenţă financiară, chiar dacă mutaţia se petrece în interiorul
aceluiaşi cadru de consum ostentativ. E tot bigness, dar bigness+stil.
Mutaţia e consonantă cu o evoluţie sesizată de Vintilă Mihăilescu
(201 1) într-un articol consacrat caselor făloase din Maramureş. Un
trend de ultimă oră sesizat de antropolog arată că ţăranii care vin
cu bani din Vestul Europei încep să-şi decoreze casele în stil rustic,
sunt, aşadar, atenţi la detaliul stilului: nu e suficient să ai o casă mare,
ea trebuie să fie frumoasă, deci să aibă stil. La fel în manele, banii nu
mai sunt suficienţi ca să te individualizeze - trebuie să ai şi stil.
De unde această evoluţie? În general, când se vorbeşte de ma­
nele, ele sunt tratate ca reprezentând un domeniu inerţios, reprezen­
tând valorile conservatoare ale segmentului cel mai puţin educat al
societăţii. Nimic mai fals. La fel ca restul societăţii, fanii de manele
se schimbă şi ei; poate mai lent, dar se schimbă. Aşa cum pune în
evidenţă Barometrul de Consum Cultural 2005, manelarii, chiar
dacă nu citesc, sunt consumatori avizi de tehnologie, mai mult, îşi iau
informaţiile de la tv şi de pe net - pe scurt, sunt racordaţi la prezentul
tehnologic şi gadgeturile sale; la fel ca restul societăţii, au trecut prin
moda messenger şi, când acesta s-a fumat, au migrat spre Facebook,
încât la ora actuală mulţi dintre ei au profil pe acest site de sociali­
zare, care a lăsat urme inevitabile şi în manele.
În al doilea rând, încă de când m-am mutat în Ferentari, unul
din cuvintele cel mai des auzite a fost civilizaţie, obsesia românilor.
La fel ca restul ţării, şi locuitorii acestui cartier socotit înapoiat se
împărtăşeau din obsesia naţională - şi în aceeaşi formă, că în cartier
oamenii din jur nu sunt civilizaţi (aruncă seminţele pe jos, vorbesc
tare . . . ), în timp ce ei, cei care vorbeau, erau aşa, civilizaţi. Ce ne spu­
ne asta? Că la fel ca restul românilor, au acelaşi complex autocoloni­
zator şi că, în consecinţă, doresc să-l depăşească, să iasă din conul de
stigmă al înapoierii de care sunt acuzaţi de cel puţin 10 ani şi să intre
şi ei în rândul lumii civilizate.
Civilizaţia sau omul civilizat nu au pătruns ca topoi în manele -
probabil pentru că, la fel ca educaţia deficitară, discriminarea etnică
sau sărăcia, reprezintă un complex dureros şi ca atare este refulat, în­
gropat în subconştientul acelei lumi; nu a pătruns deci în imaginarul
oficial reprezentat de manele, dar şi-a găsit un substitut: fiţosul, omul

1 18
care se individualizează nu prin bani, ci vrând să se rupă de lumea
din care s-a ridicat, vrând să fie altfel.

Concluzii
Publicul manelelor se percepe ca fiind unul urban, definitorie
pentru această percepţie fiind distanţarea de categoria ţăranilor,
ironizaţi şi văzuţi ca adunând cele mai rudimentare şi mai puţin
recomandabile comportamente. Există două categorii de fani, unii
atraşi de latura pop, mai tineri şi mai emancipaţi, şi unii mai atraşi
de latura etno, preferând concertelor versiunile de studio; ei formea­
ză nucleul dur al fanilor, având o filozofie mai conservatoare decât
primul gen de fani.
Chiar dacă publicul sărac e majoritar în ce priveşte maneaua, di­
mensiunea de gen are figuri prototipice: de pe o parte, figuri mascu­
line ca bagabontul, prima etapă în formarea unui şmecher, pe de altă
parte, bagaboanta şi fata cuminte. Dacă bagabontul are parte de o
imagine relativ binevoitoare, bagaboanta e complet descalificată mo­
ral, desemnând fata ce poate fi cumpărată uşor. Viziunea are, aşadar,
parte de accente patriarhale, independenţa femeii fiind sancţionată.
Pe de altă parte, emergenţa unei noi categorii (jiţosul şi fiţoasa), după
a doua j umătate a anilor 2000, pune în evidenţă o emancipare de pa­
triarhalism şi de construcţia conservatoare a rolurilor de gen, fiţosul
aducând o versiune metrosexualizată a bărbatului, care împrumută
caracteristici feminine: îşi demonstrează superioritatea nu prin pose­
siuni sau bani, i.e. prin putere, ci prin stil - fiind preocupat de modă;
în plus, de multe ori acceptă un rol pasiv, lăsând femeii iniţiativa. Bo­
găţia (i.e. consumul ostentativ) rămâne o precondiţie - ce se modifică
sunt termenii consumului: de la localurile cu balerine ale anilor '90
se trece la malluri aseptice şi saloane de bronzat.
 Smecheri
'
si
'
barosani.
Publicul bogat şi reflectarea lui
în universul de discurs46

Rezumat: Cum manelele se susţin semnificativ din prestaţii live

la evenimente, multe din ele de către interlopi, în universul de discurs
se resimt prin forţa lucrurilor influenţe. Lucrarea analizează proce­
sul prin care se creează mesajul şmecheriei (din „împreuna lucrare"
a lăutarilor şi a clienţilor din zona economiei gri sau subterane) şi,
totodată, încearcă să-l descifreze, atât la nivel de semnificaţii (ce se
spune), cât şi la nivel de poetică (cum se spune). Şmecheria e o valoa­
re privată şi clandestină care, pentru a deveni publică, are nevoie de
acoperirea ironiei să se exprime, de aluzii şi elipse. Totuşi, în cazul
manelelor din anii '90 şi al celor dedicate emigraţiei, această poetică a
tabuizării se relaxează. Evoluţia în timp a temei marchează o restrân­
gere drastică a temei, încât, din 2012 încoace, şmecherii şi şmecheria
dispar practic din universul de discurs.

Obiective

Întrebarea principală a acestui capitol este dacă manelele trăiesc

(şi) din bani informali sau ilegali, cum influenţează această colabora­
re universul de discurs al manelelor.

46
O versiune simplificată a acestui capitol a fost publicată, ca articol, în Bogdan
Iancu (ed.). 2013. The Material Culture (Re)Turn in Anthropology: Promises
and Dead-ends. Lucrările celei de-a VIII-a conferinţe anuale a Societăţii de
Antropologie Culturală din România. Bucureşti: Humanitas.

121
 Pentru a răspunde la această întrebare mare, o să încerc, în preala­
bil, să elucidez alte chestiuni subsecvente: dacă industria se plânge de
pirateria masivă şi de puţinătatea drepturilor de difuzare, atunci din
ce surse suplimentare de venit îşi clădesc aceştia averile şi îşi susţin
modul de viaţă luxos? Dacă manelele trăiesc într-o măsură semnifica­
tivă din prestaţii live, cât de importanţi sunt banii care vin din partea
economiei informale? Dacă interlopii sunt clienţii privilegiaţi, ce fel
de relaţii există între cele două instanţe de joc (interlopi şi lăutari)?
Odată elucidate aceste chestiuni, o să trec la partea următoare a
analizei care priveşte universul de discurs, oprindu-mă, prima dată,
la palierul unde interlopii îşi pun cel ma puternic amprenta asupra
universului discursiv, anume asupra pieselor comandate. Apoi o să
încerc să răspund la întrebarea: dacă interlopii comandă piese sau
plătesc dedicaţii prin care să-şi audă numele, vor ei să-şi vadă repre­
zentat stilul de viaţă în ele? - şi dacă da, cum?, argumentând că poeti­
ca pe care se construieşte o secţiune a manelelor (cea de şmecherie, în
special) e una care mizează pe exprimări metaforice, sensuri detur­
nate şi tabuizări semantice. În finalul lucrării, o să încerc să răspund
la întrebarea: dacă manelele au o relaţie atât de intensă cu interlopii,
sunt ele carnaval (cum susţine Stoichiţă 2011) sau odă?, argumentând
în favoarea ultimei specii.

Banii, din evenimente private şi dedicaţii

Banii lăutarilor vin într-o măsură mai mică din drepturi de di­
fuzare sau de autor şi mai mult din „cântări", din prestaţii la restau­
rante/cluburi sau la evenimente private, ca nunţi, botezuri, majorate,
petreceri aniversare. Dacă în anii '90, industria se putea susţine din
vânzarea de albume apărute pe casete audio, după 2005-2006, ex­
pansiunea pirateriei pe internet, a downloadului, a diminuat drastic
câştigurile din copyright ale lăutarilor de manele: „ Pe radio nu se dau
manele, la TV nu se poate chiar dacă face audienţă . . . Soliştii câştigă
mai bine din recitaluri decât din vânzarea de CD -uri [albume, n.m. ] .
De 3-4 ani vânzarea e la pământ. Nu neapărat că vin mai mult din
concerte, evenimente, vin la fel, dar era mai bine dacă veneau din
ambele părţi. La noi ai voie să cobori piesele [să le downloadezi, n.m. ] .
La noi toţi fac aşa" (impresar, 43 de ani). Un material de pe site-ul

122
Taraf TV din 2011 susţine că maneaua e genul cel mai piratat47• În
plus, nici din difuzare media nu se scot bani - radiourile FM nu dau
manele, iar canalele TV nu remunerează prestaţia lăutarilor. Încercă­
rile repetate ale industrei de a monetiza downloadurile ilegale au fost
eşecuri, site-urile specializate pe download contra cost (Taraf TV şi
3aşi.ro) au eşuat. Un lăutar chestionat vizavi de planul maneliştilor
de a pune pe picioare o asociaţie care să-i reprezinte în chestiunea
obţinerii de bani din copyright (ARAIEX) mi-a declarat franc că un
hit contează doar că „te ţine sus", deci în atenţia fanilor, dar că fi­
nanciar e nesemnificativ, banii venind, de fapt, din cântări, deci din
live-uri la evenimente private.
Opinia este confirmată şi de un articol din Jurnalul Naţional:
„Nicolae Guţă tocmai a primit un Disc de Platină pentru vânzări, dar
grosul banilor îl câştigă tot din nunţi şi botezuri. Cine crede că din
manele te îmbogăţesti se înşală amarnic. Credeţi ca s-ar mai duce el,
Guţă, la petreceri, să cânte câte 13 ore live dacă ar avea bani? S-ar mai
risca să-i treacă iar glonţul pe la ureche?"48
Prin urmare, banii maneliştilor provin într-o măsură semnifi­
cativă de la clienţi din zona economiei informale, din cântări la eve­
nimente private. La o cântare, banii îi vin lăutarului şi formaţiei din
două părţi - din tariful pe care îl cere iniţial (care ajunge la 10.000 de
euro în cazul lui Florin Salam, arată un material realizat în 2011 de
televiziunea Antena l 49) şi din „şpaga", bacşisul pe care îl primeşte de
la clienţi pentru dedicaţii (a da bani pentru ca lăutarul să facă o urare
celor apropiaţi, în timpul unei piese). În funcţie de şansă, şpaga poate
surclasa financiar suma obţinută din tarif. În materialul realizat de
Antenal, Florin Salam ar fi obţinut din dedicaţii, la un botez, 13.000

47
Ciprisan. 2010. „STOP pirateriei online! Proiect iniţiat de Taraf Media Pro­
duction şi furnizorii de internet". site-ul Taraf TV [15 septembrie] http://
www.taraf.tv/index.php?option=com_content&view=article&id=218:stop­
pirateriei-on-line-proiect-initiat- de-taraf-media-production-si-furnizorii­
de-internet&catid=48:stiri&ltemid=78, accesat 14 octombrie 201 1.
48
Dorian Cobuz, Dana Cobuz. 2006. „Guţă Adevăratul". Jurnalul Naţional [9
septembrie] http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-co­
lectie/guta-adevaratul-30479.html, accesat 14 octombrie 2011.
49
http://www.youtube.com/watch?v=yfPOPUUdOcw, accesat 16 octombrie 201 1.

1 23
de euro în doar două ore. Adrian Minune declara, într-un material
realizat de Jurnalul Naţional50, că într-o seară a făcut 60.000 de euro
(dar că altă dată a strâns doar 150 de RONI).
În cazul celor mai cunoscuţi lăutari, tarifele, arată Antena l 51,
sunt următoarele: Florin Salam ia 10.000 de euro, Adi Minune 7000
de euro (probabil pentru două sau mai multe ore de concert), iar Vali
Vijelie 2500 de euro (probabil pentru o oră de concert). Pe site-ul
www.theconcert52, afiliat MediaPro Concert, tarifele pentru o oră de
concert (actualizate pentru 2012) sunt următoarele: Sorinel Copilul
de Aur şi Formaţia de Aur 3500 de euro, Adrian Minune 3000 de
- -

euro, Babi Minune - 1500 de euro, Liviu Guţă - 1500 de euro. În func­
ţie de şansă, şpaga poate surclasa financiar suma obţinută din tarif.

Interlopii, clienţi privilegiaţi

Un lăutar bun trebuie să ştie să manipuleze emoţional publicul
încât să-l facă să ceară cât mai multe „dedicaţii". Un lăutar, observă
etnomuzicologul Victor Stoichiţă (20 1 1), nu cântă niciodată pentru
plăcerea lui, „E adânc înrădăcinat în tradiţia lăutărească să nu te
exprimi pe tine. Ei sunt percepuţi ca fabricanţi de emoţii, mai mult
decât producători autentici de emoţie" (idem.: 13). Sau, în cuvintele
unui lăutar citat de acelaşi cercetător, „Lăutarii sunt cei mai şmecheri
şi mai prefăcuţi oameni. Tot ce vor e să facă plăcere" (ibidem.)
Pornind de aici, Stoichiţă demonstrează că persoana întâi din
versurile multor manele nu îl exprimă pe lăutar, ci publicul, sau, mai
specific, pe cel care face dedicaţia. Cercetătorul arată că instanţa ros­
titoare/ persoana întâi din maneaua Bomba bombelor a lui Sorinel
Pustiul („Sunt bomba bombelor,/ Bossul boşilor,/ Capul mafiei,/ Cu
mine să nu te iei") nu-i aparţine lăutarului, ci este un fel de ramă
ficţională pe care publicul este invitat să o îmbrace, să se simtă cineva

so
Carmen Preotesoiu. 2010. „Adrian Minune: Sunt maşină de făcut bani!". Jur­
nalul Naţional [26 octombrie] http://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/adrian­
minune-sunt-masina-de-facut-bani-537199.html, accesat 4 noiembrie 201 1.
51
http://www.youtube.com/watch?v=yfPOPUUdOcw, accesat 16 octombrie 201 1.
52
http://www.theoconcert.ro/oferta-artisti-manele-i16.html, accesat 10 decem­
brie 2012.

1 24
important şi astfel să dea şpagă la lăutar (ibidem.: 14). Altfel spus,
„barosanul" nu e lăutarul, ci clientul, lăutarul e doar un releu între
muzică şi public.
Folosind instrumentele cercetătorului Alfred Gell (1992), Stoi­
chiţă discută în articolul citat cum, prin diverse „tehnologii ale fer­
mecării" (volumul ridicat al sonorului, reverberaţie, efecte instru­
mentale, versuri etc.), manelele creează o lume alternativă centrată
pe „emoţia puterii" şi a omnipotenţei (ibidem.: 18). Ca să arăţi că eşti
„bomba bombelor", parte din lumea fermecată a omnipotenţei, tre­
buie doar să marchezi banul la lăutar şi gata, eşti între cei Aleşi.
Clienţii dedicaţiilor, arată Stoichiţă, sunt „şmecherii", cei care
s-au îmbogăţit pe seama economiei subterane (şi care, neplătind im­
pozite, nu figurează în topurile celor mai bogaţi români), sau tinerii
care îi imită, „şmecherii aspiranţi", care, deşi dispun de resurse fi­
nanciare limitate („n-au o chiftea în stomac", cum plastic se exprimă
un lăutar), dau bani la lăutari pentru a părea la fel de potenţi ca şme­
cherii adevăraţi (ibidem.: 21).
Cornel, unul din instrumentiştii intervievaţi de mine (35 de ani,
orgă), explică de ce oamenii obişnuiţi nu dau bani pe lăutari: „banul
făcut uşor se duce la fel de repede. Oamenii care au muncit pentru
banii lor nu-i pradă, nu-l aruncă pe lăutari, că au tras pentru ei. . . Din
banii daţi pe lăutari nu mai vezi nimic înapoi", mi-a explicat el, distin­
gând astfel acest tip de câştig de cel provenit din munca salariată; în
cuvintele unui lăutar faimos (intervievat de Jurnalul Naţional, 200653),
„Păi, dacă tu câştigi 4 milioane, îţi permiţi să îmi dai mie bacşiş?".
Consecinţa e că genul, care - cum am arătat - se susţine financi­
ar mai mult din evenimente şi dedicaţii, trăieşte într-o măsură sem­
nificativă pe seama interlopilor, care îşi permit să organizeze petre­
ceri cu lăutari de top, cum afirmă un lăutar în materialul apărut în
Jurnalul Naţional, citat mai sus: „Noi, lăutarii, de la oameni d-ăştia
ne câştigăm pâinea, de la afacerişti, de la hoţi, de la oameni din lumea
interlopă care au bani"54• Lăutarul spune că mai este invitat la gene-

53
Carmen Preotesoiu. 2010. „Adrian Minune: Sunt maşină de făcut bani!". Jur­
nalul Naţional [26 octombrie) http://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/adrian­
minune-sunt-masina-de-facut-bani-537199.html, accesat 4 noiembrie 201 1.
54
Ibidem.

1 25
rali, poliţişti, de la care, de regulă, nu ia bani, întrucât aici cântă să-şi
facă prieteni, oameni puternici care să-l ajute la necaz. Faptul este
consonant cu observaţiile unuia din lăutarii tradiţionali intervievaţi
de Rădulescu (2004: 90), care afirma că : „ P-ormă a început ăştia cu
stilul de manele, care-a prins la puşcăriaşi". Observaţiile empirice au
arătat însă că nu sunt totuşi singura lor categorie de clienţi.
În cercetarea mea, am descoperit că şi alte categorii sociale aduc
manelişti faimoşi la evenimentele lor, cum ar fi migranţi pendulari
care adună fier în Italia sau, în România, oameni de afaceri care au
firme de colectat fier vechi sau alte afaceri dificil de fiscalizat, din
zona economiei informale.
Astfel că figuri de antreprenori din zona economiei informale se
întrepătrund cu figuri de gangsteri cu faimă naţională, aşa cum arată
clipuri de pe youtube de la petrecerile lui Caiac (interlop care a con­
trolat Craiova în deceniul trecut, ulterior retrăgându-se din afaceri,
dar găsindu-şi totuşi sfârşitul în urma unei altercaţii în care a fost
împuşcat mortal), evenimente private ale Clanului Sportivilor (inter­
lopi care au controlat cartierul Berceni, constituit din foşti sportivi
din categoria sporturilor de luptă), petreceri ale fraţilor Corduneanu
(foşti sportivi de lupte, campioni mondiali la junior, care au pus la
punct cea mai mare reţea infractională din Moldova, astăzi parţial
decapitată), ale lui Bercea Mondialul (interlop din Slatina, azi în în­
chisoare, devenit faimos după ce fratele preşedintelui Băsescu i-a bo­
tezat un copil), ale fraţilor Cămătaru (interlopi care au controlat Bu­
cureştiul, închişi în intervalul 2004-2010). Toţi sunt legende pe harta
interlopilor din România. Ar mai fi de menţionat că dintre interlopii
citaţi doi sunt de etnie romă, iar restul etnici români, fapt care spune
multe despre caracterul foarte mixat al audienţei.
Marii interlopi fac nu doar nunţi, botezuri, majorate (pentru co­
piii lor) - aşadar evenimente ale ciclului vieţii - cu manelişti, ci şi
simple petreceri la care cheamă solişti pe val, cum s-a întâmplat în
2009, când liderul unei organizaţii mafiote şi-a organizat o onomasti­
că fastuoasă. Sărbătoritul i-a comandat unuia dintre lăutari invitaţi o
melodie care să-l omagieze, „Eu sunt bun, dar şi nebun"55 (fapt probat

55
http://www.youtube.com/watch?v=XSBioJLidag, accesat 12 septembrie 201 1.

126
de dedicaţia din intro-ul piesei - „dedicaţie specială pentru Mircea
Nebunu, care e cel mai bun băiat, dar şi nebun"). Piesa, care a devenit
hit şi a fost rulată pe posturile TV de profil, are un clip compus din
imagini filmate la petrecere, cu bossul (singurul îmbrăcat în costum
alb) înconjurat şi aclamat de locotenenţii56 săi. Pe lângă apologia săr­
bătoritului, „o fineţe de om" cu „inimă şi caracter", respectând şi „un
copil mic", piesa conţine şi ameninţări voalate la adresa rivalilor sau
a locotenenţilor obraznici, care ar putea să emită pretenţii la locul de
lider. Atunci liderul o să devină din bun, adică cumsecade, nebun,
deci violent: „Dar eu pot să fiu şi rău,/ Dacă treceţi la tupeu", pe scurt,
„să nu întreceţi limita,/ că am să schimb pagina".
Observaţiile mele de teren confirmă legătura dintre lăutari şi in­
terlopi. În calitate de ziarist, am fost practic evacuat de la o nuntă
dintr-un sat de lângă Bucureşti unde am ajuns prin intermediul unui
cameraman - pe drum, acesta a întrebat la telefon, probabil pe unul
din participanţi, „e şmecheri?". Acolo, după nici 10 minute, camera­
manul a pretextat că are de filmat o nuntă în altă parte şi m-a îmbar­
cat rapid în maşină.
La o altă nuntă (din cartierul Rahova), având trei lăutari de top,
nu ni s-a permis să utilizăm aparate de fotografiat (eram tot în cali­
tate de ziarist), pentru că, ne-a explicat naşul mare cu neobişnuită
francheţe, mai mulţi participanţi „sunt daţi în urmărire generală şi
iese belea dacă apar la ziar". Ca majoritea acestor evenimente, nun­
ta se ţinea pe jumătate în stradă, porţile fiind deschise larg şi cu un
du-te-vino continuu de rude sau simpli curioşi fără nicio legătură
cu nunta, care blocau practic strada, obligând maşinile să facă cale
întoarsă. Unul din acesti curioşi mi-a confirmat că la nuntă participă
„un cumătru", adică un prieten al socrului-mare, căutat de poliţie.
La altă nuntă, de data asta ţinută între blocurile din Ferentari,
am putut auzi dedicaţii pentru cei aflaţi „ la suferinţă", la închisoare:
„şi acum, la cererea lui Sorin pentru Mircea de la suferinţă, D" aia
mai beau cateodată, se ştie". Când am întrebat ce rost are o dedicaţie

56
Într-o organizaţie mafiotă, locotenenţii se află pe un nivel ierarhic intermedi­
ar, imediat sub boss, conducătorul suprem şi deasupra soldaţilor, simpli exe­
cutanţi.

1 27
pe care adresantul n-o poate auzi, mi s-a explicat că deţinutul, sunat
în prealabil, îşi ascultă live/ în timp real dedicaţia pe mobil („să vadă
că neamurile nu l-au uitat"). Mai mult decât atât, poate el însuşi face
dedicaţii, prin intermediul unui prieten/rude cu telefon mobil. Fap­
tele semnalate de interlocutor sunt credibile, întrucât presa a arătat
că unii interlopi continuă să-şi conducă afacerile din spatele gratiilor,
prin intermediul telefonului mobil57• De asemenea, în subsolul unor
manele de pe site-ul youtube, deţinuţii intră şi postează comentarii
sau dedicaţii.

Semnificaţii şi ritualuri în petrecerile

cu manelişti ale interlopilor
A organiza un eveniment cu un manelist considerat de top e un
mod de a-ţi arăta puterea financiară (a da între 3.000 şi 10.000 de
euro pentru un lăutar de top e o sumă pe care şi-o permit doar oame­
nii bogaţi) şi, totodată, de a obţine faima - în cazul în care „cântarea"
este postată pe internet sau ajunge, transformată în clip, să ruleze pe
unul din canalele TV dedicate manelelor. Există o competiţie între
interlopi pentru a aduce maneliştii cei mai faimoşi la evenimente. Un
nume de top adună pe youtube peste 50.000 de vizualizări, iar Florin
Salam face cu uşurinţă 100.000 de vizualizări la un filmuleţ live.
Aş deschide aici o paranteză ca să discut o particularitate a ma­
fiei româneşti - în raport cu etalonul standard cel mai studiat, mafia
siciliană. În Sicilia, arată Gambetta (1993), un boss trebuie să arate cât
mai multă modestie, motiv pentru care se va îmbrăca cât mai sobru
şi va duce o existenţă cât mai discretă. Motivul, spune Gambetta, nu
e atât acela de a atrage cât mai puţin atenţia autorităţilor, ci are legă­
tură cu funcţia socială a Mafiei - care e aceea de a furniza protecţie
privată într-un stat slab în care instituţiile publice nu o pot furniza,

57
Georgeta Ghidovăţ, Petrişor Cană. 201 1. „Cum îşi dirija Sile Cămătaru lo­
cotenenţii din penitenciar: Du-te şi trimite-i un ghiveci". Evenimentul Zilei
[13 decembrie] http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-isi-dirija-sile-camataru­
locotenentii-din-penitenciar-du-te-si-trimite-i-un-ghivec-957.html, accesat
12 noiembrie 20 11.

128
precum şi garanţii de încredere, într-un schimb economic, în cadrul
unui sistem unde nu există încredere în corectitudinea tranzacţiilor.
Or, pentru a câştiga capital de încredere, boşii trebuie să pară la fel
de onorabili ca omologii lor burghezi din clasa superioară de mijloc.
Deşi România este tot un asemenea stat slab în care oamenii nu
au încredere nici în autorităţi, nici în bunele intenţii ale celuilalt în
cadrul schimburilor economice (Stoica 201 1), interlopii nu au adoptat
comportamentul discret al omologilor lor italieni - asta deşi, cum o
să arăt mai încolo, mafia siciliană pare să fie un model pentru ei. La
fel ca mafia rusească (cf. Humphrey 2002), interlopii din România se
remarcă prin consum ostentativ (case mari, maşini scumpe, eveni­
mente foarte costisitoare, sume mari de bani jucate la cazinou etc.), -
cu diferenţa notabilă că mafia rusească nu cochetează cu statutul de
vedetă media, cum se întâmplă cu o parte din gangsterii români.
Manelele sunt vehiculul privilegiat prin care interlopii încearcă
să atingă notorietatea publică: ei îşi comandă piese care să-i glorifice -
pe ei înşişi, copiii sau nepoţii lor. Vor clipuri filmate în propriile lo­
cuinţe, care să ruleze la televiziunile de profil, postează pe internet
filmări de la evenimente private care adună capi de grupări interlope.
Mai mult decât atât, o mulţime de manele hrănesc această fantasmă
tematizând numele sau firma (ambele sinonime pentru renume): „ De
talie mondială m-a făcut mama,/ ştie bine toată ţara de valoarea mea/
. . ./ am nume mare/ cu greutate şi multă valoare" (Petrică Cercel, De
talie mondială).
Astfel de petreceri sunt puncte de întâlnire între grupări rivale,
cu rolul lor social bine precizat: se întăresc alianţe, se trasează altele
noi sau se sting vechi rivalităţi, cum s-a întâmplat la un botez orga­
nizat la Brăila în 2007 de interlopul Stănel Corbu, pentru nepoata sa,
botez care a adunat cele mai importante nume ale mafiei brăilene.
În timpul p etrecerii, liderul mafiei din oraş, Titel Crăcănatu, „a pro­
mis că-l va cununa pe locotenentul său, Vincler, iar acesta din urmă
îl va năşi pe „fratele" său, Costică Buricea"58• La aceeaşi petrecere,

58
Narcis Voicu. 2006. „Chef în Mafia Brăilei". Obiectiv - Vocea Brăilei [? Mar­
tie] . Accesat de la adresa http://mafia.ablog.ro/2007-07-16/mafia-braileana.
html#axzz2rWTkvuZR, pe 10 iunie 201 1.

1 29
Titel Crăcănatu „a fost lăsat mască de duşmanul său de moarte, Nicu
Ţăranu, care i-a întins mâna, în semn de prietenie"59• Un fragment de
la această petrecere a fost de asemenea postat pe youtube60•
Un alt scurt film de pe youtube61, realizat cu ocazia unei petreceri,
ne arată un jurământ făcut de doi interlopi, unul din Slatina şi celălalt
din Bucureşti, care îşi promit ritual că nu o să se vândă şi că o să se
ajute la belea: „să moară familia mea dacă o să-l vând vreodată pe
Bercea", spune interlopul bucureştean. Mai mult, contractul pe care îl
încheie prin jurământ specifică faptul că afacerile fiecăruia urmează
să treacă prin secretara celuilalt. Jurământul este încheiat la o petrece­
re a lui Bercea Mondialul, în prezenţa a doi lăutari de top care intervin
în jurământ, precizând termenii suplimentari ai acordului. O astfel
de piesă, care punctează muzical întâlnirea unor grupări în cadrul
unor evenimente private, e S-au unit brigăzile („S-au unit brigăzile/
şi ne-au crescut forţele"), cel mai probabil o creaţie a lui Florin Salam.
Aceleaşi petreceri pot deveni prilej de încăierare, când două gru­
pări rivale ajung la neînţelegeri, cum s-a întâmplat la o petrecere dată
de interlopi ai Alexandriei, cu ocazia tăierii moţului unui copil, cum
rezultă dintr-un material publicat în revista Vice62• În cazul acesta,
neînţelegerile au fost detonate de lupta pe dedicaţii între grupuri
(care e pomenit mai des şi care aruncă mai mulţi bani pe ele), ce a
degenerat în împunsături la adresa adversarilor. Autorii materialului
Vice scriu: „Am văzut o luptă între clanuri, care a început cu dedicaţii
însoţite de bani. Atmosfera era tensionată, iar ei aruncau cu câte 30
de milioane pentru o manea. Când au început să arunce şi cu pumni
pe ringul de dans, tot manelistul i-a despărţit. S-a pus între ei cu mi­
crofonul. După cântare, Sorin mi-a zis: «Vezi, nu-i o meserie uşoară.
Era să iasă omor acolo»"63•

59
Idem.
60
http://www.youtube.com/watch?v=9_hAbTKbhaM&feature=related, accesat
20 octombrie 201 1.
61
http://www.youtube.com/watch?v=hygumlotYwk, accesat 21 octombrie 201 1.
62
Vlad Ursulean.2011. „Aur, smalex şi duşmani. O incursiune în lumea mane­
lelor". Vice [dată neprecizată] http://www.viceland.com/blogs/ro/20 11 /10/18/
aur-smalex-si-dusmani/2/, accesat 24 octombrie 201 1.
63
Idem.

130
 „ Sunt cazuri când vine cu cutitul '

la gât şi zice: dă, bă, banii"

Însă asocierea cu gangsterii autohtoni nu e deloc o idilă, mese­
ria de lăutar fiind una puternic expusă la agresiuni fizice - aşa cum
subtitlul meu, zicere preluată de la un lăutar, o sugerează. Un motiv
pentru care lăutarii ajung în astfel de situaţii e refuzul lor de a mai
cânta dincolo de numărul de ore pentru care au fost antamaţi. Astfel,
la o petrecere a interlopilor Brăilei (conform presei brăilene, preluate
de site-ul hotnews64), un lăutar a fost ameninţat cu moartea: „Buricea
şi-a dat arama pe faţă spre final, când l-a avertizat pe manelist: «Cân­
tă! Am doi băieţi care te execută pe loc»!"
Un lăutar faimos a povestit pe canalul Acasă TV65 că a luat o pal­
mă peste cap de la un petrecăreţ nervos; la alt eveniment, împreună
cu alt lăutar, a fost sechestrat câteva zile, dar când s-a întâmplat asta,
a fost despăgubit printr-un câştig foarte mare. Acelaşi lăutar (con­
form portalului de ştiri 9am.ro66) a fost victima unui incident umili­
tor la o petrecere organizată de gangsterul Ion Clămparu în Spania:
„La un moment dat, ne-a cerut bani ca să rămână mai mult, fiindcă
naşu" (Ion Clămparu - n. m.) convenise cu el o anumită oră! L-am
agăţat într-un cuier şi l-am luat la ţintă cu cutii goale de Red Bull. Îi
dădusem un munte de bani şi făcea mofturi!, ne-a mărturisit unul
dintre oamenii de încredere ai mafiotului".
Cum se explică acest tratament desconsiderator aplicat unor sta­
ruri? Potrivit lui Cornel (instrumentist, 35 de ani), interlopii i-ar dis­
preţui de fapt pe lăutari, întrucât cuvintele acestora ar fi false. Opinia
interlopilor despre lăutari ar fi că se vând pentru bani, „nu te preţu­
iesc cu adevărat", că, prin însăşi natura profesiei lor, te laudă ca să
obţină bani de la tine. Lumea interlopă se sprijină pe valorile încre-

64
Narcis Voicu. 2006. op.cit.
65
http: //www. acasaTV.ro/emisiuni/manelistii-vorbesc-despre -umilintele­
prin-care-au-trecut-video.html, accesat 20 noiembrie 201 1.
66
Adrian Artene. 2006. „Clămparu l-a agăţat în cuier pe Adi Minune şi l-a luat
la ţintă cu cutii de Red Bull" Click [8 mai] http://www.9am.ro/stiri-revista­
presei/LifeStar/32850/Clamparu-l-a-agatat-in- cuier-pe-Adi-Minune-si-l-a­
luat-la-tinta-cu-cutii-de-Red-Bull.html, accesat 1 noiembrie 201 1.

131
derii, a fi fidel organizaţiei la orice cost, a nu te lăsa cumpărat nici de
poliţie, nici de alte grupări rivale. Or, problema lăutarilor e că se lasă
cumpăraţi, că te laudă şi-ţi spun cuvinte frumoase atâta timp cât le
dai bani - şi că aceleaşi cuvinte frumoase ţi le spun şi ţie, şi rivalilor
tăi. Ei ilustrează una din cele mai detestate categorii descrise de ma­
nele - aceea a prietenilor falşi care sunt alături de tine doar atâta timp
cât ai bani: „Prietenii şi banii sunt la fel de cînd e lumea,/ Sunt la fel ca
vremea schimbătoare,/ Nu ai pe nimeni când plouă şi este ninsoare,/
Trag la tine numai când e soare" (Nicolae Guţă şi Sorin Copilul de
Aur, Prietenii şi banii).
Lăutarii se plimbă, aşadar, între mai multe grupări. Ei trebuie
să facă un balet diplomatic complicat, pentru a nu declanşa gelozii.
Astfel, un lăutar a ajuns la spital după ce a declanşat un scandal în­
tre două clanuri rivale (conform canalului de televiziune ProTV67):
„Supararea a pornit în momentul în care cântăreţul plătit de grupul
victimelor nu a vrut să cânte şi pentru ceilalţi, cunoscuţi în zonă ca
interlopi de temut. Nervoşi că artistul a fost antamat şi de alţii, au
scos bâtele. Lăutarul şi unul dintre petrecăreţi au ajuns la spital." Alt
lăutar (conform cotidianului Libertatea68) ar fi fost „pus jos şi jucat
pur şi simplu în picioare, cu toate că nu dădea semne că ar vrea să
riposteze" de către patronii-interlopi ai unui local de manele, unde
solistul s-a dus pentru a susţine un concert. Interlopii i-au reproşat
lăutarului că nu le este fidel, acceptând să cânte şi pentru grupuri
rivale, ceea ce, conform cotidianului citat, „reprezintă o gravă ofensă
la adresa autorităţii lor". Altercaţia a durat câteva minute, răstimp în
care nimeni nu a intervenit, după care cântăreţul s-a ridicat şi a ple­
cat acasă, „cu promisiunea că nu va mai ieşi din cuvântul patronilor".
Banii primiţi pot deveni şi ei cauză a agresiunilor. Cum astfel de
performanţe se desfăşoară în cadrul unor petreceri stropite din bel­
şug cu alcool, oamenii mai pierd măsura aruncând prea mulţi bani
pe lăutari, „omul mai ia din bani, dar sunt cazuri când tu ca lău-

67
http://st ir ileproTV. ro/ sti ri/actualitate/scandal-pe -viata- si-pe-moarte-pen­
tru-un-lăutar-la-comana.html, accesat 3 noiembrie 201 1.
68
***. 2012. „Florin Salam, snopit în bătaie de interlopi". Libertatea [9 ianuarie]

http:!/www.libertatea.ro/detalii/articol/florin-salam-bataie-interlop-373326.
html, accesat 3 martie 2012.

132
tar trebuie să te simţi şi să mai dai omului ceva înapoi. Sau sunt ca­
zuri când vine cu cuţitul la gât şi zice: dă, bă, banii" (conform Acasă
TV69). Astfel de incidente se întâmplă mai ales dimineaţa, când omul
se trezeşte din beţie şi, descoperind că a cheltuit prea mulţi bani cu
lăutarii, vrea să-şi repare greşeala şi acţionează în forţă. Cum arta se­
cundă a lăutarului e să te facă să dai bani spunându-ţi lucruri de lau­
dă, la chef unii mai pierd măsura şi aruncă prea mulţi bani pe lăutari.

Piesele comandate

Un om cu posibilităţi financiare poate nu doar să ceară o dedi­

caţie, o piesă, ci poate el însuşi să facă o comandă pentru o piesă (sau
chiar un album) care să-l omagieze pe el sau familia lui. Încă din
deceniul zece, un faimos cuplu de lăutari dedicau albume „fără nu­
măr" sponsorului Leo de la Strehaia, un om de afaceri din judeţul
Mehedinţi, care în 2004 a fost condamnat la patru ani o închisoare
pentru infracţiuni economice, fără executare7°. În piese, Leo apare
ca realizat financiar şi posesor al unei potenţe de invidiat: „Of, of, of,
mor toţi ţiganii/ Când apare Leo şi aruncă cu banii,/ Se oftică toţi
duşmanii" (Adrian Minune şi Carmen Şerban, Am Mercedes tipurile
toate). Alte piese vorbesc despre părinţii şi copiii lui Leo - şi nu în ul­
timul rând despre relaţia pe care solista a avut-o cu interlopul („Am
amant şi-s măritată,/ Mă vorbeşte lumea toată"; Carmen Şerban -

Am amant şi-s măritată). În acest tip de manele (comandate), numele

„sponsorului" apare engramat în piese - de obicei, în versiunile de
studio nu apar nume de sponsori intricate în versuri, ele fiind păst­
rate, eventual, pentru dedicaţiile-intro ale piesei (dedicaţii plasate fie
la începutul, fie în interiorul piesei, pentru un efect de autenticitate).
În fapt, piesele de studio care să spună povestea particulară a unui
boss sunt rare, comenzile fiind rezervate mai degrabă live-urilor.

69
http://www. acasaTV. ro/ emisiuni/manelistii-vorbesc- despre-umilintele­
prin-care-au-trecut-video.html accesat 2 noiembrie 201 1.
70
Raul Groşereanu, „Judecatorul lui Leo de la Strehaia l-a scos basma curată pe
fiul unui poliţist". România Liberă [3 februarie] http://www. romanialibera.
rolactualitate/eveniment/judecatorul-lui-leo-de-la-strehaia-l-a-scos-basma­
curata-pe-fiul-unui-politist-176414.html accesat 2 martie 201 1.

133
 O astfel de piesă de studio cu circuit închis este Unul e Versace71,
cântată de un manelist mai puţin cunoscut, Oniţă de la Caracal.
Piesa, care spune povestea ficţionalizată a ieşirii din închisoare a tâ­
nărului Geani Versace, care „dă un mare chef" pentru prietenii lui,
a fost comandată de puternicul său unchi Sorin Magnatu, ca să dea
de ştire lumii că nepotul său a fost eliberat („De doi ani, Doamne, tot
aştept/ Să-mi strâng băiatul meu la piept,/ Dar a venit ziua cea mare/
Şi am ieşit din închisoare"). Melodia beneficiază şi de un clip, filmat
chiar cu ocazia petrecerii de reunire a familiei, în care îl vedem pe
Geani Versace ieşind pe poarta închisorii, îmbrăţişându-şi băiatul
şi „pe unchiul său Sorin Magnatu", urcându-se cu membrii familiei
într-un Cadillac luxos, unde ciocneşte şampanie, apoi în mijlocului
unei mici petreceri improvizate pe loc în centrul oraşului Slatina -
şi, în fine, la petrecerea finală de la restaurant.
Însă Oniţă de la Caracal e un nume obscur în branşă, iar asoci­
erea cu el nu poate fi, prin forţa lucrurilor, profitabilă în termeni de
prestigiu. Din contră. Un şmecher care se vrea pe picior mare trebuie
să se asocieze simbolic cu un lăutar de top. La alt eveniment, echipa
Sorin Magnatu şi Geani Versace s-a lipit de cel mai faimos lăutar al
momentului care, modificând versurile piesei Bomba bombelor (Sori­
ne! Puştiul), face team-ului un portret bombastic, nu lipsit de o ironie
ascunsă: „Se vorbeşte lumea în sat/ Despre Sorin că e magnat./ Trage
cu mine-n dreptate,/ Uite că vine Versace".
În astfel de contexte live, versurile neutre ale pieselor de studio
sunt de multe ori modificate încât să-l prindă în text pe cel care a co­
mandat petrecerea sau a făcut o dedicaţie: „Amar nu e singurel,/ Că
e Dacu lângă el./ Moare lumea, moare-moare/ Că Amar are valoare".
Piesa, a cărei versiune de studio se numeşte Sutele de milioane (Nico­
lae Guţă), este dedicată în versiunea live72 lui Amar Generalul, fratele
interlopului Bercea Mondialul.
În astfel de piese omagiale, lăutarul trebuie să modifice versurile,
să le aducă mai aproape de contextul de performanţă umplând cad­
rele goale ale versiunii de studio cu carnea unei poveşti particulare.

71
http://www.youtube.com/watch?v=uTyqqF8VB-8 accesat 20 iunie 2011.
72
http://www.youtube.com/watch?v=Yl6Lz8mNS3U, accesat 20 iunie 2011.

134
Cu cât şpaga e mai mare, cu atât povestea mai colorată şi mai origi­
nală (mergând până acolo unde un lăutar, atins brusc de har, a ajuns
să compună pe loc o piesă cap-coadă despre sponsor73: „să nu uiţi că
(piesa) asta ţi-am scos-o pe loc aici. . . mâine n-o mai ştiu, trebuie s-o
ascult din nou. Toată viaţa numai aşa am scos").
Chiar şi în astfel de piese comandate, lăutarul continuă să nu
vorbească (decât rareori) în nume propriu, devenind un fel de ven­
triloc, capabil să adopte pe rând vocile (sau perspectivele) celor care
fac dedicaţii. Astfel, într-o piesă74 dedicată întoarcerii din închisoare
a interlopului Nuţu Cămătaru, lăutarii îmbracă pe rând identitatea
interlopului („ Stai, Salame, lângă mine,/ O să am grijă de tine"), a lui
„Mica", soţia acestuia (,,Cât a fost Nuţu plecat,/ Niciun beep nu mi-a
dat"), a lui „nea Ion din Constanţa", un fin de-al lui Nuţu (,,Înainte
cu două ore/ Am stat lângă naşul meu/ Şi am plecat şi mi-a părut
rău") şi, nu în ultimul rând, a lăutarilor ca persoane private (,,Nu ştiu
teama, nu ştiu frica,/ Am să recunosc de Nuţu, recunosc de Mica/
Să n-am teamă, să n-am frică,/ Eu mă mândresc cu Nuţulică"). De
multe ori, trecerile de la un personaj la altul sunt semnalate explicit,
„de la Mica, i-auzi", „doua vorbe de la Ion", dar există numeroase
performanţe în care ele nu sunt semnalate, creând confuzii urechilor
neantrenate.

Poetica manelelor în piesele comandate

şi live-uri: codări metaforice şi tabuuri
Universul tematic al genului nu are cum să nu se resimtă de pe
urma acestei coabitări: lăutarul îţi cântă ce vrei tu să auzi şi, cum
clientul (petrecerilor sau dedicaţiilor) este de cele mai multe ori un
interlop sau un om de afaceri din zona informală, cântă ce vrea acesta
să audă, lucruri dintr-o lume potentă de şmecheri. În această subsec­
ţiune, o să arăt că poetica manelelor, care se constituie din ,,împre­
ună lucrare" a lăutarilor şi oamenilor de afaceri din zona ilegală sau

73
http://www.youtube.com/watch?v=22LelhxXCC4, accesat 27 aprilie 20 1 1.
74
http://www.trilulilu. ro/muzica-diverse/live-florin-salam- si-adrian-minune­
vorbe-criminale, accesat 23 august 2012.

