CAP I.

NOTIUNI INTRODUCTIVE DESPRE DREPT

• Primele forme ale dr. au aparut inca din epoca primitiva – cand societatea era org. In triburi, mai multe triburi
constituind o ginta. Pe atunci, oamenii duceau un trai nomad, si ei se indeletniceau cu vanat, pescuit.
• Regulile dupa care isi duceau viata erau extrem de punitive si erau mai mult o forma de razbunare a colectivitatii
impotriva celui care incalca regula – aceste reguli se transmiteau prin viu grai din generatie in generatie, avand deci
un caracter cutumiar (lege nescrisa).
o Aceste reguli nefiind scrise, deci imprecise, fara existenta vreunor termeni, erau supuse arbitrajului si folosite
de cei ce erau mai puternici in propriul interes
• Cu timpul – societatile rivale au evoluat astfel incat oamenii si-au intemeiat si asezari stabile – cu aceasta ocazie,
au aparut mestesiugurile, activitatile de cultivare a pamantului, casatoriile, familiile, precum si schimbul de marfuri
si activitati comerciale
o Cu aceasta ocazie a aparut si necesitatea existentei unei legi precise, un oarecare caracter predictibil, astfel
incat sa fie protejata. ---- totusi, in cea mai mare masura – legile cutumiare dominau societatea antica
• Cele mai vechi legiuri scrise dateaza tot din perioada antica. ---- ele au aparut in zona Orientului Mijlociu
o Decalogul – cele 10 porunci trimise de Dumnezeu lui Moise poporului evreu / poporului pribegit
▪ Cele 10 porunci pot fi considerate ca fundament pt. dreptul roman (Romania) dar mai ales pt. dr. roman
▪ Cele 10 legi reprezentau doar comandamente interactive si ele nu se ridicau nici pe departe la nivelul de
exigenta al legiunilor moderne
o In Vechiul Testament in cartea Deuteronom, se gasesc o seama de reguli cu oarecare nota juridica ce
reglementeaza aspecte de dr. muncii, procedura divortului s.d.
o In randul legiuirilor scrise din antichitate, un loc insemnat il detine asa-numitul Cod al lui Hammurabi. – acesta
a fost regele cetatii Babilon in perioada ei de maxima inflorire si el a creat un cod constituit din 282 de articole
si care au fost daltuite intr-o coloana de piatra.
▪ Cele 282 de articole – reglementau domenii variate ale vietii sociale, cum ar fi ducerea razboiului, sclavajul,
protectia orfanilor s.d., ---- aceasta colectie de legi este denumita impropriu cod pt. ca prin esenta lui, orice
cod trb. Sa reglm. Doar un anumit domeniu (ex., domeniul fiscal, civil, penal s.d.)
• In perioada antica ---- s-au mai remarcat anumite legi cum ar fi cele din Peloponez, unde anumiti legiuitori (Pericle,
Solon, Dracon) au formulat diverse reglm. Jur. Foarte utile pt. acea vreme, dar destul de ambigue si aplicabile
paturilor sociale de sus.
• Cei mai mari fauritori de legi in perioada antica – juristii romani – care au definit dr. ca arta binelui si echitabilului –
ubi societas ibi ius – unde exista societate exista si drept

IMPORTANTA STUDIERII STIINTEI DREPTULUI

• Omul este o fiinta soiala – el apare si evolueaza intr-un cadru social --- din aceasta perspectiva, aspectele ce tin de
existenta sa intr-o societate sunt strans legate de notiunea de drept. Intr-o societate moderna, dreptul si individul
sunt in mod indisolubili legati.
o Activitatile noastre cotidiene – influentate de cadrul legislativ in care ne desfasuram activitatea – ASTFEL – un
bagaj minim de cunostinte juridice este necesar sa-l avem
• in drept – exista o fictiune juridica ce este luata in calcul in vederea aplicarii dr.
o aceasta fictiune juridica – provine din latinescul „nemo censetur ignorare legem” = nimeni nu se poate prevala
din necunoasterea legii
▪ evident – lucrul acesta este imposibil – pt. ca principiul nu are o singura lege, insa in fata oricarui organ
judiciar, invocarea unei astfel de aparari a necunoasterii legii NU poate fi luata in calcul. ------ faptul ca
legislatia moderna este atat de stufoasa si reglementeaza asa de multe domenii nu este de natura a inlatura
valabilitatea acestui principiu, care are valoarea unei axiome.
 CAP II. CONCEPTUL SI DEFINITA DREPTULUI

CE ESTE DREPTUL?
• DREPTUL =
o un ansamblu de reguli juridice prin care societatea reglementeaza conduita indivizilor si comportamentul
acestora in vederea asigurarii ordinii sociale,
o iar in cazul in care comandamentele legale sunt incalcate, intervine forta de constrangere a statului prin aplicarea
de sanctiuni in vederea restabilirii ordinii de dr.
▪ scopul unei sanctiuni – reeducarea
• DREPTUL SUBIECTIV = il reprezinta posibilitatea fiecarui subiect de drept, pers. juridica / fizica, de a pretinde tertilor
sa aiba o anumita conduita, adica sa dea, sa faca, sau sa nu faca ceva.
o Drepturile mele subiective sunt limitate
o Drepturile subiective trb. Exercizate cu buna credinta, cu respectarea literii & spiritului legii, astfel incat, prin
actiunile sau inactiunile titularului de dr. subiectiv, acestea sa nu vatame in vreun fel celorlalti
• DREPTUL POZITIV = il reprezinta ansamblul de legi aflate in vigoare la un moment dat
o = dr. viu, cel care exista acum
• Alte notiuni ale dr.:
o DREPT INTERNATIONAL
o DREPT NATIONAL
o LEGE DREAPTA
o OM DREPT

DIMENSIUNEA SOCIALA A DREPTULUI

• Fenomenul juridic reprezinta o componenta sociala foarte importanta, iar dr. inseamna in slujba societatii, se faureste
in societate, si se realizeaza in societate.
• REALITATEA JURIDICA este alcatuita din 3 compomente:
1) CONSTIINTA JURIDICA
o = acea componenta a realitatii juridice conform careia, la nivelul constiintei colective dar si individuale s-a creat
perceptia potrivit careia societatea / colectivitatea are nevoie de o anumita lege care sa reglementeze un anumit
domeniu / raport juridic; sau este nevoie sa se creeze o institutie juridica.
o resorturile prin care se realizeaza o anumita lege sau se creeaza o anumita institutie sunt multiple si tin de
substanta chestiunii si de aspecte de ordin procedural
o aparitia unei legi – garavata de studii de impact, de ideea de oportunitate / eforturi bugetare care trb. Avute in
vedere
o astfel, dupa acestea, – pt. ca sa apara o anumita lege – pasi:
a) este nevoie ca in prealabil sa fie realizat un studiu din care sa reiasa necesitatea ca un anumit act normativ
este cerut de societate
b) aspecte procedurale – tin si de tehnica legislativa, dar si de parcurgerea unor etape specifice actului de
legiferare (supunerea la vot, dezbaterea amendamentelor, procedura de ratificare in cazul tratatelor s.d.)
o elementele constiintei juridice:
→ ELEMENTUL OBIECTIV – necesitatea efectiva a existentei unui act normativ / a unei institutii juridice
→ ELEMENTUL PSIHOLOGIC – convingerea potrv. Careia respectiva lege corespunde nevoii sociale
2) DREPTUL – apare atat din perspectiva normativa, cat si din perspectiva institutionala
o din perspectiva realitatii juridice, dr. actioneaza in societate ca un pendul, in sensul ca intr-o prima faza el se
intalneste cu nevoile societatii, pe care le preia, le analizeaza, si dupa aceea preda societatii un produs finit,
care poate fi o lege, o hotarare de guvern, o institutie juridica, s.d.
o intotdeauna insa – acest produs finit trb. Sa corespunda cu adevarat nevoii sociale, sa se ridice la exigentele
unui drept model care presupune idea de echitabil, de respect fata de drepturile omului etc. si sa reprezinte
binele social
 3) RELATIILE JURIDICE – sunt transpuse in raporturi de drept, care sunt la randul lor protejate de lege, cu
respectarea ordinii publice, a bunelor moravuri si a dr. & libertatilor celorlalti participanti la viata sociala.
o Prin intermediul raporturilor juridice – subiectele de dr. in cadrul relatiilor juridice consacrate prin raporturi
specifice isi valorifica interesele si dr. subiective
o Modul de realizare al acestei operatiuni – trb. Sa respecte comandamentele legale – astfel incat fiecare dintre
noi sa nu lezam dr. & interesele celorlalti. ----- cu alte cuv. – dr. fiecaruia, desi sunt generate & ocrotite prin
lege, sunt limitate de locul din care izvorasc dr. celorlalti

TIPOLOGIA DREPTULUI
• Modul in care se manifesta dr. intr-o societate – grevat de maniera in care fiecare societate intelege & percepe
fenom. Jur. Si implicit de valorile in care crede fiecare societate
• Din persp. Realizarii dr., exista pe plan mondial 3 mari familii de drept:
1) FAMILIA DREPTULUI ROMANO-FRANCO-GERMANIC
o Originea acestui tip de dr. – se regaseste in dr. roman --- Romanii, un popor extrem de pragmatic si exact, au
ajuns la concl. Ca dr. scris il reprezinta dr. care sa garanteze nevoile de precizie si predictabilitate pe care trb.
Sa le contina un sistem juridic echitabil
o Caracterul scris – principala caracteristica a sistemului de dr. Romano – Germanic.
o Un rol deosebit de de insemnat in modelarea sist. De dr. Romano – Germanic l-a avut imparatul Napoleon –
care in timpul domniei sale a creat mai multe colectii de legi printre care Codul Napoleon s-a evidentiat prin
aceea ca a reglm. Pt. prima data dr. de proprietate si aspecte conexe acestuia.
→ Pe de alta parte – el marcheaza si borna de trecere de la o societate de tip feudal la o societate capitalista
moderna prin aceea ca acest cod a consacrat dr. & libertati individuale, promovand egalitatea intre
cetateni si inlaturand nenumarate inechitati sociale bazate pe criterii arbitrare.
o Acest sistem – a fost ulterior Cosului lui Napoleon puternic influentat si de codurile de legi care au aparut in
spatiul locuit de populatiile germane din Europa (Germania, Austria, Elvetia).
o Marele sist. Al dr. Romano - Germanic Se aplica in tari precum: Franta, Spania, Romania, Germania, tarile Sud-
America etc.
2) FAMILIA DREPTULUI ANGLO SAXON / DE TIP COMMON LAW
o Se aplica in tarile de origine Anglo-Saxona si nu numai (si in tarile Commonwealth: Australia, Canada)
o Principala caracteristica: PRECEDENTUL JUDICIAR – hotararile judecatoresti ale instantelor superioare sunt
obligatorii pt. cele inferioare
o Se aplica si in SUA, dar el este grevat si de un ansamblu de acte normative, pe langa hot. Judecatoresti, din mai
multe motive:
→ Marimea teritoriului SUA – imposibilitatea de a cunoaste ,multitudinea de hot, jud.
→ Statele beneficiaza si de autonomie judiciara
o Tari unde se practica: Anglia, SUA, Canada, Australia etc.
o Compus din 3 elemente:
1. Common Law – (drept de caz / precedent) – lege elaborata de judecatori prin decizii ale instantelor &
tribunalelor in cazuri individuale, spre deosebire de legi adaptate prin procesul legislativ sau diverse
hotarari emise de guvern / alte organe de abilitate prin lege
→ „sistem de drept comun”
→ Acorda mare imp. precedentului, astfel incat pt. fapte similare se obtin rezultate similare
2. Statuary Law – cuprinde regulile de dr. create prin legi, dar si acestea se interpreteaza prin prisma hot.
Jud. pronuntate in aplicarea lor
3. Equity Law – reprz. Ansamblul de principii, elemente morale & comportamente dupa care se ghideaza
judecatorul atunci cand solutioneaza cauza
3) FAMILIA DREPTULUI TRADITIONAL (Roman, African, Musulman) / sistemele de dr. TRADITIONALE / CUTUMIARE
o Creatii foarte vechi ale societatii umane, de inspiratie moral – religioasa, neputand fi asezate in tiparele
moderne de clasificare
 o De cele mai multe ori – incomplete – cuprinzand doar reglementari ce vizeaza interesul religios (pers., fam.,
succesiuni)
o Unele dintre aceste sisteme (ex., Siria, Egipt, Irak, Algeria) – completate de o legislatie moderna
o Normele jur. Sunt personale, aplicandu-se tuturor subiectelor de dr. din aceeasi religie, indif. De domiciliu –
dif. de sistemele mari de dr.
o Regl. Juridice traditionale – le scapa existenta unor religii minoritare care pot exista in acea tara – fapt ce duce
la interventia statului in a reglm. Si acele relatii si, implicit, la existenta unei duble / multiple reglm. Ce opereaza
in paralel (ex.: dr. musulman, dr. indian, dr. rabinic & israelian, dr. cutumiar african)

