Sunteți pe pagina 1din 219

L i a na -M e l a ni a D u m i t r u

STUDII ŞI CERCETĂRI PRIVIND CREAREA


ŞI CULTIVAREA PIERSICULUI ŞI
NECTARINULUI DWARF

Editura Estfalia, Bucureşti, 2013


2
CUPRINS

Pag.
INTRODUCERE ................................................................................................. 9

C A P I T O L U L I.
CULTURA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI PE PLAN MONDIAL
ŞI ÎN ŢARA NOASTRĂ
1.1. IMPORTANŢA CULTURII PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI ............ 11
1.2. ISTORIA, ORIGINEA GEOGRAFICĂ ŞI AREALUL DE CULTURĂ
AL PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI .................................................... 12
1.3. CLASIFICAREA TAXONOMICĂ .............................................................. 13
1.4. PARTICULARITĂŢILE CITOLOGICE ŞI VARIABILITATEA
GENETICĂ .................................................................................................. 15
1.5. TENDINŢE ŞI REZULTATE ÎN AMELIORAREA PIERSICULUI ŞI
NECTARINULUI PE PLAN MONDIAL ŞI ÎN ROMANIA ...................... 17
1.5.1. Tendinţe şi rezultate în ameliorarea piersicului şi nectarinului pe
plan mondial ..................................................................................... 17
1.5.2. Tendinţe şi rezultate în ameliorarea piersicului şi nectarinului în
România ........................................................................................... 19
1.6. CULTURA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI PE PLAN MONDIAL
ŞI ÎN ROMÂNIA …………………………………………………………. 21
1.6.1. Cultura piersicului şi nectarinului pe plan mondial ......................... 21
1.6.2 . Cultura piersicului şi nectarinului în România ............................... 28

C A P I T O L U L II.
PIERSICUL ŞI NECTARINUL DWARF
2.1. CARACTERUL “PITIC GENETIC“ LA POMII FRUCTIFERI ŞI
FOLOSIREA LUI ÎN AMELIORARE ....................................................... 30
2.2. DEFINIREA CARACTERULUI “DWARF” LA PIERSIC ŞI NECTARIN 31
2.3. DETERMINISMUL GENETIC AL CARACTERULUI “DWARF”LA
PIERSIC ŞI NECTARIN ……...................................................................... 32
2.4. SCHEME DE OBŢINERE A SOIURILOR “DWARF” .............................. 33
2.4.1. Schema în care se utilizează un genitor standard şi unul dwarf (pe
termen lung) ..................................................................................... 33
2.4.2. Precizarea obiectivelor şi a lucrărilor necesare pe ani pentru
obţinerea soiurilor dwarf .................................................................. 34

3
C A P I T O L U L III
STADIUL ACTUAL AL CERCETARILOR PRIVIND CREAREA SI
CULTIVAREA PIERSICULUI SI NECTARINULUI DWARF
3.1. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND CREAREA ŞI
CULTIVAREA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI DWARF PE PLAN
MONDIAL ................................................................................................... 36
3.2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND CREAREA ŞI
CULTIVAREA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI DWARF ÎN
ROMÂNIA ................................................................................................... 39

C A P I T O L U L IV
OBIECTIVELE CERCETĂRILOR PROPRII, MATERIALUL
BIOLOGIC LUAT ÎN STUDIU, METODELE DE CERCETARE
4.1. NECESITATEA, SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR ........... 41
4.2. MATERIALUL BIOLOGIC LUAT ÎN STUDIU ........................................ 41
4.2.1. Descrierea pomologică a unor soiurilor şi hibrizi de piersic şi
nectarin dwarf aflaţi în experienţă ................................................... 43
4.2.2. Descrierea pomologică a portaltoilor utilizaţi ................................. 50
4.3. METODE DE CERCETARE ....................................................................... 53
4.3.1. Metodele de creare a soiurilor noi ……………...………………... 56

C A P I T O L U L V.
CONDIŢIILE NATURALE ÎN CARE S-AU DESFĂŞURAT
CERCETĂRILE
5.1. RELIEFUL ŞI GEOLOGIA .......................................................................... 61
5.2. SOLUL .......................................................................................................... 61
5.3. CLIMA .......................................................................................................... 64
5.3.1. Temperatura aerului ......................................................................... 65
5.3.2. Insolaţia ............................................................................................ 65
5.3.3. Durata de strălucire a soarelui ......................................................... 69
5.3.4. Precipitaţiile ..................................................................................... 69
5.3.5. Brumele ............................................................................................ 69
5.3.6. Umiditatea relativă a aerului ............................................................ 71
5.3.7. Nebulozitatea ................................................................................... 72
5.3.8. Vânturile .......................................................................................... 72

C A P I T O L U L VI
REZULTATE OBŢINUTE
6.1. DESFĂŞURAREA PRINCIPALELOR FENOFAZE ................................. 73
6.1.1. Desfăşurarea principalelor faze de vegetaţie ...…………………… 73
6.1.2. Desfăşurarea principalelor faze de fructificare ...…………………. 75

4
6.2. VIGOAREA POMILOR ............................................................................... 83
6.2.1. Suprafaţa secţiunii trunchiului şi sporul mediu anual de creştere .. 83
6.2.2 Înălţimea pomilor .............................................................................. 86
6.2.3. Indicele de vigurozitate al pomilor …...………………………….. 94
6.2.4. Extinderea coroanei pe rând şi perpendicular pe direcţia rândului .. 95
6.2.5. Volumul coroanei ……………………...…………………………. 99
6.2.6. Creşterea lăstarilor la piersicul şi nectarinul dwarf …...………….. 103
6.2.6.1. Dinamica de creştere a lăstarilor ………………………….. 103
6.2.6.2. Biometria frunzelor …………………………………………. 106
6.2.6.3. Analize chimice la frunze ........................................................ 108
6.2.6.4. Biometria ramurilor mixte ....................................................... 111
6.2.7. Arhitectonica sistemului radicular la piersicul dwarf, comparativ 115
cu cel standard ..................................................................................
6.3 PRODUCTIVITATEA SOIURILOR DE PIERSIC ŞI NECTARIN ............ 118
6.3.1. Producţia de fructe pe pom .............................................................. 118
6.3.2. Producţia de fructe la unitatea de suprafaţă ..................................... 119
6.3.3. Valoarea indicelui de productivitate la piersicul şi nectarinului
dwarf ................................................................................................ 122
6.3.4. Valoarea indicelui de producţie în anul 2000 .................................. 126
6.3.5. Principalele caracteristici fizico-chimice ale fructelor .................... 127
6.4 COMPORTAREA FAŢĂ DE ATACUL PRINCIPALELOR BOLI ............ 131
6.5. COMPORTAREA GENITORILOR FAŢĂ DE TEMPERATURILE
SCĂZUTE DIN TIMPUL IERNII ............................................................ 137
6.6. REZULTATE PRIVIND CREAREA DE NOI SOIURI DE PIERSIC ŞI
NECTARIN DWARF ................................................................................ 142
6.6.1. Studiul şi alegerea genitorilor .......................................................... 142
6.6.2. Comportarea genitorilor în procesul polenizării .............................. 142
6.6.3. Particularităţile florilor la piersicul şi nectarinul dwarf .................. 145
6.6.4. Obţinerea soiurilor noi la piersic şi nectarin .................................... 151
6.6.4.1.Obţinerea hibrizilor prin hibridări dirijate ................................ 152
6.6.4.2. Obţinerea hibrizilor prin autopolenizare şi prin libera 159
polenizare ................................................................................
6.6.4.3. Selecţiile clonale ...................................................................... 159
6.6.5.Studiul hibrizilor în câmpul de alegere; selecţia hibrizilor ............... 160
6.6.6. Omologarea noilor soiuri de piersic şi nectarin ............................... 164
6.7. SITUAŢIA POMILOR ALTOIŢI - PIERSIC ŞI NECTARIN DWARF ŞI
SEMIDWARF - OBŢINUŢI LA S.C.D.P.-CONSTANŢA ÎN PERIOADA
1983-2002 ..................................................................................................... 165

5
6.8 TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI
DWARF ........................................................................................................ 167
6.8.1. Cultura în câmp ............................................................................... 167
6.8.2 Cultura în containere ......................................................................... 169
6.9 EFICIENŢA ECONOMICĂ ......................................................................... 172

CAPITOLUL VII.
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI 179
7.1 CONCLUZII .................................................................................................. 179
7.2. RECOMANDĂRI ......................................................................................... 183
ANEXE ………………………………………………………………………… 185
B I B L I O G R A F I E ………………………………………………………... 207

6
Dedic această carte memoriei părinţilor şi bunicilor mei, trecuţi demult
în „lumea drepţilor”: Cecilia şi Puiu Vlăşceanu, Maria şi Dumitru Gheţu,
Marin Vlăşceanu, Dragna şi Constantin Vlăşceanu, Melania şi Vasile
Helgiu.
Toţi au fost oameni de omenie, cinstiţi, harnici, corecţi, energici, serioşi,
ospitalieri şi patrioţi, deci „buni români”!
Ei mi-au insuflat – încă din prima copilărie – dragostea pentru plante,
natură şi pământul pe care trăim, ca şi respectul pe care-l datorăm acestora...
Lor le aduc un modest şi pios omagiu!

Liana Melania Dumitru

7
8
INTRODUCERE

Piersicul – Prunus persica (L.)- Batsch; produce fructe care ne conferă o viaţă
lungă şi sănătoasă. De aceea, trebuie să-i dăm atenţia cuvenită şi să milităm pentru
sporirea suprafeţelor cultivate cu această specie.
Piersicile constituie nu numai o sursă de hrană şi vitamine, dar şi un mijloc
eficient de dezvoltare socio-economică a zonelor în care se cultivă, iar formele
ornamentale au şi un rol estetic.
Din multitudinea de forme pe care le prezintă piersicul, lucrarea de faţă se
referă la grupa soiurilor pitice – piersicul şi nectarinul dwarf. Aceştia constituie o
noutate, atât pentru pomicultura românească, cât şi pentru cea mondială.
Fructele lor sunt competitive cu cele ale pomilor standard, iar datorită
habitusului lor redus ei duc la intensivizarea plantaţiilor şi, în plus, prezintă multiple
avantaje:
 Întreţinerea uşoară a culturii (necesită foarte puţine tăieri şi cantităţi reduse
de substanţe insectofungicide);
 Recoltare comodă (fără scări şi platforme);
 Se pot cultiva în spaţii foarte mici şi chiar în containere, pe terase şi balcoane
deschise;
 Sunt folosiţi şi ca plante ornamentale, datorită înfloririi spectaculoase şi de
lungă durată.
Cercetările efectuate începând cu anul 1983 la Staţiunea de Cerecatre-
Dezvoltare pentru Pomicultură Constanţa, au vizat ameliorarea genetică, crearea
unor soiuri de piersic şi nectarin dwarf, care să satisfacă actualele cerinţe ale
pomiculturii, elaborarea tehnologiilor specifice de cultură pentru piersicul şi nectarinul
pitic, în scopul cultivării şi extinderii lui în România.
În această lucrare prezint câteva aspecte pe care le-am tratat în teza de
doctorat intitulata ”Studii şi cercetări privind crearea şi cultivarea piersicului şi
nectarinului dwarf“, pe care am susţinut-o în 2003, dar şi rezultate pe care le-am
obţinut ulterior. Din multitudinea combinaţiilor hibride realizate în decursul anilor, au
rezultat un număr mare de hibrizi. Aceştia au fost selectaţi şi testaţi în culturi
comparative de concurs şi, în final, 11 au fost omologaţi de către Institutul de Stat
pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor.
Menţionez ca am avut onoarea de a avea conducător ştiinţific pe domnul
Profesor Doctor Docent Nicolae Ştefan, Președinte al secției de Horticultură din
cadrul A.S.A.S. București. Domnia sa m-a îndemnat să prezint rezultatele pe care le-
am obţinut în peste 25 ani de activitate, în direcţia ameliorării şi obţinerii soiurilor noi
Sunt profund recunoscătoare domnului Profesor Doctor Docent Nicolae Ştefan
pentru îndrumarea permanentă, pentru bibliografia pe care mi-a pus-o la dispoziţie şi
pentru exigenţa impusă.
Redau în continuare cateva aprecieri asupra tezei mele de doctorat, pe care
Domnia sa le-a consemnat în Referat:
“În concluzie, apreciem că teza de doctorat a doamnei ing. Dumitru Liana
Melania, care înglobeaza un volum uriaş de muncă, cât pentru multe teze de
doctorat, aduce o mare contribuţie la progresul ştiintei şi practicii pomicole şi prin
urmare merită cu prisosinţă să fie admisă şi prezentată în şedinţă publică.

9
Doctorandul a elaborat, în cei peste 20 ani de studii, o lucrare de mari proporţii,
cu un conţinut foarte valoros, sintetizand tot ce s-a realizat peste hotare şi la noi în
ţară în acest domeniu, aducând prin rezultatele obţinute şi certificatele de autor de noi
soiuri de piersic şi nectarin dwarf un aport excepţional la afirmarea ştiinţei pomicole
româneşti şi la promovarea noului în producţie.
Teza este scrisă într-un stil curgător, plăcut, excepţional de frumos şi util
ilustrată cu fotografii color, grafice, tabele şi figuri care toate la un loc demonstrează
că d-na ing. Dumitru L. M. a acumulat şi posedă o vastă experienţă în ameliorarea
pomilor şi arta de a şti să le prezinte celor direct interesaţi sub formă foarte atractivă.”
Aduc un pios omagiu celor care au fost: Dr. Preda Ionescu, primul director al
S.C.P.P. Constanța, secretar ştiinţific şi ameliorator al speciei piersic; Academician
Dr. Doc. Vasile Cociu, un titan al ameliorarii pomicole româneşti; Prof. Univ. Dr.
Nicolae Cepoiu, care a condus cu succes, ani de zile, activitatea Facultăţii de
Horticultură şi a catedrei de Pomicultură din cadrul U.S.A.M.V. Bucureşti, ca şi Prof.
Univ. Grigore Mihaescu. De la dânşii am învăţat o mulţime de lucruri şi am avut o
lungă şi rodnică colaborare.
Ţin să mulţumesc domnului Prof. Univ. Dr. Nicolae Ghena, doamnei prof. Dr.
Creola Mănescu, doamnei Prof. Univ. Dr. Ana-Felicia Iliescu şi celorlalte cadre
didactice, pentru cunoştinţele şi lucrurile utile predate, în cursul studenţiei mele...
Mulţumesc, de asemenea, tinerilor mei colegi Prof. Univ. Dr. Florin Stănica,
prorector al U.S.A.M.V. Bucuresti, Prof. Univ. Dr. Dorel Hoza, decan al Facultăţii de
Horticultură, Prof. Univ. Dr. Constantina Lenuţa Chira, Prof. Univ. Dr. Constantin
Păun şi întregului colectiv al catedrelor de Pomicultură şi Tehnologia produselor
horticole, cu care am colaborat în permanenţă.
Mulţumesc din suflet doamnei Dr. Biolog Livia Ştefan, care, alături de
Profesorul Marin Neagu şi domnul Dr. Mihai Georgescu, toţi amelioratori de marcă,
mi-a insuflat, în timpul studenţiei mele, dragostea pentru ameliorarea plantelor
horticole. A fost şi este şi în ziua de azi, pentru mine (şi nu numai), un exemplu de
seriozitate, omenie, generozitate şi nobleţe sufletească, “o rara avis”, o fiinţă cu
adevarat minunată!
Mulţumesc doamnei Profesor Universitar Doctor Elena Şelaru, profesoara mea
de floricultură, devenită apoi prietenă de-o viaţă, pentru că m-a susţinut moral când
mi-a fost mai greu şi a înţeles că nu am „dezertat” din floricultură... Şi piersicii au flori
minunate şi militez ca ei să pătrundă în decorul grădinilor, alături de flori, ca şi în
spaţiile verzi, alături de alte specii dendrofloricole.
Îi mulţumesc soţului meu, Florin Dumitru, care mi-a fost mereu aproape, mi-a
înţeles aspiraţiile profesionale, m-a ajutat, mi-a fost suport şi bun sfătuitor- adevărat
prieten.
Întreaga mea stimă şi recunoştinţă, tuturor celor care au avut încredere în mine
şi în munca mea!

Liana Melania Dumitru

10
C A P I T O L U L I.

CULTURA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI


PE PLAN MONDIAL ŞI IN ŢARA NOASTRĂ

1.1. IMPORTANŢA CULTURII PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI

Piersicile sunt fructe deosebit de apreciate atât pentru valoarea lor alimentară,
cât şi pentru cea terapeutică.
În China, ele au fost considerate, încă din antichitate, fructe care determină o
viaţă lungă şi sănătoasă. În acest sens, bătrânul chinez cu ţinută impecabilă şi chip
radios, care ţine în mână o piersică cu pulpa albă, a devenit un adevărat simbol şi a
fost gravat pe obiecte de artă şi podoabă din cele mai vechi timpuri, simbol care se
menţine şi în zilele noastre (Foto 1).

Foto 1.

Valoarea energetică a piersicilor şi nectarinelor este de 29,0-64,0 calorii %,


fiind mai mică cu 34-76 % decât a caiselor sau a prunelor. Prin conţinutul lor în săruri

11
minerale, zaharuri uşor asimilabile, vitamine, acizi organici, pigmenţi şi taninuri,
piersicile sunt foarte indicate în alimentaţie.
Piersicile conţin, la 100 grame substanţă proaspătă: apă (82-90 g), substanţă
uscată totală (10-21 g.), zahăr total (6-21 g.), acid malic (aciditate titrabilă,
0,22-1,48 g) taninuri (0,02-0,034 g.), substanţe pectice (0,26-1,26 g.), substanţe
proteice (0,35-1,37 g), substanţe minerale totale ( 0,30-0,65 g.), celuloză
(0,32-0,86 g.) şi acid ascorbic (5,28-32,0 mg).
Consumatorii apreciază fructele atât în stare proaspătă cât şi prelucrate, sub
formă de dulceaţă, gem, jeleu, compot, piure, nectar, fructe deshidratate, esenţe
naturale, distilate, etc.
Consumate în stare proaspătă, piersicile stimulează secreţia gastrică şi
uşurează digestia. Prin intermediul pectinelor se normalizează şi se reglează tranzitul
alimentar.
Efectul terapeutic al piersicilor este benefic în cazul mai multor afecţiuni.
Astfel, datorită sucului cu reacţie alcalină şi a conţinutului mare de apă, piersicile sunt
indicate în profilaxia bolilor infecţioase acute, hipertensiune arterială, arteroscleroză,
litiază renală, etc. Sunt recomandate şi pentru bolnavii de ficat şi pentru tratarea
obezităţii.
Datorită conţinutului în vitamine, acizi organici, săruri de magneziu şi potasiu
(care micşorează conţinutul de colesterol din sânge şi facilitează eliminarea lichidelor
din organism), piersicile sunt folosite în profilaxia cardio-vasculară şi renală.
Recent au fost descoperite şi puse în valoare calităţile anticancerigene ale
nectarinelor, care conţin betacaroten în cantitate de şapte ori mai mare decât
piersicile, ele fiind recomandate în dieta bolnavilor şi a celor predispuşi la asemenea
afecţiuni.
Însuşirile fructelor, cunoaşterea particularităţilor biologice ale pomilor,
crearea de noi soiuri, cu capacitate de adaptare ecologică mare, au determinat
extinderea acestei specii.
Alte avantaje care motivează extinderea sa sunt precocitatea, productivitatea
ridicată şi faptul că nu manifestă periodicitate de rodire.

1.2. ISTORIA, ORIGINEA GEOGRAFICĂ ŞI AREALUL DE CULTURĂ


AL PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI

Leagănul sau patria de origine a acestei specii pomicole este China, fapt
atestat de multitudinea formelor existente atât în flora sălbatică cât şi în cea cultivată.
Sunt dovezi care confirmă că piersicul era cunoscut şi cultivat în această ţară, din
timpuri străvechi (sec. X înainte de Cristos).
Această specie pomicolă este nelipsită din grădinile populaţiei chineze de la
Oceanul Pacific până în Munţii Himalaya, existând în viaţa şi gândirea acestui popor,
care a legat-o de tradiţii străvechi şi legende (Cociu V.,1993).
Multă vreme s-a crezut că piersicul este originar din Persia (din relatările
istoricilor greci: Theophras- anul 332 înainte de Cristos; Pliniu cel Bătrân-anul 79
după începerea creştinismului). Linne a denumit specia “piersica” crezând că provine
din Persia.
12
De Candolle (1883) a fost primul care a considerat că patria de origine a
piersicului este China, mai degrabă decât Asia Centrală.
Abia în anul 1916, Hedrick (Rene Monet, 1992), aduce argumente
convingătoare privind originea chinezească a piersicului bazate pe datele culese de o
echipă de botanişti a U.S.D.A. care au adus din China, în 1915, material
biologic,considerat sălbatic, reprezentând toată diversitatea genetică cunoscută în
cadrul acestei specii: piersici cu pulpă albă şi galbenă, nectarine, pavii, piersici plate,
piersici cu maturitate foarte târzie (iarnă), piersici cu sâmbure alb, etc. Mayer a
constatat că tipurile sălbatice se regăseau cu precădere în regiunile semiaride
(Turkestanul chinezesc, Sianfu şi Shensi) ceea ce este în acord cu caracteristicile
adaptative ale speciei.
Piersicul a găsit condiţii optime de adaptare şi în zonele limitrofe ale acestui
areal (Turkestanul rusesc, Afganistanul şi Iranul). De aici a ajuns în Egipt şi apoi a
fost adus în Europa de greci şi romani.
Primele progrese ale culturii piersicului s-au înregistrat abia în secolele
XVIII-XIX. Autori ca La Quintinye (1746), Duhamel du Monceau (1768),
Noisette(1821),au scris despre tehnica altoitului, tăieri şi sortimente de piersic.
In secolul al XIX-lea au fost făcute inventarieri şi descrieri ale soiurilor de
piersic şi meticuloase studii pomologice:Carriere (1864), de Mortiller (1866), Leroy
(1879) etc.(Pomologia R.S.R. vol. V.).
Începutul secolului XX, marchează declinul culturii piersicului în Europa, şi
o înflorire a acestei culturi în America de Nord. In S.U.A., se pun la punct primele
programe de hibridări (Connors).
În Europa, cultura piersicului s-a revigorat după cel de-al II-lea război
mondial, şi din 1960 s-a dezvoltat, datorită tehnicilor de vârf utilizate, în special în
Franţa şi Italia, precum şi a noilor soiuri create în aceste ţări.
Piersicul a pătruns şi în Africa de Sud, unde a ajuns să fie fructul cel mai
comun, iar aici fructele se coc în extra sezon faţă de cele cultivate în Europa. In
Africa de Nord piersicul s-a răspândit şi este mai apreciat decât caisul. El a pătruns şi
în Australia, unde s-a extins în climatul cald din sud.
În America piersicul a fost introdus de cuceritori, în special de spanioli, şi s-a
înmulţit prin semănarea sâmburilor aduşi din Europa. Condiţiile pedo-climatice de pe
continentul american au fost foarte favorabile dezvoltării şi răspândirii acestei specii
Darwin menţiona că la Buenos Aires se utiliza lemnul de piersic drept esenţă de foc.

1.3. CLASIFICAREA TAXONOMICĂ

În 1753 Linne a făcut prima clasificare a speciei piersic, încadrându-l în genul


Amygdalus- “Amygdalus persica” (L). In 1768 Milles a declarat Persica drept gen şi
i-a dat denumirea “Persica vulgaris” In 1801, Batsch a încadrat piersicul în genul
Prunus- “Prunus persica”. Din anul 1949, numele ştiinţific al piersicului este “Prunus
persica(L)-Batsch”. Astfel specia piersic a devenit una din cele 250 specii ale genului
Prunus.
După “Codul internaţional al clasificării plantelor cultivate” adoptat în S.U.A.
în 1980 (Rom Roy,1989) piersicul are următoarea încadrare taxonomică :
13
Regnul...................................... Vegetal
Diviziunea................................ Spermatophyta
. Subdiviziunea .......................... Angiosperme
Clasa ........................................ Dicotiledonate
Ordinul ..................................... Rosales
Familia ..................................... Rosaceae
Tribul ....................................... Prunoideae
Genul ....................................... Prunus
Subgenul .................................. Amygdalus
Specia ...................................... Persica
Subgenul Amygdalus are numai cinci specii de Persica, dintre care numai
Persica vulgaris Mill (piersicul comun) a avut o importanţă mai mare în obţinerea
soiurilor aflate în cultură, datorită diversităţii de forme şi varietăţi. Piersicul comun,
are pomul de vigoare mijlocie sau mică şi o capacitate mare de refacere după
accidentele climatice.
După tipul de floare se cunosc două varietăţi: Persica vulgaris var.
Rosaeiflora Riab. – tip rozaceu, cu petale mari şi Persica vulgaris var.
Campanuleiflora Riab. – tip campanulat, cu petale mici.
În cadrul fiecărei varietăţi se disting câte două subvarietăţi botanice, în
funcţie de prezenţa ori absenţa pubescenţei de pe pieliţă : subvarietatea lanuginosa, la
care pieliţa fructului este pubescentă şi subvarietatea nuci-persica, la care pieliţa
fructului este glabră (nectarine şi brugnone).
În funcţie de culoarea pulpei, fiecare subvarietate are trei forme:
 leucocarpa – fructe cu pulpa albă.
 xanthocarpa – fructe cu pulpa galbenă.
 hematocarpa – fructe cu pulpa roşie (sanguinee).

- Piersicul de Fergana, Persica ferganensis, Kov. et Kost se caracterizează prin


fructe sferic-turtite, aplatizate, bogate în zahar. Soiurile provenite din această grupă se
cultivă în China şi în Asia Centrală, dar există programe de ameliorare genetică
pentru “piersica sandwich” în S.U.A. şi în Franţa (în special nectarine “Platerine”).
- Piersicul lui David, Persica davidiana, Carr. este cultivat în China ca plantă
ornamentală, având două varietăţi : una cu flori albe, imaculate şi alta cu flori
trandafirii. Este rezistent la secetă şi rezistă la ger , suportând temperaturi de până la -
40 ºC.
Miciurin a obţinut Amygdalus intermedia, încrucişând Persica davidiana, Carr. cu
Amygdalus nana. Acest hibrd a folosit ulterior în lucrările de ameliorare pentru a
imprima rezistenţă la ger. Ca portaltoi are o bună afinitate cu piersicul, caisul,
migdalul şi prunul. Prezintă fructe mici şi mediocre.
- Piersicul mira, Prunus mira ( Kochne et Kost ) este un arbustoid cu înflorire
târzie. Fructele au sâmburii mici, cu suprafaţa netedă. Creşte la mari altitudini şi
prezintă fructe mari cu pieliţa netedă.
- Piersicul de Kansu, Persica Kansuensis,(Redh) ( Kov.et. Kost ) este originar
din China. Prezintă fructe sferice, puternic pubescente şi este considerat a fi forma

14
ancestrală din care au luat naştere piersicile sanguine, cu flori de tip rozaceu. Prezintă
interes pentru ameliorarea portaltoilor.

În practica curentă sunt şi alte clasificări ale piersicilor în funcţie de:


A.) destinaţia fructelor
 piersici de desert , sau pentru consum în stare proaspătă;
 piersici pentru prelucrare ori industrializare;
B.) caracteristicile fructelor
 piersici propriu-zise (freestone), care sunt pubescente şi au
sâmburele liber,neaderent la pulpă;
 pavii, clingstone sau piersici de industrie, sunt piersicile cu
pubescenţă, sâmburele aderent şi pulpa cauciucată, care nu se
dezintegrează la fierbere;
 nectarinele, sunt piersicile cu pieliţa glabră şi sâmburele
neaderent la pulpă;
 brugnonele, sunt piersicile cu pieliţa glabră şi sâmburele aderent;
 piersicile, nectarinele şi paviile cu fructul plat.
C.) adaptarea din punct de vedere ecologic
 piersici adaptate climatului subtropical;
 piersici adaptate climatului temperat.
Reimer,1904 (citat de Rene Monet,1992), a stabilit că din grupa subtropicală
fac parte :
a)-subgrupa piersicilor cu fructul plat de tip ”peentao” descrise de Hume
(1902), ca şi câteva varietăţi cu fructul rotund;
b)-subgrupa “honey” sau “piersicile de miere“ sau “piersicile dulci” cu
fructul rotund şi un mucron pronunţat, la nivelul punctului pistilar;
c)-subgrupa “piersicilor spaniole” care corespund cu paviile;
iar din grupa piersicilor din climatul temperat fac parte:
a)-subgrupa persană;
b)-subgrupa Chinei de Nord;
c)-subgrupa piersicilor sanguine.
Aceste trei subgrupe corespund soiurilor cultivate în Europa şi America de
Nord.

1.4. PARTICULARITĂŢILE CITOLOGICE ŞI VARIABILITATEA


GENETICĂ

Din punct de vedere citologic, toate speciile de piersic au numărul de bază x=


8 cromozomi, în stare diploidă 2n = 16, ca şi migdalul şi caisul.
Piersicul se încrucişează uşor cu prunul, migdalul şi corcoduşul, fără a se
produce perturbări în perechile de cromozomi ale hibrizilor, astfel că între specii
hibridarea decurge normal.
În interiorul celor două grupe ecologice ale piersicului, cea adaptată
climatului temperat şi cea adaptată climatului subtropical, există o multitudine de
15
forme. Sunt caractere morfologice cu ereditate mendeliană şi există o mare varitate de
caractere cantitative (fenofaze de înflorire a pomilor şi de maturare a fructelor,
mărimea şi coloritul fructelor, etc.).
Dintre caracterele mendeliene ale piersicului cu rol important în ameliorare
amintim culoarea pulpei, tipul florii, tipul glandelor nectarifere, aderenţa sâmburelui,
frunzişul roşu, sterilitatea masculină, fructul dulce, tipul coroanei, habitusul pomilor
etc.
Toate acestea au fost puse în evidenţă în urma unor cercetări aprofundate,
desfăşurate pe o lungă perioadă de timp, de amelioratorii din lumea întreagă (Tabel
nr.1), din care cităm pe: Connors, Blake, Bailey, French, Lesley, Weinberger,
Lammerts, Monet, Salesses, Scorza ş.a.
Până în prezent se cunosc la piersic 25 caractere morfologice, din care redam
mai jos 19.
Piersicul este una din plantele perene cele mai studiate din punct de vedere al
mecanismelor eredităţii şi poate servi ca model pentru alte specii pomicole.

Tabel nr.1
Caracterele mendeliene ale piersicului şi nectarinului

Nr. Caracterul Tipul de Simbolul


Autorul şi anul
crt. mendelian ereditate genei
1 Pulpa galbenă recesivă Y/y Connors,1920
2 Floare rozacee recesivă Sh / sh Connors,1920
3 Glande nectarifere circulare intermediară E/e Connors,1920
4 Nectarina (pieliţă glabră) recesivă G/g Blake, 1933
5 Albinism recesivă C/c Bailey şi French, 1933
6 Sâmbure aderent la pulpă recesivă F/f Bailey şi French, 1933
7 Frunziş roşu dominantă Gr / gr Blake, 1935
8 Fruct plat dominantă S/s Lesley, 1940
9 Sterilitatea polenului recesivă Ps /ps Scott şi Weinberger,1944
10 Pomi de tip “dwarf” recesivă Dw /dw Lammerts,1945
11 Pomi de tip “tufă” recesivă Bu1/bu1, Bu2/bu2 Lammerts,1945
12 Flori roşii recesivă R/r Lammerts,1945
13 Flori bătute, involte recesivă De / de Lammerts,1945
14 Deficit de antociani recesivă An / an Monet, 1967
15 Pomi pitici ( nanism ) intermediară N/n Monet şi Salesses, 1975
16 Cotiledoane aderente recesivă Co /co Monet şi Bastard, 1977
17 Fruct dulce dominantă D/d Monet, 1979
18 Pomi de tip “compact” dominantă Ct /ct Mehlenbaker şi Scorza,1986
19 Pomi cu port pletos, plângător recesivă Pl / pl Monet şi colab,1988
( Sursa :R. Monet,1992 )

16
1.5. TENDINŢE ŞI REZULTATE ÎN AMELIORAREA PIERSICULUI ŞI
NECTARINULUI PE PLAN MONDIAL ŞI ÎN ROMANIA

1.5.1. Tendinţe şi rezultate în ameliorarea piersicului şi nectarinului pe


plan mondial
În lume se derulează programe de ameliorare a căror obiective se referă la:
 mărimea fructului, culoarea, fermitatea, atractivitatea, calitatea bună
şi rezistenţa la manipulare, în contextul extinderii sezonului de
coacere cu soiuiri extratimpurii şi foarte târzii;
 reducerea habitusului pomilor (forme dwarf, semidwarf şi compacte)
 creşterea rezistenţei la boli şi insecte care variază de la o zonă la alta
(N. Branişte, 2000).
 adaptarea la condiţiile specifice de mediu cu referire specială la
necesarul de frig (N. Branişte; Tabel nr.2).
Pentru zonele nordice se are în vedere rezistenţa la îngheţurile de revenire din
primăvară şi la gerurile din iarnă.
Majoritatea soiurilor de piersic şi nectarin obţinute în zone cu climat temperat
reclamă 600-900 ore frig pentru ca mugurii floriferi să-şi desăvârşească constituţia
morfologică şi să înflorească.
În regiunile cu climat blând (limita zonei meridionale, de exemplu Brazilia şi
S-E Statelor Unite ale Americii sunt necesare soiuri care se mulţumesc cu mai puţin
frig, 240-450 ore, sau chiar mai puţin (V. Cociu, 1999).
 eficienţă economică sporită
Nu sunt lipsite de importanţă obictivele care au ca scop modificarea unor
caractere morfologice; aspectul fructului (piersici şi nectarine plate) obţinerea
piersicilor sanguine, a paviilor şi a brugnonelor, a piersicilor şi nectarinelor cu aciditate
scăzută, etc. Asemenea programe se derulează în S.U.A., Canada, Franţa , Italia,
Grecia, Africa de Sud, China, Japonia etc.
Realizările obţinute pe plan mondial se concretizează în existenţa a circa 7000
soiuri, iar sortimentul se schimbă la intervale mici de timp (8-10 ani), cu foarte mici
excepţii (soiuri care rezistă de peste 25 de ani).
Cercetătorii americani printre care trebuie amintiţi F. Anderson, J. Weinberger,
R. Bradford, V.Fogle, s-au consacrat ameliorării piersicului şi au lansat numeroase
soiuri , care constituie şi acum baza sortimentului în multe ţări : Cardinal, Dixired,
Redhaven, Fairhaven, Southland (piersic), Flavortop, Flamekist, Fantasia, seria
Nectared (nectarine), seria Babygold (pavii) etc.
Tendinţa de îmbunătăţire a sortimentului s-a intensificat datorită unei alte serii
de cercetători valoroşi ca, James Moore, David Ramming, Floyd Zaiger, G. Merrill şi
alţii, astfel că noi valuri de soiuri tind să ia locul celor “vechi”. Unele din aceste soiuri
şi-au consolidat deja poziţia pe piaţa de fructe nu numai în America, ci şi în Europa, ca
de exemplu Springold, Springcrest, Collins, Royal May, Early Coronet, Pacifica,
Harvester, Redskin, Emery, Suncrest, Summerset (piersic), Early Sunngrad, Late le
Grand, May Grand, Regal Grand, Fairlane, (nectarine) etc.

17
Tabel nr.2
Limite de rezistenţă la temperaturi scăzute la specia piersic
Muguri Stadiul fenologic Temperaturi º C Efecte previzibile
de rod reper Limite Minim înreg. Minime Maxime
-20...-24 10-80 % muguri Degerarea mugurilor
Repaus de iarnă -24...-26
mai multe zile degeraţi şi a pomilor
-pierderea totală a
recoltei datorită
degerării ori
oscilaţie +16... -16
A 50-90 % involuției mugurilor.
Repaus de iarnă diurnă de pe parc. a
muguri -distrugerea totală a
facultativ temperatură 5-6 zile
distruşi mug. florif. şi chiar a
+ 5... +12,5 consec.
ram. de 1 an
-pierderea totală a
recoltei.
Începutul 30-50 % 100 % degerare
B umflării -10 -12 mugur deg. pierderea toală
mugurilor prod.bună a recoltei
Umflare 40-60 % 70-80 %
C mugurilor -5....-7 -8 muguri distr. pierdere de
prod. bună. muguri
Apariţia 70-80 % 90-100 % îngheţarea
D bobocilor -3....-4 -6 boboci florari bobocilor
îngheţaţi
Dezvoltarea 75 – 90 % diminuarea
E bobocilor (buton) -1,7...-4,9 -5,5 org. florif. substanţială a
brunificate producţieie
Distrugerea pistil. 90-100 % pistile
şi a org. distruse. –pierderea
F Înfloritul -1,1...-3,8 -4...-5
florif. 80-90% recoltei

Căderea Distrugerea Brunificarea totală


G petalelor -2,2 -3,2...-4,2 gineceului a gineceului şi
50-60 % pierderea recoltei
Legarea şi dezv. Îngheţarea şi căderea masivă a
H fructelor tinere -1...-2,1 -1,0 căderea frunz. fructelor şi
tinere 40-50% diminuarea prod.
Fructe în Căderea fruct. şi Căderea masivă a
I creştere -1 0,5 diminuarea producţiei. Pierderea
producţ. 60 % producţie
Degerarea ţesutului
Trunchi -24 ...-28
şi a lemnului
Rădăci-ni Perioada de -10... -11
repaus

Multe din soiurile americane, lansate în ultimii 10-15 ani sunt folosite şi ca
genitori în programele de ameliorare de pretutindeni.
În ultimul timp a fost lansat un alt eşalon de soiuri valoroase printre care:
Envoy, Why Not, Springbrite, Cortez, Topaz, Eclipse, Compact Redhaven etc.

18
Soiuri de piersic şi nectarin foarte valoroase, mai ales pentru rezistenţa la ger şi
boli, printre care Harbelle, Harken, Hardired, Harko etc., au creat cercetătorii
canadieni (R.C.H. Layne de ex.).
Cercetătorii din Europa şi-au intensificat foarte mult lucrările de ameliorare
genetică şi au început lansarea de noi soiuri competitive. Cei din Italia, au folosit cu
abilitate fondul de germoplasmă american şi colaborarea cu institute şi personalităţi
americane. Asfel, Carlo Fideglelli, la Roma, a promovat soiurile: Domiziana, Appia,
Pegaso, Federica, Croce del Sud, Villa Doria, Villa Adriana, Andromeda, Casiopea
etc.
Elvio Bellini, la Firenze a creat soiurile Maria Bianca, Maria Grazia, Maria
Rosa, Maria Delizia, cu pulpa albă, Maria Selena, Maria Luiza (pulpa galbenă), Maria
Laura, Maria Emilia, Maria Aurelia (nectarine).
Silviero Sansavini, la Bologna, a lansat soiurile: Rosired 1, Rosired 2,
Nectagrand 1, Nectagrand 2, Nectagrand 4, Adriatica, Tebana etc.
În Franţa, R.Monet,a creat o serie de soiuri cu pulpa albă, fermă (seria Genadix),
şi altă serie de nectarine (Fuzalode), iar recent a lansat soiuri de piersic plate, deosebit
de atractive (roşii) şi de bună calitate.
Există programe de ameliorare genetică a piersicului şi rezultate valoroase în
Africa de Sud, Spania, Bulgaria, Moldova, Ucraina şi alte state.
În ultimii ani pe piaţa franceză şi italiană au dominat soiurile de piersici:
- cu pulpa galbenă : Crimson Lady, Diamond Princess, (creator N.Bradford),
Rich Lady, Royal Prince (Zaiger), Maria Marta(E.Bellini), Romestar (I.S.F.), Bolero
(D.C.A. Bologna), Summer Lady (G.Merrill), Guglielmina (D.O. Firenze).
- cu pulpa albă: Hermione, Snow King (Zaiger), Melina, Benedicte, Opale, (R.
Monteux Caillet), Alba (I.S.F. Forlli), Maria Angela ( E.Bellini), Regina Bianca (I.S.F.
Roma).
- nectarine cu pulpa albă: Jade, Emerande, Zephir, Topaze (R. Monteux Caillet),
Bel Red (Zaiger).
Toate aceste soiuri sunt brevetate ( R. Monet, 1995).

1.5.2. Tendinţe şi rezultate în ameliorarea piersicului şi nectarinului în


România
Obiectivele prioritare din România sunt:
- Obţinerea de soiuri cu fructe de calitate superioară la nivelul standardelor
mondiale; productive; bine adaptate condiţiilor pedoclimatice din ţara noastră, cu
rezistenţă şi/sau toleranţă la principalele boli; la ger şi alţi factori de stres;
- Obţinerea formelor pitice-dwarf şi semidwarf - cu fructe de calitate şi rol
ornamental;
- Obţinerea de soiuri de piersici şi nectarine cu fructul plat „sandwich”;
- Obţinerea soiurilor de pavii pentru o procesare superioară;
- Obţinerea de piersici, pavii şi nectarine extratimpurii şi târzii, pentru lărgirea
actualului conveer, etc.
Un program oficial, pe baze ştiinţifice, a fost elaborat în anul 1949, de către
profesorul Nicolae Costantinescu, în cadrul ICAR-ului, având ca obiectiv prioritar
sporirea rezistenţei piersicului la ger şi la bolile criptogamice.
19
Tabel nr.3.
Soiurile de piersic şi nectarin obţinute în România în perioada 1958-2002

Nr. SOIUL Grupa* Anul Ameliorator Autor


crt. Staţiunea
0 1 2 3 4 5
1. Frumos de Băneasa P 1966 P. Popa Băneasa Bucureşti
2. Mioriţa P 1966 P. Popa Băneasa Bucureşti
3. Bucureşti P 1967 N. Constantinescu Băneasa Bucureşti
4. Delicious P 1967 N. Constantinescu Băneasa Bucureşti
5. Flacăra P 1970 P. Popa Băneasa Bucureşti
6. Splendid P 1982 P. Popa Băneasa Bucureşti
7. Superbă de toamnă P 1982 N. Constantinescu Băneasa Bucureşti
8. Triumf P 1984 P. Popa, Antonia Ivaşcu Băneasa Bucureşti
9. Romamer 2 N 1984 V. Cociu, Pr. Ionescu, L.F. Constanţa
Hough, Marioara
Trandafirescu, Elena Topor
10. Congres P 1985 P. Popa, Antonia Ivaşcu Băneasa Bucureşti
11. Victoria P 1985 Antonia Ivaşcu, P. Popa Băneasa Bucureşti
12. Cora N 1992 L.F. Hough, V. Cociu, Constanţa
Pr. Ionescu, Liana Dumitru,
Marioara Trandafirescu
13. Delta N 1992 L.F. Hough, V. Cociu, Constanţa
Pr. Ionescu, Elena Topor,
Marioara Trandafirescu, Liana
Dumitru
14. Cecilia Pdw 2000 Liana Dumitru, V. Cociu Constanţa
15. Puiu Pdw 2000 Liana Dumitru, Gh. Indreiaş Constanţa
16. Melania Ndw 2000 Liana Dumitru Constanţa
17. Liviu Ndw 2000 Liana Dumitru Constanţa
18. Paul PdwO 2000 Liana Dumitru, V. Cociu Constanţa
19. Dan NdwO 2000 Liana Dumitru, V. Cociu Constanţa
20. Catherine sel.1 C 2001 Liana Dumitru Constanţa
21. Raluca P 2001 Liana Dumitru Constanţa
22. Antonia P 2002 Antonia Ivaşcu Băneasa
23. Alexia P 2002 Antonia Ivaşcu Băneasa
24. Amalia P 2002 Antonia Ivaşcu Băneasa
25. Florin Ppl 2002 Liana Dumitru Constanţa
26. Filip Ppl 2002 Liana Dumitru Constanţa
27. Costin N 2002 Liana Dumitru Constanţa
28. Purpuriu PO 2002 Georgeta Careţu Constanţa
29. Giuvaer PO 2002 Georgeta Careţu Constanţa
30. Alizeu PO 2002 Georgeta Careţu Constanţa
31. Zefir PO 2002 Georgeta Careţu Constanţa
*Legendă :
P = piersic C = pavie pl = plat
N = nectarin dw = dwarf O = ornamental

În decursul anilor au existat tendinţe diverse şi ameliorarea piersicului s-a


derulat pe parcursul anilor în staţiunile Băneasa şi Constanţa, în cinci etape evolutive:
Prima etapă: 1958-1966
20
A II-a etapă: 1967-1977
A III-a etapă: 1978-1990
A IV-a etapă: 1991-1996
A V-a etapă: 1997-2002
Pentru început, o contribuţie importantă şi-au adus Nicolae Constantinescu,
Vasile Cociu, Porfirie Popa, Marin Neagu şi colaboratorii.
„Obosind cu pasiune”, în decursul anilor, amelioratorii români au început să
obţină rezultate, care au dus la dezvoltarea culturii piersicului în România (Tabel nr.
3).
Au fost create soiuri noi şi introduse soiuri valoroase din fondul mondial de
germoplasmă, care au fost studiate în condiţiile pedoclimatice ale ţării noastre.
A fost lărgit conveerul varietal şi s-au stabilit sortimente optime pentru fiecare
etapă în parte.
La S.C.D.P. Băneasa există un fond de germoplasmă care cuprinde 648
genotipuri, iar la S.C.D.P. Constanţa sunt 841 genotipuri. La acesta se adaugă un fond
hibridologic de 4750 hibrizi de diferite vârste la S.C.D.P. Băneasa şi 4658 hibrizi la
S.C.D.P. Constanţa, care crează în continuare premiza selecţiei unor elite valoroase.
După 1990 a început o colaborare activă cu institute şi personalităţi ştiinţifice
de peste hotare (Franţa, Italia, Grecia, China, Macedonia, Republica Moldova)
asigurându-se schimbul de material biologic, documentare, etc.
Staţiunile Constanţa, Băneasa, Oradea, Dolj şi Mehedinţi, coordonate de dr.
V. Cociu, au acordat o atenţie deosebită îmbogăţirii colecţiilor, atât prin colectarea
soiurilor locale, cât şi prin introducerea de specii şi soiuri din străinătate.
În ultimii 35 de ani au fost obţinute noi soiuri de piersic, pavii şi nectarin,
standard şi dwarf, ca şi soiuri ornamentale, la S.C.D.P. Constanţa, S.C.D.P Băneasa și
S.C.D.P. Oradea.
Ambele staţiuni au înscrise la Institutul de Stat pentru Testarea şi
Înregistrarea Soiurilor hibrizi şi elite valoroase, care tind ca în urma omologării să
devină soiuri noi.
În România, cercetarea a abordat aspecte legate de ameliorarea genetică a
soiurilor (la S.C.D.P. Băneasa şi Constanţa); studii privind portaltoii (la Constanţa şi
Oradea), sortimente (Constanţa, Băneasa, Dolj şi Mehedinţi), tehnologii noi şi
protecţie fitosanitară (Constanţa şi Bihor), calitatea fructelor şi forme dwarf
(Constanţa) – (N. Branişte, 2000).

21
1.6. CULTURA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI PE PLAN
MONDIAL ŞI ÎN ROMANIA

1.6.1. Cultura piersicului şi nectarinului pe plan mondial

Piersicul s-a răspândit pe toate continentele, deţine sortimente bogate şi în


permanentă schimbare şi ocupă locul trei, în ceea ce priveşte producţia, după mere şi
citrice.
La nivel mondial producţia de piersici şi nectarine a crescut progresiv în
ultimii 30 de ani (Tabel nr. 4 şi Grafic nr. 1) ajungând la finele anului 2000 la
13.223 mii tone, creşterea de circa 6.000 mii tone fructe reprezentând un spor de
89% faţă de anul 1980.
Această mărire a producţiei totale a fost determinată de creşterea cererii de
consum şi s-a realizat prin înfiinţarea de livezi cu suprafeţe mari, introducerea
progresului tehnic în cultura piersicului, dezvoltarea cercetării ştiinţifice teoretice şi
aplicative în acest domeniu, politici de menagement şi marketing în ceea ce priveşte
organizarea producţiei şi valorificarea produselor rezultate.
Dacă în urmă cu 30 de ani, supremaţia mondială în ceea ce priveşte producţia
totală de piersici şi nectarine o deţinea Europa (44 %) urmată de America de Nord
(25%) şi Asia (18%), în ultimii 20 ani (media) Europa ocupa tot primul loc (43%), dar
pe locul al doilea s-a situat Asia care a crescut la 34 %, iar America de Nord a coborât
pe locul trei (14%).
La finele anului 2000 găsim Asia pe primul loc, cu 39% din producţia
mondială, urmată îndeaproape de Europa cu 35% şi pe locul al treilea, dar în scădere,
America de Nord (12%). Ascensiunea spectaculoasă a Asiei, s-a datorat în special
creşterii uriaşe a producţiei în China, care a ajuns de la 386 mii tone fructe în 1980,
la 3.577 mii tone fructe în anul 2000 (o creştere de 926 %). Producţia totală de
piersici şi nectarine a suferit un uşor regres pe continentul nord american ca urmare a
reorientării în ultimii ani a consumului populaţiei spre alte fructe (kiwi, mango, etc.).
Cele mai mari ţări producătoare de piersici şi nectarine în anul 2000 au fost:
China (27 % din producţia mondială), Italia (13 %), S.U.A.(11%), Spania (8,5 %), şi
Grecia (7,5 %) cu producţii de peste 1.000 de mii tone (Tabel nr.5 şi Grafic nr.2).
Creşteri mari de producţie(în anul 2000 faţă de 1980) au îregistrat în afară de China,
ţări din Europa, cum ar fi Spania (108,6), şi Grecia (137,8 %). A scăzut, în schimb,
producţia în S.U.A.(-10 %) şi Japonia (-30%).

22
Tabel nr.4
Evoluţia producţiei de piersici şi nectarine pe plan mondial şi continente (mii tone)

America de America de
Continentul∕ Anul Mondial Europa Asia Africa Oceania
Nord Sud
1979-1981 6960 3069 1287 1711 540 255 98
1990 8240 3950 1739 1500 629 324 98
1991 8425 3814 1976 1579 634 335 87
1992 10427 4949 2757 1593 667 373 88
1993 10277 4401 3131 1558 700 389 98
1994 10757 4793 3250 1540 711 364 99
1995 9829 4212 3412 1113 724 334 34
1996 10190 4472 3533 1123 684 344 34
1997 11020 3615 4382 1615 834 464 110
1998 11675 3573 4987 1433 774 804 104
1999 13080 4678 5102 1534 826 833 107
2000 13223 4697 5212 1564 829 814 107
1990-2000 10649 4287 3589 1468 728 489 88
Variaţia ±% +53,0 +39.7 +17,0 -14,2 +34,8 +91,0 -10,2
Sursa : F.A.O. Production Yearbook , vol. 47;48;50 (1996);51 (1997);52 (1998)-Roma
F.A.O. Bulletin of Statistics; vol. 1, nr.2 (2000)
14000

12000

10000
(mii tone)

8000

6000

4000

2000

0
Nivel mondial Europa Asia America de America de Sud Africa Oceania
Nord

2000 1990-2000

Grafic nr. 1. Evoluţia producţiei de piersici şi nectarine (m ii tone) la nivel m ondial şi pe continente

24
Tabel nr.5
Evoluţia producţiei de piersici şi nectarine în unele ţări (mii tone)

Ţara/Anul USA Italia China Grecia Spania Franţa Turcia Argentina Chile Japonia Romania
1979-1981 1496 1419 386 381 414 459 242 247 104 253 60
1990 1192 1721 786 776 585 498 330 529 150 201 60
1991 1413 1443 809 835 728 407 350 240 200 186 44
1992 1420 1892 1527 1097 1024 530 370 235 223 188 37

1993 1391 1597 1879 1123 855 403 370 235 237 176 50
1994 1357 1679 2031 1127 865 531 370 237 258 174 21
1995 1204 1689 2172 900 657 570 375 159 270 163 13
1996 1180 1754 2776 1040 870 464 375 281 280 169 26
1997 1442 1158 2996 588 925 469 355 290 270 176 17
1998 1288 1423 3377 480 297 341 400 257 285 176 18
1999 1390 1805 3477 1000 987 478 400 250 310 158 22
2000 1420 1692 3577 1000 1112 474 400 250 310 158 23
1990-2000 1336 1623 2310 906 864 470 339 269 264 175 30
Variaţia ±% -10,7 +14,3 +498,4 +137,8 +108,6 +2,4 +40,0 +8,9 +153,8 -30,8 -50,0

Sursa : F.A.O. Production Yearbook , vol. 47;48;50 (1996);51 (1997);52 (1998)-Roma


F.A.O. Bulletin of Statistics; vol. 1, nr.2 (2000)

25
4000

3500

3000

2500
(mii tone)

2000

1500

1000

500

0
U.S.A. Italia China Grecia Spania Franţa Turcia Argentina Chile Japonia România

2000 1990-2000

Grafic. nr. 2 - Evoluţia producţiei de piersici şi nectarine (mii tone) în unele ţări

26
Fig. nr.1 - Distribuţia culturii piersicului şi nectarinului în România

27
1.6.2. Cultura piersicului şi nectarinului în România
În România, din punct de vedere istoric, piersicul a fost introdus de către
romani, odată cu colonizarea Daciei, dar este posibil ca el să fi pătruns în Dobrogea
de azi, cu mult înaine, odata cu înfiinţarea coloniilor greceşti.
La început era cultivat ca pom izolat, mai ales prin vii. Din 1889, odată cu
înfiinţarea pepinierelor de stat, au putut fi înmulţite şi s-au răspândit multe soiuri
străine. Au apărut asfel primele livezi.
În zonele favorabile cultura piersicului s-a dezvoltat, astfel că în prezent
piersicul reprezintă, a treia specie pomicolă, ca perspectivă de cultivare, după măr şi
prun.
Dezvoltarea turismului pe litoralul Mării Negre a determinat extinderea în
cultură ,pe lângă cais, vişin, cireş, măr şi prun de vară, a piersicilor şi nectarinelor.
Primele livezi de piersic din Dobrogea au fost înfiinţate la Neptun, Mangalia,
sub formă de palmetă, cu specialişti şi material din Italia. Ulterior, plantaţii
importante de piersic s-au înfiinţat la Medgidia, Nazarcea, Cernavodă, Valu lui
Traian- în judeţul Constanţa.
Plantaţii de piersic s-au înfiinţat şi în jurul Bucureştiului şi în alte zone ale
ţării, favorabile acestei culturi (Bihor, Dolj, etc.).
În 1989, existau în ţară cca. 11.000 ha. livezi, care produceau anual 70-80 mii
tone (V. Cociu, 1993 ; Fig. nr. 1).
Producţia totală de piersici a înregistrat o scădere dramatică, de la
aproximativ 60 mii tone în 1990 la 17 mii tone în 1997, după care a urmat o uşoară
creştere, până în anul 2000 când s-au produs 23 mii tone.
Reducerea semnificativă a suprafeţelor de livezi cu piersici şi implicit a
producţiei totale de piersici s-a datorat în principal haosului creat în primii ani după
1990, de schimbările din structura de proprietate a fondului funciar (desfiinţarea
fostelor C.A.P.-uri), care a avut ca urmare imediată defrişări anormale şi necontrolate,
îmbătrâniri premature şi neglijări ale plantaţiilor rămase.
Consumul anual de piersici pe cap de locuitor a scăzut de la 2,8 kg, în 1985 la
1,2 kg, în 1997.
Nu există date privind suprafeţele ocupate cu nectarin, acestea existând doar în
cadrul Staţiunilor de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă şi sporadic în gospodăriile
populaţiei.
În ultimi douăzeci de ani asistăm la o expansiune a culturii nectarinului pe plan
mondial şi un interes sporit în toate ţările cultivatoare, inclusiv în Romania.
Monica Murvai a studiat, in cadrul temei de doctorat, comportarea a 10 soiuri
de nectarin în condiţiile de la Bucureşti-Băneasa. Antonia Ivaşcu a studiat în culturi
de concurs, 47 de soiuri şi hibrizi de perspectivă şi comportarea lor în condiţiile
pedo-climatice de la Bucureşti (S.C.D.P. Băneasa), în vederea stabilirii unui sortiment
cât mai adecvat de nectarine.
Problema sortimentului de soiuri de piersic şi nectarin pentru zonele favorabile
de cultură din ţara noastră este studiată de asemenea, la S.C.D.P. Constanţa. În
decursul anilor, au fost elaborate sortimente pentru piersicile de desert (propiu-zise),
nectarine şi piersici de industrie (pavii, clingstone)

28
S.C.D.P. Constanţa a contribuit prin colectivul de amelioratori la crearea noilor
soiuri, menite să lărgească conveerul de fructe (din a doua decadă a lunii iunie până în
a treia decadă a lunii septembrie) cu soiuri de piersic, pavii şi nectarine bine adaptate
condiţiilor de cultură din sud-estul României.