135
informală, se articulează pe baza unor strategii textuale ce presupun
esenţial codarea metaforică, tabuizarea unor procese sau entităţi (au­
torităţile statului de exemplu), folosirea unor termeni plurisemantici
(care pot să trimită atât la realităţi chestionabile sub raport juridic,
cât şi la altele cuminţi).
Dacă rapul îşi face o voluptate din a glamouriza infracţionali­
tatea şi a o prezenta în termeni cât mai puţin ambigui, manelele se
construiesc pe o poetică opusă, care mizează pe ambiguităţi şi pe
suspendarea referinţei, încât la suprafaţă textele par că spun o po­
veste lipsită de subversivitate. O poetică cu circuit închis, în care,
cum zicea Radu, interlocutorul meu din Ferentari, „cine trebuie să
se prindă se prinde, n-ai tu grijă". Pentru demonstraţie, o să iau o
piesă comandată, Cap şi pajură, cântată de un manelist mai puţin
celebru, Florin Purice. Piesa, lansată în 2010, a adunat 3,5 milioane
de vizualizări pe youtube şi în 201 2 mai era difuzată frecvent pe Ta­
raf TV. Citită inocent, pare o simplă manea de frăţie cu doi fraţi care
rememorează drumul lor eroic spre succes, datorat încrederii dintre
ei: unul, aflat departe şi mai experimentat, îşi face griji că fratele ră­
mas singur n-o să se descurce şi îl atenţionează, grijuliu, cu privire la
răutatea oamenilor. Radu, pe care tocmai l-am amintit, mi-a demon­
strat că sensul e cu totul altul, dacă citeşti textul prin dedicaţia din
intro-ul versiunii de studio a piesei: „pentru Nuţu şi Sile". Cei doi,
Nuţu şi Sile Cămătaru, sunt fraţi şi gangsteri cu faimă naţională. Lă­
utarul vorbeşte din perspectiva lui Sile, aflat, cum zice piesa, „depar­
te", adică la închisoare, dar care o să fie eliberat curând (într-adevăr,
Sile Cămătaru avea să fie eliberat peste un an): „mult nu mai durează
şi o să fie bine". Prima strofă rememorează succesele grupării care
a rămas în „vîrful piramidei", adică cei mai puternici dintre inter­
lopi, şi a devenit „o legendă vie" (fapt nu lipsit de adevăr, dată fiind
notorietatea lor naţională), definind, totodată, eroismele secrete ale
vieţii de gangster: „am trecut prin multe dar nimeni nu ştie". Cei doi
sunt „fraţi buni", legaţi prin sentimente, „împreună suntem o inimă
întreagă", împărtăşindu-se din valorile mafiote ale forţei şi onoarei,
„forţa şi onoarea, apa şi pământul". Prin intermediul lăutarului, Sile
îşi atenţionează fratele să fie tare, acum când unitatea grupării a fost
slăbită, „Că lumea profită, crede că nu ţine,/ Că nu e şi fratele tău lân­
gă tine". Dar fratele va veni curând din închisoare, şi o „să ne facem

1 36
treaba cu atenţie", adică fără greşeli care i-ar putea trimite din nou
după gratii. Piesa se încheie cu o ameninţare adresată rivalilor, „sunt
doar două variante pentru voi:/ Ori faceţi ca noi, ori faceţi ca noi",
deci singura alternativă e supunerea.
Oricât de gri ar fi contextul, la suprafaţă manelele rămân formal
corecte din punctul de vedere al dreptului penal, aşa cum se poate
vedea dintr-o altă comandă o manea (Trăiască şefu l) în care figura
-

unui interlop este omagiată de către locotenenţii acestuia, în cadrul

unei nunţi de la Timişoara, unde bossul este naş75: „Hai să ne trăiască
şeful,/ Ăsta e descurcăreţul!/ Are bani şi are de toate,/ Ne ţine pe toţi
în spate (ale, ale, Nuţule!),/ Nu se vinde până la moarte (ale, ale, Nu­
ţule!)/ Ne-a făcut case, palate,/ Să-i dea Domnul sănătate!// Ai ţinut
mereu aproape, Nuţu,/ Şi nu te vinzi pân" la moarte, Nuţule".
Singura referinţă suspectă în acest discurs aparent corect penal,
e „nu se vinde pân" la moarte" (i.e. nu trădează niciodată), în rest
textul ar putea fi luat la fel de bine drept un omagiu naiv adus unui
filantrop. Pentru ca sensul real să se vadă, e nevoie ca versurile să fie
contextualizate cu jocul politic al dedicaţiilor, unde piesa vine să-l
asigure pe gangster de fidelitatea şi supunerea subordonaţilor săi.
Una din cele mai reuşite şi mai complexe piese ale acestei serii, în
fapt un adevărat performance, este Soldaţii lui Florin Salam. Chiar
dacă nu este o comandă, piesa nu are o versiune de studio, fiind per­
formată exclusiv live. Aparent, performance-ul vorbeşte despre Sa­
lam însuşi şi formaţia care îl acompaniază. Dar iniţiaţii în şmecherie
înţeleg altfel piesa - ca o parabolă ludică despre putere, credinţă şi
supunere în organizaţiile mafiote. În discuţia mea, o să supun anali­
zei o interpretare din 2010, într-un club din Timişoara76• La început,
solistul pretinde că vorbeşte despre sine şi trupa lui, mai exact des­
pre felul cum au cucerit piaţa muzicală („Soldaţi! Ce-am făcut, ce
n-am făcut/ Şi de unde am apărut,/ C-am rupt România în două,/
Duşmanii se fac că plouă"). Ce trimite la universul mafiot este ape­
lativul soldaţi şi expresia „am rupt România-n două", care în argoul
infracţional are sensul de mari succese financiare ilicite. Piesa gli-

75
https://www.youtube.com/watch?v=3eUB8jmrABg, accesat 13 noiembrie 2012.
76
https://www.youtube.com/watch?v=JJ-LA-FT4C4, accesat 7 decembrie 2013 ..

1 37
sează subtil spre mesaje mai directe, „Soldaţi!", - îşi interpelează so­
listul formaţia -, care îi răspunde prin aclamaţii, „adevărat, şefule"
şi strigăte de mobilizare agresive, ,,la război, la luptă, mă tată, mă";
strigătele care se aud în ecou, din mai multe părţi, ca şi cum ar veni
din partea unei mulţimi. „Credincioşi?", continuă mai departe solis­
tul, „nu vă vindeţi niciodată?", iar soldaţii îi răspund prin aclamaţii
prelungi, confirmând angajamentul faţă de boss. În secvenţa urmă­
toare, Salam le cere să se aşeze jos („jos, soldaţi!"), o metaforă-test a
supunerii faţă de boss - motiv pentru care la pasajul care urmează
(unul în forţă, numit, subversiv, „Urmărire generală", în care e imitat
zgomotul unei mitraliere) Salam cântă din picioare, iar membrii for­
maţiei stând stârci.
În piesele live cântate la evenimentele interlopilor, referinţele la
universul mafiot sunt de multe ori mai precise decât în piesele de
studio, dar rămân vagi. Astfel, organizaţia e descrisă prin termeni cu
sensuri ambigue: brigadă, frăţie, trupă de şoc, comando, garda de fier77
(la origine, o grupare infracţională şi, prin extensie, orice frăţie ma­
fiotă), mercenari, soldaţi, armată şi alte expresii care trimit spre ier­
arhia militară sau ideea de ordine: general, cap, şef, grade (superioare
sau de şmecher), a face legea, precum şi derivate din familia lexicală
a verbului a vinde (cu sensul de a trăda). De unde această predilec­
ţie pentru metafore militare? Gambetta (1993) arată că organizaţiile
mafiote din Sicilia sunt constituite pe o structură cvasimilitară, cu
un boss, locotenenţi şi soldaţi, funcţionând după o disciplină strictă.
Nu altfel stau lucrurile în organizaţiile mafiote româneşti, alcătuite,
conform relatărilor de presă din „boşi/şefi", „locotenenţi" şi „soldaţi".
Cotidianul Adevărul vorbeşte chiar despre faptul că unul din boşi
şi-ar fi organizat reţeaua inspirându-se din structura Camorrei: „in­
culpatul avea ca model modul de acţiune, regulile şi pedepsele uti-

77
Exemple: piesa lui Nicolae Guta şi Sorina, Noi suntem Garda de Fier http://
www.trilulilu. ro/muzica-diverse/nicolae-guta-noi-suntem-garda- de-fier­
vol-8, (accesat 7 noiembrie 2013); live-ul lui Adrian Minune, Cine e Garda de
Fier? http:!/www.trilulilu.ro/video-muzica/ adrian-minune-cine-e-garda-de­
fier (accesat 20 noiembrie 2013) sau melodia cea mai explicit mafiotă, Garda
de Fier a lui DJ Sebi http://www.youtube.com/watch?v=f8gniEkLjSO, (accesat
20 noiembrie 20 13), dedicată şmecherilor care operează în Occident.

138
lizate în cadrul Camorrei italiene, prima ţară în care acesta a plecat
după eliberarea din penitenciar fiind, de altfel, Italia"78• De asemenea,
gangsterii români au dezvoltat o slăbiciune pentru outfit-ul interlo­
pilor italieni: costum sau predilecţie pentru negru în cazul boşilor şi
ochelari de soare, haină de piele, trening Adidas, freză skinhead, în
cazul locotenenţilor, care imită outfit-ul working class-ului din Italia.

Ocultarea surselor de câştig

şi complicitatea cu ascultătoruF9
Pe cât de baroce în comparaţii sunt când vine vorba de a detalia
bogăţia protagonistului, pe atât de parcimonioase în a furniza detalii
despre cum şi-a făcut banii acesta. Astfel, refrenul unei piese (Florin
Salam, V-am facut-o) vorbeste despre ce pare a fi o ţeapă dată unor
duşmani: „V-am făcut-o, v-am făcut-o,/ Am tot stat şi am gandit-o,/
V-am făcut-o ca la carte,/ De s-a terminat cu toate". În ce sens pro­
tagonistul le-a facut-o? Maneaua nu precizează în ce constă „şme­
cheria" gândită atât de laborios, lăsând-o să suspende în generalităţi
despre noroc: „Mare noroc, mare noroc,/ Dumnezeu a vrut să fiu pe
primul loc".
Alteori, referinţele concrete sunt înlocuite prin piste false glu­
meţe despre ceea ce se întamplă în spate: „Cum fac banii e secret,/
Poate-i fac pe internet,/ Ori îi fac la imprimantă,/ Că-mi vin banii ca
pe bandă" (Florin Salam, Iar am pus-o).
Manelele evită deci să intre în detaliile tehnice ale combinaţiilor
făcute, preferând o retorică a vagului („Şmecherii fac ce vor,/ Fraie­
rii fac ce pot, stau pe loc,/ Şmecherul face de toate, le face pe toate,/

78
***. 201 1. „EXCLUSIV Clămparu şi-a organizat reţeaua pe structura Camor­
rei: Noi nu mai putem trăi cu 500 de euro pe lună! Să faci o combinaţie să iasă
bani". Adevărul [22 septembrie] http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusiv­
clamparu-si-a- organizat-reteaua-structu ra- camorrei-noi-nu- mai-putem­
trai-50 O- euro -luna-faci-combinatie-iasa-bani- 1_50 bd434b7c42d5a663c96 -
508/index.html, accesat 25 septembrie 201 1.
79
O demonstraţie similară, mult simplificată, am publicat-o în revista Perspec­
tiva politice (vol. 5, nr. 2), în articolul Bogăţie înaltă şi încredere scăzută în
universul semantic al manelelor (secţiunea Poetica şmecheriei), pp. 175 -183.

139
Fraierul doar ce poate"; Nicolae Guţă, Şmecherii fac ce vor) sau pur
şi simplu a elipsei: ni se spune că protagonistul e cel mai bogat, dar
rareori cum şi-a făcut banii: şi i-a făcut că are „miru-n frunte pus",
deci l-a ajutat Dumnezeu, că munceşte, că are afaceri şi combinaţii, că
e deştept şi-l duce capul. Mai departe, înţelege fiecare ce vrea.
În fapt, manelele, spun interlocutorii mei, instalează un regim
al complicităţii cu ascultătorul, ca şi cum ţi-ar trage cu ochiul (ca să-l
citez aici pe Radu) - sau, ca să reiau o altă expresie a aceluiaşi interlo­
cutor, „înţelegi, că nu eşti prost". Şmecherul e cel care face ilegalităţi,
dar nu e prins, şi tocmai asta-I face cool, că e deştept şi nu se lasă prins,
iar poetica manelelor funcţionează pe acelaşi principiu: ele sugerează
dedesubturi dubioase, dar nu le afirmă explicit, păstrând o discre­
ţie incitantă: „Cine e şmecher deştept/ Face bani inteligent;/ Hoţul
nedescoperit/ Este negustor cinstit./ Dacă fac vreo şmecherie,/ Nici
pământul să nu ştie" (Gicuţă din Apărători, Cine e şmecher deştept).
Interlocutorul meu spune că „numai fraierii vorbesc pe faţă des­
pre şmecherii", că „un şmecher adevărat tace şi face, nu se laudă cu
ce face. Lumea e invidioasă şi atâta aşteaptă, să te lauzi cu şmecheria
ta". Mai spune şi că referinţele prea explicite ar putea atrage atenţia
autorităţilor, iar un şmecher adevărat trebuie să stea ascuns. În fapt,
această convenţie a rostirii aluzive convine ambelor instanţe din joc,
atât interlopilor, din motivele menţionate, cât şi lăutarilor, mai ales
celor faimoşi.
Lipsesc din manele lucrurile care sunt spuse în privat, în grupuri
restrânse de prieteni, dar tocmai această lipsă le înalţă la o treaptă de
generalitate care le face să întâlnească orizontul de aşteptare al unui
public divers. Epurate de referinţe stânjenitoare specifice (din zona
economiei ilegale), manelele permit identificarea cu universul de dis­
curs şi pentru publicul care nu are de-a face cu economia subterană.
Pentru ca lucrurile să devină mai clare, este nevoie de un ocol
în estetică şi teoria literaturii. Esteticianul Roman Ingarten (1973)
arată că opera de artă literară are un caracter schematic, că există
aşa-numite locuri ale indeterminării, spaţii, personaje sau situaţii
descrise schematic, care abia la lectură se umplu cu conţinut, prin
presupoziţiile pe care cititorul le face despre personaj sau situaţie. Ca
să dau un exemplu, faptul că Conan Doyle nu descrie viaţa sexuală a
lui Sherlock Holmes, că face să planeze un mister asupra acesteia, a

140
împărţit cercetătorii operei englezului în două, unii care susţin că e
doar un mizantrop misogin şi alţii care susţin că e un fel de homose­
xual mai mult sau mai puţin refulat şi că marea iubire a lui Holmes
ar fi discipolul său Watson. Tributar esteticii tradiţionale, Ingarten
refuză ideea de lectură plurală, vorbind despre lecturi (concretizări)
corecte, în acord cu intenţia textului, şi lecturi (concretizări) greşite.
Teoreticianul german Wolfgang Iser (1978) arată însă că plu­
ralitatea lecturilor este constitutivă operelor de artă, că nu se poate
distinge între lecturile adecvate şi cele greşite - şi că, alături de ne­
gaţie şi negativitate, indeterminarea este sursa cea mai importantă
de conflict al interpretărilor. Or, nu altfel procedează lăutarii când
vorbesc la nesfârşit despre şmecheri fabrică de bani, care îşi umilesc
rivalii, dar nu precizează sursele de câştig ale acestora, din ce îşi fac
banii. Şi în acest caz avem un gol, un loc al indeterminării pe care
abia ascultătorii îl umplu cu sens, fiecare fiind liber să-şi imagineze
ce vrea, să vadă în şmecher un mafiot care face bani din droguri, un
bişniţar care vinde inele de aur fals sau un afacerist care are un angro
de zarzavaturi.
O altă sursă de ambiguitate, pe care am menţionat-o deja, este
folosirea unor termeni polisemici - cum e cazul şmecherului, bandi­
tului, soldatului etc., care pot desemna atât infractori, cât şi persoane
onorabile.
În fine, a treia modalitate are în vedere ironia (în special cea de
tipul antifrazei), pe care Stoichiţă (20 1 1) o vede ca figură retorică cen­
trală în manele. Supralicitarea puterii şi a potenţei protagonistului,
cel mai tare şi mai bogat dintre oameni, are ca efect discreditarea
enunţurilor: e prea gonflată o astfel de identitate ca să o creadă ci­
neva. Nu poate fi pe bune, ci la caterincă. Pe scurt, devine ficţiune.
Cel mai bine se vede această strategie în clipuri. Astfel, în Sunt tare,
Nicolae Guţă joacă un infractor internaţional care fură o matriţă de
bani şi e urmărit de rivali cosmopoliţi - arabi, asiatici, el însuşi fiind
costumat în mexican. În mod cert, intenţia e aici ironică, iar refrenul
războinic cu U! A! Mafia! U! A! Brigada! e doar sursă de amuzament,
nu trimite spre realităţi chestionabile. În astfel de piese, mafia e co­
modificată şi livrată unui public mai degrabă tânăr (piesa nu a prins
în cluburi, fiind rulată doar la televiziunile de profil): ironia deza­
morsează subversiunea aruncând piesa în lumea paralelă a ficţiunii.

141
 În concluzie, elipsa, ambiguitatea şi ironia sunt cele trei strategii
textuale care obscurizează univocitatea interpretării şi fac ca manea­
ua să iasă din circuitul închis al barosanilor din economia informală
şi să se deschidă spre publicul obişnuit. Nu e nimic în neregulă cu po­
vestea unui şmecher a cărui putere şi ai cărui bani fac legea în Româ­
nia. Şi, chiar dacă n-ar fi în regulă, în definitiv e „caterincă" - unde
s-a mai văzut un şmecher atât de tare? Fugi, frate, de aici.

Crazy 90s
Există două situaţii când poetica elipsei şi ambiguităţii se rela­
xează. Prima are în vedere un interval temporar, anii '90 şi primii
ani ai noului mileniu, iar a doua o structură tematică, emigraţia. Pe
scurt, atât manelele referitoare la emigraţie, cât şi cele care au apărut
cam până la mijlocul primului deceniu al noului mileniu aduc un
discurs mai liber, mai puţin cenzurat. Întâi, o să iau în discuţie pri­
mul aspect.
Comparate cu bogăţia de detalii explicite, situaţii chestionabile şi
personaje dubioase din manelele anilor '90, manelele zilelor noastre
sunt la fel de vii ca scheletele de la Marea Moartă. Practic, imaginarul
descoperit şi defrişat în anarhia şi insecuritatea orgiastică a anilor
'90 este în zilele noastre sublimat, criptat şi în câteva arii tematice
complet refulat. Au dispărut, astfel, manelele despre panacotarii şi
şpringarii care operează afară („Să faci treaba la secundă,/ Să iei bani
şi să dispari,/ Îţi trebuie sânge-n tine,/ Minte multă şi nervi tari"; Ti­
neret 2000, Spania, Italia), despre prostituţie („Gabriela, Gabi fată,/
Opreşti TIR-urile pe stradă,/ I-ai înnebunit pe turci,/ Eşti frumoasă
şi produci"; Robert Calotă, Gabriela), despre smardoi („Că unul dă­
dea,/ Altul mă-njura,/ Nimenea nu se băga"; Doru Calotă, Fraţii mei).
În cadrul discuţiei de faţă, interesează doar manelele care privesc
comportamentele economice ale actorului, mai exact primele două
secţiuni citate (legate de hoţi şi de prostituate).
Nu spun însă că aceste manele ce dezvăluie dedesubturi dubioase
ar face regula în intervalul citat (care se întinde practic până în 2004-
2005), nu, retorica este în cele mai multe cazuri la fel de învăluită -
doar că, atunci când îşi propun să fie insolente, o fac într-o retorică
mult mai bogată în detalii realiste, constituindu-se într-o istorie ad-

142
hoc a antreprenoriatului clandestin din acei ani de început ai pieţei
libere: traficul de valută la colţul străzii (Florin Mitroi, Albatros), al­
ba-neagra (Real B din Găeşti), escrocheriile mărunte (Florin Mitroi),
proxenetismul (Doru Calotă, Florin Mitroi, Adi de la Vâlcea), cămă­
tăria (Florin Mitroi, Dorin Covaci), cerşetoria (Nicolae Guţă, Dorin
Covaci), furtul din buzunare al panacotarilor (Tineret 2000, Robert
Calotă, Florin Mitroi), spargerile din locuinţe ale şpringarilor (Flo­
rin Mitroi), transportul de benzină în Serbia, în timpul embargoului
(Florin Mitroi).
Ceea ce face diferenţa specifică a acestuia în raport cu manelele
şmecheroase ale deceniului următor sunt, l, libertăţile de expresie
mult mai mari pe care lăutarii şi le permit (versuri ca „Sparg banii
numai cu zdrenţe/ Şi bagaboante alese" ar fi azi de neconceput) şi, 2,
cinismul ingenuu pe care-l exprimă: „Bine e să fii ţepar,/ Să bagi ba­
nu-n buzunar./ Şi mai e o vorbă iară:/ cine e fraier să moară" (Florin
Mitroi).
Şmecheria, ca temă, a debutat în postsocialism, în legătură cu
antreprenoriatul ilegal sau informal. Primele hituri (subliniez: hituri,
nu simple cântece) care glamourizează şmecheria au apărut în 1992-
1994 este vorba de Bucureşti, Bucureşti al celor de la Albatros şi
-

Cum să mai fac eu avere (1993 sau 1994) al lui Florin Mitroi. Deja la
acest moment şmecherul beneficiază de o aură de cool clandestin de
băiat rău care face bani din activităţi economice dubioase. Aura de
cool vine, la Albatros, din asocierea acestuia cu magia periculoasă
a capitalei („Bucureşti, Bucureşti,/ Oraş plin de şmecheri eşti"), iar
activităţile clandestine se referă la traficul de valută al bişniţarilor -

care sunt chestionabile pentru că implică înşelarea clientului („Pe

fraieri îi păcăleşti,/ Dacă ştii să le vorbeşti"). Textul oscilează în a
plasa lucrurile dincolo sau dincoace de lege, cu două afirmaţii perfect
contradictorii, prima strofă afirmând că „nu sunt şuţ (i.e. hoţ n.m.),
-

nici cuţitaş", iar ultima că „am furat şi-am păcălit". În fapt, chiar
dacă fixează coordonatele prototipice pe care se va mişca imagina­
rul manelelor şmecheroase de acum încolo (definind inclusiv moti­
vul invidiei duşmanilor ca măsură a valorii protagonistului), piesa
se află totuşi între lumi, oscilând între imaginarul dinainte de 1989
al manelelor şi noile structuri de gândire. În vechea paradigmă, acti­
vităţile ilicite erau însoţite de regrete, întrucât sunt evocate în rama

143
folclorului de detenţie, reciclat pe ritmurile electronice ale etnopo­
pului oriental („Cine m-a-ndemnat pe mine,/ Cine m-a-ndemnat la
bine?/ M-a învăţat să fur de mic/ Şi să fiu mare bandit"; Albatros,
Fă, Doamne, fereastra uşă). Or, maneaua Bucureşti, Bucureşti, deşi
celebrează bogăţia protagonistului şi căile neortodoxe pe care a fost
obţinută, adaugă la sfârşit un bemol ipocrit („Chiar de-n viaţă am
greşit/ Am furat şi am păcălit"). În al doilea rând, melodia se află în
răspăr cu versurile, întrucât nu transmite emoţia puterii, definitorie
pentru manelele de şmecherie (Stoichiţă 201 1), fiind una lipsită de
orice agresivitate, de cântec sentimental.
În fapt, toate aceste inconsecvenţe pot fi puse pe seama unui fapt
simplu - Albatros nu e de acolo, viziunea sa asupra şmecheriei este
exterioară şi superficială. Faptul este valabil pentru majoritatea tru­
pelor de muzică orientală de la sfârşitul comunismului şi din primii
anii de după Revoluţie. Pornind de la succesul său enorm, cu sute de
mii de albume de samizdat vândute, se poate uşor vedea că audienţa
sa e una generală, „naţională". Cântecele sale nu sunt comandate de
şmecheri care să vrea să-şi vadă glorificat modul de viaţă, ci sunt mai
degrabă hituri pop, care intră în contact cu universul informalităţii
sau ilegalităţii, când apar semnale că ar interesa cetăţeanul obişnuit.
Fireşte, aceste trupe se produc şi la nunţi, dar lăutăria nu este trăsă­
tura lor de bază.
Al doilea hit citat, Cum să mai fac eu avere (1993-1994), aparţine
unui lăutar profesionist, Florin Mitroi, şi este net mai unitar ca per­
spectivă: „Hai, băiete, hai la mine, schimbă marca,/ Hai cu duma,
cu mangleala, să-ţi dau fata,/ Hai, baiete, hai la mine, sunt şmenar,/
Sunt un mare bişniţar". Retorica folosită este cea a bişniţarilor care îşi
interpelează posibilii clienţi la colţ de stradă, momindu-i să-şi schim­
be leii în valută („ schimbă marca") sau să ia o prostituată („să-ţi dau
fata"). Dar nu numai limbajul hiperrealist, ci şi atitudinea este de
acolo, cu machismul ei teritorial şi agresivitatea jovială caracteristică:
„De vii, frate,-n Severin,/ Ia şi bea un kil de vin,/ Poţi să bei şi trei, şi
patru,/ Dar să nu superi băiatu" ". Intenţia de umor e indiscutabilă,
agresivitatea fiind jucată. Genul acesta de umor (de caterincă) este
greu de contrafăcut dacă nu eşti ridicat dintre bagabonţi şi publicul
tău nu-i include.

144
 În acei ani, oraşul în care se producea Florin Mitroi, Drobeta, era
în plină cădere economică, iar micul trafic de frontieră, cu o tradiţie
care începe în anii '80, odată cu politicile de austeritate dură ale regi­
mului Ceauşescu, prolifera din cauza embargoului impus lugoslaviei
în 1992: „Care nu aveţi loc, mă, de ăştia din Severin? care critică în­
seamnă că a fost înţepat în Severin, dar înţepat poţi fi oriunde dacă
eşti cocalar şi nu ai capu" pe umeri, eu sunt născut, crescut în Se­
verin. Trăiască Severinul, trăiască sârbii, că acolo am copilărit, vin­
deam motorină şi benzină la sârbi şi de acolo aduceam ţigări să le dau
în Severin, şi am făcut bani, că mai cădea câte un lăchios la schimb
valutar; ăsta era norocu" meu, ghinionu" lui; plm peste tot e aşa, alt­
fel nu trăieşti", spune pe youtube un comentator, sub piesa concita­
dinului său. Or, Florin Mitroi este un lăutar care se face purtătorul
filozofiei de viaţă a bişniţarilor, infractorilor, escrocilor mărunţi sau
micilor traficanţi care începeau să se ridice. Cântecul lui vorbeşte,
insolent şi în afara oricărei chestionări morale, despre mândria de
şmecher („Eu de când mă ştiu sunt hoţ,/ Că i-am fraierit pe toţi") şi
despre o comunitate în care marginalitatea şmecheriei face regula şi
valoarea („Drobeta, Drobeta, Turnu-Severin,/ Aicea oraşul de şme­
cheri e plin:/ Bişniţari, panglicari,/ sute de panacotari").
Prin urmare, manelele bagabonţeşti ale deceniului al zecelea sunt
mult mai dezinhibate, iar în deceniul următor, în special după inte­
grare, retorica devine mult mai învăluită, iar unele secţiuni dispar.
Mai mult decât atât, cam din 2012, manelele cu şmecheri au început
să dispără de pe Taraf TV, subzistând doar în cadrul nunţilor şi pre­
staţiilor din cluburi, semn că însăşi tema şmecheriei, cu toată ambi­
guitatea ei, a intrat sub tabu.
În capitolul de faţă, interesează mai puţin explicaţiile care au în
vedere recucerirea libertăţii de expresie după decenii de cenzură sau
anomia acelor ani, în care un set de valori a fost înlocuit de altul, lă­
sând şmecheria băieţilor răi să se strecoare ca o valoare comunitară.
Interesează mai mult relaţia directă cu lumea antreprenoriatului ile­
gal sau informal - astfel, nu cred că e hazardată o ipoteză care afirmă
că universul de discurs evoluează odată cu organizarea şi profesio­
nalizarea lumii interlope: în anii ei de început, infracţionalitatea era
reprezentată de eroi locali care nu vedeau o problemă în a fi celebraţi
pentru ceea ce sunt, cu toate strategiile lor financiare chestionabile la

145
vedere: infracţiunile erau mărunte, poliţia timidă (întrucât era stig­
matizată de asocierea cu organele represive ale vechiului regim) şi
foarte coruptă. Anii 2000 aduc atât o întărire a autorităţilor, cât şi o
profesionalizare a infracţionalităţii, care se transformă în crimă or­
ganizată sau în reţele care funcţionează după un cod al tăcerii mai
strict, motiv pentru care nu se mai poate vorbi despre orice, obligând
manelele să pună surdină. De partea cealaltă, a lăutarilor, anii 2000
aduc explozia în mainstream a curentului, iar explozia de populari­
tate este urmată după câţiva ani de un val de panică morală, care va
obliga retorica şmecheriei să se restrângă drastic şi să se schematizeze
la datele ei arhetipale, într-o formulă repetată până la saţietate - un
şmecher fabrică de bani, care produce învingându-şi duşmanii şi stâr­
nindu-le invidia.
După 2012, când şmecheria dispare din universul de discurs al
manelelor, şmecheria este puternic demonizată public - atât în me­
dia, cât şi în campanii publice: astfel, o campanile a Primăriei sec­
torului l, îndreptată împotriva parcagiilor, atenţiona prin bannere:
„Nu daţi bani la parcagii. Parcagiii te şmecheresc". Dedesubt scria:
„Şmecheria este cel mai rău lucru care se poate întâmpla unei comu­
nităţi". De aici până la criminalizare nu mai e decât un pas. Conco­
mitent cu aceasta, justiţia a început să funcţioneze în România, nu
doar interlopi, ci şi oameni politici importanţi au început să cadă la
închisoare (cazul fostului prim-ministru Adrian Năstase, condamnat
întâi la doi ani, apoi la trei ani, este ilustrativ în acest sens). Or, a te
lăuda cu şmecheria a devenit, probabil, periculos, întrucât autorităţi­
le nu te mai pot proteja, poliţia nu-ţi mai ţine spatele. Nu înseamnă că
discursul şmecheriei a dispărut - e la fel de persisitent în pieţe sau în
Ferentari, înseamnă că a devenit strict privat; fiindcă maneaua con­
tinuă să vorbească despre bani, despre averi fabuloase, dar nu despre
şmecherie. Şmecheria e cu roşu şi verde de câţiva ani.

Manelele de emigraţie

O parte destul de consistentă a manelelor de emigraţie sunt în

mod cert targetate pe românii care lucrează sau operează afară, o
sursă de câştig, fără discuţie, grasă, judecând după amploarea reţele­
lor transfrontaliere organizate de gangsterii români, fie că e vorba de

146
prostituţie, cerşetorie, spargeri. Dacă cerşetoria şi prostituţia în exte­
riorul ţării sunt evocate doar în manelele anilor '90, tunurile şi hoţiile
apar şi în manelele postintegrare (sau din preajma integrării în UE).
Această secţiune merită mai multă atenţie întrucât pune cel mai
bine în evidenţă subversivitatea manelelor, conştiinţa unui gen aparte
de marginalitate, greu de remarcat altfel. Aşa cum am arătat în ca­
pitolul anterior (secţiunea Manelele, subcultură, neotrib sau scenă
pop?), cultura manelelor se consideră parte a majorităţii (argumente­
le fiind că toată lumea ascultă pe ascuns manele şi că şmecheria face
legea în România).
Or, ca marginalitatea să se vadă mai bine, e nevoie de un alt ca­
dru de referinţă, iar acest cadru de referinţă e Vestul, în raport cu
care întreaga Românie (i.e. cultura manelelor) face figură de margi­
nalitate subversivă, într-o ecuaţie în care românii îi fac prin şmeche­
rie pe vecinii lor occidentali mai bogaţi: „De la Frankfurt la Paris,/ Pe
mulţi fraieri i-am învins./ Fiindcă am mare valoare,/ Le-am umblat
prin buzunare" (Florin Salam, Le-am furat din buzunare).
Ce frapează în aceste versuri e prezenţa substantivului fraier. De
ce spun asta? Fraier este un cuvânt care, în discuţiile din cartier,
marchează unul din cele mai jignitoare epitete care se pot atribui
cuiva, şi nu se foloseşte, în discuţiile faţă în faţă, decât dacă vrei să
arăţi cuiva desconsiderarea completă (gen „morţii mă-tii de fraier"),
având sens de „ nu eşti bun de nimic, eşti ultimul loser neajutorat".
„Amărât" are, de pildă, o conotaţie binevoitoare, implicând mila -
câtă vreme fraier e doar un cuvânt urât, care amestecă dispreţul cu
scârba şi nu lasă loc de milă. În pofida unei convingeri destul de
răspândite, fraier are surprinzător de puţine ocurenţe în manele -
dacă în anii '90 era folosit cu mai multă libertate (în contexte gen îi
prostesc pe fraieri), în manele recente tinde să dispară, fiind înlocuit
cu un termen cu conotaţii net mai pozitive, duşmanii. Ca să se poată
scoate în evidenţă valoarea protagonistului, nu trebuie să se vadă că
banii ar putea fi făcuţi pe seama fraierilor neajutoraţi, ci a duşmani­
lor, a celor din aceeaşi categorie umană ca şi el; a scoate bani de la
fraieri descalifică implicit şi nu poate fi sursă de putere. Contamina­
rea dintre cele două arii semantice (duşmanul cu fraierul) e vizibi­
lă în versurile citate din asocierea fraierului cu verbul a învinge, un
verb cu care sunt asociaţi altminteri duşmanii. Or, chiar dacă piesa

147
citată atribuie acest epitet dezonorant cuiva, acel fraier nu e neajuto­
ratul sărac din ţară, ci are ceva din prestigiul duşmanilor e bogat şi
-

trăieşte într-o zonă bogată a lumii.

Morala implicită a acestor piese e că, da, noi, românii, suntem
mai săraci decât voi, occidentalii, dar vă facem - întrucât românii
„valuta din spaţiul Schengen toată au adus-o", cum sintetizează Flo­
rin Minune, în poate cea mai reuşită piesă a seriei (Au pus-o româ­
nii), un amestec uimitor de subversiune şi patriotism naiv. În cazul
acestei piese, subversiunea vine din uşurinţa cu care românii îi fac
pe vestici („Avem prestanţă/ Şi siguranţă,/ Nu avem niciun rival să
ne stea în faţă"), iar patriotismul din glorificarea şmecheriei români­
lor: „Au pus-o românii,/ Că ei sunt jupânii". Au pus-o are aici sensul
de s-au umplut de bani (a se vedea, pentru lămurire, piesa lui Nicolae
Guţă Ori o pun, ori nu o pun, unde acest sens neuzual se vede clar).
Obrăznicia subversivă a piesei lui Florin Minune vine şi din ambigu­
izarea referinţei persoanei 1 plural noi referindu-se atât la noi, ro­
-

mânii, cât şi la mafioţi, la baietii de firmă care se întorc în ţară după

ce au dat lovituri pe afară: „Asta facem când pe bani ni se pune pata:/
Mergem dincolo şi dăm câte-un tun - şi gata" (A u pus-o românii).
Prin urmare, mândrie înseamnă în acest caz şi mândrie de mafiot
(căci „noi suntem băieţi de firmă şi dăm tunuri grele"), şi mândrie
de român, într-un raport în care cele două coabitează fără nicio ten­
siune. În plus, piesa lui Minune glorifică şi glamourizează într-un fel
foarte contemporan şmecheria, adrenalina riscului şi beţia de putere
a banului, lucrând amândouă pentru a crea un spaţiu cu o enormă
forţă de seducţie, spaţiu ce se află, cum ar zice Nietsche, dincolo de
bine şi de rău: „E lovitură, e nebunie,/ Tot ce facem noi se cheamă
superşmecherie,/ E nebunie fără măsură,/ Tot ce facem noi se chea­
mă superlovitură". Clipul80 are în distribuţie personaje care par foar­
te reale, având outfitul gangsterului din Balcani - tipi masivi, care
poartă brăţări de aur şi ochelari de soare, în trening de firmă, tricou
mulat sau geacă neagră. Sunt două găşti, care fac conjuncţia pe mar­
ginea unei autostrăzi de afară, dând cinci ca băieţii sau sărutându-se
pe obraji (un gest împrumutat de interlopii românii la confraţii lor

80
https://www.youtube.com/watch?v=3Uulf4j QazM, accesat 20 decembrie 2013.

148
italieni). Ei pleacă spre ţară în decapotabile sau maşini germane pre­
stigioase (Audi, Mercedes şi BMW).
În zona pieselor pentru şmecherii de afară, piesa a reprezentat un
cap de pod, versurile uimitor de pregnante şi etosul puternic afirma­
tiv făcând epigoni. De pildă DJ Sebi, un lăutar specializat în piese de
emigraţie, aclamă şi el întoarcerea acasă cu saci de bani a şmecherilor
care operează afară şi care au rupt Spania pe Coastă şi care în Belgia
legea împart (iar în Italia e durere! vin românii la putere). Oare de
unde vin şmecheri şi mafioţi? se întreabă retoric lăutarul, „vin din
România toţi", răspunde tot el; clipul81 unei piese din serie (Vin cu
şmecherii) arată ceea ce pare a fi o tranzacţie între mafioţi - ei coboa­
ră din jeepuri blindate şi fac schimb de valize metalice (cum sunt cele
în care se păstrează banii).
Versurile lui DJ Sebi, un lăutar mediocru, nu au însă acuitatea
celor ale lui Minune - şi nici melodiile nu conving prin agresivitate,
nu transmit emotia puterii. Singurul care se apropie de model este un
one hit wonder, Adi de la Craiova, care, în piesa lui de succes Iar au
pus-o mafioţii, vorbeşte despre românii terminatori care s-au întors
blindaţi de bani în ţară. „Numai cu mâinile goale şi un paşaport/ Am
putere şi valoare, că sunt mafiot,/ Mafiot din Spania, bani în Româ­
nia,/ Unde se învaţă prima dată şmecheria, toată şmecheria", spune
refrenul. Ce dă forţă acestor versuri? Mai multe lucruri: (1) francheţea
masculină a spunerii, care nu se încurcă în metafore şi aluzii, fiind în
perfect acord cu etosul conţinut şi eroic pe care-l susţine, (2) apelul la
mândria de mafiot, valoarea umană a acestuia fiind dată de calitatea
lui de self-made-man, de om independent care, într-o ţară străină, s-a
descurcat singur, pornind de la zero („numai cu mâinile goale şi un
paşaport") şi, în stânsă conexiune cu asta, (3) apelul sincer, lipsit de
orice intenţie subversivă, la mândria patriotică, protagonistul fiind
recunoscător ţării lui că l-a învăţat şmecheria (în argou: l-a învăţat
arta operării ilicite, cu toate subtilităţile ei), fiind mândru că în ţara
lui se învaţă toată şmecheria, deci că e campioană mondială la asta.
Şmecheria devine motiv de jubilaţie naţională şi la Nicolae Guţă,
care, în Bun venit în Romania, face din şmecherie o marcă culturală

81
https://www.youtube.com/watch?v=kC19rgX5Ugc, accesat 20 decembrie 2013.

149
a românităţii: „Unde ajunge un roman,/ Peste tot este jupân:/ El a
învăţat şmecheria/ La şcoala din România". Dacă în textele lui Adi de
la Craiova sau Florin Minune se simte, din detalii şi retorica speciali­
zată (i. e. codificată), că audienţa vizată este una de marginali, Guţă,
în calitatea lui de lăutar-vedetă, ţinteşte o audienţă naţională, pe care
încearcă s-o flateze cu clişeele şi locurile comune din capul oricărui
cetăţean standard („Ce-i mintea românului?/ Spaima Occidentului./
Fiindcă-i merge mintea bine,/ Nu are egal în lume"). În mod cert,
piesa şi-a atins intenţia de a depăşi audienţa fanilor de manele, fiind
difuzată nu doar pe Taraf TV, postul tv specializat în manele, ci şi pe
Etno TV, un canal tv dedicat folclorului naţional şi dezvoltărilor sale
modernizate de tip etnopop.
Aceeaşi indulgenţă morală care dizolvă subversiunea şmecheriei
într-un didacticism plat se poate vedea într-o piesă mai târzie a solis­
tului (Am rupt în doua Spania şi Anglia): „Am riscat să ajung bine,/
Am furat prin ţări străine,/ Am rupt în două Franta şi Anglia,/ Spania
şi Italia". Piesa nu mizează pe subversiunea faţă de Vest (pe faptul că
i-am făcut pe occidentali), ci pe apelul la indulgenţa morală a ascul­
tătorilor, „Nu mi-e ruşine s-o spun,/ Sunt hoţ, dar am suflet bun". În
plus, dacă în spiritul aceleiaşi subversiuni, lăutarii citaţi anterior îşi
hrănesc bărbăţia din teroarea pe care o împăştie în Vest („căci în toţi
spaima am băgat", la DJ Sebi, „sunt români terminatori" la Adi de la
Craiova), Guţă preferă să o ignore, mizând pe empatia ascultătorului.
Cum se explică retorica mai dezinhibată moral a manelelor de
migraţie? 1. etica proximităţii care te opreşte să vorbeşti despre ac­
tivităţile dubioase care i-ar putea afecta pe cei din apropiere sau pe
cei de la care ceri recunoaştere socială. În spunerea mai concisă şi
mai plastică a unui instrumentist (Cornel, 35), „nu te caci unde mă­
nânci" - sau, dacă o faci totuşi, nu te lauzi cu asta, că i-ai ţepuit şi
furat pe românii tăi; 2. felul cum e percepută străinătatea în universal
semantic al manelelor - ea nu devine niciodată acasă, protagonis­
tul tânjind după familia din ţară, iar locuitorii din ţara de adopţie
nu sunt niciodată văzuţi ca prieteni, ci, evadând din opoziţia apro­
piat vs duşman, pur şi simplu ca străini: strain e un termen generic
neutru, care nu poate măcar cumula atributele negative/pozitive ale
duşmanului: „Printre străini sunt tot mereu plecat,/ Doar prin stră­
ini, de ei m-am săturat" (Iuliano - Mi-e dor de mama).

1 50
 Nu cunosc manele în care protagonistul să fie integrat în ţara
de adopţie, reprezentată invariabil ca ostilă şi alienantă, urâtă; „Am
gustat străinătatea,/ E mai amară ca moartea./ Afară e viaţa grea./
Nu-ţi dă nimeni o cafea" (Robert Calotă Afară e viaţa grea); co­
-

mentariile de sub manelele de emigratie se situează în acelaşi registru

discursiv, că „e greu să fii slugă la străini", că se câştigă bani, dar nu
ai prieteni şi companie. Pe scurt, în manele, afară devine un loc ali­
enant de tranzit, unde te duci fiindcă doar aşa poţi face bani - mun­
cind sau „dând tunuri" pe care să le etalezi în ţară.

Sistemul se vede doar prin poliţie

Dacă manelele au o conexiune atât de apropiată cu lumea interlo­

pă, ar fi de presupus că o secţiune tematică importantă ar trebui să fie
dedicată autorităţilor. Nu se întâmplă aşa. Cu tot relativul lor succes
de piaţă, manelele cu mascaţi, precum şi cele de puşcărie, sunt puţi­
ne, comparativ cu restul secţiunilor. Spun mascaţi pentru că aceştia
reprezintă de cele mai multe ori autorităţile, nu poliţişti (i.e. garda).
Pe lângă tabuul public (evenimentele amestecând oameni onora­
bili cu oameni mai puţin onorabili), aceste piese amintesc de eveni­
mente neplăcute, traumatice, care le fac mai puţin potrivite spiritului
de muzică de petrecere, definitoriu pentru manea (Stoichiţă 2011). Pe
ton de lamentaţie, ele narează apariţia inopinată a mascaţilor (în zori
de zi), care pătrund cu brutalitate în miezul cald al intimităţii unei
familii („Au lovit pe mama mea/Şi pe-al meu nepot" - Liviu Guţă,
Staţi, mascaţilor). Înrudită tematic e Urmăriţi general (Costel Ciofu),
o piesă care vorbeşte despre un interlop dat în urmărire generală
(„Mascaţii şi cu garda/ Sunt cu toţi pe urma mea"), dat la televizor şi
pe capul căruia s-a pus un mare premiu. Cu toate că e sătul de viaţa
de fugar, el continuă să nu vrea să se predea: „În seara asta plâng şi
beau/ Şi tot n-o să mă predau,/ Aş pleca, Doamne, din ţară/ Decât să
mai stau pe goană".
În toate aceste cazuri, cu tot tonul de lamentaţie, scenariile nu
sunt neapărat realiste, ci cu wishful thinking - fraţii îi gonesc pe mas­
caţi, interlopul îi cheamă pe mascaţi a două zi şi le del)1onstrează cu
acte că tot ce a făcut e din „muncă adevărată".