TIPOLOGIA DREPTULUI UNIUNII EUROPENE

• Uniunea Europeana – a aparut in forma actuala in baza tratatului de infiintare de la Lisabona 2007, dar ea a existat
de mai mult timp, formele sale de inceput dateaza din anii 50, atunci cand statele au semnat 3 tratate care stabileau
norme comune pe diverse domenii ale societatii
• Tipologia:
o Suprematia Dr. European fata de dr. intern (la nivelul Romaniei acest aspect este consacrat deja in Constitutie,
precum si in art. 4 si 5 din Codul Civil)
▪ Acest principiu – exprima imperativul ca in ipoteza in care exista pt. aceeasi situatie de fapt pozitii
concurente intre norma europeana si norma interna, organul de stat chemat sa aplice dr. va da eficienta
juridica normei de dr. european.
▪ Exceptie in legislatie conform careia in ipoteza in care norma interna din perspectiva dr. omului este
superioara normei europene, se va da eficienta juridica celei nationale

DIVIZIUNILE DREPTULUI
• Romanii au fost cei care au impartit pt prima data dr. in:
1) DREPT PUBLIC - cel care se ocupa de raporturile juridice dintre institutiile de stat si / institutiile de stat si
celelalte subiecte de dr. (ex.: dr. constitutional, dr. administrativ, dr. penal)
2) DREPT PRIVAT – care reglm. Rap. Juridice dintre particulari (ex.: dr. civil, dr. procesual civil)

FACTORII DE CONFIGURARE AI DREPTULUI

• Personalitatea dr. este puternic influentata de realitatea sociala. Dr. nu este o creatie spontana, el este un produs
socio-istoric influentat direct de numerosi factori:
1) MEDIUL INCONJURATOR / NATURAL
o Componentele de mediu (flora, fauna, mediul geografic) reclama idea de reglementare, in special in zilele
noastre, cand se observa asaltul brutal al poluarii asupra florei, faunei etc. – se impune luarea unor masuri
legislative atat pe plan intern cat si pe plan international.
▪ Ex., la nivel intern – gvernantii au decis ca este necesar sa se creeze printr-o lege de protectie rezervatia
biosferei Delta Dunarii. Tot pe plan intern, observandu-se vatamarile din natura, legiuitorul a decis
infiintarea unor rezervatii & a unor parcuri natural cu specific diferit.
▪ Ex., pe plan institutional – s-au luat masuri precum garda de mediu
▪ Ex., codul silvic – norme general + sanctiuni si pe plan international statele duc o lupta acerba impotriva
poluarii & a schimbarilor bio climatice, motiv pt. care s-au luat masuri de interventie & protectie prin
intermediul drepturilor internationale, incheindu-se diferite tratate si pacte internationale.
2) FACTORUL SOCIO-POLITIC
o Din perspectiva sociala & politica, sindicatele & partidele pot sa influenteze dreptul. Astfel, in masura in care
sindicatele folosesc in mod legal instrumetele pe care le au la dispozitie (meeting, proteste & greve), pot sa
desfasoare activitati de negociere in numele si pe seama & in beneficiul propriilor membrii, cu guvernantii. Prin
intermediul negocierilor se pot emite acte normative prin care sa se sporeasca veniturile, salariile, majorarile
de pensie, acordarea de facilitati pt. cei care lucreaza in conditii deosebite s.d.
o La randul lor, partidele politice au capacitatea & posibilitatea de a crea diverse acte normative conforme / in
spiritul ideologiilor proprii.
3) FACTORUL ETNIC
 o Configuratia etnica a unei tari este rareori unitara --- din acest motiv – guvernantii, prin intermediul puterii
legislative & pe baza observarii nevoilor concrete, pot sa emita reguli juridice prin care anumite comunitati
etnice sa fie protejate din perspectiva propriei culturi, traditii sau din perspectiva invatamantului.
▪ In sensul acesta – legislatia romana (Romania) a permis infiintarea de scoli cu predare in limba diverselor
minoritati nationale / posibilitatea de infiintare a unor muzee cu specific national etc.
→ Legislatia romana mai permite ca in localitatile in care cel putin 20% din populatie face parte dintr-
o minoritate etnica sa poata sa fie folosite inscriptiile bilingve / trilingve etc.
4) FACTORUL DEMOCRAFIC
o Reprezinta la randul sau un factor de influentare a dreptului. De ex., in Romania, observandu-se declinul
demografic accentuat, s-a decis acordarea de facilitati pt. familiile care au 3 / mai multi copii. De asemeni, in
ultimul timp, s-au marit si alocatiile de crestere a copiilor.
5) FACTORUL – RELIGIE & MORALA
o Religia & morala reprez., din persp. Jur., sisteme normative care au reglementat viata comunitatilor din cele
mai vechi timpuri. In special in epoca de piatra, in antichitate, religia si cu anexele ei mistice au influentat
viata de zi cu zi a oamenilor.
o in istorie – dr. european a fost puternic influentat de dreptul canonic. --- unul din principalii carturari – Toma
d’Aquino (sec. 13), un mare teolog care a pus temeliile dr. medieval.
o in prezent – religia este recunoscuta ca un dr. al omului, fundamental si consacrat ca atare, prin conventii
int’l dar si in constitutiile tarilor.
o Morala – se poate spune ca orice lege buna & dreapta trebuie sa fie in primul rand una morala. Morala trb.
Sa fie sufletul oricarui act normativ si orice lege graviteaza in jurul notiunii de buna credinta.
▪ Si morala reprezinta un sistem de reguli ce contine comandamente, dar spre deoseb. De fenom. Jur.,
comandamentele morale NU sunt imperative, ea nu se transmite decat prin viu grai, dar principala dif.
dintre drept si morala se regaseste la capitolul „sanctiuni”, in sensul ca:
→ in vreme ce sanctiunea normei de drept este apanajul statului, find clara, precisa, sanctiunea morala
NU este obligatorie & consta in dispretul, oprobiul tertilor. In esenta, morala reprez. Opinia generala
a societatii despre ceea ce este bun / rau. Just / injust.
→ NU tot ceea ce este drept este si moral, si nu tot ceea ce este moral este si drept
6) DREPTURILE OMULUI
o Ideea de dr. al omului a fost lansata de catre ganditorii Greciei Antice, care au constatat ca mai presus de
orice creatie jur. A omului exista un DR. NATURAL, care nu este de creatie umana, ci de creatie divina,
ingemanata cu ratiunea umana.
▪ De ex., dr. subiectiv la viata, libertate, nu ne poate fi conferit de niciun om / judecator / institutie
▪ Ganditorii Greciei Antice, desi aparau & propovaduiau respectul fata de dr. & libertatile oamenilor,
aparau institutia sclaviei pt. ca in viziunea lor sclavii nu erau oameni.
o Din persp. Dr. modern, pt. prima data s-a consacrat ideea de dr.al omului in imperiul Britanic in acte juridice
precum „habeas corpus act”
▪ = o conventie semnata de catre regele Angliei, nobili & negustori
▪ S-a enuntat pt. prima data idea de prezumtia de nevinovatie in sensul ca nicio pers. care este banuita
de savarsirea unei fapte, sa nu fie considerata ca vinovata de acea fapta, decat dupa o judecata corecta
bazata pe probe si cu respectarea dr. la aparare.
o In 1815 – cu ocazia conf. De la Viena – s-a interzis pt. prima data sclavia, prin acest document de dr. int’l.
o Consacrarea cu maxima forta a dr. omului s-a petrecut dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, o
data cu aparitia cartei ONU & a org. ONU, prin care au fost conceptualizate dr. omului.
o Dupa aceea – dr. omului au fost consacrate & precizte de alte tratate int’l (ex., Conventia Europeana a Dr.
Omului), protejate judiciar de Curtea Europeana a Dr. Omului, sau constitutional la cel mai inalt nivel al
legilor.
 o In Romania, la ora actuala – dr. omului sunt enuntate & recunoscute prin constitutie, principii & potrivit
legislatiei nationale. Deciziile Curtii Europene ale dr. omului sunt obligatorii in fata instantelor nationale &
pot fi invocate in procese ca izvor de dr. obligatoriu.
7) INTERNETUL
o In prezent – internetul este o componenta sociala insemanta, care influenteaza absolut toate domeniile vietii
de zi cu zi
o Exemple:
▪ Posibilitatea de incheiere de contracte in forma electronica
▪ Semnatura electronica
▪ Posibilitatea de a transmite instantelor judecatoresti cereri de chemare in judecata prin e-mail
▪ Consacrarea in codul penal a infractiunilor de frauda informatica
 CAP III. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE DREPTULUI. METODE SPECIFICE DE
CERCETARE A DREPTULUI. FUNCTIILE DREPTULUI

1. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE DREPTULUI

1) Stiinta dreptului are o istorie proprie, care este integrata in istoria statului, dreptul si statul nu se pot
separa, ci se gasesc intr-o stransa interdependenta, lucru valabil si pentru stiintele despre drept si
despre stat
2) stiinta dreptului are un puternic caracter normativ
3) stiinta dreptului are un aparat conceptual propriu ce opereaza cu notiuni & definitii specifice, cum
ar fi:
▪ subiect de drept
▪ raport juridic
▪ act normativ
▪ fapt ilict etc.
4) dreptul foloseste expresia „lege” intr-un sens propriu, spre deosebire de celelalte stiinte, ce folosesc
termenul „lege” ca fundament al unui fenomen. Stiinta dreptului intelege prin lege norma de drept
5) stiinta dreptului are profunde conotatii socio-umane

2. METODELE CERCETARII STIINTIFICE A DREPTULUI

• Cuvantul „metoda”:
▪ Provine din cuv. grecesc „methodos” = drum, directie, sens etc.
• Metodele de cercetare = operatiuni / proceduri prin care specialistii urmaresc cunoasterea
domeniului de studiu
• Principalele metode de studiere a dreptului:
a. METODA GENERALIZARII (& ABSTRACTIZARII TEORETICE A FENOMENULUI JURIDIC)
→ Specifica teoriei generale a dreptului
b. METODA LOGICA
→ Stiinta deductiva – se pliaza foarte bine pe cercetarea stiintei dreptului
c. METODA ISTORICA DE CERCETARE A DREPTULUI
→ Ajuta la cunoasterea dr. pe baza evolutiei sale istorice; creatia juridica – poate deveni o sursa de
inspiratie
d. METODA COMPARATIVA
→ Obiect: compararea sistemelor de drept diferite, a ramurilor, a institutiilor & a normelor de drept - pt a
observa avantajele / dezavantajele, pe baza carora s-au fundamentat anumite propuneri de
imbunatatire a dr.
→ prin fol. Acestei metode – studiul fenom. Juridic a progresat
e. METODA SOCIOLOGICA
→ Analiza fenom. Juridic din exterior