29
C A P I T O L U L II.

PIERSICUL ŞI NECTARINUL DWARF

2.1. CARACTERUL “PITIC GENETIC“ LA POMII


FRUCTIFERI ŞI FOLOSIREA LUI ÎN AMELIORARE

Actualele programe de ameliorare ale pomilor fructiferi, atât pe plan mondial,


cât şi naţional, cuprind ca obiectiv prioritar intensivizarea pomiculturii. Acest
deziderat poate fi realizat folosind soiuri adecvate şi tehnologii specifice de cultură
pentru plantaţiile intensive şi superintensive.
Se pune tot mai acut problema controlării dimensiunii pomilor, de creare a
soiurilor pitice şi a portaltoilor care să imprime nanismul.
La Institutul de Pomicultură din Roma a început din 1968 un program de
ameliorare genetică a cireşului, cu scopul de a obţine soiuri cu vegetaţie compactă,
pomi de talie mică, pentru a putea reduce costurile la lucrările manuale (Fideghelli,
1982). Aceste deziderate se realizează prin folosirea radiaţiilor ionizante.
Din anul 1970, acest program s-a extins la măr, dar şi la piersic în scopul de a
obţine la ultima specie un soi de piersic de tipul “Chinese dwarf”.
Observarea atentă şi sistematică a unor hibrizi pe rădăcini proprii de cais şi de
prun, au permis selecţionarea unor genotipuri de tip pitic, cu descendenţe genetice
diverse.
La Staţiunea Experimentală Prosser-Washington, Toyama a individualizat două
selecţii de cais pitic şi de prun de tip european.
Obiectivul de obţinere a soiurilor genetic pitice s-a extins şi la păr. Genotipurile
utilizate au fost selecţiile “ US 309 “ (T. Van der Zwet, 1977) şi soiul francez “Nain
Vert “(Decourtye, 1967). S-a constatat că “piticirea” lui “Nain Vert” este controlată
de o singură genă dominantă şi că soiul este heterozigot pentru acest caracter.
Selecţia “U.S. 309” a fost utilizată şi în programele de ameliorare al U.S.D.A.,
la Kerneysville (Virginia de Vest, S.U.A.) şi în programul I.N.R.A. (Anger, Franţa).
La cireş, din multitudinea de mutante obţinute în urma iradierilor (Fideghelli şi
colab., 1977 şi 1982; Della Strada şi colab. 1982), s-au remarcat o serie de selecţii
compacte, care au o productivitate mai crescută şi o talie redusă cu 20 – 50 % faţă de
martor.
La măr s-a impus o selecţie din soiul “Anurcca“, care a depăşit cu mult
ceilalalţi cloni spur existenţi (Della Strada şi colab., 1983).
La cais, nanismul este un caracter recesiv, relativ comun (după Scorza,1982,
citatat de Roberta Quarta în 1985).
Deocamdată selecţiile pitice obţinute, deşi sunt fertile, nu au o productivitate
ridicată. Ele vor fi utilizate în programe de ameliorare, ca genitori, pentru a obţine
soiuri pretabile la înfiinţarea livezilor de mare densitate, uşor de întreţinut şi cu
posibilitatea de a utiliza pomi pe rădăcini proprii.
30
La prun, ameliorarea şi crearea de soiuri pitice se află la început de drum.
La păr, pentru a obţine soiuri pitice şi semipitice, programul de ameliorare se
bazează pe hibridarea dintre cele mai bune soiuri standard (“Williams, “Decana
Comisiei”, “Passe Crassane”, ”Conference”, etc.) cu “U.S. 309 “şi “Nain Vert”.
În Romania , studii şi cercetări privind crearea soiurilor pitice “spur” de păr au
fost intreprinse de Ghidra, V. (1983-1996) la S.C.P.P. Cluj-Napoca.
Un colectiv format din I. Duţu, Gh. Mladin, P.Parnia, şi Şt. Wagner a reuşit să
creeze un portaltoi generativ pentru prun , având cea mai mică vigoare pe plan
mondial (1999 ), cu denumirea “Mirobolan dwarf “.
Având în vedere studiul cercetărilor pe plan mondial, cu privire la preocupările
existente pentru obţinerea de soiuri de pomi cu creştere pitică, habitus compact şi
fructificare pe ramuri scurte de rod , se desprind câteva concluzii:
Există un interes sporit al amelioratorilor pentru aceste obiective. Sunt
utilizaţi o serie de termeni ca “spur”, înţeles atât ca tip de fructificare, cât şi ca habitus
redus. Apare tot mai des termenul de “dwarf”(pitic) şi “semi-dwarf” (semipitic) dar şi
termenul de “genetic-pitic”. Alţi autori folosesc termenul de “nanism” , care înseamnă
de fapt piticire.
Interesul pentru obţinerea unor astfel de soiuri poate fi clasificat şi în funcţie de
exigenţele proprii fiecărui program de cercetare.
Există o mare graduare, referitoare la ideotipul “spur” ori “pitic-
genetic”urmărit, de la interesul de a obţine “pitici extremi” (de tipul dwarf, la piersic),
la o reducere apreciabilă a înălţimii pomilor, a gradului şi a unghiului de ramificare, a
fructificării pe ramuri scurte de rod, etc.

2.2. DEFINIREA CARACTERULUI “DWARF” LA PIERSIC ŞI


NECTARIN

Genotipul “dwarf” se caracterizează printr-o reducere extremă a taliei pomului


(1-1,5 m), prin prezenţa numeroaselor internodii scurte, prin existenţa ramificaţiilor
secundare şi terţiare şi deci ,a unei coroane dese (Scorza,1984).
Dwarfii se caracterizează printr-un foliaj foarte bogat ; frunzele sunt de
dimensiuni mai mari decât ale piersicului standard şi foarte intens colorate, având şi o
capacitate mai mare de fotosinteză.
Înflorirea este abundentă şi se eşalonează pe circa 12-21 zile, florile putând fi
campanulate sau rozacee, simple sau involte, roz ori roşu–frez.
Fructele, fie că sunt piersici, pavii ori nectarine, sunt asemănătoare sub raport
calitativ cu ale piersicului standard. Se lucrează pentru ameliorarea dimensiunilor, ca
şi pentru obţinerea de soiuri care să îşi coloreze bine fructele, chiar în condiţiile unei
umbriri mai mari, din coroana lor deasă.
Piersicul dwarf, ca toate speciile şi soiurile cu vigoare slabă, se caracterizează
printr-o precocitate pronunţată la rodire. Este productiv, dând recolte de 6-20
kg/pom.
Se poate cultiva la distanţele de 2/1,5 m, rezultând o densitate de 3333 pomi/ha,
sau la 3/1,5 m, rezultând o densitate de 2222 pomi/ha.
31
Perioada de vegetaţie a piersicului dwarf se prelungeşte până spre sfârşitul
lunii noiembrie, când îşi pierde frunzişul, deci mai târziu decât piersicul standard.
Ramurile se coc mai târziu, altoitul realizându-se la sfârşitul lunii august.
Ca portaltoi se utilizează piersicul franc, caisul, migdalul şi corcoduşul (dar
acesta drajonează puternic). Se preconizează utilizarea portaltoilor de vigoare redusă
ori a celor nanizaţi.
Cultura piersicului dwarf este rentabilă datorită faptului că se fac economnii
prin efectuarea unor tăieri reduse (se luminează coroanele, prin eliminarea ramurilor
uscate); se utilizează cantităţi mici de substanţe fungicide şi este uşurată munca de
recoltare a fructelor.

2.3. DETERMINISMUL GENETIC AL CARACTERULUI “DWARF”


LA PIERSIC ŞI NECTARIN

Polimorfismul piersicului este vast, el incluzând numeroase caractere


morfologice cu ereditate mendeliană, ca şi o mare variabilitate a caracterelor
cantitative: data înfloririi, maturitatea de recoltare, mărimea şi forma fructului,
culoarea pulpei, etc.
La specia piersic, considerând cele 21 de caractere descrise de diverşi autori,
citaţi de R.Monet (1992), se pot realiza 221 combinaţii fenotipice diferite, cu minim
de 2.097.152 fenotipuri
Lammerts (1945) a studiat caracterul dwarf şi a stabilit că este recesiv,
monogenic. El a încrucişat varietatea ornamentală “Chinese Dwarf Mandarin” cu
varietatea standard “Rio Oso Gem” şi a obţinut în F1 o descendenţă uniformă ,
alcătuită din indivizi standard.
În urma autofecundării acestor descendenţi a obţinut un raport de segregare al
caracterelor de 3 standard: 1 dwarf.
Gena care controlează acest caracter a fost notată “dw” . Deci habitus-ul pitic
este controlat genetic de monogene recesive ( Dw/dw ).
Plantele pitice au genotipul “dw/dw”, în timp ce plantele standard sunt
heterozigote sau homozigote dominante.
Hesse (1975) a arătat că în controlul caracterelor pot interveni şi alte gene
minore.
Există şi o dominanţă intermediară, care imprimă plantelor nanismul,
simbolizată cu N/n (Monet şi Salesses, 1975).

32
2.4. SCHEME DE OBŢINERE A SOIURILOR “DWARF”

2.4.1. Schema în care se utilizează un genitor standard şi unul dwarf


(pe termen lung)

F 0 = genitor matern standard x genitor patern dwarf



hibrizi heterozigoţi standard
F 1 = autofecundarea hibrizilor standard din generaţia F 0
şi încrcuşarea elitelor selecţionate

hibrizi ¾ standard : ¼ dwarf

F 2 = autofecundarea hibrizilor dwarf şi încrucişarea elitelor dwarf



hibrizi dwarf în proporţie de 100%
În timp, aceste lucrări de ameliorare reprezintă circa 15-25 ani de muncă

2.4.3. Schema în care se utilizează numai genitori dwarf


(pe termen scurt)
Anul I Hibridări sau Autopolenizarea
Dwarf ♀ x Dwarf ♂ formelor dwarf

Anul II - Obţinerea de hibrizi dwarf 100 %

Anul III-V - Selecţia hibrizilor valoroşi, pe rădăcini proprii,


după rezistenţa la boli şi ger

Anul VI –VIII – Observaţii şi selecţii în trei ani de rodire


consecutivă a hibrizilor aflaţi în câmpul de
alegere

Anul IX - Altoirea selecţiilor valoroase

Anul XI - Înfiinţarea culturii de concurs cu cele mai bune


selecţii în două sau trei centre diferite din ţară

Anul XII – XIV – Observaţii şi selecţii asupra elitelor

Anul XV-XVII - Omologarea, după cel puţin trei ani de


studiu al elitelor, care au fost altoite pe cel
mai utilizat portaltoi din zonă.

33
2.4.2. Precizarea obiectivelor şi a lucrărilor necesare pe ani pentru
obţinerea soiurilor dwarf
An I Hibridări între soi standard x soi dwarf
― obţinerea de sâmburi hibrizi
― stratificarea sâmburilor

An II Transplantarea puieţilor în câmp


― însămânţarea la ghivece
― întreţinerea plantelor
― selecţia la boli şi ger

An III Întreţinerea plantaţiei


― selecţia în funcţie de rezistenţa la ger şi boli

AnIV Autofecundări la plantele elită


―obţinerea seminţelor consangvinizate
― stratificarea seminţelor

An V Transplantarea în câmp a plantelor de la ghivece


― însămânţarea la ghivece
―repetarea autofecundărilor şi aceleaşi operaţii ca în anul IV

AnVI Întreţinerea plantaţiei


― selecţia după rezistenţa la ger

Anii VII Întreţinerea plantaţiei


― selecţia după tipul de
dezbinare ¼ dwarf : ¾ soi
standard

Anii VIII-IX Continuarea selecției după tipul dezbinării

― marcarea şi înmulţirea plantelor de tip dwarf pentru organizarea


microculturii de concurs
― organizarea unei microculturi de concurs cu plante dwarf
― selecţia elitelor în cadrul plantelor dwarf după calitatea fructelor, rezistenţa
la ger şi boli.

An X Întreţinerea microculturii

An XI Întreţinerea microculturii şi selecţia după rezistenţa la ger şi boli

Anii XII-XIV Selecţia în funcţie de productivitate (testul de


productivitate) şi de calitatea fructelor la plantele elită de tip dwarf (testul
de calitate)
34
An XV Preomologare
-Altoirea hibrizilor de perspectivă şi a soiurilor recunoscute pe plan mondial

An XVI Organizarea culturii de concurs cu hibrizii de perspectivă şi


soiurile martor (testul de adaptare)

Anii XVII-XIX
― Anii de rodire
― Întreţinere

Anii XX-XXII Selecţia hibrizilor soiuri în devenire

An XXIII Omologarea soiului dwarf şi zonarea lui

35
C A P I T O L U L III

STADIUL ACTUAL AL CERCETARILOR PRIVIND


CREAREA SI CULTIVAREA PIERSICULUI SI
NECTARINULUI DWARF

3.1. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND


CREAREA ŞI CULTIVAREA PIERSICULUI ŞI
NECTARINULUI DWARF PE PLAN MONDIAL

La piersic, fenomenul “dwarf” a fost descris încă din anul 1867.


Blake (citat de Schmith,1942 şi de M. Neagu, 1975), a încrucişat soiul J.H.Hale
cu Japan Dwarf Blood şi a constatat că în descendenţă au apărut în F1 hibrizi cu
coroana mai putin compactă decât genitorul patern.
Fenotipurile compact, dwarf şi semidwarf au fost descrise şi caracterizate în
detaliu, abia după apariţia soiului “Com-Pact Redhaven” şi a soiului “Empress”, care
au germoplasmă dwarf.
“Com-Pact Redhaven” (C.R.H.) a fost descoperit în Orondo, Wash, în 1964, ca
o variaţie mugurală a soiului Redhaven şi a fost difuzat în comerţ în 1971 (Brooks,
1971 şi Van Well, 1974). El posedă un habitus compact şi în acelaşi timp este
semipitic.
Comparat cu piersicul standard, C.R.H. şi hibrizii rezultaţi din el, au internodii
mult mai scurte, unghiuri de inserţie mici (strânse), un număr foarte mare de muguri
pe ramurile primare şi secundare.
Ca o consecinţă a acestor caractere, C.R.H. are o coroană foarte deasă, în care
penetrarea luminii este slabă.
Lammerts a descris descendenţele hibride rezultate din “Babcock”, care se
caracterizau prin internodii scurte şi ramificare bogată.
Prin autopolenizare, “Babcock” dă plante normale şi plante cu internodii scurte
şi coroană compactă în proporţii de 15:1.
Pentru caracterul “compact”, Lammerts a propus doi factori recesivi, duplicaţi
: (bu1 şi bu2) pentru care soiul “Babcock” este heterozigot.
Monet şi Salesses au hibridat soiul “Robin”, o mutantă a soiului “Babcock”, cu:
Mayflower” şi au obţinut plante standard şi plante compacte, probabil similare cu cele
descrise de Lammerts.
Aceaşi autori au descris şi un semidwarf “A 72”, care, prin autopolenizare a dat
naştere la plante standard, semidwarf şi dwarf, în procent de 1:2:1, fapt ce indică o
dominanţă incompletă.
Studii interesante a întreprins şi Connors atât în ceea ce priveşte obţinerea
formelor dwarf şi semidwarf prin hibridări, cât şi prin folosirea mutaţiilor, una din
ele, provenind din “Elberta”. Aceasta atingea la cinci ani, o înălţime de 2,10 m, circa
50% din talia standard. În urma autopolenizării, această mutantă a dat hibrizi dwarf şi
semidwarf.
36
“Elbertita” este un soi dwarf, care atinge 1/3-1/2 din înălţimea soiului
“Elberta”.
O altă mutantă cu habitus”compact” a fost obţinută din: Fay Elberta” şi se
numeşte “Compact Elberta” (Scorza,1986). Studiile efectuate au stabilit că habitusul
compact este condiţionat de o singură genă dominantă, care a fost notată cu “Ct”.
Hibrizii compact variază ca înălţime , volum şi densitate a coroanei.
În1975 L.F.Hough şi Catherine Bailey au încrucişat “Com-Pact Redhaven” cu
mai multe selecţii valoroase, în cadrul unui program de ameliorare, la Centrul de
Cercetări Pomicole “Cream Ridge –Rutgers” din New Jersey, S.U.A. Hibrizii obţinuţi
au fost încrucişaţi cu selecţii şi soiuri standard (1980,1981,1982) şi hibrizii rezultaţi
au fost studiaţi la Cream Ridge. Două selecţii compact în F1, rezultate din standard x
CRH au fost hibridate şi s-a obţinut o descendenţă denumită NJ 8104.
La U.S.D.A., H.W. Fogle a încrucişat “Empress”dwarf cu CRH, în Centrul de
Cercetăti Agricole de la Beltsville, iar hibrizii obţinuţi au fost plantaţi şi studiaţi la
Centrul de Cercetări Pomicole di Kearneysville. Prin autopolenizare a CRH aici au
fost creaţi de Fogle şi alţi hibrizi şi s-a observat că procentul de segregare a fost de 3 :
1 (compact: standard).
Pe plan mondial există astăzi diferite forme nanice, cu caracteristici
corespunzătoare taliei mai mult sau mai puţin reduse. Forma cea mai accentuată de
nanism este cea prezentată în stare homozigotă la un număr de soiuri ornamentale, ca
de exemplu “Bonanza”, selectată în S.U.A. de Fred Anderson. Acesta a creat la
Centrul de Cercetări –Le grand California, o serie de soiuri pitice, cu fructe de
calitate.
Urmaşul său, Bradford, a creat şi el câteva soiuri pitice, competitive şi mulţi
hibrizi ai lui au fost şi sunt supuşi şi în prezent testelor agronomice.
În S.U.A. programul de creare a pomilor pitici, destinaţi plantaţiilor de mare
densitate, a fost îmbrăţişat şi de alţi cercetători. Merite deosebite revin prof. L.F.
Hough şi Catherinei Bailey, de la Universitatea Rutgers, din New Jersey, lui David
Ramning-Fresno-U.S.D.A., California, lui Paul Hansche, creator al noilor soiuri
“Valley Red”, “Valley Gem”şi Valley Sun” de la Universitatea din California.
Trebuie menţionat şi Ralph Scorza de la U.S.D.A.-Appalachian Fruit Research
Station, din Kearneysville-S.U.A. al cărui program de ameliorare prevede crearea
noilor soiuri pitice de pomi, uşor de condus şi care să producă fructe de calitate
superioară.
R. Scorza a caracterizat cele patru tipuri de piersic, în funcţie de habitusul şi
portul pomilor : dwarf (DW); semidwarf (SD), compact (CT) şi standard (ST).
După Scorza, pomii dwarf sunt mici, cu coroana deasă, cu ramuri şi internodii
foarte scurte şi cu numeroase ramificaţii de ordinul II şi III, iar unghiul de inserţie al
ramificaţiilor este strâns.
Pomii compact sunt mai mari ca cei dwarf şi au coroana foarte deasă, cu un
foarte mare număr de ramificaţii de ordinul II şi III.
Coroana pomilor standard este largă, mare, aerisită, cu ramuri cu internodii
lungi şi număr mic de muguri floriferi pe ramuri.
Pomii semidwarf se situează între standard şi compact, în cea ce priveşte
dimensiunea coroanei.
37
Scorza arată că lumina pătrunde bine în coroana pomilor ST şi SD, în timp ce
la pomii DW şi CT interiorul coroanei este mai puţin luminat. El indică semidwarful
ca potenţial genotip, care să fie utilizat în viitor pentru înfiinţarea livezilor de piersic
de mare densitate.
Programe de obţinere a piersicului pitic genetic există şi în Europa, în special în
Franţa şi Italia.
Au fost obţinuţi hibrizi dwarf şi semidwarf cu fructe de calitate, care au fost
studiate comparativ cu soiul “ Com-Pact Redhaven”. Este vorba de hibrizi pitici în
F2, obţinuţi în urma hibridării soiului J.H.Hale cu Bonanza, hibrizi codificaţi
Y.F.7310632, etc. Înălţimea soiurilor semi-pitice, la sfârşitul anului IV, a variat între
10 şi 30 %, fiind în medie asemănătoare cu cele ale lui Com-Pact Redhaven.
Tabel nr.6

Soiurile de piersic şi nectarin dwarf


existente pe plan mondial

Nr. Nr.
Denumirea soiului Denumirea soiului
crt. crt.
1 Autumn 25 Late Red
2 Babcock 26 Litle Giant
3 Bonanza 27 Melody Free
4 Calipso 28 Nectarina
5 Circe 29 P x M – G.F. 677
6 Delicious 30 Red Fantastic
7 Dwarf Mandarin 31 Red Prolific
8 Early Free 32 Red Sunset
9 Elbertita 33 Royal June
10 Eldorado 34 Silverado
11 Empress 35 Silver Prolific
12 Florey 36 Sirio
13 Floria 37 Southern Belle
14 Garden Beauty 38 Southern Flame
15 Garden Gold 39 Southern Rose
16 Garden Delight 40 Southern Sweet
17 Garden Sun 41 Stark Honey GLO
18 Golden Free 42 Stark Sensation
19 Golden Gem 43 Summer Red
20 Golden Glory 44 Sunbonnet
21 Golden Prolific 45 Valley Gem
22 Golden Tresaure 46 Valley Red
23 Grand Melody 47 Valley Sun
24 Japan Dwarf Blood
38
Comparativ cu acest ultim soi, aceste selecţii nu prezintă o coroană atât de
bogată şi un trunchi viguros, acestea fiind considerate caractere negative.
Fideghelli şi colaboratorii(1982), au constatat în urma studiilor intreprinse
(referitoare la lugimea ramurii şi al internodiilor, suprafaţa foliară, grosimea laminei
foliare, a ţesutului palisadic, numărul stomatelor, conţinutul în clorofilă, etc.) că
numai lungimea internodiilor este corelata cu dimensiunea pomilor semipitici.
La un număr de 11 hibrizi obţinuţi de la un descendent în F2 (J.H.Hale x
Bonanza), s-a relevat o mare variabilitate pentru caracterele de înălţime şi grosime a
trunchiului, precum şi lungimea ramurii şi a internodiilor.
Este deci posibilă obţinerea de soiuri pitice, competitive cu cele mai bune
soiuri standard, bazându-se pe observarea selecţiilor din punct de vedere al
comportamentului vegetativ şi al productivităţii.
S-au introdus în cultură soiurile “Circe” şi “Calipso” create la I.S.F.-Roma,
Italia (Fideghelli,1992).
Actualul sortiment de piersic şi nectarin pitic (Tabel nr. 6) cuprinde soiuri cu
epoci diferite de coacere, cu fructe calitative, cu pulpa galbenă, galben-portocalie şi
albă.
La piersic nu existau portaltoi de vigoare diferită, ca la măr, de exemplu, care
să imprime vigoare diferită pomilor. De curând a fost creat portaltoiul ”Sirio” care
este primul portaltoi nanizat al piersicului.
Productivitatea livezilor de mare densitate, la piersic, a fost studiată de diferiţi
cercetători din S.U.A.. Livezile pilot au demonstrat că selecţiile semipitice au o mare
productivitate, care ating 73 t/ha, la pomii în vârstă de 4 ani, într-o plantaţie cu o
densitate de 2000 pomi/ha.
Pe plan mondial, în programul de creare al pomilor pitici sunt incluse încă două
forme de piersic, în afara celor menţionate mai sus, şi anume: piersicul ”Columnar”,
“Pillar” şi “Pletos”(Plângător).

3.2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND CREAREA


ŞI CULTIVAREA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI DWARF
ÎN ROMÂNIA

În România, piersicul dwarf a fost introdus de Acad. Dr. doc. V.Cociu (între
anii 1977-1984) şi o parte din genotipurile respective au fost cantonate la S.C.D.P.
Constanţa. Materialul biologic iniţial l-au constituit soiurile Bonanza, Silver Prolific,
Autumn, soiuri care au mai mult caracter ornamental şi o serie de hibrizi, rod al
colaborării între V.Cociu şi prof. L.F.Hough, de la Universitatea Rutgers-New Jersey,
S.U.A.
Ulterior colecţia a fost îmbogăţită cu soiurile Floria, Garden Beauty şi
Genetic Dwarf. Au fost aduşi hibrizi cu valoare ornamentală obţinuţi în urma unor
hibridări efectuate în Canada.
Materialul biologic dwarf a fost studiat, s-au selectat genitori valoroşi şi s-a
derulat anual un program de hibridări şi selecţii.

39
Fondul de germoplasmă de piersic dwarf totalizează la S.C.D.P. Constanţa,
peste 2000 pomi dwarf, semidwarf şi compact, altoiţi pe piersic franc şi circa 1700
hibrizi simpli, F1 şi F2 de diferite vârste.
S-au constituit culturi de concurs cu cele mai valoroase selecţii clonale şi cu
cei mai buni hibrizi, care s-au evidenţiat prin fructe de calitate superioră,
productivitate mare, precocitate de rodire, etc. (1990-1992).
În 1994 s-a înfiinţat o cultură de concurs cu piersic şi nectarin dwarf, care
cuprinde 12 genotipuri, în două centre: U.S.A.M.V. Bucureşti şi S.C.D.P. Constanţa.
Pentru genotipurile respective au fost întocmite dosarele, în vederea luării în evidenţă
de către Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor din Romania.
În anul 2000 au fost omologate primele soiuri dwarf româneşti “Cecilia”şi
“Puiu”-piersic; “Melania” şi “Liviu”- nectarine; “Paul”-piersic ornamental; “Dan”-
nectarin ornamental obţinute la S.C.D.P. Constanţa şi sunt în curs de testare şi alţi
hibrizi valoroşi.
Soiuri şi hibrizi de piersic dwarf mai există la S.C.D.P. Băneasa (Antonia
Ivaşcu) şi mici cantităţi au fost plantate la S.C.D.P. Oradea. Deasemenea, a fost
difuzat piersic şi nectarin dwarf, ca material didactic, Universităţilor Agricole din
ţară, la Grădina Botanică din Iaşi,şi noile creaţii încep să fie cunoscute şi solicitate de
consumatori atât ca plante pomicole cât şi ca plante de ornament.
La S.C.D.P Constanţa (Alexandra Indreiaş) şi la S.C.D.P. Oradea (Ştefan
Iulian) au folosit material biologic dwarf în lucrările de creare a noilor portaltoi, de
vigoare redusă pentru piersic.

40
CAPITOLUL IV

OBIECTIVELE CERCETĂRILOR PROPRII, MATERIALUL


BIOLOGIC LUAT ÎN STUDIU, METODELE DE CERCETARE

4.1. NECESITATEA, SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR

În România, ca în întreaga lume, s-a pus problema intensivizării pomiculturii, a


reducerii suprafeţelor plantate cu pomi şi a creşterii de 2-3 ori a producţiilor pe
unitatea de suprafaţă. Astfel, a devenit acută nevoia de creare a soiurilor superioare
calitativ cu productivitate ridicată, care să valorifice eficient factorii edafici. În paralel
se testează noi verigi tehnologice cu randamente superioare.
Obiectivele cercetării au fost crearea de soiuri de piersic şi nectarin dwarf şi
semidwarf, valoroase şi productive, necesare atât pentru înfiinţarea unor livezi
superintensive, cât şi pentru a fi plantate în grădinile familiale.
S-a urmărit evidenţierea principalelor aspecte cu referire la biologia
genotipurilor dwarf şi semidwarf; efectuarea hibridărilor folosind ca genitori materni
soiuri standard valoroase şi ca genitori paterni soiuri şi hibrizi dwarf; hibridări între
forme dwarf; autopolenizări şi liberă polenizare a materialului dwarf, semidwarf şi a
hibrizilor standard din generaţia F1.
Prin serii de autopolenizări şi hibridări s-a urmărit obţinerea de descendenţi
pitici care au fost şi sunt supuşi testelor de calitate, de productivitate şi de
adaptabilitate, vizând să devină, prin omologare, soiuri noi.
Părerea amelioratorilor din întreaga lume este că asemenea plante vor asigura o
eficienţă mult mai mare culturii pomilor, sporirea producţiei la hectar, uşurarea
lucrărilor de recoltare, sporirea posibilităţilor de mecanizare integrală, etc.

4.2. MATERIALUL BIOLOGIC LUAT ÎN STUDIU

La S.C.D.P. Constanţa materialul biologic iniţial l-au constituit soiurile:


Bonanza, Silver Prolific, Autumn, soiuri care au mai mult caracter ornamental şi o
serie de hibrizi, rod al colaborării dintre dr. doc. V. Cociu şi prof. L.F. Hough, de la
Universitatea Rutgers-New Jersey, S.U.A., unde au fost efectuate hibridările.
Colecţia a fost îmbogăţită cu soiurile: Floria, Garden Beauty şi Genetic Dwarf
precum şi cu hibrizi, cu valoare ornamentală, obţinuţi în Canada.
Materialul biologic dwarf a fost studiat, s-au selectat genitori valoroşi şi s-a
stabilit un program de hibridări şi selecţii.
La nivelul anului 1985 existau 33 de genotipuri dwarf şi semidwarf, totalizând
204 pomi. Din acestea, opt erau soiuri străine, altoite pe piersic franc, iar celelalte 25
genotipuri, reprezentau combinaţii hibride, având pomii pe rădăcini propii (Tabel nr.
7). Fondul de germoplasmă de piersic dwarf totalizează peste 2000 pomi dwarf,
semidwarf şi compact altoiţi pe piersic franc şi circa 1700 hibrizi simpli şi complecşi,
F , F2 , etc. de diferite vârste.
41
Tabel nr. 7
Materialul biologic dwarf şi semidwarf existent la Constanţa,
la nivelul anului 1985
Valu lui Traian
Nr. Soiul sau hibridul Număr Portaltoiul Anul
crt. de pomi plantării
1 Silver Prolific 3 piersic 1973
2 Bonanza 2 piersic 1973
3 Stark Sumburst (SD) 3 piersic 1973
4 Autumn 4 piersic 1982
5 Silver Prolific 1 piersic 1984
6 Bonanza 1 piersic 1984
7 Garden Beauty 5 piersic 1984
8 Floria 5 P1s 1984
9 Silver Prolific (Ialia) 5 piersic 1985
10 ARK (SD) 20 H.pe răd. prop. 1983
11 H 25 .11.68. 5 H.pe răd. prop. 1983
12 SP x ST 1 H.pe răd. prop. 1983
13 ARK ( SD) nr. 1 1 H.pe răd. prop. 1983
14 ARK DW 110 WF 1 H.pe răd. prop. 1983
15 ARK (SD) nr. 2 1 H.pe răd. prop. 1983
16 2,44 – 5 11 H.pe răd. prop. 1984
17 1,51 -71 2 H.pe răd. prop. 1984
18 1,45 – 63 3 H.pe răd. prop. 1984
19 6,45 – 13 1 H.pe răd. prop. 1984
20 81.22.15. – (piersic 2 SD) 1 H.pe răd. prop. 1984
21 1,56 – 54 8 H.pe răd. prop. 1984
22 1,51 – 20 9 H.pe răd. prop. 1984
23 6,65 -120 10 H.pe răd. prop. 1984
24 1,47 -13 6 H.pe răd. prop. 1984
25 22 – 20 - 48 2 H.pe răd. prop. 1984
26 82 - 20 -49 12 H.pe răd. prop. 1984
27 81 - 22 -14 15 H.pe răd. prop. 1984
28 82 - 20 - 25 11 H.pe răd. prop. 1984
29 Bonanza I 14 H.pe răd. prop. 1985
30 Bonanza II 4 H.pe răd. prop. 1985
31 D2 R42 T191 34 H.pe răd. prop. 1985
32 Firetime 703-14 x Silv.Prol. 1 H.pe răd. prop. 1985
33 Silver Prolific A.P. 1 H.pe răd. prop. 1985
Total pomi 204 - -

42
În anii 1990-1992 s-au organizat culturi de concurs cu cele mai valoroase
selecţii clonale şi cu cei mai buni hibrizi, evidenţiaţi prin fructe de calitate superioară,
productivitate mare, precocitate de rodire, etc.
În anul 1994 s-a înfiinţat o nouă cultură de concurs cu piersic şi nectarin dwarf
care cuprinde 12 genotipuri, în două centre: S.C.D.P. Constanţa şi respectiv
U.S.A.M.V. Bucureşti-Disciplina de Pomicultură. Pomii au fost plantaţi la distanţa de
3/1,5 m, asigurând o densitate de 2222 pomi/ha, din fiecare variantă existând 4
repetiţii a câte 5 pomi. Împreună cu izolările fiecare parcelă experimentală este de
1328 mp. (Fig. nr.2)
Pomii sunt conduşi liber.

4.2.1- Descrierea pomologică a unor soiurilor şi hibrizi de piersic şi


nectarin dwarf aflaţi în experienţă

Autumn. Este un soi de piersic dwarf, de origine americană, care a fost


introdus în România de Dr. V. Cociu.
Florile sunt rozacee, simple, roz. Intră târziu pe rod. Epoca de maturare este
mijlocie.
Fructul are forma oblongă, pubescenţă slabă, pieliţa este de culoare galbenă.
Prezintă pulpa galbenă, neaderentă la sâmbure. Greutatea fructului este mică, în jur de
40 grame.
Direcţii de producţie: consum în stare proaspătă şi industrializare, sub formă de
nectar şi gem (foto nr.2).

Foto nr.2

43
Fig. nr. 2. Schema de plantare a piersicului şi
nectarinului dwarf aflat în cultură de concurs
înfiinţată în 1994 la S.C.P.P. Constanţa şi U.S.A.M.V.
Bucureşti

Legendă:
V1 = V.T.-F-sel.89 P.O V6 = V.T. 84-M- V11 = V.T.84-N-05(Năică);
(Paul); R10P11(Liviu); V12 = V.T.84-N-
V2 = V.T. -GD- P11 sel.90 V7 = V.T. 84-G-20(Crăița); 08(Melania);
(Vasilică); V8 = V.T. 83-A-20(-); V= varianta (genotipul);
V3 = V.T. -GB-sel.86 V9 = V.T. 83-B- x = izolare;
N.O.(Dan); 01(Valerica); R = repetiţie
V4 = Autumn R15P4-9 sel V10 = V.T. 83-A-R18P4
86(-); sel.89(Puiu);
V5 = V.T. 84-G-08 (Cecilia);

Bonanza. Soi de nectarin dwarf, introdus în România de Dr. V. Cociu.


Are înflorire abundentă şi aspect ornamental. Florile sunt de tip rozaceu,
simple, mari, de culoare roz.
Este foarte productiv, dar fructele sunt mediocre. Epoca de maturare este
mijlocie.
Fructul este oblong, cu pieliţa galben verzuie, cu circa 15-20% colorat în roşu,
pe partea însorită. Pulpa este galbenă, semiaderentă la sâmbure.
44
Direcţii de producţie: pentru
consum în stare proaspătă şi
prelucrare industrială.
Pomul are valoare
ornamentală.

Floria. Soi de piersic dwarf


ornamental, de origine americană.
A fost introdus în România de Dr.
V. Cociu.
Prezintă flori de tip rozaceu,
involte, de culoare frez. Înflorirea
este abundentă şi de lungă durată.
Fructul este sferic, uşor
asimetric şi prezintă un mucron
micuţ şi o pubescenţă fină.
Pieliţa este de culoare alb-
crem, ca şi pulpa, care este
semiaderentă la sâmbure.
Fructul este mic (40-60 g),
cu aromă plăcută.
Maturarea este foarte târzie, Foto nr. 3.
în a II-a parte a lunii septembrie.

Direcţii de utilizare: ca plantă


ornamentală, decorând prin flori şi port,
recomandată pentru spaţiile verzi,
grădini, terase şi balcoane, în cultură la
container.
Fructele se consumă în stare
proaspătă şi se pretează la prelucrare,
sub formă de gem şi nectar (Foto nr.3.)

Garden Beauty. Soi de nectarin


pitic, ornamental, de origine americană.
A fost introdus în România de Dr. V.
Cociu. Prezintă flori de tip rozaceu,
involte, de culoare frez. Înflorirea este
abundentă şi de lungă durată.
Fructul este oblong, pieliţa este
lucioasă, are culoarea de fond galben-
verzuie şi culoarea acoperitoare roşu-
Foto nr. 4. aprins pe circa 30% din suprafaţă.
Pulpa este galben-verzuie, foarte
aderentă la sâmbure.
45
Fructul are o greutate medie de 75 grame.
Maturitatea fructelor este târzie, în prima parte a lunii septembrie.
Direcţii de utilizare: ca plantă ornamentală, pentru parcuri şi grădini, ori în
cultură containerizată pentru terase şi balcoane.
Fructele se pretează pentru consum direct şi prelucrare sub formă de compot şi
dulceaţă (Foto nr. 4).

Silver Prolific. Este soi de nectarin dwarf, creat în S.U.A. şi introdus în ţara
noastră de Dr. V. Cociu.
Are înflorire abundentă şi aspect ornamental. Florile sunt de tip rozaceu,
simple, de culoare roz.
Este foarte productiv, dar fructele necesită ameliorarea calităţii.
Fructul este oblong, cu pieliţa galben-verzuie, acoperită de roşu-viu pe partea
însorită.
Pulpa este galbenă, semiaderentă. Fructul este mic-mediu (50-60 grame).
Epoca de coacere este mijlocie-târzie.
Pomul are valoare ornamentală. Fructele se pretează pentru consum în stare
proaspătă şi prelucrare.

V.T. F.sel. 89-P.O.


Soi de piersic dwarf ornamental, obţinut de Dumitru Liana şi V. Cociu, la
S.C.D.P. Constanţa, fiind o selecţie clonală din soiul Floria.
Este ornamental prin port şi prin flori. Acestea sunt de tip rozaceu, involte, de
culoare roşu-frez. Înflorirea este abundentă şi de lungă durată (14-19 zile).
Fructul este sferic, de circa 60-70 grame cu pubescenţă fină, crem-verzui, cu
pulpa albă parfumată şi maturare în septembrie-octombrie.
Recomandat pentru spaţii verzi, grădini, terase şi balcoane.

V.T. G.D. P11.sel.90


Este piersic dwarf obţinut
la S.C.D.P. Constanţa de
Dumitru Liana, în anul 1990 şi
reprezintă o selecţie clonală din
soiul Genetic dwarf.
Fructul are formă sferică.
Pubescenţa este fină. Pieliţa are
culoarea de fond galbenă, iar cea
acoperitoare, roşie ocupă 40%
din suprafaţa fructului şi este sub
formă de striuri. Pulpa este
galbenă cu o uşoară infiltraţie de
roşu în jurul sâmburelui.
Foto nr.5.
Fructul are în medie 145 grame.
Direcţii de producţie: pentru consum în stare proaspătă şi procesare (gem şi
nectar; foto nr. 5)
46
V.T.-G.B. sel. 86 N.O.
Soi de nectarin dwarf ornamental, obţinut de Dumitru Liana şi V. Cociu, la
S.C.D.P. Constanţa. Reprezintă o selecţie clonală din soiul Garden Beauty, efectuată
în anul 1986.
Florile sunt de tip rozaceu, involte, de culoare roşu-frez, cu înflorire târzie,
abundentă şi de lungă durată.
Fructul este oblong de circa 75-90 grame cu pieliţă fină, colorată în galben, cu
cca. 30-35% roşu. Pulpa este galben-verzuie, aderentă la sâmbure. Epoca de coacere
este târzie (septembrie).
Se recomandă ca plantă ornamentală, pentru parcuri, grădini, terase şi balcoane,
Fructele se pretează atât pentru consum în stare proaspătă, cât şi pentru
prelucrare sub formă de compot şi dulceaţă.

Autumn R15P4-9 sel.86


Este un hibrid de piersic obţinut de Dumitru Liana, la S.C.D.P. Constanţa, în
urma autopolenizării soiului american Autumn, urmat de o selecţie riguroasă în
câmpul de alegere al hibrizilor.
Fructul are 100-120 grame şi formă oblongă. Pubescenţa este fină, culoarea de
bază este galbenă, ca şi pulpa. Aceasta nu este aderentă la sâmbure.
Direcţia de producţie: consum în stare proaspătă şi industrializare (gem şi
nectar).

V.T. 84-G-08
Este un hibrid de piersic, obţinut de Dumitru Liana şi V. Cociu, la Valu lui
Traian, prin hibridarea dirijată. Fructul are formă oblongă, pubescenţa intermediară,
culoarea de fond este galbenă, iar cea acoperitoare este roşu-intens, pe circa 40% din
suprafaţă. Pulpa este galbenă. Greutatea fructului este de 100-125 grame.
Epoca de coacere: decadele I-II din luna august.
Direcţii de producţie: consum în stare proaspătă şi prelucrare sub formă de gem
şi nectar.

V.T. 84-M-R10P11
Este un hibrid de nectarin, obţinut de Dumitru Liana la S.C.D.P. Constanţa, prin
hibridare dirijată.
Fructul este sferic, uşor asimetric, aspectos, colorat în galben, acoperit cu roşu-
gălbui pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este galbenă, neaderentă la sâmbure.
Greutatea fructului este de 70-100 grame. Fructele ajung la maturitate la
mijlocul ori la sfârşitul lunii august, în funcţie de condiţiile meteorologice ale fiecărui
an.
Direcţii de producţie: consum în stare proaspătă şi prelucrare (compot şi
dulceaţă).

47
V.T. 84-G-20
Este un hibrid de piersic, obţinut de Dumitru Liana, la S.C.D.P. Constanţa.
Fructul este de formă sferic-ovală, prezintă pubescenţă medie. Culoarea de fond este
galbenă, iar cea acoperitoare este roşie, repartizată pe circa 40% din suprafaţă. Pulpa
este galbenă, cu gust bun, suculentă. Fructul atinge 80-100 grame şi se maturează în
decada a III-a a lunii iulie.
Direcţii de producţie: consum în stare proaspătă şi procesare sub formă de gem
şi nectar.

V.T. 83-A-20
Este un hibrid de piersic obţinut de Dumitru Liana la S.C.P.P. Constanţa, Valu
lui Traian.
Fructul are o formă sferic-asimetrică, pubescenţa foarte fină, pieliţa de culoare
galben-verzuie acoperită cu roşu pe circa 20% din suprafaţă.
Pulpa este galben-verzuie, gustoasă. Fructul are în medie 70-80 grame.
Maturitatea de recoltare şi consum se încadrează în prima jumătate a lunii
august.
Direcţii de producţie: consum în stare proaspătă şi prelucrare (gem şi nectar).

V.T. 83-B-01
Hibrid de
brugnonă, obţinut la
V.T.83-B-01
Valu lui Traian, de
Dumitru Liana.
Fructul este sferic,
uşor alungit, fără
pubescenţă, culoarea de
fond a pieliţei este
galbenă şi prezintă
culoare acoperitoare
roşie pe circa 85% din
Foto nr.6 suprafaţa fructului.
Pulpa este
galbenă, cu infiltraţii
uşoare în jurul sâmburelui şi foarte aderentă la sâmbure, este cauciucată şi nu se
descompune la fierbere.
Greutatea fructului este de 90-100 grame. Fructele sunt de foarte bună calitate
şi aspectoase (intens colorate).
Epoca de maturare este la mijlocul lunii august.
Direcţii de prelucrare: consum în stare proaspătă şi prelucrare sub formă de
dulceaţă şi compot din feliuţe (Foto nr. 6)

48
V.T. 83-A-R18P4
Este un hibrid de piersic, obţinut de Dumitru Liana şi Indreiaş Gh., la S.C.D.P.
Constanţa, prin hibridare dirijată a unor hibrizi complecşi, urmată de o selecţie
riguroasă în câmpul de alegere.
Fructul este sferic, culoarea de fond este galbenă cu 15-20% roşu, culoare
acoperitoare.
Pulpa este galbenă, suculentă, cu gust şi aromă plăcută.
Greutatea fructelor este de 85-90 grame.
Epoca de coacere : prima decadă a lunii august.
Recomandat atât pentru consum în stare proaspătă, cât şi pentru prelucrare sub
formă de gem şi nectar.

V.T. 84-N-05
Este un hibrid de nectarin, obţinut
prin hibridare dirijată, de Dumitru Liana,
la S.C.P.P. Constanţa.
Fructul este sferic, uşor asimetric,
are culoarea de fond galben-portocalie,
iar cea acoperitoare este roşie, pe 50% din
suprafaţa fructului.
Pulpa este galben-portocalie,
neaderentă la sâmbure, suculentă, cu gust
plăcut, dulce-acrişor.
Fructele au în medie 100-120
grame şi se maturează în decadele II şi III
ale lunii august.
Se utilizează atât pentru consum în
stare proaspătă, cât şi pentru prelucrare Foto nr.7
(dulceaţă şi compot- Foto nr. 7)

V.T. 84-N-08
Este hibrid de nectarin, obţinut la S.C.P.P. Constanţa de Dumitru Liana.
Fructul are forma oblongă. Pieliţa este galben-portocalie, acoperită cu roşu pe
circa 80% din suprafaţă.
Pulpa este galben-portocalie, cu gust foarte bun, echilibrat.
Fructul poate atinge 210 grame.
Maturarea fructelor are loc în decada a III-a a lunii august.
Direcţii de producţii: consum în stare proaspătă şi prelucrare sub formă de
compot şi dulceaţă.

H 25.11.68 P3-A.P.
Hibrid semidwarf, obţinut la S.C.D.P. Constanţa, de Dumitru Liana, în urma
autopolenizării unui genotip de origine americană. A fost selectat în 1995, pentru
calitatea superioară a fructelor sale.
49
Fructul este brugnonă (nectarină cu
pulpă cauciucată şi foarte aderentă la
sâmbure), cu epoca de maturare între 30
iulie şi 8 august.
Forma este sferică, cu cele două
jumătăţi uşor asimetrice. Pieliţa este galben-
portocalie, lucioasă acoperită cu roşu pe
circa 40% din suprafaţă.
Pulpa este portocalie, intens şi
uniform colorată, cu gust plăcut, dulce-
acrişor.
Fructul are greutatea medie de 120
grame.
Se pretează la consum în stare Foto nr.8
proaspătă şi procesare sub formă de
dulceaţă şi compot (Foto nr. 8)

V.T. 84-G-08- sel A.P. 95


Hibrid de piersic dwarf, obţinut la S.C.P.P. Constanţa, de Dumitru Liana, prin
autopolenizarea unui hibrid complex.
Fructele se maturează între 9-18 august şi au în medie 85-100 grame.
Fructul este sferic-uşor alungit, cu pieliţă intens colorată în roşu şi fin
pubescentă.
Pulpa este galbenă, neaderentă, aromată cu gust dulce-acrişor.
Fructele se maturează între 17-25 august şi au în medie 150 grame.
Discuţii de utilizare pentru consum în stare proaspătă şi prelucrare (gem, nectar,
jeleu, etc.).

H pletos 1.3.
Este un hibrid de piersic arbustoid, cu ramuri pendante, obţinut la S.C.D.P.
Constanţa de Dumitru Liana, prin libera polenizare a unui genitor semidwarf.
Forma este rotundă şi pubescenţa este fină. Pieliţa este subţire, colorată în
galben-portocaliu, cu circa 20% roşu.
Pulpa este galbenă, suculentă cu gust dulce acrişor.

4.2.2. Descrierea pomologică a portaltoilor utilizaţi


Portaltoii exercită o influenţă directă asupra producţiei şi calităţii fructelor. Ei
imprimă rezistenţă la ger, o adaptabilitate la excesul temporar de umiditate, excesul
de calcar, atacul de nematozi. Determină reducerea vigorii soiurilor, accelerarea
intrării pe rod şi o productivitate ridicată.
În România cel mai utilizat portaltoi pentru piersic este piersicul franc
(Prunus persica, Batsch sau Persica vulgaris Mill). Piersicul franc ca portaltoi
determină o declanşare mijlocie a procesului de creştere şi înflorire şi o încheiere a
vegetaţiei la sfârşitul lunii octombrie.

50
T.16 (Prunus persica, L. Bastch) este un portaltoi generativ creat de Ionescu
Preda şi Alexandra Indreiaş, la S.C.P.P. Constanţa. El a fost obţinut prin selecţia
dintr-o populaţie de piersic comun, de pe terasele cu conţinut ridicat de calcar din
Dobrogea. A fost omologat în 1982.
Pomul este mediu viguros cu coroană globuloasă, grad mare de autofertilitate
(92%), rezistă la boli, la cloroză calcară în condiţii de teren irigat.
Fructul este mic, sferic, cu pulpă galben-verzuie, neaderentă la sâmbure.
Se maturizează în septembrie cu 6-8 zile după soiul Elberta.
Portaltoiul T.16 este compatibil cu majoritatea soiurilor de piersic şi nectarin.
El imprimă soiurilor altoite uniformitate în creştere şi o bună productivitate.
Tomis 1 - portaltoi generativ pentru piersic, omologat în 1997, obţinut la
S.C.P.P. Constanţa prin selecţie din piersicul comun în 1979, de către Alexandra
Indreiaş.
Tomis 79 - este un portaltoi generativ, selecţionat la S.C.P.P. Constanţa, din
Colecţia naţională de piersic, materialul biologic provenind din China, sub denumirea
de Hui Hun Tao şi a fost omologat în 1997 de Alexandra Indreiaş.
Pomul are vigoare redusă, port erect, coroană globuloasă, cu ramuri de schelet
bine garnisite.
Înflorirea este mijlocie (10.IV-1.V) având o durată relativ lungă (17 zile).
Floarea este de tip rozaceu, cu 5 petale alungite, colorate în roz intermediar.
Fructul este mic, puternic pubescent. Pulpa este de culoare albă cu pigmentaţie
antocianică în jurul sâmburelui, iar fermitatea este foarte slabă, mediu suculentă şi cu
textură fibroasă.
Epoca de maturare este târzie (4-7.IX) având o coacere eşalonată.
P.1s - selecţie dintr-un puiet de origine necunoscută, realizat în 1972 la I.C.P.P.
Piteşti. A fost omologat în 1989 ca portaltoi generativ pentru piersic şi migdal de
către Parnia P., Ioniţă C., Duţu I. şi Stanciu N.
De Balc (Prunus persica, L.Bastch) - este un portaltoi selecţionat dintr-o
populaţie de piersic comun şi a fost omologat în 1983, la S.C.P.P. Bihor de către
Ştefan Iulian. Sinonime: Elita de Balc sau Frumoasa de Balc.
Pomul este viguros, prezintă o coroană globuloasă, este autofertil, rezistent la
ger, îngheţuri târzii de primăvară şi secetă. înfloreşte la sfârşitul lunii aprilie,
începutul lunii mai.
Fructul este de formă sferică, de mărime mijlocie, de culoare alb-gălbui.
Se maturează în a doua parte a lunii septembrie.
Oradea 1 (Prunus persica, L. Bastch) - este selecţionat dintr-un soi de piersic
comun, provenit din Italia şi omologat în anul 1983 la S.C.P.P. Bihor de către Ştefan
Iulian. El a fost obţinut prin libera polenizare a soiului Bon Ammi.
Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroană globuloasă şi înflorire în aprilie.
Fructele sunt de mărime mijlocie (50 g) de culoare alb-gălbuie. Se maturează
în a doua jumătate a lunii septembrie.
Bailey - este un portaltoi generativ, selecţionat în S.U.A.
Pomul este semi-viguros şi prezintă o coroană globuloasă. înfloreşte foarte
târziu (18.IV-6.V). Floarea este de tip rozaceu, în general cu 5 petale, uneori 6
colorate, rotunjite, colorate în roz închis.
51
Fructul este de mărime mijlocie, are o formă oblongă şi este puternic
pubescent. Sâmburele este mic, alungit de culoare închisă şi neaderent la pulpă.
Epoca de maturare este târzie şi are o coacere eşalonată (8-20 septembrie).
Rutgers Red Leaf - este un portaltoi generativ, selecţionat la Universitatea
Rutgers, din New Jersey, S.U.A.
Pomul este de vigoare mijlocie, cu portul uşor arcuit şi prezintă o coroană
răsfirată. Are ramuri mixte de grosime mijlocie (4,5 mm) cu internodii lungi (3 cm).
Înfloritul este târziu (11.IV-2.V), având o durată lungă. Floarea este de tip
rozaceu, cu 5-6 petale de culoare roz închis. Fructul este de mărime mijlocie, puternic
pubescent. Pulpa este de culoare albă, are fermitate slabă, suculenţă mijlocie şi textură
fibroasă.
Sâmburele este mic, de formă alungită de culoare închisă, neaderent la pulpă.
Epoca de maturare este târzie, având o coacere eşalonată.
G.F. 305 - este un portaltoi generativ selecţionat la Staţiunea Grande Ferade
(Franţa) dintr-un piersic “de Montreville”. Pomul are vigoare mare, ramuri mixte,
subţiri (3,4 mm) şi internoduri lungi (3 cm).
Înfloreşte foarte târziu (20.IV-7.V) având o durată mijlocie (15 zile). Floarea
este de tip campanulat, prezintă 5 petale foarte mici de culoare roz-violaceu.
Fructul este mare, puternic pubescent. Pulpa este de culoare albă, cu fermitate
slabă, suculenţă mijlocie şi textură fibroasă.
Epoca de maturare este tardivă (17-30.IX) având coacerea eşalonată.
Harrow Blood este un portaltoi generativ, selecţionat în Ontario- Canada.
Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroană globuloasă, are ramuri de schelet
bine garnisite, cu ramuri mixte, subţiri (3,9 mm), cu internoduri scurte (1,7 cm).
Înflorirea este mijlocie (9-30.IV) având o durată lungă (21 zile). Floarea este de
tip rozaceu cu 5-6 petale de culoare roz închis.
Fructul este foarte mic, puternic pubescent. Pulpa este de culoare roşie-
sângerie, cu pigmentaţie antocianică puternică, fermă, slab suculentă, cu textură
fibroasă.
Epoca de maturare este foarte târzie (29.IX-1.X), având coacere grupată.
Alţi portaltoi utilizaţi pentru cultura piersicului şi a nectarinului sunt cei
generativi Myran, Cadaman, Julior creaţi în Franţa.
Portaltoii vegetativi câştigă teren pe plan mondial şi dintre aceştia merită a fi
amintiţi portaltoii: Hansen 536 şi Hansen 2168, care induc rezistenţă la nematozi,
Okinawa şi Nemaguard, Citation, Shalil, Yunnan, S-37, etc.
Alţi portaltoi au calitatea de a reduce vigoarea pomilor şi a induce precocitatea
de rodire. Dintre aceştia amintim: Ferciana Isthara, Jaspi, G.F. 677, G.F. 557, ultimii
doi fiind hibrizi migdalo-piersic.
Dintre portaltoii de tip dwarf omologaţi pe plan mondial amintim: Circe şi
Calipso.
Ştefan Iulian la S.C.D.P. Oradea a lucrat şi a obţinut rezultate în crearea de noi
portaltoi utilizând ca genitori piersici dwarf.

52
În decursul anilor de studii, piersicul dwarf a fost altoit la S.C.P.P. Constanţa
pe portaltoi piersic franc, corcoduş, zarzăr, migdal şi pe anumite selecţii şi hibrizi
obţinuţi din combinaţii efectaute între portaltoi standard şi piersic dwarf.
Cele mai slabe rezultate s-au obţinut la altoirea pe corcoduş, care drajonează
puternic, astfel încât pomii au dificultăţi în vegetaţie. De asemenea, s-a înregistrat
incompatibilitate cu portaltoii foarte viguroşi de tipul P/1s.