151
 Cu tot artificiul lăutăresc al finalului fericit, ele funcţionează po­
ticnit în economia unei petreceri. Nu întâmplător Atunci când tu te
crezi rege (Nicolae Guţă) a devenit hitul indiscutabil al seriei (3 mili­
oane de vizualizări pe youtube), reuşind abil să camufleze deficienţele
de muzică de petrecere ale piesei: melodia este săltăreaţă, în genul ce­
lor de şmecherie, clipul îl arată pe Guţă înconjurat de trei dansatoare
îmbrăcate sumar, iar tonul de lamentaţie este cenzurat în favoarea
celui insolent de şmecherie - piesa nu mai spune povestea traumatică
a descinderii mascaţilor, ci se mărgineşte să facă, prin enunţuri albe,
constatative, filozofia suişurilor şi căderilor din viaţă, în care apari­
ţia poliţiei e acceptată detaşat cu „risc calculat", parte inevitabilă din
jocul vieţii riscante de interlop: „Atunci când eşti împărat,/ Pe mâna
ta eşti bazat,/ Dar se întâmplă să greşeşti/ Şi pentru greşeli plăteşti";
în momentul când cântă ultimul vers, Guţă face cu degetele, com­
plice, semnul care indică banii, răstălmăcind prin acest gest de şme­
cher sensul versului - plăteşti în sensul că trebuie să corupi cu bani
autorităţile. Descinderea mascaţilor nu mai e o catastrofă (ca la Liviu
Guţă: „Plânge mama-şi rupe părul/ Că o sută de soldaţi/ Cu cagulele
pe faţă"), e doar o chestie la care trebuie să te aştepţi, un fel de sabie
a lui Damokles cu care trebuie să te înveţi să trăieşti. În cuvintele lui
Guţă, „Ce bine e-n casa ta,/ Dar vine şi vreme rea,/ Când îţi e lumea
mai dragă,/ Vine garda şi te leagă").
Cea mai insolentă piesă a acestei serii e o manea din 2005 a lui
Florin Salam (Am relaţii peste tot), cu trimitere aluzivă la biografia
unui „şef de clan mafiot'', Nicu Gheară, la ora aceea cel mai bogat şi
mai faimos interlop român - în momentul în care, în 2005, o anchetă
a ajuns să-l incrimineze pentru complicitate la trafic de droguri, el a
plecat în Spania, la Ibiza. În această manea, şmecherul îi face pe poli­
ţişti/autorităţile, care, deşi îi ascultă telefonul, nu-i pot proba vinovă­
ţia. El le dă cu tifla procurorilor şi poliţiştilor, continuându-şi modul
de viaţă glamouros şi plecând în destinaţii turistice luxoase: „Mă dau
la televizor/ Ca pe un mare infractor,/ Dar n-au nimic la dosare,/ Că
am afaceri legale.// Ei mă caută prin ţară,/ Eu îmi fac viaţă p-afară,/
Caută probe cu tona,/ Eu mă plimb prin Barcelona". Nu e vorba însă,
ca în hip-hop, de o revoltă împotriva opresiunii/ autorităţilor, textul
nu lasă să se vadă vreo formă de ură împotriva lor, ci de inteligenţa/
şmecheria protagonistului care se descurcă şi în cele mai dificile situ-

1 52
aţii. În manele nu există revoltă împotriva autorităţilor, ci doar teamă
sau, foarte rar, complicitate, cum se întâmplă într-o „bagabonţească"
de-a lui Florin Mitroi de la începuturile genului: „Lumea-mi zice
mafiot,/ Că am pile peste tot" (Lumea-mi zice mafiot). Opoziţia nu e
faţă de sistem/autorităţi/establishment, ci faţă de duşmani, prezenţă
ubicuă în manele.

Concluzii: lăutarii, trubaduri pop

Cu toată legătura lor cu lumea interlopă, maneliştii nu devin (de­
cât în puţine cazuri) ei înşişi interlopi. În rapul gangsta, vedeta de pe
scenă poate fi ea însăşi gangster (ex. 2pac, SOcent etc.), trecutul de
mafiot sau borfaş al unui artist dând bine la imaginea de băiat rău
livrată către public (Watkins 2005). Aici conexiunea cu lumea inter­
lopă e asumată sau chiar exagerată, fiind integrată în inima identităţii
genului: nu e neapărat rău dacă băiatul mai învârte ceva droguri. În
manele, rolurile sunt distribuite destul de strict, maneliştii nu devin
gangsteri şi nici invers, gangsterii manelişti. Mai mult decât atât, ma­
neliştii se jenează de conexiunea cu lumea interlopă, care nu e afişată
în interviuri sau în ieşirile la TV.
Potrivită pentru a descrie relaţia dintre manelişti şi interlopi e pa­
radigma trubadurilor medievali, a cântăreţilor de curte care cântau
faptele de vitejie ale nobilului care îi proteja şi plătea, sau frumuseţea
soţiei aceluia. Aceste cântece medievale erau tributare stilului înalt,
„vorbelor frumoase", exagerând poetic (sau inventând) vitejia nobi­
lului sau frumuseţea soţiei lui (Zumthor 1983). Pentru nobil era o
formă de a se eterniza prin artă şi, totodată, o formă de a-şi etala
puterea.
În „epoca haotică" a postsocialismului, ca să-l parafrazez pe
Harold Bloom, nobilii sunt înlocuiţi cu războinicii interlopi ai zilei,
care-şi certifică puterea arătând că-şi permit un lăutar de top care să
le omagieze, în mântuitul azur al artei, familia şi pe ei înşişi. Stilul e
de asemenea înalt („toate cuvintele frumoase pentru el câte zile tră­
iesc", spune într-o cântare un lăutar faimos, referindu-se la un client
interlop de-al său la fel de faimos), hiperbola de asemenea e prezentă.
Trubadurii medievali lăudau faptele de arme ale protectorului, lăuta­
rii de manele - „şmecheria" şi potenţa financiară a acestuia.

153
 În anii de haos ai deceniului zece, legătura era mai vizibilă, o
parte din lăutari lăsând să se vadă faptul că sunt protejaţi ai interlo­
pilor. Cel mai cunoscut caz este cel al unui celebru cuplu muzical care
a făcut furori cu cele cinci albume dedicate interlopului mehedinţean
de care am vorbit, Leo de la Strehaia. Poza acestuia apărea pe coperta
interioară a albumelor, în colaje colective în care era reprezentat la o
altă scară decât lăutarii, care, prin comparaţie, păreau ca Hansel şi
Gretel la pieptul unui căpcăun. Calitatea lui de susţinător financiar
al performanţelor muzicale era precizată atât pe coperta principală a
albumului, unde trona mare remarca „sponsor: prinţul ţiganilor, Leo
de la Strehaia", cât şi în dedicaţiile de mulţumire ale albumului (unde
era menţionată, ca-n Levi-Strauss, întreaga familie extinsă a sponso­
rului) sau chiar în texte, care lăudau la nesfârşit isprăvile amoroase
sau financiare ale prinţului.
Un lăutar din Târgovişte, specializat în manele bagabonţeşti, a
fost de asemenea protejat al mafiotului Ghenosu, care a controlat mai
mult de un deceniu fosta reşedinţă domnească a lui Mircea cel Bă­
trân, motiv pentru care i-a dedicat interlopului un album, Chef la
şmecheri („Tot judeţul, tot oraşul,/ Lui Ghenosu-i zice naşul,/ E şme­
cher cu minte multă,/ Mafiot sută la sută").
Cel mai faimos lăutar al momentului a fost şi el în relaţii foarte
apropiate cu o dinastie de interlopi (familia Cămătaru), arătându-şi,
într-o manea dedicată întoarcerii unuia din cei doi boşi din închi­
soare, recunoştinţa faţă de el. Pentru că l-ar fi susţinut la începutul
carierei, i-a facut cadou o casă: „Mi- este inimioara arsă,/ Ăla mi-a
dat prima casă,/ Eram, Doamne, la început/ Şi Nuţu mă iubea prea
mult,/ Îmi zicea că am valoare,/ Că eu voi fi cel mai tare./ Stai, Sala­
me, lângă mine,/ C-o să am grijă de tine,/ Eşti la fel ca băiatul meu,/
Eu mă jur pe Dumnezeu". De altfel, lăutarul îl numeşte afectuos, în
dedicaţia unei alte piese, tata Nuţu. Câţiva ani mai târziu, îl regăsim
pe acelaşi faimos lăutar închiriat de alt clan, bătut şi călcat în picioare
de soldaţii sângeroşi ai acestuia, care (conform cotidianului Liberta­
tea82) „i-au reproşat prinţului manelelor că nu le este fidel, adică a

82
***. 2012. „Florin Salam, snopit în bătaie de interlopi". Libertatea [9 ianuarie]

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/florin-salam-bataie-interlop-373326.
html, accesat 3 martie 2012.

154
acceptat să cânte şi pentru clanuri rivale, ceea ce reprezintă o gravă
ofensă la adresa autorităţii lor".
În ce priveşte dinastia Cămătaru, deja slăbită financiar de lungile
perioade de încarcerare, se reprofilează spre doi lăutari mai tineri şi
mai puţin cunoscuţi, care devin practic portavocea ei oficială, voci­
le prin care boşii, aflaţi în închisoare, îşi ameninţă prăduitorii (cei
care i-au turnat la poliţie, trimiţându-i după gratii): „mai vorbim în
libertate,/ jur că am să vă dau interdicţie la toate". De altfel, cei doi
lăutari semnalează ei înşişi, în introducerea piesei, că sunt protejaţi ai
familiei, denominându-l pe unul din şefi ca bossul nostru.
La acest nivel, arta te laudă, dar te face de bani - şi puţini oameni
dispun de suficienţi bani ca să-şi permită închirierea unui trubadur
sau o dedicaţie săpată direct în carnea inefabilă a unei piese sau a
unui album. Pentru ceilalţi, şmecheraşii care se visează barosani, ră­
mân performanţele din cluburi, unde, aruncând jumătate dintr-un
venit de cele mai multe ori fluctuant, se simt pentru cinci minute
parte din clubul select al şmecherilor interlopi.
Există însă soluţii chiar mai ieftine - doar trăim în epoca „re­
productibilităţii mecanice" (Benjamin 2008). La acest nivel, mai pop,
al ascultătorului obişnuit, unicitatea nu mai e posibilă, iar lucrurile
sunt prezente în copii ieftine, în versiuni „curate" de studio, fără refe­
rinţe prea directe şi lăsate ca rame ficţionale goale cu care să se poată
identifica orice sărac ce trimite, via mobil, o dedicaţie de patru euro
la Taraf TV, pentru a-şi vedea numele lui şi al iubitei curgând în bara
de text care defilează în partea de jos a ecranului. Pentru unicitate şi
senzaţii live, se plătesc bani grei.
Şmecheria e o valoare privată, pe care, sub acoperirea ironiei, ma­
nelele o scot din clandestinitate în spaţiul public. Estetica prin care
se realizează asta utilizează elipsa şi sugestia, semn că există un oare­
care tabu în jurul temei. Poetica tabuizării se relaxează când e vorba
de emigraţie şi de anii '90; în aceste cazuri strategiile chestionabile
ale şmecheriei fiind expuse (mai) dezinhibat, în termeni mai direcţi
şi mai detaliaţi. Ultimii ani (din 2012 încoace) au adus o tabuizare
accelerată a şmecheriei şi şmecherilor care practic dispar din manele.

155
 Smecherie
,
si
,
lume rea.
Strategii ale duplicit ăţii şi
insecuritate relatională83
,

Capitolul de faţă analizează modalităţile prin care, în lumea reală,

şmecheria generează neîncredere şi paranoia relaţională, obligând
oamenii să se întoarcă spre familie, ca singurul spaţiu care conferă
securitate. În această ecuaţie de imaginar social, eminamente mascu­
lin, duşmanii au o semnificaţie ambivalentă, în acelaşi timp figură a
lumii rele, dar şi măsură a realizării sociale, invidia duşmanilor fiind
dovada cea mai bună a succesului.

Obiective
Teza principală a acestui capitol e că şmecheria, ca strategie de
viaţă, generează aşteptări negative de la celălalt şi deci un grad ridicat
de neîncredere socială. Acest obiectiv mare este spart în mai multe
obiective secundare, desfăşurarea strategiilor prin care şmecheria e
operaţionalizată, în lumea reală - vrăjeala, caterinca, a juca teatru. Pe
de altă parte, există strategii care încearcă s-o contracareze, pragma­
tice şi simbolice, pe care de asemenea le-am desfăşurat.
În continuare, folosind figura ambiguă a duşmanilor, centrală în
retorica şmecheriei, am analizat consumul ostentativ şi felul cum, în

83
De-a lungul acestui capitol am reluat, modificând şi expandând, idei din ar­
ticolul meu Bogăţie înaltă şi încredere scăzută în universul semantic al mane­
lelor (pp. 175-183), publicat în Perspective politice (vol. 5, nr. 2).

157
relaţiile confruntaţionale dintre bărbaţi, duşmanii devin, din simbol
al ostilităţii lumii, semn al succesului social, invidia duşmanilor fiind
valorizată pozitiv.

Vrăj eala
Pentru început o să iau în discuţie strategiile prin care şmecheria
este operaţionalizată în viaţa reală, începând cu expunerea unui caz
concret. Eram într-un autobuz care făcea legătura între Ferentari şi
(demi)centru şi am văzut doi bărbaţi care se tocmeau pentru un tele­
fon; unul, greoi şi proletar, zicea: „lasă-l la l l O, că suntem vecini şi-ţi
fac o bere când ne-om întâlni", iar celălalt nu voia să scadă nicicum
din preţ, ripostând: „pentru ce m-am mai riscat să-l jăpcuiesc din
magazin, să ţi-l dau pe bomboane? e telefon de telefon, sigilat şi cu
garanţie". Şi atunci am intrat în vorbă cu ei, am zis: „ia arată-mi-I
şi mie; dar sigur e original?", m-am îndoit, şi lunecosul mi-a întins
certificatul să mă conving, în timp ce muncitorul îmi bătea obrazul
că m-am băgat peste el. După ce am dat banii, la staţia următoare au
coborât amândoi - şi când i-am văzut râzând în staţie, am ştiut că-i
ţeapă, că erau pe-o mână şi-şi scoteau banii din performance-uri d­
astea în autobuze şi crâşme ieftine.
L-am reîntâlnit pe lunecos într-o crâşmă din Ferentari; eram
la masă cu un prieten care-l cunoştea de când lucra ca parcagiu -
şi l-am chemat la masă. Dintr-una într-alta, omul a zis că s-a lăsat
de şmecheria de la gară, unde, printre altele, agăţa clienţi pentru
taximetrişti speculanţi şi acum vinde „mobile la fraieri"; de fapt, abia
atunci l-am recunoscut şi i-am zis: „te ştiu, omule, şi mie mi-ai vân­
dut un telefon contrafăcut." A început să se jure, „praful să se aleagă
de mine, să moară ce am mai scump, acum să mă trăsnească dacă am
ştiut că nu e original", dar o făcea relaxat, şmechereşte, mai că nu-mi
trăgea cu ochiul. Şi, după ce i-am făcut o bere, a dat- o pe faţă şi a zis:
„dar îţi place ce vrăjeală am în mine, este că-s şmecher?"
Vrăjeala este, în acest context comercial, un fel de talent de mar­
keting, a convinge pe cineva că un produs e mai bun decât e în reali­
tate; în sens extins, denominează capacitatea de a îmbârliga, a aburi,
a seduce pe cineva, apelând la exagerări sau denaturând subtil sta­
rea de fapt. Este o strategie de persuadare deasupra regulilor morale,

158
complet „dereglementată", care permite minciuna. Abilitatea de a
vrăji este o calitate a şmecherului şi ca atare este cool. Forţa brută nu
este cool; vrăjeala - care presupune inteligenţă, să te ducă capul - da.
Întrebarea e dacă vrăjeala e restrânsă la relaţiile cu străinii sau
cei din afara găştii; răspunsul e că nu prea - Radu cumpărase la un
moment dat un mobil al cărui bluetouth nu funcţiona; pe atunci,
funcţia bluetouth (care-ţi permite transferul de date de pe un mobil
pe altul fără cablu - cablu care nu apăruse decât la telefoanele de
ultimă generaţie) era la mare căutare, întrucât aşa îşi transferau mu­
zică, poze, filmuleţe porno de pe un dispozitiv pe altul. Ca să scape
de el, i-a schimbat faţa şi l-a vândut unui prieten. „Şi ce-i spui când o
să descopere?", l-am întrebat. „Că la mine a mers şi că sigur i-a făcut
el ceva", mi-a răspuns senin. „Dar e prietenul tău, cum poţi să-i faci
asta?" „Ce, crezi că el n-o să-l vândă mai departe?", mi-a răspuns.
Vrăjeala este o strategie care se vede cel mai mult în jocurile de
seducţie; or, cineva care are succes la femei, nu contează prin ce mij­
loace, este cool. Petrică, chelnerul, ca să dau un exemplu, voia să aibă
o aventură cu o femeie între două vârste care îl privea cu neîncredere -
fiindcă nu avea bani, dormea într-o încăpere de lângă bar, unde ţinea
patronul marfa. Pentru a-şi mări capitalul de încredere, m-a aşezat la
masă la el. Când femeia a apărut, cu o întârziere de o jumătate de oră,
a muştruluit-o că nu se face aşa ceva, că din cauza asta în ţara asta
lucrurile nu merg cum trebuie. El, i-a explicat, a lucrat patru ani pe
afară şi acolo s-a învăţat punctual, că pentru o întârziere de un sfert
de oră poţi fi dat afară, în fine, apoi s-a apucat să-i expună femeii ce
înseamnă corectitudinea în ţările vestice. În felul ăsta, mi-a explicat
a doua zi, a făcut-o pe femeie să-l creadă bărbat serios şi, totodată, să
se simtă vinovată, fiindcă în faţa unei femei ca bărbat trebuie să te
impui, adică nu o poţi lăsa să facă jocurile (o chestie relativă, pentru
că în alte contexte vrăjeală înseamnă să ai vorbă dulce, să spui unei
femei cuvinte admirative).
Planul i-a reuşit; a doua zi, încântat, după ce mi-a explicat toate
astea, a conchis autoadmirativ: „am ameţit-o de cap - îţi place ce
vrăjeală frumoasă am?"
În contextul seducţiei, se practică de asemenea biografiile fictive -
când cunoştea o fată, Radu pretindea că lucrează la magazinul tatălui
său (pe care în realitate nu-l mai văzuse de 7 ani şi care, în plus, nu

159
avea niciun magazin). „Şi dacă o să ai o relaţie cu ea, cum o să mai
ţii minciuna?", am întrebat. Iar Radu mi-a răspuns: „Crezi că ea nu
minte, nu se dă mai bună decât e? Nu merge altfel în viaţă, trebuie
să ţii firma sus". Când, un an mai târziu, m-a rugat să-i fac profil de
facebook (îşi cumpărase un mobil cu acces la internet), mi-a cerut să
trec la studii Universitatea „Spiru Haret". Un timp, i-am gestionat
contul, care periodic era blocat pentru că cerea prea multe prietenii -
şi am văzut că mai mulţi prieteni de-ai lui aveau trecută la studii
Universitatea „ Spiru Haret", deci era un fel de modă; altă modă era,
la ocupaţie, „patron" sau „firmă personală", în aceeaşi logică fictiv­
aspiraţională. Sau, pentru a sugera, la caterincă, afilierea interlopă -
„bo$$" sau „F.B.I.". În acest sens, vrăjeala nu e doar marketing, e mai
mult o compensare la lumea reală, un fel de a accede, pe plan imagi­
nar, la stimă de sine.
Ce ne spun lucrurile astea? Că există toleranţă socială pentru vră­
jeală şi minciună - oamenii mint şi ştiu că sunt minţiţi, îifac pe ceilalţi
şi sunt conştienţi că ceilalţi încearcă să-i facă: pe scurt, au aşteptări
negative de la ceilalţi. Una din cele mai interesante consecinţe ale
acestei stări de fapte e felul cum, în relaţiile dintre oameni, vrăjeala/
minciuna se amestecă cu caterinca - de fapt e un continuu reversi­
bil între cele două. Linguşeala, vorba dulce poate trece în caterincă.
Când cineva e prins cu minciuna, iniţial se jură că nu a minţit: să
orbesc dacă te mint, doar ne ştim de atâta timp etc., dar jurămintele
astea sunt relaxate, lipsite de solemnitate şi trec uşor în băşcălie şi
umor, în caterincă. Într-o crâşmă din Ferentari, spre exemplu, un ne­
gustor încerca să vândă un mobil mai vechi unui cunoscut mai puţin
priceput; amicul a chemat un cunoscut, care, uitându-se pe spatele
mobilului, i-a zis că e vechi şi praf Negustorul s-a jurat cât s-a jurat,
apoi a întors-o în caterincă: „are semnal bun, prinzi şi televizorul cu
el", şi mai departe discuţia s-a dizolvat într-o laudă fantasmagorică a
mobilului respectiv, „o regulează şi pe nevastă-ta".

Caterinca
Unul din sporturile lingvistice predilecte într-o gaşcă e cate­
rinca, în care cineva ironizează pe altul, punându-se pe sine în cen­
tru: „n-ai tu păduchi câţi bani am eu". Unii ripostează, şi atunci

160
apar adevărate battle-uri amicale: „Tu? N-ai o chiflă în stomac, nu
vezi ce subţire vorbeşti?"; „să mori tu? Cine belea câini morţi să
le ducă pielea la abator să facă un ban?". În astfel de confruntări
verbale, ideea e de a-l umili pe adversar şi de a te scoate deasupra.
Umorul e o condiţie a acestor meciuri, lupta purtându-se pe iden­
tităţi ficţionale şi pe argumente fantasmagorice; regula de bază e că
n-ai voie să te superi.
Caterinca e înrudită cu vrăjeala - înseamnă să iei la mişto/să iro­
nizezi pe cineva şi cel ironizat (cazul ideal, mai ales când este adresată
outsiderilor dintr-o gaşcă) să nu se prindă. Este pe muchie de cuţit -
cei din gaşcă cunosc intenţia ironică şi se distrează, dar cel de care
se face mişto nu e sigur de asta, e ţinut în incertitudine, suspectează
intenţia ironică, dar ironistul îl convinge că nu, jucând seriozitatea
sau inocenţa. Orice gaşcă are un specialist în caterincă, care, în cazul
găştii de care m-am apropiat, nu coincidea cu şeful găştii; rolul lui e
de entertainer, câtă vreme şeful are nevoie de prestigiu, iar caterinca
te face bufon şi neserios. În grupul lui Vasi, specialistul în caterincă
era un bărbat de 60 de ani, un tip care în tinereţe fusese tâlhar, făcuse
(zicea el) 19 ani de puşcărie (ceea ce suna cam exagerat - dar foştii
puşcăriaşi exagerează numărul de ani petrecuţi după gratii).
În termeni ideali, vrăjeala e interesată, vrei să-l păcăleşti pe ce­
lălalt ca să obţii de la el ceva (sex, bani etc.), în timp ce caterinca e
gratuită, de amorul artei. În lumea reală, diferenţa dintre cele două e
incertă, există zone în care se intersectează; motivul e că ambele pre­
supun a-l face pe celălalt, iar caterinca îţi permite să scapi de acuzaţia
că ai încercat să păcăleşti, să fraiereşti: „hai, frate, a fost caterincă";
în plus, în logica confruntaţională din găştile de băieţi, caterinca îţi
permite să obţii putere în ierarhia găştii, să te afirmi în detrimetrul
celor mai puţin înzestraţi pentru acest sport intelectual.
O piesă a lui Copilul de Aur (La mişto te iau) marchează foarte
bine punctul în care vrăjeala şi caterinca se întâlnesc: „La mişto te iau
cum vreau eu,/ La mişto te fac, nu mi-e greu,/ Două vorbe şi te-am
ameţit,/ Te fac din cuvinte nici nu ştii ce te-a lovit". La fel ca vrăjeala,
caterinca nu e întotdeauna un joc inocent, de amorul artei, prin cate­
rincă îl faci pe celălalt din vorbe, îl ameţeşti de cap.

161
 Competiţia prin caterincă
Ceva din acest gen de umor, care amestecă bravada cu ironia sau
autoironia, se regăseşte în multe manele şmecheroase, susţinând afir­
maţia lui Stoichiţă (2011) că maneaua şmecheroasă, de autopromo­
vare agresivă, e la mişto, având accente parodice şi de grotesc/umor
popular. De altfel, cu cât evenimentele adună oameni mai sărmani,
cu atât prezenţa caterincii, a umorului pare mai vizibilă, atmosfera
parcă mai destinsă (o spun comparând nunţile de Ferentari cu cli­
purile de la evenimentele interlopilor). Când zic asta, mă bazez şi pe
faptul că în cluburi interlopii stau la mese cu feţe imobile, iar atmo­
sfera o fac tinerii şi oamenii simpli; nu prea vezi interlopi dansând.
Aceste jocuri nu sunt o specialitate autohtonă - în Anglia (Black
2005: 172) ţin de o cultură muncitorească şi iau forma unor jocuri
de windups, de ironizare a camarazilor: ,,Cele mai comune jocuri în
sudul Londrei sunt cunoscute ca windups. Desfăşurate în gaşcă, ele
urmăresc să-l înfurie pe interlocutor, pentru ca, după ce acest obbiec­
tiv este atins, să-i arate că furia lui e aiurea: te enervezi degeaba - nu­
mai am glumit". Pentru Beck, ele vin dintr-o ecuaţie de construcţie
a masculinităţii, una din strategiile prin care se negociază ierarhiile
în cadrul unui grup. În Statele Unite, battle-urile se poartă nu doar
între băieţii de colţ de stradă, ci (în primul rând) între rapperi, care-şi
aruncă unul altuia mănuşa; este notoriu cazul lui Jay Z. La debutul
său, anonimul pe atunci Jay Z a provocat liric câteva din vedetele mo­
mentului (printre care Busta Rhimes), obligându-le să reacţioneze;
reacţia lor furioasă l-a propulsat ca star. În spaţiul balkan popului
românesc, există un număr de manele şmecheroase care nu se mai
fac portavocea publicului, ci-1 exprimă pe solist autopromovându-se
la caterincă („Bine, bine, de mulţi ani stau bine,/ Vă uitaţi la mine ca
la maşini străine./ Nu vă mai miraţi, că mă deocheaţi,/ Când mă uit
la voi,/ Văd anii '92"; Marinică Nămol, Anii '92). Dar chiar şi în cazul
acesta, nu se fac vreodată nominalizări, ceilalţi sunt voi sau ei.
De altfel, lăutarii nu se atacă niciodată în public, funcţionând
un pact de neagresiune - într-o emisiune TV, de pildă, impresarul
Dan Bursuc a insinuat că Nicolae Guţă este dus ca potenţial de cool,
este bătrân şi de aceea a lăsat manelele şi s-a cantonat pe muzică po­
pulară; presa a încercat să exploateze sămânţa de scandal, dar după

162
o zi, impresarul a ieşit din nou la TV şi a liniştit apele, aducând un
omagiu reparatoriu lui Guţă.
Un caz singular îl reprezintă Florin Minune. În 2007, beneficiind
de sprijinul unui compozitor în ascensiune, Marian Colcea, lăutarul
împreună cu un grup de alţi lăutari (Alex şi Zaku) au încercat să im­
pună un val nou în manele. După un şir de piese cu oarecare impact
(Ascultă, Doamne, ruga mea, Ce faci, străine, la poarta mea?, Au pus­
a românii), Minune a provocat establishment-ul manelist cu o manea

după modelul battle-urilor americane de rapperi (Nu mai eştipe locul 1)

în care s-a luat de regele Guţă („Fiindcă Guţă pentru noi/ Este ve­
teran de război". În maniera rapului american, piesa răstălmăceşte
versurile unui hit de-al maestrului („locul 1, locul 1,/ sunt mereu pe
locul 1") şi inserează un fragment dintr-un live al maestrului în care
acesta, deloc în formă, falsează flagrant. Consecinţa a fost banarea
cântăreţului de pe Taraf TV - se pare deci că industria nu gustă astfel
de provocări.
Cu toată bogăţia şi puterea de a crea voci fictive care să-i exprime
pe cei care fac dedicaţii, în manele se aude doar vocea protagonistului
şi a celor care-l laudă, niciodată a duşmanilor pe care-i face praf. Din
cauza asta uneori nici intenţia de umor nu se mai înţelege, nu se mai
înţelege că umflarea muşchilor nu e pe bune, că e un bluf asumat.

Neîncrederea
Vrăjeala, vorba dulce, caterinca sunt semne de şmecherie şi ca
atare valorizate pozitiv. Ce consecinţă are asta, în planul relaţiilor
dintre oameni? În acest punct, o să folosesc teoria cercurilor vicioase/
virtuoase a lui R.D. Putman (1993): „Stocurile de capital social, cum
ar fi încrederea, normele şi reţelele de cunoştinţe, tind a fi cumulative
şi se reproduc unele pe altele. Cercurile virtuoase duc la echilibru
social cu niveluri înalte de cooperare, încredere, reciprocitate, anga­
jament civic şi bunăstare colectivă. Aceste trăsături definesc comu­
nitatea civică. Dimpotrivă, absenţa acestor trăsături are şi ea capaci­
tatea de a se întări, autoreproducându-se. Dezertarea, neîncrederea,
înşelăciunea, exploatarea, izolarea, dezordinea şi stagnarea se susţin
una pe alta într-un marasm de cercuri vicioase" (Putnam 1993: 177,
citat de Heintz 2005: 127). Ce înţelegem de aici? Că şmecheria gene�

163
rează neîncredere, oamenii au aşteptări negative de la celălalt, nu au
încredere în buna lui credinţă. Pe scurt, ei îi înşală pe ceilalţi şi se
aşteaptă să fie înşelaţi.
Însă oamenii, deşi se plâng la nesfârşit de neîncredere, nu bla­
mează direct şmecheria, ci faptul că oamenii sunt pe interes, că te
ajută doar cât timp au de câştigat de pe urma ta. Mai zic că oamenii
sunt răi, că se bucură de necazul tău, că te bârfesc pe la spate. Pe scurt,
diagnostichează starea de fapt, că nu te poţi baza pe ceilalţi, dar la
cauze dezvoltă o filozofie a invidiei şi perversităţii umane. Cei mai în
vârstă deplâng dispariţia relaţiilor de încredere din comunism, „când
toţi eram la fel de săraci, dar când unul îşi ridica casă, mergeam toţi
să-l ajutăm. Acum toţi sunt pentru ei". Un alt amic, care împrumu­
tase bani unui văr care nu mai voia sau nu mai putea să-i dea înapoi,
spunea că „în lumea de azi, nici în rude nu mai poţi avea încredere"
şi nu ştia ce să facă, să-l dea în judecată sau să-i bage minţile în cap
printr-o bătaie.
Neîncrederea în autorităţi e alt motiv des invocat, poliţia e dez­
interesată, judecătorii corupţi, iar cei mai hoţi şi mai şmecheri dintre
toţi sunt oamenii politici, „aia fură cel mai mult, aia ar trebui băgaţi
la închisoare". Atitudinea faţă de corupţia autorităţilor, cea care îi
atinge direct, e ambivalentă - astfel, primarul de sector Marian Van­
ghelie e blamat că nu face nimic pentru cei care l-au ales, dar, toto­
dată, e admirat pentru şmecheria lui, pentru faptul că, deşi a pornit
de jos şi nu e prea instruit, „a făcut bani la viaţa lui şi a ajuns sus".
Pe de altă parte, deşi formal blamată, corupţia autorităţilor e parte
din joc. Nu am un exemplu din Ferentari, ci dintr-un sat din Tran­
silvania. Deşi oamenii discută foarte mult despre corupţia aleşilor
locali, aceştia sunt realeşi. De ce? Un sătean mi-a dat explicaţia cea
mai pertinentă. Îl votează „tocmai că e hoţ, că pot să-şi facă treaba cu
el, învârtelile cu pământul. Nu vor un om cinstit".
Satul din Transilvania are o situaţie economică relativ bună,
raportată la Ferentari, care, conform lui Botonogu (2011), prezintă
trăsături de ghetou. Or, din acest punct de vedere, în diagnosticarea
insecurităţii relaţionale, pot fi invocaţi Vacquant (2008) şi Bourgois
(1989). Vacquant arată că într-un univers lipsit de resursele bazale şi
cu rată infracţională crescută, „încrederea nu e pur şi simplu o alege­
re viabilă, fiecare trebuind să se protejeze de violenţă exercitând-o în

164
acelaşi timp" (Vacquant 2008: 213). Bourgois punctează şi el: „violen­
ţa stradală nu este limitată la traficanţii de droguri sau infractori. . .
oricine trebuie să participăe, măcar pasiv, la o cultură a terorii" (Bo­
urgois 1989: 647). Ferentariul nu este totuşi Bronx, iar cultura violen­
ţei nu este atât de hardcore. Trebuie însă, în cuvintele lui Dino, să fii
mai dur: „Dacă eşti băiat bun, te iau de fraier. Nu trebuie să vadă că
eşti băiat bun".
Dincolo de asta, mai pot fi invocate cel puţin două, dacă nu trei
ecuaţii culturale - cultura amoralismului familial, specifică culturi­
lor mediteraneene, definită ca atare de Banfield (1958), care arată că
încrederea şi corectitudinea, pe scurt, moralitatea, reprezintă o valoa­
re cultivată doar în interiorul familiei. În afară, relaţiile de cooperare
sunt substituite de cele de concurenţă, motiv pentru care, „oamenii
îşi protejează familia de invidia celorlalţi neavând niciunul" (ibidem:
122). Lipsa de moralitate, corelată cu nivelul ridicat de neîncredere,
poate fi pusă în evidenţă şi în societăţile postsocialiste. Referindu­
se la tranziţia din Kazahstan, Joma Naspary (2002) vorbeşte despre
haos social, contracarate nu prin structuri de familie, ci prin reţele
de cunoştinţe: „Dar comportamentul moral se aplică numai în relaţie
cu prietenii şi cunoştinţele, nu cu oamenii în general. . . Noţiunea de
societate ca întreg nu există pentru indivizi decât ca o aglomerare
de străini constituindu-se ca o ameninţare potenţială. O ameninţare
sălbatică şi întunecată de violenţă şi infracţionalitate în faţa căreia
indivizii se refugiază în reţele. E ceea ce săracii numesc haos. Într-o
asemenea situaţie, conceptul de societate civilă, constând în indivizi
suverani care se relaţionează unul la altul prin obligaţii şi drepturi
reciproce, e tot ce poate fi mai diferit de ideea de reţea de cunoştin­
ţe . . . Tragic şi paradoxal, reţeaua, ca răspuns la haos, îl perpetuează
de fapt" (Naspary 2002: 89).
În termenii lui Putnam, avem de a face cu un cerc vicios. Acest
cerc vicios este explicaţia cea mai la îndemână pentru a răspunde la
întrebarea de ce maneaua nu a cristalizat o conştiinţă politică, un sens
al subversiunii şi rezistenţei - întrucât societatea care a generat mane­
lele este lipsită de un sens al solidarităţii ca grup. În lumea manelelor,
fiecare este pe cont propriu, iar singura formă de solidaritate este în
interiorul familiei, ca în cuvintele lui Guţă (feat. Sorina): „Mergi pe
drumul tău şi nu te uita,/ Prietenul e buzunarul tău şi familia".

165
 Soluţii pragmatice
de contracarare a neîncrederii

Ce strategii de contracarare a acestei stări de fapt există? Există,

pe de o parte, soluţiile pragmatice, care încearcă să remedieze con­
cret problema neîncrederii, şi, pe de altă parte, soluţiile simbolice, cu
rol performativ (în sensul lui Austin 2003).
Cea mai frapantă e strategia încercării, a testării celuilalt. A în­
cerca pe cineva înseamnă a te preface că-l crezi, a-i da apă la moară, a
juca teatru pentru a-l prinde cu minciuna şi a vedea ce are în cap cu
adevărat. Mai are sens de a-l testa pur şi simplu, a-l supune unei pro­
be care să-i deconspire adevăratele intenţii. Nu zic că această strate­
gie e specifică Ferentarilor, zic doar că în Ferentari am auzit-o, într-o
mulţime de contexte, constituită ca expresie. De primul sens, a juca
teatru, m-am lovit eu însumi după primele luni în care m-am mutat
în Ferentari, când m-am apropiat de gaşca lui Vasi. Nu am spus de la
început că sunt ziarist, ci am pretins că sunt student, la fel ca colegul
meu de apartament, care făcea un doctorat în antropologie. Vasi era
prietenos, îmi explica despre Ferentari, că oamenii sunt OK aici dacă
arăt respect - şi, la sfârşitul serii, insista să-mi facă încă două beri
peste cele pe care le băusem. Apoi, după un timp, am spus că sunt
ziarist, şi atunci a schimbat foaia şi mi-a zis că nu mai am ce căuta
acolo, că-mi rupe picioarele dacă îmi mai vede faţa pe acolo; pe scurt,
mi-a dat interdicţie. „ Am jucat teatru cu tine, mi-a zis, să te încerc, să
văd cine eşti cu adevărat. Nu ţi-am halit vrăjeala". De aici, am înţeles
că, în calitate de outsider, ce-a mai bună acoperire e adevărul, să nu
minţi şi să-ţi declari intenţiile.
Altă formă de a încerca e aceea de a te preface beat, mai beat
decât eşti, pentru a-l testa pe celălalt. După ce s-a mutat în casa rudei
bogate, Dino a fost supus unui test de încredere. După ce a venit de
la un botez, ruda lui s-a prefăcut foarte beată şi, în hol, a lăsat să-i
scape o sută de euro din buzunar, ca să-l încerce. A doua zi, Dino i-a
înapoiat şi astfel i-a câştigat încrederea.
O formă înrudită e aceea de a te îmbăta cu cineva, în prezenţa
unui martor de încredere care rămâne (mai) treaz, bea de formă, dar
în realitate stă şi „înregistrează" ce se vorbeşte - pe scurt, încearcă
să-l facă pe cel supus testului să lase garda jos şi, sub efectul alcoolu-

166
lui, să nu mai controleze 100% ce vorbeşte. De aici, s-ar putea înţelege
că încercarea cuiva are în vedere contexte sau persoane care implică
ilegalităţi, dar nu e adevărat. Am auzit expresia şi la simpli muncitori;
unul şi-a încercat un amic, pe care-l suspecta că-i caută compania
fiindcă, de fapt, o plăcea pe soţia lui; Petrică, chelnerul, a fost încercat
de o femeie la care se mutase, în momentul când aceasta, la câteva zile
după ce-l cunoscuse, i-a dat pe mână o sumă semnificativă de bani
să-i facă un comision.
Pornind de aici, apare altă strategie - a juca teatru. Una din stra­
tegiile prin care oamenii se încearcă unul pe celălalt e a juca teatru.
A juca teatru înseamnă a te preface că-l crezi pe celălalt, a-i cânta în
strună, a face pe prostul, cu scopul de a-l prinde cu minciuna, de a-i
demasca adevăratele intenţii, ca în cuvintele lui Guţă, „De câte ori
ai vrut să pleci/ Jucai doar teatru să mă încerci" (Guţă - Cu tine sau
fără tine). A juca teatru poate primi însă şi un sens pozitiv - despre o
verişoară de-a lui, care era întreţinută de lux, Dino spunea admirativ
că „nu e o bunăciune, dar ce teatru are în ea, mori". Pe scurt, lucru­
rile sunt foarte contextuale, sunt valorizate în funcţie de cum sunt
poziţionate în raport cu interesele tale. Atât teatrul, cât şi vrăjeala
sunt de apreciat atunci când te avatajează, vin de la tine sau de la ai
tăi - când însă vin de la duşmani, de la cei cu care intri în competiţie,
sunt detestabile.

Soluţii simbolice
de contracarare a neîncrederii
Pe de altă parte, există soluţiile simbolice la problema şmecheriei
şi neîncrederii. În această categorie intră jurămintele, parada de
principii şi proiectarea defectelor morale asupra celorlalţi. Toate sunt
forme ritualizate, vizibile atât în interacţiunile 1:1, cât şi în cele de
grup. O să le desfăşor pe rând.
E o inflaţie de jurăminte (să moară familia mea, să nu mai apuc
ziua de mâine, cancerul să mă mănânce, să orbesc dacă . . . ) şi de
declaraţii de principii (fratele tău n-a înşelat niciodată pe nimeni, mie
îmi plac oamenii sinceri etc.). O parte substanţială din discuţiile din
crâşme sunt consumate cu astfel de declaraţii de prietenie şi onestitate:
„eu nu sunt ca alţii să nu mă ţin de cuvânt, dacă am zis un lucru, apoi

167
aşa e, nu fac ură de rasă şi diferenţă". Oamenii închină şi apoi se lan­
sează în declaraţii pompoase, lungi tirade despre cât de important e să
fii cinstit sau cât de mult ţin ei la frăţie. În fapt, atât jurămintele, cât şi
parada de principii sunt lianţi sociali, ele instituind un spaţiu magic de
securitate relaţională. Pe dedesubt, ele sunt simptome de societate în
criză de încredere - dar altfel, sunt forme de delimitare de cei care într­
adevăr sunt aşa: într-un spaţiu marcat de stigmă teritorială şi etnică,
oamenii ţin să se delimiteze de ceilalţi, să arate că ei nu sunt asemenea
celorlalţi, care fac firmă proastă. Un mecanism similar este descris şi
de Vacquant (2008: 134), ca răspuns la stigma teritorială.
În acest punct, intervine a treia strategie simbolică, proiectarea
defectelor morale asupra celorlalţi. Ceilalţi sunt întotdeauna cei răi,
cei necivilizaţi: am schimbat două chirii în Ferentari, prima la intra­
rea din partea opusă ghetourilor, a doua lângă ghetouri - locatarii
din ambele blocuri se socoteau civilizaţi, în raport cu celelalte blocuri
de familişti. Toţi oamenii de care m-am apropiat mă atenţionau şi-mi
dădeau sfaturi să mă ţin departe de ceilalţi - să nu am încredere în
alţi oameni în afară de ei, fiindcă restul „o să mă facă". Băiatul rău era
întotdeauna proiectat în afară, un fel de a spune „ceilalţi sunt răi, nu
noi". Îndeobşte refractare la discursurile şmecheriei şi potenţei afir­
mate ostentativ, femeile adoptă acest discurs al suspiciunii sub formă
de „invidie şi bârfă"; astfel, o vecină mi-a povestit că nu-şi lasă fata
să umble în fustiţe mini fiindcă se leagă vagabonzii de ea şi fiindcă
„oamenii-s răi, îi scot vorbe, mai ales fetele", care sunt „prietene în
faţă, dar bârfitoare pe la spate".
Am lăsat pentru sfârşit a treia strategie, cea mai importantă, pe
care oamenii o opun neîncrederii, rudenia, cu rol atât pragmatic, cât
şi simbolic. Rudenia e una din temele cele mai copios studiate în an­
tropologie - ca parte structurantă a culturilor mediteraneene (Hetz­
feld 1985; Campbel 1979), ca definitorie pentru romi (Tesar 2012), ca
definind un gen de cultură numit amoralism familial (Banfield 1958).
E clar că, în deruta tranziţiei, cuplat la specificul mediteraneean al
culturii din această parte de lume, familia ocupă un loc important -
dovadă nenumăratele manele care-i sunt adresate. Ca etnografie nu
am nimic să adaug la ceea ce literatura de specialitate descrie deja;
mă interesează mai mult aspectul simbolic, faptul că, într-o lume do­
minată de suspiciune şi paranoia relaţională, oamenii se adresează

168
folosind grade de rudenie - astfel, prietenii se apelează cu frate, cei
tineri le spun femeilor în vârstă mătusă sau unchiule. Prieten, mi s-a
explicat încă de când m-am mutat în Ferentari, „nu înseamnă nimic.
Dacă ţinem unul la altul, înseamnă că suntem fraţi". Sau, în cuvintele
lui Dino, când îi făcea cineva o bere: „prieten prieten, dar nu te iau
cu mine la furat".

