Nume: Ştirbu Janina

Grupă: 1
Tema 1

ASCULTARE: 5 EXERCIȚII

Exercițiul 1

Clasa: a V-a
Tipul de ascultare vizat:
Tipul de înțelegere: locală, ascultare activă
Tipul de exercițiu: itemi cu alegere duală
Tipul de text: literar

Cerința:
Ascultați cu atenție lectura „Ghiocelul” de Marcela Peneș. Citiți propozițiile de mai jos și
notați, în dreptul fiecăreia, A pentru propozițiile adevărate, F pentru cele false.
Textul:
Ghiocelul
de Marcela Peneș

Baba Iarna nu se îndură încă să plece de la noi. E frig, dar soarele își face loc prin
norii de cenușă și trimite câteva raze aurii.
E sfârșit de februarie.
Pete mari de zăpadă acoperă ograda. De sub ele, firicelele subțiri de apă își caută
loc prin pământul umed și negru.
Dar iată un ghiocel! A ieșit așa, ca o bucurie în calea mea și nu știu dacă această
suavă floricică este aici cu adevărat sau e doar un fulg de zăpadă prins într-un ac de
iarbă? Și-a desprins din gluga lui cea verde capul, un clopoțel de argint aplecat către
pământul de catifea.
- Gingaș ghiocel, nu ți-e teamă că o să-ți înghețe firicelul subțire de trup?
 - Menirea mea este de a face bucurie oamenilor. De aceea mă grăbesc să fiu
primul care să le vestesc sosirea primăverii. Ascultă-mă!
O adiere a venit ușor, mișcând delicatul clopoțel, iar eu parcă am auzit un glas
subțire și mic:
- Cling! Cling! Cling!
Degetele mele îl mângâie ușor și numai gândul de a-l pune în palmele mamei mă face să-l
desprind de acolo, din pământul care l-a născut.
Alerg în casă.
- Mamă, vine primăvara! Și în palmele-i mângâietoare eu pun cea mai gingașă floare cu
care sufletul ei sigur se aseamănă.

1. Este primăvară târzie. □

2. Curtea este acoperită, pe alocuri, de zăpadă. □
3. Capul ghiocelului se aseamănă cu o cutiuță de argint. □
4. Ghiocelul are menirea de a-i înveseli pe oameni. □
5. Copilul dăruiește ghiocelul doamnei profesoare. □
Exercițiul 2
Clasa: a VI-a
Tipul de ascultare vizat:
Tipul de înțelegere: locală, ascultare activă
Tipul de exercițiu: asociere
Tipul de text: nonliterar

Cerința:
Ascultați cu atenție lectura. Asociați cuvintele din coloana stângă cu cele din coloana
dreaptă folosind săgeți.

Textul:

Litoralul

Ca un colier de perle se întind de-a lungul litoralului românesc al Mării Negre splendidele
stațiuni balneoclimaterice: Mamaia, Eforie, Agigea, Techirghiol, Costinești, Neptun, Mangalia și
Năvodari. Prin așezarea lor, scăldate în soare, mângâiate de briza plăcută a mării și a lacurilor,
înmiresmate de parfumul florilor, aceste stațiuni sunt unice în felul lor.
De la Constanța, cel mai important oraș și port al litoralului, pornind cu autobuzul sau
trecând cu vaporașul, poți să te minunezi de frumusețea fiecărei stațiuni. An de an, de la un
sezon la altul, apar noi construcții: complexe hoteliere moderne, restaurante elegante,
biblioteci, cluburi, parcuri, care stau la dispoziția celor veniți la odihnă și tratament și
înfrumusețează aspectul stațiunilor de pe litoral.
Din fiecare stațiune se pot face frumoase excursii, trecând cu vaporul pe întreg litoralul
românesc.
Faima acestor stațiuni a trecut demult granițele țării noastre.

1. stațiuni a. românesc

2. Constanța b. hoteliere

3. complexe c. port

4. restaurante d. elegante

5. litoral e. balneoclimaterice
Exercițiul 3
Clasa: a V-a
Tipul de ascultare vizat:
Tipul de înțelegere: locală și globală, ascultare activă
Tipul de exercițiu: completare de spații libere
Tipul de text: literar

Cerința:
Ascultați cu atenție lectura poeziei „O furnică” de Tudor Arghezi. Completați
enunțurile de mai jos cu informațiile care lipsesc.