4.3. METODE DE CERCETARE


S-au efectuat o serie de observaţii şi determinării, cu scopul de a constata
capacitatea de adaptare a soiurilor şi hibrizilor studiaţi la condiţiile pedoclimatice din
sud-estul României.
Observaţiile privind desfăşurarea principalelor fenofaze au fost făcute ţinând
cont de stadiile reper la piersic ( J.Fleckinger- Fig. nr. 3)

a) desfăşurarea fenofazelor de vegetaţie au vizat :


- dezmuguritul şi creşterea lăstarilor ;
- creşterea intensă a lăstarilor ;
- încetinirea şi încetarea creşterii lăstarilor ;
b) desfăşurarea fazelor de fructificare :
- dezmuguritul mugurilor de rod ;
- înfloritul (început, sfărşit) ;
- întărirea sămburelui ;
- maturitatea de recoltare ;
Determinările privind creşterea vegetativă au vizat în principal vigoarea
pomilor şi au fost făcute măsurători biometrice privind :
- suprafaţa secţiunii trunchiului(cmp) şi sporul mediu annual de creştere
- asigurarea statistică faţă de media experienţei a suprafeţei secţiunii
trunchiului
- înălţimea pomilor(cm) – a fost măsurată cu ajutorul unei rigle gradate (miră
geodezică), datele obţinute fiind trecute într-un tabel sub forma valorilor minime,
maxime şi medii; măsurătorile au fost efectutate pe pomii aflaţi în cultura de concurs
înfiinţată în 1994,iar sporul de creştere s-a obţinut prin diferenţa valorilor medii din
anii consecutivi.
- înălţimea trunchiului (cm) s-a determinat prin măsurarea directă a trunchiului
fiecărui pom ; datele au fost trecute într-un tabel sub forma valorilor minime, maxime
şi medii;
- înălţimea coroanei (cm) s-a obţinut prin diferenţa dintre înălţimea pomilor şi
înălţimea trunchiului.
- diametrul trunchiului (cm) : pomii din fiecare variantă au fost măsuraţi cu
ajutorul şublerului , valorile minime maxime şi minime fiind înregistrate într-un tabel
iar sporul mediu de creştere s-a obţinut făcând diferenţa între valorile medii obţinute
în anii consecutivi

53
Fig.nr.3- Stadii reper la piersic

A. Mugure de iarnă: stare caracteristică pomului în repaus, mugurele brun,


scămos, ascuţit.
B. Umflarea mugurilor: mugurele începe să se rotunjească, solzii se desfac şi
apar albicioşi la vârf.
C. Apariţia sepalelor: mugurele umflat se alungeşte şi prezintă un punct albicios
constituit din sepalele caliciului.
54
D. Apariţia petalelor: sepalele se deschid şi lasă să se vadă corola roză în vârful
mugurelui.
E. Apariţia staminelor: butonul roz se deschide parţial şi apar staminele.
F. Înflorirea: petalele sunt complet desfăcute; este înflorirea deplină.
G. Căderea petalelor: ofilite sau uşor brunificate; petalele se scutură; staminele
se răsucesc, brunificate; fecundarea a avut loc.
H. Formarea fructului: ovarul se îngroaşă şi apare fructul, având la vârf restul
sepalelor uscate.
I. Fruct tânăr: eliberat de cămăşuţa caliciului, fructul tânăr, foarte pubescent, se
îngroaşă rapid.

- indicele de vigurozitate ( I.v) s-a calculat folosind formula:


S  100
I.v. 
H
în care :
S = suprafaţa secţiunii tr.(cmp)
H = înălţimea pomului ( cm)
- măsurători privind extinderea coroanei : annual s-au măsurat diametrele
coroanei pe direcţia rândului şi perpendicular pe rând
- volumul coroanei a fost calculat folosind formula lui Sarger :
Dd 
V  H   0,416
 2 
în care : - D = diametrul coroanei pe direcţia rândului
- d = diametrul coroanei perpemdicular pe rând
- H = înălţimea coroanei
- 0,416 = indice de corecţie
- creşterea lăstarilor: dinamica de creştere, biometria frunzelor, lungimea
internodiilor, biometria ramurilor mixte
- studiul sistemului radicular la piersicul dwarf, comparativ cu cel
standard a fost efectuat prin metoda tranşeului-Oscamp-Dragavţev.
Determinările privind productivitatea pomilor s-au efectuat prin cântărirea
recoltei de pe fiecare pom în parte şi prin calcularea producţiei medii pe pom şi la
hectar în funcţie de variantă :
-indicele de productivitate (kg / cmp suprafaţă secţiune trunchi) s-a
calculat cu ajutorul formulei:
Producţia pe pom
I.p. =
Suprafaţa secţiunii trunchiului
-indicele de producţie (kg / mc volum coroană) s-a determinat cu ajutorul
formulei:
Producţia pe pom
I.prod. =
Volumul coroanei

55
Au fost efectuate analize fizice asupra fructelor şi anume :
-greutatea medie a unui fruct (g) ;
-greutatea medie a unui sâmbure(g) ;
-greutatea pulpei (g) ;
-raportul sâmbure /fruct ;
-fermitatea pulpei (kg. forţă/cmp) cu penetrometru ;
-densitatea pulpei (g/cmc) ;
Deasemenea, s-au efectuat analizele chimice privind peroxidazele din frunzele
unor genotipuri de piersic şi nectarin pitic genetic şi standard Evaluarea
enzimogramelor s-a făcut conform recomandărilor Comisiei Europene privin
nomeclatura enzimelor.
Analizele chimice asupra fructelor au avut în vedere :
- substanţa uscată solubilă (%) cu refractometrul de mână Zeiss;
- aciditatea (g la % acid malic) prin titrare directă;
- vitamina C (mg la %) prin metoda iodometrică;
S-au făcut observaţii privind rezistenţa genotipurilor la ger şi dăunători

4.3.1. Metodele de creare a soiurilor noi


Crearea noilor soiuri se realizează atât prin metode clasice ori convenţionale,
cât şi prin neconvenţinale, moderne.
Dintre metodele clasice, cea mai răspândită este hibridarea.
1. Hibridarea poate fi naturală (hazard), când se obţin hibrizi prin libera
polenizare şi artificială (dirijată), când este gândită şi eectuată de ameliorator.
Hibridarea dirijată poate fi simplă, dublă, triplă, complexă, reciprocă, dialelă,
intraspecifică ori interspecifică (V. Cociu, Şt. Oprea, 1989).
Un alt aspect al hibridării dirijate îl constituie autopolenizarea sau
autofecundarea, care este de fapt hibridarea în limitele fenotipului (la plantele
autogame) sau a genotipului (la plantele alogame).
Consangvinizarea, constă în înmulţirea prin autofecundare a plantelor alogame
sau încrucişarea între indivizi înrudiţi.
La organismele cu fecundare încrucişată, efectul specific consangvinizării este
reducerea vigorii, adică apariţia fenomenului de depresie de consangvinizare. De
aceea această metodă de încrucişare se opreşte la I2 sau I3, în care apar genotipuri
valoroase. Pentru ca acestea să se menţină, se fac hibridări de tip„frate – soră”(SIB).
Segregarea descendenţelor plantelor consangvinizate permite ca alelele recesive (care
controleză anumite însuşiri valoroase pentru practică) să ajungă în stare homozigotă
şi să se poată exterioriza.
2. Selecţia clonală, este o metodă de selecţie care presupune existenţa unui
material biologic heterogen şi a unui număr mare de pomi. În urma unei examinări
sistematice se alege pomul cel mai valoros (sau pomii cei mai valoroşi) şi se practică
înmulţirea lui vegetativă, obţinând astfel un clon valoros.
Deci, clonul, în pomicultură este format dintr-un grup de pomi, care provin
dintr-un exemplar iniţial, denumit „cap de clon”, care sunt înmulţiţi vegetativ
(asexuat) şi care au aproximativ aceleaşi caractere cu acesta.

56
Când exemplarul ales este cel mai bun dintr-un soi dat, selecţia este
conservativă, iar când acesta este o mutaţie, avem de a face cu o selecţie creatoare,
deoarece, în urma testărilor, această clonă va deveni un nou soi.
3. Mutageneza, atât cea naturală (spontană), cât şi cea dirijată, constituie
metode de ameliorare şi de obţinere a soiurilor noi de piersic şi nectarin.
Variaţiile mugurale deşi relativ frecvente la piersic, sunt identificate foarte rar
de ameliorator şi de aceea punerea lor în valoare este întâmplătoare!
Amelioratorii pot selecţiona noile mutaţii, dar nu au posibilitatea să dirijeze
procesul mutaţional în conformitate cu cerinţele impuse de programele de ameliorare.
Mutageneza dirijată se realizează cu agenţi fizici şi chimici, şi până în prezent
ea a dus la realizarea unei mari variabilităţi a materialului genetic şi nu la obţinerea de
noi soiuri valoroase.
La metodele clasice de ameliorare a piersicului se adăugă şi grija permanentă
pentru îmbogăţirea colecţiei cu material biologic, din ţară şi de peste hotare, în scopul
lărgirii fondului de germoplasmă.
Biotehnologia . Dacă ameliorarea genetică a plantelor a fost făcută până în
anul 1980 aproape exclusiv prtin utilizarea metodelor clasice de ameliorare genetică,
după aceestă dată , prin perfecţionarea tehnicilor de cultură „în vitro”, metodele
tradiţionale au început să fie completate şi chiar înlocuite cu tehnicile moderne ale
biotehnologiei. Acestea transformă „ameliorarea genetică” într-o metodă de tip
industrial, de creare rapidă a noilor soiuri valoroase.
Biotehnologia, reprezintă astăzi cheia unei noi revoluţii verzi în agricultură şi
ea va contiuna să fie în strânsă legătură cu metodele clasice de ameliorare ale
plantelor.
După Moro şi colab.(1984) aplicaţiile practice, utile, ale culturilor „in
vitro”sunt clasificate astfel :
 pe termen scurt (până în trei ani) şi se referă la cultura de rădăcini, de apexuri
( meriteme), de embrioni, de endosperm;
 pe termen mediu (3- 8 ani) − se referă la introducerea de varietăţi
somaclonale, culturi de antere, de ovare, de embrioni, obţinerea de linii izogene, etc.;
 pe termen lung (8−15 ani) − se referă la hibridarea somatică, obţinerea de
hibrizi, linii celulare mutante, transferul de organite, de cromozomi şi cel de gene;
Dintre „metodele neconvenţionale” pe care le-am utilizat la S.C.D.P.Constanţa
amintim embriocultura sau „cultura de embrioni imaturi”
În procesul de ameliorare al speciilor pomicole se întâlnesc două situaţii în care
embrionii rămân imaturi (nu se dezvoltă suficient şi nu au capacitate de germinare):
− o situaţie este cea în care se execută hibridări îndepărtate şi există
incompatibilitate de natură genetică;
− o altă situaţie este cea în care se fac lucrări de obţinere a soiurilor
extratimpurii şi timpurii la sâmburoase. Apar fenomene de resorbţie a substanţelor de
rezervă din ţesuturile embrionare, iar embrionul imatur îşi pierde capacitatea de a
germina.
Prin prelevarea embrionilor în momentul când fructele intră în pârgă, şi
cultivarea lor pe anumite medii nutritive “in vitro” se pot obţine plante viabile.

57
Desfăşurarea lucrărilor de embriocultură la S.C.D.P. Constanţa
Bogatul fond de germoplasmă aflat la S.C.D.P. Constanţa, în colecţia naţională
de piersic,a fost folosit la efectuarea de polenizări masive cu zeci de soiuri şi hibrizi
timpurii şi extratimpurii de piersic, în scopul creerii de noi soiuri care să devanseze
perioada de maturare a fructelor cu cca. 5 – 10 zile , faţă de cele existente în
sortiment, cât şi pentru crearea de soiuri de piersic dwarf cu fructe de calitate.
Pentru izolare s-au utilizat pungi din hârtie pergament şi cuşti tifonate , s-au
etichetat şi marcat ramurile şi pomii. S-a luat în studiu controlul legării fructelor, iar
datele obţinute s-au înregistrat în caietele de câmp. Fructele hibride au fost recoltate
în faza de prepârgă, când mezocarpul era încă tare, şi au fost dezinfectate într-o
soluţie de captan. O parte din ele au fost păstrată temporar într-un dulap frigorific, iar
cealaltă parte a urmat calea descrisă în continuare.
Fructele crăpate au fost înlăturate . Pulpa se îndepărteză, decupând cu un cuţit
părţile laterale ale fructului, sâmburele rămând cuprins într-un paralelipiped de pulpă.
Sub acestă formă se scufundă într-o soluţie de hipoclorit de calciu ori sodiu 7 % şi se
depulpează complet, manual, prin frecare, folosind mănuşi chirirgicale. Urmează
ghilotinarea endocarpului lemnos al sâmburilor şi introducerea seminţelor, câte zece,
în vase Petri, cu apă sterilă, folosind o pensă. Sub această formă, seminţele se
introduc în camera de extracţie, sau în incinta hotei cu flux steril laminar.
Folosind instrumentar sterilizat, se îndepărteză tegumentul seminal cu o
forfecuţă şi ace spatulate, apoi, cu o pensă lungă, fără zimţi, se prinde embrionul şi se
inoculează în eprubetele cu mediul sterilizat, cu grijă, ca baza lui să fie 1/3 introdusă
în mediu. Eprubeta cu inocul se etanşeizează imediat, cu folie de polietilenă, deasupra
flăcării şi se etichetează (s-au folosit benzi de romplast pe care s-au scris codurile cu
pix, creioanele de ceară fiind mai puţin rezistente). După fiecare inoculare
instrumentele se introduc în alcool de 90º şi se flambeză, iar după cele zece inoculări,
se şterg suprafeţele de lucru cu alcool de 70º.
Mediul de cultură folosit a fost cel indicat de prof. L.F.Hough, în care s-a
modificat procentul de zaharoză de la 2 % la 4 şi chiar 6 % (în funcţie de
dimensiunile embrionilor, cu cât aceştia sunt mai mici, este nevoie de mai multă
zaharoză) şi s-a scăzut agarul de la 7 la 6 g/l.
S-au preparat întâi soluţiile de bază (şase soluţii de macroelemente şi una de
microelemente) şi s-au introdus în sticle spălate, uscate şi etichetate.
Într-un vas Erlenmayer sau într-un balon cu fund plat de 2 litri se prepară 1
litru de mediu, astfel:
−se introduc în vas 930 ml apă distilată sau bidistilată şi se adaugă câte 10 ml.
din fiecare soluţie de macroelemente, în ordinea indicată de reţetă, pentru a evita
precipitarea; se adaugă apoi 10 ml. din soluţia stoc de microelemente şi se agită foarte
bine. Se adaugă chelatul de fier şi zaharoza şi se reglează pH-ul mediului la 5,7; apoi
se pune pe foc, mestecându-se continuu;
−se ia temperatura mediului şi când aceasta atinge 85ºC, se introduce agarul
(Difco) şi se amestecă bine, ţinând pe foc până se dizolvă complet, fără a prelungi
mult fierberea;
−se toarnă fierbinte în eprubete, câte 10 ml. de mediu , se pun imediat
dopurile, se introduc în coşuleţe şi se sterilizează 20 minute la 121 ºC în etuvă sau la
58
121 şi 1,2 atmosfere în autoclav.; se aşează coşuleţele cu eprubetele împachetate în
hârtie sterilă, pe masă, în poziţie oblică şi se expun la raze ultraviolete până la
însâmânţare;
Faza „ in vitro”
După inocularea embrionilor în eprubetă, aceasta se aşează pentru 9 – 14 zile
în condiţii de întuneric, la temperatura camerei, pentru a stimula germinarea duoă
metoda prof. David Cain . Pe măsură ce cotiledoanele se distanţează , eprubetele se
trec în camera frigorifică, pentru o lună, la +5ºC, urmate de alte trei luni, la +1ºC.
Atât înaintea introducerii în camera frigorifică cât şi în timpul post-maturării la frig,
se înlătură eprubetele în care mediul sau embrionii s-au infectat. După cca. 4 luni, se
scot eprubetele cu embrionii germinaţi şi se aşeză în camera de vegetaţie, la o
temperatură de 15ºC şi regim de întuneric 24-48 ore, pentru a stimula alungirea
radicelei. Apoi se trec la un regim de 23-25 ºC şi iluminare 16 ore din 24, aşezând
eprubetele în suporturi de celuloză expandată, pe rafturi în camera de vegetaţie. Când
se înverzeşte tulpiniţa şi prezintă 5-6 frunzuliţe, la circa două săptămâni de la
scoaterea din camera frigorifică, plantele pot fi transferate la ghivece.
Faza „in vivo”
În vederea transplantării plantelor, se pregătesc ghivece de lut ori plastic, cu
diametrul de 8-10 cm, care au fost dezinfectate cu CuSO4, Rovral, etc. şi sterilizate.
Amestecul folosit pentru transplantare trebuie să fie uşor, format din :
− 1/3 perlit − 1/3 perlit
− 1/3 turbă sau − 1/3 turbă
− 1/3 cenuşă de termocentrală − 1/3 nisip
sau pământ de frunze

Înainte de utilizare, amestecul se umectează şi se sterilizează sever.


Deasemenea, se sterilizează si cioburile, pietrişul şi nisipul, care se vor pune la fundul
ghivecelor, pentru asigurarea unui bun drenaj. Se aşează amestecul în ghivece, se scot
plantele din eprubete prin baterea lor energică în palmă. Nu este indicată tragerea
plantelor cu pensa, deoarece riscăm să lezăm tulpiniţa şi rădăcinile. Se spală
rădăcinile de urmele de agar care ar favoriza dezvoltarea bacteriilor şi a fungilor.
Se plantează cu grijă, folosind o baghetă de sticlă care se dezinfectează după
fiecare plăntuţă în parte şi având grijă să se taseze bine solul în jurul rădăcinilor. Se
udă cu grijă şi se stropesc atât plantulele cât şi suprafaţa solului cu o soluţie de
Rovral, de concentraţie mică. Este foarte importantă acoperirea imediată a ghivecelor
cu pungi de polietilenă, pentru a evita deshidratarea plăntuţelor care sunt lipsite de
cuticulă şi care suferă un şoc puternic la trecerea de la condiţiile „in vitro” la cele „in
vivo”. Ghivecele cu „capişoane” se aşează pe stelaje, în camera de vegetaţie, la 23-
25ºC şi iluminare 16 ore din 24, udând zilnic cu apă distilată. Se păstrează pungile
timp de două săptămâni, până se formează cuticula, udând zilnic,cu grijă, spre a evita
condensarea apei pe plantă şi infectarea cu Phytium sau alţi agenţi fitopatogeni,
favorizaţi de umezeala ridicată.
Se fac tratamente preventive cu substanţe fungicide şi este bine să se aşeze
pudră de talc la baza tulpiniţelor. De 2 ori pe săptămână, plantele se fertilizează cu
soluţie Knop (se udă plăntuţele cu apă şi apoi se fertilizează cu câte 10 ml. soluţie
59
Knop, numai pe sol). După 2-3 săptămâni, când apar frunzuliţele noi, este semn că
plantele încep să crească şi se scot progresiv pungile , renunţând treptat la ele.
Pentru transplantarea la ghivece mai mari (cu diametrul de 12-15 cm) se
dezinfectează ghivecele şi se sterilizează amestecul, care este format din :
−perlit − perlit
−turbă − turbă
−pământ de ţelină sau − mraniţă
−nisip − nisip
După transplantarea a-II-a, se pot uda cu apă distilată + apă de la robinet şi
treptat numai cu apă de la robinet. Înainte de scoaterea plantelor în câmp, se
recomandă aclimatizarea lor în livadă, între pomi, într-un loc umbrit şi ferit de curenţi
puternici de aer, de insolaţie şi de agenţi fitopatogeni. De obicei, scoaterea şi
plantarea în câmp, se face la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie. La plantare,se
păstrează bolul de pământ. Plantele se udă zilnic şi după un şoc de 1-2 săptămâni, se
adaptează noilor condiţii, reluându-şi creşterea.

Mediul Hough
I. MACROELEMENTE

1 − Ca ( NO3)2 x 4 H2 : 11,810 g. în 100 ml.


2 − Mg SO4 x 7 H2O: 4,930 g. în 100 ml.
3 − K H2 PO4: 1,361 g. în 100 ml.
4 − K2 SO4: 3,486 g. în 100 ml.
5 − ( NH4)2 SO4: 1,321 g. în 100 ml.
6 − Na Cl: 0,585 g. în 100 ml.

II. MICROELEMENTE
1 −H3 BO3: 0,0571 g./ l
2 −Mn SO4 x H2O: 0,0769 g./ l
3 −ZnSO4 x 7 H2O: 0,0440 g. / l
4 −CuSO4 x 5 H2O: 0,0039 g. / l
5 −MoO3: 0,0015 g. / l
6 −FeSO4 x 7 H2O: 3,2 ml / l

III. ALŢI INGREDIENŢI


1 − Agar − 6 g / litru de mediu
2 − Zaharoza − 40 g-60 g / l

Eficienţa economică s-a determinat având în vedere costurile de producţie,


veniturile totale, profitul şi rata rentabilităţii.

Valorificarea datelor experimentale


Pentru determinările de bază, rezultatele obţinute au fost prelucrate
statistic şi interpretate pe baza analizei varianţei, gradele de semnificaţie fiind
exprimate cu ajutorul diferenţelor limită.

60
C A P I T O L U L V.

CONDIŢIILE NATURALE ÎN CARE S-AU DESFĂŞURAT


CERCETĂRILE

5.1. RELIEFUL ŞI GEOLOGIA

Cercetările au fost organizate în localitatea Valu lui Traian, situată în jumătatea


sud-estică a Dobrogei, în partea de sud-est a României, cuprinsă între Dunăre şi
Marea Neagră. Teritoriul Dobrogei este un podiş tipic, cu pante domoale, ca rezultat
al unei îndelungate evoluţii geologice şi geografice. Unităţile de relief actuale au
evoluat pe unităţile geologice preexistente, reprezentate în multe locuri prin
formaţiuni hercinice, peste care, la suprafaţă, stau formaţiuni recente de löess.
Acestea din urmă constituie roca mamă a solurilor regiunii.
În partea nordică a regiunii există formaţiuni geologice foarte vechi, respectiv
podişul Casimcei, alcătuit din şisturi verzi de vârtsă precambriană, care apar la zi în
anumite locuri. Acestea sunt acoperite în marea lor majoritate de depozite mai noi de
loess, cu o textură lutoasă sau parţial luto-nisipoasă, precum şi de depozite loessoide,
cu textură lutoasă sau luto-argiloasă. Dealurile cu aspect domol, cu pante foarte line,
alcătuiesc trăsătura geomorfologică dominantă a regiunii (Constantinescu ş.a., 1955).
Partea sudică a regiunii aparţine podişului Dobrogei de sud, de asemenea cu
formaţiuni geologice vechi, acoperite cu depozite de loess.
Altitudinea terenului este scăzută şi relativ uniformă, cu exceptia Muntilor
Dobrogei, unde se menţine totuşi sub 500 m, panta generală fiind orientată îndeosebi
către Marea Neagră şi fiind aratată de direcţia reţelei hidrografice.

5.2. SOLUL

Datorită condiţiilor variate de mediu învelişul de soluri din Dobrogea este


format dintr-un număr de 6 clase de soluri conform Sistemului de Clasificare a
Solurilor (Munteanu ş.a., 1988), respectiv: molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri,
soluri hidromorfe, halomorfe şi neevoluate.
Molisolurile reprezintă una dintre clasele de soluri zonale specifice Podişului
Dobrogei. Aceste soluri au drept caracteristică existenţa orizontului Am (molic),
avînd culoare închisă. Ele acoperă aproape în totalitate Podişul Dobrogei Centrale şi
de Sud şi suprafeţe întinse din Podişul Dobrogei de Nord cu excepţia zonelor celor
mai înalte din cadrul Munţilor Măcin şi din Podişul Babadagului şi Delta Dunării.
Materialul parental este format din loess şi mai rar din depozite deluvio-coluviale,
argile şi depozite aluviale, iar condiţiile climatice în care s-au format au caracter
continental pronunţat (zona climatică călduroasă-secetoasă) cu o cantitate relativ
scăzută de precipitaţii, în general de 300-500 mm şi temperaturi relativ ridicate
(10.5-11.5oC).

61
În cadrul acestei clase au fost deosebite la nivel de tip: soluri bălane,
cernoziomuri, cernoziomuri cambice, cernoziomuri argiloiluviale, soluri cenuşii,
soluri castanii de păduri xerofile şi şibleacuri, şi redzine (Păltineanu ş.a., 2000).
Dintre acestea, solurile bălane şi cernoziomurile, care se întâlnesc pe suprafeţe
considerabile în Dobrogea, sunt detaliate mai jos.
Solurile bălane sunt specifice Podişului Dobrogei şi se caracterizează printr-un
orizont Am (molic) un orizont A/C cu prezenţa carbonaţilor de calciu de la suprafaţa
solului, a căror acumulare maximă se realizează în cadrul orizontul Cca. Aceste soluri
se întâlnesc pe suprafeţe întinse în cadrul Podişului Dobrogean, în zonele de câmp şi
depresionare de la marginea regiunilor mai înalte, bordând cursul Dunării şi ţărmul
Mării Negre. Pe pante ele pot fi erodate şi în asociaţie cu regosoluri, erodisoluri,
rendzine şi litosoluri.
Vegetaţia naturală este de stepă cu specii de Poa bulbosa, Artemisia austriaca,
Euforbia stiposa şi Festuca valesiaca. Apa freatică nu afectează în general profilul de
sol fiind la adâncimi >5 m. În zonele mai joase de vale sau cu caracter depresionar
pânza freatică se găseşte la adâncimi de 1.5-2.5 m şi produce fenomene de gleizare,
salinizare sau alcalizare.
Procesul de formare a solurilor bălane se caracterizează prin acumularea de
humus calcic, având un regim hidric nepercolativ, levigare slabă a carbonaţilor de
calciu, care se acumulează în orizontul Cca, dar aceştia se întâlnesc încă de la
suprafaţa solului. Activitatea organismelor din sol la nivelul întregului profil este
deosebit de bogată.
Solurile bălane sunt soluri favorabile cultivării unei game largi de plante,
limitările principale fiind legate de cantitatea mică de precipitaţii pe perioada de vară.
În condiţiile naturale, prin folosirea unei tehnologii normate de producţie solurile
bălane tipice şi vermice formate pe loess cu textură lutoasă, sunt slab favorabile
pentru păşuni şi fâneţe, foarte slabe pentru măr, păr şi prun, slab pentru cireş şi vişin,
slab pentru piersic şi cais, moderat pentru vie masă şi vie vin (Păltineanu ş.a., 2000).
Prin folosirea judicioasă a irigaţiilor şi realizarea tuturor măsurilor agro-
pedoameliorative preconizate, favorabilitatea poate creşte simţitor.
Cernoziomurile sunt un alt tip de soluri specifice Podişului Dobrogean şi se
caracterizează printr-un orizont Am (molic), un orizont A/C cu prezenţa carbonaţilor
de calciu la suprafaţa solului la cernoziomurile carbonatice şi sub stratul arat la
cernoziomurile semicarbonatice şi a căror acumulare maximă se realizează în cadrul
orizontul Cca. Cernoziomurile se întâlnesc pe suprafeţe întinse în cadrul Podişului
Dobrogean şi sunt localizate în continuarea solurilor bălane.
Vegetaţia naturală face parte din subzona de vegetaţie a Stepei danubiene cu
asociaţii de Agropyron cristatum, Stipa lessingiana, Stipa pulcherima.
Apa freatică se găseşte la adâncimi >10 m şi nu afectează profilul de sol. În
zonele mai joase, depresionare, nivelul freatic se află la adâncimi <1.5-2 m şi produce
fenomene de gleizare, adesea asociate cu salinizare sau alcalizare. Datorită unui spor
de umiditate faţă de solurile bălane se realizează o acumulare mai mare de materie
organică sub forma unui humus calcic, o levigarea mai intensă (slab-moderată) a
carbonaţiilor şi un orizont Cca mai bine exprimat. În cazul cernoziomurilor
carbonatice, carbonaţii se găsesc de la suprafaţa solurilor şi sub stratul arat în cazul
62
cernoziomurilor semicarbonatice. Activitatea microrganismelor este bogată şi
uniformă pe profilul de sol.
Cernoziomurile nu pun probleme deosebite în practica agricolă, recomandâdu-
se folosirea irigaţiilor pentru a suplini deficitul de umiditate din perioada de vară, dar
cu norme de udare moderate şi dese pentru a preîntâmpina infiltrarea rapidă în sol în
cazul solurilor cu texturi mai grosiere, unde există pericolul de ridicare a nivelului
apei freatice şi apariţia fenomenului de salinizare sau alcalizare, sau pentru a
împiedica stagnarea apei la suprafaţa solului în cazul cernoziomurilor argiloase.
De asemenea, trebuie combătută formarea hardpanului şi a crustei, prin arături
cu adâncimi variabile. Cernoziomurile cu textură lutoasă (semicarbonatice) sunt
soluri favorabile culturilor şi folosinţelor agricole, dar cu limitări destul de severe
legate de lipsa precipitaţiilor pe perioada de vegetaţie a plantelor de cultură. În
condiţii tehnologie normale şi fără folosirea irigaţiilor aceste soluri au o favorabilitate
medie-slabă pentru piersic şi cais. În condiţiile folosirii irigaţiilor şi a luării tuturor
măsurilor ameliorative recomandate favorabilitatea acestor soluri creşte simţitor.
Astfel favorabilitatea devine foarte bună pentru piersic şi cais.
Dintre tipurile de cernoziom, cernoziomul carbonatic, acoperă ca o fâşie toată
întinderea teritoriului la est de solul bălan, cernoziomul castaniu, cernoziomul
ciocolatiu şi cernoziomul cambic (levigat) sunt răspândite în continuare, spre arealul
cernoziomurilor tipice.
Din punct de vedere hidrofizic solurile din Dobrogea sunt soluri afânate pe
întregul profil (Tabel nr.8).

Tabel nr.8
Valoarea principalelor însuşiri fizice şi hidrofizice ale solului de tip
cernoziom de la Valu lui Traian

Adân- Greutatea Coef.de Capacitate Intervalul


Porozi- Coef. de
cimea Volumetri- hidrosco- de câmp umidităţii
tatea ofilire
Textura că picitate pentru apă active
(%) (%)
(cm) (g / m3) (%) (%) (%)
luto-
0-20 1,45 54 7,40 11,10 27,2 16,10
nisipoasă
luto-
20-40 1,25 58 7,20 10,80 27,0 16,20
nisipoasă
luto-
40-60 1,18 57 7,15 10,72 26,2 15,48
nisipoasă
luto-
60-80 1,20 57 6,72 10,08 24,9 14,82
nisipoasă
luto-
80-100 1,17 60 6,20 9,30 23,0 13,90
nisipoasă
Media luto-
1,25 57,2 6,93 10,4 25,7 15,30
0-100 nisipoasă

Pe adâncimea de 0-100 cm, greutatea volumetrică are valori cuprinse între 1,45
şi 1,17 g/cm3, iar porozitatea oscilează între 54-60%.

63
Coeficientul de higroscopicitate are valori care scad de la 7,40% (pe adâncimea
de 0-20 cm), la 6,20% (pe adâncimea de 80-100 cm).
Coeficientul de ofilire are valori cuprinse între 9,30% (pe adâncimea de 80-100
cm) şi 11,10% (pe adâncimea de 0-20 cm).
Capacitatea de câmp pentru apă are valori de 27,2% (pe adâncimea de 0-20
cm), până la 23,0% (pe adâncimea de 80-100 cm).
Intervalul umidităţii active se încadrează din punct de vedere al valorilor, între
13,90% (pe adâncimea de 80-100 cm) şi 16,20% ( pe adâncimea de 20-40 cm).
Permeabilitatea acestor soluri este ridicată având valori de 60-78 mm/h.
Pe adâncimea de 0-100 cm componentele chimice ale solului sunt la nivelul
cerinţelor piersicului (Tabel nr.9) şi în general valoarea lor descreşte de la suprafaţa
solului spre adâncime, cu excepţia pH-ului care se menţine constant (8,1-8,2).
Humusul are valori cuprinse între 3,30-1,88%.
Azotul total (exprimat în mg/100 g sol), are valori cuprinse între 0-170 şi
0,059.
Fosforul (exprimat în mg P2O5 la 100 g sol) oscilează între 0,274-0,113.

Tabel nr.9
Principalele însuşiri chimice ale solului de tip cernoziom
de la Valu lui Traian

N total P2O5 mobil K2O mobil CaCO3


Adâncimea Humus
mg/ mg/ mg/ mg/ pH
(cm) (%)
100 g sol 100 g sol 100 g sol 100 g sol
0-20 3,30 0,170 0,274 33,9 0,94 8,1
20-40 2,96 0,117 0,147 18,1 0,96 8,1
40-60 2,62 0,089 0,129 15,8 1,00 8,1
60-80 2,28 0,065 0,113 14,7 2,00 8,2
80-100 1,88 0,059 0,135 14,2 3,50 8,2
Media 2,61 0,100 0,157 19,3 1,68 8,1

Potasiul (exprimat în mg K2O la 100 g sol) are valori cuprinse între 33,9-14,2,
din ce în ce mai mici pe măsură ce creşte adâncimea.
Calciul (exprimat în mg CaCO3 la 100 g sol) oscilează între 0,94-3,50, valorile
descrescând de la suprafaţa solului spre adâncime.
Solurile din judeţul Constanţa sunt în general fertile şi favorabile creşterii şi
rodirii piersicului.

5.3. CLIMA

Principala caracteristică a climei dobrogene o reprezintă frecvenţa mare a


secetelor.
Pericolul aridizării în această zonă a României este real.
Secetele din Dobrogea au fost studiate de meteorologi renumiţi (Topor, 1964;
Mihai şi alţii, 1964). Aceste studii duc la concluzia că Dobrogea se distinge prin cel

64
mai mare număr de ani agricoli uscaţi (89%), iar în Dobrogea de Sud şi pe litoralul
Mării Negre sunt cele mai lungi perioade de secete din România.
Un alt fenomen asociat secetelor din această zonă este prezenţa „Vântului
Negru” cu frecvenţa maximă în iulie şi august, care scade de la 1,5-2,0% în interiorul
podişului la 0,7% de-a lungul litoralului, datorită prezenţei brizelor.
Intervalele de secetă, lunile şi anii agricoli uscaţi şi în acelaşi timp vânturile
uscate şi foarte calde sunt legate în majoritatea cazurilor de existenţa anticiclonilor.
Secetele de primăvară şi toamnă sunt determinate în majoritatea lor de
dorsalele anticiclonului continental, iar secetele de vară, de deplasarea spre nord a
anticiclonului din nordul Africii (Cr. Păltineanu şi colab., 2000).

5.3.1. Temperatura aerului


Temperaturile medii anuale ale aerului sunt relativ omogene în Dobrogea,
valorile cele mai ridicate, de peste 11°C fiind înregistrate în regiunea litorală (11,6°C
la Constanţa), pe o suprafaţă mai îngustă în Dobrogea Centrală şi mai largă în
Dobrogea de Sud şi în Delta Dunării.
În unele cazuri, se înregistrează temperaturi mai mari de 11 oC datorită
existenţei suprafeţelor acvatice vecine, îndeosebi a bazinului Mării Negre, care
atenuează mult valorile temperaturii anului, mai ales în sezonul rece, iar pe de altă
parte de frecventele invazii de aer cald tropical, atrase de depresiunile ce se formează
deasupra Mării Negre.
Spre deosebire de alte zone ale ţării, pe teritoriul judeţului Constanţa,
perioada caldă este foarte lungă, fiind practic cuprinsă între 1 aprilie şi 30 octombrie,
asigurând o sumă suficientă de ºC pentru speciile termofile, cum sunt piersicul,
nectarinul, caisul şi migdalul.
La Valu lui Traian, în perioada de experimentare (1986-2000) temperatura
medie a aerului a fost de 10,8oC foarte apropiată de normala zonei, care este de
10,7oC (Tabel nr.10). În această perioadă, minima a fost de 9,4oC în anul 1987 şi
maxima a fost de 12,1oC în 1999.
Pentru a avea o imagine mai clară a climei din sud-estul Dobrogei prezentăm
principalele date meteorologice medii din perioada de experimentare, 1996-2000
(Tabel nr.11) şi principalele date meteorologice medii normale, calculate pe 25 ani, în
perioada 1975-1999 (Tabel nr.12), înregistrate la Staţia meteorologică Valu lui
Traian-Constanţa.
Suma termică globală medie în perioada de vegetaţie în anii 1996-2000, a fost
de 3295,8oC, mai mare cu 126,9oC decât suma termică globală medie normală
(3168,9oC).
Suma termică activă medie a anilor 1996-2000, a fost de 3278,3oC în vegetaţie,
cu 164oC mai mare decât normala zonei (3114,3oC).

5.3.2. Insolaţia
Calculele efectuate la Staţia meteo Constanţa, au scos în evidenţă valori anuale
de peste 125 K.cal/cm2 pe litoral şi sub 125 K.cal/cm2 în interiorul judeţului.
Bilanţul radiativ atinge valori de peste 54 K.cal/cm2.

65
Tabel nr.10
Temperatura medie pe luni, anuală şi sezonală din perioada de experimentare (1996-2000)
comparativ cu normala zonei (1975-1999)

Staţia meteorologică, Valu lui Traian

LUNILE ANULUI : VALOAREA


SPECIFICARE ANUALĂ
I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. XI. XII. Totală În veg.
Minima -3,5 -1,4 0,6 6,7 14,9 19,8 22,1 19,9 14,2 10,0 4,6 -2,9 10,0 16,6
Perioada (2000) (1996) (1996) (1997) (1999) (2000) (1996) (1997) (1997) (1997) (1998) (1998) (1997) (1997)
experimentală Media -0,9 1,3 3,7 10,3 16,0 20,7 23,2 21,4 16,3 11,7 7,3 1,7 11,0 18,0
(1996-2000 ) Maxima 2,1 2,8 5,8 12,9 17,5 21,7 24,0 22,2 18,4 13,1 10,2 4,3 12,1 18,9
(1998) (2000) (1999) (1998) (1996) (1999) (2000) (1998;1999) (1999) (1998) (2000) (2000) (1999) (1999)
1996 -2,5 -1,4 0,6 8,5 17,5 20,5 22,1 21,2 15,2 11,4 9,3 1,5 10,3 17,5
1997 -2,0 0,9 3,5 6,7 16,4 20,2 22,5 19,9 14,2 10,0 6,2 1,8 10,0 16,6
1998 2,1 2,0 3,9 12,9 15,3 21,2 22,6 22,2 16,8 13,1 4,6 -2,9 11,1 18,5
1999 1,3 2,1 5,8 11,5 14,9 21,7 24,7 22,2 18,4 12,5 6,0 3,9 12,1 18,9
2000 -3,5 2,8 4,8 11,9 15,9 19,8 24,0 21,6 16,7 11,8 10,2 4,3 11,7 18,3
Minima -3,6 -7,2 -1,6 6,7 13,4 18,2 19,4 18,0 14,2 9,0 0,8 -2,9 9,3 16,1
Normala (1987) (1985) (1987) (1997) (1987) (1976) (1982) (1976) (1997) (1985) (1988) (1998) (1985) (1980)
zonei Media -0,2 0,8 4,5 10,2 15,3 19,8 21,7 20,8 16,6 11,5 5,7 1,6 10,7 17,4
(1975-2000) Maxima 3,7 5,8 8,0 12,9 17,8 21,7 24,7 23,6 18,4 13,5 9,3 3,8 12,1 18,9
(1994) (1977) (1990) (1998) (1983) (1999) (1999) (1992) (1975;1999) (1993) (1996) (1993) (1999) (1999)
Tabel nr.11
Principalele date meteorologice medii din perioada de experimentare
(1996-2000)

Staţia meteorologică, Valu lui Traian

LUNILE ANULUI VALOAREA


SPECIFICARE ANUALĂ
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Totală În veget
Temp Maxima absolută 20,0 21,0 24,4 30,5 35,6 33,5 41,5 36,8 31,6 30,4 25,0 18,4 41,5 41,5
(1999) (1999) (1998) (1998) (1996) (2000) (2000) (1998) (2000) (1997) (1998) (2000) (2000) (2000)
ae-
ru- Media maximelor 2,5 6,2 10,0 16,1 22,3 26,7 29,7 27,8 22,2 17,4 12,0 5,9 16,6 24,1
lui Media lunară -0,9 1,3 3,7 10,3 16,0 20,7 23,2 21,4 16,3 11,7 7,3 1,7 11,0 18,0
(oC) Media minimelor -3,6 -2,3 -0,2 5,9 10,2 14,3 16,7 16,0 13,6 7,5 3,7 -1,1 6,7 12,8
Minima absolută -15,0 -15,1 -11,7 -3,7 -2,2 7,0 9,0 9,8 2,2 -5,7 -9,8 -19,0 -19,0 -3,7
(1996) (1997) (1996) (1997) (2000) (1997) (1996) (1998) (1997) (1997) (1999) (1996) (1996) (1997)
Suma termică globală (oC) 35,6 64,6 121,9 309,0 496,0 620,4 718,6 664,0 487,8 364,5 225,9 91,0 4199,3 3295,8
Suma termică activă (oC) 4,3 23,8 61,6 291,5 496,0 620,4 718,6 664,0 487,8 349,9 196,6 42,2 3956,7 3278,3
Suma termică eficace (oC) 0,4 3,0 16,1 148,8 294,5 425,4 517,1 462,5 292,8 169,2 73,2 12,3 2415,3 2141,1
Durata de străl. a soarelui 156,5 193,2 231,1 279,6 340,3 383,5 389,9 344,9 270,5 247,4 183,1 190,6 3210,6 2008,7
(ore)
Precipitaţii (mm) 23,3 26,3 27,4 37,2 35,5 59,1 32,2 48,5 64,7 39,3 44,8 33,5 471,8 277,2
Higroscopicitatea aer (%) 88 83 81 80 75 74 71 73 79 82 87 87 80 75

67
Tabel nr.12
Principalele date meteorologice medii normale
calculate pe 25 de ani
(1975-1999)

Staţia meteorologică, Valu lui Traian


LUNILE ANULUI VALOAREA
SPECIFICARE ANUALĂ
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Totală În veget
Temp Maxima absolută 20,0 25,4 27,0 32,4 35,6 37,0 38,4 37,0 35,8 33,5 27,5 21,2 38,4 38,4
(1999) (1995) (1994) (1985) (1996) (1993) (1988) (1986) (1987) (1993) (1990) (1989) (1988) (1988)
ae-
ru- Media maximelor 4,6 5,4 9,9 15,5 21,0 25,6 27,6 27,3 23,2 17,3 11,0 6,2 16,2 23,4
lui Media lunară -0,2 0,8 4,5 10,2 15,3 19,8 21,7 20,8 16,6 11,5 5,7 1,6 10,7 17,4
(oC) Media minimelor -3,5 -3,3 0,1 5,0 9,2 13,8 15,6 13,8 11,5 6,5 1,1 -1,7 5,7 11,5
Minima absolută -21,4 -19,5 -16,7 -3,7 -1,8 4,4 8,8 6,4 -0,3 -8,0 -11,5 -19,0 -21,4 -3,7
(1987) (1985) (1987) (1997) (1988) (1975) (1981) (1984) (1977) (1991) (1995) (1996) (1987) (1997)
Suma termică globală (oC) 33,8 41,8 140,1 293,4 474,3 590,0 674,6 637,4 499,2 356,7 173,5 73,3 3988,1 3168,9
Suma termică activă (oC) 13,8 29,2 83,5 258,4 455,7 590,0 674,6 637,4 498,8 344,1 133,0 39,5 3757,4 3114,3
Suma termică eficace (oC) 2,2 6,1 25,6 102,8 271,0 392,0 471,5 435,4 310,0 170,6 47,2 10,0 2344,4 1982,7
Durata de străl. a soarelui 94,2 108,4 140,9 188,6 261,1 289,6 320,6 305,3 236,6 179,5 106,4 94,4 2325,6 1601,8
(ore)
Precipitaţii (mm) 21,6 19,0 27,0 33,2 37,9 53,5 40,4 40,0 35,7 36,2 44,5 32 421 240,7
Higroscopicitatea aer (%) 88 85 88 82 81 80 77 78 81 85 88 90 84 80

68
5.3.3. Durata de strălucire a soarelui
Litoralul Mării Negre este situat în zona celor mai mari sume medii anuale ale
duratei de strălucire a soarelui de pe teritoriul ţării, care depăşesc 2250-2300 ore. Aria
valorilor ridicate ale radiaţiei globale este cea mai extinsă în Dobrogea de Sud,
conturând în ansamblu domeniul de influenţă predominantă a frontului brizelor
marine-de zi, însoţit de inversiuni şi timp senin, care în condiţiile contrastului termic
tranşant dintre mare şi uscat, pătrunde adânc pe suprafaţa terestră. Aici, la limita de
acţiune maximă a brizelor marine (30-35 km), pe terasele însorite înalte ale văii
Carasu, durata medie anuală de strălucire a soarelui este de asemenea mai mare de
2300 ore. (Tabel nr.11, Tabel nr.12)

5.3.4. Precipitaţiile
Precipitaţiile medii anuale cresc din zona litoralului Mării Negre, unde se
înregistrează mai puţin de 350 mm, spre extremitatea vestică a Dobrogei şi în
regiunile mai înalte, la cca 400-450 mm, iar izohietele sunt aproape paralele cu ţărmul
Mării Negre în partea de est a Dobrogei.
Cantitatea medie anuală de precipitaţii atmosferice scade în anumiţi ani până la
200-250 mm, deficitul hidric terbuind să fie completat prin irigaţii. Valoarea medie
lunară cea mai ridicată de precipitaţii se înregistrează în luna iunie, între 30-45 mm în
zona litorală şi 60-65 mm în partea sud-vestică a Dobrogei.
Numărul zilelor cu ninsoare este mic, datorită influenţelor locale ale Mării
Negre şi a Deltei Dunării, respectiv 12,5 la Constanţa şi 9,3 la Mihail Kogălniceanu
Pentru perioada anilor 1986-2000, la Staţia meteo Valu lui Traian s-au
înregistrat în medie 428,7 mm, din care 244,9 mm în perioada de vegetaţie, valori
foarte apropiate de normala zonei 421,0 mm, din care 240,7 mm în vegetaţie (Tabel
nr.13).
Anul cel mai secetos a fost 1990, cu 235,6 mm precipitaţii (din care în
vegetaţie au fost 138,1 mm). Cea mai mică cantitate de precipitaţii în perioada de
vegetaţie s-a înregistrat în anul 1986 (98,1 mm).
Cel mai înalt nivel al precipitaţiilor s-a înregistrat în anul 1997, cu 628,7 mm
din care 421,5 mm în perioada de vegetaţie.

5.3.5. Brumele
Brumele cele mai timpurii survin în luna octombrie iar ultima brumă de
primăvară se produce în luna aprilie, rar în luna mai.
Numărul mediu al zilelor cu brumă, înregistrat la staţia Valu lui Traian, pentru
perioada 1970-1990 este redat în tabel nr. 14.

69
Tabel nr.13
Regimul lunar şi anual al precipitaţiilor (mm) din perioada de experimentare (1996-2000)
comparativ cu normala zonei (1975-1999)

Staţia meteorologică, Valu lui Traian


LUNILE ANULUI : VALOAREA
SPECIFICARE ANNUALĂ
I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. XI. XII. Totală În veg.
Minima 8,9 11,5 19,5 10,9 12,6 11,1 7,7 0,0 5,6 8,4 18,0 7,1 238,8 107,8
Perioada (1999) (1997) (1998) (1998) (2000) (1996) (1999) (2000) (1997) (2000) (1999) (2000) (2000) (2000)
experimentală Media 23,3 26,3 27,4 37,2 35,5 59,1 32,2 48,5 64,7 39,3 44,8 33,5 471,2 267,6
(1996-2000) Maxima 37,3 53,9 36,6 85,5 84,2 114,8 83,0 115,9 122,3 56,6 91,3 52,6 628,7 421,5
(2000) (2000) (1997) (1997) (1997) (1998) (1997) (1999) (1998) (1999) (1998) (1996) (1997) (1997)
1996 23,8 53,9 27,8 28,7 19,7 11,1 18,4 13,0 117,0 26,8 34,7 52,6 427,5 207,9
1997 12,2 11,5 36,6 85,5 84,2 86,9 83,0 76,3 5,6 53,8 57,0 36,1 628,7 421,5
1998 34,3 21,5 19,5 10,9 37,0 114,8 39,4 37,4 122,3 50,9 91,3 19,6 598,9 316,8
1999 8,9 15,5 27,2 44,2 23,8 37,4 7,7 115,9 55,0 56,6 18,0 52,2 462,3 284,0
2000 37,3 28,9 26,1 16,8 12,6 45,5 9,0 0,0 23,9 8,4 23,2 7,1 238,8 107,8
Minima 1,2 4,2 0,0 4,9 1,0 8,2 4,7 0,0 0,1 4,4 2,1 4,6 213,6 98,1
Normala (1990) (1994) (1990) (1986) (1986) (1990) (1995) (1977) (1975) (1984) (1986) (1979) (1990) (1986)
zonei Media 21,6 19,0 27,0 33,2 37,9 53,5 40,4 40,0 35,7 36,2 44,5 32,0 421,0 240,7
(1975-1999) Maxima 73,2 53,9 67,5 85,5 95,6 130,1 127,8 115,9 122,3 95,0 91,3 69,1 628,7 425,2
(1995) (1996) (1993) (1997) (1991) (1991) (1992) (1999) (1998) (1977) (1998) (1989) (1997) (1991)
Tabel nr.14
Frecvenţa medie a brumelor în perioada 1970-1990
în judeţul Constanţa
Staţia Luna : Anu-
meteo I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII al
Constanţa 1,9 2,4 2,4 0,7 - - - - 0,1 0,3 2,1 2,4 12,3
Mangalia 2,3 2,3 2,2 0,5 - - - - - 0,4 2,3 2,1 12,1
Basarabi 4,7 3,7 3,4 2,0 0,1 - - - 0,5 2,8 5,0 4,0 26,2
Valu lui
5,8 5,5 9,0 2,3 - - - - 0,4 1,8 4,9 4,7 34,4
Traian

5.3.6. Umiditatea relativă a aerului


Umiditatea relativă a aerului, în limitele judeţului Constanţa este
determinată pe de o parte de influenţa suprafeţelor acvatice, care se găsesc în
est şi vest, iar pe de altă parte de caracterul circulaţiei atmosferice. Valorile
medii anuale ale umezelii relative oscilează în limitele a peste 70%. Cele mai
mari valori, de 80%, se întâlnesc pe ţărmul Mării Negre, unde, cu toate că
temperatura medie anuală este ridicată, prezenţa permanentă a sursei de apă,
determină valori ridicate ale umezelii relative a aerului, în comparaţie cu
zonele interioare.

Tabel nr .15.
Umiditatea relativă a aerului, la Valu lui Traian,
în perioada 1981-2000
Umiditatea relativă % în perioada 1981-2000
Luna
Limite de variaţie Medie
I 78-93 81
II 78-92 87
III 78-93 86
IV 75-90 84
V 77-92 88
VI 78-87 83
VII 77-83 80
VIII 75-83 79
IX 77-89 82
X 79-91 85
XI 80-95 89
XII 83-94 90

Valorile umidităţii relative a aerului se reduc treptat de la est spre vest, o dată
cu creşterea distanţelor de la ţărmul mării, ajungând la mai puţin de 70% în partea
centrală. La Valu lui Traian, în perioada 1981-2000, valorile medii ale umidităţii
71
relative au fost cuprinse între 79 şi 90%, cu limite de variaţie între 75 şi 95% (Tabel
nr. 15), acceptabile pentru cultura piersicului.

5.3.7. Nebulozitatea
Nebulozitatea este un important element climatic, care prin particularităţile
regimului său influenţează caracteristicile celorlalte elemente climatice: durata de
strălucire a soarelui, bilanţul radiativ şi termic, umezeala aerului, etc.
Frecvenţa anuală a zilelor senine din judeţul Constanţa, ca de altfel în toată
Dobrogea, este foarte mare, atingând: 136 zile la Mangalia, 134 la Constanţa, 134 la
Basarabi şi 121 la Cernavodă.
Durata de strălucire a soarelui, pentru perioada 1996-2000, la staţia meteo Valu
lui Traian, a avut o valoare de 3210,6 ore.

5.3.8. Vânturile
Direcţiile predominante sunt, în general, dinspre vest, nord-vest, nord şi nord-
est pe litoral şi mai variabile în interiorul judeţului.
Viteza anuală cea mai ridicată a vântului corespunde direcţiilor nord, nord-vest
şi nord-est, oscilând între 6,6 m/s la Constanţa şi 4,7 m/s nord-vest la Mangalia. În
interiorul şi vestul judeţului, ajunge la 5,6 m/s la nord de Medgidia şi 4,8 m/s la Valu
lui Traian. Vânturi cu viteze mai mari de 15 m/s sunt puţin frecvente.
La Valu lui Traian zilele calme, fără vânturi, deţin 24,1% din total anual, în
medie, cu variaţii între 19,1% în luna ianuarie şi 29,7% în luna octombrie. În perioada
de vegetaţie nu există pericol de scuturare a fructelor din cauza vânturilor sau
furtunilor.

72
CAPITOLUL VI

REZULTATE OBŢINUTE

6.1. DESFĂŞURAREA PRINCIPALELOR FENOFAZE

Ciclul biologic al pomilor se desfăsoară în etape caracteristice atât pentru


dezvoltarea ontogenetică cât şi pentru dezvoltarea diferitelor organe.
Creşterea, rodirea şi îmbătrânirea, sunt cele trei perioade principale de vârstă şi
reprezintă etapele dezvoltării ontogenetice.
Procesele de formare ale organelor, organogeneza, sau morfogeneza, se
desfăşoară într-o succesiune de etape obligatorii. Ele incep cu formarea şi dezvoltarea
mugurilor, lăstarilor, florilor şi se termină cu formarea şi dezvoltarea seminţelor şi
fructelor.
Toate organele aeriene ale plantelor îşi au originea în vârful de creştere al
tulpinii, care se numeşte şi „apex”. Acesta este constituit din ţesut meristemic şi de
aceea se mai numeşte şi „meristem terminal”. În funcţie de ceea ce produce
meristemul, un lăstar, ori o floare, organogeneza este vegetativă ori florală. În primii
ani de viaţă, organogeneza este exclusiv vegetativă.
Monet R. şi Bastard Y. (1970, citaţi de Creola Mănescu şi colab. în 1975), au
conceput dezvoltarea ontogenetică a pomilor în două faze : cea vegetativă (faza
juvenilă) şi cea generativă, care cuprinde stadiul prefloral (iniţierea florală) şi stadiul
floral (diferenţierea organelor florii, gametogeneza, creşterea florii şi anteza).
Organogeneza este un proces unic, care cuprinde o succesiune de etape diferite.
În coroana pomilor pe rod, anual au loc cele două cicluri ale organogenezei
(vegetativ şi generativ). Mugurii vegetativi asigură continuarea creşterii, iar mugurii
floriferi asigură fructificarea.

6.1.1. Desfăşurarea principalelor faze de vegetaţie


S-au efectuat observaţii fenologice asupra pomilor atât în perioada de repaus
cât şi în cea de vegetaţie (Foto nr.8, 9, 10, 11).
Fenofazele organelor vegetative se referă la :
- dezmuguritul şi creşterea lăstarilor
- creşterea intensivă a lăstarilor
- încetinirea şi încetarea creşterii lăstarilor
- coacerea ţesuturilor şi pregătirea pentru iernare
La piersicul pitic, în anul 2002, dezmuguritul mugurilor vegetativi s-a produs
între 3-6 martie, când suma gradelor de temperatură activă (peste 6,5 ºC) a fost de
circa 155-167 ºC ( Tabel nr.16)
Începutul creşterii lăstarilor a avut loc calendaristic, între 15 şi 20 mai, când s-a
realizat o sumă a gradelor de temperatură activă de 723-816 ºC.
Sfârşitul creşterii lăstarilor a avut loc la date calendaristice foarte diferite, de la
17 august (V.T.84-G-08) la 23 septembrie (V.T.F.sel.89P.O.).
73
Foto 8 – Livadă cu piersic
şi nectarin pitic în Foto 9 – Fenofaza Foto 10 – Fenofaza
perioada de repaus începutul înfloririi înflorirea deplină
vegetativ
Livada în fenofaza de maturare a fructelor

Tabel nr. 16.