Şmecheria şi duşmanii
Una din notele de specific care fac succesul şi originalitatea ma­
nelei în raport cu muzica lăutărească, pe care practic o mătură de
pe scenă (Rădulescu, 2004), este răsturnarea cu 180 de grade a unor
categorii semantice învestite cu sens negativ şi ca atare îndemnând la
pasivitate şi depresie. Sunt aceleaşi categorii, doar că acum, ca prin
magie, primesc un sens pozitiv. Astfel, relele care trimit după gratii se
transformă în şmecherie care aduce foarte mulţi bani, iar duşmanii,
din măsură a ostilităţii lumii, devin prilej de autoafirmare bătăioasă
şi optimism; atât şmecheria, cât şi invidia duşmanilor sunt motive
centrale în manele şi în mod cert un element de specific, care nu apa­
re în maneaua istorică - şi care, prin urmare, susţine afirmaţia lui
Stoichiţă (20 1 1) că maneaua de după 1989 e practic altă specie decât
strămoşul ei lăutăresc: chiar dacă moşteneşte de la ea ritmul specific,
la nivel tematic e o prăpastie între ele.
Prin urmare, ce anume determină această spectaculoasă răs­
turnare semantică? Însuşi contextul, care se modifică spectaculos în
1989. În acel interval de tranziţie, capitalismul e sălbatic, fără reguli,
erodat de corupţie şi ilegalităţi flagrante, făcute în văzul lumii; li­
teratura consacrată acestui subiect, al haosului şi anomiei aduse de
schimbarea de sistem, e enormă - în ce priveşte România, semnalez
Verdery (2003) şi Heinz (2006). Corupţia generalizată şi acest tip de
capitalism fără reguli, în care tunurile şi escrocheriile fac regula, aduc
o percepţie publică fatalistă, românii autopercepându-se, în acei ani,
ca popor de hoţi84 (Zerilli 2005), conduşi de un sistem mafiotizat, cu
putere parcelată, după model feudal (Verdery 2003).

84
Pentru a exemplifica, unul din interlocutorii lui Zerilli selectează din balada
Mioriţa episodul furtului de oi.

169
 Un articol al Oanei Mateescu (2005) este revelatoriu în privinţa
a ceea ce a însemnat informalitatea în perioada tranziţiei. Obiectul
articolului este un combinat de porci din oraşul Caracal, ţinut pe
perfuzii şi subvenţii în primii ani de după 1989, ba chiar retehnologi­
zat. Întreprinderea e însă căpuşată de alte firme, proaspăt înfiinţate,
controlate de managerul întreprinderii, o practică foarte frecventă
în postsocialismul românesc, prin care profitul sau subvenţiile sunt
drenate în firme private-căpuşă, în timp ce firma mare e lăsată să
moară. Când firma dă faliment, managementul firmei vinde utilajele
scumpe. Practica e iarăşi frecventă în postsocialism, în întreprinderi
falimentate cu bună ştiinţă, pentru a fi cumpărate la preţ de nimic de
persoanele din boardul întreprinderii şi vândute la bucată, respectiv
pe componente. Foştii angajaţi de la fabrica din Caracal intră şi ei pe
rol, la înţelegere cu paznicii, fură utilajele de fier şi le vând sau le fo­
losesc în gospodărie, pentru a-şi amenaja garduri. Oamenii justifică
practica prin faptul că toată lumea fură, că furtul lor e nesemnificativ
prin comparaţie cu furtul celor din conducerea întreprinderii. Ei dis­
ting între furtul cu cap, din proprietatea de stat (practică exersată din
comunism, când oamenii furau carne şi concentrate de la serviciu), şi
furtul fără cap, din proprietatea privată (ibidem: 85).
Se practică frenetic un dublu discurs, schizofrenic: pe lângă un
discurs public, care condamnă furtul, ţepele sau corupţia (vizibil în
special în media), există un alt discurs, privat, care-i admiră pe cei
care fac bani din astfel de activităţi: că se descurcă, sunt deştepţi, că
îi duce capul indiferent că e vorba de autorităţi corupte, foşti ma­
-

nageri ai firmelor de stat sau bişniţari de la colţ de stradă. Când spun

asta, mă bazez şi pe amintirile mele din epocă - bunicii mei şi veci­
nii mei ţărani din satul meu natal îi admirau frenetic pe cei care se
descurcau, îndiferent că era vorba de primarul care practic fura din
banii lor, de oameni de afaceri dubioşi sau de controlorii de la fisc. Cu
cât oamenii erau mai puţin educaţi, cu atât aveau mai puţine inhibiţii
de a exprima public acest discurs privat. O cunoştinţă de-a părinţilor
mei lucra la fisc şi în calitatea asta primea diverse atenţii de la cei
interesaţi, dublându-şi practic averea. Deşi părinţii şi bunicii mei o
admirau că se descurcă, niciodată când această cunoştinţă venea la
noi acasă, nu se discuta despre căile neortodoxe prin care şi-a ridicat
averea: se vorbea despre politică, despre corupţie, iar musafirul era

170
foarte vocal în a-şi exprima dezaprobarea faţă de corupţia şi haosul
din ţară în raport cu anii aşezaţi ai comunismului.
Or, în acest context al unei corupţii generalizate şi al unei econo­
mii dominate de informalitate, şmecheria poate primi o semnificaţie
pozitivă - şi asta fac manelele, care devin muzica fanion a antre­
prenorilor informali din epocă, a bişniţarilor, escrocilor mărunţi,
pe scurt, a celor care s-au ridicat primii din sărăcie: e singurul gen
muzical care dă glas acestor convingeri private ale oamenilor85• Cum
graniţa dintre schimburile economice morale şi imorale este incertă,
discursul triumfalist al şmecheriei poate primi legitimitate şi, prin
urmare, poate fi înfăţişat în spaţiul public: manelele acelor ani fo­
losesc fără jenă termeni ca a ţepui pe fraieri, a prosti, a fura; sunt
lăudaţi smardoii, proxeneţii sau bătăile cu săbii între găşti cvasima­
fiote, iar ingineriile hoţilor de buzunare sunt expuse dezinhibat în
versuri, fără niciun bemol moral86• Când lucrurile se reaşază în mat­
că, în a doua parte a anilor 2000, discursul despre şemecherie devine
din ce în ce mai eliptic, mai (auto)cenzurat - pentru ca, în 2012, să
dispară practic din retorica manelelor87•
Pe de altă parte, şmecheria poate fi pusă în relaţie cu o particu­
laritate a culturii din această parte de lume. Hertzfeld (1985) arată că
ciobanii greci practică o formă ritualizată de furt - iniţierea virilă
a adolescenţilor trece, de pildă, prin furtul unei oi din turma unei
nonrude. În comunitatea rurală studiată de antropolog, furtul oilor
e reglementat printr-o serie întreagă de practici, care, când e săvâr­
şit sub anumite condiţii, nu atinge onoarea făptuitorului (unul mai
sărac are dreptul poetic, de pildă, de a fura din turma unuia mai bo­
gat etc.). Un astfel de furt ritualic e dovadă de bărbăţie şi inteligenţă
(Campbel 1979): „Deşteptăciunea (cleverness) e o trăsătură pe care un
bărbat trebuie s-o posede . . . Aprecierea deşteptăciunii poate fi pusă
în evidenţă în multe poveşti şi anecdote. Există o poveste despre un
cioban care se întorcea cu o oaie furată, când a văzut apropiindu-se

85
Şi hip-hopul gangsta popular în a doua jumătate a deceniului 10 dezvoltă un
discurs al şmecheriei şi consumului ostentativ, dar cauza pare să fie mai de­
grabă imitarea retoricii din omologul său american.
86
Pentru exemplificări, vezi capitolul consacrat manelelor şi lumii interlope.
87
Idem.

171
o patrulă de poliţie. El a pus mielul furat într-un leagăn, l-a acoperit
cu o pătură şi i-a cerut soţiei lui să ridice bluza şi să se facă că-i dă să
sugă la sân" (ibidem: 283).
A doua inovaţie, resemantizarea invidiei duşmanilor, are în ve­
dere consumul ostentativ. Aşa cum pune în evidenţă un studiu de
economie (Lascu 1994), fenomenul consumului ostentativ în Româ­
nia era deja prezent după revoluţie, probabil încurajat de nivelul ridi­
cat de materialism88 din ţara noastră, la acelaşi nivel cu Turcia, pus în
evidenţă tot de un studiu de economie (Belk, 1999). Pe de altă parte,
tema consumului ostentativ e foarte prezentă şi în hip-hopul ame­
rican, mai ales în cel de după 1990, iar hip-hopul american nu are
nicio legătură cu tranziţia de la socialism la liberalism economic, ci
cu ghetoul. Un studiu însă arată că consumul ostentativ nu este doar
o marcă a spaţiilor cu posibilităţi de ascensiune socială, ci şi al celor
marcate de puternice inegalităţi, al ghetourilor, ca s-o spunem direct:
„cu c ât e mai mare gradul de inegalitate economică, cu atât e mai
mare presiunea pe gospodării de a certifica statusul prin consum.
O mare inegalitate înseamnă că consumatorii trebuie să imite stan­
dardele de onsum de deasupra. O creştere suplimentară a inegalităţii
va pune o presiiune şi mai mare pe indivizi să exacerbeze consumul
pentru a atinge targetul lor de status" (Wisman 201 1: 22).
Observaţia este bună dacă ţinem cont că la ora actuală mane­
lele sunt prizate îndeosebi în spaţiile care se apropie de acest model,
cum ar fi cartierul Ferentari din Bucureşti şi, în general, în spaţiile
paupere marcate de stigmă teritorială şi de inegalităţi puternice. De­
loc paradoxal, în astfel de spaţii consumul ostentativ face legea: aici
nunţile cu lăutari scumpi sunt dorite de toată lumea, aici discuţiile
gravitează obsesiv în jurul maşinilor germane scumpe pe care puţini
şi le permit. Simptomatică e o ironie frecventă care se face pe seama
celor cu maşini scumpe - că şi-a luat maşină scumpă, dar bagă ben­
zină de 10 lei în rezervor. Un interlocutor destul de sărac, locuind
într-o casă cu două camere, şi-a cumpărat cărămizi pe care le ţinea
de doi ani în curte, acoperite cu un nailon, pentru a le arăta vecinilor;

88
În sens de „valoare mare ataşată posesiei de bunuri. La cel ma înalt nivel,
astfel de posesiuni sunt puse în centrul vieţii individului, cu convingerea că
sunt sursa supremă de satisfacţie" (Belk, 1984: 291).

172
de asemenea, când mi-a arătat casa, a ţinut să-mi arate o magazie de
scânduri în care ţinea ceva instalaţii sanitare cu care intenţiona să-şi
facă o baie. Cel mai clar se vede asta însă în obsesia brandurilor, a
produselor de firmă prezente însă, de obicei, în versiuni contrafă­
-

cute sau, când sunt originale, cumpărate de la tâlharii mărunţi care

apar în magazine cu parfumuri, treninguri sau mobile, „vrei, cume­
tre, un parfum de firmă?".
Pe de altă parte, o tradiţie recentă (afirmă Vasile, 40, Călăraşi)
presupune că o parte din bani se vor înapoia rudelor apropiate care,
pentru „fală'', se prefac a arunca bani „fără număr" pe lăutari. Suma
pe care lăutarul o dă înapoi se negociază dinainte şi se numeşte retur.
Un lăutar de top semnalează şi el această tradiţie recentă: „Sunt unii
care pretind să dea şi ei bani la muzică şi după aceea să li se restituie
banii înapoi. Mulţi dintre ei vor chiar mai mult decât au dat! Au făcut
o meserie din chestia asta"89•
Faptul semnalează o tensiune între situaţia economică reală şi lo­
gica consumului ostentativ pe care o exprimă maneaua. Cum afirmă
Stoichiţă (201 1), ele înscenează o ficţiune în care să te simţi cel mai
puternic sub raport (în primul rând) financiar, în relaţie cu duşmanii,
care poti fi atât alte grupări mafiote (în cazul grupărilor ilegale), cât
şi, în cazul oamenilor de afaceri din zona informală, pur şi simplu
comunitatea la care se raporteză cel care organizează evenimentul.
Puterea se arată prin consum ostentativ, aducând cel mai scump lă­
utar al momentului şi aruncînd cei mai mulţi bani pe dedicaţii (sau,
în orice caz, mai mulţi decât duşmanii tăi). Tradiţia invocată arată
că puterea economică afişată nu este reală, ci aspiraţională, să pari
mai puternic decât eşti. Această logică aspiraţională, care presupune
a cheltui în văzul lumii mai mulţi bani decît îţi poţi permite, este o
notă definitorie a publicului de manele. Astfel, un cameraman, speci­
alizat în nunţi cu lăutari de manele, distingea între evenimente civili­
zate şi cele de neam prost. La cele civilizate, familia insistă să-i filmeze
pe miri şi rudele acestora, iar la cele de neam prost, familia insistă să

89
Camelia Badea. 2010. Adi Minune a făcut o manea despre criză, bucuros că
se impozitează bacşişurile, ziare.corn [9 august] http://www.ziare.com/emil­
boc/premier/adi-minune-a-facut-o-manea- despre- criza-bucuros-ca-se-im­
poziteaza-bacsisurile-1034285.

173
fie filmate momentele în care se vedea puterea financiară (dedicaţii,
maşinile cu care au venit participanţii, darurile de nuntă).
De asemenea, interlocutorul din Călăraşi care locuia în tabăra de
rulote din Napoli spunea că îl aşteaptă un an de greutăţi în care tre­
buie să adune bani pentru nunta fiicei sale: „numai lăutarul mă costă
10.000 de euro". I-am zis că poate să aducă alt lăutar mai ieftin, dar
mi-a răspuns, zâmbind ironic, că „asta nu se poate, îl râde lumea".
Evenimentele apoi sunt pline de astfel de contraste, între realitate şi
glam-ul aspiraţional. Astfel, o nuntă din Ferentari, în care naş era
unul din interlopii zonei, se ţinea între blocurile sărace din zonă - cu
apartamente foarte mici, de cameră tip vagon şi fără balcon. La scara
ruginită a blocului unde locuia mirele era desfăşurat un covor roşu,
întins pe cinci metri în stradă, până la cortul unde se ţinea nunta.
În cort, scaunele erau de plastic ordinar, cum sunt cele din crâşmele
ieftine, iar pe mesele puse cap în cap tronau pui de rotisor înfipţi în
beţe, fructe exotice de supermarket (ananas, kiwi, banane, struguri)
şi branduri americane de băuturi (whisky). La sfârşitul nunţii, miri
au plecat cu un Cadillac alb de 6 metri.
Or, pornind chiar de la observaţia lui Veblen, deja citată, că con­
sumul ostentiv implică două dimensiuni, comparaţia invidioasă, cu
rolul de a demonstra statusul superior în raport cu ceilalţi, şi, pe de
altă parte, emulaţia pecuniară care se referă la imitarea standardelor
de consum ale celor de deasupra, se creează premisele pentru valo­
rizarea pozitivă a invidiei: dacă sunt invidiat, dacă am duşmani, am
valoare.
Pornind de aici, duşmanii primesc de cele mai multe ori semni­
ficaţii pozitive, fiind semn de putere şi status social, întrucât „Cine
nu are duşmani,/ Ăla-i mic între ţigani" (Florin Mitroi Lumea-mi -

spune mafiot). Adrian Minune exprimă şi mai clar de ce duşmanii

sunt necesari: „e bine să ai şi duşmani, şi prieteni. . Duşmanul este
„

instrumentul de măsurare a valorii mele. Cu cât am mai mulţi duş­

mani, cu atât valoarea e mai mare, pentru că, în loc să zică săracul de
el, mai bine să zică ia uite, bă, la ăsta [ce bazat ej90". Cu alte cuvinte,
decât să le fie milă de tine, mai bine să te invidieze. Când vine de la

90
http://www.acasatv.ro/emisiuni/manelistii-vorbesc- despre-umilintele-prin­
care-au-trecut-video.html, accesat 20 martie 2012.

174
duşmani (şi, de obicei, de la ei vine), invidia e valorizată pozitiv, că
„Moare lumea, moare-moare/ Că Amar are valoare" (Nicolae Guţă -

Amar Generalul), ea certificând puterea/valoarea protagonistului; a fi

invidiat înseamnă a băga în boală duşmanii, deci implicit a fi deasu­
pra lor: „Mă invidiază lumea/ Că am soarele pe strada mea,/ Că tră­
iesc ca un împărat pe lume:/ Cum să nu fiu un om invidiat pe lume?"
(Dan Armeanca Mă invidiază lumea).
-

Pe de altă parte, duşmanii fac trimitere şi la logica pe care se

construieşte masculinitatea în mediile proletare sau subproletare,
în care confruntarea şi competiţia sunt importante în definirea
identităţii masculine. Confruntările între bande sunt obişnuite în
cluburile de manele, care au 7- 8 bodyguarzi (câţiva la intrare, care îi
controlează pe băieţii cu figuri suspecte, şi alţi câţiva înăuntru), motiv
pentru care bătăile au loc în baie sau afară; se face fără nicio reţinere
face control-ul, figurile dubioase sau noi fiind percheziţionate, pentru
a nu ascunde cuţite. În cluburile de manele din zona Veneţia, mi-a
spus un manelar emigrant, italienii nu sunt primiţi înăuntru decât
dacă vin cu un însoţitor român, tocmai pentru că se întâmplă frec­
vent să iasă scandal, iar italienii se sperie şi dau telefon la poliţie, ur­
marea fiind că clubul este închis.
În universul de discurs al manelelor, duşmanii iau de cele mai
multe ori chipul rivalilor: „Mi s-au înmulţit duşmanii/ La fel de mult
ca şi banii,/ Dar duşmanii ştiu aşa,/ Cu toţii-s la mâna mea" (Nicolae
Guţă Mi s-au înmulţit duşmanii). Un lautar mi-a dat o explicatie
-

a ceea ce înseamnă duşmanii atunci când cântă despre ei: „Cine-s

duşmanii? Nu ştiu, depinde cui îi cânţi. . . Când cânţi de duşmani,
ăla îşi aminteşte de un duşman de acum o lună şi, când o ascultă, se
gândeşte că i-o trage".
Răspunsurile de la fanii manelelor trimit în aceeaşi direcţie, de
proiecţie a nevoii de răzbunare, „când asculţi de duşmani, îţi dă o
putere, o ambiţie că, mamă, ce le-aş face" (Radu, 24), percepţie îm­
părtăşită şi de un taximetrist ultraş care, mai în glumă, mai în serios,
mi-a zis că el se gândeşte la suporterii echipei adverse când ascultă de
duşmani. Pentru smardoiaşi, bătăuşii de la colţ de stradă, duşmanii
sunt similari unei bătăi, consumată la nivel imaginar, cum am spus
deja, o seară încheiată cu bătaie nu e un accident rar pentru o petre­
cere cu lăutari.

1 75
 În felul acesta, duşmanii devin o sursă de empowerment mascu­
lin, întrucât duşmanii sunt pentru manele ceea ce sistemul/autorita­
tea/establishmentul e pentru rapper: opoziţia băiatului rău din ma­
nele nu e faţă de sistem (deci nu politică, faţă de o instanţă opresivă
aflată deasupra), ci faţă de duşmani (deci mai degrabă de ordin comu­
nitar, faţă de indivizi pe acelaşi palier de putere). Cu toată relativa lor
popularitate, sunt puţine manele care vorbesc despre poliţie-autori­
tăţi şi niciodată în termeni sfidători sau vindicativi.
Duşmanii şi invidia sunt deci părţi dintr-o mitologie a empower­
ment-ului masculin. Deşi sunt omniprezenţi în manele, ei nu apar
cu aceeaşi frecvenţă în discuţiile manelarilor. Invidia, da, ea apare
frecvent: că lumea/vecinul are ciudă pe mine, că rockerii nu-i suportă
pe manelari fiindcă aceştia au bani şi sparg milioane în cluburi, când
ei n-au bani de-o bere, pe scurt, invidia apare deseori ca motivare
a comportamantelor celorlalţi. Duşmanii, nu, funcţia lor e mai de­
grabă retorică, o figură, cum ar spune Genette (1978), a unui peisaj
fantasmatic al masculinităţii sau consumului ostentativ.

Insecuritatea relaţională,
marcă a manelelor despre şmecheri
Piesele de şmecherie şi fală au în petrecerile cu manele o contra­
parte serioasă, la care nu te distrezi neapărat, ci mai repede empati­
zezi sau cazi pe gânduri. Această secţiune este descrisă de lăutari prin
expresia „de suflet", i.e. muzică ce urmăreşte să emoţioneze şi să sen­
sibilizeze, nu să distreze sau să trezească emoţia puterii. De regulă,
această parte „de suflet", mai puţin distractivă, e rezervată lăutăriei
tradiţionale sau bluesurilor, piese cu ritm mai lent. Astfel de piese
laudă iubita, familia, pe Dumnezeu (teme unde seriozitatatea inves­
tiţiei afective blochează orice tentative de umor - cum se zice, despre
familie şi Dumnezeu nu se glumeşte) sau fac filozofia lumii rele.
Aceste teme au migrat însă dinspre ascultări în manele, în special
tema lumii rele, care şi-a făcut loc masiv atât în performanţa de scenă,
cât şi în cea de studio. Clasică pentru acest gen de piese e Nu mai cred
în nimenea (2003 sau 2004), a lui Dan Armeanca, dar o să exemplific
cu o piesă mai recentă (2010), Lume rea a lui Florin Salam: „Lume

176
rea, lume rea,/ Nu te ajută nimenea./ Dac-aş avea o rachetă/ Să zbor
pe altă planetă,/ Să îmi iau familia/ Şi să scap de lumea rea,/ Că m-am
săturat de toate,/ Prea multă răutate/ Şi perversitate,/ Pe lumea asta
nu mai e dreptate". În esenţă, aceste piese spun că dincolo de familie
şi Dumnezeu, nu mai poţi avea încredere în nimeni, fiindcă toţi te
trădează, „te vând" când le cere interesul.
Trădarea este o temă foarte importantă în manele, dar ea nu
apare aproape deloc în manelele despre bagabonţi şi majoritar în cele
despre şmecheri, ipostaza matură a bagabontului. În cazul cântece­
lor despre bagabonţi, prietenii sunt valorizaţi pozitiv, protagonistul
apare înconjurat nu de familia nucleară, ci de gaşcă, de nebunii mei.
Prietenii perverşi apar asociaţi cu şmecherul familist. De ce? E sim­
plu, şmecherul e bărbatul realizat, cu familie şi copii. Stabilitatea lui
afectivă e asigurată de familie, nu de prieteni. Aşezarea într-o fa­
milie atrage după sine şi o altă filozofie de viaţă, care pune interesul
familiei deasupra prieteniei, iar filozofia lumii rele, a prietenilor cu
două feţe care te vând, aparţine acestei din urmă categorii.

Manelele trădării
si
, insecuritatea relatională
,

Dacă şmecheria este un topos postsocialist, nu acelaşi lucru se

poate spune despre neîncredere, care, ca temă, apare dinainte, în
muzica lăutărească („Că s-a făcut lumea rea/ Face numa vorba mea";
Romica Puceanu). Or, dacă în muzica lăutărească tema lumii ne­
încrederii nu ocupă un spaţiu (foarte) semnificativ, în manele e to­
pos fundamental, înregistrând net mai multe ocurenţe decât tema
şmecheriei, de exemplu. Lumea nu e rea pentru că există multă sără­
cie (cum am spus, sărăcia e o temă refulată în manele), ci pentru că e
subminată de neîncredere; prin urmare, insecuritatea nu e materială,
ci relaţională. În esenţă, aceste piese spun că, dincolo de familie sau
Dumnezeu, nu mai poţi avea încredere în nimeni, fiindcă oamenii îţi
sunt aproape doar la bine, când ai bani, iar la nevoie te părăsesc, te
trădează/„vând" când le cere interesul.
Ce dă un plus de autenticitate acestor piese e subminarea machis­
mului egolatru din piesele şmecheroase, protagonistul apărând într-

177
o postură vulnerabilă, care asumă frica: „Nu mai cred în nimenea,/
Mi-e frică şi de umbra mea,/ Că lumea de azi s-a făcut rea./ Nu mai
ştiu cum să vorbesc,/ De cine să mă feresc/ Şi pe cine, Doamne, să
iubesc" (Dan Armeanca -Nu mai cred în nimenea).
Există două situaţii care pun această temă în evidenţă: una comu­
nă, care deplânge lipsa relaţiilor de întrajutoarare, faptul că la necaz
oamenii te părăsesc (cum se întâmplă în deja cotata Lume rea a lui
Florin Salam şi Prinţesa Ardealului), şi alta care spune că oamenii -
şi în special prietenii - te vând, te trădează. Prima situaţie este refle­
xia artistică a unei reprezentări sociale care a prins practic întn;aga
societate, dominată de neîncredere, atât în relaţiile cu statul, cât şi în
relaţiile cu ceilalţi (cf. Stoica 201 1). A doua secţiune are conexiune cu
universul infracţional şi cu pericolele trădării - care te poate trimite
după gratii, luându-ţi, ca să citez un lăutar (Florin Purice cu Mai vor­
bim în libertate), câţiva ani din viaţă.
În continuare, o să exemplific cu cazul unor piese comandate
de doi interlopi, adevărate legende în Ferentari şi, probabil, cei mai
faimoşi interlopi din România, la ora actuală, este vorba de fraţii
Cămătaru. Doi dintre lăutarii care le performează sunt protejaţi ai
mafiotului, portavocile lui oficiale (fapt semnalat de dedicaţia uneia
din piese, „pentru bossul nostru, pentru Sile").Prima piesă a seriei,
Cap şi pajură, am analizat-o deja - în ea un boss, aflat la închisoare,
îşi atenţionează fratele să fie atent la perversitatea oamenilor cu care
se asociază, avertizându-i, totodată, pe rivali de ce o să li se întâmple
după ce o să iasă din închisoare.
Următoarea manea a seriei, Mai vorbim în libertate, de asemenea
intens difuzată pe canalele tv de profil, a fost compusă cu câteva luni
înainte ca acelaşi boss să iasă din închisoare, pregătindu-i psihologic
eliberarea. Acesta se adresează direct prăduitorilor lui (adică celor
care l-au turnat): „N-aţi avut curaj să mi-o spuneţi în faţă,/ Mi-aţi
luat câţiva ani din viaţă". Prin intermediul celor doi lăutari, el îi ame­
ninţă, într-un limbaj neobişnuit de direct, că toată viaţa o să facă
plata, dându-le, totodată, interdicţie la toate. Ca atare, ei trebuie să
plece din ţară dacă vor să scape de furia vindicativă a bossului, as­
cuns (după gratii) 10 ani.
Următoarea piesă, Prieteni sub acoperire, a fost compusă după
ieşirea din închisoare a bossului (care apare în clip, alături de fratele

178
său) şi este de asemenea dedicată prăduitorilor (adică turnătorilor):
„Pentru prieteni-mi dădeam viaţa din mine,/ Ei n-au vrut decât să
mă ascundă bine,/ Să mă prăduiască n-au avut oprire,/ De parcă lu­
crau sub acoperire".
Astfel de piese cu referinţe identificable au un statut de excep­
ţionalitate, celelalte piese nefăcând referinţe la personaje din lumea
reală şi fiind cantonate într-o retorică a ambiguităţii. Referinţele sunt
mult mai codate decât în piesele de şmecherie - astfel, nu există ni­
cio referinţă la poliţie; de asemenea, cuvintele univoce sunt evitate
(a prădui are sensul univoc de a turna la poliţie, motiv pentru care
e preferat termenul mai ambiguu a vinde). Spre deosebire de mane­
lele de şmecherie, nu se vorbeşte despre brigadă, soldaţi etc., ci doar
despre prieteni perverşi şi despre fraţi în sens simbolic: „ Am o mie
de fraţi,/ N-am frică nici de mascaţi" (Florin Salam, Ne spune mafia
neagră); într-alt cântec, prietenii falşi sunt comparaţi cu Iuda (Florin
Purice, Frate cu Iuda): „nu merită trădătorii să-i consideri fraţi".
Aşa cum manelele de şmecherie descriu, pe cea mai importantă
secţiune a lor, viaţa ficţionalizată a antreprenorului clandestin, life
style-ul glam al acestuia, manelele neîncrederii conturează, prin ne­
gare (ce nu trebuie să faci), codul lui moral. Regula de bază e nu trăda,
a nu te vinde pentru bani sau interes, în cuvintele lui Dan Armeanca
din maneaua deja citată (Nu mai cred în nimenea). Trădarea desca­
lifică pentru totdeauna, în cazul ei nu există iertare sau posibilitatea
reabilitării: „Că omul care-i pervers/ Să îl dai pe uşă afară,/ Că dacă
te vinde o dată,/ Te vinde şi a doua oară" (Mihăiţă Piticu Omul -

pervers).
A doua regulă e să nu încerci să uzurpi locul şefului, iar mane­
lele, care se identifică cu şeful care dă banul şi foarte rar cu cei aflaţi
sub el în ierarhie, dau glas acestui credo: „Mâna care te hrăneşte n-o
muşca,/ Pe cel ce te-ajută nu-l uita,/ Să-i fii recunoscător cât vei trăi/ Şi
să-i mulţumeşti în fiecare zi" (Dan Armeanca, Mâna care te hrăneşte).
Spre deosebire de manelele de şmecherie, tonul în aceste piese
este grav, chiar lamentativ, întrucât, cum am spus, bossul se pune
în poziţia slabă de victimă a trădării. O excepţie este hitul lui Dorel
de la Popeşti, Buzunarul de la spate (2009), o piesă de antologie care
se mai aude şi azi, în 2012, în cluburi. Aici gravitatea se amestecă cu
cinismul sănătos al pieselor de şmecherie, minus fanfaronada afe-

179
rentă („Mi-e prieten şi mi-e frate/ Buzunarul de la spate/ Şi buzu­
narul din faţă,/ Lumea-i perversă şi hoaţă"). Piesa se construieşte
din astfel de enunţuri seci şi foarte condensate despre viaţă, în care
referinţele mafioso sunt inserate subtil (,,Aş vrea să am sănătate/ Pe
câţi am ţinut în spate"; spatele este numele românesc de argou pen­
tru protecţia mafiotă). Ultima strofă pune cel mai bine în evidenţă
atitudinea cinic-resemnată a protagonistului, ambiguitatea morală
a poziţiei lui: ,,Să n-am bani decât un leu/ Pe câţi am şmecherit eu,/
Dar am ştiut dinainte/ Ce are fraierul în minte,/ Că la primul colţ
mă vinde". A şmecheri înseamnă, în argoul infracţional, a-l învăţa
pe novice arta fărădelegilor, iar fraier, în context, are dublu sens: pe
de o parte, indică statutul de novice şi, pe de altă parte, marchează
jignirea maximă care se poate aduce unui şmecher.
O altă piesă aflată la interferenţa dintre teme (şmecherie şi ne­
încredere) este Nu am două vieţi/Mă refac şi fac bani mulţi (Adrian
Minune), care a devenit unul din cele mai puternice hituri de club
din ultimii ani. Textul debutează cu un statement existenţial, „Nu
am să-mi vând niciodată sufletul,/ Cum n-am să-mi vând niciodată
prietenul", echivalentul unui jurământ de credinţă faţă de brigadă
sau gaşca de colţul străzii. „Nu am două vieţi pe pământ ca să tră­
iesc", continuă maneaua, „Am una, nu vreau pe nimeni să deranjez",
cu alte cuvinte, pentru că am o singură viaţă, trebuie să mi-o trăiesc
moral, fără să afectez pe nimeni. Versurile, care vin din zona temati­
că a neîncrederii, se aşază însă pe fundalul solemn al promisiunilor
morale faţă de sine, amplificând sensul eroic al refrenului, care, deşi
se reclamă de la aceeaşi poetică grandomană a fetişizării banilor din
manelele de şmecherie, izbeşte prin forţă poetică: „Mă ridic şi fac
bani mulţi,/ Aduc bani chiar şi din munţi/ Şi în pădurile mari/ Mă
refac şi tot fac bani". Nici urmă de parodie sau umor aici, ci doar nişte
versuri cu o ciudată forţă poetică, ce propun ipoteza insolită a îmbo­
găţirii în recluziune absolută, în singurătatea anahoretică a munţilor
şi pădurii. Funcţia unor astfel de piese e de self-empowerment mas­
culin, de îmbărbătare - şi, chiar dacă răstoarnă o ordine tradiţională
a lumii (înnobilând şi spiritualizând banul, asociindu-l cu parfumul
tare al singurătăţii munţilor şi pădurilor), nu au legătură cu parodia
şi grotescul bachtinian al carnavalului (care, conform lui Stoichiţă
201 1, ar face una din trăsăturile distinctive ale manelelor).

180
 Prietenii, „şerpi cu două feţe"
Există o neîncredere funciară în valoarea prieteniei. În univer­
sul manelelor adulte, unde angajamentul (în sens de commitment) are
altă greutate decât în lumea adolescenţilor, prietenia este întâmpinată
cu scepticism, iar prietenii devin arhetipuri ale omului pervers. Doar
două manele dedicate prieteniei s-au strecurat în repertoriul pentru
adulţi al lăutarilor, „Prieten drag" al lui Sorinei Puştiul şi, mai ales,
clasica Dintr-o mie de p_rieteni (Florin Salam), o piesă ea însăşi scepti­
că: „Dintr-o mie de prieteni/ 900 m-au vândut,/ Şi acum, când au pro­
bleme,/ Vin la mine să-i ajut./ Dintr-o mie de prieteni/ Mi-au rămas
câţiva din ei/ Care ştiu că nu m-ar vinde/ Nici pe-un milion de lei".
Prietenii sunt deci figuri ambigue, cu care te distrezi, dar în care
nu poţi să ai încredere (,,Sunt un om păţit şi ştiu ce spun,/ Ce greu
e să găseşti un prieten bun,/ C-aşa e firea omului,/ Să tragă jarul la
curtea lui"; Sorinei Puştiul - Şarpe pe lângă casă). Invariabil, piesele
spun că, atunci când rămâi fără bani sau ai dat de necaz, prietenii te
părăsesc; când dai de bani, te invidiază. Invidia, un sentiment valo­
rizat pozitiv în partea şmecheroasă (certificând valoarea protagonis­
tului), are în această secţiune parte de o percepţie negativă - prietenii
care te invidiază ajung să te sape.

Fraţii, substitut pentru prieteni

După soţie şi copii, fraţii sunt cea mai tematizată dintre relaţiile
de familie. Chiar dacă se reclamă insistent legătura de sânge atunci
când sunt invocaţi, ei cumulează şi atributul prietenului perfect, care
va fi mereu şi necondiţionat alături de ţine, care te salvează în mo­
mentele fără ieşire: „Chiar dacă dau de vreun rău,/ Mă scapă fratele
meu,/ Are bani, are putere/ Şi mă scapă de-alea rele" (Dan Ciotoi,
Fratele meu).
Nu de puţine ori fraţii îşi declară iubire în expresii de o inge­
nuitate care frizează ridicolul („Frate, frate, mor după ţine", spune
Florin Mitroi), îşi fac griji adânci faţă de soarta celuilalt când sunt la
distanţă (,,Aseară când m-am culcat,/ Pe Dumnezeu am visat./ Îmi
spunea acolo în vis/ Că frăţiorul meu e trist - Doru Calotă, Frăţiorul
meu), resimt ca pe un gol existenţial absenţa fratelui (,,Am de toate

181
şi îmi merge bine,/ Dar n-am frăţiorul lângă mine"; Nicolae Guţă,
Frate, frate). Ceea ce dă forţă acestei secţiunii este faptul că fraţii
sunt, de obicei, invocaţi nu pe un fundal de fericire şi calm, ci de
insecuritate, pe scurt, pe fundalul lumii rele.
Fraţii sunt singura formă de solidaritate reală în lumea manele­
lor: „Unde-i frate lângă frate,/ Se dă lumea la o parte" (Fraţii de Aur,
Frate lângă frate). Solidaritatea este atribut al fratelui, nu al prietenu­
lui, prietenia, simplă tovărăşie, nu poate întemeia simbolic soliditatea
unei legături, „nu", am auzit asta în Ferentari, „prietenia nu înseam­
nă nimic. Dacă ţinem unul la altul, se cheamă că suntem fraţi."; sau
în cuvintele deja citate ale lui Dino, „prieten, prieten, dar nu te iau cu
mine la furat''.

Concluzii
Teza principală a acestui capitol e că şmecheria, ca strategie de
viaţă, generează aşteptări negative de la celălalt şi deci un grad ridicat
de neîncredere socială. Am desfăşurat strategiile care operaţionali­
zează şmecheria - vrăjeala, caterinca, a juca teatru, precum şi stra­
tegiile care încearcă s-o contracareze, pragmatice şi simbolice. Stra­
tegiile pragmatice vizează faptul de a-l încerca pe celălalt şi a juca
teatru, a te preface că-l crezi pentru a-i sesiza adevăratele intenţii.
Strategiile simbolice - jurămintele, etalarea principiilor morale, pro­
iectarea răului asupra celor din afară şi mai ales rudenia simbolică,
apelarea celorlalţi cu termeni din registrul rudeniei (frate, mătuşă,
unchi, mamă, tată). Oricum, consecinţa e că, dincolo de familia
extinsă şi textura rudeniei, nu există solidaritate, ci mai degrabă
concurenţă. Relaţiile de concurenţă sunt strâns legate de consumul
ostentativ şi, în planul imaginarului social, de simbolul duşmanilor.
Şmecheria şi consumul ostentativ sunt cele două mari categorii
tematice care separă radical maneaua de genul istoric care stă la ori­
ginea lui. Consumul ostentativ nu este doar o marcă a celor bogaţi, ci
şi a publicului sărac. Mai mult, în universul de discurs al manelelor,
ostilitatea lumii şi succesul social sunt desemnate prin „figura" (în
sensul lui Genette) ambiguă a duşmanilor. Invidia duşmanilor este
învestită cu sens pozitiv întrucât e marcă a puterii financiare şi con­
sumului, invidia devenind sursă de putere motivaţională. Totodată,

182
duşmanii sunt parte dintr-o mitologie a construcţiei masculinităţii,
masculinitate care are nevoie de confruntare şi competiţie ca să se
definească. Duşmanii, ca figură a imaginarului social, suportă mai
multe lecturi - simbol al lumii ostile, marcă a succesului social, dar şi
element al unui peisaj confruntaţional prin care construieşte mascu­
linitatea, fapt care apropie maneaua de rapul gangsta, unde duşmanii
sunt de asemenea valorizaţi ambivalent.
O enormă secţiune din manele, comparabilă cantitativ cu cea
dedicată banilor, e consacrată neîncrederii în semenii din afara fami­
liei. Ea spune în mare că oamenii sunt pe interes, că prietenii au două
feţe şi nu poţi să te bazezi pe ei la necaz, fiind alături de tine doar atâta
vreme cât ai bani. O parte din piesele acestei secţiuni trimit la univer­
sul interlop al trădării, o altă parte face filozofia lumii re le, o filozofie
omniprezentă în România postsocialismului, cu un nivel ridicat de
neîncredere în instituţii şi semeni. Cele care glosează pe marginea
verbului a vinde au conotaţii mai degrabă interlope, întrucât trimit
la ideea de complicitate; altele glosează pe marginea verbului a ajuta,
care are în vedere pur şi simplu egoismul semenilor.
Figurile sale structurante sunt familia tradiţională, ca spaţiu pro­
tector şi indivizibil, prietenii în care nu poţi să ai încredere şi fraţii ca
unică formă de solidaritate. Solidaritatea este atribut al fratelui, nu al
prietenului, prietenia, simpla tovărăşie, nu poate intemeia simbolic o
legătură. De aceea, în lumea reală, prietenii se apelează cu fratele meu
şi, în universul de discurs al manelelelor, prietenia adevărată este de­
semnată ca frăţie. Lipsa de încredere în altcineva decât rude e o carac­
teristică a culturilor mediteraneene; în acelaşi timp ea este accentuată
în deruta postsocialismului, schimbarea de sistem rupând legăturile
dintre oameni, generând insecuritate şi paranoia relaţională.
 Proximităti
,
stilistice
şi contaminări gangsta

Capitolul de faţă are două dimensiuni - una culturală, vizând

proximităţile estetice şi de stil de viaţă ale scenei maneliste, şi alta
pragmatică, aptă de a interesa politicile publice. Mai exact, pe baza
unor comparaţii cu genuri/scene muzicale cu care maneaua prezin­
tă afinităţi, intenţia lucrării e să contracareze etichetele care au fost
lipite genului cu intenţia de a-l discredita, argumentând în favoarea
unei încadrări stilistice (în sens larg) care să-l plaseze, totodată, pe
o orbită cool. Genurile cu care este comparată maneaua sunt neo­
melodici napolitan, narcorrido mexican şi, din vecinătate, etnopop-ul
balcanic (chalga din Bulgaria şi turbofolk-ul din Serbia), toate având
importante conexiuni cu universul „deviant"91 al marginalităţii şi al
economiei clandestine. Ce distinge însă maneaua în raport cu toate
aceste genuri e emoţia puterii (Stoichiţă 201 1) şi contaminarea directă
cu rapul gangsta, al cărui mesaj subversiv este parţial dezamorsat şi
deturnat spre pop. Pornind de aici, încadrarea stilistică pe care capi­
tolul o propune pentru manea este de gangsta pop.

91
Folosesc deviant în sensul lui Cohen (1 955), ca o cultură a unui grup margi­
nalizat sau automarginalizat, care funcţionează după ritualuri şi coduri mo­
rale opuse valorilor mainstream.

185
 Obiective
Programul doctoral în care sunt înscris e dedicat politicilor pu­
blice. Cum maneaua a primit de-a lungul timpului o mulţime de eti­
chete nedrepte, care au transformat-o într-o muzică nefrecventabilă,
în acest capitol final al lucrării o să caut o etichetă stilistică ce, ţinând
cont de specificul şi istoria acestui gen vitregit, să fie capabilă să o
împacheteze cool.
Pentru aceasta, o să fac o comparaţie cu genuri muzicale cu care
maneaua are afinităţi sau cu care s-a contaminat stilistic, insistând
atât asupra punctelor de conjuncţie, cât şi a celor de disjuncţie.
Neomelodici este muzica-fanion a mafioţilor din sudul Italiei,
iar narcorrido, muzica traficanţilor de droguri din Mexic. Ambele
au prins la publicul needucat şi au provocat valuri de panică morală.
Lucrarea o să discute de ce aceste genuri nu au reuşit să penetreze
mainstream-ul.
Următoarea secţiune o să discute relaţia manelei cu muzicile din
proximitatea panbalcanică, turbofolk-ul din Serbia şi chalga din Bul­
garia. Ultima secţiune este dedicată relaţiei de dragoste şi ură dintre
rapul gangsta românesc şi manea, afinităţile dintre ele şi felul cum
s-au influenţat direct, trasând o istorie a felului în care cele două cu­
rente s-au întrepătruns.
Pornind de aici, în finalul capitolului, o să discut în ce măsură
eticheta de gangsta pop este capabilă să fixeze un specific al manelei,
livrând-o, totodată, către un public formatat de muzica şi subcultu­
rile anglo-americane; mai exact, în ce măsură maneaua, în ipostaza
de gangsta pop, s-ar putea conforma standardelor de cool ale acestui
public.

Neomelodici, etnopopul napolitan

Neomelodici, etnopopul italienilor napolitani, seamănă şi el în

multe privinţe cu manelele. Născute într-o zonă săracă şi cu inega­
lităţi economice masive (Napoli), cântate în dialect şi cu influenţe
arabe, neomelodici au devenit muzica preferată a mafioţilor din Ca­
morra, fiind performată în special la nunţile şi botezurile acestora
(Pine 2003). Camorra controlează şi industria muzicală, mai ales în ce

186
priveşte cariera cântăreţilor: un jurnalist italian povesteşte pentru The
Guardian92 că impresarul camorrist al unui cântăreţ de neomelodici
îl obliga pe acesta să cânte până la epuizare, pentru a acoperi comen­
zile, iar solistul Gigi D" Alessio rememorează că la începutul carierei a
fost ameninţat cu moartea dacă nu performează la evenimentul unui
boss sau că impresarul lui l-a obligat să cânte şi la 15 evenimente pe zi.
Chiar claca targetul ei include, pe lângă mafie, şi clasele de jos (unde
se bucură de o enormă popularitate), genului i-a fost refuzat accesul
î n mainstream-ul muzical, din cauza apropierii de Camorra şi a du­
biilor legate de calitatea lui muzicală - clasa de mijloc detestă genul,
socotindu-l primitiv, demodat ca instrumentaţie şi cheezy (uşurel şi
kitsch), spun interlocutorii mei intelectuali din Italia (o traducătoare
şi un arhitect). De asemenea, albumele nu sunt comercializate în ma­
gazinele de CD-uri din centrul oraşului, ci în piaţă.
Ca şi manelele, piesele evită să intre în detalii legate de viaţă
mafiotă, dar neocolind teme cum ar fi viaţa în închisoare, viaţa fu­
garilor daţi în urmărire generală; tema favorită este, de asemenea,
dragostea, împlinită sau pierdută. La începutul lui 2012, cântăreţul
Nello Liberti a intrat în atenţia poliţiei după ce a lansat O Capoclan
pe motiv că ar instiga la activităţi infracţionale; piesa glorifică per­
sonajul unui boss mafiot care crede că opţiunea lui pentru mafie ar
veni de la Dumnezeu.
Genul îşi află originea în scenegiata, un gen muzical vechi de se­
cole care înscenează melodrame în care un outsider fură inima soţiei/
logodnicei protagonistului care se răzbună omorându-l (Pine 201 2).
Transformat în neomelodici, genul s-a deschis şi spre alte orizonturi
tematice (inclusiv mai sociale, ca sarcinile nedorite sau şomajul), dar
nu a integrat şi tema insolentă a şmecheriei şi banului. Tonul în acest
gen e „înalt" şi grav, mizând pe patetism şi nu pe etalarea obraznică
a puterii.
Cu o mare popularitate în sudul Italiei, genul a pătruns, prin
Nino D'Angeli, cel mai cunoscut interpret, şi în România. Napolita-

92
John McDonell. 2009. „Scene and heard: Neomelodic music". Ihe Guardian
[14 aprilie] http://www.guardian.co. uk/music/musicblog/2009/apr/14/scene­
and-heard-neomelodics, accesat 20 martie 201 1.