3. FUNCTIILE DREPTULUI ???????? (NU NE- A FOST PREDAT)

 CAP IV. DREPTUL SI STATUL

1. NOUTIUNE DE „STAT”. SCRUT ISTORIC

• Primele forme statale au aparut acum cca. 6000 de ani in Orientul Antic pe actualul teritoriu al Indiei
sau Egiptului
• unele formatiuni statale au aparut in antichitate in apropierea raului Tigru & Eufrat
• modul de org. Al statului – diferit de la o epoca la alta
• primele formatiuni – bazate pe o conducere autocrata
• grecii antici cosiderau ca statul este de origine divina
• primele forme care sa corespunda cu adevarat exigentelor moderne & democratice – dupa ce juristul
Montesquieu a elaborat teoria separatiei puterilor in stat (in lucrarea „Despre spiritul legii”)
▪ puterea legislativa
▪ puterea executiva
▪ puterea judecatoreasca

2. SENSURILE / ACCEPTIUNILE TERMENULUI DE „STAT” & DEFINITIA STATULUI

1) Sensul Istorico-geografic
▪ din perspectiva aceasta statul are 3 elemente:
a) populatia
b) teritoriu
c) ordine sociala
2) Sensul politico-juridic
a) Perspectiva institutiilor politice
b) Persepctiva politico-juridica

3. ELEMENTELE STATULUI
A. TERITORIUL: suprafata de pamant, incl. Cea acvatica, pe care traieste o populatie
B. POPULATIA: totalitatea oamenilor care locuiesc intr-un teritoriu, fiind legati intre ei prin intermediul
cetateniei
▪ „ubi societas, ibi ius” (acolo unde avem o societate avem si drept)
C. FORTA PUBLICA: institutiile, mecanismele, legile care sunt obligatorii intr-o societate si fara de care statul
nu poate functiona

4. PUTERE DE STAT. EXERCITARE & TRASATURI DEFINITORII

• MONTESQUIEU: s-a opus juridic & a argumentat pt prima data absolutismul monarhic
▪ Teoria separatiilor puterilor in stat – rasp la afirmatia regelui Ludovic al XIV-lea care a spus:
„statul sunt eu”
• Trasaturile puterii in stat
Puterea statala reprez. O forma de org. De stat a puterii publice
1) ea exprima vointa poporului (vointa poporului = vointa generala & obligatorie)
2) ea se exercita prin organele & institutiile puterii
3) obiectul ei il reprezinta guvernarea intregii societati
4) ea se exercita in cadrul legal, iar in caz de nevoie este permisa folosirea fortei coercitive a
organelor & a institutiilor specializate
5. ORGANELE STATULUI ?????
6. FORMA STATULUI ???

7. LEGATURA DINTRE STAT SI DREPT IN LUMINA UNOR TEORII JURIDICE

• Cercetatorii dr. au cautat intotdeauna sa stabileasca leg. Dintre stat & dr. S-a incercat sa se rasp. La urm.
Intrebari:
1) Care este originea dreptului?
2) De ce trb. Dr. separat?
3) Este dr. un produs al societatii, indisolubil legat de catre stat?
4) Cum poate sa influenteze dr. societatea?
5) Poate societatea sa influenteze dr.?
• Incercand sa se rasp. La aceste intrebari, in doctrina juridica s-au format mai multe curente – conceptiile
despre originea & continutul dreptului si statului pot fi grupate in 4 orientari:
1) SCOALA DREPTULUI NATURAL
▪ Originile in Grecia antica – afirma ca dr a existat inaintea statului & ca este mai presus de acesta
▪ Dr. = produs de origine divina
▪ Dr. naturale = dr. la viata, libertatea indiv. Etc.
▪ Concluziile „IUS NATURALISTILOR” sunt 2:
1. Exista o ordine sociala care conduce lumea & care este mai presus de ratiunea umana
2. Exista un ansamblu de dr. naturale inalienabile / intangibile
▪ Imbratisata si in Evul Mediu de catre juristi celebrii: Thomas D’Aquino & Hugo Grotius
▪ In viziunea IUS NATURALISTILOR – dr. natural este superior dr. pozitiv, pt ca dr. natural este de
origine divina, iar dr. pozitiv repr. creatia omului

2) SCOALA ISTORICA A DREPTULUI

▪ Teoria conforma caruia dr este in leg. Cu evolutia istorica a statului
▪ Lansata la sf evului mediu de juristul german Karl von Savigny – adeptii sai considerau ca:
- Dr. fiecarui stat corespunde propriilor valori sociale ale fiecarei natiuni, adica spiritului
poporului – VOLKSGEIST
▪ Din persp. Acestei scoli, fenomenul juridic a parcurs 3 etape:
a) FAZA DREPTULUI INCOSTIENT (incostient & neevoluat) – dr. obisnuielnic
b) FAZA DREPTULUI STIINTIFIC
c) LEGISLATIA (dr. transpus in regula de dr.)

▪ Ideile principale / concluziile acestei scoli de dr.:

- Dr. este strans legat de stat & exprima spiritul fiecarui popor
- Dr. este o creatie comuna a fiecarui popor
- Dr. pozitiv NU poate fi inteles decat prin studierea istoriei fiecarui stat & evolutia fenomenului juridic
- Dr. incostient, deci cutumele, reprez. Izvorul superior de dr. – cutumele sunt valoare juridica peste
lege

3) TEORIA / SCOALA SOCIOLOGICA A DREPTULUI

▪ Dr. pozitiv – abordat din perspectiva vietii sociale
▪ E. Erlich – promotor de baza al acestei teorii
▪ Leon Duguit – alt promotor; potrv. lui, dr. ar trb. Impartit in drept social si dr. pozitiv
▪ Persp. Teoriei: fenom. juridic reprez. O creatie a fenom. social, iar socialul reprez. Motorul care
creeaza & conduce dr.
4) TEORIA NORMATIVISTA
▪ Legata de pozitivismul juridic
▪ Immanuel Kant: dr. reprez. Un ansamblu de norme, iar calitatea dr. este conditionata de calitatea
normelor care il alcatuiesc. Cu cat avem norme mai clare, mai precise & mai predictibile, cu atat
sporeste si calitatea dr.
▪ Hans Kelsen – alt discipol – stiinta dr. este o ieriarhie de relatii normative, astfel incat toate legile
(in sensul larg al intelesui) se justifica prin raportare la o norma juridica fundamentala
▪ GRUND NORMA: o norma de baza / de la care sa porneasca de ex. dr copilului
 CAP V. PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI
PRINCIPIILE DREPTULUI
• Cuvantul „principiu” –
▪ Din latinescul „principium”
▪ Reprez. Idea de norma fundamentala, calauzitoare.
▪ Se regasesc in orice ramura de dr. dr. public / privat
• Principiile generale de drept = prescriptii fundamentale ce contin idei esentiale ce trebuie sa se
regaseasca in orice norma de drept, avand un rol creator asupra fenomenului juridic, dar si conditional,
prin aceeea ca ele contin conditiile obiective ce trebuie sa existe in orice lege
• Originile principiilor – se pot regasi la nivelul fenom. Juridic, dar ele pot sa fie si principii care provin dintr-
un alt domeniu decat dr. (ex., principiul echitatii este un principiu de ordin moral)
• Toate principiile de dr. orienteaza dr. din primul moment, adica de la momentul eliberarii actului
normativ si pana la mom. Aplicarii acestei
• Potrv. Legii 24/2000 privind normele de tehnica legislativa, se dispune ca proiectul de act normativ sa fie
sistematizat in urmatoarea ordine a ideilor:
a) Dispozitii generale sau principii generale
b) Dispozitii pe fondul reglementarii
c) Dispozitii tranzitorii
d) Dispozitii finale
• Cele mai importante trasaturi ale principiilor dreptului:
1) Idei de baza ale stiintei dreptului
2) au caracter general
3) se regasesc in toate ramurile de drept
4) relationeaza cu ordinea juridica & promoveaza valori fundamentale
5) intotdeauna principiile de dr. ajuta la asezarea spiritului legii deasupra literii legii
6) servesc la asigurarea ordinii juridice
7) au o longevitate mai mare decat dr. pozitiv, pt ca ele izvorasc din dr. natural
• exista situatii in care:
▪ principiile de dr. sunt consacrate legislativ, iar altele sunt amintite doar in doctrina
▪ anumite principii sunt folosite in actul de justitie, desi nu sunt consacrate legal

PRINCIPII GENERALE ALE DREPTULUI

1) PRINCIPIUL FUNCTIONARII STATULUI PE BAZE LEGALE
▪ Acest principiu gireaza premisa existentei statului de dr.
2) PRINCIPIUL SEPARATIILOR PUTERILOR IN STAT
▪ Acest principiu statueaza existenta in stat a puterii legislative, executive & judecatoresti si calauzeste intregul
proces de legiferare cu privire la activitatile organelor statului
▪ echilibru al puterilor & garantarea faptului ca puterea nu trb. sa se concentreze in mainile unei singure
structuri, ci in ale mai multor organe de stat, in masura sa se controleze unele pe altele
3) PRINCIPIUL LIBERTATII & EGALITATII
▪ Consacra idea de autonomie a vointelor indiv. Din societate, precum si libertatea de valorificare a propriilor
interese.
▪ Egalitatea - Principiul consacra idea ca fiecare cetatean are dr. egale & le poate exercita in regim de egalitate
4) PRINCIPIUL LEGALITATII
▪ Consacra ideea suprematiei legii in toate domeniile sociale
 ▪ se recunoaste suprematia Constitutiei, deoarece toate actele normative, indif. De imp. si ierarhiei, trb. Sa fie
elaborate in litera si spiritul legii fundamentale (Constitutia)
5) PRINCIPIUL RESPONSABILITATII
6) PRINCIPIUL ECHITATII
7) PRINCIPIUL JUSTITIEI
 CAP VI. DREPTUL IN SISTEMUL REGLEMENTARILOR SOCIALE

DREPTUL & MORALA

• Leg. Este una foarte veche si idealul este reprez. De idea ca NU trb. Sa existe nicio lege imorala
• Morala = conceptia oamenilor despre ceea ce este bine & ceea ce este rau
▪ Stricto sensu, morala presupune (pilonii moralei):
- Respectul de sine
- Respectul fata de semenii nostri
- Ajutorarea celor aflati in nevoie
• NU tot ceea ce este just este si moral [ex., in mat. Dr. civil, orice dr. de creanta (datorie) de prescrie in 3
ani]
• Intre dr. & morala, care sunt 2 sisteme de reguli ce se intrepatrund & interconditioneaza, exista mai
multe asemanari si deosebiri:
▪ ASEMANARI:
o Amandoua reprez. Un ansamblu de reguli
o Amandoua urmaresc binele social – adevarul & echitatea

▪ DEOSEBIRI:
o Normele de dr. sunt obligatorii, iar normele morale NU sunt obligatorii
o Morala NU este o creatie a organelor de stat, in schimb dr. este un elaborat statal 100%
o Morala urmareste imbunatatirea virtutilor umane, pe cand Dr. are ca scop reglementarea
ordinii sociale
• Ex:
1. Codul civil regl. Executarea cu buna credinta a obligatiilor asumate conventional
2. Codul penal roman incrimineaza infractiunea de bigamie, adica fapta pers. care are mai multe
solutii
3. Codul penal: este condamanta pers. care nu acorda sprijin altei pers. aflate in stare de nevoie
o Sub aspect sanctionatoriu: in ipoteza incalcarii unor norme morale, autorul va suferi consecinte
in sensul dispretului manifestat de catre semenii sai INSA in ipoteza incalcarii normelor de dr.,
sactiunea este una clara, precisa, impusa de catre stat. Scopul sanctiunii juridice consta in
restabilirea ordinii de dr. ---- CEA MAI MARE DIFERENTA / DISTINCTIE
 CAP VII. NORMA JURIDICA

• Norma juridica = reprezinta o regula de conduita cu caracter general, impersonal & obligatoriu care
impune subiectelor de dr. o anumita conduita, iar in caz de nerespectare, se va aplica o sanctiune.