Textul:

O furnică

de Tudor Arghezi

O furnică mică, mică Te-ai suit până-n cravată

Dar înfiptă, va să zică, Și mai ai până-n chelie
Ieri, la prânz, mi s-a urcat Două dealuri și-o bărbie.
De pe vișinul uscat Nu vrei tată să-ți arăt
Pe picioare, pentru căci Cum iei drumul îndărăt?
Mi le-a luat drept niște crăci.
Să-ţi mai pun o întrebare
Mărunțica de făptură E aproape de culcare;
Duse, harnică la gură Unde dormi, aici, departe?
O fărâmă de ceva Într-o pagină de carte?
Care-acasă trebuia S-ajungi virgulă târzie
Așezat în magazie Într-un op de poezie?
Pentru iarna ce-o să vie.
Mă gândesc ce-i de făcut
Un’ te duci așa degrabă S-o feresc de neştiut,
Gândul meu mâhnit o-ntreabă Îngrijat de ce-o să zică
Încă nu te-ai lămurit Maica stareţă furnică
Că greșești și-ai rătăcit? De-o lipsi din furnicar,
Cu merinda îmbucată Şi-o aşteaptă în zadar.

Itemi:

1. Furnica s-a urcat pe .................

2. Fărâma dusă de furnică trebuie așezată în ..........................

3. Poetul dorește să-i arate furnicii ........................

4. Autorul o întreabă pe furnică unde .......................

5. Mâhnit, poetul se gândește ce se va întâmpla dacă furnica lipsește din .................

Exercițiul 4
Clasa: a V-a
Tipul de ascultare vizat:
Tipul de înțelegere: locală și globală, ascultare activă
Tipul de exercițiu: ordonare de imagini
Tipul de text: literar

Cerința:
Ascultați cu atenție lectura „Vizită” de Ion Luca Caragiale. Priviți imaginile din fișa de
lucru și stabiliți ordinea acestora, în funcție de momentele desfășurării acțiunii.
Numerotați fiecare desen.

Textul:

Vizită

de Ion Luca Caragiale

M-am dus de Sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o veche prietenă, ca s-o felicit
pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaș foarte drăguț de vreo opt anișori.
N-am voit să merg cu mâna goală și i-am dus băiețelului o minge foarte mare de cauciuc și
foarte elastică. Atențiunea mea a făcut mare plăcere amicei mele și mai ales copilului, pe care
l-am găsit îmbrăcat ca maior de roșiori în uniformă de mare ținută. După formalitățile de
rigoare, am început să convorbim despre vreme, despre sorții agriculturii — dl. Popescu tatăl
este mare agricultor — despre criză ș.a. Am observat doamnei Popescu că în anul acesta nu se
prea vede la plimbare, la teatru, la petreceri... Doamna mi-a răspuns că de la o vreme i se
urăște chiar unei femei cu petrecerile, mai ales când are copii.
— Să-ți spun drept, cât era Ionel mititel, mai mergea; acu, de când s-a făcut băiat mare,
trebuie să mă ocup eu de el; trebuie să-i fac educația. Și nu știți dv. bărbații cât timp îi ia unei
femei educația unui copil, mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educație!
Pe când doamna Popescu-mi expune părerile ei sănătoase în privința educației copiilor,
auzim dintr-o odaie de alături o voce răgușită de femeie bătrână:
— Uite, coniță, Ionel nu s-astâmpără!
— Ionel! strigă madam Popescu; Ionel! vin' la mama!
Apoi, cătră mine încet:
— Nu știi ce ștrengar se face ... și deștept ... Dar vocea de dincolo adaogă:
— Coniță! uite Ionel! vrea să-mi răstoarne mașina! ... Astâmpără-te, că te arzi!
— Ionel! strigă iar madam Popescu; Ionel ! vin' la mama!
 — Sări, coniță! varsă spirtul! s-aprinde!
— Ionel! strigă iar mama, și se scoală repede să meargă după el. Dar pe când vrea să iasă
pe ușe, apare micul maior de roșiori cu sabia scoasă și-i oprește trecerea, luând o poză foarte
marțială. Mama ia pe maiorul în brațe și-l sărută ...
— Nu ți-am spus să nu te mai apropii de mașină când face cafea, că dacă te-aprinzi, moare
mama? Vrei să moară mama?
— Dar — întrerup eu — pentru cine ați poruncit cafea, madam Popescu?
— Pentru dumneata.
— Da de ce vă mai supărați?
— Da ce supărare!
Madam Popescu mai sărută o dată dulce pe maiorașul, îl scuipă, să nu-l deoache, și-l lasă
jos. El a pus sabia în teacă, salută militărește și merge într-un colț al salonului unde, pe două
mese, pe canapea, pe foteluri și pe jos, stau grămădite fel de fel de jucării. Dintre toate,
maiorul alege o trâmbiță și o tobă. Atârnă toba de gât, suie pe un superb cal vânăt rotat, pune
trâmbița la gură și, legănându-se călare, începe să bată toba cu o mână și să sufle-n trâmbiță.
Madam Popescu îmi spune ceva; eu n-aud nimica. Îi răspund totuși că nu cred să mai ție mult
gerul așa de aspru; ea n-aude nimica.
— Ionel! Ionel!! Ionel!!! Du-te dincolo, mamă; spargi urechile dumnealui! Nu e frumos,
când sunt musafiri!
Iar eu, profitând de un moment când trâmbița și toba tac, adaog:
— Și pe urmă, d-ta ești roșior, în cavalerie.
— Maior! strigă mândrul militar.
— Tocmai! zic eu. La cavalerie nu e tobă; și maiorul nu cântă cu trâmbița; cu trâmbița
cântă numai gradele inferioare; maiorul comandă și merge-n fruntea soldaților cu sabia
scoasă.
Explicația mea prinde bine. Maiorul descalică, scoate de după gît toba, pe care o trântește
cât colo; asemenea și trâmbița. Apoi începe să comande:
— Înainte! marș!
Și cu sabia scoasă, începe să atace strașnic tot ce-ntâlnește-n cale. În momentul acesta,
jupâneasa cea răgușită intră cu tava aducând dulceață și cafele. Cum o vede, maiorul se
oprește o clipă, ca și cum ar vrea să se reculeagă fiind surprins de inamic. Clipa însă de
reculegere trece ca o clipă, și maiorul, dând un răcnet suprem de asalt, se repede asupra
inamicului. Inamicul dă un țipăt de desperare.
— Ține-l, coniță, că mă dă jos cu tava!
Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia atacului, nu mai vede
nimic înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar madam Popescu, deoarece a avut imprudența
să iasă din neutralitate și să intervie în război, primește în obraz, dedesubtul ochiului drept, o
puternică lovitură de spadă.
— Vezi? vezi, dacă faci nebunii? era să-mi scoți ochiul... Ți-ar fi plăcut să mă omori?
Sărută-mă, să-mi treacă și să te iert!
Maiorul sare de gâtul mamei și o sărută ... Mamei îi trece; iar eu, după ce am luat dulceața,
mă pregătesc să sorb din cafea ...
Exercițiul 5
Clasa: a VI-a
Tipul de ascultare vizat:
Tipul de înțelegere: locală, ascultare activă
Tipul de exercițiu: alegere multiplă
Tipul de text: nonliterar