187
nul a avut mai multe concerte la noi în ţară, în special după apariţia
hitului Senza giacca e cravata, care la începutul mileniului putea fi
auzit inclusiv pe radiourile FM şi canalele muzicale tv.
Succesul genului a determinat apariţia unui cântăreţ româno­
italian de neomelodici, Ciro de Luca; carabinier până la 30 de ani,
acesta se dedică, din 1999 încolo, unei cariere muzicale româneşti,
cunoscând succesul cu piesa Cerea a Te, interpretată în duet cu Liviu
Guţă (şi rebotezată Eu te-am ales din milioanele de stele). A fost sin­
gurul lui succes.
Dar, chiar dacă ambele - maneaua şi neomelodici - sunt muzici
ale ghetoului, există diferenţe puternice între genuri: cea mai impor­
tantă e că neomelodici nu este o muzică centrată pe emoţia puterii,
ci pe sentiment şi melodramă. Ea nu afirmă agresiv un etos masculin
şi nici nu face apologia consumului, ci vrea să emoţioneze prin pate­
tism, motiv pentru care, când vorbeşte despre mafie, o face mizând
pe compasiune şi efecte melodramatice.

Narcorrido, muzica traficanţilor

de droguri mexicani
Maneaua nu e singurul gen contemporan care reia strategiile
trubadurilor, alimentându-se din banii negri ai mafioţilor. În cadrul
genului narcorrido din Mexic, soliştii glorifică figuri de gangsteri sau
grupări mafiote, fiind plătiţi pentru asta: „E o muncă bănoasă. Ace
poate scoate până la 30.000 de dolari pentru un corrido nou, deşi une­
ori, pentru un prieten, el poate să nu ceară bani. „E jobul meu. Dacă
cineva mă plăteşte să-i fac un corrido, îi dau bătaie. Dacă-s mafioţi
sau nu, e tot aia pentru mine", spune93• De menţionat că cronicarul
muzical care a scris materialul vorbeşte de narcorrido ca despre un
gangsta rap mexican. La fel ca maneaua, narcorrido a devenit obiect
al panicii morale, fiind scoasă de pe canalele radio şi cele publice. Di­
ferenţa priveşte violenţa raporturilor dintre mafie şi soliştii protej aţi:

93
Martin Hogson. 2004. „Death in the midday sun". Ihe Guardian [19 septem­
brie] http://observer.theguardian.com/omm/story/0„1304449,00.html, acce­
sat 20 aprilie 201 1 .

188
în industria muzicală mexicană, se întâmplă ca soliştii să sfârşească
împuşcaţi; în industria românească a manelei, tratamentul maneliş­
tilor recalcitranţi este, cum s-a văzut, mai blând. Pe de altă parte, în
România, mafia nu foloseşte crima ca mijloc de răzbunare (doar tor­
tura şi bătaia), şi nici armele de foc (decât pistoale cu bile de cauciuc,
letale doar din apropiere).

Turbofolk-ul, chalga şi lumea interlopă

Este legătura dintre etnopopul balcanic al românilor şi mafia o
specificitate autohtonă? Nicidecum. Alte două genuri înrudite din
vecinătate, turbofolk-ul din Serbia şi chalga din Bulgaria, sunt de ase­
menea genurile muzicale preferate de interlopi, care sprijină financi­
ar industria. În Bulgaria, „este bine cunoscut că mafia sprjină chalga
deschizând cluburi de profil, sponsorizând cântăreţi şi apărând în
clipuri video" (Dimitrova 201 1: 4). Silverman (2007) şi Kendal (2012)
notează şi ei conexiunea dintre chalga şi mutri, mafia bulgară. Un
interlocutor bulgar, antropolog, susţine însă că afişarea mafioţilor
alături de cântăreţi de chalga în clipuri a fost o realitate a anilor '90,
dar care azi nu mai e valabilă. Dimitrova (20 1 1 : 4) citează o emisiune
BBC dedicată unui club de chalga, în care jurnalistul spune că „există
o mulţime de conexiuni ale industriei cu mafia", şi un material apărut
într-o revistă canadiană, care atrage atenţia asupra exotismului clu­
burilor de chalga, dar şi asupra faptului că locurile sunt frecventate
de gangsteri, fapt care le face problematice din punctul de vedere al
siguranţei (nu altfel stau lucrurile în Bucureşti). De asemenea, spune
Dimitrova, chalga este muzica preferată a mafioţilor bulgari şi a iubi­
telor acestora, iar genul descrie „modul lor de viaţă luxos'', implicând
„petreceri în baruri de noapte, unde comandă cocktailuri scumpe
şi unde ajung coborând din cele mai noi maşini apărute pe piaţă".
Prezenţa temei mafioso este semnalată ca o trăsătură a multor clipuri
de chalga, care exotizează şi glamourizează mafia (Kurkela 2007: 161)
din deceniul 10. Statelova (1 999) observă şi ea că audienţa chalgăi se
mafiotizează odată cu căderea economică a clasei muncitoare: „Pe­
trecerile pentru clasa muncitoare încep să fie comandate şi plătite de
boşi mafioţi cu telefoane mobile scumpe şi nu de sindicate, ca în tre­
cut" (ibidem: 61).

1 89
 Legăturile dintre turbofolk şi mafia sârbă sunt mai bine docu­
mentate. Apărut după prăbuşirea comunismului şi în timpul ascensi­
unii naţionalismului lui MiloseviC, el a devenit muzica naţionaliştilor
sârbi şi a warlorzilor acestuia. Cel mai cunoscut dintre ei este Arkan,
un infractor dat în urmărire internaţională şi întors în ţară în tim­
pul regimului Milosevic (Greemberg, 2006). Într-o nuntă, numită de
presa tabloidă din Belgrad „un basm sârb", arată Vice94, Arkan s-a
căsătorit cu Ceka, o divă a turbofolk-ului, care cânta la evenimen­
tele trupelor paramilitare sârbe, el ulterior devenind impresarul
acesteia. În timpul bombardamentelor din Belgrad, ea a cântat în
pieţe publice, în concerte gratuite, pentru că MiloseviC avea nevoie
de scut uman pentru a opri bombardamentele. Într-un articol cu ac­
cente leftiste, Alexei Monroe (2000) susţine că turbofolk-ul a generat
pornonaţionalism, un amestec format din exaltarea xonofobiei şi un
gen de consumism care obiectualizează sexualitatea femeii. Era tur­
bofolk- ului s-a încheiat odată cu sfârşitul războiului, genul transfor­
mându-se în turbopop sau pur şi simplu pop, fiind auzit în cluburile
de profil din oraşele mari din Serbia, frecventate de gangsterii sârbi.
Pericolul naţionalismului nu pluteşte însă deasupra manelelor,
din contră, cât timp electoratul mai puţin educat va rămâne fan al
unui gen cântat preponderent de romi, există mai puţine şanse ale
escaladării naţionalismului. De asemenea, cum manelele sunt un
gen foarte hibrid, cu o audienţă mixată etnic, manelele vorbesc în
termeni apreciativi despre romi. Descreşterea lor în popularitate din
ultimii ani ar trebui mai degrabă să îngrijoreze, fiind semn că o parte
din audienţă s-a îndreptat spre alte genuri (sau, dacă nu, că trăieşte
în schizofrenie, că au devenit manelari în negare, ceea ce e chiar mai
rău, fiindcă implică o doză suplimentară de ură).

94
Baby Balls and Iva Prolic. 201 1. „Make a Dumbfull noise. The rise and fall of
Serbian Turbofolk". Vice [29 noiembrie] http://www.vice.com/read/make-a­
dumbful-noise-0000042-v18n l l, accesat 12 iulie 2012.

190
 Rapul şi maneaua
În această secţiune o să analizez cum au intrat manelele pe un
circuit de cool, mai exact, cum, din 2000 încolo, datorită coabitării
cu muzicienii din rap şi pop, s-au reformat şi au devenit cool, in­
trând în cluburi şi discoteci. Vectorul principal prin care se reuşeşte
asta este rapul gangsta, cu un succes formidabil între 1998 şi 2002.
Rapul gangsta este prima subcultură, după folkul neohippie al Ce­
naclului Flacăra, care penetrează mainstream-ul, trecând dincolo de
cercul categoriilor educate. În Occident, subculturile muzicale sunt
de multe ori apanajul celor mai puţin educaţi, pe scurt, al munci­
torilor the moods sau punk sunt subculturi pornite dinspre clasa
-

muncitoare (Hebidge 1985; Hall & Jefferson 2006); hip-hopul a por­

nit de asemenea din ghetouri. În România lucrurile stau diferit, sub­
culturile importate din Vest sunt apanajul celor educaţi, care vor să
se diferenţieze de mainstream-ul cu mai puţină educaţie. Cele mai
proeminente subculturi româneşti, neohippie şi rock, au evoluat ca
subculturi de licee de centru sau de campus studenţesc; au existat,
fireşte, şi rockeri cu liceu industrial la bază, dar nu ei au constituit
centrul de greutate al subculturii; în interiorul subculturii s-au reli­
efat ca atipici, corespondentul autodidacţilor din cercurile intelectu­
ale. Cultura rock şi neohippie s-a democratizat abia în ultimii ani -
locurile de pe litoral cu playlist setat pe rock şi hippie, Vama Veche şi
2 Mai, au fost locuri ale aşa-zisei rezistenţe intelectuale, atât înainte
de Revoluţie, cât şi după, iar ele, spune o vorbă intens vehiculată în
aceste staţiuni, „s-au stricat" în momentul când au fost invadate de
cocalari, adică de publicul mai puţin educat.
Cenaclul Flacăra este prima manifestare de subcultură care tre­
ce dincolo, care se democratizează şi prinde o masă de tineri aflată
dincolo de cercul strâmt al celor cu preocupări intelectuale. Este însă
singura subcultură tolerată de regim, mai mult, susţinută şi promo­
vată de regim, beneficiind, aşadar, de un aparat de promovare uriaş,
cu concerte transmise în prima fază pe singurul canal tv, apoi pe pos­
tul naţional de radio, cu o revistă, Flacăra, de imens succes ea însăşi.
Succesul acestei subculturi neohippie nu poate fi deci rupt de cvasi­
monopolul ei între subculturi, ca singura supapă permisă de regim.

191
 Rapul gangsta evoluează într-un cadru diferit, în care oferta
subculturală e multiplă şi în care, în plus, concurează cu omologii
subculturali, mai tentanţi, din Occident, deci cu atât mai remarcabil
e succesul lui. În mod cert, spre 2000, ceva se schimbă în societatea
românească, sau poate nu atât în societatea românească în întregul
ei, cât în rândul tinerilor. În aceşti ani generaţia celor formaţi după
Revoluţie se ridică, capătă glas. Părinţii acestora, fosta clasă muncito­
rească din comunism, nu se pot adapta la noile realităţi capitaliste, pe
care le resimt ca alienante şi opresante (Kidekel 2010) - munca nu mai
este o valoare în ea însăşi, contând în schimb banii; relaţiile de coo­
perare devin de concurenţă; în sfârşit, media îi bombardează cu un
imaginar sexual consumist pe care muncitorii îl percep ca agresant
(ibidem: 139). Copiii lor cresc însă în această nouă realitate, se mişcă
în ea ca peştele în apă, ceea ce creează premisele unui conflict acut
între generaţii, care va exploda la sfârşitul deceniului: ecuaţia e cea
clasică - părinţii valorizează superlativ munca şi o anume „decenţă"
profamilie, iar copiii lor, formataţi de imaginile de paradis hedonist
furnizate de TV, sunt orientaţi spre bani şi distracţie, spre un dis­
curs, ca să zic aşa, liberaţionist. Singurul element distonant în această
ecuaţie subculturală liberaţionistă sunt banii, materialismul, care în
context se reliefează ca valoare subversivă - un alt fapt care face ino­
perant instrumentarul marxist prin care Hebidge (1979) analizează
subculturile, care, în opinia cercetătorului britanic, se definesc prin
valori nonmaterialiste. Banii şi sexul porno devin armele stilistice
prin care tinerii, via gangsta-rap, vor încerca să se diferenţieze de cul­
tura adulţilor: banii, fiindcă fac apologia valorilor materialiste la care
cei formaţi în comunism au mai puţină aderenţă, iar discursul des­
chis despre sex pentru a-i şoca, a le ultragia sensibilitatea şi a marca,
printr-un hedonism sexual cu accente porno, diferenţa în raport cu
cultura reproductivă a adulţilor, care închide sexualitatea în cadrul
familiei. Un alt element folosit ca armă, dar mult mai rar ca ocurenţă,
îl reprezintă drogurile uşoare (BUG Mafia sunt la sfârşitul deceniului
campionii acestui discurs).
Rapul este prima subcultură românească de import ce se des­
chide spre universul periferiei, al „ghetoului"; termenul preferat de
ei este „cartier", dar se subînţelege ghetou: ,,În cartier e la fel ca la în-

192
chisoare,/ Dacă nu poţi să ieşi afară, trebuie să fii tare" (BUG Mafia -
Poveste fără sfârşit); fiecare trupă de rap se reclamă de la un cartier
(BUG Mafia - Pantelimon, La Familia - Sălăjan, RACLA - Gara de
Nord etc.), al cărui exponent pretinde să fie şi a cărui voce oprima­
tă încearcă s-o exprime; în plus, protagonistul din rap este fie un
şmenar, adică un şmecher, fie un un băiat de colţul străzii, adică un
bagabont. Faptul că este un produs de import, în logica acelor ani în
care tinerii priveau seduşi spre Vest, este un avantaj : cool înseamnă
să sune şi să arate vestic. Or, mitologia ghetoului din rap reuşeşte să
împace ambele deziderate, el vorbeşte despre realităţi româneşti, dar
în termenii cool de afară, mai exact, ca şi cum în România lucrurile
s-ar întâmpla ca acolo, în ghetourile americane.
Pe scurt, rapul dă un sens eroic şi cool realităţilor atroce din Ro­
mânia acelor ani de recesiune profundă, le ficţionalizează şi esteti­
zează. Şi nu s-ar putea spune că această viziune distorsionată de filtre
artistice nu ar avea partea ei de adevăr, că, pe undeva, România, ca
stat în tranziţie, n-ar putea fi citită prin metafora ghetoului: România
e o periferie a Vestului, o no go area, cu graniţele ermetic închise spre
Occidentul civilizat. Lumea, cu excepţia şmecherilor care se ridică,
e egală în sărăcie şi, pentru că resursele sunt pe terminate, trăieşte
demontând şi vânzând la bucată relicvele Vechiului Regim, fabrici
şi uzine (Mateescu 2005). Autorităţile sunt corupte şi slabe, statul e
mafiotizat, dominat de o cleptocraţie rapace (Verdery 2003). Capi­
talismul, complet dereglementat, devine sinonim cu şmecherie, cei
care fac bani sunt, în sistemul privat, afacerişti lipsiţi de scrupule,
care dau ţepe sau, la stat, birocraţi care iau şpăgi uriaşe sau căpuşează
sistemul. Viaţa e dominată de insecuritate - insecuritatea economică
a zilei de mâine, când ai putea rămâne fără serviciu, şi insecuritate
relaţională, în care relaţiile de cooperare sunt substituite, în logică
capitalistă, de cele de concurenţă (Kidekel 2010).
Pe de altă parte, la sfârşitul mileniului, linia de demarcaţie în­
tre publicul de rap şi cel de manea este foarte ambiguă: „băieţii mei
ascultă hip-hop şi manea", spun Paraziţii într-o piesă din 1999 (Aşa
cum vreau). Tot în 1999, Tano de la Gashka, prima formaţie de etno­
hip-hop, punctează şi el: ,,În Pantelimon se ascultă două stiluri de
muzică - lăutărească şi hip-hop. Noi am vrut să împăcam amblele

193
tabere"95; lăutărească este în context eufemism pentru manea, pentru
că un rând mai încolo Tano va vorbi despre Adrian Minune ca re­
prezentantul numărul 1 al muzicii lăutăreşti. Faptul că publicu} celor
două genuri muzicale este până la un punct acelaşi va fi recunoscut,
târziu, şi de BUG Mafia, care, într-un interviu din 2013, va declara:
„Din fericire pentru noi, foarte mulţi fani de manele sunt şi fani BUG
Mafia . . . În momentul de faţă foarte mulţi ascultători de manele sunt
plecaţi afară. Şi foarte mulţi fani BUG Mafia sunt plecaţi afară, căci,
aşa cum spuneam, sunt cam aceleaşi persoane96".
Dar acestea sunt realităţi care vor fi recunoscute de protagoniştii
scenei de rap doar în 1999, deci înainte ca maneaua să intre în ma­
instream, şi mai târziu, în 2013, deci după ce aceasta iese din mai­
nstream; pe scurt, cât timp evoluează ca muzică clandestină. Altfel,
scena de rap se va delimita din răsputeri atât de manea, cât şi de pu­
blicul ei - aripa elitistă a rapului, reprezentată de RACLA, va lovi încă
din 2000 atât în cocalari, cât şi în manea (albumul Rime de bine şi, în
special, piesa programatică Pace cartierului), iar în momentul când,
în 2001, Râmaru, liderul RACLA, va orchestra şi va face pasaje de MC
pentru un album al lui Guţă (Commando), pe scena hip-hop va iz­
bucni un scandal uriaş, ale cărui ecouri se vor întinde până în 200497•
După 2002, Paraziţii vor scoate din versiunile live versul infamant cu
băieţii care „ascultă hip-hop şi manea" şi vor lovi neobosit în manea şi
cocalari, în versuri de un rasism feroce („Nu dau dedicaţie, bă, muri­
v-ar cioara./ Când mă piş pe manele, se inundă ţara"; Total dubios).
Dar faptele sunt fapte, iar înverşunarea împotriva manelei e les­
ne psihanalizabilă. Ce uită sistematic să spună gangsta rapul e că, în
momentul în care ocupă scena, pretinzând că dezvăluie Adevărata

95
http://forum.bugmafia93.ro/archive/index.php/t- 1 1 14.html, accesat 31 au­
gust 201 1.
96
Raluca Moisă. 2013. „VIDEO Interviu-eveniment (partea I). B.U.G. Mafia,
la 20 de ani de carieră: Nu avem averi, dar nu avem nici şefi. Foarte mulţi
români nu-şi permit asta." Adevărul [1 1 octombrie] http://adevarul.ro/enter­
tain men t/m uzica/bug-mafia-mafia-interviu-l_ 525 7efd6c7b855ff5626b 1 O bi
index.html, accesat 1 august 2013.
97
http:!/forum. urbanrecords.ro/viewtopic. php ?f=25&t=2 7 l&start=20, accesat
7 februarie 2012.

194
Realitate (bani, ţepe, sex etc.), această Adevărată Realitate era deja
bătătorită de ani buni de manea. Mai omite să spună că, în momen­
tul când se erijează în muzică a ghetoului şi pretinde a fi portavocea
eroilor ei clandestini, bagabonţii şi şmecherii, scena este deja ocupată
de manea; manea care vorbeşte pe bune în numele şmecherilor, mai
mult, şmecherii dau bani grei să fie imortalizaţi în manea.
Rapul va încerca să se substituie manelei, dar nu va reuşi: re­
zultatul va fi exact invers, în busculada liberaţionistă creată de rap,
maneaua va intra în lumina reflectoarelor, unde va sta mult după ce
valurile create de rapul gangsta se vor stinge. Prin temele comune,
apologia banilor, grandomania egolatră, delirul macho de putere,
obiectificarea neruşinată a femeii şi tonele de sex pe care le poate fur­
niza, rapul dez-exotizează şi legitimează indirect maneaua, practic
îi dă undă verde: datorită rapului, tinerii din afara manelei, care pri­
veau fascinaţi spre Vest, încep să accepte maneaua ca discurs plau­
zibil şi non-freak, iar de partea cealaltă, manelarii au argumente că
nu mai e cazul să se simtă complexaţi că le place retorica dubioasă a
genului oriental. În interviul din 2013, în care a recunoscut tardiv
conexiunea prin public cu maneaua, BUG Mafia a zis-o bine: „Noi
faţă de manea suntem Elveţia"98• Ca maneaua să devină în regulă,
are nevoie să treacă prin Elveţia rapului. După stagiul elveţian, i.e,.
contaminarea cu rapul, maneaua mătură finalmente rapul gangsta de
pe scena mainstream, îi iafaţa. Iar stagiul elveţian începe cu Verdikt.

Vine poliţia, primul hit etnohip-hop

Prima trupă care reuşeşte o combinaţie de succes între rap şi ma­
nea este Verdikt, prin piesa Vine poliţia, probabil una din cele mai
puternice piese ale rapului românesc. Trupa nu este din Bucureşti,
ci din Slobozia; şi chiar dacă scena de rap este cu circuit închis şi
esenţial bucureşteană, toată lumea cunoscând pe toată lumea şi
permiţând greu ascensiunea unei trupe din provincie, succesul piesei
Vine poliţia i-a propulsat ca vedete. Succesul este atât de mare încât
primul lor album, Verdikt, este produs de Transglobal EMI, franciza

98
Raluca Moisă. art. cit.

195
locală a brandului internaţional EMI, şi lansat la începutul anului
1999 (pe 17 ianuarie), iar piesei i se consacră un videoclip foarte pro.fi,
făcut de necunoscutul (pe atunci) Cătălin Mitulescu, şi rulat frenetic
pe canalul tv de muzică Atomic. Refrenul-manea al piesei este inter­
pretat de un cântăreţ de localuri din Slobozia, Marius Marin, şi citea­
ză maneaua omonimă a unui lăutar din Banat, Liviu Mateş, apărută
pe piaţă în 1995; e posibil ca Liviu Mateş să nu fie compozitorul ei,
doar s-o fi preluat pe albumul său. În fine.
În versiunea lui Mateş, piesa este o manea de detenţie, dedicată
valutiştilor care cad la raziile poliţiei şi ajung la închisoare: „ Dom­
nule judecător,/ Nu mă condamna, că mor,/ Lasă-mă să pot trăi,/
C-am de-a creşte mulţi copii". Verdikt păstrează doar refrenul pie­
sei, abandonând lamentaţiile pe tema vieţii din închisoare şi înca­
drând acest refren prin pasaje agresive de gangsta-rapping. Fundalul
orchestral şi ritmic e lent, generând o atmosferă hipnotică şi întune­
cată, în acord atât cu tonul lamentativ al refrenului-manea ( „Vine
poliţia/ Şi-mi ia toată marfa,/ Şi-mi ia dolarii şi mărcile,/ Ca să-mi
facă negre zilele"), cât şi al pasajelor rap în care se face filozofia scep­
tică a unei lumi de rechini în care doar banul contează; banul e în
egală măsură motor existenţial ( „ Plăcerea banului îţi fierbe acum în
sânge,/ Nu-ţi pasă de nimic, dar pentru bani ai plânge") şi unic spri­
jin într-o lume a totalei neîncrederi în celălalt: „Totul e înşelător,/
Toţi pe tine,/ Nu mai ţine,/ Nu mai suporta./ Toţi vor să te înţepe,/
Dar e clar: oamenii au multe feţe". De regulă, protagonistul gangsta­
rapului se laudă că e cel mai tare în piesa celor de la Verdikt, relata­
-

rea, care se face la persoana a doua (tu, bişniţarule), e pur şi simplu o

încercare poetică de înţelegere a concepţiei de viaţă a acestuia: ideea
nu e de identitate gonflată egocentric, ci de lecţie de anatomie apli­
cată pe, parafrazându-l pe Lermontov, un erou subversiv al zilelor
noastre (i.e. al tranziţiei de atunci).
Şi, deşi Vine poliţia a rămas ca singur succes al celor de la Ver­
dikt, băieţii, care au mai scos două albume, nu au mai încercat vreo
combinaţie cu maneaua. Dar asta nu contează; contează că, odată cu
Vine poliţia, se naşte etnohip-hopul românesc. Mai mult, că, odată
cu ea, împachetată rap, maneaua pătrunde în cluburi şi discoteci. În
acest punct, se poate ridica problema de ce maneaua n-a pătruns di­
nainte, de vreme ce o parte din publicul ei, în special cel tânăr, avea

196
deschidere spre rap şi spre muzica pop. Un prim răspuns ar fi că ma­
neaua era cântată de şi asociată cu romii, ceea ce e adevărat fiindcă,
în momentul când maneaua se va impune în mainstream, o va face fie
prin trupe de etnici români, fie printr-un etnic român asociat cu un
lăutar rom; chiar trupa Verdikt e una de etnici români. Dar în acest
caz specific mai contează şi altceva, anume că în cluburi şi discoteci
se asculta o altfel de muzică, cu un sound diferit, în raport cu care
maneaua suna de alaltăieri; fiindcă în cluburi se dansa pe muzică
anglo-americană ori muzică românească <lance sau rap, care încerca
să copieze cât mai fidel sonorităţile anglo-americane contemporane,
prin nume ca Genius, 3Sud-Est sau Valahia (în zona <lance) sau BUG
Mafia, La Familia sau Paraziţii (în zona rap). În plus, aceste trupe de
oameni foarte tineri aveau teme extrase din universul hedonist de
viaţă al adolescenţilor, protagonistul versurilor încerca să fie un cool
kid. Or, manelele în acei ani nu erau parte din cultura tinerilor, tema­
tica lor, dincolo de referirile la bagabonţii care adună stive de femei,
era mai degrabă cantonată într-un univers de familie, cu nevastă şi
copii, protagonistul versurilor nefiind în niciun caz un cool kids, cu
atât mai mult cu cât una din funcţiile sociale ale genului era de a servi
ca acompaniament evenimentelor de adulţi, gen nunţi sau botezuri,
alături de aşa-zisa muzică populară (în versiunea ei „tradiţională" sau
modernizată). Pe scurt, profilul ei, în conştiinţa publicului, era mai
degrabă „rurban", ruralo-urban, de muzică a periferiei, motiv pentru
care se confunda cu folclorul modernizat (confuzie perpetuată, de
altfel, până-n zilele noastre). Iar într-o discotecă nu bagi sârbe mo­
dernizate, e un spaţiu în care nu te duci să joci (ca la o nuntă), ci să
dansezi. OK, o fi având maneaua beat electronic şi s-o fi folosind de
orgă sau chitară electrică, dar sound-ul nu era destul de evoluat, iar
profilul ei era totuşi mai apropiat de zona etno a muzicii de mahala
decât de zona cosmopolită a popului de inspiraţie anglo-americană.
Or, ca manelele să devină potrivite pentru discoteci şi cluburi, aveau
nevoie de un lifting care să le facă cool, compatibile cu cultura tineri­
lor. Asta face, transformând maneaua în rap, Verdikt.
Dar, deşi a descoperit un continent stilistic cu care a rupt sce­
na muzicală românească, Verdikt nu-l explorează mai departe, Vine
poliţia fiind singura sa încercare în zona etnohip-hopului. Cea care
va explora sistematic acest curent şi se va defini prin ea va fi Gashka,

197
ale cărei căutări muzicale, din 1998-1999, se vor înscrie conştient şi
consecvent pe acest stil.

Gashka, formaţia etnohip-hop

Formaţia este originară din Pantelimon (la fel ca BUG Mafia, cea
mai importantă formaţie de gangsta-rap din Romania), iar liderul
şi compozitorul celor mai multe piese este Tano. În intervalul 1996-
1998, trupa, care şi-a tot schimbat componenţa, se exersează în genul
gangsta rapului, dar nu înregistrează un success notabil, chiar dacă a
fost inclusă încă din 1997 pe compilaţia Marpha 2 cu Suflet de gang­
sta (piesa lor de debut) sau pe Real Hip-hop 1, ambele produse de
Digital Records.
În 1998, formaţia îşi schimbă stilul, orientându-se spre etno­
hip-hop, o fuziune de hip-hop cu manea. Primele piese compuse în
acest stil sunt La bar cu băieţii, Doar o zi, Mor duşmanii, care apar
pe compilaţiile Marpha 4 şi Real Hip-hop2, în 1999. Vocea este asi­
gurată de Tigaie, un rapper-lăutar amator, plin de bune intenţii, dar
catastrofal ca voce, şi de Nea Kalu, un alt nume de pe scena etnohip­
hop, mediocru el însuşi ca lăutar, dar ceva mai înzestrat decât Tigaie.
În acelaşi an 1999 (pe 27 august), trupa scoate primul său album,
La bar cu băieţii, la Cat Music - e primul album care integrează un
concept manea. Pe acest album, vocea este asigurată de un lăutar pro­
fesionist, care ulterior va face carieră în manele, Brandy (însă, deşi
asigură vocea pe majoritatea pieselor, nu apare nici în componenţa
formaţiei, nici ca invitat!featuring, doar i se aduc mulţumiri în Outro).
Piesele oscilează între ritm de manea şi ritm de rap, fixând coordo­
natele pe care va evolua mai târziu maneaua: orchestraţia se bazează
aproape integral pe sintetizator, apare loop-ul (prin care un frag­
ment, refren sau o simplă strofă, este reluat printr-o operaţiune tip
copy-paste pe parcursul piesei); pe scurt, ei electronizează maneaua,
o apropie decisiv de pop. La nivelul mesajului, inovaţia priveşte în­
tinerirea universului de discurs, opţiunea pentru un cool kid ca pro­
tagonist. Pe niciunul din cele şase albume scoase împreună nu vor
înregistra - decât foarte rar - piese despre familie (adică iubirea faţă
de copii sau părinţi), protagoistul rămâne un cool kid de cartier, chiar
şi atunci când e însurat. Eroul, aşadar, nu este un şmecher cu familie

198
şi copii, ci un adolescent sau un tânăr fără responsabilităţi familiale,
golan/bagabont (în limbaj manelist) sau băieţaş/băiat de cartier (în
limbaj rap), tânărul care o arde cu gaşca de la bloc, iese ,,la bar cu
băieţii" să agaţe fete „perverse'', care „vor milioanele".
Spre deosebire de Verdikt, Gashka se orientează spre un mesaj
uşurel, care nu face critică socială, un mesaj mai apropiat de mane­
lele de bagabonţi decât de rapul gangsta de la care se reclamă. Există
lamentaţii maneliste, ce trimit spre insecuritatea vieţii, despre lumea
perversă care te vorbeşte pe la spate sau icnete triumfaliste despre
duşmani care mor de invidie, dar nimic obraznic, nimic porno sau
despre dedesubturi dubioase, mărci comune ambelor curente: mai
exact, nimic despre mafioţi, producătoare, gardă, şmecheri care dau
ţepe, combinaţii riscante care te pot trimite după gratii. Singura idee
repetată mecanic e că „băieţii vor să se distreze, fetele vor să le dan­
seze". Raportate la ambele curente (manea şi rap gangsta), versurile
sunt şterse şi curăţele, inhibate şi cuminţi.
Albumul La bar cu băieţii nu a rupt scena hip-hop, cum a făcut-o
Verdikt, şi nici pe cea manelistă; nicio piesă de pe album nu a bene­
ficiat de vreun videoclip. Dar nu se poate nici afirma că ar fi trecut
neobservat sau că ar fi fost respins de scena hip-hop; atât Tano, cât
şi Nea Kalu erau nume mai vechi ale scenei şi ca atare au parte de
un oarecare respect, iar maneaua, deşi muzică cu alură dubioasă, nu
s-a reliefat încă drept pericol social. Albumul următor, Regele pleacă
(2000), aduce primul hit al formaţiei, Regele pleacă, interpretat îm­
preună cu Adrian Minune. Însă nu atât eticheta Gashka face succe­
sul piesei, cât acela al lui Adrian Minune, care este deja, la acea oră,
vedetă, propulsat ca atare de colaborarea cu Costi Ioniţă de pe albu­
mul Fără concurenţă (2000), albumul prin care manelele au devenit
fenomen naţional. Regele pleacă sună cool, mai apropiat prin feeling
şi armonie de rap decât de manea. De altfel, tot albumul sună mai rap
decât La bar cu băieţii, fapt datorat nu doar armoniilor, ci şi colaboră­
rilor cu nume consacrate de pe scena rap ca Zulu, Don Baxter, Anda
Adam, care trag decisiv albumul spre stilul american. Este, probabil,
cel mai finisat album Gashka; Ţigănie e o piesă cu un sound frapant
de original, una din reuşitele notabile ale etnohip-hopului românesc,
perfect calibrată, nici rap, nici manea, cu orchestraţie minimală, ar­
monie de chitară şi beat scos din pian.

199
 Albumele care urmează sunt mai fuşerite, semn că Gashka intră
în ritmul industriei maneliste; de altfel, tematic şi stilistic ele sună din
ce în ce mai manea. Meritul lor e că aduc în atenţia publicului nume
necunoscute ale scenei de manele, care se vor impune după 2005 ca
mari vedete - este vorba de Sorinei Puştiu (trei piese pe albumul Vino
cu noi, din 2000) şi Florin Salam (trei piese pe albumul Mi-aş da viaţa
pentru tine din 2001); însă Tano, deşi are nas pentru potenţialul lă­
utarilor, nu reuşeşte să le compună piese care să le pună în valoare
potenţialul (de pildă Salam sună foarte şters pe compoziţiile Gashka).
După 2002, scenele se segregă, maneaua le pute rău celor de pe
scena hip-hop. Semnalele divorţului celor două scene au apărut încă
din 2001, prin scandalul pricinuit de colaborarea dintre Nicolae Guţă
şi Râmaru, care a divizat scena de hip-hop în două; reproşul princi­
pal - în acel an şi anul care a urmat99 - a fost că maneaua e muzică
comercială, de făcut bani, care n-are treabă cu underground-ul; nu că
ar fi pentru proşti sau că ţigănizează România (cum s-a întîmplat în
anii care au urmat).
În plus, după 2002-2003, hip-hopul iese de pe val (doar trei nume
rămân de succes - La Familia, BUG Mafia şi, mai ales, Paraziţii, care
urcă în popularitate), în timp ce maneaua se bucură de un succes
din ce în ce mai mare, rupe. Gashka se dizolvă, iar cele două nume
importante ale scenei de entohip-hop, Tano, liderul Gashka, şi Nea
Kalu, au fost absorbite amândouă de scena manelistă, unde banii
curg. Tano emigrează în Canada şi în 2007 se reîntoarce ca să produ­
că, din interiorul scenei de manele, încă un album sub eticheta Ga­
shka (în 2007). Nea Kalu, într-o primă fază, a încercat să resusciteze
formaţia de hip-hop Drepturi Egale, alături de ASU (alt viitor nume
important de pe scena de manele), dar cântând RNB; albumul, scos
în 2003, a fost însă un eşec comercial. Ulterior şi-a deschis propria
casă de producţie, Doggstar Studio, unde a produs albume de manele,
clipuri video şi emisiuni pentru postul Mynele TV; foarte multe din
clipurile de manele cu buget minimal din 2005 încolo (data e aproxi­
mativă) sunt semnate de Nea Kalu.

99
http://forum.fanclub.ro/viewtopic.php?t=2252, accesat 30 septembrie 2010.

200
 Gashka a lăsat urme durabile în manea, practic a schimbat
faţa genului. Mutaţia produsă de Gashka nu e importantă doar la
nivel muzical (prin orchestraţia electronificată, de sintetizator sau
prin efecte de loop înţr-un gen prin excelenţă live), ci şi la nivelul
universului de discurs. Gashka a respectat specificul de muzică de
petrecere al manelei: n-a încercat să-i confişte mesajul pe direcţia
rapului şi să-l deturneze spre rebeliune sau protest, şi nici n-a venit
cu un discurs direct, realist şi critic, care să ridice vălul de pe dede­
subturi dubioase sau de pe cruzimea vieţii sărace; în fapt, deşi au
vorbit în interiorul mitologiei despre viaţa de cartier, ei au apropiat
decisiv maneaua de pop. Schimbarea, la nivelul universului de dis­
curs, este, aşadar, mai subtilă - Gashka a luat discursul agresiv al
rapului, dar i-a dezamorsat nucleele de conflict şi subversiune, păs­
trând doar decorul: vagabonţi, fete frumoase, bani, baruri, fraieri,
duşmani şi oameni invidioşi. Pe termen lung, cartea s-a dovedit
câştigătoare, fiindcă maneaua s-a dus firesc spre pop, iar încercă­
rile de a-i lipi un mesaj subversiv şi critic, cu accente sociale (vezi
secţiunea dedicată lui Romeo Fantastik), n-au avut mare ecou. Ma­
neaua nu vrea scandal ca rapul, ea nu dezbină, ci, în calitatea ei de
muzică de petrecere, împacă, evită conflictele: în tabloul idilic al ma­
nelei, nu există rasism şi oprimare, fiindcă „Chiar dacă eşti ardelean,
regăţean sau ţigan,/ Suntem macle in Romania" (Ionuţ Cercel), iar
copiii îşi respectă părinţii, ei nu sunt şmecheri care „nu muncesc
la fel ca tata" (Paranghelia), ci sunt şmecheri ca tata (în cuvintele
lui Guţă, „ sunt şmecher, trăiască tata"). În plus, strategia manelei e
aceea că vorbeşte despre valori chestionabile ca şi cum ar fi ale stă­
pânilor majoritari şi ar face legea - câtă vreme rapul vorbeşte despre
aceleaşi valori, dar ca şi cum ar fi valorile subversive ale unor mar­
ginali opresaţi. Unii susţin că acele valori sunt ale mainstream-ului,
alţii că sunt ale unor marginali. Maneaua nu vrea să evolueze pe
o nişă subculturală, ci - pentru că urmăreşte succesul de public -
încearcă să evolueze cât mai mainstream.
Or, în interiorul acestui cadru care respectă specificitatea non­
combat a manelei, Gashka a deplasat doar nişte accente - şi cel mai
vizibil e faptul că a ignorat tematica familială a manelei şi s-a con­
centrat pe bagabonţi, a explorat latenţele lor de cool, i-a introdus în
cultura tinerilor - fiindcă bagabonţii de la Gashka nu au nici părinţi

201
cărora să le fie recunoscători, nici copii cărora să le poarte de grijă,
ci cel mult o nevastă îngăduitoare; ei evoluează, aşadar, în afara
constrângerilor familiare, independenţi. Rapperii-manelişti care
or să le succeadă se vor păstra în interiorul acestui cadru, creând
voci fictive care vorbesc nu în calitate de şmecheri, ci de bagabonţi,
de tineri independenţi şi cu bani, evoluând în afara constrângerilor
unei familii, care vor să-şi trăiască viaţa chefuind prin baruri sau
agăţând femei.
A doua mutaţie adusă de Gashka e chiar mai importantă întrucât
nu e doar o schimbare de acccent, ci o inovare a manelei. E vorba de
o strategie textuală importată din rap, care are în vedere un gen de
adresare directă către nişte inamici generici, ca să-i zic aşa, un fel de
tu/voi confruntaţional. Ca să dau un exemplu din rap: „Mă doare-n
p . . . de bârfa ta şi oricum nu-ţi suport faţa./ Tu-ţi toceşti gura, iar
eu îmi trăiesc viaţa" (BUG Mafia, N-ai fost acolo). Adresarea directă
exista, fireşte, dinainte în manea, mai ales în secţiunea de dragoste,
dar nu adresarea directă şi arogantă către rivali, cum se întâmplă în
rapul-manea al celor de la Gashka: „Ştii să te bagi în seamă./ Acum,
că trebui s-o faci bine,/ Am fost şi eu ca tine,/ Dar tu niciodată nu vei
ca mine" (Lumea-i . . ). Ambele genuri urmăresc să trezească emoţia
.

masculină a puterii, sunt muzici unde se umflă muşchii şi oamenii

se dau cocoşi. Pornind de aici, duşmanii, un topos comun ambelor
curente, au aceeaşi semnificaţie - scoaterea în evidenţă a valorii şi
masculinităţii proprii, întrucât prin raportarea confruntaţională la
un duşman protagonistul face dovada masculinităţii/succesului său:
duşmanii există acolo ca protagonistul să-i facă praf. Până la colizi­
unea cu rapul, maneaua vorbea despre duşmani în termeni de ei: ei
care mă invidiază, ei care n-au valoarea mea: „Să ştie ai mei duşmani/
Că dorm pe-o saltea de bani" (Doru Calotă Am o poftă de smardoi).
-

Adresarea directă era rară şi, de regulă, pe ton lamentativ („Au, au,
au, duşmanilor,/ Ce n-aţi da voi ca să mor", pentru a da un exemplu
din Robert Calotă, Au, au, au, duşmanilor). Or, după contaminarea
cu rapul, maneaua împrumută de la rap această modalitate arogantă
de adresare către duşmani, care va deveni parte din poetica profundă
a manelei, cu nenumărate ocurenţe: „Ascultă, prietene, la mine./ Ori­
ce-ai încerca, sunt cu ochii pe tine./ Te cam uiţi atent la femeia mea./
Ai grijă, fraiere, că dai de belea" (Cristi Rizescu Ai grijă, fraiere).
-

202
 Dar, pe undeva, e excesiv ca, după momentul Verdikt şi Gashka,
să vedem o evoluţie a manelelor prin nume care au schimbat scena,
au deschis drumuri şi au dat direcţii. Cum am spus, scena de manele
şi cea de gangsta-rap au segmente masive pe care se intersectează,
genurile muzicale ale băieţilor de cartier fiind maneaua şi (ceva mai
puţin) rapul, deci contaminările sunt inevitabile. În plus, examinate
atent, toate marile succese pop ale momentului, după '95, sunt pe
aceeaşi structură, nu contează că vorbim de <lance sau house - refren
inserat între pasaje de rapping: Genius, 3 Sud-Est, Andre, Asia, Vala­
hia, toţi se conformează acestei reţete.
Prin urmare, la sfârşitul mileniului, mutaţia spre pop a manele­
lor pluteşte în aer, iar scena seamănă cu o pistă de atletism în care cei
care s-au prins de mişcare aleargă spre finiş: e o chestiune de şansă
de a ajunge mai repede acolo unde şansă înseamnă contacte în lumea
showbizului profesionist, un nume respectabil care să te ajute să intri
în atenţia unei case de discuri cu greutate, încât albumul să fie scos pe
piaţă. În 2000 avem deja câteva trupe de manelo-rap: Fantastick (tru­
pa lui Romeo Fantastick) şi Bairam (autorii hitului Aladin) au deja
un album la case de discuri importante, iar Don Genove, Play AJ sau
A-tentat sunt deja prezenţi pe fundal, semn că scena forfoteşte.

Transgresiunea prin porno

Gashka a dat semnalul - după 2000, apar o mulţime de rapperi
care se vor produce alături de lăutari de manele. Spre deosebire de
Gashka sau Nea Kalu, care s-au format în interiorul scenei de hip­
hop, unde şi-au făcut un nume, ulterior experimentând cu maneaua,
aceşti rapperi din eşalonul doi se lansează direct pe scena de manele:
Play AJ (compusă iniţial din Alinu şi Şuşanu, apoi din Şuşanu şi Mr.
Juve), A-tentat, Bairam, Don Genove, Kamarad, Paranghelia, Modjo,
Fantastick. Majoritatea sunt etnici români sau, dacă au origini rome,
nu le asumă (cu excepţia lui Romeo Fantastick), prin urmare, formu­
la, în conştiinţa publicului, este în continuare de rapper alb, însoţind
un lăutar rom. Chiar dacă, după ce s-au impus, au semnat albume
solo, albumele au fost văzute tot ca manea, şi nici rapperii nu au în­
cercat să le promoveze altfel: apropo, unul din albumele lui Şuşanu
din 2011 poartă numele de Manelistic.