TRASATURILE NORMEI DE DREPT / CARACTERELE NORMEI JURIDICE

1) CARACTER GENERAL
• Norma juridica se adreseaza tuturor subiectelor de dr., fara exceptii
• Caracterul general al normei NU dispare nici atunci cand norma de dr. se adreseaza doar unei anumite categorii
sociale, cum ar fi de ex., norma adresata studentilor / pensionarilor
2) CARACTER IMPERSONAL
• Nu are un anume destinatar in randul subiectelor de dr.
• Si cand face trimitere la o pers. UD SINGULI / singulara, NU inseamna ca se adreseaza in mod personal,
individual, cuiva anume
3) CARACTER TIPIC
• Aceastra trasatura – descinde din generalitatea normei juridice, pt. ca norma se aplica ori de cate ore este
nevoie, avand un anumit specific care rezulta din obiectul de reglementare, astfel incat relatia dintre caracterul
general & caracterul tipic este o relatie de tip INTREG-PARTE
4) REGLEMENTEAZA RELATIILE SOCIALE DINTRE OAMENI
• Are la baza faptul ca dr. in ansamblul sau este un produs social, iar norma juridica face parte din fenomenul
juridic
5) CARACTER OBLIGATORIU
• Rezulta din aceea ca de la conduita prescrisa de norma de dr. NU se poate deroga, decat prin exceptii legale

STRUCTURA NORMEI JURIDICE

= cum este formata ea din punct de vedere logic, prescriptia pe care o contine. Structura normei juridice
contine:

1) STRUCTURA INTERNA / LOGICO-JURIDICA:

a) Ipoteza: reprezinta conditiile, imprejurarile concrete in care se aplica norma de drept. Poate fi:
▪ Determinata: at. Cand se stabilesc cu exactitate conditiile de aplicare a dispozitiei
▪ Relativ determinata: at. Cand imprejurarile de aplicare a dispozitiei sunt lasate la aprecierea organului ce
aplica legea
▪ Simpla (cand exista o singura conditie in care se aplica dispozitia), multiple (cand exista impreuna mai multe
imprejurari care fac norma aplicabila), complexe (cand fiecare dintre conditiile ipotezei fac norma aplicabila)
b) Dispozitia:
o acea parte a normei juridice ce prevede conduita de urmat si ea poate:
▪ Sa ordone un anumit comportament (sa impuna o anumita conduita) subiectului de dr [ex., art. 1350
alin. (1) C. civ., prin care se statueaza ca orice pers. trebuie sa isi execute obligatiile pe care le-a
contractat]
▪ Sa-i ceara subiectului de dr sa se abtina de la ceva [de ex., art. 335 C. pen. Care interzice conducerea
unui vehicul fara permis]
▪ Sa lase la aprecierea / latitudinea subiectului de dr. un anumit comportament (sa dea, sa faca sau sa
nu faca ceva) [de ex., art. 24 C civ. Permite pers. sa se adreseze cu o cerere la registrele de publicitate
imobiliara, pt. a afla sit. Jur. A unui imobil

o Se clasifica in:
 ▪ Determinate: cand stabilesc cu exactitate conduita subiectelor (dr. & obligatii), legiuitorul folosind
notiuni precum: trebuie, obligat etc/ [ex., art 11 C. civ. Prevede ca nu se poate deroga prin conventii
sau acte juridice unilaterale de la legile care intereseaza ordinea publica / bunele moravuri]
▪ Relativ determinate: cand exista limite de urmat / variante de ales pt. subiectele de dr.
c) Sanctiunea:
= reprez. Partea finala a normei de dr. & arata care sunt consecintele jur. Ale faptelor noastre
antisociale
o Tarsaturi: ????
o Clasificarea sanctiunii juridice & criterii de clasificare:
1) In functie de natura lor, sanctiunile jur. Pot fi:
▪ Civile
▪ Administrative
▪ Disciplinare
▪ Penale
→ Masurile ce se pot lua in cazul acestui tip de sanctiuni:
- Masuri de anulare a actelor ilicite
- Masuri reparatorii
2) In functie de gradul de determinare
a) Absolut determinate (sanctiuni prin care legiuitorul determina tipul de sanctiune, intinderea,
organul de aplicare)
b) Relativ determinate (sunt specifice situatiei de fapt, care permite statului sa aleaga intre o
sanctiune mai grea / mai putin grea, dintr-un domeniu de dr. / alt domeniu de dr. – se intalnesc
in ramurile de dr. public)
c) Alternative (prin care legiuitorul da posib. Organului chemat sa aplice legea intre 2 / mai multe
sactiuni)
d) Cumulative [releva situatia prin care o pers. care se face vinovata de savars. Unei fapte
antisociale; primeste 2 / mai multe sanctiuni (ex., pedeapsa inchisorii & interzicerea unor
drepturi)]

2) STRUCTURA EXTERNA / TEHNICO-LEGISLATIVA / TEHNICO-JURIDICA:

= forma exterioara de exprimare a normei juridice, respectiv modul de redactare a regulii de dr.
(normele juridice pot fi: legi, ordonante de guvern, regulamente, statute etc.)
• Actele normative sunt divizate in:
o parti
o titluri
o capitole
o sectiuni
o articole (element de baza al actului normativ – contine ipoteza, dispoztitie, sanctiune)
o alineate
o puncte

CLASIFICAREA NORMEI JURIDICE. CRITERII DE CLASIFICARE

1. In functie de obiectul de reglementare juridic si potrivit metodelor de reglementare, normele pot fi de:
o Drept constitutional
o Drept penal
o Drept administrativ
o Drept civil etc.
2. Dupa izvorul de drept din care provin, normele juridice pot fi:
 o Legi
o Decrete
o Hotarari de Guvern
o Ordonante de Guvern
o Ordine de ministru etc.
3. Dupa sfera de actiune si gradul de generalitate, normele juridice pot fi:
o Generale (cand ele se aplica tuturor rel. sociale, fara exceptii)
o Speciale (norme care regl. Un anumit tip de rel. sociale, de ex., norme juridice de drept civil, care si acestea
pot sa regl. Rel. patrimoniale, contracte civile, succesiuni etc.)
o De exceptie (acele norme juridice care repr. Derogari de la dr. comun si care norme juridice sunt de stricta
interpretare & aplicare. De ex., conform C. civ., casatoria este permisa intre un barbat si o femeie, daca acestia
au varsta de minim 18 ani. In mod exceptional insa, se poate casatori si femeia care a implinit 16 ani daca exista
un aviz medical & conditii deosebite)

4. Din perspectiva conduitei de urmat, normele juridice pot fi:

o Imperative (prin care subiectul de dr. trb. In mod obligatoriu sa dea, sa faca sau sa nu faca)
o Onerative (impun in sarcina subiectului de dr. o anumita obligatie)
o Prohibitive (interzic savarsirea unor actiuni, a unor fapte. Ex., art. 277 C. civ. Este interzisa casatoria intre pers.
de acelasi sex)
o Permisive (permit un anumit comportament):
▪ Supletive (norme pe care subiectele de dr. pot sa le foloseasca ramanand la libertatea lor de alegere acest
lucru. Ex., divort – partile se pot invoi in ceea ce priveste pastrarea numelui dupa casatorie, iar instanta va
lua act de acest lucru)
▪ De stimulare (prin care se pot acorda subiectelor de dr. anumite stimulente, decoratii, medalii etc.)
▪ De recomandare (care nu sunt obligatorii, dar prin care legiuitorul recomanda un anumit comportament)

APLICAREA / ACTIUNEA LEGII IN TIMP

• Orice lege are un moment de intrare in vigoare & un moment in care inceteaza sa-si mai produca efectele
▪ Legea trb. Sa regl. O situatie de fapt concreta – cand situatia de fapt a disparut, si efectele legii inceteaza
• Potr. Legislatiei noastre, legea este obligatori „erga omnes”, de la mom publ. Ei in MOF
• Regula generala statueaza ca legea isi produce efectele incepand cu a treia zi de la publ. In MOF
▪ = legea dispune numai pt. viitor
→ Legea nu poate sa retroactiveze
→ Totusi, in anumite conditii, legea retroactiveaza :
• situatiile le regasim in majoritatea situatiilor in materia dr. public, at. Cand legea care se va aplica
este legea penala / contraventionala mai favorabila
• at. Cand la baza exista ratiuni umanitare (ex., posibilitatea de a acorda unor pers. care au fost in
suferinta un anumit sprijin – ex., situatia agricultorilor, care au avut prb. Cu calamitati naturale /
seceta pt. terenurile aflayte in exploatare)
• Momentul iesirii din vigoare a legii – exista urmatoarele ipoteze:
1) Abrogarea: reprez. Operatiunea tehnica legislativa prin care organul legiuitor dispune ca un anumit act
normativ sa-si inceteze activitatea
a) Expresa / directa: at. Cand noua lege prevede expres ca legea se abroga, daca se aborga in integralitate,
iar, in caz contrar, care articol se abroga
b) Implicita / tacita: at. Cand prevederile noii norme de dr. sunt radical distincte de vechea reglementare,
astfel incat, in mod implicit, vechea lege se considera a fi abrogata
c) Totala: at. Cand intregul trunchi al actului normativ isi inceteaza activitatea
 d) Partiala: cand legiuitorul, prin noua lege, stabileste cu exactitudine care articole din vechea lege vor iesi
din vigoare
2) Ajungerea la termen: modalitate speciala de iesire din vigoare; regula de drept isi inceteaza efectele atunci
cand se implineste termenul sau dispare cauza exceptionala pt. care a fost elaborata
3) Desuetudinea: zugraveste o alta situatie atipica de iesire din vigoare a unei legi, in sensul ca aceasta nu se va
mai aplica, deoarece ea nu mai corespunde nevoii sociale
* Atat abrogarea cat si desuetudinea – nu sunt situatii de dorit (nu ar tr. Sa se intample):
- Nu este normal ca sa coexiste in acelasi timp legi care sa regl. Situatii de fapt identice sau aproape identice.
O atare chestiune ar putea sa creeze confuzie legislativa pt. ca atat organele de aplicare pot sa nu inteleaga
ce text de lege sa aplice, dupa cum un subiect de dr. rau voitor ar putea sa respecte legea care ii convine,
aparandu-si interesele & mentionand ca respectiva lege este in vigoare
- Desuetudinea – nu este normal & cu atat mai putin in beneficiul ............ sociale si al predictibilitatii
legislative, sa fie in vigoare un act normativ care nu se aplica
 CAP VIII. IZVOARELE DREPTULUI

IZVOR DE DREPT = sursa dreptului, care la randul ei, genereaza fenomene jur. In ansamblul sau
• = sursa de alimentare a fenomenului juridic, adica bateria care asigura functionarea acestuia
• = dr. pozitiv al unei tari. De cele mai multe ori, izv. de dr. sunt o creatie etatica (statala).

