Sunteți pe pagina 1din 5

S.III.19 .

Ecuaţiile de funcţionare a motorului asincron trifazat ( MAT) în mărimi


neraportate
a).Ecuaţiile de func]ionare a ma[inii asincrone cu rotorul în repaus (n = 0), la gol.
Raportul de transformare a tensiunilor, ke

Ma[ina asincron\ cu rotorul în repaus (n = 0) constituie de fapt un


transformator cu înf\[ur\rile - primar\ (statoric\) [i secundar\ (rotoric\) - repartizate
uniform în crest\turi, prev\zut cu întrefier în circuitul magnetic, în care se manifestă un
câmp magnetic învârtitor ce înl\n]uie cele dou\ înf\[ur\ri. Fiecare înf\[urare trifazat\
parcurs\ de curen]i determin\ un flux magnetic învârtitor util [i unul de dispersie.
Ma[ina asincron\ cu rotorul în repaus func]ioneaz\ în gol, dac\ înf\[urarea
statoric\ este alimentat\ cu un sistem trifazat simetric de tensiuni, de valoare efectiv\ pe
fază U1 [i frecven]\ f1, nominale, iar circuitul rotoric este deschis.
Înf\[urarea trifazat\ statoric\ este parcurs\ de curen]ii de mers în gol (de
valoare efectiv\ pe fază I10). Curentul de mers în gol I10 are o valoare procentual\ mult
mai mare decât la transformator, din cauza prezenţei întrefierului, putând atinge
(20 - 50)% din curentul nominal, I1n.
Solena]ia de mers în gol:
10  m1 N 1 k w1 I 10 , (1)
creat\ de aceşti curenţi, produce fluxuri rotitoare cu viteza de sincronism n1 şi
amplitudine constantă: un flux magnetic învârtitor util  , de amplitudine  m care
înlănţuie ambele înfăşurări [i un flux de dispersie statoric  d 1 care se închide doar
în jurul conductoarelor statorice, f\r\ a înl\n]ui [i înf\[urarea rotoric\.
T.e.m. induse în câte o faz\ a înf\[ur\rilor, statoric\, respectiv rotoric\, de c\tre
fluxul magnetic util ,  sunt:
d
e1   N 1 k W 1  E 1   jN 1 kW 11  , (2)
dt
d
e 2   N 2 kW 2  E 2   jN 2 kW 2 1  . (3)
dt
Valorile efective ale t.e.m. induse în cele dou\ înf\[ur\ri de c\tre fluxul
magnetic util sunt:
E1  4 ,44 N 1 k w1 f1m , (4)
E 2  4 ,44 N 2 k w 2 f 1m . (5)
În relaţiile de mai sus:
m1 reprezint\ num\rul de faze ale înf\[ur\rii statorice (m1 = 3);
N1, N2 - num\rul de spire pe fază a înf\[ur\rii statorice, respectiv rotorice;
kw1, kw2 - factorii de înf\[urare ai celor dou\ circuite, subunitari, ţinând cont de
repartizarea înf\[ur\rii de-a lungul arm\turii [i modul de realizare al acesteia.
Fluxul magnetic de dispersie  d 1 induce într-o faz\ a circuitului statoric t.e.m.:
di10
ed 1   Ld 1  E d 1   jω1L d 1 I10   jX d 1 I10 , (6)
dt
în care Ld1 este inductivitatea de dispersie ciclică (trifazată) statorică pe care o
manifestă fiecare înfăşurare de fază în raport cu câmpul de dispersie rezultant creat de
întreaga înfăşurare trifazată; iar Xd1 = 1Ld1 = 2f1Ld1 este reactan]a de dispersie a
unei faze a înf\[ur\rii statorice. Dac\ R1 reprezint\ rezisten]a unei faze a circuitului
statoric, pe aceasta se produce c\derea de tensiune:
R1i10  R1 I 10 . (7)
Aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff unei faze a circuitului statoric, ecua]ia
de tensiuni a unei faze statorice, scris\ în valori efective complexe, este:
U 1  E 1  E d 1  R1 I 10 , sau (8)

U 1  E 1  R 1 I10  jX d1 I10  E 1  Z1 I10 . (9)

Cu Z1 = R1 + jXd1 se noteaz\ impedan]a complex\ a unei faze a circuitului statoric.


Ecuaţia de tensiuni a unei faze rotorice se scrie ţinând cont că în circuitul de
fază secundar deschis t.e.m. indusă, E 2 se regăseşte ca tensiune la bornele rotorice,
U 20 care, în acest regim, se poate măsura. Sistemul de ecuaţii ce descriu funcţionarea
MAT cu rotor calat, deschis este aşadar următorul:
U 1   E1  R1 I 10  jX d 1 I 10   E1  Z 1 I 10
E 2  U 20 (10)
10  m1 N 1 k w1 I 10
Tensiunile din stator şi t.e.m. indusă în circuitul rotoric au în acest caz
aceeaşi frecvenţă, f1
Se define[te raportul de transformare al tensiunilor în MAT, corespunzător
înfăşurărilor distribuite:
E1 N k
ke   1 W1 . (11)
E 2 N 2 kW 2

b). Ecua]iile de funcţionare a MATcu rotorul în mi[care (n  0), în sarcin\,


cu mărimi neraportate. Expresia curentului rotoric.