203
 Ce aduc în manea aceşti rapperi este gestul transgresiv, dar care
nu are în vedere şmecheria şi dedesubturile dubioase (prostituţie,
droguri, infracţionalitate), ci discursul pe faţă despre sex. Spre deo­
sebire de rap, gestul transgresiv nu urmăreşte efecte de şoc şi de epa­
tare a burghezului, ci, în acord cu spritul de muzică de petrecere al
manelei, vrea doar să spargă gheaţa, să încălezească publicul prin
mici obrăznicii. Când un rapper (Romeo Fantastik) va încerca să
ducă transgresiunea sexuală spre şoc, frondă şi critică socială, va de­
veni unul din marginalizaţii scenei de manele.
Ca s-o spunem direct, nu e doar sex, e direct porno. Nu că ma­
neaua de dinainte n-ar fi vorbit despre sex, n-ar fi făcut porno, doar
că poetica discursului pornografic se modifică prin infuzia cu rapul:
se trece de la discursul deocheat al eufemismelor şi alegoriilor la unul
mai direct, în acord cu logica liberaţionistă a anilor de la începtul mi­
leniului. Ca lucrurile să devină clare, o să dau un exemplu dintr-un
lăutar campion al discursului verde, Florin Mitroi. În Fructul tropical
(1998), bărbatul îşi invită iubita în pădure să culeagă „fructul tropi­
cal", la vederea căruia iubita exclamă uimită: „vai, ce lungă e banana
ta". Acest gen de retorică deocheată, cu eufemisme uşor decodabile,
e preferată de lăutari. Este un gen de transgresiune, dar oarecum cu
perdea, mizând pe complicitatea ascultătorului adult şi menajând
formal sensibilitatea femeilor sau a copiilor.
După contaminarea cu rapul, maneaua eliberează demonul por­
nografiei din cuşca alegoriilor şi-l prezintă în nuditatea lui, renunţând
la politeţea ipocrită a eufemismelor; singura convenţie pudică ce se
păstrează e refuzul cuvintelor vulgare, care rămân tabu în univer­
sul manelei. În Îţi fac ochii felinare al aceluiaşi Florin Mitroi, împru­
mutul din rap e evident din pasajele rapping, din dedicaţie („pentru
băieţii de cartier") şi din citatul final dintr-o piesă BUG Mafia din
2001, După blocuri („După blocuri suntem noi să ne înţelegi mai
bine,/ După blocuri suntem noi, care te facem pe tine"). Pornografia
nu mai are nevoie aici de cârja vreunei alegorii - „Te-am sunat, fetiţo,
să mă laşi în pace,/ Ştii destul de bine, băiatul nu te place,/ Dacă vrei
să-ţi demonstrez că sunt băiatul fatal,/ Am să te prind, să te frec oral
şi anal".

204
 Romeo Fantastik şi pornocaterinca
În acest punct de rodaj al poeticii pornografice transgresive, în­
ceputul e făcut în forţă de Romeo Fantastik, aka „Regele sexului".
În 2000, e unul din cei trei componenţi ai trupei Fantastick cu care
scoate, la o casă de producţie respectabilă (Media Services), albumul
Carolina, de la distanţă cel mai hardcore album al acelor ani, un ade­
vărat delir pornografic de la început la sfârşit, care rulează neobo­
sit fantasme sexuale prin figuri prototipice ca Traseista, Asistenta,
Poliţista, Benzinăriţa (titluri ale pieselor de pe album).
Hitul albumului este Carolina, un cover după (cover-ul lui)
Shaggy Oh Carolina. Versiunea lui Romeo Fantastik are un ecou din­
colo de piaţa de manele şi, un an mai târziu, o vom regăsi, transfor­
mată în hit internaţional pentru sofisticata piaţă de word music, pe
albumul celor de la Taraf de Haidouks Band of Gypsies, reorchestrată
tradiţional printr-o orchestră de suflători. Versurile deocheate ale lui
Romeo Fantastik sunt citate fidel, de la început până la sfârşit.
Prin această piesă, Romeo Fantastik îşi patentează deja stilul -
parodii ale unor hituri internaţionale, reinterpretate în cheie gro­
tescă, fără respect pentru original; următorul album al celor de la
Fantastik, Cicciolina, încearcă să reediteze succesul, dar fără Romeo
Fantastik versurile n-au niciun haz, iar albumul, deşi scos tot la Me­
dia Services, nu impune niciun hit; prin urmare, conceptul nu vine
din sinergia trupei, ci e reductibil la un singur om, Romeo Fantastik.
Specialitatea lui Romeo Fantastik e să (se) maimuţărească „ punk",
cu un simţ superior al jocului. La Romeo Fantastik există clar un
sens conştient al parodiei acide şi ludice, vizibil încă de la Carolina:
el nu se ia o secundă în serios ca rapper, ci imită emfaza omologilor
americani, sabotând-o în acelaşi timp - înainte de repriza de sex săl­
batic, femeia devorează tot ce găseşte de mâncare prin casă, „I-am
dat tot ce aveam pe masă./ Mi-a mâncat şi frigidierul,/ Mi-a furat şi
şifonierul", iar multe rime sunt dadaiste, alese în virtutea purei lor
sonorităţi (,,Dă-i motoare verticale/ şi opturi americane/ şi cu d-alea
est-germane/ şi paranormale").
Pornind de la succesul primului album, Romeo Fantastik inven­
tează un personaj flamboaiaint, „Regele sexului" (i.e. obsedatul se­
xual), pe care, în 2003, pe albumul Necenzurat?, îl impune prin hitul

205
Meneaito. EI îşi joacă personajul consecvent, atât la emisiunile de di­
vertisment unde e invitat (cum ar fi Cireaşa de pe tort de pe Prima100),
cât şi în clipuri. Dacă lăutarii încearcă să se disocieze de stereotipul
manelistului, Romeo Fantastik îl îngroaşă până la grotesc: oche­
lari mafioţi de soare, păr făcut cu ulei dat peste cap, lanţuri şi inele
groase, maiou negru sau tricouri mulate cu inscripţii sclipicioase.
Romeo Fantastik reia una din strategiile artei camp din America
anilor '50, prin care gay-i au încercat să subvertească mainstream-ul -
a îngroşa kitsch stereotipurile, a te juca cu ele luându-le la mişto,
supralicitându-le prin travestiuri flamboaiante (Sontag 1 964). E o
strategie riscantă, pe muchie de cuţit, fiindcă într-un sens dai apă la
moară prejudecăţilor, exotizezi ceea ce deja e perceput ca exotic, dar
într-un alt sens le răstorni şi le afirmi prezenţa, transformându-le în
circ şi carnaval. Pe scurt, e o strategie a marginalilor de a-şi impune
prezenţa, şi nu altceva face Romeo Fantastik.
Romeo Fantastik este, probabil, vocea cea mai expresivă din
rap-ul manelist, capabilă să joace ironia pe o paletă net mai largă
decât, de pildă, duetul Play AJ - în note afective care merg de la
emfatic sau sictirit, până la sarcastic. Este singurul rapper de pe sce­
na de manele care a explorat pamfletul social-politic, amestecând
bufoneria porno cu accentele critice. Astfel, Foamea (albumul Ne­
cenzurat?, 2003), imaginează cum, de foame, protagonistul prăjeşte
şobolanul prins de pisică sau are erecţie când aude cât costă kilo­
gramul de carne; refrenul, în cheie tragicomică, face un circ sar­
castic al foamei: „Toată lumea strigă tare: mi-e foame!/ Să strige cu
disperare: mi-e foame!/ Gagică-mea strigă tare: mi-e foame!/ Dis­
coteca strigă tare: mi-e foame!"; circul foamei este extrapolat în text
la scara întregii naţiuni, el prinde inclusiv oamenii politici rapace
ai momentului: Iliescu, Năstase, Băsescu. În O, Ceauşescule (feat.
Ankara, albumul Manele electorale, 2004), regretul după Ceauşescu
se amestecă cu bufoneria porno, soţul complotează cu soţia să-l in­
vite pe vecin în casă, să-l prindă în flagrant erotic şi să-l şantajeze să
plătească întreţinerea.

100
www.youtube.com/watch?v=YbRircRFARw, accesat 12 decembrie 2012.

206
 Pe coperta albumului de pe care e extrasă piesa (Manele elec­
torale, 2004) tronează polemic Nicolae Ceauşescu - nostalgia după
regimul socialist, deşi marcă a publicului de manele şi în general a
oamenilor cu mai puţină educaţie, era tabu în epocă, dar Romeo
Fantastik are curaj să-l exprime. Albumul Manele electorale este,
probabil, singurul album de satiră sociopolitică al scenei de manele;
în mod cert, nu este comandă politică, pentru că în el sunt ironizaţi
polititicieni din tot spectrul politic, atât cei aflaţi la putere (Năstase,
Iliescu), cât şi cei din opoziţie (Traian Băsescu, pe atunci primar al
Capitalei şi lider al Partidului Democrat). Ironizează Partidul de
extremă dreaptă România Mare, dar şi un politician rom, Mădălin
Voicu, care s-a pronunţat împotriva manelelor.
Din păcate, oricât de originală, bufoneria sociopolitică nu are
succes, motiv pentru care Romeo Fantastik o abandonează, profilân­
du-se pe caterinca porno (cu o excepţie notabilă în 2 010, Să moară
Boc, piesă dedicată lui Emil Boc, prim-ministru în exerciţiu de la acea
dată). Publicul de manele gustă parodia, dar nu sarcasmul politic;
după Romeo Fantastik, va apărea o trupă, A-tentat, care, după un
album „serios" (De valoare, 2001, feat. Sorinel Puştiu şi Florin Salam/
Fermecătoru), se va profila pe parodii, în care vor ironiza manelele
de succes ale momentului, răstălmăcindu-le în cheie sexuală, dar fără
să debuşeze în critică socială: „Azi la ştiri au anunţat/ Gripa aviară­
n sat/ Şi acum mi-e tare frică/ Să ating vreo păsărică" (Mare gripă).
Însă puţini lăutari consacraţi au simţit nevoia să se asocieze cu
Romeo Fantastik: lautarii de manele au un puternic orgoliu profesio ­
nal, care-i face să evite circul şi caterinca prea apăsată (pentru Dan
Bursuc, de pildă, Romeo Fantastik e un circar care face industria
de râs). Or, după primii ani, rapperul şi-a interpretat singur piesele
sau cu lăutari de mâna a doua; fronda lui pornografică a fost dusă
prea departe şi artistul a fost împins la marginea scenei, încât, la ora
actuală, deşi un brand invitat la emisiuni tabloide sau de divertis­
ment, e un marginal al unei scene ea însăşi marginalizată. Romeo
Fantastik nu e considerat muzician, ci circar. Pe de altă parte, nu se
poate nega că Romeo Fantastik n-ar fi un artist cu un concept bine
definit în spate.

207
 Play AJ, rapperii oficiali ai scenei
Numele de rapperi cu care lăutarii de prim rang vor prefera să se
combine sunt, într-o primă fază, Don Genove şi apoi duetul Play AJ;
aceştia din urmă vor face carieră în manele, de cel puţin 10 ani fiind
cele mai vizibile nume de rapperi de manele.
Play AJ, în combinaţia Alinu, Adi Ivan şi Mr. Juve, intră în atenţia
lui Florin Peşte în 2000; de fapt, trupa este mai mult o afacere de fa­
milie - Florin Peşte, lăutar de manele cu mare succes la începutul
anilor '90 în formula Fraţii Peşte, asamblează această trupă împreună
cu vărul său, Mr. Juve101; de altfel, toţi cei patru sunt din Drăgăşani.
În 2001, Florin Peşte le va manageriza şi orchestra un album (Am
inimă de vagabond), scos la Media Pro Music, în care îşi va rezerva
locul modest de featuring, lăsând băieţilor tineri prim-planul, în lo­
gica succesului de pe scena pop din acei ani, cu băieţi tineri şi, dacă
se poate, neromi, împinşi în faţă; dar albumul e un eşec comercial,
nu impune niciun hit. Trupa intră rapid în disoluţie; Alinu pleacă să
muncească în Occident, iar Adi Ivan intră la Academia de Poliţie102•
În formula primului album, Play AJ nu se impune printr-un stil, abia
după cooptarea lui Şuşanu (alt drăgăşănean) îşi vor defini stilul de
rapping, mai agresiv şi mai puţin siropos: „Erau ca LA, ştii, ai plecat
şi m-ai lăsat, pentru altul mai bogat, te te te, tu mă minţi, te te te, fugi
de mine şi de părinţi, te plictiseşti, poezie, ştii. Ideea mea şi a lui Juve,
bă, hai să schimbăm ceva, dacă facem o nebunie, că mie nu mi plac
astea, mă plictisesc . . . În discotecă, se cânta refrenul, apoi intra rapul,
se oprea lumea din dans. Trecea rapul, intra lumea pe dans. N-avea
continuitate. Cu Juve am adus un nou stil în manele, am făcut un
upgrade"103• Sub formă de duet sau independent, vor înregistra piese
cu numele de prim-plan ale scenei: Adrian Minune, Nicolae Guţă,

101
http : //www. 220.ro/videoclipuri/In terviu- Cu-Florin- Peste -Si- Play-AJ-
1-Din-3/lXtBpSGKmg/, accesat 20 noiembrie 2013.
102
Witt Wilczynski. 201 1. Mi-a plăcut să cânt de mic copil. Interviu cu Alinu AJ
[20 martie] Folk 24.pl http://www.folk24.pl/wywiady/od- dziecka-uwielbia­
lem-spiewac/ro/, accesat 20 ianuarie 2012.
103
www.220.ro/videoclipuri/ Interviu- Cu-FlorinPeste-Si-Play-AJ -1 -Din -3/
lXtBpGKmg/, interviu accesat la data de 20 iunie 2013.

208
Florin Salam, Copilul de Aur, Sorinei Puştiul etc., numele lor deve­
nind sinonim cu rapperii manelişti.
Versurile lor nu au însă acuitate, nu frapează prin ironie, ci prin
agresivitate. Spre deosebire de Romeo Fantastick, băieţii cultivă ima­
ginea de băieţi dintr-o bucată, care ştiu să se distreze; caterinca nu
are savoarea celei de la Romeo Fantastick, ce se vede în prim-plan
e parada de masculinitate. Dar şi în acest caz spritul transgresiv se
păstrează - e simptomatică formula recurentă prin care se vor intro­
duce, la începutul pieselor, „X (Liviu Guţă, Copilul de Aur, Nicolae
Guţă etc.) împreună cu nebunii de la Play AJ". Nebunii are aici sens
de băieţii care nu-şi pun limite în distracţie, deci substantivul trimite
către porceală (ca să folosesc un termen din interior), spre transgre­
siunea destrăbălării cu alcool & femei. De altfel, rapperii de pe scena
de manele sunt identificaţi, într-o emisiune de pe Mynele TV dedicată
istoriei manelelor104, tot cu eticheta de nebuni. lntro-ul unei piese de-a
lui Mr. Juve lămureşte mai bine conexiunea dintre nebunie şi trans­
gresiunea prin destrăbălare: „Nu e ţigănie,/ Nici lăutărie,/ Nici cum ar
trebui să fie,/ Asta e direct orgie,/ Cum vă place vouă şi cum îmi place
mie:/ Hai pe nebuneală!" (Mr. Juve Mişcă, mişcă din buric).
-

Pe scurt, în raport cu pasajele lăutăreşti, pasajele rap ale duetu­

lui Play AJ au o doză de agresivitate în plus; mai mult, explicitează şi
îngroaşă ceea ce refrenul lăutăresc (mai mult) sugerează. În Stai aşa,
nu te mişca (Costel Ciofu, Florin Peşte, Play AJ), ca să dau un exemplu
din registrul porno, refrenul lăutarilor e „Stai aşa, nu te mişca,/ Că-i
beton poziţia;/ Înc-o dată şi-ne-o dată,/ Eşti bucată adevărată"; Pasa­
jele rapping ale duetului supralicitează efectele porno, le încarcă de
detalii dubioase, greu reproductibile: „Stai aşa, nu te mişca, nu încerca
să fugi,/ Eu sunt băiatul care te pune pe butuci,/ Ia întreab-o tu pe sor­
ta, că-i măritată,/ De când a fost pe la mine de ce merge crăcănată?".
Astfel de piese au însă statut de excepţionalitate; discursul porno
se cuminţeşte după 2005, concentrându-se asupra dorinţei sexuale
masculine; ca s-o spunem direct, urmăresc să excite - „da, mami,
ridică fustiţa/ . . ./ ca să îţi văd aluniţa" (Mr. Juve Ridică fusta) sau
-

„Auleo, ţine-o, mă, că fata arde./ Haide, mă, ia-o, că fata arde" (Mr.

104
https://www.youtube.com/watch?v=dp8kvOH3Qxg, accesat 3 noiembrie 2013.

209
Juve - Mişcă, mişcă din buric). Acest gen de discurs încălzeşte mai
bine publicul decât descrierea mecanică a unui raport sexual, care
sperie fetele şi ca atare e nepotrivit pentru o discotecă, fie ea şi de ţară.
În plus, gesticulaţia rapperilor e mai agresiv-sexuală decât cea a
lăutarilor. De obicei, lăutarii se înconjoară cu fete îmbrăcate sumar,
iar contactul cu ele e minimal şi inofensiv - rapperii le ating sexual, le
lovesc cu dosul palmei peste fese, cu un gest împrumutat din retorica
teritorială a rapului american.
În concluzie, dacă discursul şmecheriei marchează în anii '90
punctul său cel mai explicit şi mai extrem, discursul porno, por­
nind de la infuzia cu rapul, e dus cel mai departe în anii 2000. Şi, în
momentul când, spre sfârşitul primului deceniu al noului mileniu,
„
manelele „se feminizează (cum am arătat în capitolul Manelele şi
bagabonţii, secţiunea Fiţele - mecanism de individualizare prin stil),
manelele rap rămân o supapă pentru fantasmele sexuale masculine
cele mai rudimentare, redută a masculinităţii de rit vechi care ,,adu­
nă băieţii" (Şuşanu - La lăutari): spaţiul în care sexul e distracţie,
iar femeile obiecte de înşfăcat. În acest context, maneliştii rapperi
înregistrează un succes remarcabil cu albume individuale, în care nu
sunt doar apendice de coloratură pentru lăutari, ci se produc ei înşişi
ca vedete. Începutul îl face, la sfârşitul lui 201 1, Şuşanu, cu albumul
Manelistic, urmat, câteva luni mai târziu, în 2012, de Mr. Juve, care
rupe literalmente piaţa cu un album, Nebunia lui fuvel, de pe care
majoritatea pieselor devin hituri. Nebunia lui fuvel face, pe youtube,
p este 10 milioane de vizualizări, performanţă reuşită doar de vedeta
incontestabilă a scenei, Florin Salam (şi de Costi Ioniţă, în piese făcu­
te cu soliste din Bulgaria, deci cu o audienţă transnaţională).
Cum se explică acest succes brusc, după ce, mai mult de un de­
ceniu, rapperii scenei au stat în umbra lăutarilor? Pe de o parte, este
opoziţia pe care o fac la universul tot mai soft, mai castrat, mai „femi­
„
nin , al manelelorfiţoase ale ultimei generaţii de lăutari, sau, în egală
măsură, la universul mult prea legat de viaţa de familie şi viaţa adultă
a lăutarilor care se produc la evenimente, prin forţa lucrurilor legaţi
de şmecheri; findcă protagonistul manelelor rap este în continuare un
tânăr, bagabontul şi gaşca lui de nebuni.
Pe de alta, este nevoia tot mai mare a publicului tânăr de infuzii
anglo-americane în manea, este deci presiunea tot mai mare pe care

210
muzica globală o face asupra sistemului, care-l obligă să se ,,america­
„
nizeze - lăutarii preiau hituri <lance, house, RMB, în încercarea de
a se adapta la piaţa locală de cool şi la aşteptările unui public tânăr
din ce în ce mai anglo-americanizat: publicul oscilează între lăutari
şi vedete de pe scena <lance ca Alex Velea, Connect-R sau Inna. Mai
mult, manelele integrează armonii house (Babi Minune - Bairamuri,
discoteci), RMB (Marius Olandezu - Hai, iubeşte-mă, Nicky YaYa - E
nenorocire), gangsta (Dani Prinţul Banatului Să mă feresc de gardă)
-

sau chiar raggae (Babi Minune - Tu şi eu).

Or, în acest context cu manele care încearcă să sune tot mai an­
glo-american, rapul din interiorul scenei e şi el reevaluat. În fapt, este
răspunsul „anglo-american'' cu cea mai mare priză la publicul ma­
nelar - el păstrează şi chiar amplifică emoţia masculină a puterii, dar
o deturnează de la tematica şmecheriei şi materialismului exacerbat,
spre care publicul tânăr nu mai are atâta apetenţă, spre aceea a party­
ului dezlănţuit, cu accente porno.
În universul roz al celor de la Gashka îşi mai făceau loc referinţe
gangsta la invidia duşmanilor, şmecherie, insecuritatea relaţiilor. În
albumele târzii ale celor de la Play AJ, acestea dispar complet, ce se
aude e doar mobilizarea agresivă la distracţie. Mitologia pe care rap­
ul celor doi o propune e aceea a porcelii, a destrăbălării de weekend.
Paradoxal, acest rap târziu destructurează universul gangsta, şi tot ce
lasă în urmă e un iz de pornografie.
În concluzie, tematica manelei şi a rapului, pornind de la intenţia
lor de a reprezenta periferia, se întâlnesc într-o grămadă de punc­
te: împart publicul şi, la nivelul universului discursiv, vorbesc des­
pre şmecheri şi bagabonţi, fac apologia banilor şi a sexului, cultivă
emoţia masculină a puterii. Pe scurt, la nivel de ce se spune seamănă
foarte mult, diferă însă în mod fundamental la cum se spune. Rapul
vrea să facă scandal; maneaua doar să distreze. Rapul spune că Ade­
vărata Realitate e oribilă, ,,nu mai visa frumos, realitatea este rece"
(BUG Mafia); maneaua - că aceeaşi realitate e o feerie, fiindcă ,,banul
te scoate în faţă,/ te ţine la suprafaţă" (Petrică Cercel, Ca un bulgăr de
zăpadă). Rapul pretinde că exprimă valorile celor oprimaţi, ale mar­
ginalilor; maneaua - că fix aceleaşi valori clandestine sunt valorile
stăpânilor, ale sănătoasei majorităţi.

211
 Pornind de aici, subversiunea rapului gangsta este dezamorsată
şi deturnată spre pop, când este integrată în manea; mai mult, cre­
dincioasă calităţii ei de muzică de petrecere, maneaua trece imper­
turbabilă ca un vapor american prin perdeaua gălăgioasă de fum a
rapului, de fapt fură câtre o şmecherie de ici, de colo, şi apoi se inte­
grează firesc în pop.

Concluzii: Maneaua, gangsta pop

În Distinction (2010), Bourdieu spune că, atunci când cineva sal­
tă pe scara socială sau pur şi simplu se umple de bani, va prelua nu
doar stilul de viaţă al celor din clasa superioară, ci şi gusturile lor.
Mulţi din ascultătorii de manele, odată ajunşi într-o poziţie socială
mai bună, încep să frecventeze cluburi de rock şi să facă măcel în pos­
tările fanilor de manele care îşi arată satisfacţia faţă de piesele postate
pe youtube. Cu toate astea, există totuşi o categorie de oameni care,
chiar după ce s-au umplut de bani, nu uită de unde au plecat şi îşi
păstrează opţiunile estetice. Cine sunt aceştia? În Bulgaria, lumea le
zice mutri, în Italia mafiosi, iar în România interlopi. Folosind instru­
mentele aceluiaşi Bourdieu (2010), se poate găsi o explicaţie pentru
asta: interlopii continuă să fie izolaţi după ce fac bani, nebeneficiind
de recunoaştere socială (alta decât a acelora din acelaşi aluat): sau,
pentru că nu sunt acceptaţi în cercurile înalte ale upper class-ului cu
acelaşi venit, nu au nevoie să-şi rafineze gusturile.
Or, ca mulţi alţi oameni de afaceri putred de bogaţi, şi gangsterii
devin filantropi şi protectori ai artelor: în Italia pentru neomelodici, în
Bulgaria pentru chalga, iar în România pentru manele. Peste tot, aşa­
dar, aceste genuri sunt muzicile-fanion ale gangsterilor locali. Însă, cu
toate poeticile sugestiei sub care maneaua încearcă să ascundă şmeche­
ria niciunul din curentele citate nu afişează cu atâta îndrăzneală aceas­
tă legătură şi niciuna nu o lasă să se infiltreze atât de adânc în discursul
artistic pe care îl livrează către public. Dacă neomelodici s-a cântonat
de la început în nişa timidă a sentimentalismului, nu acelaşi lucru s-ar
putea spune despre genurile balcanice discutate, care se hrănesc din
exaltarea unor fantasme de putere ce aşază pe acelaşi palier interioare
opulente sau maşini sport cu femei tunate care cântă sau dau lasciv din
fese, oferindu-se privirilor pofticioase unor bărbaţi stăpâni.

212
 Ambele genuri, turbofolk şi chalga, şi-au construit universul de
discurs în libertatea sălbatică a primilor ani din postsocialism şi toa­
te trei au exaltat dorinţa de putere, dar mai devreme sau mai târziu
s-au cuminţit. Turbofolk-ul a făcut-o primul, asociindu-şi agresivita­
tea primară cu naţionalismul warlorzilor sârbi, şi-a semnat propria
condamnare la moarte; după război, a trebuit să-şi schimbe numele,
afacerea devenind prea porno. În Bulgaria, în anii '90, dorinţa de pu­
tere s-a exprimat prin cântece care glorificau banii şi sexul,,, însă în
anii 2000 a rămas doar sexul, ceea ce înseamnă că, din spaţiul public,
puterea a migrat în dormitor. Doar în România manelelor banul şi
puterea au rămas ca o temă puternică, iar această persistenţă a temei
nu cred că poate fi ruptă de gestaţia subterană îndelungată a genu­
lui, care a stat în underground tot deceniul zece, departe de privirile
curioase, încât interlopii au putut să � e folosească de lăutari ca de o
jucărie foarte costisitoare.
Cum am arătat, una din cele mai frapante particularităţi ale cri­
mei organizate din România e aviditatea ei de publicitate, dorinţa de
a accede la celebritate. În Bulgaria, tentaţia celebrităţii a fost un de­
mon care a bântuit sufletele gangsterilor în anii '90 - înainte chiar ca
orgia postsocialismului să fi luat sfârşit, ei s-au retras în spatele in­
dustriei şi în penumbra cluburilor de noapte. Deşi toată lumea ştie că
mutri, mafia bulgară, controlează chalga, deşi prezenţa lor în indus­
trie şi universul de discurs a inflamat spiritele în campania pornită
împotriva ei (Statelova 1 999), tema ruşinoasă a colaborării cu mafia a
fost foarte puţin documentată, semn că a răsuflat foarte puţin.
Oricum ar sta lucrurile, jocul acesta între şmecherie şi îmbărbă­
tare şi sentimentul de insecuritate indus de o neîncredere profundă în
oameni fac partea cea mai originală a genului. Nu piesele de dragoste,
nici cele de familie, care şi ele câştigă forţă în măsura în care ating
coarda aceleiaşi insecurităţi bazale. În plus, chiar dacă societăţii nu
face bine, în artă mesajul şmecheriei e subversiv, iar subversiunea, de
la modernişti încoace (Călinescu 1996), este o valoare în ea însăşi. În
deruta şi corupţia generalizată a anilor '90 poate că nu s-a văzut ca
subversivă, pentru că ea făcea legea, şi cei mai mulţi oameni gândeau
aşa. Ei bine, acum, în zilele noastre integrate european, e - vorba lui
Florin Salam - bombă cu ceas.

213
 Din păcate, aşa cum unele arii tematice se restrâng, şi tema şme­
cheriei este în cădere. Ea rezistă încă în live-urile din cluburi, care
adună miezul cel mai dur şi mai conservator al fanilor. Prin urmare,
la nivelul audienţei largi, se poate vorbi de o schimbare a preferinţe­
lor, care se orientează spre zona mai soft şi mai puţin problematică a
pieselor romantice sau de familie.
Dacă am dreptate, evoluţia lucrurilor e consonantă cu cea din
Bulgaria, unde chalga (echivalentul sud-dunărean al manelelelor) s-a
cantonat de ani buni pe piese romantice sau care privesc relaţia dintre
genuri (afirmă doi din interlocutorii mei bulgari, ambii antropologi).
În România, restrângerea audienţei temei poate fi pusă în legătură
cu stigmatizarea genului şi campaniile de discreditare, mai ales din
2005 încoace, dar la fel de adevărat e că România ca întreg se schim­
bă, iar forţa de seducţie a şmecheriei îşi pierde din putere şi nu mai
interesează aşa de mult publicul larg. Dacă lucrurile stau aşa, atunci
manelele de şmecherie sunt marcă a postsocialismului, ieşirea din
postsocialism marcând estomparea unui fel de gândire, inspirat din
filozofia duplicitară a şmecheriei, care, ca să citez o manea, continuă
să facă legea doar în zonele sărace şi anomice, aşa-numitele ghetouri.
Cred că această secţiune cu şmecheri şi mafioţi merită o atentie
specială, fără ea manelele ar fi doar dragoste, iar lumea e mai mult
decat asta. Mai repede aşa, ahtiate după bani şi bolnave de neîncre­
dere, manelele au forţă şi individualitate. Ele reprezintă partea noas­
tră de umbră, inconştientul nostru lăsat liber în anarhia orgiastică
a anilor '90 şi, de câţiva ani, de când am început să ne civilizăm, re­
primat la loc. Iar arta, de la Freud încoace, se naşte din ciocnirea cu
inconştientul nostru.
Oamenii din partea asta de lume au nevoie de o poveste frumoasă
cu bani şi şmecheri, cum în general au nevoie de tot felul de poveşti.
Nu e cazul să le -o scoatem din cap; mai simplu ar fi să ne bucurăm de
valenţele ei artistice. Insecuritatea e parte din viaţă, peste tot şi, mai
ales, în partea asta de lume; orice şmecherie a lăutarilor din care poţi
să extragi un pic de putere e binevenită.
„Ce brigadă, ce brigadă,/ Că s-a unit lumea toată./ Am venit la
Neluţu/ Fiindcă ăsta e bosul/ Şi ne ajută pe toţi./ Şi pe şmecheri, şi pe
hoţi.// Are de unde/ Şi are valoare:/ Ne ajută pe toţi cu bani./ Lasă că
e bine, frăţioare" (Florin Salam, Are de toate şi are valoare).

214
 Anexă

Cum au îngropat
elit ele României manelele.
O poveste cu cocalari

Nu o să mă pierd în consideraţii teoretice (ce sunt, de unde vin

manelele etc.), ci o să intru ceva mai abrupt în subiect, vorbind di­
rect despre specificul lor tematic. În raport cu muzica lăutărească,
(proto)manelele istorice sau etnopopul de la sfârşitul comunismu­
lui, diferenţa specifică a genului e circumscrisă de valoarea lui de
folclor al tranziţiei. Nuanţând puţin, manelele îmbrăţişează, în ma­
nieră naivă, valorile capitalist-liberale ale „visului american" - aşa
cum au fost ele înţelese de lăutarii romi şi de un public amestecat,
aterizat într- o realitate străină, alta decât cea familiară a socialis­
mului. Dacă genurile mai vechi privilegiază teme ca dragostea,
părăsirea de către iubit, copiii, viaţa grea etc., manelele glosează la
nesfârşit asupra unor teme capitaliste ca bogăţia, şmecheria, femeia­
marfă-de-consum sau neîncrederea în oameni.

Stigma economică bate stigma etnică

Visul american spune că poţi ajunge bogat de oriunde ai porni,
chiar dacă eşti lustragiu, iar Fraţii de Aur („Noi nu ne-am născut
bogaţi") îl exprimă aşa, prin vocea lui Sorin: „Eu nu m-am născut
bogat,/ Nici din cer nu mi-a picat./ Pas cu pas m-am ridicat,/ Ni­
meni degeaba nu mi-a dat./ Doar eu ştiu prin ce-am trecut,/ Niciun
sprijin n-am avut,/ La pământ nu am căzut/ Şi tot nu m-am dat bă­
tut''. Invariabil însă sărăcia este în trecut, ca în versurile citate, sau
în ipotetic („Am să-mi leg de gât o traistă/ Şi-am să bat din poartă-n
poartă,/ Până ajung la fraţii mei/ Să cer milă de la ei/. . ./ Eu, frate,

215
te-am încercat,/ M-am făcut că sunt sărac/ Să văd dacă ţi-e ruşine/
Să stai de vorbă cu mine" - Gicuţă din Apărători, „Am să-mi pun
de gât o traistă"). Aşadar, sărăcia este proiectată fie în trecut, fie într­
un ,,dacă" contrafactual - dar niciodată în actualitatea prezentului
(gen „sunt s ărac, dar mă ridic"). Sărăcia, ca stigmat social, e mai
puternică chiar decât stigmatul etnic; în acest sens, maneliştii au
înţeles lecţia nr. 1 a capitalismului: să fii sărac este o ruşine, suprema
ruşine, care bate de la distanţă orice stigmă: „ Fără bani n-ai niciun
nume,/ Şi ce glume/ Fac anume/ Cei cu bani pe seama ta./ Banii pot
să îţi ofere/ Şi plăcere, şi putere./ Fără bani eşti nimenea'' (Denisa -
„Banii, banii"). Trebuie să precizez că folosesc termenul „mane­
list" în sens de reprezentant al subculturii manelelor (aşa cum sunt
rockerii pentru genul rock, punkerii pentru genul punk etc.), care
include atât muzicienii implicaţi în producerea lor, cât şi publicul
care se defineşte prin acest gen.

În a doua jumătate a deceniului al nouălea

masele au acceptat capitalismul
Deşi universul tematic al manelelor se precizează în perioada cea
mai cruntă de recesiune a României (1996-2000), când sărăcirea ac­
celerată şi regretul după Ceauşescu erau - încă - temele cele mai pre­
zente în discuţii, niciuna din aceste două teme nu apare în manele;
din contră, protagonistul este obligatoriu bogat, iar pesimismul soci­
al (care atinsese un maxim istoric în acei ani de insecuritate şi pau­
peritate cruntă) complet absent, manelele având obligatoriu un mesaj
optimist, exprimat printr-o încredere în sine exacerbată a protago­
nistului, vecină cu grandomania. Cum se explică paradoxul acesta?
Se uită că, înainte să intre pe curba prosperităţii, România a avut
peste 20 de ani de recesiune şi că, din anii '80 până la deschiderea
spaţiului Schengen, românii au dus-o tot mai rău; comunismul nu a
căzut pentru că oamenii de rând voiau libertate de exprimare şi de
mişcare, ci pentru că, după intervalul 1964 - 1 980, sistemul nu le-a
mai dat ce le-a promis, prosperitate - şi atunci oamenii au început
să se îndoiască de el; ei se uitau peste gard la vecinii vestici şi vedeau
că săracii lor o duc mai bine chiar decât bogaţii noştri. Sunt născut

216
în 1973, şi în anii '80, când am început să devin conştient de ce se
întâmplă în jur, oamenii vorbeau foarte mult despre asta, că e tot mai
rău, nu se mai găseşte mâncare în magazine, şi ce bine a fost în anii
' 70, când se găseau de toate. În anii '90, oamenii vorbeau ce bine a
fost în anii '80, când măcar aveai serviciu şi nişte bani care-ţi veneau
lună de lună, şi ca acum e rău, tot mai rău.
S-a tot scris în presa vremii despre asta, că, deşi comunismul a
căzut din '89, oamenii nu au găsit curaj să asume costurile sociale ale
schimbării de sistem, votându-i pe cei care le promiteau conservarea
vechii stări de lucruri - însă chiar şi aşa, lucrurile au mers din mai
rău în mai rău, degringolada socioeconomică şi diferenţele economi­
ce devenind din ce în ce mai acute (o pătură foarte subţire de oameni
bogaţi şi o masă enormă de oameni nivelaţi de sărăcie). Ei bine, a
doua jumătate a deceniului al nouălea a marcat, politic, ieşirea din
inerţia postsocialismului şi trezirea majorităţii la realitatea crudă,
într-o sărăcie lucie, a capitalismului. Sociologic, faptul a fost punctat
prin alegerile din 1996, când mesajul ,,privatizaţi, e singura soluţie, şi
înduraţi costurile sociale ale operaţiunii" a fost acceptat de populaţie
(inclusiv de clasa muncitoare, care mult timp a fost învinuită că s-ar
opune investiţiilor străine şi privatizării); atunci, la alegeri, dreapta a
obţinut, pentru prima dată după Revoluţie, majoritatea în Parlament.

Capitalismul, văzut ca utopie

(a prosperităţii), cum altădată comunismul
Succesul brusc al manelelor, care au explodat pe piaţă la sfârşitul
deceniului al nouălea, dă seama despre această schimbare de percep­
ţie, care, în fine, investeşte cu încredere capitalismul - însă nu aşa
cum este el experimentat în viaţa cruntă de zi cu zi, ci aşa cum se
vede de la distanţă, respectiv ,,la capătul tunelului" tranziţiei, în te­
lenovelele de la tv sau în curtea, apărată de ziduri înalte, a bogatului
din comunitate: ,,Of, of, mor toţi ţiganii/ Când apare Leo şi aruncă
cu banii.// Fac afaceri mari prin ţară,/ Dar nimenea nu mă doboară.//
Tiganii vorbesc, vorbesc pe la spate/ Că am Mercedes tipurile toate./
Nu am teamă, nici habar,/ Stiu că nu am adversar" (Adrian Copilul
Minune şi Carmen Şerban - ,,Tiganii din ţigănie"). Piesa, care apare

217
pe unul din albumele de underground ale lui Carmen Şerban şi Adri­
an Copilul Minune (1996 sau 1 997), închinate lui Leo de la Strehaia,
un îmbogăţit recent care a sponsorizat albumele celor doi cântăreţi,
a fost reluată, într-o versiune simplificată şi cu titlul schimbat („Ti­
ganii şi românii"), pe albumul lui Costi şi Adrian, „Fără concurenţă"
(2000), cu care manelele au explodat în mainstream. Deja, în această
piesă, universul capitalist al manelelor se precizează, anii care vor
urma adâncindu-l: protagonistul are „afaceri" şi potenţă financiară,
pe care o demonstrează prin etalarea unor simboluri ale prosperităţii
(„Mercedes") şi prin consum ostentativ („aruncă cu banii"). În jun­
gla concurenţială a capitalismului, protagonistul este obligatoriu cel
mai tare („ştiu că nu am adversar"). Invidia şi duşmanii care însoţesc
bogăţia sunt, de asemenea, deja prezenţi („se oftică toţi duşmanii").

Manelele, marginalizate de toate elitele

După o perioadă de acceptabilitate socială (2000-2002), în care
p e posturile de radio şi pe canalul Atomic TV puteau fi auzite ma­
nelele lui Costi Ioniţă şi Adrian, LA („Ochii tăi"), Minodora la ma­
xim (,,Întoarce-te-n viaţa mea"), Sweet Kiss („Alin, Alin"), Sing Sing
BB („Auleu inima mea"), Cristina Rus („Inima mea bate"), Bairam
cu „Aladin" (cu celebrul refren „Eu sunt Aladin, Aladin,/Hai, fetiţo,
freacă lampa mea puţin"), manelele au devenit protagonistele unor
dezbateri care, finalmente, le-au exclus de pe canalele media publice
(unde sunt în continuare interzise), radiourile FM şi televiziunile cu
pretenţii: ele au fost acuzate de kitsch, în primul rând, apoi de vul­
garitate, primitivism, incultură şi promovare de false valori. Practic,
manelele n-au avut nicio şansă să devină parte integrantă a discursu­
lui „cultural", iritând toate taberele - i-au iritat atât pe continuatorii
moderaţi ai naţional-comunismului, care au perpetuat clişeele puris­
mului arhaizant cu iz de Tezaur Folcloric şi au văzut în manele surse
de „poluare" culturală (purtătorul acestui punct de vedere s-a făcut
la început George Pruteanu, continuat de campanii gen Mişcarea de
Rezistenţă, găzduită de Jurnalul Naţional), cât şi elitele anticomu­
niste, care, orbite de imaginea mincinoasă a Micului Paris interbelic
şi de splendoarea unei aristocraţii interbelice inexistente, vedeau în
manele o sursă de prostie agresivă şi periculoasă, „manelizarea" (cum

218
a definit-o Gabriel Liiceanu) dăunând occidentalizării ţării. În fine,
manelele ar fi trebuit apărate măcar de elitele rome - dar nici aces­
tea nu au reacţionat, păstrând o tăcere jenată şi preferând să se lase
reprezentate de cultura de muzeu a muzicii lăutăreşti, în locul unui
fenomen viu, contemporan - dar pe care, probabil, la fel ca elitele
româneşti, nu-l puteau accepta.

Hip-hopul, apărat de elitele

progresiste ale momentului
Un alt fenomen, cel al hip-hopului românesc, a fost de asemenea
(şi cam în aceeaşi perioadă) protagonistul unor dezbateri care au în­
cercat să-l excludă de pe canalelele media importante, în principal
din cauza cuvintelor vulgare care apăreau în versurile unor formaţii
ca BUG Mafia, Paraziţii, La Familia. Cum acuzele au venit dinspre
tabăra conservatoare, toţi cei care se simţeau destupaţi şi tineri în
spirit s-au simţit datori să sară în apărarea lor (formatori de opinie ca
Andrei Gheorghe, scriitori ca Alexandru Vakulovski, revista Dilema
şi foarte-foarte mulţi alţii - e atât de confortabil intelectual să aperi
cauze deja girate de Occident). By the way, în manele NU apar cuvin­
te vulgare, pentru că maneaua e un gen „de petrecere" care se ascultă
în prezenţa doamnelor, domnişoarelor şi copiilor, iar lucrurile deo­
cheate sunt spuse eufemistic: nici cel mai hardcore dintre manelişti,
Romeo Fantastick regele sexului, nu le foloseşte.

De ce hip-hopul - da, şi manelele - nu

Până prin 2005, nimeni nu a stat să se gândească la similarităţile
tematice izbitor de evidente dintre hip-hop şi manele, venite din ori­
ginea lor comună, de muzici ale ghetoului: standardul de cool îl face
şi-ntr-o parte, şi-ntr-alta, smecherul, băiatul inteligent şi lunecos care
învârte afaceri la limita legii; la fel ca în manele, şi în hip-hop prota­
gonistul vrea pizde mişto, maşini tari, practicând acelaşi consumism
de show off. Tot aşa, e la fel de egolatru, la fel exaltă puterea, la fel cre­
de că cel mai important e să „get rich or die trying", e la fel de machist
şi „mafiot" ca eroul manelelor; cât despre spaţiul economic de joc - e
de asemenea gri, ambiguu.

219
 Şi totuşi, în pofida similarităţilor, unul din curente a fost acceptat
în circuitul cultural oficial, celălalt - nu. De ce: hip-hopul, ca produs
de import occidental, beneficia de o aură cool, pe care manelele, ca
fenomen „născut şi crescut" aici, nu o aveau; hip-hopul suna ameri­
can şi global village, manelele-local şi etno, un fel de folclor dubios pe
instrumentaţie electronică demodată; hip-hopul era considerat sub­
versiv şi underground, manelele-conformiste şi pop („Romani pop"
sunt ele definite în literatura de specialitate); hip-hopul părea rebel şi
progresist (vorbea despre droguri, cenzură), manelele-conservatoare
(alcool şi familie nu sună tocmai interesant pentru un tânăr destu­
pat); hip-hopul, ca produs de import venit dintr-un spaţiu cu ceva
cultură politico-economică şi cu oameni mai conştienţi de propriile
drepturi, juca pe mesaj, atitudine şi implicare socială, manelele, care
creditau în mod naiv şi cu distorsiuni estice visul american, nu. Eroul
din hip-hop este un cool kid, „băieţaşul de cartier", care, în spiritul
subculturilor din anii '60, nu se însoară (deşi are „femeie"/ relaţie sta­
bilă) şi nu îmbătrâneşte, protagonistul din manele e un bărbat matur
şi însurat, mort după nevasta şi copiii lui, conştient că tinereţea se
duce şi „ne aşteaptă o groapă rece"; hip-hopul, în spiritul aceloraşi
subculturi din anii '60, punea în scenă un conflict între generaţii din
perspectiva unui cool kid („Că sunt şmecher de bani gata,/ Nu mun­
cesc la fel ca tata" - Paranghelia, „Nu muncesc la fel ca tata"), mane­
lele - nu, întrucât modelul de om e aici adultul cu nevastă şi copii;
hip-hoperul pozează în marginal şi „dubios", „băiat rău", manelistul -
nu, pentru că, fiind adult, ţine la credibilitatea normalităţii şi la fa­
ţada ipocrită a onorabilităţii şi, în consecinţă, vrea să apară ca un
român sănătos, parte a plictisitoarei majorităţii.
Consecinţa acestor factori a fost că hip-hopul, care nu reprezenta
pe nimeni (decât marginalitatea discutabilă a puştilor şi studenţilor),
a trecut bariera oprobriului elitelor, iar manelele, care se bucurau de
o reprezentativitate reală, impunându-se rapid ca muzică a celor mai
puţin educaţi, nu.