CLASIFICARE
• Din pnct. De vedere al organizarii Statale, izv. formale ale dr. se clasifica in:
1) Izvoare statale de drept intern [sunt o creatie a puterii legislative, in general, sau a altor organe cu
competente in actul de legiferare (ex: parlamentul sau ministre)]
2) Izvoare interne dar care NU au legatura cu statul [contractele dintre parti, regulile de ordine interioara,
statutele]
3) Izvoare externe de dr., care influenteaza fenomenul juridic intern [tratatele internationale, dupa
intrarea lor in vigoare / normele de dr. European]

• O alta clasificare (de prof. S. Popescu):

1) Izvoare scrise / izvoare nescrise (cutuma)
2) Izvoare directe (legea) / izvoare indirecte (doctrina)
3) Izvoare oficiale (legea & practica judecatoreasca) / izvoare neoficiale (cutuma & doctrina)

IZVOARE DE DREPT
1. LEGEA
= regula de dr. cu caracter general & obligatoriu elaborata de stat, continand comandamente (dispozitii
imperative) in sarcina subiectelor de dr. & sanctionata de catre stat prin organele sale specializate
▪ De mai multe feluri. Principala distinctie se refera la legile cu caracter constitutional & legile ordinare
▪ Forta juridica a legii – superioara celorlalte acte normative, mai ales ca este o emanatie a statului
▪ Trasaturile legii:
1) Legea este acel act normativ care emana de la puterea de stat
2) Ea este impersonala & contine imperative general obligatorii. Rolul legii consta in regl. Rel. juridice
dintre participantii la viata sociala
3) Ea este permanenta & ea se va aplica in mod repetat pana la momentul iesirii din vigoare, care se
realizeaza prin formele cunoscute (abrogare tacita / expresa / implicita)
4) Respectarea legii se realizeaza si prin forta de coercitie a statului atunci cand ea nu este respectata
5) Legea este dinamica & are capacitatea de a se adapa repede la noile cerinte sociale
6) Are abilitatea de a reglementa toate domeniile vietii sociale
7) Legile care regl. Un anumit domeniu, pot sa fie adunate intr-o colectie de legi – COD
8) Prin publicarea legii se satisface cerinta de cunoastere a continutului ei – nimeni nu poate sa invoce
necunoasterea ei

▪ Aspecte privind legislatia moderna din Romania:

1) Anul 1819, Moldova – apare codul Calimach-Voda
o Reprezinta o imbinare de legislatie moderna cu vechea legiuire – obiceiul pamantului.
Domnitorul Scarlat Calimach, pt. elaborarea acestei colectii de legi, s-a inspirat din:
a) Obiceiul Pamantului
b) Dr. bizantin
c) Codul civil francez (1804)
d) Codul civil austriac (1811)
 2) Totodata, in Moldova, in 1825, sub domnia lui Ionita Sturdza, s-a elaborat Codul Penal al
Moldovei
3) In Tara Romaneasca in anul 1818, sub domnia voievodului Caragea, a aparul Codul General
denumit Legiuirea Caragea – contine 4 parti:
→ Legislatie civila
→ Procedura civila
→ Legislatie penala
→ Procedura penala
4) Adevarate momente de referinta ale dr. romanesc le reprezinta Codurile de legi aparute pe
vremea domnitorului A.I. Cuza, dupa cum urmeaza:
→ Codul de procedura civila (1865)
→ Codul penal (1864)
→ Codul de procedura penala (1865)
→ Codul comercial (1877)

2. CUTUMA
▪ = cel mai vechi izvor de drept
▪ = o regula nescrisa, care devine obligatorie (izv. de dr) printr-o indelungata aplicare
▪ = dr. care se stabileste prin practica prelungita de catre o comunitate / societate care considera ca
prescripriile dintr-o cutuma au caracter obligatoriu
▪ Termenul din frantuzescul „coutume”
▪ Pt ca un obicei juridic sa fie izvor de drept obligatoriu, se cere ca sa fie intrunite 2 conditii:
1) Conditia materiala (obiectiva) = practica indelungata (longa inveterata consuetudo)
2) Conditia subiectiva (psihologica) = convingerea oamenilor ca obiceiul juridic respectiv contine
comandamente obligatorii (opinio necessitatis)

▪ Mecanismul prin care cutuma devine izvor de drept intr-o societate moderna & democrata
presupune:
a) Consacrarea obiceiului juridic intr-o norma juridic de stat prin intermediul organelor legislative. Pe
aceasta cale – izv. de dr. cutumiar & neoficial se transforma intr-un izv. de dr legal & oficial
b) Pt. a se aplica in cadrul unui proces, cutuma trb. Sa fie invocata – problema cea mai mare apare
atunci cand trb. Sa fie dovedita ca regula jur. – un motiv pt. care intr-un dr. modern de tip scris (dr.
roman), cutumele nu trb. Sa existe
▪ Caracteristicile cutumei:
1) Repetabilitate
2) Acceptarea ei de catre stat ca si regula jur.
3) Trb. Sa fie in conformitate cu ordinea publica & bunele moravuri
4) Sa aiba un caracter cat de cat precizabil

▪ Avantajele legii fata de cutuma:

1) Legea este o creatie a organelor de stat & trecuta prin proceduri tehnico-stiintifice de elaborare a
dreptului – legea este mai usor de inteles
2) Cutuma isi are originea in practica, care practica poate sa necesite din punct de vedere obiectiv, o
schimbare; daca obiceiul juridic nu-si schimba modul de aplicare, e posibil ca acesta sa devina
anacronic – sa nu mai corespunda nevoii sociale
→ Spre deosebire de lege, care are o capacitate mult mai mare & mai rapida de a se adapta
(la nevoia sociala)
 3) Din perspectiva gradului de precizie, cutuma este net inferioara. Legea este scrisa, iar continutul
sau (concepte, termene, delimitari) este explicat & precizat
4) Legea este de natura sa asigure securitatea raporturilor sociale
5) Destinatarii legii cunosc momentul in care aceasta intra in vigoare / iese din vigoare
6) Legea NU trebuie probata – ea este adusa la cunostinta publicului prin metode specifice de
publicitate
7) Legea NU este afectata de factorul timpului

3. JURISPRUDENTA
▪ Din perspectiva istorica,
o se poate considera ca jurisprudenta, ca izvor de dr. a aparut odata cu obiceiul juridic. In vechile comunitati,
stapanii absoluti solutionau conflictele dintre indivizi prin pronuntarea unor hotarari bazate pe cutumele
existente
o in perioada antica, si cutumele & deciziile judecatoresti NU erau scrise. Dar jurisprudenta echivala cu
dreptul.
▪ Jurisprudenta poate fi definita astfel:
o In sistemele common law, jurisprudenta reprezinta stiinta dr.
o In sistemul dreptului scris, jurisprudenta reprezinta ansamblul de hotarari judecatoresti dispuse
de catre instantele de judecata in cauze diferite
o Decizii judecatoresti despre ceea ce este just / injust
▪ In dr. romanesc, jurisprudenta a influentat fenomenul juridic in mod diferit de la o epoca la alta
▪ Jurisprudenta este un izvor de drept indirect & oficial
▪ Rolul jurisprudentei – de a aplica regula de drept
▪ Problema care se pune – de a sti daca jurisprudenta este obligatorie / nu
▪ In Romania, exista 2 categorii de jurisprudenta:
1) Prima categorie – jurisprudenta subsidara si facultativa – adevarata sursa de inspiratie & ajutor
pentru magistrat si practicienii dreptului – vom regasi cele mai mult hotarari judecatoresti
→ Sub rezerva faptului ca de ex. deciziile Curtii de Apel Bucuresti NU sunt obligatorii pt. judecatoria
Bolintin. Magistratul de la instanta inferioara poate sa tina cont de considerentele deciziei de la Curtea
de Apel Bucuresti, atunci cand primul isi fundamenteaza sentinta pe care o pronunta. Evident, intre
cele 2 spete trb. Sa existe o asemanare, sa vizeze situatii de fapt comune & trb. Judecate. – ASTFEL:
• Magistratul de la instanta de fond, atunci cand realizeaza in mod obligatoriu incadrarea in fapt &
in dr., poate folosi ca argument al solutiei sale precedentul juridic
• Aceasta tehnica de elaborare a actului juridic denumita sentinta NU este interzisa – dimpotriva,
este folosita pe scara foarte larga

2) A doua categorie – jurisprudenta obligatorie – legislatia noastra impune 3 categorii de astfel de

hotarari judecatoresti:
→ Deciziile Curtii de Justitie a UE (CJUE)
→ Deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO)
• Extrem de des invocate de catre parti iar instantele nationale au inceput din ce in ce mai mult sa-
si argumenteze & intemeieze solutiile pe asemenea decizii
• Deziciile CEDO – parte din izvoarele primare ale dr. european; au caracter obligatoriu pt. toate
statele membre ale UE
→ Hotararile judecatoresti pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ)
• In ceea ce priveste dezlegarea unor chestiuni de drept public si/sau privat in materie penala /
civila
 • Acest tip de hotarari sunt obligatorii de la momentul publicarii lor in MOF

▪ Discutie aparte – vizeaza deciziile Curtii CCR – aceste decizii au valoare jurisprudentiala sau nu?
• Evident – ele sunt general obligatorii de la momentul publicarii in MOF (se aplica nu doar pt.
viitor, dar se aplica si pt spetele nefinalizate)
• Putem constatat ca deciziile CCR NU reprezinta un izvor jurisprudential in adevartul sens al
cuvantului --- Curtea Constitutionala NU este o instanta in adevartul sens al cuvantului
→ CCR solutioneaza spete care vizeaza caracterul constitutional / neconstitutional al unei legi, sau
diverse conflicte juridice intre instante de stat
→ Deciziile CCR, general obligatorii (dupa publicarea lor in MOF), NU mai pot fi atacate – ele sunt
definitive

▪ Asemanari & deosebiri intre jurisprudenta si cutuma

• Asemanari:
→ Atat jurisprundenta cat si cutuma se caracterizeaza prin repetabilitate
→ Amandoua sunt izvoare de drept indirecte
→ la fel ca si obiceiul, jurisprudenta evolueaza odata cu conditiile sociale si are un caracter
dinamic, contrar legii, care este mai rigida, mai stricta
• Deosebiri:
→ Jurisprudenta este izvor oficial; cutuma este izvor neoficial
→ Cutuma – trb sa fie probata; jurisprudenta NU trb. Sa fie probata (hotararea judecatoreasca
insasi faca dovada probei)
4. DOCTRINA
▪ = ansamblul de opinii ale specialistilor in dr. referitor la un anumit domeniu / mai multe care fac parte
din fenomenul juridic
▪ = un izvor de dr. scris, neoficial & secundar
▪ Opiniile doctrinarilor – cuprinse in tratate, cursuri, articole / studii de specialitate etc.
▪ La fel ca si jurisprudenta facultativa, si doctrina poate fi considerata ca izvor de dr. ajutator
• De multe ori magistratul, atunci cand isi fundamenteaza decizia judecatoreasca, face apel la
opiniile unor specialisti in dr.
▪ Concl. – doctrina judecatoreasca NU este obligatorie