Desfăşurarea principalelor faze de vegetaţie şi suma termică activă pentru
declanşarea acestora la piersicul dwarf în anul 2002

Începutul creşterii Sfârşitul creşterii


Dezmuguritul
Nr. lăstarilor lăstarilor
Varianta
Var. Σ ºC Σ ºC Σ ºC
Data Data Data
active active active
1 V.T.-F.sel.89-P.O. 4.03 155 20.05 816 23.09 3452
2 V.T.-G.D.P11sel.90P 5.03 155 15.05 723 21.08 2818
4 Autumn R15 P4-9 4.03 155 20.05 816 27.08 2959
5 V.T.84-G-08 5.03 155 18.05 780 17.08 2757
7 V.T.84-G-20 3.03 155 16.05 740 19.08 2799
8 V.T.83-A-20 5.03 155 20.05 816 22.08 2857
10 V.T.83-A-R18P4 6.03 167 20.05 816 25.08 2921
Standard
1 Redhaven 5.03 155 18.05 780 23.08 2879

Suma gradelor de temperatură activă necesară acestei fenofaze a avut valori


diferite, în funcţie de cerinţele genotipurilor analizate, de la 2757ºC la 3451ºC.
Piersicul standard a avut nevoie de o sumă a gradelor de temperatură activă de
155ºC, pentru dezmuguritul vegetativ, de 730ºC pentru începutul creşterii lăstarilor şi
de 2879 ºC pentru încetarea creşterii lăstarilor.
În anul 2002, la nectarinul pitic, dezmuguritul vegetativ s-a produs,
calendaristic, pe 4-5 martie (Tabel nr.17) , când s-au acumulat 155ºC (temperatură
peste 6,5ºC).

74
Tabel nr.17
Desfăşurarea principalelor faze de vegetaţie şi suma termică activă pentru
declanşarea acestora la nectarinul dwarf în anul 2002

Începutul creşterii Sfârşitul creşterii


Dezmuguritul
Nr. lăstarilor lăstarilor
Varianta
Var. Σ ºC Σ ºC Σ ºC
Data Data Data
active active active
3 V.T.-G.B.-sel.86-NO. 4.03 155 18.05 780 19.09 3372
6 V.T.84-M-R10P11 4.03 155 16.05 740 19.08 2799
9 V.T.83-B-01 5.03 155 18.05 780 15.08 2717
11 V.T.84-N-05 5.03 155 18.05 780 21.08 2839
12 V.T.84-N-08 5.03 155 18.05 780 21.08 2835
Standard
1 V.T. H.N.-53 5.03 155 20.05 816 18.08 2777

Începutul creşterii lăstarilor s-a produs calendaristic, între 16 şi 18 mai, când


suma gradelor de temperatură activă a fost de circa 740-780 ºC.
Sfârşitul creşterii lăstarilor s-a realizat în funcţie de genotip, la date diferite,
între 15 august (V.T.83-B-01) şi 19 septembrie (V.T.-GB-sel.86NO), când s-au
acumulat 2717ºC, respectiv 3372 ºC.
Martorul standard a avut nevoie pentru parcurgerea aceloraşi fenofaze de o
sumă a temperaturilor active egală cu 155ºC, 816ºC şi respectiv 2777 ºC.

6.1.2. Desfăşurarea principalelor faze de fructificare


În zonele cu climat temperat, reluarea vegetaţiei, primăvara, este determinată
în primul rând, de ridicarea temperaturii, care pune capăt repaosului forţat. Pornirea în
vegetaţie este marcată de umflarea mugurilor, fenomen care se observă după primele
zile cu temperatură medie superioră pragului biologic.
Umflarea mugurilor constituie începutul unei noi faze, ale cărui momente
esenţiale pentru mugurii floriferi sunt înflorirea şi legarea fructelor, iar pentru mugurii
vegetativi este creşterea lăstarilor.
Din punct de vedere al organogenezei florale, reluarea vegetaţiei, primăvara,
reprezintă continuarea proceselor de desăvârşire a florii, întrerupte de repaosul
biologic.
La piersic, meioza în antere are loc înainte de umflarea mugurilor.
Reluarea vegetaţiei este marcată de diviziunea celulelor stratului tapet din
anteră.
În secţiunile efectuate prin mugurii de piersic, s-a observat că meioza începe
în anterele din cercul de la baza ovarului şi apoi se produce în cele externe, de la
nivelul stigmatului.
În cea ce priveşte temperatura medie a zilei în care a avut loc diviziunea
meiotică, s-a constatat că în unii ani, la piersic, ea a fost sub pragul biologic (+6,5ºC) .
Literatura de specialitate explică acest fenomen prin aceea că, dezvoltarea de
75
primăvară a mugurilor florari poate începe şi la temperaturi mai scăzute, întrucât
temperatura din interiorul mugurilor este cu +3 - +6 ºC mai ridicate decât
temperatura aerului (Mănescu şi colab..,1975).
Desfăşurarea fenofazelor diferă de la un soi la altul, iar în cadrul acxeluiaşi
soi, diferă în funcţie de condiţiile meteorologice ale fiecărui an în parte.
─la piersicul dwarf fenofaza de” dezmugurire a mugurilor floriferi “ (Tabel
nr. 18) s-a desfăşurat între 12.03-05.04 (24 zile), comparativ cu soiul standard,
Redhaven, la care limitele au fost cuprinse între 18.03-03.04 (16 zile).

Tabel nr. 18
Desfăşurarea principalelor faze de fructificare şi suma termică activă pentru
declanşarea acestora la piersicul dwarf în perioada 1998-2002

Înfloritul Întărirea Maturitatea de


Dezmuguritul
Început Sfârşit sâmburelui recoltare
Anul Durata
Σ°C Data Σ°C Σ°C ( zile) Σ°C Σ°C
Data Data Data Data
Active Active Active Active Active
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
V.T. ─ F sel. 89 ─ PO
1998 04.04 147 07.04 203 15.04 328 9 06.06 1086 07.10 3789
1999 02.04 183 16.04 348 06.05 595 21 06.06 1083 05.10 3730
2000 03.04 151 08.04 209 21.04 345 14 07.06 1107 14.09 3260
2001 16.03 212 20.03 257 08.04 356 20 10.06 1220 27.09 3628
2002 15.03 237 22.03 253 25.04 431 35 08.06 1148 23.09 3554
Limite/ 15.03- 20.03- 08.04- 06.06- 14.09-
186 -16.04 254 411 20 1129 -07.10 3385
x‾ -04.04 -06.05 -10.06
V.T. ─ GD P11 sel. 90 ─ P
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1998 03.04 132 06.04 184 14.04 318 9 09.06 1151 22.08 3017
1999 30.03 159 17.04 357 07.05 602 21 08.06 1127 23.08 2932
2000 04.04 164 07.04 202 17.04 291 11 07.06 1107 21.08 2794
2001 19.03 245 23.03 272 08.04 356 17 09.06 1199 22.08 2920
2002 18.03 237 24.03 253 23.04 407 31 08.06 1148 17.08 2777
Limite/ 18.03- 23.03- 08.04- 07.06- 17.08-
187 -17.04 254 395 18 1146 2888
x‾ -04.04 -07.05 -09.06 -23.08
Autumn P14
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1998 01.04 110 06.04 184 12.04 290 7 08.06 1129 27.08 3123
1999 04.04 202 27.04 467 12.05 663 16 07.06 1104 26.08 2986
2000 03.04 151 05.04 179 16.04 279 12 07.06 1107 26.08 2906
2001 19.03 245 23.03 272 07.04 345 16 08.06 1177 27.08 3035
2002 12.03 212 20.03 237 21.04 383 33 05.06 1089 20.08 2818
Limite/ 12.03- 20.03- 07.04- 05.06- 20.08-
x‾ -04.04 184 -27.04 268 -12.05 392 17 -08.06 1121 -27.08 2974
VT 84−G−08

76
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1998 01.04 110 06.04 184 14.04 318 9 08.06 1129 17.08 2909
1999 04.04 202 25.04 442 09.05 619 15 07.06 1104 21.08 2891
2000 02.04 140 05.04 179 16.04 279 12 08.06 1129 19.08 2744
2001 22.03 272 25.03 292 03.04 320 10 09.06 1199 20.08 3058
2002 12.03 212 20.03 237 23.04 407 33 03.06 1057 11.08 2628
Limite/ 12.03- 20.03- 03.04- 03.06- 11.08-
x‾ -04.04 187 -25.04 267 -09.05 389 16 -09.06 1124 2846
-21.08
VT 84−G−20
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1998 01.04 110 06.04 184 14.04 318 9 08.06 1129 08.08 2715
1999 03.04 192 24.04 430 08.05 609 15 07.06 1104 05.08 2497
2000 03.04 151 06.04 195 18.04 303 13 08.06 1129 10.08 2533
2001 22.03 272 25.03 292 03.04 320 10 07.06 1159 12.08 2690
2002 15.03 237 22.03 253 22.04 394 32 08.06 1148 04.08 2475
Limite/ 15.03- 22.03- 03.04- 07.06- 04.08-
x‾ -03.04 192 271 389 16 1134 2582
-24.04 -08.05 -08.06 -12.08
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
VT 83−A−20
1998 01.04 110 06.04 184 14.04 318 9 08.06 1129 11.08 2782
1999 04.04 202 25.04 442 09.05 619 15 08.06 1127 14.08 2720
2000 05.04 179 08.04 209 18.04 303 11 05.06 1063 14.08 2626
2001 20.03 257 24.03 280 03.04 320 11 10.06 1220 14.08 2735
2002 19.03 237 25.03 253 24.04 419 31 04.06 1072 06.08 2524
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Limite/ 19.03- 24.03- 03.04- 04.06- 06.08-
x‾ -05.04 197 274 396 15 1122 2677
-25.04 -09.05 -10.06 -14.08
VT−83−A−R18 P4
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1998 01.04 110 05.04 165 14.04 318 10 07.06 1108 15.08 2864
1999 04.04 202 26.04 455 10.05 631 15 08.06 1127 19.08 2838
2000 04.04 164 06.04 195 17.04 291 12 12.06 1205 16.08 2672
2001 22.03 272 25.03 292 04.04 320 11 12.06 1267 17.08 2804
2002 18.03 237 24.03 253 23.04 407 31 04.06 1072 08.08 2565
Limite/ 18.03- 24.03- 04.04- 04.06- 08.08-
x‾ -04.04 197 272 393 16 1156 2749
-26.04 -10.05 -12.06 -19.08
Piersic Standard
Redhaven
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1998 27.03 102 01.04 110 14.04 318 14 04.06 1041 21.07 2251
1999 26.03 137 27.04 467 08.05 609 12 08.06 1127 23.07 2192
2000 03.04 151 09.04 216 17.04 291 9 06.06 1085 24.07 2124
2001 23.03 272 25.03 292 01.04 320 8 03.06 1098 20.07 2117
2002 18.03 237 23.03 253 22.04 394 31 04.06 1072 24.07 2218
Limite/ 18.03- 23.03- 01.04- 03.06- 20.07-
x‾ -03.04 180 268 386 15 1085 2180
-27.04 -08.05 -08.06 -24.07

77
Pentru declanşarea dezmuguritului la piersicului dwarf, au fost necesare între
184-197°C (suma temperaturilor active), asemănător cu necesarului piersicului
standard (180°C).
Pentru declanşarea fenofazei “începutul înfloritului” piersicul dwarf a
necesitat o sumă a gradelor de temperatură activă de circa 254- 272°C asemănătoare
martorului standard (268°C).
“Sfârşitul înfloritului” a survenit la piersicul dwarf după însumarea a circa
389-411°C, comparativ cu martorul standard, care a necesitat numai 386°C (suma
gradelor de temperatură activă). Durata înfloritului (medie pe cei cinci ani analozaţi,
1998-2002) exprimată în zile a fost cuprinsă la piersicul dwarf între 15 zile (VT
83-A-20) şi 20 zile (VT-F sel. 89-PO), iar la piersucul standard a fost de 15 zile.
Menţionăm că în anul 2002 durata de înflorire a soiurilor de piersic şi nectarin
s-a eşalonat pe circa o lună de zile, fapt care nu s-a mai produs până la această dată la
Valu lui Traian, sau despre care nu există menţiuni în literatura de specialitate.
În anul 2002, genotipul V.T.-F-sel.89-PO, a avut o durată a înfloririi de 35
zile.
Cu cât durata înfloritului este mai lungă, cu atât există premiza obţinerii unei
recolte mai bune. La soiurile cu rol ornamental, cum este cazul genotipului citat
anterior, o perioadă cât mai lungă de înflorire, consituie o perioadă cât mai mare de
decorare şi deci o apreciere cât mai bună a soiului respectiv.
Fenofaza de “întărire a sâmburelui” s-a produs la piersicului dwarf când suma
gradelor de temperatură activă a oscilat între 1121°C (Autumn, R15 P4-9 sel.86) şi
1156°C (VT-83-A-R18 P4 sel.89), în timp ce la soiul martor, Redhaven, întărirea
sâmburelui s-a realizat la o medie a sumei gradelor de temperatură activă mult mai
mică, de 1085°C.
Maturarea fructelor la genotipurile de piersic dwarf studiate are loc în lunile
august şi septembrie, comparativ cu martorul standard care se coace între 20-24 iulie.
Cel mai tardiv este soiul VT-F-sel.89-PO, a cărui maturitate de recoltare are loc
între 14 septembrie şi 07 noiembrie . Durata de la legarea fructelor la maturarea lor
este de 154-175 zile în funcţie de condiţiile climatice ale anului respectiv. Comparativ
cu acest genotip, la martorul Redhaven, durata de la legarea fructelor, la maturarea
lor, este de circa 80 – 110 zile.
Suma gradelor de temperatură activă necesară pentru coacerea fructelor la soiul
dwarf VT-F – sel.89 – PO este în medie de 3385°C, în timp ce soiul Redhaven
necesită în medie 2180°C.
Evoluţia fenofazelor de fructificare la piersicul dwarf în funcţie de suma
termică activă, necesară pentru declanşarea acestora, pe anul 2001 este redată în
grafic nr.3.
Se observă că dezmuguritul s-a declanşat când suma gradelor de temperatură
activă a fost de 212 – 272°C. Trei din genotipurile dwarf analizate (VT- 84 – G – 08,
VT – 84 G- 20 şi VT-83- A-R18 P4 sel.89) au avut nevoie de aceiaşi sumă a gradelor
de temperatură activă, atât pentru dezmugurit, cât şi pentru declanşarea înfloririi ca şi
soiul standard Redhaven.

78
Cea mai mică sumă a temperaturilor active necesară pentru dezmugurit (212°C)
şi pentru înflorit (257°C) le solicită genotipul VT – F – sel.89 PO, a căror fructe se
matureză pe 27 septembrie, când însumează 3268°C.
În anul 2001, suma gradelor de temperatură activă necesară maturării fructelor
la celelalte genotipuri dwarf a fost cuprinsă între 2690 °C la VT 84 – G – 20 şi 3035
°C la Autumn R15P4-9 sel.86, în timp ce soiul standard, Redhaven a avut nevoie
pentru maturarea fructelor de o sumă a gradelor de temperatură activă de 2117°C.
─ La nectarinul dwarf, dezmuguritul mugurilor floriferi se produce când suma
gradelor de temperatură activă este cuprinsă între 181 şi 194 °C, deci are valori mai
mici decât cele solicitate de martorul standard ( VT – HN – 53 ) şi anume 176°C
(Tabel nr.190).

Tabel nr.19
Desfăşurarea principalelor faze de fructificare şi suma termică activă pentru
declanşarea acestora la nectarinul dwarf în perioada 1998-2002
Înfloritul Întărirea Maturitatea de
Dezmuguritul
Început Sfîrşit sâmburelui recoltare
Anul Durata
Σ°C Data Σ°C Σ°C (zile) Data Σ°C Σ°C
Data Data Data
Active Active Active Active Active
VT−GB−sel 86−NO
1998 02.04 120 05.04 165 15.04 328 11 08.06 1129 18.09 3494
1999 03.04 192 23.04 419 08.05 609 16 07.06 1104 19.09 3423
2000 03.04 151 09.04 216 21.04 345 13 08.06 1129 17.09 3312
2001 15.03 204 20.03 257 08.04 356 20 11.06 1245 12.09 3349
2002 15.03 237 22.03 253 26.04 443 36 08.06 1148 15.09 3312
Limite/ 15.03- 20.03- 08.04- 07.06- 12.09-
181 262 416 19 1151 3378
x‾ -03.04 -23.04 -08.05 -11.06 -19.09
VT −84−M−R10P11
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1998 01.04 110 05.04 165 13.04 306 9 05.06 1063 16.08 2887
1999 04.04 202 25.04 442 09.05 619 15 04.06 1047 18.08 2814
2000 02.04 151 06.04 195 18.04 303 13 06.06 1085 17.08 2695
2001 22.03 272 25.03 292 06.04 335 13 04.06 1115 13.08 2711
2002 15.03 16.
237 22.03 253 24.04 419 34 04.06 1072 2737
08
Limite/ 15.03- 22.03- 06.04- 04.06- 13.08-
x‾ -04.04 194 -25.04
269
-09.05
396 17
-06.06
1076
-18.08
2769
VT−83−B−01
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1998 30.03 102 04.04 147 14.04 318 11 05.06 1063 18.08 2929
1999 03.04 192 24.04 430 08.05 609 15 06.06 1082 20.08 2864
2000 03.04 151 05.04 179 17.04 291 13 07.06 1107 18.08 2719
2001 22.03 272 25.03 292 06.04 335 13 06.06 1143 14.08 2735
2002 14.03 228 21.03 245 21.04 383 32 05.06 1088 17.08 2757
Limite/ 14.03- 21.03- 06.04- 05.06- 14.08-
189 259 387 17 1097 2801
x‾ -03.04 -24.04 -08.05 -07.06 -20.08
VT−84−N−05
79
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1998 30.03 102 04.04 147 12.04 290 9 05.06 1063 05.08 2643
1999 03.04 192 24.04 430 08.05 609 15 08.06 1127 10.08 2622
2000 03.04 151 05.04 179 16.04 279 12 08.06 1129 07.08 2462
2001 20.03 257 24.03 280 03.04 320 11 10.06 1220 04.8 2491
2002 14.03 228 21.03 245 23.04 407 34 04.06 1072 06.08 2521
Limite/ 14.03- 21.03- 03.04- 04.06- 04.08-
186 256 380 16 1122 2548
x‾ -03.04 -24.04 -08.05 -10.06 -10.08
VT 84−N−08
1998 29.03 102 03.04 132 12.04 290 10 05.06 1063 20.08 2972
1999 05.04 212 26.04 455 10.05 631 15 08.06 1127 25.08 2969
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
2000 02.04 140 05.04 179 16.04 279 12 04.06 1041 22.08 2819
2001 22.03 272 25.03 292 04.04 320 11 04.06 1115 17.08 2804
2002 13.03 219 21.03 245 23.04 407 34 03.06 1057 20.08 2818
Limite/ 13.03- 21.03- 04.04- 03.06- 17.08-
189 261 385 16 1081 2876
x‾ -05.04 -26.04 -10.05 -08.06 -25.08
Nectarin standard
VT−HN−53
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1998 27.03 102 02.04 120 14.04 318 13 08.06 1129 21.06 1396
1999 22.03 129 26.04 455 07.05 602 12 05.06 1064 23.06 1472
2000 02.04 140 07.04 202 17.04 291 11 08.06 1129 26.06 1489
2001 22.03 272 25.03 292 01.04 320 8 04.06 1115 21.06 1435
2002 16.03 237 22.03 253 23.04 407 33 06.06 1107 25.06 1526
Limite/ 16.03- 22.03- 01.04- 04.06- 21.06-
176 264 388 15 1109 1464
x‾ -02.04 -26.04 -07.05 -08.06 -26.06

Calendaristic, dezmuguritul s-a produs între 13.03 şi 05.04 (23 zile), la


nectarinul dwarf şi între 16.03 şi 02.04 la nectarinul standard (17 zile).
Începutul înfloritului la genotipurile de nectarin dwarf studiate, s-a declanşat
când s-a realizat o sumă a gradelor de temperatură activă între 256 şi 269°C, martorul
standard având nevoi asemănătoare (264°C)
Pentru sfârşitul înfloritului (care coincide cu legarea fructelor), nectarinul
dwarf a avut nevoie de temperaturi cuprinse între 390°C (VT84- N- 05) şi 416°C
(VTGB-sel.86-NO), iar martorul a necesitat 388°C.
Diferenţe mari privind necesarul de căldură nu se înregistreză nici în ceea ce
priveşte fenofaza de întărire a sâmburelui. Nectarinul dwarf solicită între1076 °C (VT
84- M – R10P11) şi 1151°C (VT - GB – sel.89 NO), iar nectarinul standard are
nevoie de 1109°C.
Pentru atingerea fazei de maturare a fructelor, nectarinul dwarf solicită în
medie o sumă a gradelor de temperatură activă cuprinsă între 2769°C (VT 84 - M –
R10P11) şi 3378°C (VT – GB – sel.86 NO), în timp ce nectarinul standard, VT – HN
– 53, solicită doar 1464°C, el fiind un soi extratimpuriu.

80
Grafic nr.3 – Desfăşurarea principalelor faze de fructificare şi suma termică activă
necesară pentru declanşarea acestora la piersicul pitic în anul 2001
Grafic nr.4 - Desfăşurarea principalelor faze de fructificare şi suma termică activă
necesară pentru declanşarea acestora la necatrinul pitic în anul 2001

82
Desfăşurarea principalelor faze de fructificare la nectarinul dwarf, în anul 2001
a fost redată în graficul nr.4.
Se observă că dezmuguritul s-a declanşat la realizarea unei sume a
temperaturilor active cuprinsă între 204°C (VT – GB – sel. 86 NO) şi 272 C.
Cea mai mare durată medie de înflorire (17 zile) a înregistrat-o soiul VT – GB
– sel.86 NO, iar cea mai mică durată medie a avut-o martorul VT – HN – 53,
(15 zile)
În 2002, cea mai lungă durată a înfloririi a avut-o VT – GB – sel86 NO,
(36zile), iar cea mai scurtă, a avut-o genotipul VT 83 – B – 01 (32 zile). Şi martorul a
avut o durată lungă a înfloririi în 2002, respectiv de 33 de zile.
Deosebiri foarte mari se înregistrează în cea ce priveşte fenofaza de maturare a
fructelor, soiul martor necesitând numai 1435 °C, în timp ce genotipurile de nectarin
dwarf solicitând între 2941 şi 3349°C.

6.2. VIGOAREA POMILOR

6.2.1. Suprafaţa secţiunii trunchiului şi sporul mediu anual de creştere

La piersicul dwarf, în perioada 1997-2002,


s-au efectuat măsurători privind dinamica creşterii
trunchiului (Foto nr.12). S-a constatat că suprafaţa
secţiunii trunchiului a oscilat la genotipurile dwarf
analizate între 21,2 cm. (V.T.-F sel.89 PO) şi 41,8
cm (V.T. 83- A -20) în 1997, iar proporţiile s-au
păstrat şi în anul 2002. (Tabel nr.20)
Sporul de creştere anual a fost diferit de la
un soi la altul, iar în cadrul aceluiaşi soi, ritmul a
fost diferit, în funcţie de perioada de tinereţe şi
respectiv de maturitate a pomilor, acesta fiind mai
mare în primii ani şi mai mic în ultimii ani
analizaţi .
Foto nr.12 – Mărsurători Cea mai mică vigoare exprimată prin
privind circumferinţa suprafaţa secţiunii trunchiului o au genotipurile
trunchiului V.T.-F.sel. 89 P.O. (53,5 cm²) şi V.T.-G.D.-P.11
sel.90 P. (60,5 cm²), iar cea mai mare vigoare o au
genotipurile de piersic dwarf V.T.-83-A-R18P4 (85,6 cm²) şi V.T.83-A-20 ( 93,1
cm²).
Este interesant să constatăm că cinci din cele şapte genotipuri dwarf de piersic
au valori mai mari ale suprafeţei secţiunii trunchiului decât martorul standard-
Redhaven, care a atins în anul 2002 o valoare a suprafeţei secţiunii trunchiului de
68,5 cm².
La nectarinul dwarf, vigoarea pomilor exprimată prin suprafaţa secţiunii
trunchiului, a variat între 19,6 cm² în anul 1997, la genotipul V.T. 84-N-08 şi 36,3
cm², în acelaşi an , la genotipul V.T. 83-B-01. ( Tabel nr.21).

83
Tabel nr. 20

Vigoarea pomilor exprimată prin suprafaţa secţiunii trunchiului şi sporul mediu anual de creştere la piersicul dwarf în
perioada 1997-2002

Nr. Varianta 1997 1998 1999 2000 2001 2002


var. Suprafaţa Suprafaţa Spor de Suprafaţa Spor de Suprafaţa Spor de Suprafaţa Spor de Suprafaţa Spor de
secţiunii secţiunii creştere secţiunii creştere secţiunii creştere secţiunii creştere secţiunii creştere
trunchiului trunchiului trunchiului trunchiului trunchiului trunchiului
2 2 2 2 2 2 2 2 2
(cm ) (cm ) (cm ) (cm ) (cm ) (cm ) (cm ) (cm ) (cm ) (cm2) (cm2)
1 VT sel 89 PO 21,9 27,4 6,2 35,6 8,2 44,0 8,4 49,3 5,3 53,5 4,2
2 VT GD P11 sel 90P 22,9 31,2 8,3 38,8 7,6 44,7 5,9 54,1 9,4 60,5 6,4
4 Autumn P14 28,3 34,7 6,4 42,2 7,5 54,6 12,4 63,3 8,7 69,3 6,0
5 VT 84 G 08 34,2 41,8 7,6 51,0 9,2 55,9 4,9 62,9 7,0 71,0 8,1
7 VT 84 G 20 36,3 46,2 9,9 52,6 6,4 66,0 13,4 74,5 8,5 80,5 6,0
8 VT 83 A 2 41,8 53,0 11,2 66,7 13,7 81,0 14,3 85,9 4,9 93,1 7,2
10 VT 83 A R18P4 31,2 45,0 13,8 59,7 14,7 72,1 12,4 79,8 7,7 85,6 5,8
Piersic STANDARD
1 Redhaven 28,0 34,4 6,4 39,0 4,6 50,1 11,1 59,2 9,1 68,5 9,3
Tabel nr. 21.

Vigoarea pomilor exprimată prin suprafaţa secţiunii trunchiului şi sporul mediu anual de creştere la nectarinul dwarf în
perioada 1997-2002

Nr. Varianta 1997 1998 1999 2000 2001 2002


var. Suprafaţa Suprafaţa Spor de Suprafaţa Spor de Suprafaţa Spor de Suprafaţa Spor de Suprafaţa Spor de
secţiunii secţiunii creştere secţiunii creştere secţiunii creştere secţiunii creştere secţiunii creştere
trunchiului trunchiului trunchiului trunchiului trunchiului trunchiului
2 2 2 2 2 2 2 2 2
(cm ) (cm ) (cm ) (cm ) (cm ) (cm ) (cm ) (cm ) (cm ) (cm2) (cm2)
3 VT GB sel.86 NO 26,4 33,2 6,8 40,7 7,5 49,0 8,3 52,9 10,2 66,8 7,6
6 VT 84 M R10P11 33,2 39,4 6,2 44,4 5,0 49,8 5,4 59,3 9,5 67,3 8,0
9 VT 83 B 01 36,3 47,1 10,8 58,4 11,3 72,1 13,7 78,5 6,4 83,4 4,9
11 VT 84 N 05 24,6 30,5 5,9 37,6 7,1 45,1 7,5 51,0 5,9 56,2 5,2
12 VT 84 N 08 19,6 30,3 10,7 42,1 11,8 51,4 9,3 59,4 8,0 64,2 4,8
Nectarin STANDARD
1 VT HN 53 31,3 36,2 4,9 44,3 8,1 56,2 11,9 63,8 7,6 74,2 10,4

85
La nivelul anului 2002, cea mai mică vigoare, exprimată prin suprafaţa
secţiunea trunchiului a înregistrat-o genotipul V.T.-84-N-08 (64,2 cm²), iar cea mai
mare vigoare a înregistrat-o genotipul V.T.-83-B-01 (83,4 cm²).
Se constată din analiza datelor culese şi prelucrate în anii 1997-2002, că sporul
anual de creştere a fost diferit atât de la un genotip la altul, cât şi la acelaşi genotip
analizat în ani diferiţi de creştere şi dezvoltare.
Comparativ cu martorul standard, V.T.-HN-53, patru genotipuri dwarf au
suprafaţa secţiunii trunchiului mai mică şi doar un singur genotip şi anume V.T.-83-
B-01, are valoarea suprafeţei secţiunii trunchiului mai mare decât martorul standard.
Acest genotip este nectarin semidwarf.
Asigurarea statistică faţă de media experienţei a suprafeţei secţiunii
trunchiului
La piersicul dwarf analizat în perioada anilor 1997-2002, comparativ cu media
experienţei (Tabel nr.22), suprafaţa secţiunii trunchiului, fiind un element important
al vigorii pomilor (de ea depinzând si calcularea indicelui de productivitate) s-a
considerat necesar şi interpretarea statistică a valorii acestui element.
Se constată că majoritatea genotipurilor de piersic dwarf (cinci, din cele şapte
analizate) au valori ale suprafeţei secţiunii trunchiului foarte apropiate de cele ale
mediei experienţei.
Genotipul „V.T.F. sel. 89 −P.O.” are cea mai mică vigoare, acest lucru fiind
ilustrat de diferenţa faţă de medie, care în patru ani din cei şase analizaţi, a fost
„semnificativ negativă” (1997,1998, 2001 şi 2002).
Genotipul „V.T. 83-A-20” s-a remarcat ca având cele mai mari valori ale
suprafeţei secţiunii trunchiului, „semnificaţia” faţă de media experienţei fiind
„pozitivă” ,în toţi cei şase ani analizaţi ; acesta este cel mai dezvoltat genotip, el fiind
un semidwarf.
Din măsurătorile efectuate în ultimii trei ani (2000-2002), se evidenţiază :
genotipurile V.T.-84-G-20 , V.T.-83-A-20 şi V.T.-83-A-R18P4, ca fiind mai
viguroase decât media experienţei.
La nectarinul dwarf ( Tabel nr.23) s-a constat că în majoritatea anilor de
experimentare (1997-2002), suprafaţa secţiunii trunchiului a avut valori apropiate de
media experienţei.
Numai în anul 2000 s-a înregistrat o „semnificaţie pozitivă” la genotipul V.T.-
83-B-01, care este un semidwarf. Acesta a avut diferenţe pozitive în fiecare an,
comparativ cu media experienţei.
În anul 2002, toate celelalte genotipuri de nectarin dwarf au valori negative faţă
de media experienţei, deci putem aprecia că au vigoare redusă.

6.2.2 Înălţimea pomilor


Vigoarea pomului, apreciată prin înălţimea sa, a fost împărţită în cinci clase, şi
anume:
− clasa 1 : vigoare foarte mică (0,7-1 m)
− clasa 2 : vigoare mică (1,0-1,5 m)
− clasa 3 : vigoare medie (1,5-2m)
− clasa 4 : vigoare mare (2-3m)
− clasa 5 : vigoare foarte mare (3-3,5m)
86
Tabel nr. 22
Asigurarea statistică faţă de media experienţei a suprafetei secţiunii trunchiului
la piersicul dwarf în perioada 1997 – 2002

1997 1998 1999 2000 2001 2002


Nr Supraf. Diferenţa Supraf. Diferenţa Supraf. Diferenţa Supraf. Diferenţa Supraf. Diferenţa Supraf. Diferenţa
var Varianta secţiunii faţă de secţiunii faţă de secţiunii faţă de secţiunii faţă de secţiunii faţă de secţiunii faţă de
trunchi medie trunch medie trunch medie trunch medie trunch medie trunch medie
Semnifi- Semnifi- Semnifi- Semnifi- Semnifi- Semnifi-
(cm²) caţie (cm²) caţie (cm²) caţie (cm²) caţie (cm²) caţie (cm²) caţie
1 VTF.sel89 PO 21,2 −9,6 ˚ 27,4 −12,5 ˚ 35,6 −13,9 ˚ 44,0 −15,7 ˚ 49,3 −17,8 ˚ 53,5 −19,8 ˚
2 VT GD P11sel90 P 22,9 −7,9 31,2 −8,7 38,8 −10,7 44,7 −15,0 54,1 −13,6 60,5 −12,8
4 Autumn R15 P4-9 28,3 −2,5 34,7 −5,2 42,2 −7,3 54,6 −5,1 63,3 −3,8 69,3 −4,0
5 VT 84 G 08 34,2 +3,4 41,8 +1,9 51,0 +1,5 55,9 −3,8 62,9 −4,2 71,0 −2,3
7 VT 84 G 20 36,3 +5,5 46,2 +6,2 52,6 +3,1 66,0 +6,3 74,5 +7,4 80,5 +7,2
8 VT 83 A 20 41,8 +11,0 * 53,0 +13,1 * 66,7 +17,2 * 81,0 +21,3 * 85,9 +18,8 * 93,1 +19,8 *
10 VT 83 A R18 P4 31,2 +0,4 45,0 +5,1 59,7 +10,2 72,1 +12,4 79,8 +12,7 85,6 12,3

Media x 30,8 39,9 49,5 59,7 67,1 73,3


DL 5% = 9,6 11,9 14,8 18,2 17,6 18,3
1% = 14,5 18,0 22,5 27,5 26,7 27,7
0,1% = 23,3 29,0 36,1 44,2 42,8 44,5
Tabel nr. 23
Asigurarea statistică faţă de media experienţei a suprafetei secţiunii trunchiului
la nectarinului dwarf în perioada 1997 – 2002

1997 1998 1999 2000 2001 2002


Supraf. Diferenţa Supraf. Diferenţa Supraf. Diferenţa Supraf. Diferenţa Supraf. Diferenţa Supraf. Diferenţa
Nr
Varianta secţiunii faţă de secţiunii faţă de secţiunii faţă de secţiunii faţă de secţiunii faţă de secţiunii faţă de
var trunchi medie trunch medie trunchi medie trunch medie trunch medie trunch medie
Semnifi- Semnifi- Semnifi- Semnifi- Semnifi- Semnifi-
(cm²) caţie (cm²) caţie (cm²) caţie (cm²) caţie (cm²) caţie (cm²) caţie
3 VT GB sel 86 NO 26,4 −1,6 33,2 −2,9 40,7 −3,9 49,0 −4,5 52,9 −7,3 66,8 −0,8
6 VT 89 M R10 P11 33,2 +5,2 39,4 +3,3 44,4 −0,2 49,8 −3,7 59,3 −0,9 67,3 −0,3
9 VT 83 B 01 36,3 +8,3 47,1 +11,0 58,4 +13,8 72,1 +18,6 * 78,5 +18,3 83,4 +15,8
11 VT 84 N 05 24,6 −3,4 30,5 −5,6 37,6 −7,0 45,1 −8,4 51,0 −9,2 56,2 −11,4
12 VT 84 N 08 19,6 −8,4 30,3 −8,4 42,1 −2,5 51,4 −2,1 59,4 −0,8 64,2 −3,4

Media x 28,0 36,1 44,6 53,57 60,2 67,6


DL 5% = 12,4 12,5 14,2 18,5 19,1 17,4
1% = 20,6 20,8 28,5 31,0 31,6 28,8
0,1% = 38,5 39,0 43,9 58,0 59,2 53,9

88
Vigoare foarte mică au soiurile de tip dwarf (Antonia Ivaşcu, 2002).
Fară a da cifre exacte privind înălţimea pomilor şi alţi specialişti din ţară
(Mihăescu Gr.,2001) şi de peste hotare (Scorza, R.,1984.; Hansche E.P.,1988), fac
clasificări ale piersicului în funcţie de vigoare :
− full dwarf
− dwarf
− semidwarf
− compact
− standard, etc

Considerăm, că piersicul dwarf are înălţimea de 1,00−1,20 m., iar cel


semidwarf are înălţimea cuprinsă între 1,20 m. şi 1,50 m. şi poate atinge uneori 1,80
m.
Formele compact au în general 1,70-2,00 m., dar se deosebesc prin tipul
ramurilor de rod şi forma coroanei de piersicul dwarf şi semidwarf.
În urma studiului privind creşterea în înălţime a pomilor, s-a constatat că
există diferenţe între valorile obţinute la cele 12 variante, iar aceste diferenţe sunt
datorate în principal vigorii soiului, care este un caracter cu determinism genetic.
La piersicul dwarf aflat în perioada de tinereţe, de creştere intensivă , în anii
1996 şi 1997 (Tabel nr.24), pe baza valorilor medii obţinute la fiecare variantă, pe
durata celor doi ani , s-a calculat sporul mediu de creştere în înălţime, care este
superior la variantele de vigoare mare 28 cm. (V.T.83-A-20) , 24 cm. (V.T.84-G-20),
comparativ cu restul variantelor.
Cele mai mici sporuri de creştere în înălţime au fost de 12 cm. (V.T.GD-
P11sel.90P) şi 13 cm. (V.T.Fsel.89PO.), iar cele mai mari au fost de 24 cm. (V.T.84-
G-20) şi de 28 cm. (V.T.83-A-R18P4 sel.89).
În 1996, înălţimea medie cea mai mică a fost de 58 cm (V.T.F.-sel.89P.O.),
iar cea mai mare a fost de 113 cm.(V.T.84-G-20).
În 1997, înălţimea medie cu valoarea cea mai mică, 71 cm., a avut-o tot
genotipul V.T.F.-sel.89P.O., iar cea mai mare, de 137 cm. a fost deţinută tot de
genotipul V.T.-84-G-20.
La nectarinul dwarf, sporul mediu de creştere în înălţime, a avut valori
cuprinse între 9 cm. la genotipul V.T.84-N-08 şi 19 cm. la genotipul V.T.83-B-01,
care este cel mai viguros.
În anul 1996, înălţimea medie cea mai mică, a fost de 57 cm.(V.T.84-N-08)
şi cea mai mare, a fost de 89 cm.(V.T.84M-R10P11), iar în anul 1997, valoarea medie
cea mai mică a fost de 66 cm. (V.T.84-N-08) şi cea mai mare de 106 cm. la V.T.83-
B-01.
Măsurători biometrice privind înălţimea pomilor s-au efectuat şi la nivelul
anului 2000, când pomii sunt în perioada de rodire.
La piersicul dwarf (Tabel nr. 25 şi Grafic nr.5) înălţimea cea mai mică o au
variantele V.T.f-sel.89P.O. (93,8 cm.) şi V.T.GD-P11sel.90P (94,0 cm), iar valorile
cele mai mari ale înălţimii pomilor le au variantele V.T.-84-G-20 (151,6 cm) şi
V.T.83-A-20 (149,6 cm).

89
Tabel nr.24
Creşterea pomilor în înălţime în anii 1996-1997

Înălţimea pomilor (cm.)


1996 1997 Spor
Nr. Soiul sau Valoarea Valoarea Valoarea Valoarea Valoarea Valoarea mediu de
var. hibridul Minimă Maximă Medie minimă(cm) Maximă Medie creştere
(cm) (cm) (cm) (cm) (cm)
( cm)
Piersici
1 V.T.-F.sel.89.P.O. 54 62 58 68 75 71 13
2 V.T.-G.D.P11 sel.90P 60 67 63 75 75 75 12
4 Autumn R15P4 sel.86 60 76 66 83 95 87 21
5 V.T.84-G-08 62 78 68 85 90 87 19
7 V.T.84-G-20 106 12 113 133 145 137 24
8 V.T.83-A-20 85 97 91 127 110 119 28
10 V.T.83-A-R18P4-sel.89 80 100 90 95 12 107 17
Media 72,42 70,28 78,42 95,14 86,0 97,57 19,14
Nectarine
3 V.T.-G.B.-sel.86 N.O. 54 68 62 65 87 78 16
6 V.T.84-M-R10P11 82 97 89 98 110 102 13
9 V.T.83-B-01 80 97 87 100 115 106 19
11 V.T.84-N-05 65 78 72 80 90 84 12
12 V.T.84-N-08 50 63 57 62 70 66 9
Media 62,20 80,60 73,40 81,00 94,40 87,20 13,80
Comparând valorile medii ale înălţimilor fiecărei variante cu media
experienţei, se obţin diferenţele faţă de medie. Din cele şapte variante analizate, patru
au diferenţe negative şi trei diferenţe pozitive faţă de media experienţei.

Tabel nr. 25
Vigoarea pomilor exprimată prin înălţimea lor la piersicul dwarf
în anul 2000
Total înălţime pom
Înălţime Înălţime
Diferenţa
VARIANTA trunchi coroană Semnifi-
(cm) faţă de
(cm) (cm) caţia
medie
VT-F-sel.89 P.O. 14,8 79 93,8 -28,9 o
VT-GD- 19,0 75 94,0 -28,7 o
P11sel.90P
AUTUMN 15,4 103 118,4 -4,3 -
R15P4-9
VT.84-G-08 9,0 105 114,0 -8,7 -
VT.84-G-20 15,6 136 151,6 +28,9 *
VT.83-A-20 7,6 142 149,6 +26,9 *
VT.83-A-R18P4 11,8 126 137,8 +15,1 -
Media X 122,7
D.L. 5%= 22,3
1%= 33,8
0,1%= 54,2

Piersic standard
Redhaven 60,0 270 330 x x

Grafic 5 – Vigoarea pomilor exprimată prin înălțimea lor la piersicul dwarf


în anul 2000 (cm)
91
În ceea ce priveşte semnificaţia, două variante sunt semnificativ negative
(V.T.F.sel.89P.O. şi V.T.-GD-P11sel.90P), deci au vigoare mică şi două sunt
semnificativ pozitive (V.T.84-G-20 şi V.T.-83-A-20), deci au vigoare mai mare decât
media experienţei.
La nivelului anului 2000, înălţimea trunchiului oscilează între 7,6 cm. (V.T.83-
A-20) şi 19,0 cm.(V.T.-GD-P11sel.90P) (Foto nr.13)

Foto nr.13 – Măsurători biometrice privind înălţimea trunchiului

Înălţimea coroanei are valori cuprinse între 75,0 cm. (V.T.GD-sel.90P) şi 142,0
cm. (V.T.83-A-20).
A aceeaşi vârstă, soiul Redhaven (standard) are o înălţime a pomului de 330
cm, fiind de circa trei ori mai mare decât înălţimea piersicilor dwarf.
Valoarea medie a înălţimii trunchiului la piersicului standard este de 60 cm (de
circa 4,5 ori mai mare ca a pomilor dwarf), iar înălţimea coroanei este de 270 cm. (de
circa 2,5 ori mai mare decât înălţimea coroanei pomilor dwarf).
La nectarinul dwarf, la nivelul anului 2000 (Tabel nr. 26 şi Grafic nr.6), cea
mai mică valoare a înălţimii pomului a fost de 99,8 cm.(V.T.GB-sel.86-NO.), iar cea
mai mare a fost de 144,0 cm.(V.T.83-B-01).

92
Tabel nr. 26
Vigoarea pomilor exprimată prin înălţimea lor la nectarinul dwarf
în anul 2000
Total înălţime pom
Înălţime Înălţime
VARIANTA trunchi coroană Diferenţa
Semnifi-
(cm) faţă de
(cm) (cm) caţia
medie
VT-GB-sel.86 NO 11,8 88 99,8 -19,7 -
VT-84-M R10P11 11,0 114 125,0 +5,5 -
VT.83-B-01 16,0 128 144,0 +24,5 -
VT.84-N-05 13,6 109 122,6 +3,1 -
VT.84-N-08 10,9 95 105,9 -13,6 -
Media X 119,5
D.L. 5%= 39,9
1%= 66,1
0,1%= 123,8

Nectarin standard
VT-HN-53 65,0 273 338 x x

Comparând valorile medii ale înălţimii pomilor fiecărei variante cu valoarea


medie a experienţei (119,5 cm.) constatăm că două variante au valori negative şi trei
din cele cinci, au valori pozitive.
Valorile fiind foarte apropiate, nu există diferenţe semnificative.

Grafic nr.6 - Vigoarea pomilor exprimată prin înălțimea lor la nectarinul dwarf
în anul 2000 (cm)
93
Înălţimea trunchiului a avut valori cuprinse între 10,9 cm.(V.T.84-N-08) şi 19,0
cm. (V.T.83-B-01).
Înălţimea coroanei a avut valori care au oscilat intre 88 cm. (V.T.-GB-sel.86-
NO) şi 128 cm. (V.T.83-B-01).
La nectarinul standard V.T.-HN-53, valoarea medie a înălţimii pomului a fost
de 338 cm., fiind de 2,8 ori mai mare ca cea a formelor dwarf.
Înălţimea medie a trunchiului, la nectarinul standard este de 65cm, fiind de 4,9
ori mai mare ca cea a trunchiului la nectarinul dwarf.
Înălţimea coroanei la standard este de 273 cm şi ea este de circa 2,6 ori mai
mare decât valoarea medie realizată de nectarinul dwarf.

6.2.3. Indicele de vigurozitate al pomilor


Este un indicator dat de raportul dintre suprafaţa secţiunii trunchiului(cm²) şi
inălţimea pomului (cm), exprimat procentual.
La piersicul dwarf analizat în anul 2000, indicele de vigurozitate are valori
cuprinse între 43,5 %(la V.T.-84-G-20) şi 54,1 % (la V.T.-83-A-20) , media
experienţei fiind de 48,4 % (Tabel nr.27).

Tabel nr.27
Indicele de vigurozitate la piesicul dwarf
în anul 2000

Indicele de Diferenţa faţă


VARIANTA Semnificaţia
vigurozitate de media exp.
VT-F-sel.89 P.O. 46,9 -1,5 -
VT-GD-P11sel.90P 47,5 -0,9 -
AUTUMN R15P4-9 46,1 -2,3 -
VT.84-G-08 49,0 +0,6 -
VT.84-G-20 43,5 -4,9 o
VT.83-A-20 54,1 +5,7 *
VT.83-A-R18P4 52,3 +3,9 -
Media X 48,4
D.L. 5%= 4,7
1%= 7,2
0,1%= 11,6
Piersic standard
Redhaven 15,2 x x

Din cele şapte genotipuri de piersic dwarf analizate, patru au diferenţa faţă de
medie cu valori negative şi 3 au valori pozitive, comparativ cu aceasta.

94
În ceea ce priveşte semnificatia faţă de media experienţei, un singur genotip are
valoare semnificativ negativă (V.T.84-G-20) şi un genotip are valoare semnificativ
pozitivă (V.T.83-A-20).
Comparativ cu piersicul standard, Redhaven,a cărui indice de vigurozitate are
valoarea de 15,2% se constată că soiurile şi selecţiile dwarf au un indice mediu de
vigurozitate(48,4 %) de 3,2 ori mai mare.

Tabel nr.28
Indicele de vigurozitate la nectarinul dwarf
în anul 2000
Indicele de Diferenţa faţă
VARIANTA Semnificaţia
vigurozitate de media exp.
VT-GB-sel.86 NO 49,0 +4,2 -
VT-84-M R10P11 39,8 -5,0 -
VT.83-B-01 50,0 +5,2 -
VT.84-N-05 36,7 -8,1 -
VT.84-N-08 48,5 +3,7 -
Media X 44,8
D.L. 5%= 10,7
1%= 17,7
0,1%= 33,1

Nectarin standard
VT HN 53 16,6 x x

La nectarinul dwarf, în anul 2000, indicele de vigurozitate a avut valori


cuprinse între 36,7 % (V.T. 84-N-05) şi 50,0% (V.T. 83-B-01), iar media experienţei
are valoarea de 44,8% (Tabel nr.28).
În ceea ce priveşte diferenţele faţă de media experienţei, trei genotipuri au
diferenţe pozitive şi două au diferenţe negative. Deci toate cinci au valori apropiate de
media experienţei.
Comparând indicele de vigurozitate al soiului de nectarin standard V.T.-HN-
53,care are valoarea de 16,6 %, cu media indicelui de vigurozitate a nectarinului
dwarf (44,8%), se constată că aceasta este de circa 2,7 ori mai mare ca cea a
standardului.
Rezultă că atât piersicul cât şi nectarinul dwarf, au un indice de vigurozitate
mult mai mare (de la 2,7 până la 3,2 ori) decât al piersicului şi nectarinului standard.

6.2.4. Extinderea coroanei pe rând şi perpendicular pe direcţia rândului


Cercetări privind extinderea coroanei pomilor au fost efectuate în anul VI de la
plantare, respectiv în anul 2000.

95
La piersicul dwarf, plantat la distanţa de 3 m între rândurile de pomi şi la 1,5
m între pomii pe rând, s-au efectuat măsurători în coroana pomilor, iar datele obţinute
au fost prelucrate (Tabel nr. 29 şi Fig.nr.4).
Se observă că între pomii de pe rând a rămas puţin spaţiu neocupat la un singur
genotip de piersic pitic (V.T. GD P11-sel.90P). La un genotip coroanele s-au atins
(V.T.F.-sel.89P.O.), iar la toate celelalte, coroanele s-au interpătruns, mai mult sau
mai puţin.
În ceea ce priveşte extinderea coroanei pe intervalul dintre rândurile de pomi,
la şase ani de la plantare, la toate variantele de piersic pitic, există spaţiu suficient de
mult între coroanele pomilor (0,78-1,42 m).

Tabel nr.29
Extinderea coroanei pe rând şi perpendicular pe direcţia rândului şi gradul de
ocupare al spaţiului destinat la piersicul dwarf în anul VI de la plantare (2000)

Gradul de Diametrul
Gradul de
Distanţa ocupare a perpendi-
Diametrul ocupare a
de intervalul cular pe
VARIANTA pe rând intervalul
plantare ui dintre direcţia
(m) ui dintre
(m) pomi pe rândului
rânduri
rând (m)
VT-F-sel.89 P.O. 3/1,5 1,51 +0,01 1,68 -1,32
VT-GD-P11sel.90P 3/1,5 1,41 -0,09 1,58 -1,42
AUTUMN R15P4-9 3/1,5 1,59 +0,09 1,92 -1,08
VT.84-G-08 3/1,5 1,66 +0,16 1,91 -1,09
VT.84-G-20 3/1,5 1,64 +0,14 2,21 -0,79
VT.83-A-20 3/1,5 1,98 +0,48 2,22 -0,78
VT.83-A-R18P4 3/1,5 1,86 +0,36 2,06 -0,94

Piersic standard
Redhaven 4/3 3,08 +0,08 3,38 -0,62

La piersicul standard, la şase ani de la plantare, între pomii de pe rând, spaţiul


rămas este foarte mic (0,08 m), iar spaţiul dintre rândurile de pomi, rămas neocupat,
este de 0,62 m, deci mai mic decât la piersicii pitici.
La nectarinul pitic, coroanele s-au extins pe rândul de pomi, ocupând tot spaţiul
disponibil. La un singur genotip, V.T.84-M-08, coroanele s-au atins, iar la celelalte s-
au interpătruns mai mult, ori mai puţin, în funcţie de vigoarea pomilor (Tabel nr.30).
La şase ani de la plantare, între rânduri, intervalul rămas este suficient de mare
pentru ca lucrările de întreţinere şi recoltare să se desfăşoare cu uşurinţă. Distanţa
rămasă oscilează între 0,93 m. (V.T.83-B-01) şi 1,44 m.(V.T.84-N-08).

96
2.V.T.-GD-P11 Sel 90 P 4.AUTUMN R15 P4-9 5.V.T. 84 G 08
1.V.T.-Sel 89 PO

7.V.T. 84 G 20 8.V.T. 83 A 20 10.V.T. 83 A R18P4 3.V.T. GB Sel 86 NO

9.V.T. 83 B01 11.V.T. 84 N05 12.V.T. 84 N08


6.V.T. 84 M R10P11

Fig. nr.4 -Extinderea coroanei pe rând şi perpendicular pe direcţia rândului şi gradul de ocupare al spaţiului destinat
la piersicul şi nectarinul dwarf în anul VI de la plantare (2000)
Tabel nr.30
Extinderea coroanei pe rând şi perpendicular pe direcţia rândului şi gradul de
ocupare al spaţiului destinat la nectarinul dwarf în anul VI de la plantare (2000)
Diametrul
Gradul de Gradul de
perpendi-
Distanţa de Diametrul ocupare a ocupare a
cular pe
VARIANTA plantare pe rând intervalului intervalului
direcţia
(m) (m) dintre pomi dintre
rândului
pe rând rânduri
(m)
VT-GB-sel.86 NO 3/1,5 1,64 +0,14 1,58 -1,42
VT-84-M R10P11 3/1,5 1,98 +0,48 1,78 -1,22
VT.83-B-01 3/1,5 1,93 +0,43 2,07 -0,93
VT.84-N-05 3/1,5 1,61 +0,11 1,84 -1,16
VT.84-N-08 3/1,5 1,50 0,0 1,56 -1,44

Nectarin standard
VT HN 53 4/3 2,90 -0,10 3,36 -0,64

Foto nr.14 – Arhitectonica părţii aeriene a


pomilor aflaţi în vegetaţie

Foto nr.16 – Arhitectonica părţii aeriene Foto nr.15 – Arhitectonica părţii aeriene
a pomilor – fenofaza de repaus profund în repaus – fenofaza de cădere a frunzelor

98
Se poate spune că la şase ani de la plantare şi la distanţele stabilite, pomii pitici
folosesc mai bine terenul decât cei standard.
Din Figura nr.4 şi din imaginile luate din plantaţie (Foto nr.14, 15, 16), se poate
vedea arhitectonica coroanelor în ansamblu şi scheletul pomilor pitici (trunchiul,
şarpantele, ramurile de rod).
Vigoarea cea mai mică o au genotipurile dwarf de piersic V.T.GD.P11
sel.90P şi V.T.F.sel.89P.O., iar dintre genotipurile de nectarin dwarf, cea mai redusă
vigoare o are V.T.84-N-08.

6.2.5. Volumul coroanei


Analizând creşterile în volum ale coronei în perioada de tinereţe (de creştere
intensă) a pomilor (Tabel nr. 31) constatăm următoarele:
-la piersicii pitici , în anul 1996, volumul coroanei a avut valori cuprinse între
0,11 m³ (V.T.GD.P11-sel.90) şi 0,70 m³ (V.T.84-G-20).
În anul 1977, volumul coroanei a avut valori între 0,38 m³ (V.T.GD.P11 sel.90)
şi 1,37 m³ (VT.84-G-20).
Ritmul mediu de creştere al coroanei pomilor a oscilat între 0,24 m³, la
genotipul V.T.F.-sel.89P.O. şi 0,67m³ la genotipul V.T.84-G20.
-la nectarinii dwarf, volumul coroanei în anul 1996 , a avut valori foarte mici,
de 0,06m³ (V.T.84-N-08) şi 0,09 m³ (V.T.GB.-sel.86 N.O.), dar a înregistrat şi valori
mai mari, de exemplu , 0,52 m³ (V.T.83-B-01).
În anul 1997, valorile înregistrate de volumul coroanei au oscilat între 0,22 m³
(V.T.84-N-08) şi 1,20 m³(V.T.83-B-01).
Ritmul mediu de creştere al coroanei a fost cuprins între 0,16 m³ la genotipul
V.T.84-N-08 şi 0,68 m³ la genotipul V.T.83-B-01.
Analizând vigoarea pomilor exprimată prin volumul coroanei unui pom şi la
unitatea de suprafaţă, în perioada de rodire, constatăm că în anul 2000, valorile medii
ale coroanelor, la piersicul dwarf au suferit mari transformări la toate genotipurile
studiate (Tabel nr. 32).
Volumul coroanei are valori cuprinse între 0,70 m³ (V.T.GD.P11sel.90P) şi
2,60m³ (V.T.83-A-20), iar media experienţei are valoarea de 1,57 m³.
Diferenţa faţă de media experienţei scoate în evidenţă faptul că din cele şapte
genotipuri analizate, patru au valori negative, deci sunt de valoare redusă şi trei au
valori pozitive. Un singur genotip, V.T.83-A-20, are semnificaţie pozitivă şi este într-
adevăr un semidwarf (Fig. nr.8).
Comparând media volumului piersicilor pitici (1,57 m) cu cea a martorului
standard (8,80m) constatăm că ea este de circa 5,6 ori mai mică decât aceasta din
urmă.
Calculând volumul coroanei la unitatea de suprafaţă , observăm că acesta
vartiază în limite largi. Cel mai mic volum al coroanei la hectar îl au genotipurile
V.T.G.D.-P11sel.90 P (1.555 m³) , iar cel mai mare îl are genotipul V.T.83-A-20
(5.777 m³), media experienţei fiind de 3.485 m³/ha.
Comparativ cu volumul coroanei piersicului standard (7.330 m³/ha.), volumul
coroanei piersicilor pitici este de 2,1 mai mic.