220
 La început, manelele
şi hop-hopul au mers împreună
Înainte să fie stigmatizate, întâlnirile dintre hip-hop şi manele au
fost fructuoase şi au condus la realizări foarte interesante - cum ar
fi colaborările dintre cea mai importantă trupă de etnohip-hop ro­
mânesc, Gashka, şi Adrian Copilul Minune („Hai, tu, vino la mine",
„Regele pleacă") sau Brandy („Ţigănie", „Vorbeşte lumea"), precum
şi splendida „Vine poliţia" a celor de la Verdikt, fără discuţie, una
din cele mai puternice piese ale undergroundului românesc. Însoţită
de un fundal ritmic lent şi depresiv, piesa preia tonul de lamentaţie
al manelelor „de insecuritate", prin vocea unui manelist care joacă
personajul unui bişniţar de valută („Vine poliţia şi-mi ia toată marfa,/
Şi-mi ia dolarii şi mărcile,/ Ca să-mi facă negre zilele"). Lamentaţia
din refren e contrapusă, în pasajele recitate, unei filozofii eroice şi de­
voalate despre ce înseamnă puterea banului, într-o lume complet ne­
sigură şi fără solidarităţi („Plăcerea banului îţi fierbe acum în sânge,/
Nu-ţi pasă de nimic, dar pentru bani ai plânge./ Totul e înşelător./
Toţi pe tine./ Nu mai ţine,/ Nu mai suporta./ Toţi vor să te înţepe,/
Dar e clar: oamenii au multe feţe./ Tu, şmenar, ai banu-n buzunar./
Te cunosc, asta eşti: un bişniţar"). Cele două curente, în virtutea afi­
nităţilor tematice, păreau făcute să meargă împreună, condiţiile pen­
tru experimente, fuziuni şi clash-uri păreau îndeplinite: manelele ar
fi putut, de exemplu, să vină cu glamul modului de viaţă îndestulat,
manelele cu discursul devoalat, „pe faţă", despre ce înseamnă durita­
tea vieţii în întunecata tranziţie. Nu s-a întâmplat asta.

De ce manelele şi hip-hopul
n-au mai mers împreună

Hip-hopul „s-a spălat" şi s-a îndepărtat de ritmurile de manele

preferate de băieţii din cartiere, devenind muzică de centru, iar în
partea cealaltă, hip-hopul din manele a rămas ca element pur decora­
tiv, prin voci ca duetul Play AJ, care îi acompania, prin pasaje recitate,
pe solişti, dar fără să aducă un contrapunct real la mesajul glam al
manelelor. E o iluzie că manelele ar fi sincere, nu sunt sincere, sunt
într-un sens ipocrite, aşa cum e viaţa însăşi; ce se ia drept sinceritate.

221
este, de fapt, ingenuitate; nu există în ele intenţia de a ridica vălul des­
pre lucruri şi a le prezenta în lumina lor crudă, nu există acel „tre' să
spun" al hip-hopului. Hip-hopul este într-un sens idealist, romantic,
cu pretenţia lui la sinceritate totală - în viaţă, oamenii nu au nevoie
de sinceritate totală, iar manelele nu fac excepţie de la asta, dând o
versiune a lumii care să-i asigure, primordial, coeziunea morală, apa­
renţa ei necesară de moralitate. Iar aparenţa asta de moralitate afirmă
unele lucruri, dar trece sub tăcere altele sau doar le sugerează „obraz­
nic", fără să le devoaleze dedesubturile dubioase: „Multă lume, când
mă vede/ Cum fac banii, nu mă crede./ Zice că-i vreo şmecherie/ Sau
vreun tun la loterie.// Cum fac banii e secret,/ Poate-i fac pe inter­
net/ Ori îi fac la imprimantă,/ Că-mi vin banii ca pe bandă" (Florin
Salam - „Iar am pus-o"). Nu există mitologie a revoltei şi schimbării
în manele, ci doar o filozofie a „descurcării" într-o lume care, aşa
„rea", ostilă cum e, nu poate fi schimbată, ci doar pusă să lucreze
în favoarea ta, dacă eşti „şmecher", inteligent. Dincolo de excepţia
Gashka, încercările ulterioare în zona etnohip-hopului nu s-au bu­
curat de audienţă, aşa cum s-a văzut din deja citata piesă a celor de la
Paranghelia („Nu muncesc la fel ca tata"), care n-a prins la publicul
de manele; orchestraţia era prea americanizată (cu un negativ de la
SOcent), iar la nivel tematic, lucrurile erau spuse prea pe faţă; versuri
ca „Trimit fetele afară/ şi băieţi la prăduială.// Banii frumoşi se fac
cu fete,/ Trimite-le afară fără sentimente.// Banii trec din mână-n
mână,/ Iar femeile din pulă-n pulă'', treceau mult dincolo de limitele
decenţei maneliste. Gashka a respectat pudorile şi idiosincraziile ge­
nului, intervenind doar la nivel muzical.

Subversivitatea manelelor

Cu toate astea, sau poate tocmai de aceea, pentru că au avut pute­

rea de a rămâne consecvente/de a adânci universul de discurs afirmat
la început, la ora actuală, manelele sună mai subversiv decât leşina­
tul/intelectualizatul hip-hop românesc al momentului. Ele au un fel
de încremenire în universul de libertate individuală extremă şi de
insecuritate la fel de mare al atât de anarhistului deceniu nouă, chiar
şi acum când cadrul social a început să se schimbe, să se umple cu
resurse şi să capete, în fine, atât de doritele contururi occidentale,

222
i.e. „urbane". E drept, în manele nu există protest social şi rebeliune,
ca în hip-hop, dar maneliştilor li se rupe de „civilizare" şi alte obse­
sii locale - ce-i interesează din Occident e că acolo sunt bani, foarte
mulţi bani: „Se-ntorc în ţară/ Şmecherii iară./ S-a-ntors în România/
Toată şmecheria,/ Lire sterline/ Şi limuzine,/ Uite, uite, valuta/ Trece
graniţa,// Asta facem când pe bani ni se pune pata,/ Mergem dincolo
şi dăm câte-un tun şi gata" (Florin Minune - „Au pus-o românii").
Fapt cu atât mai valabil cu cât, după deschiderea graniţelor, maneliş­
tii au perceput Occidentul ca o alteritate ostilă, un spaţiu alienant la
care nu s-au putut adapta, fără nicio legătură cu paradisul identitar
promis: „Am gustat străinătatea./ E mai amară ca moartea./ Să fii
pe acolo străin,/ Să n-ai milă nici sprijin" (Robert Calotă - „Afară
e viaţa grea"). De ce ai nutri sentimente de afecţiune faţă de matca
civilizatoare a Occidentului, de vreme ce nu te simţi bine acolo? La
timpul prezent, e mai practic să o vezi ca o vacă de muls. Poate că
pe undeva şi noi, ca artişti urbani, la fel o vedem, un fel de „hai să
le facem jocurile corecte politic, ca să ne putem plimba pe bursele şi
stipendiile lor prin toată lumea". Diferenţa, dacă într-adevăr aşa stau
lucrurile, e că noi ne jenăm s-o recunoaştem - fiindcă nouă, ca tineri
cetăţeni ai satului global, trebuie să ne placă între cei din Occident,
trebuie să ne simţim ca peştele în apă în valorile lor. Manelele nu, şi
de-asta sunt subversive.

Paraziţii case
După cum observa Bogdan Perdivară, pe albumul „Nicio pro­
blemă" (1 999), Paraziţii au un vers care relevă că cele două curente,
la începuturi, nu stăteau nicidecum în opoziţie - „băieţii mei ascultă
hip-hop şi manea" („Aşa cum vreau"). Dar, după ce Paraziţii au fost
adoptaţi ca trupă „paysană" a elitelor, discursul lor a devenit „civili­
zator" şi au început să dea în proşti, ţărani şi manele, muzica „celor
fără creier". Sunt albume întregi în care se spune un singur lucru,
ce proşti sunt proştii, ce ţărani sunt ţăranii etc. - discursul de băieţi
macho, care spun pe faţă lucruri pe care intelectualii subţiri (obligaţi,
în virtutea rolului lor civilizator, să joace după regulile toleranţei oc­
cidentale) nu le puteau spune - decât aşa, subtil, în aluzii condescen­
dente şi relaxate (care au făcut şi încă mai fac tonul general al revistei

223
Dilema). E drept, băieţii erau cam „cocalari", dar, în calitatea lor de
„cocalari", au înţeles scopul nobil al mesajului civilizator şi, pornind
de aici, aveau puterea să-l impună oarecum dinăuntru ca pe un cal
troian, i.e. „obraznic" şi cu „coaie". Totul ar fi fost frumos dacă, în ca­
litatea lor de cocalari „nobili", civilizatori, Paraziţii s-ar fi oprit aici -
dar băieţii, care aveau o misiune şi un mesaj de transmis, n-au făcut-o
şi au ţinut să meargă până la capăt. Prin urmare, ca intelectuali,
ne-am râs în barbă când Paraziţii, în calitatea lor de igienizatori ai
obscenităţii spaţiului public, s-au luat de „proşti", am continuat să
râdem discret când au dat în cocalarii „răi", ne-am făcut cu ochiul
când au făcut praf maneliştii - dar ce ne facem cu ei când încep să
râdă de „ciorile" care le cântă? Eee, aici începem să avem o problemă.
Cam asta ar fi morala afacerii Paraziţii - tăcerile jenante din sală.

De ce avem boală pe manelişti.

Un prim răspuns
Evoluţia cazului Paraziţii dă naştere la nişte întrebări suplimen­
tare - nu cumva dăm în manelişti fiindcă ştim că nu mai e OK să
dăm în „ţigani", pe care, dincolo de romanţe burgheze gen „Şatra"
lui Loteanu, nu am făcut efortul să-i înţelegem aici şi acum, adică
în (câteva din) ipostazele lor contemporane? Că nu de „cocalari" şi
manelişti ne simţim, de fapt, ameninţaţi, ci - în calitate de ţară cu
probabil cel mai mare număr de romi din lume - de „ţiganii" zilelor
noastre şi de o filozofie de viaţă foarte contemporană, expusă în mu­
zica lor recentă! Să nu uităm că, în timpul socialismului, romii - spre
deosebire de maghiari, saşi etc. - nu au fost recunoscuţi ca etnie în
scriptele oficiale şi că, deşi foarte prezenţi, nu au avut dreptul la o
identitate „oficială". Poate că de-asta detestăm manelele, fiindcă ne
sunt atât de intim diferite în freak-ul lor gipsy pe care nu am încer­
cat, atât în trecut, cât şi în prezent, să-l înţelegem, încât succesul lor
uriaş ne-a prins pe nepregătite şi ne-a făcut, cum spune antropologul
maghiar Gergo Pulay (via Lucian Boia), să ne simţim ameninţaţi ca
„o cetate sub asediu". Însă, judecând după acelaşi succes al genului
la majoritarii români, nu mai e deloc clar cât de rome şi de specifice
sunt aceste valori recente promovate de manele, valori pe care, „pe la

224
spate, pe la spate", le-au îmbrăţişat cu delicii maxime şi majoritarii -
semn că „vinovatele" oglindiri reciproce sunt o realitate incontesta­
bilă, în care, parafrazând o vorbă mult vehiculată în cercurile subţiri,
„nu se mai ştie cine-o dă şi cine-o primeşte".

Similarităti între România si Bulgaria

, ,

Marginalizarea manelelor de către elite nu este o particularitate

românească - este, de asemenea, reacţia cu care a fost întâmpinată
chalga, versiunea bulgărească a manelelor. Tot aşa, s-a vorbit de
kitsch, vulgaritate, incultură; diferenţa e că în Bulgaria au existat
voci din mediul elitelor care, fără să se dea în vânt după chalga, s-au
aplecat fără prejudecăţi asupra fenomenului (cum e Maria Statelova,
cu „The seven sins of chalga"). Cercetătoarea vorbeşte despre un
„complex balcanic", în care moştenirea culturală turcească devine
„partea de umbră" negată, blamată şi refulată, frâna majoră în calea
occidentalizării - de care trebuie să faci orice ca să scapi: chalga este
văzută ca una din expresiile acestei moşteniri „otomane" ruşinoase,
care trage în jos în drumul spre emancipare. Nu altfel au stat lucru­
rile în cazul receptării manelelor, cu câteva diferenţe ţinând de spe­
cificul contextului intelectual românesc. Spun asta pentru că, după
2000, când fantomele „neocomunismului" şi ale „vechilor structuri"
s-au estompat în discursul inerţios al elitei, s-au putut vedea, în fine,
adevăratele probleme ale societăţii - anarhia inerentă schimbării de
sistem, agravată de politicile timide ale unui stat slab, fără autoritate,
corupţia generalizată şi lipsa de reguli ale jocurilor economice.

Substituirea „lichelei" neocomuniste

cu „mitocanul" capitalismului sălbatic
Când Gabriel Liiceanu vorbea despre manelizarea societăţii, pro­
babil, într-un fel confuz, asta avea în vedere. Din perspectiva occi­
dentalizării, problema a fost identificată corect - unde s-a greşit când
s-a operat o substituţie nefastă: duşmanul proletar/securist/neoco­
munist a fost înlocuit cu altul - nesimţitul/mitocanul/necivilizatul, o
chestie cu graniţe extrem de fluide căreia finalmente i s-a spus coca-

225
lar, un fel de om recent al „capitalismului de mahala", fără scrupule
şi needucat. În acest punct, intervin manelele - fiindcă „cocalarul" a
fost identificat prin acest gen muzical, pe care, de pildă, adolescentul
sărac din Ferentari îl ascultă la difuzorul mobilului în tramvai, iar
adultul îl lasă să bubuie din maşina lui străină; manelele, s-a spus,
îi exprimă filozofia de viaţă - ceea ce e, iarăşi, adevărat (însă spaţiul
nu-mi permite să fac demonstraţia aici). Dar nu rezolvi nimic spu­
nându-i unui om needucat că e „prost" sau, mai aberant, acuzându-l
că e needucat şi că muzica/valorile lui („tabloide" sau „de mahala")
sunt greşite. E ceva fundamental distorsionant în abordarea asta, în
a refuza oripilat orice formă de identificare şi empatie cu problemele
lui. În plus, mai e ceva suspect în povestea asta - înţeleg că mizeriile
comunismului nu te-au atins, deşi te-ai născut şi te-ai maturizat în
interiorul lui; dar, chiar aşa, nici „mahalaua" tranziţiei să nu fi lăsat
nicio urmă asupra ta? Cum se poate să traversezi neatins şi pur două
realităţi lungi şi late şi să te formezi doar pe chestii cărora nu le-ai fost
martor (trecutul interbelic sau o „Europă civilizată" aflată la peste
1000 de kilometri distantă? Bizar, în orice caz.

Unde sunt cocalare elitele anticomuniste

E foarte simplu să arăţi cu degetul şi să decretezi cu o figură tra­
gică: „manelizare" şi apoi să ridici geamul BMW-ului de cinci stele
Siegfried şi să te retragi într-o tăcere îndurerată, spunându-le prie­
tenilor tăi: „câţi mitocani în jur, România nu ne merită. Noi suntem
o insulă de normalitate într-o mahala balcanică". Poate pe undeva
şi tu eşti cam cocalar, când afirmi asta - maneliştii, de pildă, se per­
cep ca invariabil buni, în raport cu lumea care-i „rea" sau prietenii
care-s „perverşi". Şi în cazul elitelor, „lichelele", mitocanii au fost
întotdeauna ceilalţi, la fel cum pentru manelist „perversul" cu două
feţe, „şarpele" cu chip de om e întotdeauna în afară. Nu spun însă
că elitele sunt vinovate pentru ceea ce finalmente a atomizat peisajul
social în România, provocând o ruptură masivă între clase (manifes­
tată prin dispreţul celor educaţi împotriva celor mai puţin educaţi,
„refractari" la occidentalizare), spun doar că nu şi-au făcut datoria
ca elite - identificând cauza problemei şi ieşind din cercul ei. În fapt,
elita s-a lăsat manipulată de acelaşi complex de subdezvoltare care

226
îl bântuia şi pe „cocalarul" ruşinat de sărăcia în care trăieşte, şi pe
„noul îmbogăţit", ofticat pe vecinul mai avut: în timp ce maneliştii
şi-au rezolvat complexul imaginându-se bogaţi sau etalând o bogăţie
mai mare decât cea reală, elita a făcut-o izolându-se de „pulime" şi
imaginându-se diferită de omul de rând, alcătuită din altă substan­
ţă: ea a fost dintotdeauna „europeană", s-a născut cu calitatea asta,
moştenind un Bucureşti interbelic european evident fantasmagoric,
ale cărui figuri tutelare au fost Alexandru Paleologu, Neagu Djuvara
şi alti „boieri" care au scăpat de flagelul îmbogăţirii recente şi al neci­
vilizaţiei „de mahala", de ghetou.

Cum s-a aj uns la ecuaţia

manele = prostie
Ca fan al manelelor, am urmărit, masochist cum tot discursul
ăsta îndreptat împotriva celor mai puţin educaţi a prins tot mai mul­
tă substanţă socială: rockerii voiau să le rupă capul maneliştilor, prin
comentarii absolut odioase în subsolul pieselor de pe youtube, în
care rasismul şi elitismul dedigerat, cumulate, au generat adevărate
cocktailuri molotov de ură (luaţi orice manea, la întâmplare). Radu
Paraschivescu a devenit vânzător de bestselleruri şi formator de opi­
nie prin cărţi de pseudoeseuri („Ghidul nesimţitului") în care imita
stilul lui Andrei Pleşu (şi retorica acră aferentă, dar cu o notă de an­
gajare/sarcasm inabil în plus), şarjând în tuşe groase „mitocanul" şi
„nesimţitul". O mulţime de bloguri şi forumuri au preluat un articol
de pop science din Gândul în care se spunea că inteligenţa poate fi
influenţată de muzică - Mozart creşte IQ-ul, în timp ce manelele,
care merg pe stimuli primari, îl scad. „Manele" a devenit sinonim
cu prostie, ceea ce dej a indică o glisare nepermisă de semnificaţii. În
acelaşi Gândul, editorialistul Lelia Muntean a consacrat două edito­
riale de un sarcasm discutabil piţipoancei şi cocalarului, caricaturi­
zaţi prin accent ţigănesc, „Guţă-Vali-Adi: bani, duj mani, lanţ la gât,
haine de firmă, pileală, gagici, selecauri, celulare, pumnii mei minte
nu are, jmekerie". Un clip de-al lui Sorinel Copilul de Aur, „La cul­
care, noapte bună", filmat în clădirea Operei Române, a stârnit în
ianuarie 2008 un scandal enorm în presă, folosirea aşezământului

227
cultural fiind „considerată în toate mediile, nepotrivită şi o ofensă
adusă prestigiului artistic al instituţiei", stârnind reacţia furibundă a
ministrului Iorgulescu şi a inepuizabilului George Pruteanu. „Atla­
sul de mitocănie urbană", un volum ilustrat, prefaţat de regretatul
Neagu Djuvara, a încercat să inventarieze, în limbaj „subversiv" de
zoologie aplicată, tipologiile cocalarului; volumul a avut un succes
imens. Vară-mea m-a sunat din Sibiu să-mi spună ce carte mişto e
şi ne-a-pă-rat să mi-o cumpăr; e aşa de confortabil să vezi cocala­
rul doar în celălalt - şi aşa un exerciţiu de automăgulire să te vezi
diferit de „pulimea" (cuvânt din undergroundul anilor '90 al elitei)
care se expune la mall - de parcă tu, urbanul din clasa de mijloc, nu
te arunci ca nehalitul când dai de superoferte la Viena, de parcă tu,
hipsterul patetic de OTA, nu vrei să epatezi cu ţoalele alternative care
ţi-au mâncat o jumătate de salariu („Oamenii de aici sunt la fel ca la
Mi.inchen, uneori chiar mai fancy şi mai cu gust decât acolo", spunea
prin 2005 patronul localului OTA). E drept, vară-mea, la fel ca hip­
sterul de OTA, nu a fost vreodată fan de manele - e, în schimb, fan
de house. Dar houserii, în mediile gen OTA, au ajuns de asemenea
să fie asimilaţi cu „cocalarii de Bamboo" sau „de Dorobanţi"; despre
rockerii old school se spune de la jumătatea deceniului că sunt „mai
cocalari". În România, orice salt de statut, orice proiect de emanci­
pare personală trece printr-un stagiu intens de ură de sine, proiectată
obligatoriu în afară, asupra entităţii misterioase numite cocalar.

Noile elite de stânga,

clone mai subtile ale vechilor
elite anticomuniste
Să nu ne amăgim: noile elite, autodeclarate de stânga, sunt doar
nişte clone mai subtile ale vechilor elite. OK, nu mai vorbesc de Bu­
cureşti ca de Micul Paris, ci, pornind de la un articol apărut pe un
blog de travelling al NY Times ca de Noul Berlin - dar, chiar pornind
de aici, e clar că complexul de subdezvoltare îi bântuie şi pe ei. Ma­
neliştii achiziţionează haine de firmă, pizde mişto şi mobile scumpe
ca să-l rezolve - noile elite consumă mentalităţi recente şi gadgeturi
tehnologice de ultimă oră ca să scape de el: macintosh-uri, vegetaria-

228
nism, ecologie, clubbing de avangardă, activisme. Or, e clar că mane­
lele, cu nota lor jalnică de prosperitate constituită din termopane albe
şi laminat de plastic, nu au ce căuta în ecuaţia asta; şi-ar găsi locul,
probabil, dacă maneliştii s-ar lăsa băgaţi în clişeul bieţilor romi care
trebuie ajutaţi, al dezadaptării şi restul - pe scurt, dacă ar intra în
clişeul săracului dezadaptat şi deci inofensiv, aflat într-o poziţie de
inferioritate imposibil de depăşit; însă maneliştii se încăpăţânează să
practice o retorică a parvenitismului cu iz „balcanic", să facă apologia
banilor şi a puterii afirmate agresiv - pe scurt, să fie „cocalari".

Cultura urbană nu vrea

să fie cool balcanic, vrea să fie
·
copia adibas a Berlinului
E clar că şansa Bucureştiului de a se impune cultural e aceea de
cool balcanic şi nu de copie adibas a Berlinului - că manelele, pro­
movate, ar avea infinit mai multe şanse să facă o scenă alternativă
convingătoare decât minimalul sau mai ştiu eu ce contrafacere oc­
cidentală de maxim rafinament. La nivel de discurs, mai nou toată
lumea subţire a noii generaţii e de acord că manelele sunt OK - dar
de fapt nimeni, nici chiar DJ Vasile, cel mai cunoscut nume pe sce­
na de balcanic cool, nu mişcă un deget să le promoveze; lăutăreasca
da, jos pălăria - manele parcă mai bine nu. În toamna lui 2009, am
încercat să dau un party de manele şi balcanic cool - am fost refuzat
de OTA, MNAC, Traian 42; OK, un răspuns ar fi că cine e şi pulică
ăsta de-şi imaginează că poate să dea party la noi. Până la urmă, am
ajuns în El Comandante (un local mai mainstream, cu acelaşi touch
închipuit de stânga - Che Guevara), sugerând că s-ar putea să pun şi
ceva manele; când asta s-a întâmplat, mi-au închis party-ul, deşi era
ascuns la 30 de metri sub pământ şi doar invitaţii mei erau martori
la ce se-ntâmplă („clubul nu vrea să-şi asocieze numele cu manelele",
mi s-a explicat). Cel mai distractiv a fost pe 1 decembrie a.c. la un
party „conspirativ" de strângere de fonduri pentru Cauza Verde, cu
parola „mişcarea verzilor". În spiritul curcubeului toleranţei, party­
ul avea şi un mic concept - fiecare să vină de acasă cu o piesă de
suflet pe care să o playeze la chef (preferabil din zona gipsy, raggae şi

229
încă ceva). „Chiar orice?", am întrebat pe facebook, „sigur - doar să
nu aibă mesaj fascist", mi-a răspuns convinsă celula organizatorică.
Participanţii, vizibil intelectuali, nu prea arătau a oameni de pe care
să scoţi bani - au tras de-o bere şi la 1 1 s-au cărat să prindă metroul.
Dar asta nu era treaba mea; am băut, m-am distrat, a fost minunat -
şi când, deja beat şi cu chef, am dat să-mi pun maneaua, DJ-ul mi-a
zis să nu fiu „ţigan" şi să nu-l mai hărţuiesc, „e party-ul meu, m-am
chinuit să adun lume, de ce mi-l strici?", a suspinat el rugător.

Stânga verde nu vrea manele

Până în 2005, urbanii erau antimanele pe faţă - după aceea, pen­
tru că au virat spre stânga de fitze, au dat-o din ce în ce mai subtilă
şi mai ambiguă; ceva îmi spune că conotaţiile negative asociate cu­
vântului cocalar (la origine un subgrup de romi, cum sunt căldărarii,
ursarii etc.) reprezintă opera urbanilor. Reţin miştourile nesfârşite,
materializate într-un şuvoi gâlgâitor de parodii „urbane", făcute asu­
pra unui amărât care a postat pe youtube un clip în care, ofticat, voia
să le demonstreze „duşmanilor"/prietenilor răuvoitori din ţară că o
duce bine în Spania, lăudându-se cu un „Audi A Seiz cu climă bizo-
nică" („o, dar ce este aceasta? . . . incredibil, un Audi A Seiz . . . dar cine
este proprietarul, ale cui sunt actele maşinii?, ia să vedem . . . "). Clipul
e celebru, a făcut furori între destupaţii români, care, cum am spus,
au consacrat nenumărate parodii filmuleţului; ce mi se pare de o su­
premă „mitocănie" e ca tu, om deştept şi cu şcoală, să-ţi baţi joc de
un om mai puţin educat, pe scurt, să faci mişto narcisist de „proşti"
ca, printr-un efect întors, să scoti în evidenţă ce spiritual şi inteli­
gent eşti. Opoziţia, pentru noua inteligenţie, s-a făcut (cam până prin
2008) între o proaspătă clasă de mijloc, „urbanizată" şi fără „sechelele
comuniste ale vechilor generaţii", şi cocalari, mai exact între min­
ciunica autoflatantă a unei tinere clase de mijloc „occidentalizate",
„agresată" de o masă aculturată de brute semirurale - după cum s-a
văzut din campania „Români, să dăm Mozart la tot cartieru' !", din
2006, în care un grup de activişti urbani hâtri din Timişoara a în­
cercat să răspundă cu aceeaşi monedă cocalarilor care îşi ascultau
manelele la sonor maxim. Omagiu (în 2005 sau 2006), revista de vi­
trină a culturii urbane grupate în jurul Muzeului Naţional de Artă

230
Contemporană, cel care se desparte râzând postmodern şi relaxat de
trecutul comunist, a bătut şi el pula finuţ de cocalari, într-un articol­
pictorial făcut pe litoral, în care aceştia apăreau ca „nouveau riche",
fiind caricaturizaţi prin celebrele lanţuri de aur, ceafă groasă etc. În
avangarda retoricii care caricaturiza cocalarii a fost, în 2005, un site
foarte cool & urban, www.gigel.org, cu miştouri relaxate & finuţe;
ulterior, a apărut „cocalari şi printzese" (http://cocalari.com/), care
era tot aşa pe o notă de-asta de mişto mai light, dar cu o notă de sar­
casm în plus; apoi ideea a disimilat în mainstream prin site-ul www.
pitzipoanca.org - şi, când ideea a ajuns pe mâna Jurnalului Naţional,
s-a mai văzut doar ura. www.metropotam.com, un site de evenimen­
te cool şi life style urban (mottoul lor e „urbanizează-te"), a ajuns
cam la spartul târgului, dar tot nu s-a putut abţine să nu consacre, în
mai 2008, o pereche de articole tipologiei cocalarului şi piţipoancei,
relativ moderate ca ton (tema vindea, chiar dacă începea să fie clar
că nu e chiar OK din punctul de vedere al eticii urbane să o mai ex­
ploatezi). O capodoperă târzie de wannabe şi de luciditate închipuită
este o scrisoare deschisă adresată, în iulie 2010, de echipa de artişti
tineri ai Bucharest Bienale (codirectorul Răzvan Ion, Eugen Rădescu
şi alţii) ministrului Culturii cu ocazia tăierii unei părţi din stipen­
diile pentru arta contemporană1 „o decizie politică amputată moral
şi demnă de dispreţ"; retorica, de un sarcasm scăpat de sub control,
este delicios de grandomană („organizaţia noastră, considerată una
din cele mai importante din Europa, în zona de artă contemporană"),
un fel de turbo Liiceanu (i.e. de cocalarism care nu-şi vede bârna din
ochi), cu aceleaşi obsesii elitiste de cetate sub asediu, ameninţată de
„promovarea non-valorilor şi manelizarea tuturor actelor de creaţie
responsabile".

Manelele, în pierdere de audienţă

Ei bine, se pare că, în fine, stigmatizarea manelelor a început să

dea rezultate. Mai nou, băieţii din Ferentari se uită urât la tine dacă
le spui manelişti, insistând că ei preferă muzica lăutărească şi că ma­
nelele sunt „aşa, doar de bairam". Cel mai respectat lăutar de mane­
le, Florin Salam, nu mai vrea să fie numit manelist, iar Dan Bursuc,
creierul industriei muzicale rome, vrea ca de acum înainte manelele

231
să fie numite muzică de petrecere şi, ascultând de cei care consideră
versurile pieselor de gen „jalnice", inculte şi vulgare, declară că s-a
orientat spre poeţi profesionişti, „oameni de specialitate" ca Vadim
Tudor. Un poster cu Lele, ultima descoperire a lui Bursuc, îl arată pe
băieţel citind dintr-o carte a bardului, cu cotul sprijinit pe tomuri ale
acestuia (printre care şi „Europa creştină"). Însă ceva - cum ar fi, de
exemplu, referinţa la Obama, în piesa titulară a albumului („Muzica
în sânge") - îmi spune că Dan Bursuc, unul din cei mai inteligenţi
oameni din showbizul românesc, doar joacă sarcastic umilinţa, ca
să provoace şi să obţină atenţia mass-mediei, i.e, publicitate pe gratis
pentru albumul ultimei sale descoperiri (un fel de „OK, atâta mi-aţi
repetat că manelele-s cretine, că am ajuns să vă cred; preferaţi atunci
să mă îndrept spre un om de cultură adevărat, cu poezii fără vorbe
proaste, aşa cum e domnul Vadim"?). Nu s-ar putea spune însă că,
pe undeva, nu am merita această reacţie, diabolic de bine ţintită, a
producătorului.
În fapt, toate aceste reacţii venite din interior dau seama despre
debutul unei crize a industriei muzicale a manelelor. Deşi au făcut
mult timp mainstreamul, manelele se află în pierdere de public, tot
mai multă lume tânără orientându-se spre house, gen care a detronat
manelele de pe poziţia 1 a audienţei muzicale, în rândul tinerilor. Sau
poate că procesul, cu sau fără izolarea manelelor, e oricum inevitabil,
întrucât lumea tânără se americanizează prin forţa lucrurilor. Încer­
carea de a ţine pasul cu timpurile forţează genul să se americanizeze
şi să se „reformeze" dinăuntru - o parte din manele au început să sune
mai <lance, house, raggae(ton), raggae dub, r&b, funk, world music
(gen BregoviC) şi mai ales europop (gen Eurovision) etc. Genul, aşa
cum a fost el definit muzical în anii '90-2000, pare să intre în disoluţie.

Excepţiile

Singurul reprezentant al elitei care a încercat să spargă cercul în­

chis al stereotipurilor asociate manelelor a fost antropologul Vintilă
Mihăilescu. Articolele, cu rol de pionierat în domeniu, evită tonul
condescendent al revistei unde au apărut (Dilema), tratând manelele
cu seriozitate. O acţiune cu iz activist a fost făcută, în 2005, de neobo­
situl Cristi Neagoe, care, în două numere consecutive ale Suplimen-

232
tului de Cultură (aici şi aici), a făcut un dosar în care a adunat opinii
manele-friendly, aparţinând unor intelectuali ca Andrei Oişteanu,
Florin Dumitrescu, Cosmin Manolache, Bogdan Perdivară şi alţii.
Cea mai serioasă aprofundare publică a fenomenului a fost făcută la
Muzeul Ţăranului Român anul trecut, în cadrul Conferinţelor de la
Şosea, printr-o discuţie la care au participat antropologi, etnomuzico­
logi, istorici şi antropologi; dezbaterea a aşezat, în fine, într-un cadru
academic discuţia despre manele. Însă la MTR între timp s-a schim­
bat echipa managerială şi au intrat alte proiecte pe rol. La sfârşitul
anului trecut, Centrul Naţional al Dansului a găzduit un party cu
manele, făcut de lăutari din Ferentari - cu un succes neaşteptat în
rândul hipsterimii. Party-ul a fost susţinut de un tânăr ong rom fără
prejudecăţi, Reţeaua Naţională a Tinerilor Romi http://rntr.comli.
corn/, semn că lucrurile, în rândul noilor elite rome, se schimbă. Însă
CNDB se află la un pas de a rămâne pe drumuri, în urma lucrărilor
de reconsolidare a clădirii Teatrului Naţional. Vestea bună e că Cristi
Neagoe n-a făcut încă cancer.

Exotizarea cocalarului
Şi totuşi, nu se poate nega ca percepţia negativă asupra manelelor
nu s-ar mai fi relaxat, cam din 2009 încoace - de fapt s-a relaxat „pa­
nica morală" şi mentalitatea de cetate sub asediu vizavi de chestiune
(schimbare marcată prin replici ca „nu ascult manele, dar cred că
sunt OK", linkuri cu manele amuzante, discuţii despre micile exotis­
me & curiozităţi ale industriei maneliste etc.). A contribuit la asta atât
sentimentul de securitate pe care l-a dat plasa de siguranţă a UE, cât
şi interesul occidentalilor faţă de manele, care occidentali s-au arătat
relativ dezinteresaţi de ceea ce am încercat să scoatem în faţă (tradi­
ţiile româneşti, arta adibas a urbanilor gen poneiul roz). În februarie
trecut, Sorinel Copilul de Aur a fost protagonistul unui documentar
al canalului franco-german Arte, în cadrul celei mai trendy emisiuni
a postului, „Yourope". Lele, descoperirea lui Dan Bursuc, a devenit,
împreună cu şeful său, protagonistul unui scurt-metraj, „Muzica în
sânge" care a fost selecţionat la Cannes-ul scurt-metrajelor, Festiva­
lul de la Clermont. Un album de francezi în 1997 cu necunoscutul
Nicolae Guţă - pe atunci vedetă doar în jurul Petroşaniului - a prins

233
un prestigios loc 4 într-un top Le Monde al celor mai bune albume de
world music ale deceniului.
Pornind de aici, presa a început să pună surdină retoricii an­
timanele, iar urbanii au început să le privească cu ochi mai bine­
voitori (în special partea mai lăutărească improvizatorică de tip
„
,,raggaeton , reprezentată de Florin Salam). La această schimbare a
contribuit şi faptul că vechea jucărie a clubbingului s-a văzut tot mai
puternic concurată de una cu miză etică, a activismelor - ecologiste,
în primul rând, dar şi prominorităţi (gay şi romi). Succesul recent
al party-ului de la CNDB semnalează că manelele au şanse să intre
pe orbita unui gen de cool urban - însă, din nou, termenul-cheie nu
e cocalar, ci rom. Din păcate, interesul care se profilează-n această
zonă nu funcţionează prin identificare (,,ascult manele pentru că am
„
crescut cu ele şi mă reprezintă ), ci prin exotizare (,,mă interesează
„
manelele pentru că sunt rome şi deci exotice ). So, whafs next? Exo­
tizarea cocalarului?

Suntem epifenomene
ale complexului de subdezvoltare
All în all, ce vreau să spun cu articolul ăsta e că pe toţi ne bântuie
acelaşi complex de subdezvoltare de Lume a Treia, că suntem expresii,
epifenomene ale aceleiaşi ruşini bazale de care vrem, cu disperare, să
scăpăm - doar că-i dăm soluţii diferite, în funcţie de nivelul de edu­
caţie şi cultura în care ne-am format. Însă nimeni nu găseşte curajul
de a-l asuma, aruncând tot timpul în afară, asupra celorlalţi, chestiile
negative de care vrea să scape. Maneliştii îl rezolvă imaginându-se
deja bogaţi sau devenind bogaţi wannabe - iar datul la gioale, ţepele,
sunt aruncate asupra „duşmanilor" sau falşilor prieteni; vechile elite
l-au rezolvat, întâi, imaginându-se disidenţi, în afara jocurilor din
sistemul trecut şi deci impecabili din punct de vedere etic - şi arun­
„
când ,,sechelele comuniste" asupra ,,lichelelor securiste sau activiste
de partid, iar ulterior, când capitalismul românesc a luat forma ,,ca­
pitalismului sălbatic", imaginându-se central-europeni, continuatori
ai unei tradiţii culturale prestigioase ce a luat forma mitului Micu­
lui Paris interbelic - şi aruncând, în consecinţă, partea ruşinoasă a

234
lipsei de civilizaţie asupra „mitocanilor", noii îmbogăţiţi sau săracii
din mahalale semirurale care, uitându-se la Taraf TV şi la vedetele
din Libertatea, visează la bogăţie, în loc să asculte simfonii pe Radio
România Muzical. Noii stângişti wannabe îl rezolvă imaginându-se
occidentali, sincronizaţi cu tot ce se întâmplă în avangarda culturii
anglo-americane, ca şi cum ar fi deja de acolo, şi proiectând chestiile
uncool asupra cocalarilor; invariabil, comparaţiile se fac cu Berlin,
Londra, New York, Tokyo în locul comparaţiilor de bun-simţ făcute
cu capitale din proximitatea geografică şi economică (Sofia, Zagreb,
Budapesta, Istanbul etc.); activismele „tinerei clase de mijloc" nu sunt
interesate să afle cum au depăşit alte state emergente, cu o istorie ase­
mănătoare, obstacole similare. Impresionanta creştere economică a
Turciei (devenită deja a 17-a economie a lumii), care, pe timp de rece­
siune, a reuşit o creştere economică impresionantă de 7%, dublă decât
a Germaniei (3%), campioana comunitară a creşterii economice, i-a
lăsat rece pe urbani - căci, nu-i aşa?, ce anume am putea învăţa, noi,
snobii occidentalizăţii, de la o specie şi mai „retardă" de cocalari, cu
muzici chiar mai proaste decât ale noastre?
Pragmatismul agresiv, realismul blazat şi individualismul ci­
nic (care însă nu atinge „realitatea ultimă" a familiei) ale cocalari­
lor români au devenit uncool în mediile urbane fiindcă ne amintesc
ceea ce suntem cu adevărat şi de unde venim, că suntem calici din
Est intraţi de curând pe o curbă emergentă şi, prin urmare, o ţară
încă low budget, care nu-şi permite activisme ecologiste pe picior
mare, automobile pe curent, mâncare bio, acţiuni caritabile făcute la
mama dracului în Antilele Olandeze. Disparităţile sat-oraş, carenţele
învăţământului rural, abandonul şcolar, lipsa infrastructurii, noul
cod al muncii şi mai ales migraţia economică a românilor care în
cele mai multe cazuri se duc afară la slujbe mult sub calificarea lor
reală etc., toate astea sunt neesenţiale, e mai important să iei atitudi­
ne faţă de dispariţia micilor plantaţii de cafea din Antilele Olandeze,
să sabotezi Nestle şi Mc Donald's, să faci duminica tururi ecocicliste.
Agenda activistă a clasei de mijloc româneşti contează mai mult prin
efectul ei terapeutic şi sentimentul estetic de occidental decât prin
rezultate practice.

235
 Cocalarul, brand de ţară
Însă, indiferent ce am vrea, inhibaţi ca ţăranul în casa boierului,
să demonstrăm, nu urbanii plecaţi în excursii psihedelice la Berlin
sau falangele emigrante de doctori şi informaticieni din Canada se
văd ca imagine a românului tipic, ci „căpşunarii" în trening care as­
cultă manele şi coboară în şlapi din maşini scumpe. Imaginea asta,
atât de reală în adevărul ei statistic, s-a lipit în afară ca stereotip des­
pre români şi e greu de crezut că ceva ar putea s-o dezlipească curând.
Ceea ce nu e neapărat nedrept. Parvenitismul şi reperele valorice
occidentale învăţate din mers sunt realitatea în care trăim cu toţii -
inclusiv elitele, chit că nu recunosc; cu toţii am ieşit dintr-o ţară în­
chistată într-unul din cele mai autiste sisteme socialiste din Est, o
ţară care, mai mult de un deceniu după căderea comunismului, a fost
ţinută în carantină de vecinii ei bogaţi de la Vest - prin urmare, de
unde atâta „transparenţă" şi „cultură critic-liberală"? De unde atâta
„civilizaţie urbană'', într-o ţară agrară în care oraşele au fost popula­
te semnificativ abia cu 30-40 de ani în urmă, de bunicii sau părinţii
urbanilor de azi? Să nu mai vorbim că şi pentru sărac, şi pentru bogat
acum e mai bine economic şi e omeneşte să vrea mai mulţi bani. De
asemenea, e de înţeles să vrei să te spargi în bani după ce ai stat peste
20 de ani cu foamea-n gât, tot aşa cum nu văd care e problema cu fap­
tul de a fi „îmbogăţit recent" - venim dintr-o societate, cea comunis­
tă, în care clasele din interbelic ((oricum fragile şi vai de steaua lor) au
fost făcute varză şi reconfigurate după alte principii, mecanice şi mai
egalitariste, iar mobilitatea socială de acum, i.e. parvenirea, e un lucru
foarte frumos. În plus, nu toţi am avut şansa elitelor de a ocupa pozi­
ţii-cheie în sistem care să ne permită să ne protejăm de insecuritatea
oribilă a vieţii în deruta tranziţiei sau să privim superior la cum -
după ce s-au deschis graniţele Schengen - se chinuie „pulimea" să
iasă din rahat, rupându-şi spatele în construcţii în Spania şi Italia ca
să işi cumpere un Audi cu „climă bizonică" cu care să se laude-n con­
cediile petrecute acasă la ţară. E de înţeles să etalezi chestii când atâta
vreme ai fost privat de ele, e firesc să fii mai agresiv după ce peste 20
de ani de recesiune ai luptat, închis în ghetoul tău de 23 de milioane
de locuitori, să pui mâna pe resurse tot mai limitate, e normal să fii
mai sălbatic şi „necivilizat" când vreme de zeci de ani te-ai zvârcolit

236
în mizeria ta de păduche complexat din Estul Sălbatic şi nu ţi s-a dat
voie să-ţi atingi fratele „civilizat" din Occident. De asemenea, de ce
ţi-ar fi ruşine că eşti şmecher şi mai lunecos? La urma urmei, nu e
chiar atât de simplu să aderi la etica occidentală a capitalismului - iar
şmecheria şi tupeul pot fi citite, în aceeaşi logică liberală occidentală,
ca „creativitate" şi „determinare"; în plus, nu avem nici banii, nici sta­
bilitatea şi nici plasele sociale de siguranţă ale altora, iar peste 10 ani
de derută, spaime sociale şi insecuritate n-au cum să nu lase în urmă
o neîncredere bolnăvicioasă în oameni - dar şi un cinism în ultimă
instanţă sănătos. E absurd să te raportezi atât de obsesiv la Bruxelles
şi la un Occident cu care ai afinităţi limitate, în loc să te uiţi mai
atent la state emergente din vecinătate, cum ar fi Turcia, adevărata
capitală a regiunii şi, pe timp de criză, model de reuşită economică -
sau, de ce nu?, la Rusia, unde cei pe care noi îi numim „cocalari" sau
„noi îmbogăţiţi" au fost botezaţi, admirativ, „glamur".
Suntem cocalari cu toţii, ăsta e brandul nostru de ţară emergen­
tă, obişnuiţi-vă cu ideea.
Cât despre elitele mai vechi şi mai noi, vorba unui amic - „unde
vă credeţi? mai dă-vă şi-n pula mea".
 Concluzii

Lucrarea de faţă este dedicată scenei manelelor, mai exact mesa­

jului şi publicului, fără însă a face abstracţie de producţia mesajului,
lăutarii care, în interiorul scenei, funcţionează ca trendsetteri. Ea îşi
delimitează obiectul de cercetare după momentul în care maneaua
,
se transformă în etnopop, adică în anii 80, când lăutarii renunţă la o
parte din instrumentaţia acustică în favoarea celei electrice.
Evoluţia scenei de manele este marcată de patru etape importante.
Între 1985 şi 1992 manelele (în fapt o adaptare locală a etnopopului
iugoslav), sub titulatura de muzică orientală/ turcească/ sârbească,
un succes uriaş, care prinde nu doar tineri cu educaţie sumară, ci
şi studenţimea. Avanscena este dominată de trupe (nu de lăutari),
care dau muzicii un iz mai pop. Succesul e datorat discursului anco­
rat în valori ale prezentului în care oamenii, sub impactul recesiunii
economice, nu mai cred în comunism şi se orientează spre strategii
de supravieţuire. De asemenea, deşi cantonată în tematică familială,
muzica orientală are un impact semnificativ asupra publicului tânăr,
care, după dispariţia Cenaclului Flacăra, a fost lipsit de o scenă care
să le exprime cultura specifică.
După 1989, muzica orientală are un succes inerţial un an-doi; sub­
minată de concurenţa muzicilor anglo-americane net mai seducătoa­
re, îşi restrânge audienţa spre publicul cu educaţie sumară. În 1992-
2000, manelele evoluează underground, complet ignorate de media.
Acum, manelele sunt dominate de lăutari romi care transformă genul,
dându-i o patină mai etno: Dan Armeanca, Vali Vijelie, Adrian Mi­
nune, Florin Mitroi. Cum evoluează departe de privirea iscoditoare a
mediei, într-un capitalism haotic şi complet dereglementat, maneaua

239
poate să-şi construiască dezinhibat universul de discurs, să glorifice
informalitatea, bogăţia sau sexualitatea, mai ales în subsecţiunea ba­
gabonţească. Tot în această perioadă, maneaua pare să devină genul
favorit al şmecherilor, protagoniştii economiei informale sau ilegale, şi
al bagabonţilor, tinerii care îi iau pe şmecheri ca model.
Între 2000 şi 2008, manelele recapătă o audienţă generală, care
trece de marginile publicului cu educaţie sumară intrând în atenţia
mediei şi devenind obiect al unui val de panică morală fără precedent
în istoria muzicii româneşti. Succesul lor se datorează unei operaţii
de lifting, care le face compatibile cu cultura tinerilor mai exact, în
-

2000, manelele sunt contaminate cu rap şi <lance. Scena se rupe în

două, versiunile live diferind din ce în ce mai mult de cele de studio.
În intervalul 2000-2001, la fel ca în perioada de boom de la sfârşi­
tul comunismului, trupele ies în prim-plan, în defavoarea lăutarilor,
care recuperează în anii ce vor urma. Audienţa depăşeşte în această
perioadă graniţele publicului needucat, invadând campusurile stu­
denţeşti; pentru 2-3 ani, manelele sunt rulate şi în cluburi studenţeşti
sau generaliste. Pentru o perioadă, ele ajung în vizorul caselor de
producţie importante (Cat Music şi Media Pro). Vedetele scenei sunt
numele de underground din anii '90 Nicole Guţă, Adrian Minune,
-

Vali Vijelie.
Între 2008 şi prezent, manelele se re-ghetoizează, dar având de
partea lor media tabloidă, care le acordă atenţie constantă. În plus,
scena are două canale tv dedicate acestui gen muzical, iar casele de
producţie din interiorul genului se adaptează rapid la new media. Pi­
rateria afectează câştigurile industrei, dublând casele de discuri cu
agenţii de organizare de evenimente: practic, industria se susţine în
această perioadă din evenimente private, multe din ele de interlopi,
din banii gri ai antreprenorilor informali sau clandestini. Scena e do­
minată acum tot de vechii lăutari, la care se adaugă lăutarii lansaţi la
începutul anilor 2000 (Copilul de Aur, Sorinel Puştiu, Liviu Guţă).
Florin Salam, vedeta indiscutabilă a scenei, feminizează şi metro­
sexualizează universul manelelor, deplasând accentul de la puterea
financiară la aceea a seducţiei.
Publicul manelelor se percepe ca urban, distanţându-se agre­
siv de categoria ţăranilor, ironizaţi ca rudimentari şi prost-crescuţi.
Există două categorii de fani, unii mai tineri şi mai emancipaţi, atraşi

240
de latura pop şi de versiunile de studio ale pieselor, şi unii mai con­
servatori, atraşi de latura etno a concertelor; ei formează nucleul dur
al fanilor.
Şmecheria şi consumul ostentativ sunt cele două mari categorii
tematice care separă radical maneaua de genul istoric ce stă la origi­
nea lui. Consumul ostentativ nu este doar o caracteristică a publicu­
lui de oameni bogaţi, ci şi a publicului sărac. În acest context, invi­
dia duşmanilor primeşte sens pozitiv întrucât e marcă a succesului.
Atât duşmanii, cât şi invidia au o funcţie de empowerment masculin,
într-o ecuaţie în care masculinitatea are nevoie de confruntare şi
competiţie ca să se definească. Dimensiunea de gen e reprezentată
prin figuri prototipice: în partea masculină bagabontul, prima etapă
în formarea unui şmecher, în partea feminină bagaboanta şi fata cu­
minte. Dacă bagabontul are parte, în lumea reală, de o imagine relativ
binevoitoare, bagaboanta e complet descalificată moral, desemnând
fata libertină ce poate fi cumpărată. Viziunea are, aşadar, parte de
accente patriarhale, independenţa femeii fiind sancţionată. Pe de altă
parte, emergenţa unei noi categorii (fiţosul şifiţoasa) pune în evidenţă
o emancipare de construcţia conservatoare a rolurilor de gen, fiţosul
aducând o versiune metrosexualizată a bărbatului, care împrumută
caracteristici tradiţional asociate femeii: el îşi arată superioritatea nu
prin posesiuni sau bani, i.e. prin putere, ci prin stil fiind preocupat
-

de modă; şmecheria devine în acest caz seducţie prin stil.