5. „DREPTUL AUTONOM”
▪ Acest tip de dr. se regaseste in:
→ Regulamente
→ Statute
→ Norme de functionare etc.,
fara ca sa existe influenta vreunui organ de stat.
▪ In ciuda acestui aspect, normele juridice de dr. autonom sunt de asemenea obligatorii, generale &
impersonale
- Normele juridice sunt destinate unui grup restrans de subiecte de dr., care au legatura in
activitatea de zi cu zi cu domeniul pe care il reglementeaza respectivele comandamente
legale
* De ex., activitatea avocatilor se supune unui ansamblu de norme jur., grupate in actul normativ,
denumit „statutul avocatilor”
* O situatie asemanatoare – in randul celor 2 profesii liberale: notarii publici & mediatori
 CAP IX. TEHNICA ELABORARII ACTELOR NORMATIVE

▪ Elaborarea actelor normative reprezinta un atribut ce apartine organelor de stat. Exista insa si exceptii
potrivit carora si pers. juridice de dr. privat pot sa elaboreze acte normative (ex: acte normative – reguli
de ordine interioara emise de universitate)
▪ Elaborarea actelor normative se realizeaza dupa un anumit tipar & prin folosirea unor mecanisme &
procedee stabilite de o lege cadru, legea 24/2000 privind tehnica elaborarii actelor normative
→ Aceasta lege cuprinde procedurile pe care trb. Sa le aiba legiuitorul in vedere + structura &
sistematizarea actelor normative
▪ In prezent – noi & noi domenii ale vietii sociale au aparut; altele vechi s-au dezvoltat foarte mult
(informatica, dr. aerospatial, exploararile submarine)
→ Toate acestea – trb. Sa fie reglementate si de aceea – este necesar ca tehnica legislativa sa inainteze
odata cu societatea
- Din aceasta perspectiva: se poate considera ca a aparut o noua ramura de dr. – LEGISTICA
▪ Primii care au realizat activitatea de tehnica legislativa la un nivel foarte inalt au fost jurisconsultii romani,
cei care au pus bazele dr. modern & al metodelor de tehnica legislativa

Principiile tehnicii legislative:

a) PRINCIPIUL FUNDAMENTARII STIINTIFICE A REGULII DE DREPT
▪ Legiuitorul, atunci cand elaboreaza un act normativ, trebuie sa aiba la baza studii de specialitate pt. domeniul
ce se doreste a fi reglementat
▪ Impune in sarcina legiuitorului sa observe daca exista cu adevarat nevoia sociala ce se doreste a fi reglementata
▪ Potrivit principiului cunoasterii stiintifice, legile trb. Sa parcurga 3 etape:
1) Sa cunoasca descrierea concreta a situatiei de fapt
2) Sa aiba la baza o anticipare a efectelor pe care le produce in viitor, respectivul act normativ
3) O predictie economica a efectelor actului normativ

b) PRINCIPIUL ECHILIBRULUI LEGISLATIV

o In legatura cu faptul ca legile Nu reprezinta doar un simplu instrument intr-o societate, un simplu obiect, fara
legatura, CI in realitate, fenomenul juridic & legile in general se regasesc in stransa corelatie cu valorile sociale
ocrotite de indivizi
→ Legile care vor constitui dreptul pozitiv al unui stat, trb. Sa se gaseasca intr-un echilibru perfect cu etica,
morala, religia & celelalte valori pe care le consacra fiecare societate in parte

c) PRINCIPIUL CORELATIEI DINTRE ACTELE NORMATIVE

o Sistemul legislativ dintr-un stat trb. Sa reprezinte si sa actioneze ca un lant unitar. Toate legile dintr-o tara sunt
componentele unui sistem ce trb. Sa functioneze perfect, astfel incat directiile & prescriptiile tuturor actelor
normative trb. Sa fie comune. NU este admisibil ca intr-un stat de drept sa existe legi care sa contravina cu
legea suprema
o NU este admisibil ca unele legi sa prevada prescriptii contradictorii in domenii de reglementare asemanatoare
→ Ex. negativ extrem de graitor: reprezinta decizia Curtii Constitutionare care cu unanimitate de voturi a
admis obiectia de neconstitutionalitate & a constatat ca legea pt. modificarea & completarea legii nr.
286/2009 privind Codul Penal + a legii 78/2000 pt. prevenirea, descoperirea & sanctionarea faptelor de
coruptie in ansamblul ei este neconstitutionala

d) PRINCIPIUL ACCESIBILITATII SI ECONOMIEI MIJLOACELOR DE ELABORARE NORMATIVA

o Impune ca oricare act normativ sa contina termeni clari & precisi, care sa nu lase urma de echivoc
o Se porneste de la situatia axiomatica, potrivit careia legile se adreseaza unor subiecte de dr. care fac parte sin
categorii sociale diferite, cu un grad diferit de intelegere, sunt de nationalitate diferita, etc.
 o Dezideratul fundamental – ca legea in modul ei de exprimare sa fie:
→ Inteligibila
→ Usor de cuprins & de inteles de catre fiecare destinatar
o O lege care contine termeni ilari, ambigui – NU este o lege potrivita, ci o lege inadecvata cu posibilitati minime
de aplicare
o In virtutea principiului accesibilitatii – acest principiu implica urmatoarele aspecte:
1) Alegerea formei exterioare a reglementarii
→ Depinde de forta actului juridic
2) Alegerea modalitatii reglementata juridic in sensul – de a stabili caracterul normei:
→ Imperativa
→ Prohibitiva
3) Alegerea formelor de conceptualizare & a limbajului potrivit tinand cont de destinatarii normei
respective

Partile constituante ale actului normativ:

I. TITLUL ACTULUI
o Legea nr. 24/2000 cuprinde:
→ Denumirea generica a normei de drept +
→ Obiectul de reglementare – in mod sistematic
II. PREAMBULUL
o A doua componenta a actului normativ
o Reda:
→ Scopul &
→ Motivatia pt. care s-a intocmit respectiva regula juridica
o nu are un caracter obligatoriu, DAR este foarte bine sa fie indicat in fiecare act de mare importanta
→ cu toate acestea, in mod exceptional, preambulul trebuie sa se regaseasca in continutul tuturor
ordonantelor de urgenta – deoarece, prin preambul se indica SCOPUL & MOTIVATIA pt. care s-a
ales aceasta modalitate exceptionala de legiferare
III. FORMULA INTRODUCTIVA
o Simpla propozitie – indica temeiul de drept (ex: potrv. Art. 108 Const. Romaniei, guvernul adopta
prezenta hotarare sau ordonanta)
IV. PARTEA DISPOZITIVA
o Reprezinta continutul normei juridice
o Arata:
→ Obiectul de reglementare
→ Care raporturi sociale cad sub incidenta ei
o Cuprinde:
a) Dispozitiile generale (contin obiectul & principiile normei)
b) Dispozitiile de fond (se regasesc normele de dr. substantial + reglementarile procedurale cu
precizarea ca normele substantiale trb. Sa se regaseasca mai inaintea normelor procedurale)
o Prezentarea dispozitivului trb. Sa se faca cronologic, rational & logic
c) Dispozitiile tranzitorii (ce reglementeaza maniera in care se va aplica vehea legislatie pt.
situatiile de fapt care cad acum sub incidenta noului act normativ)
d) Dispozitiile finale (masurile necesare pt. punerea in aplicare a noii legi, data intrarii in vigoare
a acesteia + implicatiile asupra altor acte normative, abrogari etc.
[Acestea apar cand sunt chestiuni mai tehnice (ele au aceeasi forta juridica ca si actul normativ din care fac
parte):]
 ANEXE
TABELE
SCHITE
Structura actului normativ:
• Actul normativa este structurat pe articole
o Articolul – divizat in alineate & paragrafe
Sistematizarea actelor normative:
Se realizeaza prin 2 moduri:
1) Incorporarea
o O actiune inferioara de sistematizare
o Consta dintr-o asezare a actelor normative pe ramuri de drept / domenii
o Se poate realiza oficial de catre organele de stat / neoficial, de catre specialisti ai dr. in indrumare legislativa
etc.
2) Codificarea
→ O forma superioara de sistematizare care presupune o activitate stiintifica din partea forului legislativ
→ Consta in asamblarea / coagularea tuturor regulilor juridice dintr-un domeniu, intru-un act normativ mult
mai mare & mai important – COD
→ In vederea codificarii – legiuitorul parcurge mai multe etape:
1) Adunarea tuturor normelor de drept
2) Eliminarea normelor juridice desuete
3) Completarea lacunelor legislative
4) Adaptarea cadrului legislativ la nevoia actuala
5) Identificarea limbajului modern & juridic & inglobarea lui in noua lege
 CAP X. REALIZAREA & APLICAREA DREPTULUI
• Intrucat fenom. Jur. Este un produs al societatii, este normal ca dr., atat din perspectiva normativa dar si
institutionala, sa se realizeze in societate
• Dr. produce efecte prin aceea ca genereaza raporturi jur. Care se pot modifica / stinge
• Rel. Sociale dintre subiectele de dr. se realizeaza sub imperiul legii
• In aceeasi masura, si organele statate care trb. Sa aplice legea, trb. Sa actioneze in conformitate cu
comandamentele legale.
• CONCL.: realizarea dr. se poate infaptui prin respectarea legii de catre destinatarii acesteia, iar in caz
contrar ei sa sufere o sanctiune proportionala, si prin aplicarea legii, de catre organele de stat.

MODURILE DE REALIZARE A DREPTULUI:

I. REALIZAREA DR. PRIN RESPECTAREA PRESCRIPTIILOR LEGALE
o Oricine care traieste intr-o societate poate sa-si valorifice dr. & interesele conferite prin lege
→ INSA – toate subiectele de dr. au obligatia de a respecta dr. & libertatile celorlalti
- Legea este in realitate un factor de echilibru social & ea nu poate sa creeze avantaje in favoarea unora,
si in detrimentul altora
→ Motivele pt. care oamenii respecta legea sunt foarte variate:
- Unii respecta legea pt. ca sa nu fie sanctionati
- Altii respecta legea pt. ca asa prevede cadrul legal in anasmblul lor
- Altii respecta legea din ratiuni morale, etice, care au dus la concluzia ca asa este bine pt. societate &
pt individ in parte
o Realizarea dreptului prin raportare la individ [realizarea dreptului prin respectarea prescriptiilor juridice
presupune urmatoarele atitudini ale subiectelor de dr.]
→ Respectarea comandamentelor legale (imperative / permisive)
→ Valorificarea propriilor dr. & interese, fara a-i vatama pe ceilalti

II. REALIZAREA DREPTULUI PRIN APLICAREA LEGII DE CATRE STAT

o Aplicarea legii de catre stat prin organele sale, NU reprezinta o simpla actiune, ci ea trb sa fie formalizata printr-
un inscris.
→ In aparenta, actele de aplicare a dr., pot sa induca impresia ca ar fi tot niste acte normative – FALS!

o Trasaturile actelor de aplicare a legii & diferenta intre acestea si legile scrise:
1) Actele de aplicare a dreptului au caracter concret pt. ca ele se refera la cazuri & situatii punctuale, spre
deosebire de legile scrise, care se refera la un nr. foarte mare de posibilitati descrise de legiuitor
2) Actele de aplicare a dr. nasc, modifica / sting un raport juridic, spre deosebire de lege, care nu naste,
modifica / stinge in mod obligatoriu un raport juridic.
3) Actele de aplicare a dr. se deosebesc fata de legi din perspectiva actiunii in timp
→ Actiunea in timp a actelor de aplicare este conditionata de comunicarea acestora; IN SCHIMB, legea,
in foarte multe cazuri, este prescrisa cu privire la momentul intrarii in vigoare / momentul iesirii din
vigoare
- Ex.: o hotarare judecatoreasca – pt. ca sa-si produca efectele juridice, trb. Sa fie comunicata
partilor din litigiu. In acest sens, posibilul termen de exercitare a caii de atac (apel, recurs)
urmeaza sa fie exercitate in termenul stabilit prin lege & care incepe sa curga de la momentul
intrarii in posesie a actului de aplicare.