99
Tabel nr. 31
Creşterea coroanei în volum între anii 1996-1997
(anul plantării-1994)

Volumul coroanei ( m³)


Ritm
1996 1997
mediu
Nr Soiul sau Media Media Diametrul Media Media Diametrul
Volumul Volumul de
var. hibridul diam.1 al diam.2 al mediu al diam.1 al diam.2 al mediu al
coroanei coroanei creştere
coroanei coroanei coroanei coroanei coroanei coroanei
( m³) ( m³) ( m³)
(cm) (cm) (cm) (cm) (cm) (cm)
Piersici
1 V.T.-F.sel.89.P.O. 82,5 73,3 78 0,25 105,0 93,3 99,0 0,49 0,24
2 V.T.-G.D.P11 sel.90P 61,6 59,0 60 0,11 93,5 89,3 91,0 0,38 0,27
4 Autumn R15P4-3 sel.86 83,5 75,5 78 0,25 105,0 95,0 100,0 0,52 0,27
5 V.T.84-G-08 90,6 76,6 84 0,31 118,3 100,0 109,0 0,66 0,35
7 V.T.84-G-20 119,2 100,4 110 0,70 148,3 125,0 137,0 1,37 0,67
8 V.T.83-A-20 103,3 87,6 95 0,46 131,6 111,6 122,0 0,95 0,49
10 V.T.83-A-R18P4-sel.89 97,0 74,3 86 0,33 124,0 95,0 110,0 0,70 0,37
Media 91,10 78,1 84,42 0,34 117,95 101,31 109,71 0,72 0,38
Nectarine
3 V.T.-G.B.-sel.86 N.O. 60,0 53,2 57 0,09 93,3 83,3 88,0 0,36 0,27
6 V.T.84-M-R10P11 98,8 84,6 91 0,41 122,6 105,0 114,0 0,77 0,36
9 V.T.83-B-01 103,0 98,0 101 0,52 135,0 129,3 132,0 1,20 0,68
11 V.T.84-N-05 82,6 70,0 76 0,23 116,3 99,0 108,0 0.60 0,37
12 V.T.84-N-08 50,0 45,2 48 0,06 74,0 67,0 71,0 0,22 0,16
Media 78,88 70,20 74,40 0,26 108,24 96,72 102,60 0,63 0,36
Tabel nr.32
Vigoarea pomilor exprimată prin volumul coroanei unui pom şi la unitatea de
suprafaţă la piersicul dwarf în anul 2000 (Densitatea= 2222 pomi/ha)
Volumul Diferenţa Volumul
VARIANTA coroanei faţă de medie Semnificaţia coroanei
(m3) experienţei (m3/ha)
VT-F-sel.89 P.O. 0,84 -0,73 - 1866
VT-GD-P11sel.90P 0,70 -0,87 - 1555
AUTUMN R15P4-9 1,33 -0,24 - 2955
VT.84-G-08 1,40 -0,17 - 3111
VT.84-G-20 2,10 +0,53 - 4666
VT.83-A-20 2,60 +1,03 * 5777
VT.83-A-R18P4 2,01 +0,44 - 4466
Media X 1,57 3485
D.L. 5%= 0,91
1%= 1,37
0,1%= 2,21

Piersic standard (densitatea = 833 pomi/ha)


Redhaven 8,8 x x 7330

La nectarinul dwarf, în anul 2000 (Tabel nr. 33), valorile volumului coroanei
au oscilat între 0,92 m³ (V.T.84-N-08) şi 2,13 m³ (V.T.83-B-01).
Tabel nr.33
Vigoarea pomilor exprimată prin volumul coroanei unui pom şi la unitatea de
suprafaţă la nectarinul dwarf în anul 2000 (densitatea= 2222 pomi/ha)
VARIANTA Volumul Diferenţa Semnificaţia Volumul
coroanei faţă de medie coroanei
(m3) experienţei (m3/ha)

VT-GB-sel.86 NO 0,95 -0,46 - 2111


VT-84-M R10P11 1,67 +0,26 - 3711
VT.83-B-01 2,13 +0,72 - 4733
VT.84-N-05 1,36 -0,05 - 3022
VT.84-N-08 0,92 -0,49 - 2044
Media X 1,41 3124
D.L. 5%= 0,86
1%= 1,43
0,1%= 2,67

Nectarin standard (densitatea = 833 pomi/ha)


VT HN 53 10,6 x x 8830

101
1. V.T. F Sel.89 PO 2. V.T.GD P11 Sel.90 P 4. AUTUMN R15 P4-9
5. V.T. 84 G 08

7. V.T.84 G 20 7. V.T.83 A 20
10. V.T.83 A R18P4 3. V.T.GB Sel.86 NO

6. V.T.84 M R10P11 9. V.T.83 B 01 11. V.T.84 N 05 12. V.T.84 N 08

Fig.8 - Vigoarea pomilor la piersicul şi nectarinul dwarf exprimată prin înălţimea şi diametrul coroanei
în anul VI de la plantare (2000)
Media experienţei a fost de 1,41 m³. Diferenţa faţă de medie a avut valori
negative la trei genotipuri (cele mai puţin viguroase) şi valori pozitive la două
genotipuri.
Toate valorile au fost foarte apropiate de media experienţei şi nu există nici o
semnificaţie din punct de vedere al analizei statistice.
Faţă de martorul standard (V.T.HN.53) al cărui volum al coroanei are valoarea
de 10,6 m³, media volumului coroanei, la formele dwarf, are valoarea de 1,41 m³ şi
este de circa 7,5 ori mai mică.
La unitatea de suprafaţă, ţinând cont de densitatea de plantare a dwarfilor
(2222 pomi/ha) şi a piersicilor şi nectarinilor standard (833 pomi/ha), s-au obţinut
următoarele valori ale volumului coroanei :
- între 2.044 şi 4.733 m³/ha la nectarini dwarf
- 8.830 m³/ha la V.T.-HN-53
Deci, volumul coroanei, raportat la unitatea de suprafaţa este de 2,8 ori mai mic
la dwarf decât la nectarinul standard.

6.2.6. Creşterea lăstarilor la piersicul şi nectarinul dwarf

6.2.6.1 Dinamica de creştere a lăstarilor


A fost urmărită şi interpretată dinamica de creştere a lăstarilor în anul 1996,
când pomii se aflau în faza de creştere intensă (anul III de la plantare) şi în anul 2000,
când pomii erau în faza de maturitate sau de rodire (anul VII de la plantare).
La piersic, în anul 1996, creşterea lăstarilor s-a declanşat în prima decadă a
lunii mai şi au fost făcute 12 măsurători biometrice, săptămânale, până în decada a II-
a a lunii iulie (Tabel nr. 34).
Cele mai mari creşteri medii ale lăstarilor le-au avut genotipurile V.T. 83-A-20
şi V.T.84-G-20 (33,66 şi respectiv 31,00 cm), iar cele mai mici valori le-au înregistrat
genotipurile V.T.GD-P11 sel.90 şi V.T. 84-G-08 (15,60 şi respectiv 19,66 cm).
În anul 2000, creşterile lăstarilor au fost foarte mici, comparativ cu cele
înregistrate în anul 1996, la toate genotipurile analizate. Asfel, cea mai mare creştere
a avut-o lăstarii genotipului V.T. 84-G-20 (13,7 cm) şi cea mai mică creştere a avut-o
lăstarii genotipurilor V.T. 83-A-R18 P4 sel.89 (4,6 cm) şi V.T. 84-G-08 (5,7 cm).
Menţionăm că în anul 2000 au fost executate 13 măsurători biometrice,
săptămânale, asupra lăstarilor, între 13 iunie şi 05 septembrie. La majoritatea
genotipurilor de piersic analizate (4 din 7) a încetat creşterea lăstarilor la sfârşitul
lunii august (29.08): V.T.-F-sel.89 P.O. ; Autumn R15 P4-9 sel.86 ; V.T. 84-G-08 şi
V.T. 83-A-20.
La două genotipuri, V.T.GD P11 sel. 90P şi V.T. 84-G-20, creşterea lăstarilor
încetinise, dar nu se încheiase încă la data de 05 septembrie 2000.
Genotipul V.T. 84-G-08 a avut o stagnare a creşterii lăstarilor între 25 iulie şi
15 august, după care a urmat al doilea val de creştere, de scurtă durată (circa o
săptămână).
Stagnarea creşterii lăstarilor a înregistrat-o şi genotipul V.T. 83-A-R18 P4 sel.89, în
perioada27 iunie−18 iulie. A urmat o săptămână de creşteri slabe, un al doilea val de creştere
şi stagnare cu data de 01 august 2000. (Tabel nr. 35).
103
Tabel nr. 34
Dinamica de creştere a lăstarilor la piersicul dwarf în anul 1996
Nr Lungimea lăstarilor la date diferite (cm)
var Varianta 03.05 10.05 17.05 24.05 31.05 07.06 14.06 21.06 28.06 05.07 12.07 19.07 Ritm mediu de
crştere (cm)
1 VT F sel 89 PO 0,66 0,86 1,26 2,43 4,33 6,83 9,50 12,33 15,00 17,16 19,23 20,33 1,69
2 VT GD P11 sel 90 P 0,63 0,76 1,20 2,36 3,93 5,83 7,66 10,00 12,60 13,63 14,53 15,60 1,30
4 Autumn P14 0,43 0,63 1,36 3,10 5,83 8,50 11,00 14,20 17,00 19,83 22,00 23,83 1,98
5 VT 84 G 08 0,66 0,70 1,33 3,03 5,43 8,16 10,50 12,66 15,16 17,33 18,80 19,66 1,63
7 VT 84 G 20 076 0,90 2,63 5,60 8,93 12,83 16,23 18,66 22,83 26,50 29,66 31,00 2,58
8 VT 83 A 20 0,50 0,76 2,03 5,40 8,50 12,06 15,70 19,16 23,26 27,40 31,33 33,66 2,85
10 VT 83 A R18 P54 0,60 0,75 1,70 3,90 6,25 8,85 11,65 14,85 17,50 20,25 24,00 25,60 2,13
Media 0,60 0,76 1,64 3,68 6,17 9,00 11,74 14,55 17,63 20,30 22,79 24,24 2,02

Tabel nr. 35
Dinamica de creştere a lăstarilor la nectarinul dwarf în anul 1996
Nr Lungimea lăstarilor la date diferite (cm)
var Varianta 03.05 10.05 17.05 24.05 31.05 07.06 14.06 21.06 28.06 05.07 12.07 19.07 Ritm mediu de
creştere (cm)
3 VT GB sel 86 NO 0.46 0.66 1.13 2.70 4.50 6.90 9.66 12.63 15.13 17.50 19.49 20.33 1.69
6 VT 84 M R10 P11 0.63 0.76 1.96 4.30 7.33 10.66 13.36 16.33 18.70 21.16 23.56 25.16 2.09
9 VT 83 B 01 0.56 0.70 2.43 4.16 7.60 11.20 14.43 17.56 20.90 24.20 27.00 28.80 2.40
11 VT 84 N 05 0.50 0.76 2.10 4.00 6.50 9.56 12.66 14.50 17.03 19.50 21.50 23.20 1.93
12 VT 84 N 08 0.50 0.63 1.23 2.90 5.40 7.73 9.76 11.73 14.00 15.50 17.00 18.20 1.51
Media 0.53 0.70 1.77 3.61 6.26 9.21 11.97 14.55 17.15 19.57 17.41 23.13 1.92

104
Tabel nr. 36
Dinamica de creştere a lăstarilor la piersicul dwarf în anul 2000 (cm)
Nr Data efectuării măsurătorilor
var. Varianta
13.06 20.06 27.06 04.07 11.07 18.07 25.07 01.08 08.08 15.08 22.08 29.08 05.09
1 VT F sel 89 PO 3,3 3,4 3,8 4,5 4,9 5,1 5,2 5,7 5,9 6,2 6,5 7,0 7,0
2 VT GD P11 sel 90 P 3,1 3,4 3,6 4,0 4,4 4,9 5,5 6,2 6,6 6,8 7,4 7,7 7,8
4 Autumn P14 4,2 4,5 5,5 5,9 6,1 6,5 6,7 6,8 6,9 7,0 7,1 8,4 8,4
5 VT 84 G 08 3,7 4,2 4,4 4,7 5,1
4,9 5,1 5,4 5,4 5,4 5,4 5,5 5,7 5,7
7 VT 84 G 20 6,9 7,4 8,8 9,5 10,1 11,1 11,4 11,9 12,2 12,7 13,0 13,5 13,7
8 VT 83 A 20 3,6 4,2 5,6 5,6 6,0 6,5 7,0 7,1 7,2 7,6 8,1 8,2 8,2
10 VT 83 A R18 P4 2,8 3,3 3,9 3,9 3,9 3,9 4,5 4,6 4,6 4,6 4,6 4,6 4,6
Piersic standard
1 Redhaven 18,5 21,4 22,8 23,6 23,7 23,8 24,3 24,8 25,0 25,2 25,5 25,5 25,5

Tabel nr. 37
Dinamica de creştere a lăstarilor la nectarinul dwarf în anul 2000 (cm)
Nr Data efectuării măsurătorilor
var. Varianta
13.06 20.06 27.06 04.07 11.07 18.07 25.07 01.08 08.08 15.08 22.08 29.08 05.09
3 VT GB sel 86 NO 3,3 3,7 3,8 4,3 4,6 4,9 5,2 6,1 6,4 6,4 6,8 7,1 7,1
6 VT 84 M R10 P11 3,5 4,0 5,0 5,7 6,0 6,3 6,7 7,2 7,4 7,6 7,7 7,7 7,7
9 VT 83 B 01 4,6 5,2 6,3 6,8 7,6 9,3 9,8 10,0 10,1 10,9 11,2 11,2 11,2
11 VT 84 N 05 3,6 4,1 4,6 4,8 5,2 5,3 5,6 5,8 6,3 6,4 6,7 6,7 6,7
12 VT 84 N 08 6,8 7,3 7,4 7,7 7,7 7,8 8,2 8,3 9,0 9,2 9,6 9,8 9,8
Nectarin standard
1 VT HN 53 14,7 16,3 17,5 18,5 19,1 19,1 19,3 19,4 19,8 20,0 20,5 20,5 20,8

105
În anul 2000 creşterea medie a lăstarilor la genotipurile de piersic dwarf
analizate a fost de 7,9 cm, comparativ cu media înregistrată de soiul martor,
Redhaven, care a fost de 25,5 cm.
La nectarin :
În anul 1996, creşterea lăstarilor s-a declanşat la începutul lunii mai şi s-au
efectuat 12 măsurători biometrice, săptămânale, până pe 19 iulie (Tabel nr.36).
Media lungimii lăstarilor a fost cuprinsă între 28,80cm. la genotipul V.T. 83-B-
01 şi 18,20 cm. la genotipul V.T. 84-N-08.
În anul 2000, s-au efectuat 13 măsurători biometrice, săptămânale, între 13
iunie, data la care s-a declanşat creşterea lăstarilor şi 05 septembrie, când la toate
genotipurile încetase creşterea lăstarilor.(Tabel nr.37).
În anul 2000, creşterile medii ale lăstarilor au fost foarte mici, cu valori
cuprinse între 6,7 cm. la V.T. 84-N-05 şi 11,2 cm. la V.T. 83-B-01.
Creşterea lăstarilor a încetat din 22 august la trei din cele cinci genotipuri
analizate.
Creşterea medie a lăstarilor genotipurilor de nectarin dwarf analizate a fost de
8,5 cm. faţă de martorul standard, la care creşterea medie a lăstarilor a fost de 20,8
cm.

6.2.6.2 Biometria frunzelor


În general, frunzele piersicului şi nectarinului dwarf sunt mai mari, mai groase
şi mai intens colorate decât ale piersicului şi nectarinului standard. Pe plan mondial
cercetătorii apreciază că procesele de fotosinteză sunt mai intense în frunzele
formelor dwarf, comparativ cu cele standard.

Tabel nr. 38
Biometria (dimensiunile medii ale) frunzelor la piersicul dwarf
Dimensiunile frunzei Lungimea
Lungimea Lăţimea Raport medie a
Varianta peţiolului
medie medie L/l
(cm.) (cm.) (cm)
1 V.T.F.sel. 89 P.O 16,8 2,8 6,0 1,4
2 V.T–G.D P11 sel.90P 17,5 3,1 5,6 1,3
4 Autumn R15 P4-9 16,3 3,0 5,4 1,6
5 V.T 84-G-08 16,4 3,2 5,1 2,0
7 V.T 84-G-20 19,0 3,2 5,9 1,7
8 V.T 83-A-20 18,0 3,0 6,0 1,7
10 V.T.83-A-R18P4 16,6 3,0 5,5 1,3
Piersic standard
1 Redhaven 14,6 3,6 4,0 1,3

106
S-au recoltat câte 75 frunze din treimea de mijloc a ramurilor şi s-au măsurat
lungimea, lăţimea limbului şi lungimea peţiolului; iar datele au fost prelucrate şi
interpretate.
La piersicul dwarf analizat, valorile medii cele mai mari ale limbului (Tabel
nr.38) le au genotipurile V.T 84-G-20 (19,0 cm) şi V.T. 83-A-20 (18,0 cm) , iar cele
mai mici le au V.T 84-G-08 (16,4 cm) şi V.T. 83-A-R18P4 (6,6 cm).
Frunzele cele mai late le au genotipurile V.T 84-G-08 şi V.T 84-G-20 (3,2 cm),
iar cele mai înguste le are V.T.F.-sel.89P.O. (2,8 cm).
Raportul dintre lungimea medie şi lăţimea medie a limbului foliar are valori
cuprinse între 5,1 la V.T 84-G-08 şi 6,0 la V.T.F.sel. 89 P.O. şi V.T 83-A-20.
Lungimea medie a peţiolului oscilează între 1,3 cm la V.T. –G.D. P11 sel.90P
şi V.T.83-A-R18P4 pe de o parte şi 2,0 cm. la V.T 84-G-08 pe de altă parte.
Comparând valorile medii ale piersicului dwarf cu cele ale soiului standard
Redhaven, se observă că acesta din urmă are limbul mai scurt şi mai lat decât cel al
frunzelor dwarf. Raportul L / l are valoarea 4,0, iar peţiolul frunzei este mai scurt
decât la piersicul dwarf.
La nectarinul dwarf, valorile medii ale lungimii limbului (Tabel nr.39) au
oscilat între 17,2 cm.(V.T. G.B. sel.86N.O.) şi 18,6 cm.(V.T. 84-N-05).

Tabel nr. 39
Biometria (dimensiunile medii ale) frunzelor la nectarinul dwarf

Dimensiunile frunzei Lungimea


Lungimea Lăţimea Raport medie a
Varianta peţiolului
medie medie L/l
(cm.) (cm.) (cm)
3 V.T. G.B. sel.86N.O. 17,2 3,2 5,4 1,3
6 V.T 84 M R10P11 18,0 3,1 5,8 1,3
9 V.T.83-B-01 18,5 3,3 5,6 1,5
11 V.T.84-N-05 18,6 3,5 5,3 1,4
12 V.T.84-N-08 17,4 3,3 5,3 1,3
Nectarin standard
1 V.T. HN 53 16,3 3,8 4,3 1,1

Lăţimea medie a limbului a fost relativ constantă (3,1 − 3,5 cm). Raportul
lungime/ lăţime are valori de 5,3−5,8 cm., iar lungimea medie a peţiolului are valori
apropiate (1,3-1,5 cm).
Comparând aceste valori medii ale frunzelor nectarinului dwarf cu cele ale
nectarinului standard V.T.-HN-53, constatăm că acesta are limbul mai scurt şi mai lat
decât frunzele formelor dwarf şi raportul L / l are valoare mai mică (4,3). Peţiolul
este mai scurt (1,1 cm).

107
6.2.6.3 Analize chimice la frunze
Analiza peroxidazei
Peroxidaza este un marker izoenzimatic utilizat tot mai frecvent-alături de
caracterele morfologice- pentru a completa şi aprofunda informaţiile referitoare la
genotipurile nou create sau cele stabilizate genetic.
La plante, studiul izoenzimelor s-a dovedit a fi de un real folos în sprijinul
geneticienilor privind :
 marcajul biochimic al genomurilor, cromozomilor şi genelor;
 identificarea originii genomurilor, caracterizarea soiurilor şi decelarea unor
markeri pentru caractere importante, markeri folosiţi în programele de ameliorare
 studiul unor relaţii filogenetice între diverse genuri şi specii.

În conturarea polimorfismului enzimatic, o tehnică avantajoasă şi rapidă o


reprezintă electroforeza în diferite sisteme şi diverse medii suport. Dintre avantajele
majore ale electroforezei izoenzimelor faţă de evaluarea morfologică, se pot
enumera: capacitatea de discriminare a surselor genetice analizate, rapiditatea,
reproductibilitatea, folosirea unei cantităţi reduse de material. Spectrele
electroforetice ale izoenzimelor sunt, de regulă, controlate de alele codominante şi
moştenite în raporturi mendeliene monogenice.
Numărul benzilor polimorfice ale unor enzimograme este dependent de
numărul de loci, de numărul alelelor per locus şi de structura cuaternală a enzimei.
Date recente din literatură ilustrează aplicarea polimorfismului izoenzimatic
în precizarea unor relaţii interspecifice (Byrne, 1993) sau în fundamentarea unor
studii genetice Monet şi Gibault, 1991; Monet şi colab., 1994) în studiile efectuate la
piersic.
S-a încercat conturarea polimorfismului peroxidazei (EC 1.11.1.7) din frunze
aparţinând unor genotipuri de piersic şi aceste studii preliminare au fost corelate cu
alte caracteristici de interes ca înălţimea plantei, forma fructului şi altele. De la 25
genotipuri de piersic (Tabel nr.40) s-au recoltat şi analizat frunze mature provenite de
la S.C.D.P. Constanţa. Evaluarea enzimogramei s-a făcut conform recomandărilor
Comisiei Europene privind nomenclatura enzimelor, în care cu numărul 1 s-a notat
izoenzima cu mobilitatea electroforetică cea mai mare, dinspre anod (polul pozitiv al
migrării).
Profilele electroforetice s-au stabilit pe baza numărului, mobilităţii şi
intensităţii izoenzimelor evidenţiate. Numărul izoperoxidazelor a variat între trei şi
cinci. Pentru cele 25 surse genetice analizate s-au precizat şase tipuri de
enzimograme.(Fig. nr.5)

Tipul I de enzimogramă (Fig.5a) trei izoenzime, cu activitate echilibrată şi


aparţine genotipului R IV P 10.

Tipul II de enzimogramă a relevat patru izoenzime şi după numărul de


genotipuri inclus în acest tip, poare fi considerat majoritar. Acest profil (Fig.5b) a
fost specific următoarelor 15 genotipuri: V.T. F.sel.89 P.O., V.T.-G.D.-P11 sel.90,

108
V.T.-G.B.-sel.86 NO, Autumn R15 P4-9sel.86 , V.T.84-G-08, V.T. 83 – B -01, V.T.
83 – A-R10P4 sel89, V.T. 84- N – 05.

Tabel nr. 40.


Genotipurile analizate şi tipurile de enzimograme evidenţiate
Nr. Tipurile de enzime
crt. Genotipul Tipul
I II III IV V VI
1 V.T. F.sel.89 P.O. P.O.Dw *
2 V.T.-G.D.-P11 sel.90 P.Dw *
3 V.T.-G.B.-sel.86 NO N.Dw *
4 Autumn R15 P4-9sel.86 P.Dw *
5 V.T.84-G-08 P.Dw *
6 V.T.84-M-R10P11 N.Dw *
7 V.T. – G – 20 P.Dw *
8 V.T. 83- A – 20 P.Dw *
9 V.T. 83 – B -01 N.Dw *
10 V.T. 83 – A-R10P4 sel89 P.Dw *
11 V.T. 84- N – 05 N.Dw *
12 V.T. 84 – N -08 N.Dw *
13 H.92-1,51-20P11L.P.P.17 P.Dw *
14 H.92-1,51-20P11L.P.P.21 P.Dw *
15 H.92-H.251168APR2P10 N.Dw *
16 RI-ARK(sd)P6-V.T.83A.06.P1 P.Dw *
17 RIVP10-1,47-13P1 N.Dw *
18 P.dw-87 P.Dw *
19 Brugnona P1(semidwarf) N.SDw *
20 Redhaven P1-C.C.95 P.Std *
21 Catherine P4-C.C.95 C.Std *
22 Excelsior P1-C.C.92 C.Std *
23 C2R6T178P1- C.C.92 P.tt *
24 N.J.F.2 – V5RIP1.C.C.95 P.tt *
25 ARK 85 TP1.C.C. 92 N.tt *

Tipul III de enzimogramă a fost alcătuit tot din patru izoenzime dar cu
mobilitate diferită şi activitate enzimatică mai intensă comparativ cu tipul anterior
(Fig. 5c ). În această categorie au fost incluse cinci genotipuri : RI-ARK(sd) P6-
V.T.83A.06.P1, Redhaven P1-C.C.95, Catherine P4-C.C.95, C2R6T178P1- C.C.92
şi N.J.F.2 – V5RIP1.C.C.95.

Tipul IV de enzimogramă a aparţinut genotipului V.T. 84 – G-20,


izoenzimele rapide fiind foarte intense (Fig. 5d).
109
Fig.nr. 5 - Tipuri de enzimograme ale peroxidazei din frunzele de piersic

110
Tipul V de enzimogramă cu acelaşi număr de izoenzime ca şi cel anterior (Fig.
5e) a relevat fracţiile rapide cu activitate extrem de redusă; acest profil a aparţinut
genotipului P. Dw. – 87.

Tipul VI de enzimogramă s-a deosebit total de celelalte tipuri prin prezenţa


izoperoxidazelor cu activitate remarcarcabilă (Fig. 5f) . Această imagine s-a
evidenţiat la genotipurile V.T.84-M-R10P11 şi V.T. 83- A – 20 .
Concluzii :
1. Pentru cele 25 genotipuri de piersic analizate s-au conturat
şase tipuri de enzimograme.
2. Numărul izoperoxidazelor a variat între trei şi cinci, cu
intensităţi şi mobilităţi diferite.
3. Caracterul de „dwarf” sau „semidwarf” nu s-a reflectat în
profilele electroforetice ale peroxidazei din frunze.

6.2.6.4 Biometria ramurilor mixte


Piersicul şi nectarinul dwarf rodesc predominant pe ramuri mixte, care se
deosebesc faţă de ramurile mixte ale piersicului şi nectarinului standard printr-o serie
de caractere.
Au fost măsurate câte 25 ramuri din fiecare variantă dwarf şi standard şi s-au
calculat mediile, pentru ca datele să fie mai concludente (Tabel nr. 41).

Tabel nr. 41
Numărul mediu de muguri vegetativi şi floriferi pe ramura mixtă şi la metru
liniar, lungimea acesteia şi a internodiilor la piersicul dwarf
Ramura mixtă Număr muguri / m.l. Lungime
Nr. % medie a
Nr.
Varianta Lungime muguri Vegeta- Flori- muguri unui
muguri
(cm) vegetativi tivi feri floriferi internod
floriferi
din total (cm)
1 V.T.sel.89P.O. 11,3 17,6 14,8 156 131 46 0,57
2 V.T.GDP11sel90P 10,0 15,8 5,0 158 50 24 0,49
4 Autumn R15P4-9 12,4 16,2 21,0 131 169 56 0,62
5 V.T.84-G-08 16,1 11,4 6,4 71 40 36 0,66
7 V.T.84-G-20 14,2 8,0 12,0 56 84 60 0,72
8 V.T.83-A-20 16,4 23,2 12,2 141 74 34 0,65
10 V.T.83-A-R18P4 10,0 12,4 18,5 124 185 60 0,47
Piersic standard
1 Redhaven 64,7 22,6 24,8 35 38 52 2,26

Cele mai mici valori dintre genotipurile de piersic dwarf le au V.T.GD


P11sel.90P şi V.T.84-N-08 (10,0 cm) ca şi V.T.F. sel.89 P.O. (11,3 cm. lungime).
Cele mai mari valori le au V.T.84-G-08 (16,1 cm.) şi V.T.83-A-20 (16,4 cm.).
La soiul Redhaven valoarea medie a lungimii ramurii mixte este de 64,7 cm. Deci
ramura mixtă a piersicului dwarf este de 3,9-6,5 ori mai mică decât cea a piersicului
standard. (Foto nr.17).

111
Lungimea medie a unui internod oscilează între 0,47 cm (V.T.83-A-R18P4) şi
0,72 cm (V.T.84-G-20) şi este de circa 3,8 ori mai mică decât lungimea medie a
internodului la ramura piersicului standard ( 2,26 cm.). (Foto nr.18)
S-a determinat numărul mediu de muguri vegetativi şi floriferi de pe ramura
mixtă şi s-a constatat că el variază şi constituie un caracter de soi. Cel mai mic număr
de muguri vegetativi / ramură mixtă îl au genotipurile de piersic dwarf V.T.84-G-20
(8,0 muguri) şi V.T.84-G-08 (11,4 muguri) , iar cel mai mare număr îl are genotipul
V.T. 83-A-20 (23,2 muguri). Media mugurilor vegetativi / ramura mixtă a soiului
Redhaven este 22,6.

Foto nr.17 – Ramura de rod la piersicul dwarf comparativ cu


martorul standard (soiul Redhaven)

Foto nr.18 – Lungimea internodiilor la genotipurile de piersic dwarf,


comparativ cu martorul standard

112
În ceea ce priveşte mugurii floriferi, ei variază între 6,4 (V.T.84-G-20) şi 21,0
(Autumn R15P4-9), în timp ce media mugurilor floriferi pe ramura mixtă a soiului
standard este de 24,8.
Raportând numărul de muguri vegetativi şi floriferi la metru liniar de ramură,
proporţiile se schimbă în favoarea pomilor pitici.
Numărul mediu de muguri floriferi / m.l. este cuprins la piersicul dwarf între
50 (V.T.GD-P11sel.90-P)şi 185 (V.T.83-A-R18P4), în timp ce la piersicul standard
există în medie, 38 muguri floriferi / m.l..
Procentul de muguri floriferi din totalul mugurilor oscilează între 24%
(V.T.GD-P11sel.90-P) şi 60% (V.T.84-G-20 şi V.T.83-A-R18P4), în timp ce la
piersicul standard este de 52%.
La nectarinul dwarf lungimea medie a ramurii mixte a oscilat între 10,9 şi
16,0 cm., fiind de circa 4,5-6,6 ori mai mică decât lungimea medie a ramurii mixte a
nectarinului standard V.T.-NH-53, a cărei valoare este de 71,8 cm.(Tabel nr. 42).
(Foto nr.19)

Foto nr.19 – Ramura de rod la nectarin dwarf comparativ cu


martorul standard (V.T. HN53)

113
Lungimea medie a unui internod a oscilat între 0,56 cm. (V.T.84-N-08) şi 0,84
cm.(V.T.-83-B-01), faţă de 2,21 cm. la nectarinul standard. Se constată că nectarinul
dwarf are internodul de circa 3,4 ori mai scurt decât nectarinul standard. (Foto nr.20)

Foto nr.20 – Lungimea internodiilor la genotipurile de nectarin dwarf,


comparativ cu martorul standard

Tabel nr. 42
Numărul mediu de muguri vegetativi şi floriferi pe ramura mixtă şi la
metru liniar, lungimea acesteia şi a internodiilor la nectarinul dwarf
Ramura mixtă Număr muguri / m.l. Lungime
Nr. % medie a
Nr.
Varianta Lungime muguri Vegeta- Flori- muguri unui
muguri
(cm) vegetativi tivi feri floriferi internod
floriferi
din total (cm)
3 V.T.GBsel.86NO 12,3 14,0 4,8 114 39 25 0,61
6 V.T.84MR10P11 10,9 9,6 3,2 88 29 25 0,57
9 V.T83-B-01 16,0 13,2 7,0 83 44 35 0,84
11V.T.84-N-05 12,1 14,6 7,0 121 58 32 0,67
12V.T.84-N-08 12,1 19,2 4,2 159 35 18 0,56
Nectarinul standard
1 V.T.HN 53 71,8 25,2 24,4 35 34 49,2 2,21

Numărul mediu de muguri vegetativi de pe ramura mixtă este cuprins între 9,6
(V.T.-84 MR10P11) şi 19,2 ( V.T.-84-N-08), comparativ cu nectarinul standard, la
care este de 25,2.
Mugurii floriferi / ramura mixtă oscilează între 3,2 (V.T.84-MR10P11) şi 7,0
(V.T.83-B-01 şi (V.T.-84 MR10P11), în timp ce numărul mediu de muguri floriferi /
ramura mixtă la nectarinul standard este de 24,4.

114
Raportat la metru liniar, numărul mediu de muguri vegetativi oscilează între 83
la V.T.83-B-01 şi 159 la V.T.84-N-08, iar la nectarinul standard este de 35.
Numărul mediu de muguri floriferi pe metru liniar la nectarinul dwarf este
cuprins între 29 (V.T.-84 MR10P11) şi 58 (V.T.84-N-05) , iar la nectarinul standard
aceasta este de 34.
Procentul mugurilor floriferi din totalul mugurilor, constituie un caracter de soi
şi el oscilează la nectarinul dwarf între 18% la V.T.84-N-08 şi 35% la V.T.83-B-01,
iar la standard el este de 49,2%.
Menţionăm că majoritatea genotipurilor de piersic şi nectarin dwarf prezintă şi
buchete de mai. În număr mare, buchete de mai au genotipurile V.T.84-G-20 de
piersic şi genotipurile V.T.84-M-R10P11, V.T.83-B-01, V.T.84-N-05 şi V.T.GB
sel.86N.O. de nectarin.

6.2.7. Arhitectonica sistemului radicular la piersicul dwarf, comparativ cu


cel standard
Studiul sistemului radicular s-a efectuat prin metoda Prof. Oscamp-Dragavţev.
Paralel cu rândul de pomi, la distanţă de 1,00 m de trunchi s-a săpat un tranşeu
lung de un metru, lat de 40 cm şi adânc de 80 cm. Pe peretele interior s-a efectuat un
caroiaj din 10 în 10 cm care s-a reprezentat grafic pe hârtie milimetrică, prin semne
distincte, în funcţie de grosime, locul fiecărei rădăcini. (Foto nr.21)

Foto nr.21 – Studiul sistemului radicular – metoda tranşeului –Prof. Oscamp-


Dragavţev

S-a determinat numărul de rădăcini pe categorii de grosime şi adâncimi şi s-au


comparat datele obţinute la piersicul dwarf şi la cel standard. (Tabel nr.43 )
Rădăcinile au fost grupate în patru clase de grosime: <1 mm, 1-3 mm, 3-10 mm
şi >10 mm. S-a obţinut astfel o prezentare clară a răspândirii sistemului radicular pe
adâncime (Fig. nr. 6).

115
Tabel nr. 43
Numărul de rădăcini pe categorii de grosime şi adâncimi

a) piersic dwarf: VT-F- Sel.89 PO


Diame- Adâncimea profilului (cm): Total rădăcini
trul
rădăcinii
(mm) 0-10 10-20 20-30 30-40 40-50 50-60 60-70 70-80 Nr. %
< 1 mm 8 30 28 39 22 17 19 15 178 87
1-3 mm 1 1 4 8 3 - 4 - 21 10
3-10 mm - - - 2 - - - - 2 1
>10 mm - - - - - 1 2 - 3 2
TOTAL 9 31 32 49 25 18 25 15 204 100
% 4 15 16 24 12 9 12 8 100 x

b) piersic standard: Redhaven


< 1 mm 31 50 67 51 54 37 28 22 340 85
1-3 mm 7 9 12 5 3 3 4 3 46 11
3-10 mm 1 2 2 4 2 1 1 1 14 3
>10 mm - 1 1 - - - - - 2 1
TOTAL 39 62 82 60 59 41 33 26 402 100
% 10 15 20 15 15 10 8 7 100 x

Din analiza datelor rezultă că numărul de rădăcini este de 204 la piersicul


dwarf şi aproape dublu (402) la soiul standard, Redhaven.
Atât la dwarf cât şi la standard predomină rădăcinile cu grosimea sub 1 mm.
Acestea sunt în număr de 178 şi reprezintă 87% din totalul rădăcinilor la piersicul
dwarf.
La standard, rădăcinile cu grosimea mai mică de 1 mm sunt în număr de 340 şi
ele reprezintă 85% din totalul rădăcinilor.
Distribuţia rădăcinilor este diferită la cele două tipuri de piersic analizate, atât
pe categorii de adâncime, cât şi ca mărime a lor. La piersicul dwarf majoritatea
rădăcinilor sunt repartizate între 20 şi 50 cm adâncime în timp ce la piersicul
standard, majoritatea rădăcinilor se regăsesc la nivelul de adâncime de 10-60 cm.
Se observă că sistemul radicular este mult mai dezvoltat la piersicul standard
comparativ cu cel al piersicului dwarf în situaţia în care s-a utilizat acelaşi portaltoi,
piersicul franc. Se poate concluziona că soiul dwarf are o influenţă puternică asupra
portaltoiului, reducând aproape la jumătate volumul rădăcinii.

116
Piersic dwarf V.T. F Sel.89 PO/piersic franc
frecvenţa (%)

Piersic standard REDHAVEN/piersic franc


frecvenţa (%)

LEGENDA
grosimea rădăcinilor
 < 1 mm
o 1-3 mm
∆ 3-10 mm
 10 mm

Fig. nr.6 Repartizarea rădăcinilor pe adâncime (metoda transeului)

117
6.3 PRODUCTIVITATEA SOIURILOR DE PIERSIC ŞI NECTARIN

Productivitatea, sau capacitatea de producţie, este o însuşire biologică foarte


complexă a plantelor pomicole şi de cele mai multe ori a constituit, obiectivul
principal a majorităţii programelor de ameliorare. În mod cert, productivitatea
depinde atât de baza ereditară a soiurilor şi hibrizilor, cât şi de condiţiile de mediu
(natural şi artificial) în care aceştia cresc, se dezvoltă şi produc, condiţii ce pot
favoriza sau defavoriza manifestarea unor însuşiri ereditare.
Baza ereditară este aceea care determină apariţia, într-o anumită proporţie,
pentru fiecare soi şi hibrid, a elementelor de productivitate, cum sunt: intensitatea
înfloritului, gradul de legare şi intensitatea căderii fiziologice a fructelor la pomii
fructiferi (Ardelean M.,1986 ).
În aceleaşi condiţii de climă şi sol, soiurile realizează producţii diferite. Se
poate afirma că productivitatea pomilor este determinată genetic şi ea constituie un
carcter de soi.

Productivitatea genotipurilor de piersic este grupată în cinci clase:


1. producţie foarte slabă
2. producţie slabă
3. producţie medie (10-15 kg. pom )
4. producţie mare
5. producţie foarte mare

În general, genotipurile pitice genetic sunt productive şi foarte productive.

6.3.1 Producţia de fructe pe pom


S-a analizat producţia media de fructe realizată de genotipurile de piersic pitic
în perioada 1998 – 2002. Menţionăm că din cauza condiţiilor climatice nefavorabile
culturii, în anii 1999 şi 2000, producţia de fructe a fost afectată. (Tabel nr. 44)

Tabel nr. 44
Producţia medie de fructe realizată pe pom la piersicul dwarf
în perioada 1998-2002
Producţia de fructe kg / pom
Varianta
1998 1999 2000 2001 2002 Media
1 V.T.sel.89 P.O. 6,4 5,5 4,2 15,0 15,2 9,3
2 V.T.GD. P11 sel.90 P 3,8 3,7 5,5 8,3 9,7 6,2
4 Autumn R 15P4 7,5 5,8 5,3 12,5 14,5 9,1
5 V.T. 84 –G-08 5,8 5,7 5,6 12,3 16,3 9,1
7 VT 84-G-20 4,9 5,3 3,8 15,4 15,7 9,0
8 V.T. 83-A-20 6,8 5,2 3,7 14,3 15,9 9,2
10 V.T. 83-A-R18 P4 6,3 6,7 5,3 15,2 17,5 10,2
Piersic standard X = 8,9
1 Redhaven 8,5 10,5 14,3 25,2 25,0 16,7

118
Producţia medie de fructe din perioada 1998-2002 a oscilat între 6,2 kg./pom
(V.T.-GD-P11 sel. 90 P) şi 10,2 kg./pom (V.T. 83-A-R18 P4). În medie, la
genotipurile dwarf ea a fost de 8,9 kg./pom fiind de 1,9 ori mai mică decât producţia
realizată de piersicul standard ( 16,7 kg./pom).
Raportând producţia la unitatea de suprafaţă, datorită densităţilor diferite la
plantare, se constată că producţia piersicilor pitici este de 19,8 to/ha, iar a piersicului
standard este de 13,9 to /ha, deci genotipurile de piersic pitic produc cu circa 6 tone
fructe mai mult la hectar decât cele standard.
La genotipurile de nectarin pitic studiate, producţia medie realizată în intervalul
1998-2002, a oscilat între 6,9 kg./pom (V.T.-GB-sel.86 NO) şi 11,2 kg./pom (V.T.84-
N-08).
Media experienţei la nectarinii pitici a fost de 9,6 kg./pom, comparativ cu
nectarinul standard, care a realizat în aceeaşi perioadă 12,7 kg./pom, deci a fost de 1,3
ori mai mică decât producţia medie a standardului. (Tabel nr.45)

Tabel nr.45
Producţia medie de fructe realizată pe pom la nectarinul dwarf
în perioada 1998-2002
Producţia de fructe kg / pom
Varianta
1998 1999 2000 2001 2002 Media
3 V.T. GB sel. 86NO 5,0 5,6 4,2 9,7 10,1 6,9
6 V.T.84 M R10 P11 6,9 6,3 4,6 12,6 18,5 9,8
9 V.T.83-B-01 5,7 5,2 5,5 18,3 19,7 10,9
11 V.T.84-N-05 6,4 5,9 4,7 13,2 16,0 9,2
12 V.T.84-N-08 7,7 6,7 5,8 17,6 18,1 11,2
Nectarin standard X = 9,6
1 V.T. HN 53 7,8 10,3 12,0 16,5 16,8 12,7

Analizând producţia pe pom în corelaţie cu densitatea de plantare, se constată


că nectarinii pitici realizează în medie 21,3 tone/ha, în timp ce standardul produce
10,6 tone/ha, deci este un raport favorabil pomilor pitici, care produc cu 10,7 tone mai
mult la hectar, adică dublu.

6.3.2. Producţia de fructe la unitatea de suprafată


Datele de producţie culese în perioada 1998-2002 au fost prelucrate şi
interpretate statistic.
La piersicul pitic, media experienţei a avut valori cuprinse între 10,6 t/ha în
anul 2000 şi 33,2 tone/ha în anul 2002 , media anilor 1998-2002, fiind de 19,7 to./ha.
(Tabel nr. 46)
În anul 1998, varianta V2 a avut valori semnificativ negative (o), iar varianta
V4 a avut valori semnificativ pozitive (*).
În anul 1999, varianta V2 şi-a menţinut semnificaţia, în timp ce varianta V10 a
avut valori semnificativ pozitive (*).
În anul 2000, o singură variantă, V8, a avut o semnificaţie negativă (o).
În anii 2001 şi 2002, V2 a avut valori distinct semnificativ negative (oo), lucru
care a rămas constant şi pentru media anilor 1998-2002.
119
Tabel nr. 46

Asigurarea statistică a producţiei de fructe (to/ha)


la piersicul dwarf în perioada 1998-2002

1998 1999 2000 2001 2002 Media


Diferenţa Diferenţa Diferenţa Diferenţa Diferenţa Diferenţa
Nr.
Varianta Tone/ faţă de Tone/ faţă de Tone/ faţă de Tone/ faţă de Tone/ faţă de Tone/ faţă de
var.
hectar medie hectar medie hectar medie hectar medie hectar medie hectar medie
Semnific Semnific Semnific Semnific Semnific Semnific
1 V.T.sel.89 P.O. 14,2 +1,1 12,2 +0,2 9,3 -1,3 33,3 +3,8 33,7 +0,5 20,5 +0,8
2 V.T.GD. P11 sel.90 P 8,4 -4,7 º 8,2 -3,8 º 12,2 +1,6 18,4 -11,1ºº 21,5 -11,7ºº 13,7 -6,0ºº
4 Autumn R 15P4 16,6 +3,5 * 12,9 +0,9 11,8 +1,2 27,8 -1,7 32,2 -1,0 20,3 +0,6
5 V.T. 84 –G-08 12,9 -0,2 12,7 +0,7 12,4 +1,8 27,3 -2,2 36,2 +3,0 20,3 +0,6
7 VT 84-G-20 10,9 -2,2 11,8 -0,2 8,4 -2,2 34,2 +4,7 34,9 +1,7 20,0 +0,3
8 V.T. 83-A-20 15,1 -2,0 11,6 -0,4 8,2 -2,4 º 31,8 +2,3 35,3 +2,1 20,4 +0,7
10 V.T. 83-A-R18 P4 13,9 +0,8 14,9 +2,9* 11,8 +1,2 33,8 +4,3 38,9 +5,7 22,7 +0,3
Media X 13,1 12,0 10,6 29,5 33,2 19,7
DL 5 % = 3,5 2,6 2,4 8,3 7,3 3,6
1%= 5,4 3,9 3,7 11,1 11,0 5,5
0,1 % = 8,7 6,3 5,9 17,9 17,7 8,8
Piersic standard
1 Redhaven 7,1 x 8,7 x 12,0 x 21,0 x 20,8 x 13,9 x
Tabel nr.47

Asigurarea statistică a producţiei de fructe (to/ha)


la nectarinul dwarf în perioada 1998-2002
(densitatea = 2222 pomi/ha )

1998 1999 2000 2001 2002 Media


Nr. Diferenţa Diferenţa Diferenţa Diferenţa Diferenţa Diferenţa
var.
Varianta Tone/ faţă de Tone/ faţă de Tone/ faţă de Tone/ faţă de Tone/ faţă de Tone/ faţă de
hectar medie hectar medie hectar medie hectar medie hectar medie hectar medie
Semnific Semnific Semnific Semnific Semnific Semnific
3 VT GB sel. 86 NO 11,1 -2,9 12,4 -0,8 9,3 -1,7 21,6 -10,1 22,4 -14,2 15,4 -5,9
6 V.T. 84-M R10 P11 15,3 +1,3 14,0 +0,8 10,2 -0,8 28,0 -3,7 41,1 +4,5 21,7 +0,4
9 V.T. 83-B-01 12,7 -1,3 11,6 -1,6 12,2 +1,2 40,7 +9,0 43,7 +7,1 24,2 +2,9
11 V.T.84-N-05 14,2 +0,2 13,1 -0,1 10,4 -0,6 29,3 -2,4 35,6 -1,0 20,5 -0,8
12 V.T.84-N-08 17,1 +3,1 14,9 +1,7 12,9 1,9 39,1 +7,4 40,2 3,6 24,8 +3,5
Media X 14,0 13,2 11,0 31,7 36,6 21,3
DL 5 % = 4,0 2,2 2,6 14,0 14,8 6,5
1%= 6,7 3,7 4,3 23,3 24,6 10,9
0,1 % = 12,5 7,0 8,0 43,6 46,0 20,4
Nectarin standard ( densitatea 833 pomi/ha )
1 VT HN 53 6,5 x 8,6 x 10,0 x 13,7 x 14,0 x 10,6 x

121
În decursul celor cinci ani, s-au obţinut valori pozitive ori negative faţă de
media experienţei, dar valorile fiind foarte apropiate, nu a existat nici o corelaţie
semnificativă.
Comparând valorile producţiei (to/ha) realizate de genotipurile de nectarin
pitice (21,3 to/ha) cu valorile standardului (10,6 to/ha), observăm vă producţia de
fructe la hectar este dublă la nectarinul pitic, diferenţa fiind de 10,7 tone/ha.

6.3.3 Valoarea indicelui de productivitate la piersicul şi nectarinului dwarf


Indicele de productivitate reprezintă raportul dintre producţia realizată de pom
în Kg., şi suprafaţa secţiunii trunchiului, exprimată în cm.².
Pornind de la producţia de fructe realizată în perioada 1998-2002, şi ţinând
cont de suprafaţa secţiunii trunchiului, s-a putut calcula indicele de productivitate al
piersicilor pitici (Tabel nr. 48). Valoarea medie a indicelui de productivitate a oscilat
între 0,08 în anul 1999 şi 0,21 în anii 2001 şi 2002.
De la un an la altul, au existat diferenţe, atât în ceea ce priveşte valoarea
indicelui experienţei. De exemplu, în anul 1998, diferenţa faţă de medie a avut valori
pozitive la două din cele şapte genotipuri analizate şi a fost negativă la celelalte.
Genotipurile V.T.F.sel.89 P.O. şi Autumn R15 P4-9 sel.86, au fost semnificativ
pozitive (*). Acest fapt s-a menţinut şi în anul 1999.
În anul 2000, genotipul V.T.-G.D.-P11sel.90P. a fost distinct semnificativ
pozitiv (**), faţă de media experienţei, în timp ce genotipul V.T.83-A-20, a fost
semnificativ negativ (o).
În anii 2001 şi 2002, genotipul V.T.F.sel.89P.O. a fost distinct semnificativ
pozitiv (**), iar genotipul V.T.G.D.P11-sel.90 P. , a fost semnificativ negativ (o).
Analizând media anilor 1998-2002, constatăm că genotipul V.T.83-A-R18P4
are aceiaşi valoare a indicelui de productivitate cu media experienţei (0,15), în timp
ce genotipul V.T.F.sel.89.P.O. (0,21), a fost distinct semnificativ pozitiv (**), iar
genotipul V.T.83-A-20 (0,12), a fost semnificativ negativ (o).
Comparativ cu piersicul standard, Redhaven, care a avut valoarea medie a
indicelui de productivitate de 0,32, constatăm că valoarea medie a aceluiaşi indice
este de 2,13 ori mai mică la formele dwarf de piersic.
La nectarinul pitic, valoarea medie a indicelui de productivitate a oscilat între
0,09 în anul 2000 şi 0,24 în anul 2002, media experienţei pentru perioada 1998-2002
fiind de 0,17 (Tabel nr. 49).
În anul 1999, nu au fost diferenţe semnificative faţă de media experienţei.
Varianta 6 a avut aceiaşi valoare cu media experienţei (0,18), variantele 3 şi 9 au avut
valori negative, iar variantele 11 şi 12 au avut valori pozitive.
În anul 1999, varianta V9 (V.T.83-B-01) a fost semnificativ negativă (o), în
timp ce variantele V3 şi V6 au avut aceiaşi valoare cu media experienţei (0,14), iar
variantele V11 şi V12 au avut valori pozitive.
În anii 2000 şi 2001, numai varianta V12 (V.T.84-N-08) a fost semnificativă
(*), iar în 2002, varianta V3 a fost semnificativ negativă.
Analizând media anilor 1998-2002, se constată că numai varianta V12 are o
semnificaţie pozitivă (*) faţă de media experienţei (0,17).

122
Tabel nr. 48

Valoarea indicelui de productivitate ( kg./cm² secţiune trunchi) şi asigurarea statistică


la piersicul dwarf în perioada 1998-2002

1998 1999 2000 2001 2002 Media


Secţ . Diferenţa Secţ . Diferenţa Secţ . Diferenţa Secţ . Diferenţa Secţ . Diferenţa Secţ . Diferenţa
Nr.
Varianta trunch faţă de trunch faţă de trunch faţă de trunch faţă de trunch faţă de trunch faţă de
var.
Kg/cm² medie Kg/cm² medie Kg/cm² medie Kg/cm² medie Kg/cm² medie Kg/cm² medie
Semnif Semnif Semnif Semnif Semnif Semnif
1 V.T.sel.89 P.O. 0,23 +0,08 * 0,15 +0,04 * 0,10 +0,02 0,30 +0,09** 0,28 +0,07** 0,21 +0,06**
2 V.T.GD. P11 sel.90 P 0,12 -0,03 0,10 -0,01 0,12 +0,04** 0,15 -0,06 º 0,16 -0,05 º 0,13 -0,02
4 Autumn R 15P4 0,22 +0,07 * 0,14 +0,03 * 0,10 +0,02 0,20 -0,01 0,21 0,00 0,17 +0,02
5 V.T. 84 –G-08 0,14 -0,01 0,11 0,00 0,10 +0,02 0,20 +0,01 0,23 +0,02 0,16 +0,01
7 VT 84-G-20 0,11 -0,04 0,10 -0,01 0,06 -0,02 0,21 0,00 0,20 -0,01 0,14 -0,01
8 V.T. 83-A-20 0,13 -0,02 0,08 -0,03 º 0,05 -0,03 º 0,17 -0,04 0,17 -0,04 0,12 -0,03 º
10 V.T. 83-A-R18 P4 0,14 -0,01 0,11 0,00 0,07 -0,01 0,22 +0,01 0,20 -0,01 0,15 0,00
Media X 0,15 0,11 0,08 0,21 0,21 0,15
DL 5 % = 0,07 0,03 0,03 0,06 0,05 0,03
1%= 0,11 0,04 0,04 0,09 0,07 0,05
0,1 % = 0,17 0,07 0,07 0,14 0,12 0,09
Piersic standard
1 Redhaven 0,25 x 0,27 x 0,29 x 0,43 x 0,36 x 0,32 x
Tabel nr. 49

Valoarea indicelui de productivitate ( kg./cm² suprafaţa secţiunii trunchiului) şi asigurarea statistică


la nectarinul dwarf în perioada 1998-2002

1998 1999 2000 2001 2002 Media


Nr. Secţ . Diferenţa Secţ . Diferenţa Secţ . Diferenţa Secţ . Diferenţa Secţ . Diferenţa Secţ . Diferenţa
var.
Varianta trunch faţă de trunch faţă de trunch faţă de trunch faţă de trunch faţă de trunch faţă de
Kg/cm² medie Kg/cm² medie Kg/cm² medie Kg/cm² medie Kg/cm² medie Kg/cm² medie
Semnific Semnific Semnific Semnific Semnific Semnific
3 V.T. GB sel. 86 NO 0,15 -0,03 0,14 0,00 0,09 0,00 0,18 -0,05 0,15 -0,09 º 0,14 -0,03
6 V.T. 84-M-R10 P11 0,18 0,00 0,14 0,00 0,09 0,00 0,21 -0,02 0,27 +0,03 0,18 +0,01
9 V.T. 83-B-01 0,12 -0,06 0,09 -0,05 º 0,08 -0,01 0,23 0,00 0,24 0,00 0,15 -0,02
11 V.T. 84-N-05 0,21 +0,03 0,16 +0,02 0,10 +0,01 0,26 +0,03 0,28 +0,04 0,20 +0,03
12 V.T. 84-N-08 0,25 +0,07 0,16 +0,02 0,11 +0,02* 0,30 +0,07* 0,28 +0,04 0,22 +0,05*
Media X 0,18 0,14 0,09 0,23 0,24 0,17
DL 5 % = 0,08 0,05 0,02 0,07 0,09 0,05
1%= 0,14 0,08 0,03 0,13 0,15 0,09
0,1 % = 0,27 0,15 0,07 0,24 0,29 0,17
Piersic standard
1 V.T. HN 53 0,22 x 0,23 x 0,21 x 0,26 x 0,23 x 0,23 x

124
Comparativ cu nectarinul standard, la care valoarea medie a indicelui de
productivitate este de 0,23, se constată că valoarea acestui indice la nectarinul pitic
este de 1,35 ori mai mică.