Pe de altă parte, şmecheria, ca strategie de viaţă, generează
aşteptări negative de la celălalt şi deci un grad ridicat de neîncredere
socială, ce se exprimă prin paranoia relaţională. Şmecheria e desfăşu­
rată prin strategii ca vrăjeala, caterinca, teatrul, şi e contracarată prin
strategii pragmatice şi simbolice. Strategiile pragmatice prespun a-l
încerca pe celălalt şi a juca teatru, a te preface că crezi ce spune celă­
lalt, cu scopul ascuns de a-i surprinde adevăratele intenţii. Strategiile
simbolice implică jurăminte baroce, etalarea demagogică de principii
morale, proiectarea defectelor morale asupra celor din afara discuţiei
şi, mai ales, rudenia simbolică, apelarea celorlalţi cu termeni ce de­
semnează rude. Oricum, consecinţa e că, dincolo de familia extinsă
şi textura rudeniei, nu există solidaritate, ci mai degrabă concurenţă.
Şmecheria e o valoare privată, pe care, sub acoperirea ironiei,
manelele o scot din clandestinitate în spaţiul public. Estetica prin

241
 care se realizează asta utilizează elipsa şi sugestia, semn că există un
oarecare tabu în jurul temei. Poetica tabuizării se relaxează când e
vorba de emigraţie şi de anii '90; în aceste cazuri strategiile chestio­
nabile ale şmecheriei fiind expuse (mai) dezinhibat, în termeni mai
direcţi şi mai detaliaţi. Ultimii ani (2012 prezent) aduc o tabuizare
-

accelerată a şmecheriei şi şmecherilor, care practic dispar din manele.

O enormă secţiune, comparabilă cantitativ cu cea dedicată bani­
lor, e consacrată neîncrederii în semenii din afara familiei. Ea spune
în mare că oamenii sunt pe interes, că prietenii au două feţe şi nu poţi
să te bazezi pe ei la necaz, fiind alături de tine doar atâta vreme cât
ai bani. O parte din piesele secţiunii trimit la universul interlop al
trădării, o altă parte face pur şi simplu filozofia lumii rele, o filozofie
omniprezentă în România postsocialismului, cu un nivel ridicat de
neîncredere în instituţii şi semeni. Cele care glosează pe marginea
verbului a vinde au conotaţii mai degrabă interlope, întrucât trimit
la ideea de complicitate; cele care glosează pe marginea verbului a
ajuta au în vedere egoismul semenilor, targetul lor trecând de spaţiul
publicului prins în economia clandestină.
Peisajul psihocritic al manelelor are ca figuri structurante fami­
lia tradiţională, care protejează, prietenii care te lasă la greu şi fraţii,
ca singură formă posibilă de solidaritate. Solidaritatea este atribut al
, fratelui, simpla tovărăşie nu poate întemeia o legătură. De aceea, în
lumea reală, prietenii se apelează cu frate, iar, în universul de discurs
al manelelelor, prietenia adevărată este desemnată ca frăţie. Lipsa de
încredere în altcineva decât rude e o caracteristică a culturilor me­
diteraneene (cu un cod moral mai lax în ce priveşte relaţiile din afa­
ra familiei), a ghetourilor (unde oamenii se luptă hobbesian pentru
resurse) şi postsocialismului (schimbarea de sistem rupe legăturile
dintre oameni).
Capitolul final are două dimensiuni: una culturală, ce analizează
proximităţile estetice şi de life style ale manelelor, şi alta pragmatică,
aptă de a interesa politicile publice. Detaliind, acest capitol final face
comparaţii cu genuri/scene muzicale cu care maneaua are afinităţi;
intenţia implicită e de a contracara etichetele nedrepte lipite genului,
pledând pentru o încadrare estetică, care să-l pună pe o orbită mai
cool. Genurile cu care am comparat maneaua sunt neomelodici (su­
dul Italiei), narcorrido (Mexic) şi, din vecinătate, etnopopul bulgăresc

242
(chalga) şi sârbesc (turbofolk), toate având conexiuni semnificative cu
universul „deviant"105 al marginalităţii şi al economiei clandestine.
Ce distinge însă maneaua în raport cu toate aceste genuri e contami­
narea directă cu rapul gangsta, al cărui mesaj subversiv este parţial
dezamorsat şi deturnat spre pop. La începtul anilor 2000, manelele
reintră, pentru o scurtă perioadă, pe orbita de cool, iar universul lor
de discurs face o mitologie glamouroasă a bagabontului, a tânărului
independent, care se distrează cu fete. Paradoxal, asocierea cu rapul
gangsta va accentua latura pop a manelei, punând surdină discursu­
lui subversiv al informalităţii şi plusând doar la capitolul pornografie.
Pornind de aici, încadrarea stilistică pe care capitolul o propune pen­
tru manele este de gangsta pop.

1 05
Folosesc deviant în sensul lui Cohen (1955), ca o cultură a unui grup margi­
nalizat sau automarginalizat, care funcţionează după ritualuri şi coduri mo­
rale opuse valorilor mainstream.
 Bibliografie

1. Literatură de specialitate
Austin, J. L. 2003.
Cum să faci lucruri cu vorbe. Piteşti: Paralela 45.
Banfield, Edward. 1958. The moral basis of a backward society. Glencoe,
IL: The Free Press.
Bălaşa, Marin Marian. 201 1 . Muzicologii, etnologii, subiectivităţi, politici,
Bucureşti: Editura Muzicală.
Belk, Russell W. 1999. „Leaping Luxuries and Transitional Consumers".
În Marketing in Transitional Economies, ed. Rajeev Batra, 39-54. Massachu­
setts: Kluwer Academic Publishers.
Belk, Russell W. 1984. „Three Scales to Measure Constructs Related to
Materialism: Reliability, Validity, and Relationships to Measures of Happi­
ness". În Advances in Consumer Research, ed. Thomas Kinnear, 291-297. UT:
Association for Consumer Research.
Beissinger, Margaret. 2007. „Muzică orientală: Identity and Popular Cul­
ture in Postcommunist Romania". În
Balkan Popular Culture and the Otto­
man Ecumene, ed. Donna A. Buchanan, 95- 143. Lanhan, Toronto, Plymouth:
The Scarecrow Press.
Bennett, Anne. 1999. „Subc ultures or neo -tribes? Rethinking the relati­
onship between youth, style and musical taste'',Sociology, 3 (33), 599-519.
Benjamin, Walter. 2008. The Work of Art in the Mechanical Reproduction
Age. London: Penguin Books.
Boulay, Juliet du. 1974. Portrait of a Creek Mountain Village. Oxford: Cla­
rendon Press.
Bourdieu, Pierre. 2010. Distinction. London and New York: Routledge.

245
 Bourgois, Philippe. 1997. „In Search of Horatio Alger: Culture and Ide­
ology in the Crack Economy''. ÎnCrack in America: Demon Drugs and Social
Justice, eds. Craig Reinarman and Harry G. Levine, 57-76. Berkeley: Univer­
sity of California Press.
Botonogu, Florin. 201 1 . Comunităţi ascunse. Ferentari. Bucureşti: Editu­
ra Expert.
Black, Les. 2005. „The «White Negro» revisited: race and masculinities
in south London". În Dislocating masculinity. Comparative ethnographies, ed.
Andrea Cornwall and Nancy Lindisfarne, 171- 183. London and New York: Ro­
utledge.
Blasc, Falco & Fuchs-Gambock, Michael. 1998. Techno, o generaţie în ex­
taz. Iaşi: Polirom.
Campbel, J. K. 1979. Honour, family and patronage. New York and Ox­
ford: Oxford University Press.
Cărtărescu, Mircea. 1999. Postmodernismul românesc. Bucureşti: Huma­
nitas.
Cohen, Albert K. 1955. Delinquent Boys: The Culture of the Gang, Glen­
coe, IL: Free Press.
Dimitrova, Alexandrina. 201 1. „Svatbarska Muzika and Chalga: the
Fusion of Music Genres that Contributes to a Social Change." Undergradu­
ate Research Paper Contest Winner, University of Missouri, Columbia, MO.
https://mospace.umsystem.edu/xmlui/handle/ 10355/ 1 2771, accesat 30 februa­
rie 2012.
Engebrigsten, Ada I. 2007. Exploring Gypsiness: Power, Exchange and In­
terdependence in a Transylvanian Village. New York, Oxford: Berghahn Books.
Friedl, Ernestine. 1962. Vasilika: A Village in Modern Greece, New York:
Holt, Rinehart and Winston.
Frith, Simon, Straw, Will & Street, John. 2001. The Cambridge Companion
to Pop and Rock, Cambridge: Cambridge University Press.
Gambetta, Diego. 1 990. „Mafia: the Price of Distrust", în Trust, Making
and Breaking Cooperative Relations, ed. Diego Gambetta, 1 58-176. Oxford
UK- Cambridge USA: Basil Blackwell.
Gambetta, Diego. 1993. The Sicilian Mafi a: The Bussiness of Private Pro­
tection. Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press.
Gell, Alfred. 1992. „The Technology of Enchantment and the Enchant­
ment of Technology". În Anthropology, Art and Aesthetics, ed. J. Coote and A.
Shelton, 40-63. Oxford: Clarendon Press.
Genette, Gerard. 1978. Figuri. Bucureşti: Univers.

246
 Greenberg, Jessica. 2006. „Goodbye Serbian Kennedy: Zoran Dindic and
the New Democratic Masculinity in Serbia." East European Politics and Soci­
eties 1 (20), 126 51.
-

Hall, Stewart and Jefferson, Tony. 2006. Resistance through rituals. Youth
subcultures in post-war Britain. London and New York: Routlege.
Hebidge, Dick. 2002. Subculture: The meaning ofstyle. London: Routledge.
Hetzfeld, Michael. 1985. The Poetics ofManhood: Contest and Identity in a
Cretan Mountain Village. New Jersey: Princeton University Press.
Houellebeq, Michel. 2006. Posibilitatea unei insule. Iaşi: Polirom.
Hart, Keith. 1973. „Informal income opportunities and urban employ­
ment in Ghana". În Journal of Modern African Studies, 1 1 , 61-98.
Heinz, Monica. 2005. Etica muncii la români. Bucureşti: Editura Curtea
Veche.
Hillegonda, Rietveld. 1993. „Living the Dream". În Rave Off, Politics and
Deviance in Contemporary Youth Culture, ed. Steve Redhead, 41-78 . Alder­
shot: Avebury/Ashgate.
Humphrey, Caroline. 2002, The Unmaking of Soviet Life. Everyday Econo­
m ies after Socialism. Ithaca and London: Cornell University Press.
Ingarten, Roman. 1973. The Literary Work of Art. Northwestern Univer­
sity Press: Evanston.
Iser, Wolfgang. 1978. The Act of Reading: A Theory of Aesthetic Response
London: Routledge and Kegan Pau.
Jason, Pine. 2012. The Art OfMaking Do in Naples. Minnesota & London:
Minnesota University Press.
Kidekel, David. 2006. Colectivism şi singurătate în satele românesti. Ţara
Oltului în perioada comunistă şi în primii ani după Revoluţie. Iaşi: Polirom.
Kidekel, David. 2010. România postsocialistă. Munca, trupul şi cultura
clasei muncitoare. Iaşi: Polirom.
Kurkela, Vesa. 2007. „Bulgarian Chalga on Video: Oriental Stereotypes,
Mafia Exoticism, and Politics". În
Balkan Popular Culture and the Ottoman
Ecumene, ed. Donna A. Buchanan, 143 - 175. Lanhan, Toronto, Plymouth: The
Scarecrow Press.
Loizos, Peter. 2005. „A broken mirror: masculine sexuality in Greek eth­
nography". În Dislocating masculinity. Comparative ethnographies, ed. Andrea
Cornwall and Nancy Lindisfarne, 66 -82. London and New York: Routledge.
Lupaşcu, Marin. 1994. „Gipsy/Non- Gipsy. A Controversed Music (record
chronicle)." East-European Meetings in Ethnomusicology, 1, 100 - 104.

247
 Maffesoli, M. 1995. The Time of the Tribes: The Decline ofIndividualism in
Mass Society, London: Sage.
Mateescu, Oana. 2005. „Furt, vânzare sau dar: bucuriile privatizării într­
un sat din Oltenia". ÎnEconomia informală în România. Pieţe, practici sociale
şi transformări ale statului după 1989, ed. Liviu Chelcea şi Oana Mateescu,
83-1 13. Bucureşti : Paideia.
Mihăilescu, Vintilă. 2010. Sfârşitul jocului. România celor douăzeci de
ani. Bucureşti: Editura Curtea Veche.
Mihăilescu, Vintilă. 201 1, „From Cow to Cradle. Mutations and Mea­
nings of Rural Household in Post-socialism". International Review of Social
Research,l( 2), 35-63.
Mihăilescu, Vintilă (manuscris), De ce urîm ţiganii. Eseu despre partea
blestemată, manele şi manelism.
Miroiu, Mihaela. 2004. Drumul către autonomie: teorii politice feministe.
Iaşi: Polirom.
Monroe, Alexei. 2000. „Balkan Hardcore. Pop culture and paramilita­
rism". Central Europe Review, 24 (2) http://www.ce-review.org/00/24/mon­
roe24.html, accesat 20 martie 2012.
Peterson, Richard A. and Kern, Roger M. 1996. „Changing Highbrow
Taste: From Snob to Omnivore". American Sociologica[ Review 61 (5), 900-907.
Pulay, Gergo. 201 1 . „The Civilized, the Vagabond, the Player and the Fool:
Notes on the Fieldwork in a Bucharest Neighbourhood". Studia Sociologia,
56(1), 1 17-1 35.
Putnam, Robert D. 1993. Making democracy work: civic traditions in mo­
dern ltaly. Princeton: Princeton University Press.
Rădulescu, Speranţa. 1994. „Consequences of the Politica! Changes in
Romanian Peasant Music". Revue Roumaine d'Histoire de l 'Art, 31, 27-30.
Rădulescu Speranţa. 1997. „Traditional Music and Ethnomusicology un­
derpressure: the Romanian Case". Anthropology Today 6 (13), 8-12.
Rădulescu, Speranţa, 2004. Taifasuri despre muzica ţigănească. Bucureşti:
Paideia.
Laing, David. 1985. One chord wonders: power and meaning in punk rock.
Milton, Keynes: Open University Press.
Lascu, Dana-Nicoleta, Lalita A. Manrai and Ajay K. Manrai. 1994. „Sta­
tus Concern and Consumer Purchase Behavior in Romania". Research in Con­
sumer Behavior: Consumption in Marketing Economics, Vol. 7, Greenwich, CT:
JAI Press, 235-57.

248
 Schiop, Adrian. 2012. „Bogăţie înaltă şi încredere scăzută în universul se­
mantic al manelelor". Perspective politice 2 (5), 175 - 183.
Schiop, Adrian. 2013. „Folclorul informalităţii. Manelele şi lumea inter­
lopă". ÎnThe Material Culture (Re)Turn in Anthropology: Promises and Dead­
ends. Lucrările celei de-a VIII-a conferinţe anuale a Societăţii de Antropologie
Culturală din România, Bogdan Iancu (ed.), 189-215. Bucure şti: Humanitas.
Silverman, Carol. 2007. „Bulgarian Wedding Music between Folk and
Chalga: Politics, Markets, and Current Directions." Musicology, 7, 69-98.
http://www.doiserbia.nb.rs/img/doi/ 1450-98 14/2007/1450-98140707069S.pdf,
accesat 4 iunie 2012.
Sontag, Susan. 2000. „Note despre câmp". În Împotriva interpretării, 165-
198. Bucureşti: Univers.
Sundal, Kendra. 2012. „The Development of Chalga: A Controversial Cul­
tural Phenomenon in Modern Bulgaria". The Annual of Language & Politics
and Politics of Identity, 6. http://alppi.vedeckecasopisy.cz/publicFiles/0030 1 .
pdf, accesat 2 0 septembrie 2013.
Statelova, Rosemary. 1999. The seven sins of chalga. Toward on Anthropo­
logy of Ethnopop Music. Sofia: Prosveta.
Stewart, Michael. 1997. The Time of the Gypsies. Boulder, Colo: Westview
Press.
Stoica, Cătălin Augustin. 2010. „Social Trust, Ties and Entrepreneurship
in Post-Comunist Romania", prezentare susţinută la a opta ediţie a Societăţii
Române de Antropologie, Bucureşti, 22-25 septembrie 201 1 . Disponibilă la
adresa http://www.youtube.com/watch?v=TFrLlsqexrQ.
Stoichiţă, Victor A. 201 1 . „The squire în the Helicopter. On Parody in Ro­
manian Popular Music". Yearbook of the New Europe College. Bucharest: New
Europe College.
Straw, Will. 200 1 . „Scenes and sensibilities".
Public 22/23, 245-257.
Tesar, Catalina. 2012. Women Married off to Chalices: Gender, Kinship
and Wealth among Romanian Cortorari Gypsies. London: University College
of London (teză de doctorat, nepublicată).
Vacquant, Loic. 2008. Urban Outcasts: A Comparative Sociology ofAdvan­
ced Marginality. Polity: Cambridge.
Watkins, S. Craig. 2005. Hip Hop Matters: Politics, Pop Culture and the
Struggle for the Soul of a Movement, New York: Beacon Press.
Wisman Jon D. 201 1 . „Inequality, Social Respectability, Politica! Power,
and Environmental Devastation". Journal of Economic Issues, 45(4), 877-900.

249
 Veblen, Thorstein. 1994. The Theory of the Leisure Class. London: Doven
Thrift Editions.
Verdery, Katherine. 2003. Socialismul. Ce a fost şi ce urmează. Iaşi: Insti­
tutul European.
Voiculescu, Cerasela. 2005. „Production and Consumption of FolkPop
Music in Post-Socialist Romania: Discourse and Practice". Ethnologia Balka­
nica, 9, 261-283.
Zerilli, Filippo M. 2005. „Corruption, Property Restitution and Romani­
anness". În Corruption. Anthropological Perspectives, ed. Dieter Haller şi Cris
Shore, 83 -103. London & Ann Arbor, Ml: Pluto Press.
Zumthor, Paul 1983. Încercare de poetică medievală. � ucureşti: Editura
Univers.
Zoltan Rostas, Antonio Momoc (ed.). 2013. Bişniţari, descurcăreţi, supra­
vieţuitori. Bucureşti: Curtea Veche.

2. Materiale de presă
Artene, Adrian. 2006. „Clămparu l-a agăţat în cuier pe Adi Minune şi l-a
luat la ţintă cu cutii de Red Bull" [8 mai] http://www.9am.ro/stiri-revista-pre­
sei/LifeStar/32850/Clamparu-l-a-agatat-in-cuier-pe-Adi-Minune-si-l-a-luat­
la-tinta- cu-cutii- de-Red-Bull.html, accesat 1 noiembrie 201 1 .
Badea, Camelia. 2010. „Adi Minune a făcut o manea despre criză, bucu­
ros că se impozitează bacşişurile", ziare.corn, [9 august] http://www.ziare.com/
emil-boc/premier/adi- min une-a-facut-o-manea-despre-criza-bucuros-ca-se­
impoziteaza-bacsisurile- 1034285, accesat 20 august 2012.
Balls, Baby and Prolic, Iva. 201 1. „Make a Dumbfull noise. The rise and
fall of Serbian Turbofolk". Vice [29 noiembrie] http://www.vice.com/read/ma­
ke-a-dumbful-noise-0000042-v18nll, accesat 12 iulie 2012.
Ciprisan. 2010. „STOP pirateriei online! Proiect iniţiat de Taraf Me­
dia Production şi furnizorii de internet". site-ul Taraf TV [15 septembrie]
http://www.taraf.tv/index.php?option=com_content&view=article&id=2 18:
stop-pirateriei-on-line-proiect-initiat-de-taraf-media-production-si-furnizo­
rii-de-internet&catid=48:stiri&ltemid=78, accesat 14 octombrie 201 1.
Cobuz, Dana. 2006. „Guţă Adevăratul". Jurnalul Naţional [5 ianuarie] .
http://j urnalul. ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie- de-colectie/guta­
adevaratul-30479.html, accesat 14 iunie 201 1 .

250
 Cobuz, Dana. 2006. „Azur, interzisă de Securitate". Jurnalul Naţional [9
ianuarie]. http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/edi tie-de- colec­
tie/az ur-interzisa-de- securitate-30487.html, accesat 13 martie 2012.
Cobuz, Dorian şi Cobuz, Dana. 2006. „Guţă Adevăratul". Jurnalul Naţi­
onal [9 septembrie] http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie­
de-colectie/guta-adevaratul-30479.html, accesat 14 octombrie 201 1 .
Ecovoi, Simona. 2006. „Vânzări belea". Jurnalul Naţional [9 ianuarie].
http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de- colectie/vanzari­
belea-30478.html, accesat 14 mai 201 2.
Fantaziu, Ionuţ. 201 1. „Azur, bunicii maneliştilor de azi, interzişi la TV
de Ceauşescu". Evenimentul Zilei [29 octombrie] . http://www.evz.ro/detalii/
stiri/povestea-formatiei-care-a-avut-un-succes-urias-fara-sa-apara-la-televi­
zor-951687.html, accesat 13 martie 2012.
Ghidovăţ, Georgeta şi Cană, Petrişor. 201 1 . „Cum îşi dirija Sile Cămătaru
locotenenţii din penitenciar: Du-te şi trimite-i un ghiveci". Evenimentul Zilei
[13 decembrie] http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-isi-dirija-sile-camataru­
locotenentii-din-penitenciar-du-te-si-trimite-i-un-ghivec-957.html, accesat
12 noiembrie 201 1 .
Groşereanu, Raul, „Judecătorul lui Leo de la Strehaia l-a scos basma cu­
rată pe fiul unui poliţist". România Liberă [3 februarie] http://www.romaniali­
bera.ro/actualitate/eveniment/j udecatorul-lui-leo-de-la-strehaia-l-a-scos-bas­
ma-curata-pe-fiul-unui-politist- 176414.html, accesat 2 martie 201 1 .
Hogson, Martin. 2004. „Death î n the midday sun". Th e Guardian [19
septembrie] http://observer.theguardian.com/omm/story/0„ 1304449,00.html,
accesat 20 aprilie 201 1.
McDonell, John. 2009. „Scene and heard: Neomelodic music". The Gu­
ardian [14 aprilie] http://www.guardian.co.uk/music/musicblog/2009/apr/14/
scene-and-heard-neomelodics, accesat 20 martie 20 1 1 .
Moisă, Raluca. 2013. „VIDEO Interviu-eveniment (partea I ) . B.U.G.
Mafia, la 20 de ani de carieră: Nu avem averi, dar nu avem nici şefi. Foar­
te mulţi români nu-şi permit asta". Adevărul [1 1 octombrie] http://ade­
var ul.ro/entertain ment/mu zica/bug-mafia-mafia- interviu- 1 _5257efd6c
7b855ff5626b10b/index.html, accesat 1 august 2013.
Preotesoiu, Carmen. 2010. „Adrian Minune: Sunt maşină de făcut bani!".
Jurnalul Naţional [26 octombrie] http://j urnalul.ro/campaniile-jurnalul/
adrian-minune-sunt-masina-de-facut-bani-537199.html, accesat 4 noiembrie
201 1 .

251
 Schiop, Adrian. 2009. „Manelele, protejate intelectual". România Liberă
[23 ianuarie]. http://www.agenda.ro/se-intampla-in-romania-manelele-prote­
jate-intelectual/73797, accesat 14 mai 2012.
Schiop, Adrian. 201 1 . „Cum au îngropat elitele României manelele: o
poveste cu cocalari". CriticAtac [25 ianuarie] http://www.criticatac.ro/3957/
cum-au-ingropat-elitele-roman iei-manelele-o-poveste-cu-cocalari/, accesat
25 februarie 20 1 2 .
Sole, Deanne. 2008. „Various Artists: Th e Rough Guide t o t h e Music of
the Romanian Gypsies". popmatters. com [4 septembrie]. http://www.popmat­
ters.com/review/various-the-rough-guide-to-the-music-of-the-romanian­
gypsies/, accesat 23 august 201 1 .
Ursulean, Vlad. 201 1 . „Aur, smalex ş i duşmani. O incursiune î n lu­
mea manelelor". Vice [dată neprecizată] http://www.viceland.com/blogs/
ro/20 1 1 /10/18/aur-smalex-si-dusmani/2/, accesat 24 octombrie 201 1 .
Voicu, Narcis. 2006. „Chef î n Mafia Brăilei". Obiectiv - Vocea Brăilei [?
Martie] . Accesat de la adresa http://mafia.ablog.ro/2007-07-16/mafia-brailea­
na.html#axzz2rWTkvuZR, pe 10 iunie 201 1.
Wilczynski, Witt. 20 1 1 . „Mi-a plăcut să cânt de mic copil. Interviu cu
Alinu AJ" [20 martie] Folk 24.pl http://www.folk24.pl/wywiady/od- dziecka­
uwielbialem-spiewac/ro/, accesat 20 ianuarie 2012.
***. 20 1 1 . „Topul celor mai bogaţi ţigani din România". Vertical­
News [1 noiembrie] . http://adevarul.ro/locale/timisoara/topul-celor­
mai-b ogati-tigani-romania-primele- doua-locuri - doi-tigani-timiso ara-
1_50acf17f7c42d5a6638c4cc7/index.html, accesat 6 noiembrie 201 1 .
*** 20 1 1 . „ S - a lansat iîunes Music Store d e România - manelele şi-au fă­
cut deja apariţia" [29 septembrie] . Gadget.ro http://www.gadget.ro/s-a-lansat­
itunes-music-store-de-romania-manelele-si-au-facut-deja-aparitia/, accesat
20.01.2013.
***. 2012. „Florin Salam, snopit în bătaie de interlopi". Libertatea [9 ia-
nuarie] http://www.libertatea.ro/detalii/articol/florin-salam-bataie-inter-
lop-373326 .html, accesat 3 martie 2012.
***. 201 1 . „EXCLUSIV Clămparu şi-a organizat reţeaua pe structura Ca­
morrei: Noi nu mai putem trăi cu 500 de euro pe lună! Să faci o combinaţie să
iasă bani". Adevărul [22 septembrie] http://adevarul.ro/news/eveniment/exclu­
siv-clamparu-si-a-organizat-reteaua-structura-camorrei-noi-nu-mai-putem­
trai-500- euro-luna-faci- combinatie-iasa-bani- 1_50bd43 4b7c42 d5a663c96-
508/index.html, accesat 25 septembrie 2011.

252
 ***. „VI DEO. Top 10 TV - Brandy la piscină". Mynele TV [dată nepreciza­
tă] www.youtube. com/watch?v=YJQqmhnIS-o, accesat 26 august 201 2.
***. „VIDEO. Cum se fabrică un hit". Acasă TV [dată neprecizată] https://
www.youtube.com/watch?v=HzS4jWOs_sl, accesat 20 iulie 2012.
***. „VIDEO. Saci de lovele". Antena 1 [dată neprecizată] . http://www.you­
tube.com/watch?v=yfPOPUUdOcw, accesat 16 octombrie 201 1 .
***. 2009. „VIDEO. Maneliştii povestesc despre umilinţele prin care au
trecut". Acasă TV [dată neprecizată] . http://www.acasaTV.ro/emisiuni/mane­
listii-vorbesc- despre-umilintele-prin-care-au-trecut-video.html, accesat 20
noiembrie 201 1.
***. 201 1. „VI DEO. Scandal pe viaţă şi pe moarte pentru un lăutar". ProTV
[25 aprilie] http://stirileproTV.ro/stiri/actualitate/scandal-pe-viata-si-pe­
moarte-pentru-un-lă utar-la-comana.html, accesat 3 noiembrie 201 1.

3. Resurse electronice
www.youtube.com/watch?v=YbRircRFARw, accesat 12 decembrie 2012.
http://www. 220.ro/videoclipuri/Interviu- Cu-Florin-Peste-Si-Play-AJ-
1-Din-3/1XtBp8GKmg/, accesat 20 noiembrie 2013.
www.220.ro/videoclipuri/Interviu-Cu-FlorinPeste-Si- Play-AJ-1 - Din-3/
lXtBpGKmg/, accesat 20 iunie 2013.
https://www.youtube.com/watch?v=dp8kvOH3Qxg, accesat 3 noiembrie
2013.
http://www.youtube.com/watch?v=uTyqqF8VB-8, accesat 20 iunie 201 1.
http://www.youtube.com/watch?v=Yl6Lz8mNS3U, accesat 20 iunie 201 1 .
http://www.youtube.com/watch?v=22LelhxXCC4, accesat 2 7 aprilie 201 1.
http://www.trilulilu.ro/muzica- diverse/live-florin-salam- si-adrian-mi-
nune-vorbe- criminale, accesat 23 august 2012.
https://www.youtube.com/watch?v=3eUB8jmrABg, accesat 13 noiembrie
2012.
https://www.youtube.com/watch?v=JJ-LA-FT4C4, accesat 7 decembrie
2013.
http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/nicolae-guta-noi-suntem-garda­
de-fier-vol- 8, accesat 7 noiembrie 2013.
http : //www.trilulilu.ro/vide o - muzic a/adr i a n - m i n u ne- c i n e - e - gar­
da-de-fier, accesat 20 noiembrie 2013, http://www.youtube.com/watch?v=
f8gniEkLjSO.

253
 https://www.youtube.com/watch?v=3Uulf4jQazM, accesat 20 decembrie
2013.
https://www.youtube.com/watch?v=kC19rgX5Ugc, accesat 20 decembrie
201 3.
http://www.youtube.com/watch?v=QvTGFMWjqRE, accesat 20 aprilie
2013.
http://www.youtube.com/watch?v=K_yPdFGx-co, accesat 22 ianuarie
201 1.
https://www.youtube.com/watch?v=XmVenyGF3y4, accesat 12 iulie 2013.
http://www.youtube.com/watch?v=XSBioJLidag, accesat 12 septembrie
201 1 .
h t t p : // w w w.yo u t u b e . c o m / w a t c h ? v = 9 _ h A bT K b h a M & fe at u r e =
related, accesat 2 0 octombrie 201 1 .
http://www.youtube.com/watch?v=hygumlotYwk, accesat 2 1 octombrie
201 1 .
http://www.theoconcert.ro/oferta-artisti-manele-i1 6.html, accesat 1 0 de­
cembrie 201 2.
www.danciotoi.ro, accesat 20 mai 201 2.
www. Discos.com/label/101055 -Eurostar-3?page=2 accesat 1 2 martie
201 1 .
http://www.pruteanu.ro/9ultima/manele.htm, accesat 9 iulie 2012.
http://www.c ulturadata.ro/PDF- uri/Barometrul_ de_Consum_ Cultu­
ral_2010 _etapal.p df.
http://www.culturadata.ro/index.php?option=com_content&view=artic
le&id= 101 %3Abarometrul-de-consum-cultural-2005 -date-preliminare&cati
d=44%3Abarometrul-de-consum-cultural&Itemid=142, accesat 7 noiembrie
201 1 .
http://www.damany.ro/blog/index/1 - emo ---manelar-cea-mai-jmechera­
combinatie-1 .html, accesat 8 noiembrie 20 1 1 .
http://forum.bugmafia93.ro/archive/index.php/t-1 1 14.html, accesat 31
august 201 1.
ht t p : !/fo r u m . u rb a n record s . ro/viewtop i c . ph p ?f=25 &t=2 71 &start
=20, accesat 7 februarie 2012.
http://forum.fanclub.ro/viewtopic.php?t=2252, accesat 30 septembrie
2010.
 Cuprins

Mulţumiri ................................. .. ............................... . . . ........ ....... ........... 7

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ........ . . . . .. . . . ............. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Argument ............................................. ................................ ... . . ...... . ... ........... 10
Registre tematice ........................................... . ..................................... . ........ 11
Metodologie ............ . ........ .. ... . . . .. . . . . . . ...................... . .... . .................................. 13
Structura lucrării şi cadru teoretic ................................... „ ........... . . .......... 20

Scena manelelor în diacronie: muzică clandestină ........................... 23

Obiective .............................................................................. .......................... 23
Trupele de muzică orientală ............ . ........... . ...
.. . . .... . . . ........................... . . 24
. ...

Lăutarii de manele . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ........... ...

. . ......... 30
Muzica bagabonţească ........................... . ................. ....................... ............. 33
Spre 2000: Adrian Minune şi Carmen Şerban,
„primii solişti ai ţării" ............. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Costi Ioniţă şi maneaua pop ......................... ..
. ................. ...........„ ............. 37
Nicolae Guţă, „lider la toţi şmecherii" lăutăriei ............. . . .. .......... . .......... 38
„Fiţosul" Florin Salam, reprezentantul unei noi
generaţii de lăutari ............ . ............ . .............................................................. 42
Dincolo de manea, dar în interiorul scenei ... .......................................... .46
Case de producţie ................................ . . . . .................... . . . . . . . . ...... . . .
... .. .......... 51
Promovarea pe canale radio, TV şi internet... . . .............. ...... . ................ . 57
..

Monetizarea industriei - drepturi de autor şi cântări .. . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . 59

Spaţii publice de performare . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..... . ..
.. . . . . . .. . . . . 62
Concluzii .................... . .
.. .......... . . ..
.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

Bagabonţi şi am ă râ ţi . Publicul sărac

şi reflectarea lui în universul de discurs ............. ............................... 67
Obiective ................................................ . ....................... . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .... 67
Maneaua, muzică urbană .............. .. . . . ...... . .................................................. 68
 Maneaua, parte a scenei pop ..... „.„ ............ „„„ ........... „ .... „ ........... „ ........... 71
Codul vestimentar: influenţe ...................................................................... 78
Fanii pop şi fanii etno ............................. ........... .......................................... 82
Maneaua - filozofie de viaţă sau paradis compensativ? ......................... 86
Amărâţii şi discriminarea, sub tabu .................. . . ...................................... 87
Bagabonţii ca reprezentanţi ai publicului sărac ...................................... 92
Smardoii .................. .................................................. ..................................... 98
Jocuri de noroc ......................... . . ................................................................. 100
Băieţi buni vs bagabonţi ............................................................................ 101
Bagaboantele, prostituate sau femei cu moravuri libertine ................ 102
Bagaboante şi femei pe interes .................................................................. 104
Motivul femeii necredincioase, preluat din muzica lăutărească ........ 106
Învinovăţind femeia .......................................... .................. ....................... 109
Învinovăţind bărbatul .............................................. .................................. 1 1 1
Fiţele, mecanism de individualizare prin stil ........................................ 1 1 3
Concluzii ...................................................................................................... 1 19

Şmecheri şi barosani. Publicul bogat

şi reflectarea lui în universul de discurs . „ . . . . . . . „„ . . . „ . . . . „ . . . . . „ . . . . . . „ „ 121
Obiective ........................................................... ............. .............................. 121
Banii, din evenimente private şi dedicaţii .............................................. 122
Interlopii, clienţi privilegiaţi ................... .................................................. 124
Semnificaţii şi ritualuri în petrecerile
cu manelişti ale interlopilor ...................................................................... 128
„Sunt cazuri când vine cu cuţitul
la gât şi zice: dă, bă, banii" ........... . ................................ . ..... .. ......... ..... .. .... 131
Piesele comandate ..................................... ................................. ................. 133
Poetica manelelor în piesele comandate
şi live-uri: codări metaforice şi tabuuri... ................................................ 135
Ocultarea surselor de câştig
şi complicitatea cu ascultătorul ... ............................................................. 1 39
Crazy 90s ................................................... ................... ............................... 142
Manelele de emigraţie . . . . ........ . .
.. ....... „ ............... „. . .
. .. .... . ........................... 146
Sistemul se vede doar prin poliţie ........................................................... 151
Concluzii: lăutarii, trubaduri pop ............................................................ 1 53

Şmecherie şi lume rea. Strategii

ale duplicităţii şi insecuritate relaţională . . . . „ . . . „„ . . . . . . „ . . . . . . . „ „ „ . .... . 157
Obiective ..................................................................... ................................. 157
Vrăjeala ......................................................................................................... 1 58
 Caterinca . . .................. ...................................... ............................................ 160
Competiţia prin caterincă . ... .... . ....................... . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
Neîncrederea ............................................ ... ........ . ................. . .... . ................. 163
Soluţii pragmatice de contracarare a neîncrederii . . . . . . . . . .. . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . 166
Soluţii simbolice de contracarare a neîncrederii ... ................................ 167
Şmecheria şi duşmanii ............................................................................... 169
Insecuritatea relaţională, marcă a manelelor
despre şmecheri. ....... .............................. ................................................... . 176
.

Manelele trădării şi insecuritatea relaţională ........................................ 177

Prietenii, „şerpi cu două feţe" .... .. . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . 181
Fraţii, substitut pentru prieteni ......................................... ....................... 181
Concluzii ............... . ........... . ........... .. .... ......................................................... 182

Proximităţi stilistice şi contaminări gangsta . „ ................. „ ... ...... „ 1 85 .

Obiective . . . ............ . ... .................... . .................... ............... . . . ........... . .......... . 186

.

Neomelodici, etnopopul napolitan ............... ............................................ 186

Narcorrido, muzica traficanţilor de droguri mexicani... . . . . .................. 188
Turbofolk-ul, chalga şi lumea interlopă . . . . ........ .......................... . ...... . ..... 189
Rapul şi maneaua .................................................................. . ..................... 191
Vine poliţia, primul hit etnohip-hop . ......... . ..... . ...................................... 195
Gashka, formaţia etnohip-hop ................................................................. 198
Transgresiunea prin porno .................................. ..................................... 203
Romeo Fantastik şi pornocaterinca ......................................................... 205
Play AJ, rapperii oficiali ai scenei ............................................................ . 208
Concluzii: Maneaua, gangsta pop . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212

Cum au îngropat elitele României manelele.

O poveste cu cocalari (anexă) . .... . . .............. ....... ... .. ................ 2 1 5
. . .. .. . . . .

Stigma economică bate stigma etnică ............................................. .. .

. .... 215
În a doua jumătate a deceniului al nouălea
masele au acceptat capitalismul .......... ..................................................... 216
Capitalismul, văzut ca utopie (a prosperităţii),
cum altădată comunismul. ........................................................................ 217
Manelele, marginalizate de toate elitele ...... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . 218
Hip-hopul, apărat de elitele progresiste ale momentului... . . ....... . ....... . 2 19
De ce bip-hopul - da, şi manelele - nu .... . ........................................ . . 219
.. ..

La început, manelele şi hop-hopul au mers împreună ... ....................... 221

De ce manelele şi hip-hopul n-au mai mers împreună ......................... 221
Subversivitatea manelelor .................................................. ........................ 222
Paraziţii case ................................................................................................ 223
 De ce avem boală pe manelişti. Un prim răspuns . . . . . . . . . . . . „„ . ................ 224
Similarităţi între România şi Bulgaria ....................... ............................. 225
Substituirea „lichelei" neocomuniste cu „mitocanul"
capitalismului sălbatic ......................... . ........................................ .......... . 225
..

Unde sunt cocalare elitele anticomuniste ........................ ....................... 226

Cum s-a ajuns la ecuaţia manele = prostie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . ............. 227
Noile elite de stânga, clone mai subtile ale vechilor elite
anticomuniste .............................................................. ....... .............. ........... 228
Cultura urbană nu vrea să fie cool balcanic,
vrea să fie copia adibas a Berlinului... ...................................................... 229
Stânga verde nu vrea manele . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.. ........ 230
Manelele, în pierdere de audienţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
Excepţiile ............................................................................. ......................... 232
Exotizarea cocalarului ................. ............ ................................. . ......... . ...... 233
Suntem epifenomene ale complexului de subdezvoltare .......... .. ......... 234
Cocalarul, brand de ţară .................. ............ . ...... . ..... . .......... . ..................... 236

Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „ . . . . . • . . . •. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „. . . . . . • . . . . . . . ................. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245

1. Literatură de specialitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245

2. Materiale de presă ................................................ .................................. 250
3. Resurse electronice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .............. 253