 Actele normative nu se comunica tuturor destinatarilor, ci ele se publica in Monitorul Oficial sau cu
respectarea celorlalte variante legale & se considera ca prin aceste metode au fost aduse la cunostinta
publicului
FAZELE DE APLICARE A DREPTULUI:
1) STABILIREA SITUATIEI DE FAPT
o Cu aceasta ocazie, organul abilitat trb. Sa observe in mod corect si fara echivoc ce anume s-a petrecut. Ei trb.
Sa retina circumstantele care au legatura cu situatia de fapt, motivatiile & sa insoteasca respectivul document
de probe

2) ALEGEREA NORMEI JURIDICE POTRIVITE LA SITUATIA DE FAPT

o Astfel, organul abilitat trb. sa aplice numai norma incidentala si care este in vigoare

3) INTERPRETAREA ACTULUI NORMATIV

o Astfel, actul normativ incident trb. Sa se coroboreze si cu celelalte texte de lege care au legatura cu speta
respectiva
o Interpretarea trb. Sa se faca cu buna credinta, in litera & spiritul legii, si cu respectarea legii fundamentale

4) ELABORAREA ACTULUI DE APLICARE DREPTULUI

o Aceasta operatiune trb. Sa se efectueze cu respectarea principiului legalitatii formale
o Actele de aplicare a dreptului – pt. a produce efecte juridice – nu trb. Sa cuprinda doar conditii de fond, ci si
conditii de forma
o Unoeri, nerespectarea formei de intocmire a actului normativ „poate sa inghita fundul problemei”
→ Nerespectarea formei poate duce la nulitatea absoluta a actului
- Ex., actele de instrainare a imobilelor, pt. ca sa fie valabile, trb. Sa fie obligatoriu notarizate
o Actele de elaborare pot sa fie:
→ Procese verbale de constatare a conventiei
→ Procese verbale ale executorului judecatoresc
→ Hotarari judecatoresti
→ Ordine de prefect etc.
 CAP XI. INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE
• Operatiunea de interpr. a regulii de dr. conduce la explicarea unui text de lege
• Necesitatea rezida in aplicarea dr., ocazie cu care organul ce pune in practica NJ (judecatorul, procurorul, politistul
etc.) trb. Sa clarifice prescriptiile cuprinse in regula incidenta
• Ideal – ca legiuitorul – cand elaboreaza norma de drept, sa identifice o modalitate prin care actul normativ creat sa
fie clar si accesibil destinatarilor
• De multe ori INSA – nevoie de o interpretare a textului, prin folosirea unor tehnici & metode specifice
• Prin interpretare – ambiguitatile textelor legale pot fi eliminate, iar continutul, precizat
• Considerentele pt. care este necesara interpretarea normelor juridice sunt obiective cat si subiective, astfel
dintr-o prima notiune:
1) NJ, ce are un caracter general si impersonal, nu poate, oricat de perfecta ar fi formularea ei, sa cuprinda toate
situatiile posibile care apar in viata. Or, ea trb. Sa fie aplicata unor situatii concrete
2) NJ, pt. a fi cunoscuta si corect aplicata, trb. Coroborata cu celelalte norme, sa fie inteleasa ca parte
componenta a unui sistem de reglementari. Astfel, o NJ cuprinsa in partea speciala a Codului penal nu poate fi
inteleasa corespunzator decat daca este analizata in stransa legatura cu normele juridice din partea generala
a codului.
3) Interpretarea – impusa de modul de redactare a textelor normative. Limbajul & stilul, terminologia utilizata de
legiuitor si modul concret de formulare a propozitiilor juridice reclama lamuriri & explicatii, care necesita
cunostinte de specialitate care sa permita gasirea sensului real al unor concepte, expresii, formulari etc.
4) Interpretarea – determinata si de existenta unor texte normative confuz redactate, al caror limba & stil sunt in
neconcordanta cu exigentele dr. modern. --- asa incat trb. Sa foloseasca anumite metode consacrate care sunt:
a) Metoda gramaticala – vizeaza sensul sintactic si morfologic al normei de drept. Misiunea interpretului
este sa stabileasca sensul cuvintelor, daca legiuitorul foloseste termenii, notiunile, cuvintele din lege in
sensul comun sau intr-o acceptiune juridica. De aceea, in multe sisteme, pt. a inlatura orice dubiu de
interpretare, legiuitorul explica sensul anumitor cuvinte, expresii prin insusi continutul actului normativ.
b) Metoda logica – se bazeaza pe folosirea de rationamente si deductii logice prin care este de dorit sa se
ajunga la o corecta sau justa interpretare a regulii de drept. Distingem mai multe procedee:
▪ Rationamentul a pari – ajuta la obtinerea unor rezultate logice prin folosirea analogiei la 2 sit. Dif.
▪ Rationamentul a contrario deduce, din opozitia ipotezelor normelor de drept, opozitia concluziilor, in
sensul in care conditiile de aplicare a unei legi nu sunt indeplinite, se va aplica o norma contrara.
▪ Rationamentul ad absurdum demonstreaza imposibilitatea logica a unei situatii, cu consecinta ca
numai o anumita solutie este posibila. Prin fol. Acestui rationament – interpretul va stabili adevarul
ideii de demonstrat, cu consecinta inlaturarii tezei contrazise.
▪ regula specialia generalibus derogant – in ipoteza in care 2 texte de lege sunt aplicabile unei situatii
de fapt, textul de lege special are intaietate fata de cel general
▪ argumentul a majori ad minus – „cine poate mai mult, poate si mai putin”
▪ argumentul a minori ad maius – actul normativ care interzice mai putin, interzice mai mult
c) Metoda sistematica – permite asezarea normei de interpretat in context si la ramura apartinatoare, cat si
la institutia juridica din care face parte. Normele juridice nu exista izolat, ele se interpreteaza unele prin
altele si au un sediu al materiei comun (de ex., normele ce reglm. Casatoria / contractul de locatiune etc.)
d) Metoda istorica – lamureste intelesul NJ prin prisma considerentelor socio-juridice ce au stat la baza
elaborarii & adoptarii sale – occasio legis. Ratiunile care au stat la baza elaborarii unui act normativ se
regasesc in actiunile prealabile: expunere de motive, interpretari, dezbateri parlamentare etc.
▪ Aceasta metoda – foloseste si studiul comparativ cu reglementarile anterioare ce priveau acelasi subiect,
aratand, practic, prin acest procedeu, care au fost scopurile ce au determinat noua reglementare
e) Metoda teleologica – se afla in stransa legatura cu metoda istorica de cercetare a dr., deoarece vizeaza
investigarea scopului social urmarit de legiuitor in mom. Elaborarii respectivului act normativ (ratio legis).
 f) Analogia – se fol. In ipoteza in care organul de aplicare a dr. nu gaseste o norma corespunzatoare, folosind
astfel o norma asemanatoare sau apeland la principiile de dr. Judecatorul nu poate invoca inexistenta unei
legi si nici nu poate sa refuze din acest motiv solutionarea spetei, caci s-ar face vinovat de denegare de
dreptate.
FORMELE INTERPRETARII NORMELOR JURIDICE
1) Interpretarea oficiala & obligatorie – se realizeaza de catre legiuitor si in unele situatii de catre instanta de judecata
nationala si Europeana. In cadrul unui act normativ legiuitorul precizeaza care este sensul anumitor termeni si
intocmeste si norme imperative de interpretare. Aceasta interpretare este interpretarea autentica & legala.
o prof. N. Popa – nimic nu se poate opune ca organul emitent al unui act normativ sa-l si interpreteze, in baza
principiului „cine poate mai mult, poate si mai putin” (a majori ad minus)
o interpretarea cazuala:
▪ tine de organele ce aplica dr. la o speta data, cum ar fi instantele de judecata sau organele administrative
▪ este punctuala si se face numai in leg. Cu speta data
▪ are forta juridica obligatorie pt. cazul particular si pt. subiectele de dr. ce au participat la acesta
o Organul de aplicare a dr., at. Cand dezbate situatia dedusa analizei, intreprinde urm. Actiuni:
▪ Realizeaza corespondenta dintre situatia de fapt si ipoteza NJ incidente
▪ Verifica respectarea dr. & obligatiilor consacrate prin regula de dr. aplicabila
▪ Cand este cazul – restabileste ordinea de dr. prin stabilirea de sanctiuni
2) Interpretarea neoficiala (doctrinara) – nu este obligatorie, ci facultativa
o Se regaseste in lucrarile stiintifice de specialitate & exprima opiniile autorilor. Opiniile sunt:
▪ De lege data – cand se refera la situatia prezenta, la dr. pozitiv
▪ De lege ferenda – cand specialistul indeamna „sa se tina seama de”
o Opiniile doctrinarilor – se regasesc in cursuri universitare, tratate, articole publ. In reviste de specialitate, etc.
o Desi are un caracter facultativ – organele de aplicare a dr., dar si de elaborare a legilor – tin seama de opiniile
calificate, docte ale specialistilor, intrucat acestea sunt pareri avizate, stiintifice, ajutand la punerea in practica
a fenom. Jur. In ansameblul lor.

PRINCIPIILE DE INTERPRETARE A NORMELOR JURIDICE

1) Asigurarea efectului juridic al normei de dr.
2) Lacunele legislative se vor interpreta in favoarea libertatii de actiune
3) Tot ce nu este interzis este permis
4) Asigurarea unei coerente si permanente in procesul de interpretare
5) Interpretul trebuie sa asigure o interpretare justa & echitabila
 CAP XII. RAPORTUL JURIDIC
1. NOTIUNE
= REPREZINTA o relatie sociala reglemenatata de dr.
= prof. N. Popa – acea legatura sociala, reglm. De norma juridica, continand un sistem de interactiune reciproca
intre participanti determinati, legatura ce este susceptibila a fi aparata pe calea coercitiunii statale.
• Sub incidenta normei jur., rel. sociale ce se stabilesc intre oameni se transforma in raporturi jur. Rezultatul
actiunii normelor jur. Il constituie tocmai raporturile jur., iar, in functie de diferitele ramuri de dr., se nasc
diverse raporturi jur. (ex., raportul jur. De dr. civil, de dr. penal, de dr. constitutional etc.).
• !!! Raportul juridic se diferentiaza de celelalte raporturi sociale tocmai prin faptul ca este reglementat de o
norma juridica, prestabilita
• Raportul jur. Se deosebeste de alte categorii de raporturi sociale prin faptul ca leg. Sociala dintre participanti
este regl. De o norma juridica
• Raportul juridic reprezinta principala forma de rralizare a dr., pt. ca, prin intermediul sau, prescriptiile cuprinse
in normele juridice sunt traduse in viata
• Raportul jur. Se naste in momentul in care intra in actiune norma juridica
• Raportul juridic reprezinta axul de legatura dintre norma jur. (regula generala, tipica, impersonala si
obligatorie) si viata sociala, realitate concreta
• Raportul juridic obliga oamenii (participantii direct) sa se comporte in maniera pe care o prevede norma jur.
• Raporturile jur. Cunosc o mare varietate, datorita diversitatii relatiilor sociale ce sunt supuse reglementarii
jur.
• Raportul juridic este cel care confera participantilor dr. si obligatii corelative
• Exercitarea dr. si executarea obligatiilor sunt garantate prin interventia fortei de constrangere a statului

PRIN URMARE, raportul juridic de poate defini ca fiind:

relatia sociala reglementata de norma juridica, impunand o anumita conduita subiectilor de dr., conduita
a carei respectare poate fi obtinuta pe calea coercitiei puterii staatale
SE RETINE CA:
• Premisele rap. Jur. Ar fi:
o Norma jur.
o Subiectele de dr.
o Faptele jur.
→ NORMA JURIDICA exercita rolul fundamental
→ Celelalte premise (subiectele de dr. & faptele jur.) se afla, la randul sau, in stransa
interdependenta cu norma jur. --- in cadrul acestor interdependete pot aparea nuante diferite,
de la o ramura de dr. la alta
→ In alte situatii, raportul jur. Poate sa apara direct din norma jur., fara a mai fi nevoie de un fapt
care sa prilejuiasca intrarea in actiune a dispozitiei au a sanctiunii normei de dr.