6.3.4 Valoarea indicelui de producţie în anul 2000

Indicele de producţie reprezintă raportul dintre producţia de fructe realizată,


exprimată în kg. şi volumul coroanei, exprimat în m³.
La genotipurile de piersic pitic analizate, valoarea indicelui de producţie a
oscilat între 1,42 kg/m³ la varaianta V8 şi 7,86 kg./m³ la varianta V2, media
experienţei fiind de 3,82 kg./m³. (Tabel nr. 50 şi Grafic nr.7).

Tabel nr. 50
Valoarea indicelui de producţie ( kg./ m³ volum coroană) şi asigurarea statistică
a acestuia la piersicul dwarf în anul 2000
Indicele de
Nr. Diferenţa faţă de
Varianta producţie Semnificaţia
var. media experienţei
Kg / m³ vol. cor.
1 V.T.sel.89 P.O. 5,00 +1,18 -
2 V.T.GD. P11 sel.90 P 7,86 +4,04 *
4 Autumn R 15P4 3,98 +0,16 -
5 V.T. 84 –G-08 4,00 +0,18 -
7 VT 84-G-20 1,81 -2,01 -
8 V.T. 83-A-20 1,42 -2,40 -
10 V.T. 83-A-R18 P4 2,64 -1,12 -
Media X 3,82
DL 5 % = 2,87
1%= 4,34
0,1 % = 6,97
Piersic standard
1 Redhaven 1,62 x x

Diferenţa faţă de media experienţei scoate în evidenţă faptul că o singură


variantă şi anume V2 (V.T.GD-P11sel.90P) este semnificativ pozitivă.
Comparativ cu piersicul standard (1,62 kg./m³) valoarea medie a indicelui de
producţie la genotipurile pitice este de 2,35 ori mai mare.
La genotipurile de nectarin pitic, în anul 2000, valoarea indicelui de producţie a
fost cuprinsă între 2,58 kg./m³, varianta V9 şi 6,30 kg/m³ la varianta V12
(Tabel nr. 51 şi Grafic nr.8).
Media experienţei a fost de 3,90kg/m³ şi valorile variantelor fiind foarte
apropiate, nu există nici o semnificaţie statistică.
Comparativ cu nectarinul standard, care are indicele de producţie este de
1,13kg./m³, valoarea medie a genotipurilor pitice este de 3,45 ori mai mare.
125
8

0
V.T. V.T. GDAUTUMNV.T. 84- V.T. 84- V.T. 83- V.T. 83-
F.sel.89 P11 R15P4-9 G-08 G-20 A-20 A-R18P4
Grafic nr. 7 - Valoarea indicelui de producţie
PO sel.90 sel.86 sel.89

(kg/mc volum coroană) la piersicul dwarf în anul


2000

Tabel nr. 51
Valoarea indicelui de producţie ( kg./ m³ volum coroană) şi asigurarea statistică
a acestuia la nectarinul dwarf în anul 2000

Indicele de Diferenţa faţă Semnificaţi


Nr.
Varianta producţie de media a
var.
Kg / m³ vol. cor. experienţei
3 V.T.GB sel.86NO 4,42 +0,52 -
6 V.T. 84 M R10 P11 2,75 -1,15 -
9 V.T. 83 –B-01 2,58 -1,32 -
11 V.T. 84-N-05 3,46 -0,44 -
12 V.T.-N-08 6,30 +2,40 -
Media X 3,90
DL 5 % = 2,67
1%= 4,42
0,1 % = 8,27
Nectarinul standard
1 V.T. HN 53 1,13 x x

126
6.3.5 Principalele caracteristici fizico-chimice ale fructelor
S-au efectuat măsurători biometrice asupra fructelor în anii 1998,1999,2001 şi
2002, la variantele dwarf analizate, ca şi la soiul standard Redhaven (Tabel nr. 52)
astfel încât valorile medii obţinute să se poată compara între ele.

Tabel nr. 52
Valoarea principalelor caracteristici fizico-chimice ale fructelor la
piersicul dwarf în perioada 1998-2002
Caracteristici fizice Caracteristici chimice
Nr. Greutate Greutate Substanţa Aciditate
Varianta Anul Sâmbure
var. fruct sâmbure uscată g % acid
(%)
(g) (G) (%) malic
0 1 2 3 4 5 6 7
1998 63,0 7,2 11,4 11,0 0,60
1999 70,0 8,5 12,1 11,0 0,69
2001 64,0 7,8 12,2 11,0 0,66
VT F sel 89
1 2002 71,0 7,0 9,9 9,0 0,48
PO
Media 67,0 7,6 11,4 10,5 0,61
Fermitatea pulpei = 3,12 Kg f / cm² Vitamina C
Densitatea pulpei = 0,82 g / cm ³ 6,60 mg %

127
0 1 2 3 4 5 6 7
1998 195,0 8,1 4,2 10,5 0,60
1999 145,0 7,5 5,2 10,0 0,43
2001 102,0 7,3 7,2 10,0 0,45
VT GD P11
2 2002 151,0 8.5 5,6 12,0 0,48
sel 90 P
Media 148,2 7,8 5,5 10,6 0,49
Fermitatea pulpei =1,03 Kg f / cm² Vitamina C
Densitatea pulpei = 0,95 g / cm ³ 6,65 mg %
0 1 2 3 4 5 6 7
1998 97,0 7,0 7,2 10,0 0,51
1999 88,0 6,5 7,8 12,2 0,75
2001 120,0 9,0 7,5 9,0 0,65
Autumn
4 2002 165,0 11,0 6,7 8,0 0,63
R15 P 4 - 9
Media 116,2 8,3 7,3 9,8 0,63
Fermitatea pulpei = 3,06 Kg f / cm² Vitamina C
Densitatea pulpei = 0,91 g / cm ³ 7.03 mg %
1998 98,0 9,4 9,6 10,5 0,64
1999 93,0 9,0 9,7 11,5 0,70
2001 121,0 14,0 11,6 10,0 0,89
5 VT 84 G 08 2002 160,0 9,0 5,6 9,5 0,83
Media 118,0 10,3 9,1 10,4 0,76
Fermitatea pulpei = 3,53 Kg f / cm² Vitamina C
Densitatea pulpei = 0,89 g / cm ³ 8,60 mg %
1998 123,0 6,2 5,0 11,0 0,90
1999 100,0 6,0 6,0 12,0 0,80
2001 115,5 6,5 5,6 11,0 0,89
7 VT 84 G 20 2002 105,0 9,1 8,7 9,5 0,73
Media 110,9 6,9 6,3 10,9 0,83
Fermitatea pulpei = 2,47 Kg f / cm² Vitamina C
Densitatea pulpei = 0,92 g / cm ³ 7.00 mg %
1998 156,0 6,0 3,8 10,0 0,63
1999 98,0 7,0 7,1 9,5 0,60
2001 128,0 7,3 5,7 12,0 0,82
8 VT 83 A 20 2002 92,0 6,5 7,1 10,0 0,70
Media 118,5 6,7 5,9 10,4 0,69
Fermitatea pulpei = 2,72 Kg f / cm² Vitamina C
Densitatea pulpei = 0,90 g / cm ³ 6,60 mg %
1998 88,0 5,2 5,9 10,0 0,58
1999 85,0 5,8 6,8 9,7 0,73
2001 93,0 6,5 7,0 10,0 0,56
VT 83
10 2002 101,0 7,5 7,4 10,0 0,87
AR18P4
Media 91,7 6,2 6,8 9,9 0,68
Fermitatea pulpei = 2,38 Kg f / cm² Vitamina C
Densitatea pulpei = 0,85 g / cm ³ 6,90 mg %
Piersic standard
1 Redhaven 1998 120,0 7,0 5,8 10,7 0,70
1999 115,0 7,0 6,1 10,0 0,77
2001 120,0 7,3 6,1 10,5 0,75
2002 107,0 9,5 8,9 10,5 0,61
Media 115,5 7,7 6,7 10,4 0,71

128
În ceea ce priveşte greutatea medie a fructului (realizată ca medie a celor patru
ani), se constată că patru din şapte genotipuri dwarf au valori mai mari decât soiul
standard Redhaven (115,5 g.).
Cele mai mari valori le au genotipurile V.T.-G.D.-P11sel.90P. (148,2 g.),
V.T.83-A-20 (118,5 g.) şi V.T.84-G-08 (118,0 g.).
Greutatea medie a unui sâmbure, oscilează la formele dwarf între 6,2 grame
(V.T.-83-A-R18P4) şi 10,3 grame (V.T.84-G-08) , în timp ce greutatea medie a unui
sâmbure a soiului standard este de 7,7 grame.
Raportul sâmbure/fruct a avut valori cuprinse între 5,5 % ( V.T. G.D.
P11sel.90P) şi 11,4 % (V.T.-F.sel.89 P.O.) iar la soiul Redhaven, a avut valoarea de
6,7 %.
Fermitatea pulpei a avut valori cuprinse între 1,03 kg f /cm² (V.T.-GD P11
sel.90P) şi 3,53 kgf/cm² (V.T.84-G-08).
Densitatea pulpei a avut valori medii care au oscilat între 0,82 g/cm³
(V.T.Fsel.89P.O.) şi 0,95g/cm³ (V.T. GD P11 sel.90P), deci au fost valori apropiate.
Carcteristicile chimice ale fructelor de piersic dwarf analizate au fost
„substanţa uscată”(exprimată refractometric) , „aciditatea” (grame % acid malic) şi
„vitamina C” (mg %).
Substanţa uscată a avut valori cuprinse între 9,8 % (Autumn R15 P4-9) şi 10,9
% (V.T.84-G-20) , asemănătoare cu valoarea medie a soiului Redhaven (10,4 %).
Aciditatea a oscilat între 0,49 g % (Autumn R15 P4-9) şi 0,83 g%(V.T.84-G-
20) faţă de 0,71 g% la piersicul standard.
Conţinutul fructelor în vitamina C a fost cuprins între 6,60 mg% (V.T.F.sel.89
P.O. şi V.T. 83-A-20 ) şi 8,60 mg% ((V.T.84-G-20).
Propietăţile fizice ale genptipurilor de nactarin dwarf (tabel nr.53) analizate
comparativ cu nectarinul standard V.T.H.N.53 scot în relief următoarele aspecte:
− greutatea medie a fructelor are valori mai mari la cele cinci genotipuri de
dwarf comparativ cu standardul (82 grame). Greutatea oscilează între 85,5 grame la
V.T.84 MR10 P11 şi 113,5 grame la V.T.84-N-08;

Tabel nr. 53
Valoarea principalelor caracteristici fizico-chimiceale fructelor la nectarinul
dwarf în perioada 1998-2002

Caracteristici fizice Caracteristici chimice


Nr. Greutate Greutate Substanţa Aciditate
Varianta Anul Sâmbure
var. fruct sâmbure uscată g % acid
(%)
(g) (G) (%) malic
0 1 2 3 4 5 6 7
1998 90,0 5,6 6,2 10,0 0,52
1999 100,0 9,0 9,0 12,0 0,67
2001 87,0 8,5 9,8 11,0 0,6
VT GB
3 2002 90,0 9,3 10,3 13,0 0,40
Sel 86 NO
Media 91,7 8,1 8,8 11,5 0,55
Fermitatea pulpei = 3,28 Kg f / cm² Vitamina C
Densitatea pulpei = 1,02 g / cm ³ 8,10 mg %

129
0 1 2 3 4 5 6 7
1998 70,0 4,5 6,4 11,0 0,70
1999 100,0 8,5 8,5 11,5 0,73
2001 88,0 6,0 6,8 12,5 0,89
VT 84 M
6 2002 84,0 6,0 7,1 10,0 0,97
R10 P11
Media 85,5 6,2 7,2 11,2 0,82
Fermitatea pulpei = 3,53 Kg f / cm² Vitamina C
Densitatea pulpei = 1,04 g / cm ³ 8,50 mg %
1998 128,0 6,5 5,1 11,0 0,60
1999 95,0 6,5 6,8 10,0 0,65
2001 95,0 6,5 6,8 10,5 0,60
9 VT 83 B 01 2002 103,0 8,5 8,2 10,0 0,56
Media 105,2 7,0 6,7 10,4 0,60
Fermitatea pulpei = 3,62 Kg f / cm² Vitamina C
Densitatea pulpei = 0,94 g / cm ³ 8,20 mg %
1998 102,0 5,8 5,7 10,0 0,40
1999 98,0 6,0 6,1 11,5 0,70
2001 84,0 6,8 8,1 10,5 0,62
11 VT 84 N 05 2002 105,0 5,5 5,2 10,5 0,36
Media 97,2 6,0 6,3 10,6 0,52
Fermitatea pulpei = 3,54 Kg f / cm² Vitamina C
Densitatea pulpei = 0,96 g / cm ³ 8,70 mg %
1998 123,0 6,8 5,5 11,0 0,37
1999 100,0 6,0 6,0 10,5 0,50
2001 96,0 8,3 8,6 12,0 0,38
12 VT 84 N 08 2002 135,0 7,0 5,2 10,5 0,50
Media 113,5 7,0 6,3 11,0
Fermitatea pulpei = 3,28 Kg f / cm² Vitamina C
Densitatea pulpei = 1,03 g / cm ³ 7,90 mg %
Nectarin Standard
1998 92,0 4,0 4,3 14,3 0,49
1999 80,0 3,5 4,4 15,0 0,46
1 VT 84 HN 53 2001 80,0 4,0 5,0 13,0 0,55
2002 76,0 5,5 7,2 11,5 0,50
Media 82,0 4,2 5,2 13,4 0,50

− greutatea medie a unui sâmbure oscilează între 6,0 grame (V.T.84-N-05) şi


8,1 grame (V.T.G.B.sel.86N.O.) , iar la standard valoarea medie este de 4,2 grame;
−fermitatea pulpei oscilează între 4,15 kgf/cm² (V.T.84-N-08) şi 3,28 kgf/cm²
(V.T.G.B.sel.86-N.O.). Se constată că fermitatea pulpei este mult mai mare la
nectarinul dwarf , comparatic cu piersicul dwarf;
−densitatea pulpei a avut valori cuprinse între 0,94 g/cm³ (V.T.83-B-01) şi 1,04
g/cm³ (V.T.84 MR10 P11), iar aceste valori sunt mai mari decât în cazul fructelor de
piersic dwarf.
Caracteristicile chimice la nectarinele dwarf au permis ca valorile medii să
poată fi analizate şi comparate cu cele de la nectarinul standard, cât şi cu cele de la
genotipurile de piersic dwarf.
Substanţa uscată a oscilat între 10,4% (V.T.83-B-01) şi 11,5 %
(V.T.G.B.sel.86-N.O.), în timp ce standardul are media de 13,4%. Valorile la
nectarinul dwarf sunt mai mari decât la piersicul dwarf.
130
Aciditatea a avut limite cuprinse între 0,43g% acid malic (V.T.84-N-08) şi 0,82
g%( V.T.84-M-R10P11), în timp ce martorul standard a avut valoarea de 0,50 g %.
Aciditatea a avut valori semnificative atât la piersicul cât şi nectarinul dwarf.
Vitamina C a oscilat între 7,90 mg% (V.T.84-N-08) şi 8,70 mg% (V.T.84-N-
05) şi aceste valori au fost mai mari decât cele din fructele de piersic dwarf.

6.4 COMPORTAREA FAŢĂ DE ATACUL PRINCIPALELOR BOLI

Rezistenţa la boli şi dăunători constituie unul din cele mai stringente obiective
de ameliorare a plantelor . Chiar şi la speciile horticole la care combaterea chimică a
bolilor şi dăunătorilor este eficientă, crearea de soiuri genetic rezistente duce la
serioase economii de muncă şi materiale, la o depoluare a mediului înconjurător prin
sistarea tratamentelor chimice sau prin reducerea lor (Ardelean M., 1986).
Cel mai important beneficiu pe care îl aduc pomiculturii soiurile rezistente la
boli şi dăunători, este stabilitatea producţiilor de la un an la altul. Soiurile rezistente
vor da producţii constante în fiecare an , indiferent de intensitatea atacului bolilor şi
dăunătorilor sau de posibilităţile de combatere chimică a acestora.
Rezistenţa este condiţionată atât de ereditatea speciei gazdă cât şi de ereditatea
agentului patogen sau dăunător, precum şi de interacţiunea acestora cu condiţiile de
mediu.
La unele soiuri rezistenţa faţă de o anumită boală este determinată monogenic,
la altele este determinată poligenic, iar altele au determinism atât mono cât şi
poligenic.
Piersicul şi nectarinul pitic, ca şi piersicul şi nectarinul standard sunt afectaţi de
numeroase boli, care pot fi de natură virotică, bacteriană, sau micotică.
Pentru că în condiţiile ţării noastre cele mai mari probleme le ridică bolile
micotice, vom face referire la câteva dintre ele:
-Băşicarea frunzelor, produsă de ciuperca „Taphrina deformans” este o boală
păgubitoare, care atacă frunzele şi lăstarii tineri, în timpul primăverii, iar uneori atacă
şi fructele, în luna iulie. Boala este favorizată de primăverile umede şi reci. Frunzele
par băşicate, sunt deformate, încreţite, groase, devin brun-violacee, casante şi cad
când vremea devine caldă şi uscată. Producţia este diminuată din cauza defolierii şi
debilitării pomilor.
Pentru combaterea acestei boli se recomandă atât măsuri de igienă culturală
(strângerea şi arderea organelor atacate , ori îngroparea lor, în scopul diminuării
rezervei biologice) cât şi măsuri de combatere chimică. Se recomandă efectuarea
tratamentelor cu zeamă bordeleză 2%, sau polisulfură de bariu 6% , aplicate toamna,
după căderea frunzelor şi primăvara, înainte de pornirea în vegetaţie. Un alt tratament
cu zeamă bordeleză, cu concentraţia de 1 % sau cu Turdacupral 0,5 % se aplică la
umflarea mugurilor floriferi. După scuturarea petalelor se aplică 2-3 tratamente cu
Captadin, Merpan 0,25 % sau Vandozeb 0,2 %, Folpan 0,25 % , Cuprozin 50 PU-0,2
% etc.
-Făinare piersicului produsă de ciuperca „Sphaerotheca pannosa” este o boală
răspândită în Romania. Atacul se declanşează din luna iunie , pe ambele feţe ale

131
frunzelor; pe acestea apar pete albicioase cu aspect pulverulent, care iniţial sunt
izolate şi apoi confluează.
Frunzele rămân mici, se răsucesc, se brunifică şi cad. Pe lăstari , petele, iniţial
albicioase, devin păsloase, şi lăstarii se debilitează, vârfurile lor se îndoaie şi se usucă.
Pe fructe apar pete păsloase, mai mari ,ori mai mici, iar atacul este mai frecvent
la nectarine.
Apariţia şi dezvoltarea făinarei este favorizată de temperatura de circa 20 ºC şi
de umiditatea atmosferică relativă ridicată (90-100 %).
Se recomandă atât metode de igienă culturală cât şi tratamente chimice aplicate
în perioada creşterii lăstarilor şi a formării fructelor, care se repetă la 10-12 zile cu
sulf muiabil 80-0,4%, Karathane- 0,1%, Nimrod 0,05 %, preventiv şi 0,1 %,curativ,
Metoben 70 PU-0,1%, Afugan 0,1%, Anvil 5 Sc-0,04%, Bumper 250EC-0,03%
(Antonia Ivaşcu,2002).
-Ciuruirea frunzelor, produsă de ciuperca „Stigmina carpophila” (Lev), sin.
„Coryneum beijerinckii”, atacă frunzele, lăstarii în creştere şi fructele. Boala este
favorizată de primăverile ploioase, iar perioada de incubaţie este de 4-14 zile de la
producerea infecţiei.
Ciuperca germineză de la o temperatură de 2 ºC, iar optimul pentru dezvoltarea
ei este 19-20 ºC (Silvia Murg,1999, citată de Antonia Ivaşcu, 2002).
Se recomandă măsuri de igienă culturală toamna şi primăvara, în plantaţii,
precum şi aplicarea tratamentelor chimice.
Toamna, după căderea frunzelor, ca şi primăvara, la dezmugurit, se recomandă
stropiri cu zeamă bordeleză 2% sau Dithane M-45, sau Captadin 0,25%.
În timpul vegetaţiei, se recomandă stropiri repetate cu Rovral 50 PU-0,15%,
Bayleton 25 W P-0,05%, Metoben 70 PU-0,07%, Dithane M-45-0,02% sau Captadin
50 WP-0,25%, Rubigan 0,04%, sau Benlate 0,07%.
Pentru combaterea ciuruirii frunzelor şi a moniliozei , Valerian Severin (1999)
recomandă efectuarea de tratamente cu Cuprozin 50 PU-0,2% sau polisulfură de bariu
1%.
-Monilioza, produsă de „Monilinia laxa” şi „Monilinia fructigena”, atacă
piersicul şi nectarinul dwarf în special în anii cu multe precipitaţii şi temperaturi
scăzute, în perioada înfloritului şi a maturării fructelor.
Conform metodologiei „Descriptor-I.P.G.R.I., Roma,2000, rezistenţa fată de
atacul ciupercii Monilinia sp. se face în cinci clase, acordându-se un punctaj pentru
pentru fiecare clasă :
- Clasa I soiuri rezistente,
- Clasa II soiuri puţin sensibile,
- Clasa III soiuri intermediare,
- Clasa IV soiuri sensibile,
- Clasa V soiuri foarte sensibile .
Menţionăm că nectarinul pitic este ceva mai sensibil la monilioză, el
încadrându-se în clasele I-III , comparativ cu piersicul pitic, care se încadrează în
clasele I-II.
O mare importanţă în combaterea acestei boli o are igiena culturală, care constă
în adunarea şi arderea fructelor mumifiate şi a lăstarilor atacaţi. Desigur, este necesară
132
şi efectuarea unei combateri chimice viguroase, efectuate în momentul cheie, la
avertizare
Alte boli de natură micotică care atacă piersicul şi nectarinul sunt „ uscarea
ramurilor şi a lăstarilor” produsă de Cytospora cincta, „cancerul uscat al piersicului”,
produs de Fusicoccum amygdali, şi „boala plumbului” produsă de Stereum
purpureum.
La piersicul şi nectarinul pitic genetic , primele două boli ,menţionate mai sus ,
apar foarte rar, iar boala plumbului nu a fost identificată.
La S.C.D.P. Constanţa, s-au efectuat experimental infecţii artificiale cu
inoculul „Cytospora cincta” ( M.Trandafirescu, 1996). Prin această metodă s-au putut
selecta genitori cu rezistentă şi / sau toleranţă faţă de acest agent patogen şi totodată s-
au câştigat 3-4 ani faţă de posibilitatea selecţiei acestora în condiţiile naturale, de
câmp, în anumiţi ani, în care atacul acestui agent patogen ar fi fost foarte puternic.
Dintre dăunătorii piersicului şi nectarinului amintim păduchii de frunze
(Myzodes persicae), molia vărgată (Anarsia lineatella) etc.
Pentru cultura piersicului, combaterea chimică a bolilor şi dăunătorilor este
strict necesară. Tratamentele trebuie făcute la avertizare şi în momentul cheie, atât în
perioada de repaus, cât şi în vegetaţie, cu cele mai eficiente produse, în concentraţiile
indicate de specialişti. Alăturat anexăm un model de combatere chimică a
principalelor boli şi dăunători (Tabel nr.54 )
Pentru condiţiile din Dobrogea, Marioara Trandafirescu recomandă efectuarea
următoarelor tratamente pentru protejarea piersicului, pe fenofaze:
Repaus profund
-Zeamă bordeleză 2 %
-Polisulfură de bariu 6 % +
-Carbetox 1 % sau Oleocarbetox ori Oleoekalux sau US-1,toate 1,5 %.
Umflarea mugurilor
-Zeamă bordeleză 1 %
Buton roz

Tabel nr. 54
Schema de tratamente la piersic
(după Antonia Ivaşcu,2002)
Bolile şi dăunătorii Produsul Conc.
Fenofaza
de combătut recomandat %
1 2 3 4
Repaus -Coccide -Oleoecalux 3 CE 1,5
vegetativ -Ouă de : afide, acarieni, insecte defoliat. -Oleocarbetox 3
-Forme de rezistenţă la majoritatea bolilor -Polibar 45 PU 6
Umflarea -Băşicarea frunzelor (Taphrina def.) -Cuprozir 50 PU 0,3
mugurilor -Ciuruirea frunzelor (Stigmina carpophila) -Turdacupral 50 PU 0,3
-Uscarea ramurilor (Cytospora cincta)
-Monilioze (Monilinia sp.)
-Rapăn (Venturia carpophila)
-Ciuruirea bacteriană a frunzelor
(Xantomonas campestris pv.pruni)

133
1 2 3 4
Dezmugurit -Băşicarea frunzelor -Cuprozir 50 PU 0,3
(buton verde) -Ciuruire micotică şi bacter. a frunzelor -Turdacupral 50 PU 0,3
-Uscarea ramurilor
-Ouă de acarieni -USI-92% 1,5
Buton roz -Băşicarea frunzelor -Ziradin 75 PU 0,4
-Monilioze +
-Ciuruire micotică şi bacter. a frunzelor -Sumilex 50 PU 0,1
-Uscarea ramurilor
-Rapăn -Talstar 10 EC 0,04
-Molia piersicului (Anarsia lineatella) -Sumithion 50 EC 0,1
10-15 % din -Băşicarea frunzelor -Merpan 50 WP 0,25
flori au -Monilioze -Folpan 50 WP 0,2
început să-şi -Ciuruire micotică şi bacter. a frunzelor -Dithane M 45 0,2
scuture -Uscarea ramurilor -Ziram 75 PU 0,4
petalele -Rapăn -Cascade 5 EC 0,05
-Molii (Anarsia lineatella şi Cydia molesta), -Fastac 10 EC 0,015
afide, insecte defoliatoare
Fructul cu Ø -Băşicarea frunzelor -Merpan 50 WP 0,25
de 0,5-1 -Ciuruire micotică şi bacter. a frunzelor -Folpan 50 WP 0,2
cm.(la -Uscarea ramurilor -Dithane M 45 0,2
avertizare) -Rapăn -Ziram 75 PU 0,4
-Molii , afide, insecte defoliatoare -Sonet 100 EC 0,05
-Ekalux S 0,075
Fructul cu -Băşicarea frunzelor -Systhane 12,5 0,04
Ø 1,5-2,0 -Făinarea -Score Top 20 WG 0,025
cm. ( la -Ciuruire micotică şi bacter. a frunzelor -Punch 40 EC 0,005
avertizare) -Uscarea ramurilor -Ekalux S 0,075
-Rapăn -Reldan 40 CE 0,15
-Păduchele din San Jose, molii, afide, etc.
Fructul cu -Ciuruire micotică şi bacter. a frunzelor -Merpan 50 WP 0,2
Ø 2,5-3,0 -Făinarea (Sphaerotheca pannosa,var.p.) -Folpan 50 WP 0,3
cm. ( la -Uscarea ramurilor -Bumper 250 EC 0,03
avertizare) -Rapăn -Karathane LC 0,05
-Păduchele din San Jose, molii , afide, etc. -Actellic 5 EC 0,2
-Acarieni -Decis 2,5 EC 0,05
-Mitac EC 0,2
-Demitan 200 CE 0,05
-Nissorun WP 0,03
Fructul de -Ciuruire micotică şi bacter. a frunzelor -Sumilex 50 WP 0,1
mărime -Monilioza -Rovral 50 PU 0,1
normală- -Făinarea -Microthiol special 0,4
pârgă ( la -Saprol 190 CE 0,125
avertizare) -Molia orientală -Dimilin 25 WP 0,03
30 % frunze -Băşicarea frunzelor -Cuprozir 50 PU 0,3
căzute -Ciuruire micotică şi bacter. a frunzelor -Turdacupral 50 PU 0,3-0,4
-Uscarea ramurilor -Carbetox 37 EC 0,5
-Coccide -Sinoratox 35 CE 0,2
- afide, insecte defoliatoare etc.
95-100 % -Băşicarea frunzelor -Cuprozir 50 PU 0,3
frunze căzute -Ciuruire micotică şi bacter. a frunzelor -Turdacupral 50 PU 0,4
-Uscarea ramurilor, etc.

134
-Tiuran 0,5 %
-Ziram 0,5 % sau zeamă bordeleză 0,5 %
Scuturarea petalelor
-Dithane M 45 0,2 %
-Captadin 0,25 %
-Derosal 50 0,25 %
-Systhane 12 EC 0,04 %

În poligonul experimental al S.C.D.P. Constanţa, din cauza numeroaselor soiuri


şi genotipuri existente (numai în colecţia naţională există 841 genotipuri de piersic,
pavii şi nectarine) tratamentele se sistează odată cu intrarea în prepârgă a soiurilor
extratimpurii şi timpurii, şi se reiau abia în toamnă, după recoltarea ultimelor soiuri.
S-au făcut studii privind sensibilitatea unor genotipuri de piersic pitic faţă de
atacul pricipalelor boli (Tabel nr. 55).
La Taphrina deformans, din cele şapte genotipuri analizate, patru au note de 0-
1, fiind fără atac sau foarte puţin atacate şi trei au avut notarea 0-2, fiind mediu
atacate.
Menţionăm că soiul martor, Redhaven, a fost notat cu 0-1, a avut frecvenţa de
41,7 % şi intensitatea atacului 1,7 % fiind comparabil cu valorile piersicilor pitici.
La Sphaeroteca pannosa, care produce făinarea piersicului, toate cele şapte
variante de piersic pitic au avut note între 0-1, frecvenţa a oscilat între 57,1 %
(V.T.84-G-20 ) şi 85,7 % (V.T.83-A-R18 P4 ), în timp ce intensitatea a avut valori
cuprinse între 0,7 şi 1,6 % . Martorul a avut note 0-1 , frecvenţa 83,3 % şi intensitatea
de 1,7 %, valori asemănătoare cu cele deţinute de piersicii dwarf.
La Coryneum beijerinckii, patru variante au note de 0-1 şi trei au fost notate cu
0-2, iar soiul standard a avut notarea 0-2. Frecvenţa oscilează la formele pitice între
42,8 % (V.T.84-G-20) şi 70,6% (V.T.83-A-20). Intensitatea a avut valori cuprinse
între 0,8 % (V.T.84-G-20) şi 2,1 % (Autumn R15 P4-9). Soiul Redhaven a avut
frecvenţa de 76,0 % şi intensitatea de 2,3 %, fiind doar mai sensibil la ciuruirea
frunzelor, comparativ cu piersicii pitici.
La nectarinul dwarf, sensibilitatea faţă de atacul ciupercii Taphrina deformans
este notată cu 0-2 la patru din cele cinci genotipuri analizate. Cea mai rezistentă este
varianta V12 ( Tabel nr.56). Frecvenţa a avut valori cuprinse între 35,7% (V.T.84-M-
R10P11) şi 93,7 %( V.T.93-B-01), iar intensitatea a oscilat între 1,4 şi 2,7 %.
Martorul a fost notat cu 0-1, frecvenţa a avut valoarea 50,0%, iar intensitatea1,0%. La
acest agent patogen, nectarinul pitic este mai sensibil decât piersicul pitic analizat.
La Sphaeroteca pannosa ,nectarinul pitic este destul de rezistent, notele
acordate au fost de 0-1. Frecvenţa atacului a fost cuprinsă între 33,3 % (V.T.84-N-05)
şi 66,7 % (V.T.GB-sel.86 NO.), iar intensitatea a fost cuprinsă între 0,7 % la varianta
V11 şi 1,3 % la varianta V3.
Nectarinul standard a avut valori ceva mai mari ale frecvenţei (72,2 %) şi ale
intensităţii (1,4 %).
La Coryneum beijerinckii, două din cele cinci variante au fost notate cu 0-1
(V9 şi V12 ), iar trei din ele au fost notate cu 0-2. Frecvenţa a fost cuprinsă între

135
Tabel nr.55
Sensibilitatea piersicului dwarf faţă de atacul principalior agenţi patogeni

Taphrina Deformans Sphaeroteca Pannosa Coryneum Beijerinckii


Nr.
Varianta Intensitate-note F I. Intensitate-note F I. Intensitate-note F I.
var
0 1 2 3 4 5 % % 0 1 2 3 4 5 % % 0 1 2 3 4 5 % %
1 V.T.Fsel.89PO 33.3 0,7 58,0 1,2 66,7 1,3
2 V.T.GD P11sel.90P 71,4 2,1 71,4 1,4 57,1 1,1
4 Autumn R15 P4-9 50,0 1,0 75,0 1,5 75,0 2,1
5 V.T.84-G-08 92,3 2,2 76,9 1,5 53,8 1,5
7 V.T.84-G-20 78,6 2,6 57,1 1,1 42,8 0,8
8 V.T.83-A-20 64,7 1,3 82,3 1,6 70,6 1,7
10 V.T.83-A-R18 P4 64,3 1,3 35,7 0,7 50,0 1,0
Piersic Standard
1 Redhaven 41,7 1,7 83,3 1,7 75,0 2,3
43,7% (V9) şi 66,7 % (V11), iar intensitatea a oscilat între 0,9% (V9) şi 2,0%(V11).
Martorul standard a fost notat cu 0-2, a avut frecvenţa 61,1% şi intensitatea de 1,5 %.

6.5. COMPORTAREA GENITORILOR FAŢĂ DE TEMPERATURILE


SCĂZUTE DIN TIMPUL IERNII

În condiţiile climatice ale anului 1997, an nefavorabil pentru cultura piersicului


(din cauza îngheţurilor târzii care au survenit în fenofaza de înflorire şi de legare a
fructelor) au putut fi puse în evidenţă o serie de genotipuri dwarf, dintre cele aflate pe
„rod” care au legat şi au produs de la 3kg/pom în sus (Tabel nr. 57).
La acestea, începutul înfloritului s-a produs între 23-29 aprilie, iar sfârşitul
înfloritului s-a eşalonat între 7 şi 12 aprilie.
Intensitatea înfloritului a avut valori minime (1) la genotipurile: 1,47-13P16-
R18P11 şi 1,51-20P11-L.P.-C.H.-P17. Printre genotipurile care au avut valori
maxime (5) ale înfloritului enumerăm:
6,65-120P10-A.P.-C.H.P6 şi 1,51-20P11-L.P.-C.H.P5 şi trei hibrizi complecşi
obţinuţi prin autopolenizarea genotipului H25 11 68 P2 AP ( P1,P6 şi P7 din câmpul
de hibrizi).
Întărirea sâmburelui a fost relativ grupată , între 13 iunie (Garden Beauty;
H251168 P3) şi 18 iunie ( 2,44-5P18 CH; 2,44-5B CH-P6; 1,51-20P11-L.P.-C.H.-
P17)
Diferenţe mari în fenologie apar la intrarea în pârgă şi la maturitatea de
recoltare a fructelor. Din cele 28 genotipuri analizate, se constată că 12 au avut
maturarea fructelor în august şi 16 în septembrie, deci toate sunt de epocă mijlocie-
târzie şi târzie.
Analizele fizico-chimice asupra fructelor au pus în evidenţă faptul că
genotipurile analizate au avut fructe de mărimi diferite, de la 40g. la 155g. (Tabel
nr.58 ). Numai 3 din cele 28 genotipuri au fructe de peste 100 grame :
H 25.11.68 P3-R8P5 ( 155,0 g),
H.25.11.68 R13P8 ( 150,0 g.),
1,51-20P11-L.P.-C.H.-P17 ( 108,0 g.).
În cea ce priveşte greutatea medie a unui sâmbure, aceasta a oscilat între 3,0 şi
10,3 grame, în timp ce procentul de sâmbure a avut valori cuprinse între 2,58 %, la
hibridul 251168 P3-R8P5 şi 13,53 % , la soiul Garden Beauty.
Substanţa uscată a avut valori cuprinse între 8 şi 15 %. Cu cel mai ridicat
procent de substanţă uscată s-au remarcat următoarele genotipuri :
H251168P2−AP−CHP7 (15%), Bonanza P8CH şi Garden Beauty (14%),
H251168 P2−AP−CHP6 (13,5%) etc.
Aciditatea, exprimată în mg. % acid malic, a oscilat între 0,36 şi 1,01.
Cele mai mari producţii le-au realizat hibrizii : 2,44−5LP−CHP2 (7kg./pom ,
respectiv15,5 t/ha), ARK(SD) P10−R16P8 (6kg/pom, 13,3 t/ha) şi 1,51−20
P11−LP−CHP5(5kg/pom, 12,2t/ha). Aceştia vor fi folosiţi în continuare în lucrările
de ameliorare, ca genitori cu rezistenţă la îngheţurile de revenire.
În anul 1997 s-au continuat observaţiile fenologice asupra celor 12 genotipuri
de piersic şi nectarin dwarf din cultura de concurs înfiinţată în anul 1994 şi s-a
137
Tabel nr. 56
Sensibilitatea nectarinului dwarf faţă de atacul principalior agenţi patogeni

Taphrina Deformans Sphaeroteca Pannosa Coryneum Beijerinckii


Nr.
Varianta Intensitate-note F I. Intensitate-note F I. Intensitate-note F I.
Var
0 1 2 3 4 5 % % 0 1 2 3 4 5 % % 0 1 2 3 4 5 % %
3 V.T.GB.sel.86 NO. 60,0 1,9 66,7 1,3 53,3 1,9
6 V.T.84-M-R10 P11 35,7 1,4 50,0 1,0 64,3 1,6
9 V.T.83-B-01 93,7 2,7 43,7 0,9 43,7 0,9
11 V.T.84-N-05 66,7 1,7 33,3 0,7 66,7 2,0
12 V.T.84-N-08 85,7 1,7 42,9 0,9 64,3 1,3
Nectarin Standard
1 V.T. HN. 53 50,0 1,0 72,2 1,4 61,1 1,5
Tabel nr.57
Principalele date fenologice la câteva genotipuri de piersic şi nectarin dwarf
Valu lui Traian, 1997
Nr. Soiul, Hibridul ori Anul Începutul Înfloritul Intensitatea Întărirea Intrarea în Maturitatea
crt. Selecţia plantării dezmuguririi Început Sfârşit înfloritului sâmburelui pârgă de recoltare
1 Garden Beauty 1987 21.IV 26.IV 12.V 2-3 13.VI 9.IX 15.IX
2 Silver prolific 1987 22.IV 27.IV 9.V 2 17.VI 9.VIII 15.VIII
3 ARK (SD) R17 P8 1988 20.IV 27.IV 7.V 2-3 17.VI 8.VIII 12.VIII
4 H.25.11.68 R18P11 1988 21.IV 29.IV 8.V 2 17.VI 1.VIII 5.VIII
5 ARK (SD) P10-R16P8 1990 21.IV 26.IV 9.V 2 16.VI 2.VIII 6.VIII
6 1,47-13P16-R18P11 1990 21.IV 26.IV 7.V 1 17.VI 3.VIII 8.VIII
7 ARK (SD)P7-R17P6 1990 21.IV 26.IV 8.V 2-3 17.VI 1.VIII 6.VIII
8 ARK (SD)P10-R16P20 1990 21.IV 26.IV 9.V 3 17.VI 1.VIII 6.VIII
9 2,44-5P2-R2P14 1990 20.IV 26.IV 9.V 3 17.VI 1.VIII 5.VIII
10 H 25.11.68 P3-R8P19 1990 21.IV 27.IV 8.V 2 13.VI 1.VIII 8.VIII
11 H 25.11.68 P3-R8P5 1990 22.IV 26.IV 8.V 2 13.VI 1.VIII 5.VIII
12 6,65-120P10-R10P1 1990 21.IV 26.IV 9.V 2-3 17.VI 3.VIII 8.VIII
13 2,44-5P2-R1P7 1990 20.IV 25.IV 10.V 3 17.VI 2.VIII 6.VIII
14 1,51-20P11-C.H.P24 1992 20.IV 25.IV 10.V 3 17.VI 12.IX 18.IX
15 Bonanza-P8C.H. 1992 22.IV 25.IV 10.V 4-5 17.VI 12.IX 18.IX
16 H 25.11.68P2-A.P.-C.H.P7 1992 22.IV 26.IV 12.V 5 16.VI 12.IX 18.IX
17 H 25.11.68P2 A.P.-C.H.P6 1992 22.IV 26.IV 12.V 5 16.VI 10.IX 18.IX
18 Floria P1 C.H. 1992 22.IV 27.IV 12.V 3 17.VI 12.IX 20.IX
19 2,44-5P18C.H. 1992 22.IV 25.IV 12.V 3 18.VI 13.IX 18.IX
20 2,44-5 P7C.H.-P6 1992 21.IV 25.IV 11.V 4 18.VI 1.IX 6.IX
21 H 25.11.68.P2-AS.P.-C.H.P1 1992 22.IV 26.IV 12.V 5 17.VI 11.IX 18.IX
22 6,65-120P10-A.P.-C.H.P6 1992 22.IV 27.IV 11.V 5 18.VI 30.VIII 3.IX
23 2,44-5P2 C.H. P3 1992 21.IV 26.IV 10.V 2 16.VI 11.IX 18.IX
24 2,44-5 L.P.C.H.-P2 1992 20.IV 24.IV 9.V 4 16.VI 13.IX 18.IX
25 1,51-20P11-L.P.-C.H.P5 1992 18.IV 23.IV 12.V 5 18.VI 30.VIII 5.IX
26 2,44-5L.P.-C.H.-P6 1992 21.IV 25.IV 10.V 2 17.VI 1.IX 4.IX
27 1,51-20P11-L.P.-C.H.-P17 1992 19.IV 24.IV 9.V 1 17.VI 14.IX 18.IX
28 2,44-5P4-C.H.-P1 1992 19.IV 24.IV 10.V 3 18.VI 1.IX 5.IX
139
Tabelul 58
Analize fizico-chimice şi producţia realizată la câteva genotipuri de piersic şi nectarin dwarf
Valu lui Traian,1997
Nr. Soiul, Hibridul ori Anul Greut. medie a Greut. medie a % de Substanţa Aciditate -acid Producţia
Crt. Selecţia plantării fructului (g) sâmburelui (g) sâmbure uscată-% malic (mg %) Kg / pom To / ha
1 Garden Beauty 1987 66,5 9,0 13,53 14,0 0,55 3 7,3
2 Silver prolific 1987 76,0 6,0 7,89 11,0 0,46 3 7,7
3 ARK (SD) R17 P8 1988 66,5 4,2 6,30 12,0 1,01 3 6,6
4 H.25.11.68 R18P11 1988 150,0 5,5 3,66 11,0 0,68 3 6.6
5 ARK (SD) P10-R16P8 1990 85,0 4,0 4,70 9,0 0,50 6 13,3
6 1,47-13P16-R18P11 1990 67,8 4,0 5,89 10,0 0,64 3 6,9
7 ARK (SD)P7-R17P6 1990 78,0 4,5 5,76 8,0 0,46 3 6,6
8 ARK (SD)P10-R16P20 1990 40,0 3,2 8,00 9,0 0,91 3 7,7
9 2,44-5P2-R2P14 1990 75,0 5,0 6,66 10,0 0,53 3 7,6
10 H 25.11.68 P3-R8P19 1990 45,0 4,2 9,33 8,0 0,93 3 8,2
11 H 25.11.68 P3-R8P5 1990 155,0 4,0 2,58 8,0 0,42 3 7,7
12 6,65-120P10-R10P1 1990 72,0 5,0 6,94 10,0 0,82 3 6.6
13 2,44-5P2-R1P7 1990 97,0 5,0 5,15 9,5 0,55 3 6.6
14 1,51-20P11-C.H.P24 1992 85,0 4,5 5,29 12,0 0,36 3 7,3
15 Bonanza-P8C.H. 1992 60,0 6,0 10,00 14,0 0,60 3 7,7
16 H 25.11.68P2-A.P.-C.H.P7 1992 60,0 4,5 7,50 15,0 0,80 4 9,6
17 H 25.11.68P2 A.P.-C.H.P6 1992 50,0 6,2 12,65 13,5 0,67 3 7,6
18 Floria P1 C.H. 1992 88,0 6,2 7,04 13,0 0,61 3 8,2
19 2,44-5P18C.H. 1992 61,5 6,0 9,75 10,0 0,68 3 7,7
20 2,44-5 P7C.H.-P6 1992 54,0 3,5 6,48 11,0 0,36 3 7,3
21 H 25.11.68.P2-AS.P.-C.H.P1 1992 60,0 6,5 10,83 11,5 0,72 3 8,0
22 6,65-120P10-A.P.-C.H.P6 1992 86,0 3,5 4,06 9,5 0,78 3 8,7
23 2,44-5P2 C.H. P3 1992 91,0 6,0 6,59 8,5 0,52 3 7,7
24 2,44-5 L.P.C.H.-P2 1992 74,0 4,0 5,40 10,0 0,82 7 7,0
25 1,51-20P11-L.P.-C.H.P5 1992 56,0 3,0 5,35 10,5 0,75 5 12,2
26 2,44-5L.P.-C.H.-P6 1992 80,0 3,0 3,75 10,5 0,65 3 7,3
27 1,51-20P11-L.P.-C.H.-P17 1992 108,0 10,3 9,53 9,5 0,50 3 7,7
28 2,44-5P4-C.H.-P1 1992 60,0 6,0 10,00 12,0 0,69 3 6.6
140
Tabel nr. 59
Fenologie şi date de producţie
Cultura de concurs cu piersic şi nectarin dwarf-1994
Valu lui Traian, 1997

Nr. Soiul, hibridul, Grupa * Înfloritul Intensitatea înfloritului


Intrarea în Maturitatea de Producţia
crt. ori selecţia pârgă recoltare
Început Sfârşit Kg/pom To/ha **
1 V.T-F.sel.89 P.O. P.O. 27.IV 10.V 4-5 20.IX 27.IX 3,5 7,7
2 V.T-GD–P11 sel.90 P 28.IV 13.V 3 15.VII 23.VII 2,0 4,4
3 V.T.-GB-sel.86 NO N.O. 26.IV 12.V 5 10.IX 15.IX 3,5 7,7
4 Autumn R 15 P(4-9) sel.86 P 27.IV 7.V 4-5 2.VIII 9.VIII 4,5 9,9

5 V.T.84-G-08 P 26.IV 10.V 4 2.VIII 6.VIII 3,5 7,7


6 V.T.84-M- R10P11 N 27.IV 8.V 5 13.VIII 22.VIII 5,0 11,1
7 V.T.84-G-20 P 26.IV 10.V 5 3.VIII 8.VIII 2,5 5,5
8 V.T.83-A-20 P 27.IV 7.V 5 1.VII 10.VIII 4,5 9,9
9 V.T.83-B-01 N 29.IV 8.V 3 30.VII 5.VIII 4,0 8,8
10 V.T.83-A-R18P4 P 26.IV 9.V 3 1.VIII 4.VIII 3,0 6,6
11 V.T.84-N-05 N 24.IV 7.V 4-5 10.VIII 14.VIII 4,5 9,9
12 V.T.84-N-08 N 25.IV 7.V 4 11.VIII 15.VIII 5,5 12,2
* P = piersic; N = nectarin; O = caracter ornamental
* Producţia în to / ha a fost calculată pentru o densitate de 2222 pomi / ha ( 3 / 1,5 m)

141
constatat că începutul înfloritului a avut loc între 24-29 aprilie, iar sfârşitul înfloritului
s-a produs între 7-13 mai , fiind grăbit de condiţiile meterologice nefavorabile (Tabel
nr. 59).
Intensitatea înfloritului a fost apreciată cu nota 3 la genotipurile V.T.-GD-
P11sel.90 , V.T. 83-B-01 şi V.T. 84-A-R18P4. Intensitatea maximă, notată cu nota 5,
au avut genotipurile V.T.-GB-sel.86NO , V.T.84-M-R10P11 , V.T.-84-G-20 şi
V.T.83-A-20 .
Maturitatea de recoltare s-a manifestat între 23 iulie ( V.t.-GD-P11 sel.90) şi 27
septembrie (V.T.F.sel.89P.O.), majoritaea selecţiilor având coacerea fructelor în luna
august.
În ceea ce priveşte producţia de fructe, care s-a realizat în acest an nefavorabil,
se poate afirma că a fost mulţumitoare. Pomii au produs între 2,0Kg./pom (V.T.-GD-
P11sel.90) şi 5,5 kg/pom(V.T.84-N-08) . Pentru densitatea de 2222 pomi/ha,
producţia a oscilat între 4,4 şi 12,2 tone/ha, în condiţiile în care şi producţia
piersicului şi nectarinului standard a fost puternic afectată.

6.6. REZULTATE PRIVIND CREAREA DE NOI SOIURI DE PIERSIC


ŞI NECTARIN DWARF

6.6.1. Studiul şi alegerea genitorilor

Programele de ameliorare a speciei piersic au avut în decursul anilor diverse


obiective, dar în permanenţă s-a pus accent pe calitatea fructelor, productivitatea
pomilor, rezistenţa la boli, dăunători, ger şi alţi factori de stres.
Studiile minuţioase, făcute an de an în colecţia naţională de piersici, pavii şi
nectarine, în câmpurile de alegere a hibrizilor, în microculturi şi culturi de concurs, au
făcut posibilă selectarea unor genitori valoroşi, care au fost apoi utilizaţi ca “mamă”
ori ca “tată” în hibridările dirijate.
Deoarece genotipurile dwarf existente la S.C.D.P. Constanţa au în general
maturarea fructelor mijlocie şi târzie, s-au ales, în general, ca genitori materni soiuri
standard extratimpurii şi timpurii, pentru a putea lărgii conveerul varietal al piersicilor
şi nectarinilor pitici.

6.6.2. Comportarea genitorilor în procesul polenizării

Biologia înfloritului
Piersicul şi nectarinului dwarf reacţionează pozitiv atât la polenizarea dirijată
cât şi la polenizare liberă.
Condiţiile climatice influenţează mult legarea fructelor. Temperaturile
scăzute şi umiditatea ridicată, vânturile, brumele şi îngheţurile târzii, reduc procentul
de legare a fructelor şi determină chiar căderea fiziologică a acestora.
Coeficientul de fertilitate, prin libera polenizare şi prin autopolenizare se
studiază când pomii sunt în plină producţie.

142
Fertilitatea naturală a unui soi s-a determinat astfel : s-au numărat 500
flori/pom, în momentul deschiderii lor, care au fost repartizate pe patru şarpante şi s-
au etichetat ramurile şi şarpantele respective. (Foto nr.22)

După căderea fiziologică a


fructelor, la circa 30 zile de la
scuturarea petalelor, fenofază care
coincide cu legarea fructelor, s-a
făcut numărarea fructelor existente
pe şarpante şi ramurile marcate şi
apoi calculul procentual. Cifra
obţinută s-a comparat cu valorile
minime, teoretice, pentru
coeficientul de fertilitate naturală (
15-20%).
La piersicul dwarf,
coeficientul de fertilitate naturală a
avut valori medii,
multianuale,(1997-2002), cuprinse
între 12,7 % (Autumn R15P4-9 ) şi
51,8% (V.T.83-A-R18P4). Deci, cu
excepţia variantei V4, constatăm că
toate genotipurile de piersic dwarf
Foto nr.22 – Coeficientul de fertilitate
au un coeficient bun de fertilitate
prin libera polenizare (Fertilitatea
naturală (Tabel nr. 60 )
naturală)
Tabel nr.60
Potenţialul de fertilitate la piersicul dwarf
(limite multianuale 1997-2002)
Valu lui Traian
Nr. Soiul sau Fertilitatea naturală ( % ) Autofertilitatea ( % )
Var. hibridul Min. Max. Media Min. Max. Media
1 V.T.-F.sel.89 P.O. 10,4 50,8 30,6 20,2 52,2 36,2
2 V.T.-G.G.P11sel.90P. 12,4 47,0 29,7 24,6 38,2 31,4
4 Autumn R15 P4-9 7,6 17,8 12,7 8,3 12,5 10,4
5 V.T.84-G-08 31,7 70,0 50,9 7,8 51,2 29,5
7 V.T.84-G-20 25,2 67,2 46,2 26,5 63,8 45,2
8 V.T.83-A-20 15,5 86,6 51,1 10,4 79,6 45,0
10 V.T.83-A-R18P4 37,0 66,6 51,8 14,9 65,8 40,4
Min. admis 15-20% Min. admis 10-12 %

143
La nectarinul dwarf, s-au efectuat observaţii privind fertilitatea naturală în
perioada 1997-2002 şi s-au obţinut valori medii ale coeficientului de fertilitate
cuprinse între 44,6% ( V.T.84-M-R10P11) şi 51,9% ( V.T.84-N-08) (Tabel nr. 61).
Autofertilitatea. La piersic, majoritatea soiurilor sunt autofertile, şi se
cunoaşte un singur soi autosteril (J.H. Hale) al cărui polen este steril.
Autofertilitatea poate fi mare sau mică, ea constituind un caracter de soi şi
are un determinism genetic.
Ea s-a determinat astfel: s-au confecţionat pungi din hârtie pergament cu care
s-a făcut izolarea bobocilor florali, înainte de deschiderea lor. S-au numărat şi s-au
împungit circa 500 flori la fiecare soi, pe 3-4 şarpante. (Foto nr.23) La două
săptămâni de la legarea fructelor s-au desfăcut pungile la partea lor superioară (pe
vârfurile ramurilor) pentru ca frunzele şi fructele existente să beneficieze de aer,
lumină şi soluţiile cu care urmau să se execute tratamentele fitosanitare.

Foto nr.23 – Coeficientul de fertilitate prin autopolenizare (Autofertilitatea)

Tabel nr. 61
Potenţialul de fertilitate la nectarinul dwarf
(limite multianuale 1997-2002)
Valu lui Traian
Nr. Soiul sau Fertilitatea naturală ( % ) Autofertilitatea ( % )
Var. hibridul Min. Max. Media Min. Max. Media
3 V.T. GB.sel.86-N.O. 38,0 56,0 47,0 17,5 43,8 30,7
6 V.T.84-M-R10P11 35,3 53,8 44,6 27,2 51,8 39,5
9 V.T.83-B-01 28,6 63,3 46,0 23,5 55,1 39,3
11 V.T.84-N-05 33,5 60,0 46,7 14,4 54,8 34,6
12 V.T.84-N-08 48,4 55,3. 51,9 17,7 46,9 32,3
Min. admis 15-20% Min. admis 10-12 %

La 3-4 săptămâni de la legarea fructelor, după ce s-a produs căderea fizilogică,


s-au numărat fructele obţinute prin autopolenizarea forţată şi s-a făcut calculul
144
procentual. Cifra obţinută s-a comparat cu valorile minime teoretice pentru
coeficientul de autofertilitate (10-12 %).
La piersicul dwarf, valoarea medie a coeficientului de autofertilitate, în
perioada 1997-2002, a fost cuprinsă între 10,4% (Autumn R15 P4-9) şi
45,2%(V.T.84-G-20). Ca şi în cazul indicelui de fertilitate naturală, varianta V4 este
la limita inferioară admisă (Tabel nr.62)
La nectarinul dwarf, coeficientul de autofertilitate are valori cuprinse
între30,7% (V.T.GB.-sel.86NO.) şi 39,5% (V.T.84-M-R10 P11).
Constatăm că toate genotipurile de nectarin au un coeficient de autofertilitate
bun, ele fiind productive (Tabel nr.63).

