Sunteți pe pagina 1din 7

Sisteme de frânare la automobile

Sistemul de fânare încetinește sau oprește mașina. Are rolul de a asigura


autoturismului o micșorare rapidă a vitezei de deplasare, de a frâna eficient
în pantă sau în rampă și să asigure staționarea autovehiculului pe drumurile
publice care prezintă o înclinare maximă.

Frânele unei mașini apasă discul sau tamburul și presiunea încetinește


mașina. Întregul sistem este un mecanism de schimbare a diferitelo energii
ce acționează asupra mașinii. Când mașina merge cu viteză, aceasta are
energie cinetică. Când apeși pedala de frână, plăcuțele sau saboții apasă
asupra discului sau tamburului, transformând această energie în energie
termică. Frânele se încalzesc, se răcesc și energia dispare.

Acest schimb de energii se referă la prima lege a termodinamicii, sau legea


conservării de energie. Aceasta afirmă că energia totală a unui sistem fizic
izolat rămâne nemodificată în timp, indiferent de natura proceselor interne
ce au loc în sistem, adică energia poate fi doar convertită. În cazul frânelor
aceasta se transformă din energie cinetică în energie termică.

După rolul de funcționare, sistemele de frânare se clasifica astfel:

- Sistem principal de frânare: este reprezentat de frâna de picior sau cea


principală de serviciu.

- Sistem staționar de frânare: este reprezentat prin frâna de staționare, cea


care menține autovehiculul imobilizat în pantă, în absența conducătorului.

- Sistemul suplimentar de frânare: este reprezentat prin dispozitivul


încetinire care menține constantă viteza de coborâre a unor pante lungi, fără
o utilizare îndelungataă a frânelor.

Sistemul de frânare este un sistem complex format din:

- Sistemul de acționare: este acel sistem care reglează forța de frânare. Forța
de apăsare a piciorului este transmisă de pedală către servofrână, iar pompa
de frâna transformă forța amplificată de servofrână în presiune hidraulică cu
ajutorul lichidului de frână.

- Sistemul de transmisie: preia forța de frânare prin intemediul lichidului de


frână cu ajutorul conductelor și furtunelor sistemului.

- Sistemul mecanic de frânare al roții: asigură acționarea dispozitivelor de


frânare pentru apăsarea plăcuțelor și saboților pe discuri, respectiv tamburi
de frânare.

Principiul Pascal

Presiunea exterioară exercitată asupra unui lichid se transmite integral


în toată masa lichidului și în toate direcțiile.

Frâna hidraulică
Principiul din spatele oricărui sistem hidraulic este simpluȘ forțele care sunt
aplicate la un punct sunt transmise către alt punct prin intermediul unui fluid
incompresibil. La frâne, acest lichid este lichidul de frână.
Componentele unui sistem de frânare hidraulic cu structură în paralel pentru
automobile:
-etrier cu disc de frână
-conductă flexibilă
-element de îmbinare
-conductă rigidă
-pompă centrală
-rezervor lichid frână
-servomecanism
-pedală frână
-levier frână de parcare
-cablu acționare frână de parcare
-supapă de reglare a presiunii
frână cu tambur
Frâna cu disc
Este universal utilizată la automobile pentru stabilitatea lor cât și pentru
buna capacitate de absorție termică și de răcire. Discurile, din fontă, sunt în
general ventilate pe puntea față și sunt dimensionate pentru a nu depăși
temperaturi de 600-700o C în cazul unor succesiuni de frânări severe, cum ar
fi coborârile alpine, care solicită capacitatea discurilor și posibilitățile
acestora de răcire, sau înlănțuirile accelerări-frânări, care solicită în mod
implicit capacitatea termica a discurilor.

Frâna cu disc se compune din:


-discurile de frână
-plăcuțele
-senzorii de uzură
-etrierele
Frâna cu tambur
Este limitată datorită performanțelor sale ter,mice modeste, în special în ceea
ce privește creșterea absorției frânei ce însoțește dilatarea tamburilor la cald.

Frâna cu tambur are următoarele componente:


-saboți
-tamburi de frână
-cilindri de frână
-accesorii
Sistemul electronic de siguranță are rolul de a ajuta conducătorul în situații
critice:
- sistemul ABS previne blocarea roților în momentul frânării;
-sistemul ASR previne patinarea roților în momentul plecării de pe loc;
- sistemul ESP intervine atunci când apare tendința de derapare, stabilizând
traiectoria dorită de conducător.
Pompa centrală de frâna
Transformă forța aplicată asupra pedalei în presiune. Presiunea obținută se
transferă pistoanelor din etriere prin intermediul conductelor și furtunelor.
Servofrâna
Utilizează o parte din vacuumul creat de motor, în colectorul de aspirație.
Atunci când pedala de frână este acșiontă, forța de apăsare este amplificată
nprin intermediul unor supape.

Istoric

Sistemele de franare s-au dezvoltat in legatura directa cu cresterea


performantelor masinilor, mai precis odata cu cresterea vitezelor de
deplasare au fost necesare sisteme de franare tot mai performante.

Primele sisteme de franare foloseau placute de lemn care erau actionate


printr-un levier direct pe roti. Erau ineficiente, iar odata ce la sfarsitul anilor
1890 fratii Michelin introduc rotile cu anvelope de cauciuc, acest sistem
devine inutilizabil.

1899 – Gottlieb Daimler se numara printre primii care au conceptualizat


franele cu tambur
1902 – William Lanchester patenteaza franele cu discuri, dar are o problema
majora – zgomotul insuportabil creat intre placutele de frana din cupru si
otel

1907 – Herbert Frood rezolva problema zgomotului la solutia lui Lanchester


prin utilizarea de placute cu material de frictiune pe baza de azbest; acestea
au fost folosite pana in anii 1980. Chiar si imbunatatita constructorii de
masini nu folosesc discurile de franare pana in anii 1950.

1918 – Malcolm Loughead (mai cunoscut ca Lockheed dupa schimbarea


numelui) propune sistemul de franare cu actionare hidraulica
1921 – apare prima masina echipata cu frane actionate hidraulic pe toate cele
patru roti : Duesenberg model A

1927 – Albert Dewandre inventeaza servo-frana

1929 – Gabriel Voisin introduce sistemul ABS la avioane

1936 – Bosch si Mercedes-Benz imbunatatesc sistemul ABS

anii ’50 – creste viteza de rulare si se trece la franarea cu discuri

1901 – Wilhem Maybach proiecteaza un sistem simplu de franare cu tambur


in care cabluri de otel erau infasurate pe tamburii situati pe puntea spate, iar
actionarea se facea cu ajutorul unui levier

1902 – Louis Renault este considerat parintele sistemelor moderne de


franare prin dezvoltarea acestui sistem. Introducerea sabotilor de frana in
interiorul tamburului a fost un salt imens prin inlaturarea factorilor externi
(ca praful, apa) din functionarea componentelor de franare si cresterea si
pastrarea capacitatii de franare in orice conditii.