Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SAU
CUM SATISFACEM
CURIOZITATEA COPILULUI
ŞI NEVOILE SALE DE ÎNVĂŢARE
ÎN PERIOADA EDUCAŢIEI TIMPURII
Copilul în lumea ştiinţelor sau
cum satisfacem curiozităţile copilului şi nevoile sale
de învăţare în perioada educaţiei timpurii
prof. Maria Verdeş
G.P.N. Cornu Luncii
14 mai 2015
2
Prin învăţarea activă se intensifică operaţiile de gândire şi imaginaţie, apelându-
se la structurii operatorii şi structuri cognitive de care dispune preşcolarul şi de care acesta se
foloseşte ca de nişte instrumente utile în noua descoperire. Astfel, se acumulează informaţii,
se produc idei, se caută soluţii, se organizează şi reorganizează ideile, se oferă interpretări sau
reflecţii personale, se comunică concluziile.
Pentru stimularea gândirii divergente putem propune preşcolarilor rezolvarea
unor situaţii problematice prin oferirea de soluţii noi, personale. În acest fel devenim suporteri
ai investigării ştiinţifice iniţiate de copil şi vom interveni cu indicaţii numai după ce elevul a
experimentat sau a lucrat împreună cu colegii.
Învăţarea prin descoperire satisface curiozitatea şi nevoia de învăţare a copilului
pe două căi:
- inductivă: presupune explorare şi experimentare ce conduc la formularea unor
generalizări, concluzii;
- deductivă: presupune transformarea adevărurilor generale în adevăruri
particulare.
În grădiniţă putem realiza câteva experimente simple bazate pe cele două principii
enunţate mai sus, cum ar fi: dizolvarea unor substanţe în lichide, mişcarea aerului în natură,
transformarea culorii unor lichide în amestec cu unele substanţe, îngrijirea unui pom, plutirea
corpurilor etc.
Explorarea mediului înconjurător se bazează pe puterea activă a imaginaţiei
copiilor, pe capacitatea acestora de a genera creativ şi constructiv imagini ale lumii, de a lucra
cu ele şi de a dezvolta critic mai departe. Cunoaşterea implicită a lumii se realizează prin
jocuri de descoperire, de mişcare şi acţiune copilărească, de interpretare a acestor acţiuni. În
aceste condiţii, rolul educaţiei devine acela de a explica cunoaşterea, de a pune în cuvinte
descoperirea, de a conştientiza noul, de a lucra cu noi concepte, de a motiva noi investigaţii.
Jocul cu fenomenele naturii crează un spaţiu de joacă al propriilor idei, ce
permite confruntarea realităţii. Copiii ating în timpul jocului limitele capacităţii lor de
experimentare, riscând şi provocând noi cunoştinţe. Jocul nu trebuie să fie stabilit riguros, ci
să decurgă de la sine, fiindcă doar în aceste condiţii copilul poate să înţeleagă ce este de
înţeles. Copilul descoperă prin gândire şi înţelegere. La preşcolari, gândirea înseamnă
mişcare, iar înţelegerea – asociere. Astfel, jocul devine divergent şi creativ: orice acţiune
devine o ipoteză, o întrebare adresată lumii şi sinelui.
3
Jocuri cu apa
Jocuri cu aerul
4
5
Ancheta se derulează după modelul de instruire 5E (Engagement – Exploration –
Explanation – Elaboration – Evaluation). În timpul anchetei, cei mici fac legătura între
observaţii şi dovezi. Observaţiile nasc întrebări noi ce conduc întotdeauna la rezultate noi.
Utilizând gândirea critică se elaborează noi ipoteze şi explicaţii alternative.
Iată câteva teme şi jocuri ce pot satisface nevoile de cunoaştere a copiilor în
domeniul ştiinţelor:
Chipul nostru – cu toţii ne asemănăm. Avem ochi, nas, gură, urechi, elemente care ne dau
unicitate. Pentru a descoperi că suntem la fel, dar totuşi diferiţi, putem propune copiilor jocuri
precum Chipul meu, Mâini curajoase, Picioare preţioase, Schelet uimitor.
Umbrele – lumina poate trece prin unele obiecte, însă altele o blochează. În această situaţie se
crează umbra. Când soarele este deasupra acestor obiecte opace, atunci umbra este mai scurtă.
Când avem o altă poziţie faţă de soare decât cea descrisă mai sus, atunci umbrele devin mai
lungi, mai subţiri sau de alte dimensiuni.
Pentru a descoperi şi experimenta umbra nu avem nevoie decât de o zi cu soare, un trotuar,
cretă şi voie bună. Copiii pot interacţiona şi se pot sprijini reciproc, ceea ce dă un rol educativ
deosebit activităţilor de acest gen. De exemplu, un copil stă, iar un coleg îi trasează conturul
umbrei pe trotuar. Jocul poate continua cu întrebări de genul:
sau se poate complica cu activităţi ce implică trasarea umbrei în 3 momente diferite ale zilei
sau in trei zile diferite pentru a efectua comparaţii şi a elabora concluzii.
6
Oglinda – obiect de atracţie al micilor exploratori, obiect ce ajută la descoperirea liniilor, a
simetriei şi a reflexiei. Jocuri ca Desenează în oglindă, Jumătate-jumătate, Oglindă
oglinjoară vin în sprijinul cadrelor didactice ce îţi propun iniţierea copiilor în activităţi de
acest gen.
Reflexia luminii – fenomen care atrage şi inspiră gândirea celui mic. Prin joc, explicarea
acestui fenomen devine mai uşoară, accesibilă preşcolarilor avizi de cunoaştere.
BIBLIOGRAFIE
1. Chiş, V., Albulescu, I., Catalano, H. – Dimensiuni ale educaţiei şi formării în şcoala
contemporană, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2013
2. ***http://www.scienceworld.ca/
3. ***http://www.acs.org/content/acs/en/education.html
7
http://www.acs.org/content/acs/en/education/whatischemistry/adventures-in-
chemistry/experiments/colors-move.html
http://www.acs.org/content/acs/en/education/whatischemistry/adventures-in-
chemistry/science-abc.html
http://translate.googleusercontent.com/translate_c?depth=1&hl=ro&prev=search&rurl=transla
te.google.ro&sl=en&u=http://www.scienceworld.ca/bslh-at-
home&usg=ALkJrhhViIt1h3DXq1uyyEVxqjYISdqTog
http://proiecte.pmu.ro/c/document_library/get_file?p_l_id=16980&folderId=31565&name=D
LFE-2702.pdf
8
9