6.6.3. Particularităţile florilor la piersicul şi nectarinul dwarf

Majoritatea genotipurilor pitice şi semipitice aflate în fondul de germoplasmă


de la S.C.D.P. Valu lui Traian, au flori simple, de tip rozaceu. Există şapte genotipuri
cu flori involte şi din acestea unul singur are flori de tip campanulat (H 1,51-71 P2).
Menţionăm că pentru fiecare genotip în parte, floarea are anumite caractere şi
particularităţi proprii.
Florile pot furniza unele date despre fructele hibrizilor studiaţi şi aflaţi la
prima înflorire, înainte chiar de formarea (legarea) acestora.
Astfel, dacă interiorul caliciului este portocaliu (oranj), fructele vor avea pulpă
galbenă, iar dacă acesta este galben-verzui, fructele vor avea pulpa albă.
Dacă gineceul (în special ovarul şi stilul) este pubescent, fructul va fi piersică
ori pavie, iar dacă este lucios (glabru), fructul va fi nectarină ori brugnonă.
Dacă stigmatul este sub nivelul staminelor, ori la acelaşi nivel cu ele, florile
respective sunt înclinate spre autopolenizare.
Dacă stigmatul este deasupra staminelor, florile sunt pregătite pentru polenizare
cu polen străin, deci polenizare încrucişată, etc.
Descrierea florilor la câteva genotipuri de piersic şi nectarin pitice :
V1 – V.T. F. Sel.89 P.O. (PAUL) – are floarea rozacee, involtă cu 16-24
petale, roşu-frez. Diametrul florii are 3-4 cm. Ovarul este pubescent. Stigmatul este la
nivelul staminelor şi uneori uşor deasupra lor.
Caliciul are 8-9 sepale, de culoare maronie şi culoarea din interiorul lor este
galben-verzuie.
Prezintă numeroase stamine cu mult polen. Intensitatea înfloritului este
maximă, iar periodic de înflorire este lungă.
Are valoare ornamentală deosebită şi este recomandat pentru parcuri, grădini,
dar şi pentru balcoane şi terase, în cultură containerizată.(Foto nr.24)
V2. V.T. – G.D. P11 sel.90
Floarea este de tip rozaceu, simplă, de mărime mijlocie, roz-deschis; caliciul
are 5 sepale maronii în exterior şi oranj în interior; corola este formată din 5 petale, cu
formă rotunjită.
Ovarul este pubescent. Stigmatul este la nivelul anterelor, iar staminele au mult
polen.
Este decorativ prin înflorirea bogată. (Foto nr.25).
145
V3 - V.T. G.B. sel. 86 N.O. (DAN)
Florile sunt de tip rozaceu, involte, mijlocii, de circa 4 cm în diametru, roşu-
frez.
Caliciul este format din 5-7 sepale, maron în exterior şi oranj în interior.
Corola este formată dintr-un număr variabil de petale (circa 14-20), de
dimensiuni diferite, mari spre exteriorul florii şi mici spre centrul ei. Marginile sunt
uşor gofrate şi recurbate spre centrul florii. Unele petale sunt rotunjite la vârf, iar
altele sunt înguste şi alungite.Ovarul este glabru, lucios, stilul este lung, iar stigmatul
este situat deasupra staminelor, care conţin mult polen.
Florile formează adevărate „manşoane” pe ramuri şi au un efect decorativ
deosebit.(Foto nr.26)
V4 – Autumn R15P4-9 sel.86 – floarea este rozacee, simplă, cu cinci petale
roz-închis, rotunde şi gofrate, cu marginea uşor ondulată şi recurbată spre centrul
florii. Diametrul florii este cuprins între 2,5-3,5 cm. Stigmatul este mult deasupra
nivelului staminelor, stilul fiind foarte lung. Ovarul este pubescent. Prezintă
numeroase stamine, cu mult polen.
Caliciul are 5 sepale şi este de culoare oranj în interior.
Intensitatea înfloritului este maximă (notate cu 5). Florile, foarte numeroase,
îmbracă ramurile, soiul având aspect decorativ.
V5 – V.T. 84-G-08 (CECILIA)
Floarea este de tip rozaceu, simplă, de mărime mijlocie-mare, cu petale roz-
intens.
Caliciul este format din 5 sepale maron în exterior şi oranj-închis în interior, iar
corola are 5 petale rotunjite, de mărime mijlocie mare.
Ovarul este pubescent; stigmatul este foarte lung şi amplasat mult deasupra
staminelor, iar anterele au mult polen.(Foto nr. 27)
V6 – V.T. 84-M-R10P11 (LIVIU)
Floarea este de tip rozaceu, simplă, mare, roz-intens; caliciul are cinci sepale
maron la exterior şi oranj în interior iar corola are cinci petale mari, rotunjite la vârf.
Ovarul este lucios, glabru, stilul este lung şi situează stigmatul deasupra
staminelor; anterele au mult polen.
Florile fiind mari şi înflorirea abundentă, acest genotip are şi caracter
ornamental.(Foto nr.28)
V7 – V.T. 84-G-20
Floarea este rozacee, simplă, cu cinci petale rotunjite la vârf, mari-foarte mari,
colorate în roz intens.
Caliciul are 5 sepale maronii în exterior şi oranj în interior, iar ovarul este
pubescent; stilul este lung, iar stigmatul este amplasat mult deasupra
staminelor.;anterele au mult polen. (Foto nr.29)
V8 – V.T. 83-A-20
Floarea este rozacee, simplă, mare-foarte mare.
Caliciul este format din cinci sepale maron la exterior şi oranj în interior; iar
corola este formată din cinci petale rotunjite, mari, roz-intens.
Ovarul este pubescent. Stilul este lung, iar stigmatul depăşeşte nivelul
anterelor. Staminele au mult polen. (Foto nr.30)
146
V9 – V.T. 83-B-01
Este un genotip semidwarf cu flori de tip rozaceu, simple, mari, colorate roz-
intens.
Caliciul are cinci sepale maronii la exterior şi oranj în interior iar corola are
cinci petale mari, rotunjite la vârf
Ovarul este lucios, iar stigmatul depăşeşte nivelul staminelor. Anterele prezintă
mult polen.(Foto nr. 31)
V10 – V.T. 83-A-R18P4 sel.89 (PUIU)
Floarea este de tip rozaceu, simplă, mare. Caliciul este format din cinci sepale
maronii în exterior şi galben în interior iar corola este formată din cinci petale mari,
rotunjite la vârf, de culoare roz-intens.
Ovarul este pubescent, stilul este lung, iar stigmatul depăşeşte nivelul
staminelor şi anterele sunt bogate în polen.
Este un genotip cu valoare ornamentală.(Foto nr.32)
V11 – V.T. 84-N-05
Floarea este rozacee, simplă, mijlocie spre mare, de culoare roz-violaceu,
deschis.
Caliciul are cinci sepale maron-deschis la exterior şi oranj în interior, iar corola
are cinci petale mari, rotunjite la vârf
Ovarul este glabru, iar stigmatul se ridică deasupra nivelului staminelor;
deasemenea anterele prezintă mult polen.
V12 –V.T. 84-N-08 (MELANIA)
Floarea este rozacee, simplă, mare, roz-violacee.
Caliciul are cinci sepale maron-roşcat la exterior şi oranj în interior iar corola
este formată din cinci petale mari, rotunjite la vârf. Ovarul este glabru, iar stigmatul
este deasupra staminelor.
Anterele prezintă mult polen.
V.T. 84-N-02 ( Sin. 1,51-71 P2 )
Floarea este de tip campanulat, involtă, mică-mijlocie, roz-violacee.
Caliciul este format din 9-10 sepale mici,de culoare maronie în exterior şi
portocalie în exterior iar corola are 13-16 petale alungite, de dimensiuni diferite.
Ovarul este pubescent, stilul este foarte lung, iar stigmatul este mult deasupra
anterelor.
Floarea are numeroase stamine cu mult polen. Este un genotip ornamental.
(Foto nr.33)
Roz-involt (P/6 – P2
Este un genotip semipitic, cu flori de tip rozaceu, involte, mari, roz-intens.
Florile au 3,5-4 cm în diametru.
Caliciul este format din 5-6 sepale de culoare maron-roşcat la exterior şi
galben-verzui în interior, iar corola are circa 20 petale, de diferite dimensiuni, mari
către exterior şi din ce în ce mai mici (înguste) către centrul florii. Petalele sunt
rotunjite la vârf, recurbate spre interior şi cu vârfurile uşor gofrate.
Ovarul este pubescent. Stilul şi stigmatul se află sub nivelul staminelor la
desfacerea florii, ca apoi să se dezvolte şi la înflorirea deplină depăşesc cu mult
nivelul anterelor.
147
Floarea are numeroase stamine, care lasă mult polen.
Este un hibrid cu valoare ornamentală deosebită, care urmează să fie înscris la
testare. (Foto nr.34).

Foto nr. 24 – V.T. F sel.89 P.O. Foto nr. 25 – V.T.- G.D.P11 sel.90

Foto nr. 26 – V.T.- G.B. sel.86 N.O. Foto nr. 27 – V.T. 84 G 08

Foto nr. 28 – V.T. 84 M R10P11 Foto nr. 29 – V.T. 84 G 20

148
Foto nr. 30 – V.T. 83-A-20 Foto nr. 31 – V.T. 83-B-01

Foto nr. 32 – V.T. 83-A-R18P4 sel.89 Foto nr. 33- V.T. 84-N-08

Foto nr. 34- V.T. 84-N-02

149
Foto nr. 35- Roz involt
Foto nr. 36- Roz involt (P/6 P2)
(P/6 P2)
înflorirea deplină
începutul înfloririi

6.6.4. Obţinerea soiurilor noi la piersic şi nectarin


La piersic şi nectarin hibrizii se pot obţine prin :
- hibridare sau polenizare încrucişată
- autopolenizare
- liberă polenizare
Soiuri noi se pot obţine şi prin efecturea selecţiilor clonale
Cauze care au influenţat negativ rezultatele lucrărilor de hibridare:
- condiţiile meteorologice din perioada efectuării hibridărilor:
 vânturile puternice, care rup pistilele florilor castrate şi usucă stigmatele;
 gerurile de revenire, polei şi zăpadă pe pomii aflaţi în fenofaza de înflorire
(ex. 13-15 aprilie 1995);
 brume târzii care au distrus florile şi fructele abia legate (1997-1999-2000);
 grindini survenite în lunile iunie şi iulie, care au calamitat producţia de fructe
parţial şi/sau total, care implicit au afectat fructele hibride.
- alte cauze care au condus la obţinerea unui număr mic sau foarte mic de
hibrizi sunt:
 polenul folosit la unele combinaţii hibride a fost de 2 ani sau mai vechi şi a
avut o viabilitate scăzută (ex. în 1985, polenul din California, în anul 2000 şi 2001
polenul din R.P. China);
 soiurile standard timpurii care au fost folosite ca genitori materni au avut
embrionii imaturi sau chiar sâmburi seci.
Modalităţi de scurtare a timpului de obţinere a soiurilor noi
O metodă modernă de scurtare sau de reducere a duratei de obţinere a soiurilor
noi o constituie embriocultura prin folosirea ei câştigându-se 1 până la 2 ani.
Renunţarea la microcultură şi înfiinţarea direct a culturilor de concurs conduce
la realizarea unui câştig de 3 până la 5 ani şi la economisirea de bani.
La S.C.P.P Constanţa, au fost întreprinse studii embriologice asupra celor mai
bune soiuri şi selecţii de piersic şi nectarin extratimpurii şi timpurii, rezultatele fiind

150
folosite ulterior la alegerea celor mai buni genitori în vederea ameliorării soiurilor
actuale.

Foto nr. 37 – Embrioni de piersic extratimpuriu

Foto nr. 38 – Inocularea emrbionilor pe mediul de cultură

S-a încercat şi practicat cultura de embrioni imaturi "in vitro" în anii 1984-1985
la S.C.P.P. Constanţa; în perioada 1987-1989 atât la Constanţa cât şi la I.C.P.P.
Piteşti-Mărăcineni; în 1991 numai la I.C.P.P. Piteşti-Mărăcineni, iar în 1993 s-a reluat
embriocultura la Constanţa. (Foto nr. 37) şi Foto nr.38)
Această tehnică presupune pe lângă priceperea şi specializarea amelioratorilor
şi lucrări de investiţii: clădiri, aparatură, sticlărie, instrumentar de laborator, reactivi,
medii de cultură, consum foarte mare de energie electrică, etc.
Iniţial s-au făcut improvizaţii privind spaţiul de lucru, aparatura şi altele, apoi
cu timpul s-a reuşit amenajarea unui laborator de embriocultură necesar în
ameliorarea piersicului.
În final prin această tehnică au fost obţinuţi doi hibrizi din anul 1985 (Hardired
x Silver prolific şi Vezuvio x ARK sd. nr.1), 27 hibrizi din anul 1989 şi 29 hibrizi din
anul 1993, toţi regăsindu-se în câmpul de hibrizi de la Valu lui Traian şi constituind
material iniţial pentru programele de ameliorare.
151
6.6.4.1.Obţinerea hibrizilor prin hibridări dirijate
În majoritatea cazurilor au fost aleşi drept genitori materni soiuri standard de
piersic, nectarin şi pavii, cu o calitate superioară a fructelor (mărime, aspect, gust,
aromă) şi ca genitori paterni s-au utilizat soiuri, hibrizi şi selecţii de piersic şi nectarin
dwarf (Tabel nr. 63) (Foto nr.39, 40, 41).
Deoarece genotipurile dwarf aflate în colecţie, câmpuri de hibrizi şi culturi de
concurs, la Valu lui Traian, au maturarea fructelor mijlocie şi târzie au fost utilizate
ca “mamă”, în mare parte, soiuri standard extratimpurii şi timpurii.
Unele combinaţii hibride au fost executate într-un singur an, iar altele au fost
repetate de două sau mai multe ori (ex.: Hardired x Silver Prolific, în anii
1983,1984,1985; Hardired x Bonanza în 1983,1985,1986 şi 1987; Gold Gem x
Bonanza şi Gold Gem x Silver Prolific în 1985, 1986 şi 1987).

Foto nr.39 – Genitori materni standard şi genitori paterni dwarf

Foto nr.40 – Genitori materni semidwarf

152
Tabel nr. 62
Situaţia hibridărilor efectuate cu material dwarf şi semidwarf la
S.C.D.P. Constanţa în perioada 1983-2001
Valu lui Traian, 2002
Număr Număr Nr.puieţi hibrizi rezultaţi
Anul Număr Număr Număr
Nr. Combinaţia hibridă fructe sâmburi
executării flori flori fructe Răsăriţi Rasăriţi Total
crt. genitori ♀ şi ♂ hibride hibrizi
hibridării castrate polenizate legate în an I în an II puieţi
recoltate semănaţi
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Hardired x Bonanza 1983 500 399 180 63 48 12 13 25
2 Harvester x Stark Sumburst 1983 155 95 36 29 29 3 11 14
3 Hardired x Silver Prolific 1983 350 270 206 87 73 10 33 43
4 Veen Juli El. x Silver Prolific 1983 350 233 181 24 24 8 7 15
5 Veen Juli El. x Bonanza 1983 700 449 312 163 156 43 59 102
6 Merill 4925 x Silver Prolific 1983 240 158 29 10 10 2 6 8
7 Merill 4925 x Bonanza 1983 403 249 74 32 32 11 10 21
8 Fire Time 703-14 x Silver Prol 1983 550 490 114 66 61 23 31 54
9 Fire Time 703-14 x Bonanza 1983 550 357 145 58 58 17 23 40
10 ARK 141 N x Bonanza 1983 500 321 119 50 50 16 19 35
11 ARK 141 N x Silver Prolific 1983 487 216 104 69 69 27 22 39
12 Sunhaven x Bonanza 1983 950 465 317 119 119 29 32 61
13 Sunhaven x Silver Prolific 1983 640 312 253 198 190 54 97 151
14 Sunhaven x Stark Sumburst 1983 450 273 116 64 64 21 23 44
15 Silver Prolific x Bonanza 1983 450 413 111 73 73 12 15 27
16 Bonanza x Silver Prolific 1983 500 477 207 109 109 34 20 54
17 Stark Sumburst x Silver Prol 1983 500 483 181 66 53 19 17 36
18 Stark Sumburst x Bonanza 1983 500 464 160 68 51 7 21 28
1 ARK 141 N x IF 6910168 (Calif.) 1984 200 153 43 2 2 - - -
2 ARK 141 N x 54P455 and its sel. 1984 250 154 101 43 13 - - -
3 ARK 141 N x Silver Prolific 1984 400 351 93 17 6 - - -
4 Harvester x IF 6910168 (Calif.) 1984 350 236 39 11 11 - 1 1
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
5 Harvester x 54P455 and its sel 1984 735 500 87 27 9 - - -
6 Harvester x Silver Prolific 1984 810 600 223 119 87 9 12 21
7 Veen Juli El. x Silver Prolific 1984 650 534 210 133 121 23 19 42
8 Hardired x 54P455 and its sel 1984 550 435 79 25 20 - - -
9 Hardired x Silver Prolific 1984 1150 900 756 78 78 21 10 31
10 Fire Time 703-14 x Silver Prolific 1984 200 175 39 5 5 2 - 2
11 Sunhaven x Silver Prolific 1984 400 295 244 70 47 - - -
12 H6,65-120 P 12 x H 25.11.68.P1 1984 450 383 127 57 57 22 9 31
13 H 2,44 – 5 P3 x Silver Prolific 1984 400 381 109 73 73 31 6 37
1 Hardired x Bonanza 1985 1500 1264 790 195 195 83 - 83
2 Hardired x Silver Prolific 1985 600 485 369 190 190 64 - 64
3 Redskin x ARK d110 (WF ) 1985 250 200 121 45 45 3 8 11
4 Redskin x Bonanza 1985 300 270 184 41 40 11 13 24
5 Redskin x Silver Prolific 1985 275 220 191 82 82 25 34 59
6 Red Top x ARK d110 (WF ) 1985 175 140 93 25 25 9 7 16
7 Vezuvio x Bonanza 1985 200 160 114 36 36 22 - 22
8 Vezuvio x ARK sd. nr.1 1985 350 290 224 55 55 34 - 34
9 Dixigem x Bonanza 1985 200 150 139 115 113 41 10 51
10 Rochester x Bonanza 1985 200 150 97 76 76 18 28 46
11 Pocahontas 601-1 x Bonanza 1985 250 204 134 69 69 20 17 37
12 Golden Jubilee x Bonanza 1985 250 210 171 111 107 72 - 72
13 H 1,47 – 13 P1 x 25.11.68. P3 1985 500 472 203 113 113 44 29 73
14 Golden Gem x Bonanza 1985 370 306 249 136 121 53 - 53
15 Golden Gem x Silver Prolific 1985 200 160 114 36 36 22 - 22
16 Superbă de toamnă x Silver Prol. 1985 350 290 224 55 55 34 - 34
1 Hardired x Bonanza 1986 400 376 193 30 30 11 15 26
2 Fairlane x Bonanza 1986 680 545 360 168 153 44 37 81
3 Starking Delicious x Silver Prolific 1986 630 570 383 206 190 37 49 86
4 Crimsgold x ( ST x SP ) 1986 300 256 191 117 117 33 27 60

154
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
5 Golden Gem x Bonanza 1986 565 500 217 20 20 6 - 6
6 Golden Gem x Silver Prolific 1986 650 532 397 50 50 11 20 31
7 Greensboro x ARK sd. nr.2 1986 435 400 181 8 8 3 2 5
8 Starking Delicious x ARK sd. nr.2 1986 130 105 66 2 2 - - -
9 Greensboro x Bonanza 1986 545 500 192 13 13 4 3 7
10 2,44 – 5P3 x ARK (SD) P6 1986 300 273 117 84 84 21 33 64
11 ARK (SD) P6 x 2,44 – 5P3 1986 250 211 94 53 53 17 21 38
12 ARK (SD) P3 x 1,47-13 P1 1986 375 360 203 107 107 32 30 62
13 H6,65-120 P 12 x H 25.11.68.P1 1986 430 393 120 63 51 20 9 29
14 H 2,44 – 5 P3 x Silver Prolific 1986 400 381 109 73 73 31 6 37
15 H 1,47 – 13 P1 x 25.11.68. P3 1986 500 472 203 113 113 44 29 73
16 25.11.68. P1 x 25.11.68. P3 1986 400 384 174 88 81 39 - 39
1 Fairlane x Bonanza 1987 250 213 111 16 16 2 6 8
2 Fire Time 703-14 x (Silv.Prol x Bon) 1987 150 98 56 6 6 1 1 2
3 Starking Delicious x ARK sd. nr.2 1987 100 71 44 3 3 - 1 1
4 Golden Gem x Silver Prolific 1987 100 87 51 8 8 2 1 3
5 Golden Gem x Bonanza 1987 250 209 90 1 1 - - -
6 Starking Delicious x Silver Prolific 1987 100 82 30 1 1 - - -
7 Hardired x Bonanza 1987 100 74 39 28 28 11 3 14
1 Nectaheart x H 25.11.68 P1 1988 600 560 171 8 8 1 3 4
2 Nectaheart x 1,51-20 P11 1988 400 350 183 20 20 5 7 12
3 Băneasa 1 Turtite x Silver Prolific 1988 385 360 101 3 3 - 1 1
4 Băneasa 1 Turtite x Bonanza 1988 460 425 212 7 7 1 1 2
5 Crimsgold x (Firetime x Silver Prol) 1988 390 356 104 2 2 - 1 1
6 Crimsgold x x 1,51-20 P11 1988 400 358 211 20 20 3 9 12
1 Springold sel.645-1 x 6,65-120 P12 1989 570 520 139 38 38 12 9 21
2 Springcrest x (1,51-20P11 + 6,65-120P12) 1989 615 585 197 89 81 14 23 37
3 Stark Delic.x (1,51-20P11 + 6,65-120P12) 1989 550 503 111 102 102 32 42 74
1 ARK(SD) P6 x Harmony 1990 100 64 31 5 5 2 - 2
2 2,44-5P12 x Hilland 1990 155 102 47 10 10 2 6 8
3 6,65-120 P12 xNectared 4 1990 200 157 93 12 12 6 3 9

155
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
4 6,65-120 P10 x ARK 134 1990 150 88 42 4 4 2 1 3
5 D2R42T191 P1 şi 2 x NJ 265 1990 100 79 - - - - - -
6 D2R42T191 P3 şi 4 x HC R10 P10 1990 100 74 - - - - - -
7 D2R42T191 P5 şi 6 x Nectared 4 1990 300 166 - - - - - -
8 D2R42T191 P7 şi 8 x ARK 141 1990 100 71 - - - - - -
1 ARK 125 (P1 şi P2) x 2,44-5 P8 1991 450 430 44 19 4 3 1 4
2 ARK 125 P3 x 1,47-13 P1(Nectarin) 1991 400 380 57 35 13 5 4 9
3 ARK 134 (P1 şi P2) x 2,44-5 P8 1991 350 336 98 53 23 11 8 19
4 ARK 134 (P3 şi P4) x 6,65-120 P12 1991 545 506 168 98 46 22 19 41
5 ARK 109 (P1 şi P2) x 6,65-120 P8 1991 420 393 114 63 15 9 2 11
6 ARK 109 (P3 şi P4) x 2,44-5 P8 1991 470 458 108 76 40 17 12 29
7 ARK 90 (P1,2şi 3) x 2,44-5P12 1991 455 442 34 7 7 2 5 7
8 ARK 90 (P4 şi 5) x 6,65-120 P5 1991 500 479 28 7 7 4 - 4
9 ARK 141(P1şi P2) x 1,47-13 P9 1991 200 175 1 - - - - -
10 ARK 141(P3şi P4) x 2,44-5 P12 1991 350 285 7 - - - - -
1 Suntree Nectarine x 1,47-13P9 1992 420 350 215 28 28 7 8 15
2 May Fire Nectarine x 6,65-120P12 1992 210 175 118 96 93 22 39 61
3 ARK 125 x 6,65-120P12 1992 500 420 140 140 124 39 23 62
4 Hardired x (Hardired x Silver Prol Em.C) 1992 170 150 31 2 2 - 1 1
5 Hardired x 1,47-13P1 1992 450 370 149 7 7 1 2 3
1 H81.22.15(SD) x Suntree Nectarine 1993 380 338 191 53 53 17 10 27
1 ARK d 110WFP58 x Gold Crest 1994 620 500 168 63 63 12 23 35
2 Piersic / 3- P4 x Gold Crest 1994 670 500 204 24 24 9 1 10
3 Piersic / 6 –P2 x NJF 2 1994 145 110 61 9 9 2 2 4
1 NJF 6 x H81.22.15(SD) N 1996 1370 1200 719 55 55 13 23 36
1 C 2 R6 T 178 x H81.22.15(SD)N 1997 2220 2100 844 58 58 10 14 24
2 Catherine x H81.22.15(SD) N 1997 1500 1451 617 64 64 17 23 40
3 Excelsior x H81.22.15(SD) N 1997 810 750 287 11 11 3 3 6
1 C 2 R6 T 178 x Nr. 1 dwarf 1998 200 144 83 11 11 4 4 8
2 C 2 R6 T 178 x Nr. 2 dwarf 1998 200 153 60 3 3 1 - 1

156
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
3 Catherine x Nr. 1 dwarf 1998 250 193 79 43 43 12 9 21
4 Catherine x Nr. 2 dwarf 1998 200 165 57 23 23 3 5 8
5 Excelsior x Nr. 1 dwarf 1998 200 180 81 73 73 20 19 39
6 Excelsior x Nr. 2 dwarf 1998 230 195 77 18 18 6 2 8
1 Băneasa 1 Turtite x ARK(SD) P6/92 1999 200 158 72 7 7 2 1 3
2 11 / 4 OZ / P1s x ARK(SD) P6/92 1999 200 167 59 3 3 - 1 1
3 C 2 R6 T 178 x ARK(SD) P6/92 1999 200 172 61 5 5 2 - 2
4 A 130 P x ARK(SD) P6/92 1999 250 185 96 4 4 1 - 1
5 ARK 85 T x 1,47 13 P1 N 1999 400 357 203 8 8 2 1 3
1 Catherine x ARK(SD) P6/92 2000 300 246 39 2 2 - - -
2 Catherine x 1,47 13 P1 N 2000 350 292 63 9 9 - 3 3
1 ARK 85 T clon 29 x 1,47 13 P1 N 2001 2200 2137 1007 24 24 9 - 9
2 R. IV Cc 92- P2 x Ch. 17 / 99 2001 100 79 31 3 3 1 - 1
3 R. IV Cc 92- P8 x Ch. 17 / 99 2001 100 72 40 5 5 2 - 2
4 R. IV Cc 92 – P9 x N(Ch.4+Ch.3) 2001 135 101 32 2 2 1 - 1
5 R.VIICc92 P3 x C 2 R6 T 178 2001 150 106 49 - - - - -
6 R.VIICc92 P7 x N(Ch.4+Ch.3) 2001 110 93 37 3 3 1 - 1
7 R I / Cc 92 P2 x C 2 R6 T 178 / 2001 2001 255 230 21 - - - - -
8 H P dw. (pg) x C 2 R6 T 178 2001 480 453 67 - - - - -
9 H P (fl.camp.inv.) x Cais dw.Ch/99 2001 60 52 13 - - - - -
TOTAL 54.335 45.750 3.101

157
Foto nr.41 – Genitori materni dwarfi

Tabel nr.63.
Situaţia sâmburilor hibrizi obţinuţi prin autopolenizare şi liberă polenizare a
formelor dwarf de piersic şi nectarin la S.C.D.P. Constanţa în perioada 1984-
2002
Anul Număr de genotipuri care Numărul de sâmburi hibrizi Total
Nr. efectuării au fost supuse: obţinuţi prin: sâmburi
crt. autopoleni Autopole- Liberei Autopole- Liberă hibrizi
zării şi/sau nizării polenizări nizare polenizare obţinuţi
libei
polenizări
1. 1984 1 1 52 23 75
2. 1985 10 8 106 184 290
3. 1986 21 6 693 57 750
4. 1987 29 2 591 2 593
5. 1988 20 8 23 235 258
6. 1989 12 11 117 2.398 2.515
7. 1990 - 16 - 585 585
8. 1991 3 23 75 634 709
9. 1992 5 - 72 - 72
10. 1993 16 14 1.414 289 1.703
11. 1994 29 25 733 245 978
12. 1995 13 7 548 387 935
13. 1996 10 12 388 968 1.356
14. 1997 3 6 43 815 858
15. 1998 5 3 107 21 128
16. 1999 11 9 344 73 417
17. 2000 7 6 211 16 227
18. 2001 5 5 176 209 385
19. 2002 5 4 198 83 281
Total 205 166 5.891 7.224 13.115

158
În unii ani (1983, 1984, 1985, 1986, 1993, 1994 şi 2001) au fost folosite
genotipuri dwarf şi semidwarf ca mamă, iar soiuri standard ca tată.
În anul 1988 s-au efectuat două combinaţii hibride folosind ca mamă genotipul
de piersic cu fructul plat Băneasa 1. În anii 1996, 1997, 1998, 1999 şi 2001 s-au
efectuat şi alte combinaţii în care au fost folosite ca mamă genotipuri valoroase de
piersic şi nectarin cu fructul plat. Până în prezent în câmpurile de hibrizi nu deţinem
plante dwarf cu fructe plate.
În anii 1997, 1998 şi 2000 s-au efectuat combinaţii hibride în care genitori
materni au fost soiuri şi genotipuri standard, clingstone sau pavii. Ca şi în cazul
precedent aşteptăm să obţinem rezultatele scontate în următorii 12-15 ani.
În general s-au efectuat combinaţii hibride simple, dar uneori s-au folosit şi
combinaţii complexe: Crimsongold x (Superbă de toamnă x Silver Prolific),
combinaţie efectuată în anul 1986; Firetime 703-14 x (Silver Prolific x Bonanza) în
1987; Crimsongold x (Firetime x Silver Prolific) în anul 1988; Hardired x (Hardired x
Silver Prolific - embriocultură 1985), în 1992, etc.
Uneori, pentru a obţine rezultate mai sigure la polenizare s-a folosit un amestec
de polen: Springcrest x (1,51-20P11 + 6,65 - 120P12) şi Stark Delicious x (1,51-
20P11 + 6,65 - 120P12) realizată în anul 1989; sau:
RIV C.c. 92-P9 x (Ch.4 + Ch.3) şi RVII C.c. 92-P7 x (Ch.4 + Ch.3) în anul
2001.
Sintetizând activitatea de hibridare realizată în perioada 1983-2001 putem
afirma că au fost efectuate cca. 100 combinaţii hibride. S-au castrat în vederea
polenizării peste 54.000 flori şi s-au polenizat 45.750 flori.
Au fost obţinuţi 5.675 sâmburi hibrizi, procentul de legare fiind de 12,4%.
S-au obţinut 3.101 puieţi hibrizi de diferite vârste. Procentul de răsărire a fost
de 54,6%, dar raportând numărul hibrizilor obţinuţi la numărul de flori polenizate se
obţine un procent foarte mic de 6,8%.
Deci hibridarea presupune un volum foarte mare de muncă desfăşurat pe un
număr foarte mare de ani, iar rezultatele obţinute sunt încă modeste.
6.6.4.2. Obţinerea hibrizilor prin autopolenizare şi prin libera polenizare
Altă metodă de obţinere a soiurilor noi este autopolenizarea. în perioada
1984-2002 la Constanţa au fost autopolenizate cca.200 de genotipuri de piersic şi
nectarin (Tabel nr. 64) şi s-au obţinut 5.891 sâmburi din care au rezultat 1.193 hibrizi.
Procentul mediu de răsărire a fost de 20,3%.
Prin libera polenizare s-au obţinut în aceeaşi perioadă de timp, de la cca.166
de genotipuri 7.224 sâmburi hibrizi. în urma semănării lor au răsărit din aceştia un
număr de 1.561 hibrizi. Procentul mediu de răsărire a fost de 21,6%.
În concluzie între anii 1983-2002, s-au obţinut 5.855 hibrizi din care:
- 3.101 hibrizi obţinuţi prin hibridare;
- 1.193 hibrizi obţinuţi prin autopolenizare;
- 1.561 hibrizi obţinuţi prin liberă polenizare.
6.6.4.3. Selecţiile clonale
În ultimii 20 de ani, la S.C.D.P. Constanţa , numărul hibrizilor pe rădăcini
proprii şi cel al pomilor pitici altoiţi a crescut , astfel că a fost posibilă efectuarea unor

159
selecţii clonale. Au fost selectate clone valoroase, din soiurile şi hibrizii existenţi în
colecţie.
S-au recoltat din pomii marcaţi, ramuri altoi şi au fost înmulţite în pepinieră ,
prin altoire pe portaltoi piersic franc.
Cu selecţiile clonale respective s-au infiinţat culturi comparative de concurs şi
s-au întocmit dosare pentru testarea lor la Institutul de Stat pentru Testarea şi
Înregistrarea Soiurilor din România.
Asfel, în cultura de concurs înfiinţată în anul 1994, la S.C.D.P. Constanţa şi la
U.S.A.M.V. Bucureşti, Facultatea de Horticultură (disciplina de Pomicultură), din
cele 12 genotipuri, trei sunt selecţii clonale:
- Floria – sel. clonală efectuată în 1989,
- Garden Beauty - sel. clonală efectuată în 1986,
- Autumn R 15 P 4-9 - sel. clonală efectuată în 1986.
De asemenea, în anul 1990 a fost identificată o variaţie mugurală spontană a
soiului american Genetic Dwarf. Această mutaţie naturală a fost înmulţită prin altoire
şi introdusă în cultura de concurs mai sus menţionată. Este vorba de Genetic Dwarf
P11 – sel. 1990.
Putem afirma că în bogatul fond de germoplasmă existent la Valu lui Traian se
evidenţiază clone valoroase, aproape anual, iar foarte rar şi numai întâmplător se
evidenţiază o variaţie mugurală.
6.6.5.Studiul hibrizilor în câmpul de alegere; selecţia hibrizilor
Hibrizii obţinuţi au fost plantaţi în câmpurile de alegere a hibrizilor , unde au
primit îngrijirile necesare. Asupra lor a fost efectuată an de an o selecţie severă , în
funcţie de rezistenţa la ger şi îngheţurile târzii de primăvară , secetă, principalele boli
şi dăunători etc.
Aceasta este o selecţie negativă, deoarece se exclud toate formele nerezistente
la agenţii menţionaţi mai sus.
Hibrizii şi selecţiile clonale care au manifestat rezistenţă şi/sau toleranţă la
principalii agenţi patogeni şi dăunători ai speciei, rămân în câmpurile de alegere
Selecţia după rezistenţa la boli este o verigă importantă a lucrărilor de
ameliorare şi creare a noilor soiuri.
Referitor la comportamentul la boli, a soiurilor şi hibrizilor de piersic dwarf, în
condiţiile climatice ale anului 1987, au fost efectuate observaţiile privind frecvenţa şi
intensitatea de atac a agenţilor patogeni Ascospora beijerinckii, Sphaerotheca panosa
şi Cytospora cincta.
Aceste observaţii au privit frecvenţa organelor atacate din numărul total de
organe observate (100 din fiecare repetiţie) şi intensitatea atacului, pentru care s-au
dat note în scara 0−4 ; observaţiile s-au efectuat la manifestarea pregnantă a fiecărui
agent patogen pe organele plantei gazdă. În urma acestor observaţii soiurile şi hibrizii
de piersic dwarf au fost clasificate în grupe şi clase de rezistenţă. Astfel, din analiza
tabelului nr.64, rezultă că soiurile şi hibrizii de piersic dwarf au prezentat o
sensibilitate scăzută faţă de agenţii patogeni pentru care s-au făcut observaţii.
Majoritatea soiurilor şi hibrizilor au fost încadraţi în clasele de rezistenţă „foarte slab
atacată”(F.S.A.), „slab atacat”(S.A.) sau „fără atac”(F.A.). La acestea, frecvenţa

160
atacului (F%) a fost cuprinsă între 0−11% , iar intensitatea (I) a fost notată cu
plus(+).

Tabel nr.64.
Comportarea soiurilor şi hibrizilor dwarf din fondul de germoplasmă
faţă de atacul principalelor boli
Manifestarea bolii
Ascospora beijerinckii Spharotheca pannosa Cytospora cincta
Nr. Soiul /
Aprec. Aprec. Aprec.
crt hibridul
F% I rezistenţ F% I rezisten- F % rezisten-
ei ţei ţei
1 ARK SD-P6 5 0 − + F.S.A. 5 0 F.S.A. 5 F.S.A
2 H 25.11.68 5 0 − + F.S.A. 3 0−2 F.S.A. 10 S.A.
3 Sil.Pr. x Sup.de toamnă 10 0−1 S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.
4 ARK SD-P7 5 0 − + F.S.A. 5 0−3 S.A. 0 F.A.
5 ARK d110 WF 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A 0 F.A.
6 ARK SD W F nr.1 5 0 − + F.S.A. 3 0−2 F.S.A. 5 F.S.A
7 2,44-5 2 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.
8 1,51-71 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.
9 1,45-63 5 0 − + F.S.A. 5 0−1 F.S.A. 30 P.A.
10 6,45-13 20 0−2 M.A. 25 0−3 M.A. 5 F.S.A
11 81.22.15 10 0−1 S.A 15 0−2 M.A. 0 F.A.
12 Floria 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.
13 1,56-54 10 0−2 S.A 0 0 F.A. 10 F.A.
14 1,51-20 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 2 F.S.A
15 6,65-120 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 2 F.S.A
16 1,47-13 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.
17 82-40-48 5 0 − + F.S.A. 10 0−3 M.A. 10 S.A.
18 82-20-49 10 0−1 S.A. 5 0−3 M.A. 10 S.A.
19 81-22-14 5 0 − + F.S.A. 3 0−2 F.S.A. 10 S.A.
20 82-20-25 3 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.
21 D2 R42 T191 25 0−2 M.A. 5 0−2 S.A. 0 F.A.
22 Bonanza I AP 10 0−1 S.A. 5 0−+ S.A. 0 F.A.
23 Bonanza II AP 10 0−+ S.A 5 0−1 S.A. 0 F.A.
24 Redskin 10 0−+ S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.
25 Fairetime 703-14xSP 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.
26 Silver Prolific AP 10 0−+ S.A. 0 0 F.A. 10 S.A.
27 Redskin AP 10 0−+ S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.
28 Sil. Pr. X Sup. T II 3 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.
29 Bonanza 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 5 F.S.A
30 Silver prolific 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.
31 Garden Beauty 25 0−2 M.A. 0 0 F.A. 0 F.A.
32 Floria AP 10 0−+ S.A. 0 0 F.A. 10 F.A.
F.A = fără atac; F=0;I=0;
F.S.A.= foarte slab atacate ; F=0,1 −5% ; I = + ;
S.A. = slab atacate ; F = 5,1−11%; I = + ;
M.A. = mijlociu atacate ; F = 11,1−25% ; I = + ;
P.A. = puternic atacate ; F = 25,1−50% ; I = + − 4;
F.P.A. = foarte puternic atacate ; F = 50,1−100 % ; I = + − 4.

161
Dintre soiurile cu rezistenţă la cele trei boli studiate amintim ARK SD, H
25.11.68, Floria , 81-22-14, 82-20-25, Fairtime 703-14 x Silver Prolific, Silver
Prolific x Superba de toamnă , Bonanza etc.
Având în vedere faptul că aceste soiuri şi hibrizi de piersic întrunesc şi alte
caractere pozitive conform obiectivelor urmărite, acestea vor fi utilizate în programele
de hibridare în vederea obţinerii de noi soiuri dwarf rezistenţe la boli.

Foto nr. 43 - stânga – soiul Southland,


Foto nr. 42
dreapta – selecţie de piersic dwarf

Foto nr. 44 Foto nr. 45 – Hibrid V.T. 1,47-13

Foto nr. 46 – H 251168 Foto nr. 47 – Productivitate ridicată

162
Pe hibrizii selecţionaţi se efectuează, din momentul intrării pe rod, şi o selecţie
pozitivă, în urma căreia se reţin numai exemplarele valoroase.
Selecţia pozitivă se face după calitatea fructelor (Foto nr.42, 43, 44, 45, 46),
productivitatea pomilor (Foto nr.47) şi precocitatea de rodire (Foto nr.48, 49).
La formele ornamentale se evidenţiază aspectul ornamental deosebit: flori
involte mari, culori vii, înflorire abundentă şi de lungă durată, etc.

Foto nr. 48 – Precocitate de rodire


Foto nr. 49 – Precocitate de rodire
(anul II de la plantare- piersic
(anul II de la plantare- nectarin dwarf)
dwarf)

Pe hibrizii din generaţia F1 au fost efectuate autopolenizări masive, folosind


pungi din hârtie pergament şi cuşti tifonate.(Foto nr.50, 51)

Foto nr. 50 – Aspect - câmp de alegere


Foto nr. 51 – Segregarea caracterelor
al hibrizilor

S-au obţinut, în acest mod, segregări ale caracterelor, în limitele aşteptărilor (¾


hibrizi standard şi ¼ hibrizi dwarf.
În 1987, de exemplu s-a produs segregarea caracterelor în urma
autofecundării-prin autopolenizare forţată a genotipului ARK d 110 WF, provenit din
S.U.A.

163
Din cei 73 puieţi hibrizi rezultaţi, 57 au fost standard şi 16 au fost dwarf. Deci
78,1 % din hibrizi au fost standard şi 21,9 % au fost dwarf. Aceştia au fost plantaţi în
câmpul de alegere.
Cele mai bune forme dwarf au fost încrucişate pentru a se obţine descendenţe
100% dwarf.
Aproximativ la 12-15 ani câmpurile de alegere ale hibrizilor se defrişează, după
ce s-a selectat din ele tot materialul valoros pentru ameliorare. Deci, câmpurile de
alegere ale hibrizilor conţin de la un an la altul un număr diferit de hibrizi.

6.6.6. Omologarea noilor soiuri de piersic şi nectarin


Hibrizii selectaţi din câmpul de alegere, ca şi selecţiile clonale şi varietăţile
mugurale valoroase descoperite se altoiesc şi cu pomii rezultaţi se înfiinţează
microculturile, respectiv culturile de concurs, în reţeaua Institutului de Stat pentru
Testarea şi Înregistrarea Soiurilor.
Crearea se desfăşoară pe un număr mare de ani, pe un material biologic foarte
bogat, care presupune un volume enorm de muncă, multă atenţie şi responsabilitate,
iar rezultatele sunt foarte mici şi foarte rare. Ele se concretizează prin omologarea
celor mai buni hibrizi şi selecţii, care devin noile soiuri.
Acestea sunt înscrise în Catalogul Oficial al soiurilor (hibrizilor) de plante de
cultură din România, indicându-se denumirea soiului, anul înregistrării, anul
reânscrierii sau al radierii.
Soiurile care se regăsesc în catalog, au fost testate atât din punct de vedere al
distincţiei, stabilităţii şi omogenităţii (testul D.S.O.), cât şi din punct de vedere al
valorii agronomice şi tehnologice (testul V.A.T.).
Înscrierea soiurilor în catalog, pe grupe de specii, se face în ordine alfabetică,
indicându-se şi grupa de maturitate.
Soiurile se menţin în listă timp de 10 ani, după care se radiază dacă nu se
solicită reânscrierea lor.
Reînscrierea în catalog se poate face numai la solicitarea autorului sau
propietarului soiului, pentru perioade succesive de 5 ani, printr-o cerere ce trebuie
depusă la I.S.T.I.S., înainte de expirarea termenului de menţinere în catalogul oficial.
Pentru soiurile la care reânscrierea nu s-a solicitat la timp, aceasta se va face
numai după reexaminarea prealabilă timp de 2 ani (pentru pomi, arbuşti ornamentali,
viţă de vie şi şi speciile dendrologice) pe plantaţia menţinătorilor şi contra cost,
conform tarifelor în vigoare.
Materialul săditor din soiurile radiate mai poate fi certificat şi comercializat în
următorii 3 ani după radiere, în vederea lichidării stocurilor. După expirarea perioadei
respective, soiurile se scot definitiv din catalog.
După omologare soiurile trebuie să fie introduse şi extinse în producţie, căci
asta le este menirea, urmând să constiuie o sursă importantă de venituri pentru
cultivatori, prin schimbarea sortimentului şi îmbunătăţirea lui.
Noile soiuri autohtone trebuie să fie competitive cu cele mai bune pe plan
mondial şi să contribuie la revigorarea pomiculturii româneşti.

164
6.7. SITUAŢIA POMILOR ALTOIŢI - PIERSIC ŞI NECTARIN DWARF
ŞI SEMIDWARF - OBŢINUŢI LA S.C.D.P.-CONSTANŢA ÎN PERIOADA
1983-2002

Altoirea a fost executată în pepinierea unităţii, vara (luna august) şi uneori


chiar toamna, deoarece ramurile tipurilor dwarf se coc mult mai târziu decât cele ale
piersicului standard. S-a practicat altoirea în “ochi dormind”.
În general portaltoiul folosit a fost piersicul franc. S-au mai testat ca portaltoi,
diferite tipuri de piersic cum sunt T16, Tomis 1, şi Tomis 79, create la S.C.D.P.
Constanţa, ca şi P / 1s, cel mai viguros portaltoi de piersic, creat la I.C.D.P.
Mărăcineni.
De asemenea, s-au altoit soiuri de piersic şi nectarin dwarf şi semidwarf pe
zarzăr, migdal şi corcoduş. Prinderea a fost bună, sau satisfăcătoare pe toate tipurile
de portaltoi testaţi.(Foto nr.52, 53, 54, 55)
Când portaltoiul a fost de vigoare prea mare (ex. Soiul Floria, altoit pe
portaltoiul P/1s), pomii au pierit după trei- patru ani de viaţă în plantaţie.

Tabel nr. 65.


Situaţia pomilor altoiţi ─ piersic şi nectarin dwarf şi semidwarf
la S.C.D.P. Constanţa în perioada 1983- 2002
Valu lui Traian
Anul Nr. genotipuri Nr. puieţi Nr. pomi Prinderea
Nr.
altoite altoiţi obţinuţi la altoire
crt.
%
1 1983 6 182 40 22,0
2 1984 4 170 103 60,6
3 1985 5 223 131 65,5
4 1986 10 446 242 54,3
5 1987 10 500 271 54,2
6 1988 12 1.115 626 56,1
7 1989 12 645 378 58,6
8 1990 10 142 83 58,5
9 1991 30 543 232 42,7
10 1992 15 2.427 1.555 64,1
11 1993 9 418 263 62,9
12 1994 12 997 683 68,5
13 1995 15 1.154 768 66,6
14 1996 4 225 148 65,8
15 1997 2 905 591 65,3
16 1998 6 1.870 1.434 76,7
17 1999 8 1.092 575 52,6
18 2000 8 306 200 65,4
19 2001 7 964 433 44,9
20 2002 4 608 ─ ─
─ ─ 14.932 8.756 min. 22,0 %-1983
Total
max.76,7 %-1998

165
Pomii altoiţi pe corcoduş suferă din cauza drajonilor care apar în număr foarte
mare şi tind să înăbuşe pomul, (ori cât de des sunt înlăturaţi, ei drajonează, refăcându-
se continuu).
Procentul de prindere la altoire al dwarfilor este în jur de 58%, cea mai slabă
prindere la altoire s-a înregistrat în 1983 (22,0 %), iar cea mai bună prindere s-a
produs în 1998 (76,7 %) (Tabel nr. 65).
În decursul anilor, numărul genotipurilor altoite a variat în funcţie de diferiţi
factori: număr de soiuri şi hibrizi introduşi din străinătate şi de la I.C.D.P. Piteşti-
Mărăcineni, necesitatea înmulţirii unor genotipuri pentru înfiinţarea unor culturi de
concurs, loturi demonstrative, etc. Asfel, s-au altoit două genotipuri în anul 1997 şi 30
genotipuri în anul 1991.
În ceea ce priveşte utilizarea pomilor altoiţi, cea mai mare parte din pomii
dwarf obţinuţi se regăseşte plantată în diferiţi ani (1984, 1987, 1988, 1990, 1992,
1994), în poligonul experimental al unităţii.
Pe terenurile în pantă din comuna Crucea, jud. Constanţa a fost înfiinţată în
1992 şi există o microplantaţie cu câteva genotipuri de piersic şi nectarin dwarf, care
s-a adaptat bine condiţiilor pedoclimatice din zona respectivă.
În anul 1994 a fost înfiinţată o cultură de concurs cu 12 elite şi selecţii dwarf,
atât la S.C.D.P.Constanţa, cât şi la Facultatea de Horticultură−Catedra de
Pomicultură, din cadrul U.S.A.M.V.-Bucureşti.
Piersici şi nectarini dwarf au fost daţi şi altor Universităţi Agricole din ţară
(Craiova, Cluj-Napoca, Iaşi ), ca material didactic.
Genotipuri de piersic şi nectarin dwarf au fost date unor Staţiuni de cercetări
pomicole din ţară (Oradea, Cluj, Iaşi), I.C.D.P. Piteşti- Mărăcineni, S.C.C.P.N.
Dăbuleni, ca şi la Grădina Botanică din Iaşi.
În ultimii ani au fost vândute cantităţi tot mai mari de piersic şi nectarin dwarf,
un număr tot mai mare de cultivatori solicitându-i pentru grădinile de lângă casă.

Foto nr. 52 – Aspect din


Foto nr. 54 – piersic
pepinieră Foto nr. 53 – piersic dwarf în
dwarf la scoaterea din
piersic dwarf comparativ cu pepinieră
pepinieră
standard

166
Piersicul dwarf ornamental îşi face loc şi în decorul parcurilor şi grădinilor,
completând gama plantelor dendrologice care înfloresc, primăvara devreme.(Foto
nr.56, 57).

Foto nr. 55 – Diferite soiuri de Foto nr. 56 –Dwarf în grădină


piersic şi nectarin dwarf

Foto nr. 57 – Dwarf în decorul Foto nr. 58 – Necesitatea răririi


parcurilor fructelor

6.8 TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A PIERSICULUI ŞI


NECTARINULUI DWARF

Tehnologia de cultură a piersicului şi nectarinului pitic este în mare măsură


asemănătoare tehnologiei de cultură a piersicului şi nectarinului standard.
Există însă anumite caractere speciale ale plantelor respective, care
determină modificarea unor verigi tehnologice.

6.8.1. Cultura în câmp


 Pregătirea terenului şi fertilizarea de bază sunt identice cu cele prevăzute
în tehnologia înfiinţării unei livezi de piersic obişnuit;
167
 Pichetarea terenului se realizează la distanţa de 3 x 1,5 m revenind o
densitate de 2222 pomi/ha, sau la 2 x 1,5 m pentru o densitate de 3333 pomi/ha;
 Dacă terenul a fost desfundat este suficient ca gropile să aibă
dimensiunea de 0,6 x 0,6 x 0,6 m sau chiar 0,5 x 0,5 x 0,5 m;
 În general, partea aeriană a pomilor nu se fasonează în vederea plantării;
această lucrare este necesară la cel mult 10% din pomi şi constă în rărirea ramurilor
din coroană şi suprimarea celor bazale, cu scopul de a forma trunchi;
 Se fasonează rădăcinile pomilor şi se mocirlesc înainte de plantare ; este
bine ca mocirla să fie consistentă, şi să conţină, pe lângă apă şi pământ obişnuit şi
pământ galben (care măreşte ulterior aderenţa pământului din groapă la rădăcinile
pomului) şi balegă proaspătă de vacă (care conţine enzime ce vor stimula rizogeneza
si activitatea rădăcinilor)
 Pomii se repartizează şi se plantează avănd grijă ca punctul de altoire să
rămână la circa 10 cm. deasupra solului, pentru că pomii pitici au trunchiul foarte
scurt; de aceea , pe fundul gropii se face un muşuroi, pe care se aşează rădăcina; de
asemenea, tasarea pământului trebuie făcută foarte bine pentru a se evita putrezirea
rădăcinilor (Figura nr.9)
 Imediat după plantare, pomii vor fi udaţi abundent (în două treceri
succesive), apoi se vor muşuroi (în cazul când plantarea se face toamna, ori primăvara
foarte devreme) sau li se va presăra pământ bine mărunţit şi reavăn, în ligheane,
pentru a evita capilaritatea şi pierderea apei prin evaporare;
 Pomii se vor uda săptămânal şi abundent până la pornirea în vegetaţie,
apoi udarea se va face în funcţie de condiţiile climatice;

coroana

punctul de altoire
10 cm
rădăcina
muşuroi de pământ

Figura nr.9 – Schiţa de


plantare a piersicului dwarf

 Se vor efectua tratamente fitosanitare, la avertizare, pentru ca plantaţia să


fie sănătoasă; datorită habitusului redus al pomilor, se folosesc cantităţi mici de
insecto-fungicide şi tratarea se face uşor;
 Solul se menţine curat de buruieni prin efectuarea de praşile mecanice pe
intervalul dintre rândurile de pomi şi ierbicidarea solului dintre pomi pe direcţia
rândului( daca acestia au mai mult de 5-6 ani de la plantare), ori se vor executa prasile
manuale intre pomi pe rand.
168
 Pomii dwarf nu necesită tăieri de formare a coroanelor şi de fructificare, ca
cei standard: acestea sunt foarte sumare şi se referă la corectarea poziţiei unor ramuri,
eliminarea celor care sunt amplasate foarte aproape de sol, sau care îndesesc prea
mult coroana şi tăierea celor uscate; aceste operaţiuni se realizează foarte uşor
datorită taliei reduse a pomilor;
 Pomii reacţionează bine la fertilizarea fazială cu îngrăşăminte organice şi
chimice; dintre acestea, cele mai indicate, sunt cele foliare, care se administrază uşor,
cu pompa, “îmbăind” coroana pomilor, în cursul perioadei de vegetaţie; îngrăşarea
extraradiculară este foarte eficientă dacă se repetă de 3-4 ori, la un interval de 15 zile;
 Din momentul în care pomii intră pe rod economic (anul III de la plantare),
fiind foarte productivi (Foto nr.58), necesită efectuarea unei răriri severe a fructelor,
pentru ca cele rămase pe ramuri să aibe spaţiul necesar de creştere şi să atingă
dimensiunile dorite; rărirea fructelor trebuie făcută înainte de întărirea sâmburilor,
căci după această fenofază, rarirea fructelor nu mai este eficienta;
 Recoltarea fructelor se realizează cu efort minim, datorită dimensiunilor
reduse ale pomilor, neefiind necesară existenţa scărilor ori a platformelor de recoltare.
(Foto nr.59).