Pentru funcţionarea MAT în regim normal de motor, înf\[urarea statorului


(conectat\ în stea sau triunghi) este alimentat\ de la o re]ea trifazat\ de tensiune U1
(tensiune de faz\) [i frecven]\ f1 constante, absorbind curentul de fază I1, iar înf\[urarea
rotorului este în circuit închis; se produce cuplul electromagnetic activ şi rotorul are o
tura]ie n oarecare, în sensul câmpului învârtitor statoric, n < n1.
Înf\[urarea statoric\ alimentată este parcurs\ de un sistem trifazat simetric de
curen]i (I1 - valoarea efectiv\ a curentului de faz\ absorbit de la re]ea) [i determin\ o
solena]ie de excita]ie:
1  m1 N 1 kW1 I 1 (12)
care produce un câmp magnetic statoric util învârtitor ce rote[te cu tura]ia de
sincronism n1 , ( n1=f1/p ) fa]\ de stator; fa]\ de rotor, care are tuara]ia n, câmpul
magnetic învârtitor statoric are tura]ia relativ\:
n  n1  n  sn1 . (13)
Rezult\ c\ frecven]a t.e.m. de inducţie dinamică într-o faz\ a circuitului statoric este
f1= pn1,
iar într-o faz\ a circuitului rotoric:
f 2  pn  pn1  n   psn1  sf 1 . (14)
Curen]ii care parcurg circuitul rotoric, de frecven]\ f2 = sf1 alc\tuiesc un sistem
simetric (de valoare efectiv\ pe fază I2), producând, prin solena]ia de reac]ie a
indusului:
2  m2 N 2 k w 2 I 2 , (15)
un câmp magnetic rotoric util învârtitor indus care se compune cu câmpul învârtitor
statoric (m2 reprezint\ num\rul de faze al circuitului rotoric, N2 - num\rul de spire al
unei faze a acestui circuit, kw2 - factorul de înf\[urare corespunz\tor).
Câmpul învârtitor rotoric are
- fa]\ de rotor tura]ia: nrot = f2/p = sf1/p = sn1 = n, iar
- fa]\ de stator tura]ia: nst = nrot + n = n + n = n1 - n + n = n1 = const.,
aceeaşi cu turaţia câmpului statoric, oricare ar fi alunecarea s.

Rezult\ c\, pentru fiecare sarcin\ a ma[inii (pentru fiecare alunecare, s),
pozi]ia relativ\ dintre cele dou\ câmpuri învârtitoare, statoric [i rotoric, r\mâne rigidă,
neschimbat\; cele dou\ câmpuri se compun într-un câmp rezultant care se rote[te fa]\ de
stator cu tura]ia n1 [i fa]\ de rotor cu tura]ia n. Se demonstrează că fluxul rotitor util
rezultant,  are acea[i amplitudine cu fluxul produs `n cazul func]ion\rii ma[inii
asincrone cu rotorul în repaus, la gol (§. a)).

}inând cont de rela]iile (1), (12), (15) [i prin analogie cu transformatorul,


ecua]ia de solena]ii a motorului asincron rezult\ de forma:
 = 1 + 2 (16)
m1 N 1 k w1 I 1  m2 N 2 k w 2 I 2  m1 N 1 k w1 I 10 . (17)

Solena]ia rezultantă,  = 1 + 2 produce fluxul magnetic rotitor util ,  care


înlănţuie ambele înfăşurări şi de asemenea fluxurile rotitoare de dispersie statoric,  d1
şi rotoric,  d2 .
Într-o faz\ a înf\[ur\rii statorului, alimentat\ cu tensiunea U1, ac]ioneaz\ t.e.m.
indus\ de fluxul util rezultant:
E 1   j1 N1k w1  , (18)

de valoare efectiv\ E1  4 ,44 N 1 k w1 f1m [i t.e.m. indus\ de fluxul de dispersie  d1 ,


respectiv:
E d 1   j1 Ld 1 I 1   jX 1 I 1 . (19)

Dac\ R1 I 1 reprezint\ c\derea de tensiune pe rezisten]a R1 corespunz\toare unei


faze a circuitului statoric, aplicând acestui circuit teorema a II-a a lui Kirchhoff, se
stabile[te ecua]ia de tensiuni statorice (primare) a motorului asincron trfazat, scrisă cu
valori efective complexe, respectiv:
U 1  E 1  E d 1  R1 I 1 , (20)