Cerința:
Ascultați cu atenție dialogul „La cumpărături”. Citiți itemii de mai jos și încercuiți
varianta corectă.

Textul:

Ana: - Bună ziua, o clipă. Trebuie să găsesc lista de cumpărături. Uite-o aici, am găsit-o.
Vânzătoarea: - Spuneți, vă rog.
Ana: - În primul rând vreau două kilograme de făină, un kilogram de zahăr și o pungă de sare.
Vânzatoarea: - Uitați aici, doamnă. Ce altceva mai doriți?
Ana: - Legume acum: două salate, un kilogram de roșii, și unul de morcovi. Și două kilograme de
cartofi, din cei mai mari. Și o pâine feliată, vă rog.
Vânzatoarea: - Sigur,poftiți. Fructe doriți?
Ana: - Da, vreau și fructe. Să vedem: un kilogram de banane, unul de căpșune si jumătate de
kilogram de portocale.
Vânzatoarea: - Doriți și băuturi?
Ana: - Da, vreau două sticle de apă minerală și una de apa plată. Atât.
Vânzatoarea: - Plătiți în numerar sau cu card?
Ana: - Numerar. Cât costă?
Vânzatoarea: - Să vedem: 160 de lei și 50 de bani, vă rog.
Ana: - Poftiți. Vă mulțumesc.
Vânzatoarea: - Eu vă mulțumesc și vă mai așteptăm.

1. Ana caută:
a) banii
b) lista de cumpărături
c) lista de prețuri

2. Vânzătoarea îi dă Anei, mai întâi:

a) fructe
b) legume
c) făină, zahăr și sare

3. Ana dorește să cumpere:

a) salată, roșii, morcovi și cartofi
b) salată, ardei, roșii și cartofi
c) salată, roșii, morcovi și vinete

4. Vânzătoarea îi oferă Anei:

a) portocale, banane și mandarine
b) potocale, mere și pere
c) portocale, banane și căpșune

5. Ana plătește cumpărăturile cu:

a) bani
b) cardul
c) un CEC