2. TRASATURILE RAPORTULUI JURIDIC

a. Raportul juridic este un raport social
o Se stabileste intotdeauna intre oameni, fie numai intre pers. fizice sau jur., fie intre pers. fizice sau jur.
Si organe ale statului, fie numai intre organele statului
o In situatia in care unele rap. Jur. Se refera la bunuri, ele nu inceteaza a fi raporturi sociale, adica relatii
intre oameni
 b. Raportul juridic este un raport de suprastructura
o Deoarece raporturile de dr. suporta influenta tuturor raporturilor sociale (materiale & ideologice).-----
in doctrina s-a aceptat unanim ideea ca: rel. de proprietate formeaza axul in jurul caruia graviteaza
toate regl. Jur.
o Ca rap. De suprastructura, rap. Jur. Se pot manifesta intr-un grad de independenta relativa fata de rap.
Materiale, putand fiinta si ca o creatie a normei de dr. --- de ex., rap. Jur. Procesuale
c. Raportul juridic este un raport volitional
o Rezulta din aceea ca rap. Jur. Presupune intotdeauna implicarea oamenilor, a vointei acestora relativa
la legaturile ce se formeaza intre acestia.
o Relatia sociala reglm. De norma jur. Implica participarea constienta, voita a omului la rel. sociala ce se
stabileste
o Ca raport cu caracter volitional, rap. Jur. Este terenul pe care se intalnesc 2 vointe:
1) Vointa statala – exprimata in norma de dr., care consacra dr. & obligatiile participantilor
2) Vointa subiectelor
* Se vb. De dublu caracter volitional
o In functie de atitudinea subiectelor de dr., rap. Jur. Se pot clasifica in:
1) Raporturi de confirmare – prin care se realizeaza dispozitia normei jur.
2) Raporturi de sactionare – prin care se realizeaza sanctiunea normei jur.
o In manifestarea dublului caracter volitional al rap. Jur., trb. Sa se tina seama de specificitatea fiecarei
ramuri de dr.
o Mecanismul ce presupune colaborarea dintre vointa generala si cea individuala, indiferent de caracterul
normei juridice (permisiv sau prohibitiv), reprezinta metoda prin intermediul careia norma juridica isi
pune amprenta asupra comportamentului uman, influentand astfel si relatiile sociale
d. Raportul juridic este un raport valoric
o Atata timp cat norma jur. Isi propune sa apere valorile sociale esentiale pt. societate, este evident ca si
rap. Juridic care este rezultatul normei jur. Asupra rel sociale nu poate avea decat un caracter valoric
e. Raportul juridic este o categorie istorica
o Deoarece de-a lungul timpului raporturile jur. Au fost influentate de org. Sociala sub imperiul careia s-
au nascut.
o In functie de etapa istorica pe care societatea umana o traverseaza, si normele jur. Au un anumit
continut, fapt ce se reflecta si asupra raporturilor jur.

3. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC: SUBIECTELE, CONTINUTUL, OBIECTUL

1) SUBIECTELE raportului jur.
▪ nu pot fi decat oamenii
▪ Pt. a fi subiect de dr. este necesar ca individul sa aiba aptitudine (posibilitate) juridica 9de a avea
dr. & obligatii in raporturi jur. Concrete)
▪ Capacitatea jur. Este aptitudinea recunoscuta de lege unei pers. de a fi titular de dr. si obligatii
juridice in diverse raporturi jur.
→ SE POATE DISTINGE o capacitate jur. Civila, administrativa, peneala etc.
→ SE POATE DISTINGE, in functie de ramura de dr., intre: caopacitate de exercitiu, capacitate
de a mosteni, capacitate electorala, capacitate de a raspunde penal etc.
→ In literatura de specialitate, capacitatea jur. A fost clasificata in:
o Capacitate juridica generala – aptitudinea de a participa ca titular de dr. & obligatii jur.
In toate categoriile de raporturi jur., fara ca legea sa conditioneze aceasta participare
de indeplinirea unor conditii
 o Capacitate juridica speciala – posibilitatea recunoscuta de lege de a participa ca
subiect de dr. in raporturile in care trebuie indeplinite anumite conditii (de ex.,
calitatea de functionar public, de militar, de duputat si senator, de autoritate publica
administrativa in dr. administrativ etc.)
PRIN URMARE: capacitatea jur. Trb. Considerata ca fiind o premisa a dobandirii calitatii de
subiect de dr.
▪ Subiectele de dr. pot fi clasificate in:
o Subiecte individuale – se incadreaza pers. fizica
o Subiecte colective – se incadreaza pers. juridice, autoritatile statului, statul, organizatiile cu
caracter economic nestatal (cooperatiste), organizatiile nestatale (sindicate & asociatii),
subiectele colective atipice (fundatii, barouri de avocati etc.)

2) CONTINUTUL raportului jur.

▪ Format din drepturile si obligatiile subiectelor de dr.
o Intre dr. si obligatii exista o legatura indisolubila, respectiv un dr. NU poate avea o existenta
concreta fara ca un anumit subiect de dr. sa-i revina obligatia corespunzatoare ---- Dr. &
Obligatile sunt strans legate intre ele
1. Dreptul subiectiv este facultatea subiectului unui rap. Jur. De a actiona intr-un anumit fel, de a
pretinde o atitudine corespunzatoare celuilalt subiect de dr., iar, in caz de nevoie, de a recurge la
sprijinul fortei publice pt. realizarea dr. sau.
o Dr. subiectiv ia nastere prin realizarea dr. obiectiv in cadrul unui raport jur.
o Au calitatea de dr. subiective numai acele prerogative ale indivisilor care le sunt recunoscute
prin lege si care pot fi valorificate numai in societate si prin societate
o Dr. subiective pot fi clasificate in functie de mai multe criterii:
1. In functie de provenienta lor, dr. se impart in:
a. Drepturi fundamentale
b. Drepturi care deriva din prezenta individului in viata sociala
c. Drepturi care deriva din vointa exprimata a indivizilor
2. Potrivit criteriului opozabilitatii lor, distingem intre:
a. Drepturi absolute (acele dr. carora le corespunde obligatia tuturor subiectelor de dr. de a le
respecta)
b. Drepturi relative (care presupun nu numai unui anumit subiect de dr. sau anumitor subiecti
de dr. (determinati sau determinabili) le este opozabil, adica sunt tinuti a-l respecta
3. Dupa natura continutului drepturilor, acestea se impart in:
a. Drepturi nepatrimoniale (acele dr. al caror continut nu poate fi exprimat in bani). Aceste dr.
pot fi:
→ dr. care privesc existenta si integritatea fizica / morala ale persoanei
→ dr. care privesc identificarea pers.
→ dr. decurgand din creatia intelectuala (cu conditia sa nu aiba un continut pecuniar, cand
ar fi patrimoniale)
b. Drepturi patrimonale (acele dr. al caror continut are o valoare pecuniara, care, la randul lor
pot fi:
→ Dr. reale, care reprez. Dr. in temeiul carora titularul lor isi exercita prerogativele asupra
unui lucru in mod direct si nemijlocit, fara concursul altei pers.
→ Dr. de creanta, care sunt acele dr. patrimoniale in temeiul carora subiectul activ
(creditorul) poate pretinde subiectului pasiv (debitorul) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva
4. In functie de criteriul corelatiei dintre drepturi, acestea pot fi:
 a. Drepturi principale (acele dr. care au o existenta de sine statatoare, nedepinzand de vreun alt
drept)
b. Drepturi accesorii (dr. a caror existenta este strans legata de un alt dr., acesta din urma avand
calitatea de dr. principal)
5. Dupa gradul de certitudine oferit de titularul dreptului, dr. se clasifica in:
a. Drepturi pure si simple (dr. a caror existenta si exercitare nu depind de vreo imprejurare viitoare,
conferind astfel certitudine maxima titularului lor)
b. Drepturi afectate de modalitati (dr. a caror existenta / exercitare depind de o imprejurare viitoare,
acestea putand fi una dintre modalitatile actului juridic, si anume termenul, conditia sau sarcina

2. Obligatia juridica
= indatorirea pe care un subiect al raportului juridic o are fata de celalalt subiect al rap. Jur.,
presupunand din partea subiectului pasiv un anumit comportament, constand in a da, a face sau a
nu face ceva, conduita ce poate fi impusa prin forta coercitiva a statului
• Pot fi obligatii de tip:
a) Activ (impun de obicei subiectului pasiv sa dea sau sa faca)
b) Pasiv (presupun o abstentiune, respectiv sa nu faca ceva subiectul pasiv)

3) OBIECTUL raportului jur.

= Il reprezinta chiar conduita, constand in actiunile pe care titularul dr. le exercita sau le pretinde
titularului obligatiei pe parcursul desfasurarii raportului jur.
 !!! obiectul rap. Jur. (conduita rezultand din exercitarea dr. & obligatiilor) NU SE CONFUNDA cu
continutul juridic (dr. & obligatiile)
o Cunoasterea obiectului rap. Jur --- UTILA, deoarece permite intelegerea naturii jur. & a specificului
rap. Jur., individualizand conduita ce trb . urmata de catre subiectele de dr. in desfasurarea rap. Jur.

4. FAPTUL JURIDIC
= acele imprejurari care produc efecte jur. In temeiul unor norme jur., efecte juridice care constau in nasterea,
modificarea sau stingerea unor rap. Jur.
= constituie o premisa esentiala a aparitiei sau stingerii unui rap. Jur.
• In anumite cazuri, pt. nasterea / stingerea unui rap. Jur., este necesara existenta nu doar a unui singur
fapt jur., ci a mai multor fapte jur.
• NU orice imprejurare din sfera rel. sociale reprez. Un fapt juridic, ci NUMAI acelea care produc consecinte
jur. In temeiul unei norme jur. ---- identificarea acestor imprejurari trb. Cautata in ipoteza normei jur.
• In functie de criteriul vointei omului, faptele jur. Se clasifica in:
a) Evenimente – acele imprejurari care, independent de vointa omului, produc consecinte jur. In temeiul
normei jur. (ex.: nasterea, moartea, o calamitate natura etc.)
b) Actiuni – reprez. Manifestari exprese de vointa ale omului ce produc efecte jur. In temeiul normei jur. Ce
le regl., implicand intotdeauna vointa expresa a omului, in cazul actiunilor se va pune si problema
discernamantului. Actiunile se clasifica in:
i. Actiuni licite – cele prin care se respecta legea cu scopul de a produce efecte jur. Actiunile jur. Licite
savarsite in scopul expres de a produce efecte jur. Sunt denumite acte jur.
ii. Actiuni ilicite – cele prin care se incalca dispozitiile normei jur. --- in realitate – incalcari ale vointei
de stat exprimate in normele jur., care atrag dupa ele sanctiuni pt. nesocotiraea legii