U 1   E1  R1 I 1  jX d 1 I 1 (21)
sau: ,
  E1  Z 1 I 1
în care Z 1 = R1 + jXd1 este impedan]a de fază a circuitului statoric.
Pentru a stabili ecua]ia de tensiuni rotorice (secundare) a motorului asincron,
se ]ine cont c\ t.e.m. induse în aceast\ înf\[urare de c\tre fluxul util  şi respectiv de
fluxul de dispersie rotoric  d2 au frecven]a f2 = sf1, respectiv:
E 2( s )   jN 2 k w 2 2  . (22)

Valoarea efectiv\ a acestei tensiuni, ]inând cont de f2 = sf1 , este:


1 1
E 2( s )  N 2 k w 2  2 m  N 2 k w 2 2f 2 m  4 ,44 sN 2 k w 2 f 1m  sE 2 , (23)
2 2
în care E2 este t.e.m. indus\ într-o faz\ a rotorului aflat în repaus (vezi §. a)).
Dac\ se noteaz\ cu Ld2 inductivitatea de dispersie ciclică (trifazată) rotorică
pe care o manifestă fiecare înfăşurare de fază rotorică în raport cu câmpul de dispersie
rezultant creat de întreaga înfăşurare trifazată rotorică, reactan]a de dispersie rotorică
pe fază , corespunz\toare la frecven]a f2 se poate scrie:
X d 2 ( s )   2 L d 2  2f 2 Ld 2  s 2f 1 L d 2  sX d 2 , (24)

unde X2 = 2f1Ld2 reprezint\ reactan]a de dispersie a fazei rotorului aflat în repaus.


T.e.m. indus\ de fluxul magnetic de dispersie rotoric  d2 are expresia:
E d 2 ( s )   j 2 Ld 2 I 2   jsX d 2 I 2 . (25)

Rezisten]a R2 a înf\[ur\rii rotorului nu este influen]at\ de frecven]\, neglijându-


se efectul pelicular în conductoare. Aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff unei faze a
circuitului rotoric, se ob]ine ecua]ia de tensiuni rotorice (secundare), în valori efective
complexe:
E 2 ( s )  E d 2( s )  R2 I 2 , (26)
de unde:
E 2( s )  R2 I 2  jX d 2 ( s ) I 2 (27)

sau, ]inând cont de (5.23) [i (5.24):


s E 2  R 2 I 2  jsX d 2 I 2 . (28)

Sistemul ecuaţiilor de funţionare a MAT în mărimi neraportate rezultă de


forma:
U 1   E1  R1 I 1  jX d 1 I 1 (de frecvenţă f1)
E 2( s )  R2 I 2  jX d 2 ( s ) I 2 (de frcvenţă f2=sf1)
m1 N 1 k w1 I 1  m2 N 2 k w 2 I 2  m1 N 1 k w1 I 10 (fazori rotitori cu n1)

Ecua]ia de tensiuni rotorice corespunde unei faze a circuitului rotoric real,


rotorul având tura]ia n (deci alunecarea s =(n1-n)/n1). T.e.m. E2(s) ([i reactan]a Xd2(s) ) are
frecven]a f2 = sf1, variabil\ cu sarcina (neconvenabil pentru aplicarea metodelor de
reprezentare simbolice în complex simplificat, utilizate la rezolvarea circuitelor de
curent alternativ sinusoidal).
Motorul real, cu n  0, se poate substitui printr-un motor echivalent, având
n = 0, s = 1, f2 = f1. Într-adev\r, ecuaţia de tensiuni rotorice de fază se poate scrie [i sub
forma:
R2
E2  I 2  jX d 2 I 2  Z 2 ( s) I 2 , (29)
s
care corespunde unui rotor fictiv, fix, echivalent celui real, dar a c\rui rezisten]\ R2/s
variaz\ cu sarcina. Curentul dintr-o faz\ a rotorului, rezultat din (5.28), are expresia:
sE 2 E2 E2
I2    , (30)
R2  jsX 2  R2 / s   jX 2 Z2

în care Z 2 = (R2/s )+ jXd2 reprezint\ impedan]a unei faze a rotorului fix, echivalent.

Obs.
Dac\ se neglijeaz\ c\derea de tensiune în stator,  Z 1 I 1   0, ecua]ia (5.21) devine:
U1  E1  4 ,44 k w1 N 1 f1m  const . (31)

[i exprim\ faptul c\ amplitudinea  m a fluxului magnetic rezultant  nu depinde de


curentul absorbit, deci de sarcin\. Rezult\ c\ solena]ia învârtitoare rezultant\ este practic
independent\ de intensit\]ile curen]ilor I1 [i I2 , fiind egal\ cu solena]ia de mers în gol
(ec.(17)); ace[ti curen]i variaz\ în func]ie de gradul de înc\rcare al motorului, dar se
compun geometric [i dau aceea[i rezultant\ I 10 ().