Foto nr.59 – Cultura piersicului dwarf în câmp

6.8.2 Cultura în containere


Piersicul şi nectarinul pitic constituie o noutate pentru pomicultura practicată
pe spaţii mici
Ne putem bucura de florile şi fructele unui dwarf şi atunci când nu dispunem
de o grădină, deoarece el poate fi cultivat şi într-un volum redus de pământ, în
containere, găleţi, ciubere (de 15-20 kg. capacitate) , într-o curte, pe o terasă sau chiar
în balcon.(Foto nr.60, 61)
Pentru că rădăcinile piersicului nu suportă apa stagnantă, caz în care se
produce asfixia radiculară, este recomandat ca vasele de cultură să aibă orificii pentru
169
scurgerea apei şi pe fundul vasului să se pună un strat de 3-5 cm cu nisip de râu ori
pietriş, care va asigura un drenaj bun.
Iată câteva amestecuri de pământ care pot fi folosite la plantare:
a pământ de grădină- 3 părţi
1. b. mraniţă – o parte
c nisip – o parte

a pământ de ţelină – o parte


2. b pământ de grădină ( de muşuroi) – 2 părţi
c mraniţă foarte bine descompusă – o parte
d nisip – o parte

a pământ de pădure sau de frunze – 2 părţi


3 b mraniţă – o parte
c nisip – o parte

Foto nr. 60 – Piersic şi nectarin dwarf Foto nr. 61 - Piersic şi nectarin dwarf
în fenofaza de înflorire în fenofaza de maturare a fructelor

Se pot folosi şi diferite amestecuri de pamant pentru flori, care se găsesc de


cumpărat în florării.
Este bine ca amestecul de pămînt să fie dezinfectat chimic înainte de plantare
ori sterilizat termic pentru a evita contaminarea rădăcinilor şi a plantei cu diferite boli
şi dăunători.
Plantarea propiu-zisă se execută astfel: se fasonează rădăcinile pomişorului şi
se mocirlesc; în vasul de cultură, deasupra stratului de drenaj se pune circa 1/3
pământ ori amestec de pământ (Figura nr.10) şi se aşează rădăcinile astfel încât
punctul de altoire să fie deasupra nivelului solului cu circa 10-15 cm ; se adaugă
restul de pământ şi se tasează foarte bine, astfel încât să nu existe spaţii cu aer la
rădăcini; se umplu vasele astfel ca să rămână o diferenţă de nivel de cel puţin 5 cm
între nivelul solului şi cel al vasului, spaţiu util pentru udarea pomului.
Se udă bine pomul după plantare şi se aplică udări la 2-3 zile, până când acesta
porneşte în vegetaţie. Apoi se udă săptămânal sau după nevoie, în funcţie de

170
temperatură, grad de insolaţie etc. Se recomandă, ca vara, udarea să se execută
dimineaţa, devreme, ori spre seară şi niciodată în toiul zilei.
Pomii din containere
reacţionează favorabil la
fertilizările faziale Acestea se
pot realiza cu îngrăşăminte
10-15 cm complexe(N/P/K), în dozele
menţionate pe ambalaje, ori cu
îngrăşăminte naturale (bălegar
de vacă foarte bine descompus,
must de bălegar în proporţie de 1
: 10 părţi apă).
Pomişorii din containere
reacţionează favorabil şi la
îngrăşările foliare sau
extraradiculare, aplicate de 3-4
ori în timpul perioadei de
vegetaţie la un interval de 10-15
zile.Acestea se pot reliza cu unul
din produsele: Agroleaf,
Figura nr.10 – Plantarea pomului dwarf în Nitrophoska, folosind 3-5 grame
container la litru de apă, Murtonik,
Atonik, sau alte îngrăşăminte
foliare care se vor aplica ţinând cont de prospectele care le însoţesc.
Tratamentele chimice se vor aplica contra bolilor şi dăunătorilor diferenţiat :
- în repaus se poate folosi zemă bordeleză 2%,polisulfură de bariu 6%, ulei US 1
– 1,5 % etc.,
- în vegetaţie: zeamă bordeleză 0,5% (la buton roz), Systhane 12EC- 0,04% (la
scuturarea petalelor),Rovral 50 WP-0,1%, Ronilan 50 WP- 0,1%, Sumilex 50 WP-
0,1% etc.
Deosebit de eficientă este efectuarea unui tratament preventiv cu Euparen
Multi, în concentraţie de 0,15%, care are un spectru larg şi protejează plantele de
agenţi patogeni specifici
Pentru combaterea dăunătorilor recomandăm efectuarea unui tratament cu
produsul Confidor, în concentraţie de 0,05%. Acesta este un insecticid sistemic
(similar cu produsul Calipso, dar mai performant). Poate fi pulverizat pe plantă, dar
se poate aplica pe trunchiul pomului prin pensulare, ori prin stropirea solului de sub
coroană.
În general combaterea bolilor şi dăunătorilor este similară cu cea aplicată
piersicului obişnuit.
Tăierile sunt reduse, limitându-se numai la ramurile uscate.
Din doi în doi ani, toamna, după căderea frunzelor, ori primăvara devreme,
înainte de ponirea în vegetaţie, este bine ca pomişorul să fie transplantat într-un vas
mai mare, cu un amestec de pământ proaspăt.

171
Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Constanţa
poate furniza pomi altoiţi din cele mai valoroase genotipuri de piersici si
nectarini dwarf create aici sau aduse de peste hotare, care au fost studiate în
condiţiile pedo-climatice din sud-estul României.

6.9 EFICIENŢA ECONOMICĂ

Calculul economic s-a efectuat pentru suprafaţa de un hectar plantaţie


pomicolă, în determinarea cheltuielilor efectuate şi a veniturilor realizate folosindu-se
preţurile medii de achiziţie a materiilor prime , carburanţilor, a tarifelor de lucrări
manuale şi mecanice şi a preţurilor de valorificare de la nivelul anului 1998.
Diferenţele de cheltuieli între piersic şi nectarin, atât la standard cât şi la dwarf
au fost nesemnificative şi de aceea s-a folosit câte un singur deviz tehnologic valabil
şi pentru piersic dar şi pentru nectarin, unul pentru standard şi unul pentru dwarf.
Tabel nr. 66.
Cheltuieli de înfiinţare (mii lei /ha) a unei plantaţii de piersic şi nectarin
standard
la nivelul anului 1998
Mii lei Valoare
Denumirea lucrării U/M Cantitatea
/U.M. (mii lei)
Lucrări manuale
Confecţionat picheţi mii buc. 0,833 60,5 50,4
Pichetat pe teren plan ha 1,0 130,0 130,0
Săpat gropi pentru plantare buc. 833 4,7 3915,1
Fasonat pomii şi mocirlit mii buc. 0,833 225,0 187,4
Repartizat pomii la gropi mii buc. 0,833 235,0 195,8
Adus gunoi de grajd la gropi mii buc. 0,833 575,0 479,0
Plantat pomi-lucrare completă buc. 833 3,8 3165,4
Udat pomii după plant. de 2 ori buc. 1666 1,1 1832,6
Paza plantaţiei ore 700 12,5 8750,0
TOTAL - - - 18705,7
Lucrări mecanice
Dezinfecţie sol cu Sinoratox ha 1,0 95,0 95,0
Admin. îngrăş. chimice ha 1,0 150,0 150,0
Admin. îngrăş. organice ha 1,0 300,0 300,0
Arat terenul ha 1,0 650,0 650,0
Discuit terenul (două treceri) ha 2,0 225,0 450,0
Transport apă cu cisterna ore 36 80,0 2880,0
TOTAL - - - 4525,0
Materiale
Materialul pomicol buc 833 45.0 37485.0
Gunoi de grajd to 50 200.0 10000.0
Îngrăşăminte chimice Kg. 300 7.1 2130.0
Pesticide Kg. 30 60.0 1800.0
Carburanţi litri 130.0 5.0 650.0
Alte materiale - - - 1204,3
TOTAL - - - 53269,3
TOTAL GENERAL - - - 76500,0

172
Din compararea cheltuielilor efectuate cu înfiinţarea plantaţiilor de piersic şi
nectarin standard (Tabel nr.66) pe de o parte şi dwarf (Tabel nr.67) pe de altă parte
reiese că pentru înfiinţarea unui hectar de standard se cheltuiesc 76,5 milioane lei, iar
pentru un hectar de dwarf circa 148,5 milioane lei, ceea ce reprezintă o cheltuială cu
94 % mai mare la înfiinţarea unui hectar de piersic sau nectarin pitic.
Această cheltuială mai mare este determinată în primul rând de cheltuiala cu
materialul săditor, care este mai mare cu 62,5 milioane lei (de 2,6 ori mai mare ca la
standard), datorat densităţii de 2222 pomi la plantare la dwarf faţă de 833 pomi la
standard.
Deasemenea, sunt ceva mai mari şi cheltuielile ocazionate cu forţa de muncă
manuală, fiind necesar un număr aproape de trei ori mai mare de gropi şi manoperă la
plantat.

Tabel nr. 67.


Cheltuieli de înfiinţare (mii lei /ha) a unei plantaţii de piersic şi nectarin dwarf
la nivelul anului 1998
Mii lei Valoare
Denumirea lucrării U/M Cantitatea
/U.M. (mii lei)
Lucrări manuale
Confecţionat picheţi mii buc. 2,222 60,5 134,4
Pichetat pe teren plan ha 1,0 130,0 130,0
Săpat gropi pentru plantare buc. 2222 2,7 5999,4
Fasonat pomii şi mocirlit mii buc. 2,222 225,0 500,0
Repartizat pomii la gropi mii buc. 2,222 235,0 522,2
Adus gunoi de grajd la gropi mii buc. 2,222 575,0 1277,7
Plantat pomi-lucrare completă buc. 2222 1,8 3999,6
Udat pomii după plant. de 2 ori buc. 4444 1,1 4888,4
Paza plantaţiei ore 700 12,5 8750,0
TOTAL - - - 26201,7
Lucrări mecanice
Dezinfecţie sol cu Sinoratox ha 1,0 95,0 95,0
Admin. îngrăş. chimice ha 1,0 150,0 150,0
Admin. îngrăş. organice ha 1,0 300,0 300,0
Arat terenul ha 1,0 650,0 650,0
Discuit terenul (două treceri) ha 2,0 225,0 450,0
Transport apă cu cisterna ore 70 80,0 5600,0
TOTAL - - - 7245,0
Materiale
Materialul pomicol buc 2222 45.0 99990,0
Gunoi de grajd to 50 200.0 10000.0
Îngrăşăminte chimice Kg. 300 7.1 2130.0
Pesticide Kg. 30 60.0 1800.0
Carburanţi litri 130.0 5.0 650.0
Alte materiale - - - 483,3
TOTAL - - - 115053,3
TOTAL GENERAL - - - 148500,0

Cheltuielile de întreţinere, în anii I şi II, până la intrarea pe rod sunt ceva mai
mici (cu 10%)la piersicul şi nectarinul dwarf (Tabel nr.68) faţă de standard (Tabel
173
nr.69) cauzele fiind în principal volumul mult mai redus sau chiar inexistent al
tăierilor de formare la dwarf şi cantităţile mai mici de substanţe fitosanitare
administrate ( ¾ din total) la dwarf faţă de standard raportat la suprafaţa desfăşurată.

Tabel nr. 68.


Cheltuieli de întreţinere (mii lei /ha) a unei plantaţii anul I de piersic şi
nectarin dwarf la nivelul anului 1998
Mii lei Valoare
Denumirea lucrării U/M Cantitatea
/U.M. (mii lei)
Lucrări manuale
Pregătit soluţie ptr. stropit-8 tr. mii litri 9.0 10,0 90.0
Prăşit cu sapa pe rând x 3 ori ha 0,75 1500,0 1125,0
(25% din suprafaţă)
Irigat prin brazde-4 udări a ha 4 300,0 1200,0
800m3/ha
Paza plantaţiei ore 700 12,5 8750,0
TOTAL - - - 11165.0
Lucrări mecanice
Stropit plantaţia x 8 ori ha 8,0 95,0 760,0
Admin. îngrăş. chimice ha 1,0 150,0 150,0
Discuit terenul (două treceri) ha 2,0 225,0 450,0
Deschis rigole ptr. irigat ha 1,0 72,0 72,0
Arat terenul toamna ha 1,0 650,0 650,0
TOTAL - - - 2082,0
Materiale
Îngrăşăminte chimice Kg. 300 7.1 2130.0
Pesticide Nr.tr. 8 375.0 3000,0
Carburanţi litri 160 5.0 800,0
Alte materiale - - - 1448,0
TOTAL - - - 7378.0
TOTAL GENERAL - - - 20625.0

La fel, şi cheltuielile de întreţinere şi exploatare a livezilor pe rod sunt mai


reduse la piersicul şi nectarinul dwarf (Tabel nr.70) faţă de standard (Tabel nr. 71)
pentru aceleaşi motive: tăieri de rodire mai puţine şi cantităţi mai reduse de substanţe
fitosanitare la dwarf faţă de standard.
În privinţa veniturilor obţinute, având în vedere producţiile medii realizate la
hectar, valorificate la un preţ mediu unic, apar diferenţe semnificative (Tabele nr.72 şi
73) între variantele experimentale atăt la piersic cât şi la nectarinul dwarf.
Astfel la piersicul dwarf se remarcă variantele 2, 5 dar şi 3 şi 10 care au dat
producţii mai mari sau egale cu piersicul standard Redhaven de 12 tone fructe la
hectar şi un venit total de peste 60 milioane lei, cu o rată a rentabilităţii cuprinsă între
150-165%.
La nectarinul dwarf se remarcă variantele 6, 9, 11 şi 12 care au dat producţii
mai mari decât nectarinul standard- VT HN 53 de 10 tone fructe la hectar şi au
realizat un venit total între 50 şi 68 milioane lei, cu o rată a rentabilităţii între
125-173 %.

174
Tabel nr. 69

Cheltuieli de întreţinere (mii lei /ha) a unei plantaţii anul I de piersic şi nectarin
standard la nivelul anului 1998

Mii lei Valoare


Denumirea lucrării U/M Cantitatea
/U.M. (mii lei)
Lucrări manuale
Tăieri de formare coroană Mii buc 0,833 1500,0 1249,5
Strâns ramuri în grămezi ha 1,0 95,0 95,0
Pregătit soluţie ptr. stropit-8 tr. mii litri 12,0 10,0 120,0
Prăşit cu sapa pe rând x 3 ori ha 0,75 1500,0 1125,0
(25% din suprafaţă)
Irigat prin brazde-4 udări a ha 4 300,0 1200,0
800m3/ha
Paza plantaţiei ore 700 12,5 8750,0
TOTAL - - - 12539,5
Lucrări mecanice
Stropit plantaţia x 8 ori ha 8,0 95,0 760,0
Admin. îngrăş. chimice ha 1,0 150,0 150,0
Discuit terenul (două treceri) ha 2,0 225,0 450,0
Deschis rigole ptr. irigat ha 1,0 72,0 72,0
Arat terenul toamna ha 1,0 650,0 650,0
TOTAL - - - 2082,0
Materiale
Îngrăşăminte chimice Kg. 300 7.1 2130.0
Pesticide Nr.tr. 8 500,0 4000,0
Carburanţi litri 160 5.0 800,0
Alte materiale - - - 1448,5
TOTAL - - - 8378,5
TOTAL GENERAL - - - 23000,0

Având în vedere rentabilitatea ridicată a unor variante de piersic şi nectarin


dwarf, apreciem că într-un interval de 5 ani de la intrarea pe rod se pot recupera
cheltuielile mai mari efectuate cu înfiinţarea acestor plantaţii, rămânând anual şi un
profit de circa 10-15 % pentru compensarea oscilaţiei preţurilor şi dezvoltarea
afacerii.

175
Tabel nr.70

Cheltuieli de întreţinere (mii lei /ha) a unei plantaţii pe rod de piersic şi nectarin
dwarf la nivelul anului 1998

Mii lei Valoare


Denumirea lucrării U/M Cantitatea
/U.M. (mii lei)
Lucrări manuale
Tăieri de rodire-20 % din pomi Buc. 444 3,5 1554,0
Adunat ramuri în grămezi ha 1,0 95,0 95,0
Pregătit soluţie ptr. stropit-8 tr. mii litri 9.0 10,0 90.0
Prăşit cu sapa pe rând x 3 ori ha 0,75 1500,0 1125,0
(25% din suprafaţă)
Irigat prin brazde-4 udări a ha 4 300,0 1200,0
800m3/ha
Rărit fructe-25 % pomi 555 3,2 1776,0
Recoltat fructe +sortat to 10,0 360,0 3600,0
Paza plantaţiei ore 700 12,5 8750,0
TOTAL - - - 18190,0
Lucrări mecanice
Stropit plantaţia x 8 ori ha 8,0 95,0 760,0
Admin. îngrăş. chimice ha 1,0 150,0 150,0
Discuit terenul (două treceri) ha 2,0 225,0 450,0
Deschis rigole ptr. irigat ha 1,0 72,0 72,0
Arat terenul toamna ha 1,0 650,0 650,0
TOTAL - - - 2082,0
Materiale
Îngrăşăminte chimice Kg. 300 7.1 2130.0
Pesticide Nr.tr. 8 375,0 3000,0
Carburanţi litri 160 5.0 800,0
Alte materiale - - - 1800,0
TOTAL - - - 7730,0
TOTAL GENERAL - - - 28002,0

176
Tabel nr. 71
Cheltuieli de întreţinere (mii lei /ha) a unei plantaţii pe rod de piersic şi nectarin
standard la nivelul anului 1998
Mii lei Valoare
Denumirea lucrării U/M Cantitatea
/U.M. (mii lei)
Lucrări manuale
Tăieri de rodire Buc. 833 3,5 2915,5
Adunat ramuri în grămezi ha 1,0 95,0 95,0
Pregătit soluţie ptr. stropit-8 tr. mii litri 12.0 10,0 120.0
Prăşit cu sapa pe rând x 3 ori ha 0,75 1500,0 1125,0
(25% din suprafaţă)
Irigat prin brazde-4 udări a ha 4 300,0 1200,0
800m3/ha
Rărit fructe-50% pomi 416 3,2 1331,2
Recoltat fructe +sortat to 10,0 360,0 3600,0
Paza plantaţiei ore 700 12,5 8750,0
TOTAL - - - 19136,7
Lucrări mecanice
Stropit plantaţia x 8 ori ha 8,0 95,0 760,0
Admin. îngrăş. chimice ha 1,0 150,0 150,0
Discuit terenul (două treceri) ha 2,0 225,0 450,0
Deschis rigole ptr. irigat ha 1,0 72,0 72,0
Arat terenul toamna ha 1,0 650,0 650,0
TOTAL - - - 2082,0
Materiale
Îngrăşăminte chimice Kg. 300 7.1 2130.0
Pesticide Nr.tr. 8 500,0 4000,0
Carburanţi litri 160 5.0 800,0
Alte materiale - - - 1851,3
TOTAL - - - 8811,3
TOTAL GENERAL - - - 30000,0

Tabel nr. 72
Eficienţa economică la piersicul dwarf în anul 2000
Producţi Rata
Cheltuieli Costul de Venituri Profitul
Nr. a rentabi-
Hibrid totale producţi totale obţinut
var. realizată lităţii
Lei/ha e lei/kg lei/ha lei
kg/ha %
1 VT sel 89
PO 9300 23163132 2491 49383000 26219864 113
2 VT GD P11
sel 90P 12200 24750976 2029 64782000 40031024 162
4 Autumn
P14 11800 24582032 2083 62658000 38075968 155
5 VT 84 G 08 12400 24835448 2002 65844000 41008552 165
7 VT 84 G 20 8400 23146008 2755 44604000 21457992 92
8 VT 83 A 2 8200 23061536 2812 43542000 20480464 88
10 VT 83 A
R18P4 11800 24582032 2083 62658000 38075968 155
Piersic STANDARD
1 Redhaven 12000 25954725 2162 63720000 37765275 145
Preţ mediu de vânzare al fructelor = 5.310 lei/kg
177
Tabel nr.73

Eficienţa economică la piersicul dwarf în anul 2000

Nr. Hibrid Producţi Cheltuieli Costul de Venituri Profitul Rata


Var. a totale producţie totale obţinut rentabi-
realizată lei/ha lei/kg lităţii
lei/ha lei %
kg/ha
3 VT GB 9300 23163132 2491 49383000 26219868 113
sel.86 NO
6 VT 84 M 10200 23906256 2344 54162000 30255744 126
R10P11
9 VT 83 B 01 12200 24750976 2029 64782000 40031024 162
11 VT 84 N 05 10400 23990728 2307 55224000 31233272 130
12 VT 84 N 08 12900 25046628 1941 68499000 43452372 173
Nectarin STANDARD
1 V.T. HN 53 10000 25110005 2511 53100000 27989995 111

Preţ mediu de vânzare al fructelor = 5.310 lei/kg

178
CAPITOLUL VII.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

7.1 CONCLUZII

În urma cercetărilor efectuate şi a rezultatelor obţinute în perioada 1986-2002


la S.C.D.P. Constanţa-Valu lui Traian, cu privire la crearea şi cultivarea piersicului şi
nectarinului dwarf sau pitic genetic, se conturează următoarele concluzii:
1. Condiţiile pedo-climatice din zonele în care s-a experimentat – S.C.D.P.
Constanţa şi U.S.A.M.V Bucureşti – sunt dintre cele mai favorabile culturii
piersicului şi nectarinului. Singura problemă rămâne apa care trebuie suplinită prin
irigare. Temperatura medie anuală de 11,0oC, fără variaţii foarte mari la sfârşitul
iernii, insolaţia puternică şi frecvenţa scăzută a brumelor târzii de primăvară, sunt
factori stimulatori pentru cultura piersicului şi nectarinului.
2. Desfăşurarea principalelor fenofaze de vegetaţie şi fructificare are loc în
strânsă legătură cu genotipul analizat, dar este influenţată şi de condiţiile climatice ale
fiecărui an de cultură. Nu există diferenţe prea mari la fenofazele de dezmugurit,
înflorit şi chiar la întărirea sâmburelui, dar apar diferenţe foarte mari în ceea ce
priveşte suma gradelor de temperatură activă, necesară maturării fructelor. Din cele
12 genotipuri selectate:
- unul se maturează în luna iulie,
- nouă se maturizează în luna august,
- două în luna septembrie, din care unul îşi prelungeşte coacerea chiar până în
decada I a lunii octombrie,
Majoritatea soiurilor şi hibrizilor de piersic şi nectarin dwarf au coacerea
mijlocie şi târzie, suma gradelor de temperatură activă necesară, având valori cuprinse
între 2652 şi 3385oC la piersic şi între 2548 şi 3378oC la nectarin, mult superioare
celor necesare soiurilor standard utilizate ca martor (2180oC la Redhaven şi 1464oC la
V.T.-HN-53).
3. Vigoarea pomilor, exprimată prin valorile secţiunii trunchiului şi sporul
mediu anual de creştere, constituie un caracter de soi şi a scos în evidenţă că cea mai
mică vigoare au avut-o genotipurile de piersic V.T.-F sel.89 PO şi V.T.-GD-P11
sel.90 P şi de nectarin V.T. 84-N-08.
4. Cu cea mai mare vigoare s-au evidenţiat genotipurile de piersic: V.T. 83-A-
R18P4 şi V.T. 83-A-20 şi de nectarin: V.T. 83-B-01.
Este interesant de menţionat că în urma măsurătorilor efectuate şi a prelucrării
datelor din perioada 1997-2000, rezultă că cinci din cele şapte genotipuri de piersic
pitic au avut valori ale suprafeţei secţiunii trunchiului mai mari decât ale martorului
Redhaven.
La nectarinul pitic analizat, a existat un singur genotip cu valori mai mari ale
suprafeţei secţiunii trunchiului decât ale martorului V.T. –HN-53.

179
Sporul de creştere anual a fost diferit de la un genotip la altul, iar în cadrul
aceluiaşi genotip, el a fost mai mare în tinereţe (creşterea intensivă a pomilor) şi mai
mic la maturitatea pomilor.
5. Înălţimea pomilor este alt element al vigorii acestora. Atât înălţimea, cât şi
ritmul de creştere al ei au fost diferite de la un soi la altul şi în funcţie de vârstă, în
cadrul aceluiaşi soi.
Cele mai mici valori ale înălţimii le-au înregistrat genotipurile de piersic: V.T.-
F sel.89 PO (93,8 cm) şi V.T.-GDP11 sel.90 (94,0 cm) şi de nectarin: V.T.-GB-sel. 86
NO (99,8 cm) şi V.T. 84-N-08 (105,9 cm).
Cele mai mari valori ale înălţimii le-au avut genotipurile de piersic: V.T. 84-G-
20 (151,6 cm) şi V.T. 83-A-20 (149,6 cm) şi de nectarin: V.T. 83-B-01 (144,0 cm) şi
V.T. 84 M-R10P11 (125,0 cm).
6. Indicele de vigurozitate al pomilor calculat la nivelul anului 2000 a pus în
evidenţă că din cele şapte genotipuri de piersic analizate, patru au avut valori negative
faţă de medie, deci sunt de vigoare mică, iar trei au avut valori pozitive faţă de medie.
Atât piersicul cât şi nectarinul pitic au un indice de vigurozitate de 2,7,
respectiv 3,2 ori mai mare decât al piersicului şi nectarinului standard (martor).
7. Cercetările privind extinderea coroanelor pe rând şi perpendicular pe
direcţia rândului, au scos în evidenţă faptul că, la şase ani de la plantare, pomii pitici
valorifică mai bine spaţiul nutritiv comparativ cu cei standard. Astfel, la distanţele de
plantare de 3 x 1,5 m, pomii pitici îşi ating ori îşi întrepătrund puţin coroanele, iar
între rândurile de pomi, intervalul rămas este suficient de mare pentru ca lucrările
mecanice şi manuale să se desfăşoare cu uşurinţă.
8. Volumul mediu al coroanelor este de 5,6 ori mai mic la piersicii pitici
comparativ cu martorul Redhaven, dar exprimând volumul coroanei la unitatea de
suprafaţă rezultă că că ea este de 2,1 ori mai mică decât a standardului.
La nectarinii pitici, media volumului coroanei este de 7,5 ori mai micã decât
valoarea standardului. La unitatea de suprafaţă, ţinând cont de densitatea de plantare
(2222 pomi/ha la pitici şi 833 pomi/ha la standard), volumul coroanei/ha este de 2,8
ori mai mic la pitici, faţă de standard.
9. Dinamica de creştere a lăstarilor este diferită de la un soi la altul şi creşterea
medie a lăstarilor la piersicii pitici a fost de 7,9 cm, faţă de 25,5 la martorul standard.
La nectarinii pitici, media creşterilor lăstarilor a fost de 8,5 cm, comparativ cu
martorul, care a avut o valoare de 20,8 cm.
10. Analizele chimice cu referire la peroxidaze efectuate pe frunzele a 25
genotipuri de piersic şi nectarin standard şi dwarf au dus la obţinerea următoarelor
rezultate :
- pentru cele 25 genotipuri de piersic analizate s-au conturat şase tipuri de
enzimograme,
- numărul izoperoxidazelor a variat între trei şi cinci, cu intensităţi şi mobilităţi
diferite,
- caracterul de „dwarf” sau „semidwarf” nu s-a reflectat în profilele
electroforetice ale peroxidazei din frunze.
11. Studiul efectuat asupra ramurilor mixte, a pus în evidenţă că:

180
- valoarea medie a ramurii mixte la piersicii pitici este de 3,9-6,5 ori mai mică,
decât a piersicului standard, iar cea a nectarinilor pitici este de 4,5-6,6 ori mai mică
decât a nectarinului standard;
- numărul mediu de muguri floriferi/m.l. este cuprins la piersicul dwarf între 50
şi 185 în timp ce la martorul standard valoarea lui medie este de 38 muguri
floriferi/m.l.;
- majoritatea genotipurilor de piersic şi necatrin dwarf prezintă şi buchete de
mai.
12. Studiul privind arhitectonica sistemului radicular la piersicul dwarf,
comparativ cu cel standard a pus în evidenţă faptul că soiul dwarf manifestă o
influenţă puternică asupra portaltoiului, reducând aproape la jumătate volumul
rădăcinii, în situaţia în care, ca portaltoi a fost utilizat în ambele cazuri, piersicul
franc.
13. Productivitatea soiurilor are un determinism genetic. Producţia medie de
fructe în perioada 1998-2002, la genotipurile de piersic pitic a fost de 8,9 kg/pom,
fiind de 1,9 ori mai mică decât cea realizată de piersicul standard (16,7 kg/pom). În
aceeaşi perioadă, genotipurile de nectarin pitic au realizat o producţie medie de 9,6
kg/pom, de 1,3 ori mai mică decât a martorului standard (12,7 kg/pom).
14. La unitatea de suprafaţă, din cauza densităţilor diferite a pomilor/ha, se
constată că piersicii pitici realizează 19,7 tone/ha, comparativ cu 13,9 tone/ha, cât
produce martorul standard.
Nectarinii pitici realizează în medie 21,3 tone/ha, în timp ce martorul standard
produce 10,6 tone/ha, deci producţia piticilor este dublă.
15. Indicele de productivitate, a avut valori medii, în perioada 1998-2002, de
2,13 ori mai mici la piersicii pitici (10,15 kg/cm2 suprafaţă secţiune trunchi),
comparativ cu soiul standard Redhaven (0,32 kg/cm2 suprafaţă secţiune trunchi) şi de
1,35 ori mai mici la nectarinii pitici (0,17 kg/cm2 suprafaţă secţiune trunchi),
comparativ cu nectarinul standard-martor (0,23 kg/cm2).
16. Valoarea indicelui de producţie la genotipurile de piersic pitic, media
experienţei a fost de 3,82 kg/m3 coroană, ea fiind de 2,35 ori mai mare decât cea a
piersicului standard (1,62 kg/m3).
La nectarinii pitici, media indicelui de producţie a fost de 3,90 kg/cm3, fiind de
3,45 ori mai mare decât a martorului standard (1,13 kg/m3 coroană).
17. Principalele caracteristici fizico-chimice ale fructelor au scos în evidenţă
următoarele :
- la patru din cele şapte genotipuri de piersic pitic analizate, greutatea medie a
fructului este mai mare decât cea a soiului Redhaven (martor).
- la toate genotipurile de nectarin pitic , greutatea medie a fructelor este
superioară celei a martorului standard.
18. Fermitatea pulpei are valori cuprinse între 1,03-3,53 kgf/cm2 la fructele
piersicilor pitici şi între 3,28-3,62 kgf/cm2 la fructele nectarinilor pitici.
19. Densitatea pulpei a avut valori de 0,82-0,95 g/cm3 la piersicii pitici şi 0,94-
1,04 g/cm3, la nectarinii pitici.
20. Substanţa uscată la piersicii pitici a avut valori cuprinse între 9,8%
(Autumn R15P4-9) şi 10,9% (V.T. 84-G-20), asemănătoare cu valoarea medie a
181
soiului Redhaven (10,4%). La nectarinii pitici, valorile acestea au oscilat între 10,4%
(V.T. 83-B-01) şi 11,5% (V.T.-GB-sel.86 NO), comparativ cu martorul standard, care
a avut o valoare medie de 13,4%.
Comparativ cu piersicii pitici, nectarinii au valori mai ridicate ale substanţei
uscate din fructe. Aceeaşi afirmaţie se poate face şi în legătură cu conţinutul fructelor
în vitamina C.
21. Fructele piersicilor şi nectarinilor dwarf selectaţi şi aflaţi în culturi
comparative de concurs, sunt competitive cu cele ale soiurilor standard, gustoase şi
aspectoase.
22. Studiul privind comportarea faţă de atacul principalelor boli arată că pomii
dwarf nu sunt mai sensibili la boli, comparativ cu cei standard. Ei au nevoie de
aplicarea unor tratamente, atât în perioada de vegetaţie, cât şi în repaus, în momentele
cheie şi la avertizare.
23. Studiul multianual (1997-2002) privind coeficientul de fertilitate naturală a
arătat că şase din cele şapte genotipuri de piersic dwarf au un coeficient bun de
fertilitate naturală. Toate variantele au un coeficient bun de autofertilitate.
La nectarinul pitic, atât valoarea coeficientului de fertilitate naturală, cât şi cea
a coeficientului de autofertilitate, sunt ridicate, deci sunt genotipuri foarte productive.
24. Rezultatele privind crearea noilor soiuri de piersic şi nectarin dwarf :
- activitatea de creare de piersici şi nectarini pitic genetic, s-a desfăşurat la
S.C.D.P. Constanţa, Valu lui Traian, începând din anul 1983. În decursul a 19 ani, au
fost castrate 54.335 flori, polenizate 45.750 flori, semănaţi 5.675 sâmburi hibrizi,
obţinuţi 3.101 hibrizi (de diferite vârste, simpli, dubli şi complecşi).
- au fost realizate peste 100 combinaţii hibride.
- prin autopolenizare, în perioada 1984-2002, din circa 200 genitori s-au
obţinut 5.891 sâmburi, din care au rezultat 1.193 hibrizi.
- prin liberă polenizare a circa 166 de genotipuri în perioada 1984-2002, s-au
obţinut 7.224 sâmburi şi respectiv 1.561 hibrizi.
- în anii 1983-2002, s-au obţinut la S.C.D.P. Constanţa 5.855 hibrizi care au
fost îngrijiţi, supuşi lucrărilor de selecţie şi cei mai buni au fost utilizaţi în programele
de ameliorare.
- au fost înfiinţate culturi de concurs cu genotipuri de piersic şi nectarin dwarf
în anii 1990, 1992 şi 1994.
- din ultima cultură de concurs, înscrisă în reţeaua I.S.T.I.S. şi plantată la Valu
lui Traian şi la U.S.A.M.V. Bucureşti, care conţine 12 genotipuri dwarf (din care
şapte de piersic şi cinci de nectarin), în anul 2000 au fost omologate şase soiuri : două
de piersic, două de nectarin şi două ornamentale, conform anexei.
-ulterior au fost inregistrate inca cinci soiuri, din care: doua de piersic; doua de
nectarin si un semidwarf ornamental.
- sunt în curs de omologare şi alte genotipuri de piersic şi nectarin pitic.
25. În perioada 1983-2002, la S.C.D.P. Constanţa au fost altoite cele mai
valoroase şi interesante genotipuri de piersic şi nectarin pitic (pentru fructe ori pentru
aspectul lor ornamental) – şi s-au obţinut peste 8.750 pomi.
26. Au fost elaborate tehnologiile de cultură ale piersicului şi nectarinului
dwarf pentru cultura în câmp şi în containere.
182
27. Studiile de eficienţă economică au scos în evidenţă faptul că:
- pentru înfiinţarea unui hectar de piersic şi nectarin standard se cheltuiesc 76,5
miliarde lei, iar pentru un hectar cu piersic şi nectarin dwarf, cifra este de 148,5
miliarde lei.
Deşi, cheltuielile de înfiinţare sunt cu 94% mai mari la formele pitice, din
cauza cheltuielilor cu materialul săditor (2222 pomi/ha faţă de 833 pomi/ha plus
cheltuielile mai mari cu manopera), având în vedere producţiile mari date de unele
genotipuri de piersic şi nectarin pitic, care au deci o rentabilitate ridicată, apreciem că
într-un interval de cinci ani de la intrarea pe rod, se pot recupera toate cheltuielile,
rămânând anual şi un profit de 10-15%, pentru compensarea oscilaţiei preţurilor şi
pentru dezvoltarea afacerii.

7.2. RECOMANDĂRI
Piersicul şi nectarinul pitic genetic posedă anumite calităţi agrobiologice şi
tehnologice care se caracterizează prin:
 precocitate de rodire (intră pe rod din anul II de la plantare);
 productivitate ridicată (6-20 kg/pom, necesită rărirea fructelor);
 calitatea fructelor este similară cu a fructelor produse de piersicul şi
nectarinul standard;
 pretabilitate pentru înfiinţarea livezilor superintensive ;
 nu necesită tăieri anuale, cum solicită piersicul şi nectarinul standard.
 datorită habitusului redus, se facilitează tratamentele contra bolilor şi
dăunătorilor, şi se obţine economie de produse insecto-fungicide ;
 se recoltează uşor;
 din aceleaşi considerente poate pune în valoare suprafeţe foarte mici de
teren din grădinile familiale;
 având un aspect ornamental, prin flori şi port ,este indicat pentru plantarea
în spaţiile verzi, cultivat fie în grupuri mici (3-5 pomi), sau izolat, pe peluze ori în
combinaţie cu alte plante care înfloresc primăvara devreme (Forsythia);
 poate fi cultivat în containere şi amplasat în locuri însorite pe terasă,
balcoane şi grădini.
Rezultatele obţinute justificã introducerea în cultură a celor mai valoroase
soiuri de piersic şi nectarin dwarf, care au fost create la S.C.D.P. Constanţa şi au fost
omologate în anul 2000 şi 2003 de către Institutul de Stat pentru Testarea şi
Înregistrarea Soiurilor din România.
Pentru fructele de calitate superioară şi productivitatea ridicată, recomandăm
introducerea în cultură:
– a soiurilor de piersic: „Cecilia” ; „Puiu”; „Vasilică” şi „Crăiţa”
– a soiurilor de nectarin pitic: „Melania” ; „Liviu”; „Valerica” şi „Năică”.
Pentru aspectul ornamental deosebit, (florile roşu-frez, involte, înflorirea
abundentă şi de lungă durată; circa 2-3 săptămâni), recomandăm soiurile pitice „Dan”
şi „Paul”, ca si soiul semidwarf „Livia”(care are o inflorire spectaculoasa, de lunga
durata si flori involte, mari, de culoare roz intens.
Noile soiuri sunt descrise in Anexe.
183
184
ANEXE

185
186
187
CECILIA

- Soi de piersic dwarf, creat la S.C.D.P. Constanţa şi omologat în anul


2000. A fost obţinut prin hibridarea genotipului matern 2,44-5 P3 cu Silver
Prolific.
Autori: Liana Melania DUMITRU şi Vasile COCIU

Caracteristici biologice:
Pomul este pitic, cu
creştere erectă. Ramura de rod
are internodii scurte şi muguri
floriferi deşi.
Soiul este autofertil şi
productiv(15,0 kg/pom).

Maturarea fructelor este


mijlocie (5-15 august).

Fructele au cca. 110 grame, pulpa galbenă-portocalie, cu gust plăcut.


Caracteristici tehnice:
Distanţele de plantare recomandate sunt de 3/1,5 m - 2222 pomi/ha şi de 2/1,5 m,
revenind o densitate de 3333 pomi/ha.
Se poate cultiva şi în grădini, livezi, dar şi în containere, pentru balcoane şi terase.
Se pretează atât la consumul direct, cât şi la procesare (gem, nectar).
Are şi aspect ornamental, decorând prin flori şi port.

188
PUIU

- Soi de piersic dwarf, creat la


S.C.D.P. Constanţa şi omologat în anul
2000 A fost obţinut prin autofecundarea
unui hibrid F1.
Autori: Liana Melania DUMITRU şi
Gheorghe INDREIAŞ

Caracteristici biologice:
Pomul este pitic, ramurile de rod
prezintă internodii scurte, frunze mari şi intens
colorate.

Soi autofertil, cu potenţial productiv bun


(15-17 kg/pom).
Înflorirea este abundentă.

Maturarea fructelor are loc în decada I


a lunii august.
Fructele au 85-90 grame, pulpa galben-
portocalie, dulce, aromată.
Caracteristici tehnice:
Distanţa de plantare recomandată este de
3/1,5 m revenind o densitate de 2222
pomi/ha, sau de 2/1,5 m, densitatea fiind
de 3333 pomi/ha.
Se poate cultiva şi în containere, pentru
balcoane, grădini mici şi terase.
Este ornamental prin flori şi port.

189
190
MELANIA

- Soi de nectarin dwarf, creat la S.C.D.P. Constanţa şi omologat în anul 2000 A


fost obţinut în 1986 în urma hibridării dintre genitorii dwarf:
1,47-13P7 x H. 251168 P3

Autor: Liana Melania DUMITRU

Caracteristici biologice:
Pomul este pitic genetic, cu creştere erectă. Ramura anuală are o densitate
mare a mugurilor floriferi şi internodii scurte.

Soi autofertil, precoce (rodeşte din anul II de la plantare), productiv (15,0-17,0


kg/pom).
Maturarea fructelor: ultima decadă a lunii august. Fructele au 90-100 grame; sunt
colorate în roşu intens; pulpa este galben-oranj, fermă, aromată, de calitate; sâmburele
este mic şi neaderent.

Caracteristici tehnice:
Nu necesită tăieri de formare şi de rodire; necesită tratamente contra bolilor şi
dăunătorilor în perioada de repaus şi în timpul vegetaţiei.
Recomandat pentru consum direct şi pentru procesare (dulceaţă şi compot).

191
LIVIU

- Soi de nectarin dwarf, creat la S.C.D.P. Constanţa, şi omologat în anul


2000. A fost obţinut din combinaţia:
6,65-120P12 x 25.11.68.P1 ambii genitori fiind nectarin dwarf

Autor: Liana Melania DUMITRU

Caracteristici biologice:
Pomul este pitic, de 1,00-
1,25 m; are creştere erectă. Ramura
anuală prezintă internodii scurte şi o
densitate mare a mugurilor de rod.
Soi autofertil, precoce, cu
potenţial productiv de până la 18,5
kg/pom.
Maturarea fructelor se
produce între 4-22 august.
Fructele au 70-100 grame,
pulpa galbenă, neaderentă la
sâmbure.

Caracteristici tehnice:
Se plantează la 3/1,5 m sau
la 2/1,5 m. Suportă cultivarea în
container, trebuie udat mai des şi
fertilizat în perioada de vegetaţie
activă.
Nu necesită tăieri, dar rărirea
fructelor este obligatorie.
Se pretează la consum direct
şi la procesare (dulceaţă şi compot
din feliuţe de fruct).

192
193
PAUL

- Soi de piersic dwarf ornamental, obţinut la S.C.D.P. Constanţa şi


omologat în anul 2000.

Autori: Liana Dumitru şi Vasile


Cociu

Caracteristici biologice
Pomul este pitic, având înălţimea de
1,00-1,20 m.
Coroana este globuloasă, cu frunziş
bogat.
Înflorirea este abundentă şi durează 16-
19 zile.
Florile sunt involte, roşu-frez,
parfumate.
Soi autofertil, produce fructe de 60-70
g.

Maturarea este tardivă (decadele II


septembrie - I octombrie), pulpa albă şi
aromată.

Caracteristici tehnice
Se plantează în parcuri şi grădini, solitar

sau în grupuri mici (3-5 pomi), pe peluze

sau de-a lungul aleilor de acces.

Se cultivă şi în containere.

194
DAN

- Soi de nectarin pitic genetic (sinonim V.T. –GB sel.86-N.O.) – a fost creat
la S.C.D.P. Constanţa şi omologat în anul 2000.
- Este o selecţie valoroasă a soiului dwarf american Garden Beauty.

Autori: Liana Melania DUMITRU şi Vasile COCIU

Caracteristici biologice:
Pomul este pitic, înălţimea de 1-1,20 m. Coroana este globuloasă, compactă, cu
frunziş bogat.
Înflorirea este abundentă şi tardivă, durează aproximativ 12-19 zile.
Florile sunt involte, roşu-frez, iar pomul are un aspect ornamental deosebit, atât
prin flori cât şi prin portul său.
Este un soi autofertil, fructele sunt nectarine cu maturare în septembrie.

Caracteristici tehnice:
Se plantează în parcuri şi grădini, constituind un punct de atracţie în fenofaza
de înflorire.
Se pretează şi la cultura în containere.

195
196
VASILICĂ

Soi de piersic dwarf obţinut la S.C.D.P. Constanţa şi omologat în anul 2003.

Autor: Liana Melania DUMITRU

Caracteristici biologice:
Pomul este pitic, cu înălţimea de cel mult 1,00 m. Ramura anuală are internodii
scurte şi prezintă o densitate mare a mugurilor de rod.
Soiul este autofertil şi precoce.
Maturarea fructelor are loc în decadele a II-a şi a III-a a lunii august.
Fructele au între 140-300 grame şi pulpa galbenă.

VASILICĂ

Caracteristici tehnice:
Se plantează în câmp la 3/1,5 m sau la 2/1,5 m.
Se pretează la consum direct şi la procesare (gem şi compot sub formă de feliuţe).

197
198
CRĂIŢA

Soi de piersic dwarf obţinut la S.C.D.P. Constanţa şi omologat în 2003.

Autor: Liana Melania DUMITRU

Caracteristici biologice:
Pomul este pitic (1,20-1,50
m).
Ramura de rod are internodii
scurte şi o densitate mare a
mugurilor de rod.

Soiul este autofertil, precoce şi


foarte productiv (15,0-18,0
kg/pom).
Maturarea fructelor are loc în
decada a III-a a lunii iulie şi este
cel mai timpuriu soi de piersic
dwarf, în condiţiile din S-E-ul
României.
Fructele au 110-125 grame şi
pulpa galbenă.

Caracteristici tehnice:
Se plantează în câmp, la
distanţa de 3/1,5 m sau 2/1,5 m.
Rărirea fructelor este obligatorie.
Se pretează la consum direct şi la prelucrarea industrială.

199
200
VALERICA

Soi de brugnonă (nectarină cu pulpa cauciucată, specială pentru dulceaţă şi


compot) creat la S.C.D.P. Constanţa şi omologat în anul 2003.

Autor: Liana Melania DUMITRU

Caracteristici biologice:
Pomul este semidwarf, având înălţimea de 1,50-1,80 m. Ramurile de rod au
internodiile scurte şi o densitate mare a mugurilor floriferi.
Soiul este autofertil, precoce,
productiv (18-20 kg/pom).
VALERICA

Maturarea fructelor are loc în a


II-a decadă a lunii august.
Fructele au între 95-130
grame, sunt sferic-alungite, foarte
atractive. Pulpa este fermă, nu se dezintegrează la fierbere şi are culoarea galben-
portocalie.

Caracteristici tehnice:
Se plantează la 3/1,5 m. Necesită rărirea fructelor.
Se pretează la consum direct şi procesare (dulceaţă şi compot din feliuţe de
fruct).

201
202
NĂICĂ

Soi de nectarin dwarf, creat la S.C.D.P. Constanţa şi omologat în 2003.

Autor: Liana Melania DUMITRU

Caracteristici biologice:
Pomul este pitic, circa 1,10
m – 1,25 m, cu ramuri scurte şi
multe ramificaţii de ordinul II şi
III.
Soiul este autofertil, precoce
şi productiv (circa 15 kg/pom).
Maturarea fructelor se
produce în luna august decadele a
II-a şi a III-a).

Fructele au între 85-105


grame, pulpa galbenă şi sunt intens
colorate în roşu.

Caracteristici tehnice:
Se plantează în câmp la distanţa de
3/1,5 m ori la 2/1,5 m.
Se poate cultiva şi în containere.
Se pretează la consum direct şi la
prelucrare industrială (gem, nectar,
etc.).

203
204
LIVIA
(sin. H V.T. – roz-involt)

Soi de piersic semidwarf ornamental, obţinut la S.C.D.P. Constanţa şi înregistrat în


anul 2007 de către I.S.T.I.S. Bucureşti

Autor: Liana-Melania Dumitru

Caracteristici biologice:
Pomul este semidwarf, cu înălţimea cuprinsă între 1,20-1,80 m şi are portul
erect, coroana este compactă cu multe ramificaţii de ordinul II şi III, scurte, cu
internodii foarte scurte.
Florile sunt rozacee, mari, involte, de culoare roz intens.
Înflorirea este abundentă şi de lungă durată (15-19 zile), iar epoca de înflorire
este târzie (a III-a decadă a lunii aprilie şi I decadă a lunii mai).
Fructele sunt comestibile, de calitate mediocră, micuţe, galben-crem la exterior
fără culoare acoperitoare; pulpa este galbenă, iar epoca de coacere este târzie
(septembrie).

Caracteristici tehnice:
Se poate planta la distanţa de 3/1,5 m ori la 2/1,5 m pe peluze, singur ori în
grup de 3-5 plante, ori de-a lungul aleilor, ori în combinaţii cu alte plante
dendrologice.
Este recomandat pentru decorarea parcurilor şi grădinilor, dar se poate utiliza şi
pentru decorarea teraselor şi balcoanelor, în cultură containerizată.
Îmbogăţeşte gama plantelor ornamentale care înfloresc primăvara.
205
206
BIBLIOGRAFIE

1. AMZĂR Valentina, Ghid de identificare şi combatere al principalelor


IVAŞCU Antonia, 2003 boli şi dăunători la speciile pomicole. Editura
MEDRO, Bucureşti.
2. ARDELEAN, M. 1986 Ameliorarea plantelor horticole şi tehnică
experimentală
Tipo Agronomia Cluj-Napoca
3. BARGIONI,G., Performance of peach and nectarine in a high
LORETI,F., density system in Italy
PISANI, P.L. 1993 Hortscience Vol.. 18 (2) Italy
4. BASI D., NEGRI,P Il miglioramento genetico del pesco all’Univesita
SANSAVINI S., SELLI R. di Bologna:obiettivi e risultati finora conseguiti.
1991 Estratto da:Agricoltura e ricerca n.119
5. BELLINI E. 1981 Introduzione e valutazione comparati di nueve
cultivar di pesco e nettarini in coltura protteta.
Frutticoltura vol.XLIII,nr.9,
6. BELLINI E., BINI G., Contributo allo Studio delle Cultivar di
1976 Pesco Toscane a Maturazione Tardiva.
Consiglio Nazionale delle Ricerche, Firenze- Italy
7. BORDEIANU, T., Pomicultura specială,
ŞTEFAN,N., SONEA,V., Editura Agrosilvică,Bucureşti
1961
8. BORDEIANU,T., Pepiniera de pomi
ŞTEFAN N., MODORAN, Editura Agrosilvică Bucureşti.
I., LIACU, A,
TUDOSESCU O., 1984.
9. BORDEIANU, T., Pepiniera de pomi
ŞTEFAN, N., 1964 Editura Agrosilvică Bucureşti
10. BORDEIANU, T., Pomologia R.S.R.,vol V –Caisul şi piersicul
CONSTANTINESCU, N Editura Academiei R.S.R.-Bucureşti
ŞTEFAN, N., COCIU,V.,
MIHĂESCU, GR., 1967
11. BOTU I., BOTU, M., 1997 Metode şi tehnici de cercetare în pomicultură.
Editura CONPHYS.
12. BRANISTE, N., 1984 Îmbunătăţirea metodologiei de cercetare
genetică şi ameliorarea soiurilor de pomi
Mapa documentară I.C.P.P. Piteşti.
13. BRANISTE, N., 2000 Ghid pentru pomicultori.
Editura CERES Bucureşti
14. BRANIŞTE N., 2000 Modernizarea sortimentelor pomicole, de arbuşti
fructiferi şi de căpşun. Rev. Agricultorul român
nr.5, Bucureşti.

207
15. BRANISTE, N., 2001 Obiective şi metode de cercetare în ameliorarea
principalelor specii pomicole.
Buletin ştiinţfic I.C.P.P. Piteşti nr.65(21),
(Sinteză din lucrările Conferinţei Mondiale a
horticultorilor -Roma, 1988.).
16. BRANIŞTE N., ANDRIEŞ Tehnologia obţinerii de soiuri de pomi cu
N., IVAŞCU Antonia, rezistenţă genetică la boli şi dăunători. Editura
2003 MEDRO, Bucureşti.
17. BREVIGLIERI,N., 1950 Peschicoltura
Roma –Italy
18. BUDOI,Gh., Agrotehnica
PENESCU,A. 1995 Editura CERES Bucureşti
19. BUDOI Gh., 2000 Agrochimie – Solul şi planta. Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A. Bucureşti
20. C CAPELLINI,P.,DELLA Parametri morfo-fisiologici di selezione nane di
STRADA,G., pesco.
FIDEGHELLI C., Ann Inst. Sperimentale frutticoltura10,19-24.
QUARTA Roberta, 1979
21. CACHIŢA COSMA Metode “in vitro” la plantele de cultură.
Dorina, 1987 Editura CERES, Bucureşti.
22. CAILLAVET,H., Monographie des principales varietes de pechers
SOUTY,J 1950. Bordeaux-France
23. CAREŢU Georgeta, 2000 Cercetări privind eficacitatea îngrăşămintelor
chimice aplicate în cultura containerizată a
plantelor dendrologice. Teză de doctorat,
U.S.A.M.V. Bucureşti
24. CĂBULEA, I., 1975 -Metode statistice pentru analiza componentelor
genetice ale variabilităţii continue. Probleme de
genetică teoretică şi aplicată, vol. VII, 6, 391-420.
25. CAZACEANU,I., Ameliorarea plantelor horticole şi tehnică
GEORGESCU,M., experimentală.
ZAVOI,A., 1982 Ed. Did. şi Ped. –Bucureşti
26. CEAPOIU, N., 1975 Ereditatea poligenică a caracterelor cantitative.
Probleme de genetică teoretică şi aplicată vol.
VII,5,309-316.
27. CEAPOIU, N., 1986 Metode statistice aplicate în experienţele
agricole şi biologice
Edit. Agrosilvică , Bucureşti
28. CEPOIU,N., Monica Pomicultură specială
MURVAI, 1988 Îndrumător de lucrări practice
29. CEPOIU, N., DUMITRU Piersicul şi nectarinul dwarf în atenţia
Liana, CHIRA Lenuţa, pomicultorilor din ţara noastră. Sesiunea
INDREIAŞ Gh., 1998 omagială “50 de ani de la înfiinţarea Facultăţii de
Horticultură” Bucureşti.
30. CEPOIU, N., 2001 Pomicultura aplicată.
Editura ştiinţelor Agricole, Bucureşti.
31. CHIRA A., CHIRA Pomii fructiferi – Lucrările de înfiinţare şi de
Lenuţa, MATEESCU Fl., întreţinere a plantaţiilor.
2000 Editura M.A.S.T. Bucureşti.
208
32. CHIRA Adrian,IVAŞCU Aspects concerning the fruit quality at peach and
Antonia, BĂLAN Viorica nectarine and apricot in relation with some
1998 technical measurementspre and post harvest
Eucarpia Congress Viterbo-Italia
33. CHIRA Adrian,IVAŞCU - Influenţa momentului de recoltare şi a
Antonia, CHIRA Lenuţa condiţiilor de păstrare, asupra calităţii
MURVAI Monica, 1995 fructelor unor soiuri de piersic şi nectarin
Lucrări ştiinţifice, IANB, sertia B XXXVIII
34. CHIRA Lenuţa, Aspecte privind fertilitatea unor soiuri şi hibrizi
DUMITRU Liana, 1998 de piersic şi nectarin dwarf în condiţiile de
cultură din zona Bucureşti.
Sesiunea omagială “50 de ani de la înfiinţarea
Facultăţii de Horticultură” Bucureşti.
35. CHIRA Lenuţa, 2000 Cultura arbuştilor fructiferi. Editura M.A.S.T.,
Bucureşti.
36. CIOBANU, I., 1971 Morfologia plantelor. Editura Didactică şi
Pedagogică Bucureşti.
37. CLARON O.Hesse Advances in fruit breeding Peaches
1975 Purdue University Press
38. COCIU,V. şi colab. Contribuţii la ameliorarea prunului, caisului şi
1972 piersicului-Sinteză
Sesiunea ştiinţifică A.S.A.S.,Bucureşti
39. COCIU V., 1977 Realizări în ameliorarea pomilor şi arbuştilor
fructiferi în România. Editura CERES, Bucureşti.
40. COCIU,V., 1978 Fruit Research Institute Piteşti-Roman Peach
Culture, cultivars and breeding Romania.
Estern Europe p.209-212.In:”The peacworld
cultivars to marketing” U.S.A
41. COCIU,V., 1978 Programul şi metodele de cercetare în genetica şi
ameliorarea soiurilor de pomi, căpşuni şi arbuşti
fructiferi. I.C.P.P. Piteşti.
42. COCIU,V., 1981 Contribuţii la îmbogăţirea sortimentului de piersic
pentru zona Bărăganului. Lucrările ştiinţifice ale
I.C.P.P. Piteşti-vol.IX,,p.225
43. COCIU,V.,MIHAESCU Cultura piersicului.
Gr., MANESCU Creola Editura CERES Bucureşti
LENINA Val.,NAGY,M.
1981
44. COCIU,V., 1985 -Genetica anului 2000
(traducere după Sergio Tondini “Della genetica il
del 2000”- “ Terra e Vita” nr.26, 30 .06-6.07. 1984)
Mapa documentară I.C.P.P. Piteşti,nr. 7.
45. COCIU V., 1986 Programul şi metodele de cercetare în genetica şi
ameliorarea soiurilor de pomi, căpşuni şi arbuşti
fructiferi. I.C.P.P. Piteşti.
46. COCIU,V., 1988 Unele aspecte privind ameliorarea genetică la
pomi, în Franţa.
Mapa documentară O.C.P.P. Piteşti

209
47. COCIU,V.,OPREA Şt., Metode de cercetare în ameliorarea plantelor
1989 pomicole. Editura Dacia, Cluj-Napoca.
48. COCIU,V., 1993 Cultura piersicului în gospodărie.
Editura CERES Bucureşti
49. COCIU,V. 1993 Caisul.
Editura CERES Bucureşti
50. COCIU,V.,IONESCU, Fondul de germoplasmă al speciei piersic
Pr., DUMITRU Liana, I.C.P.P. Pitesti.
IVAŞCU Antonia, 1995
51. COCIU,V.,BOTU,I., Progrese în ameliorarea plantelor
SERBOIU,L., 1999 horticole din RomaniaPomicultura,vol.I.
Editura Ceres Bucureşti.
52. CONSTANTINESCU, N. Regiunile pomicole din R.S.R, cu previziunile
SONEA,V., BORDEIANU pentru dezvoltarea în perspectivă a pomiculturii
T., IONITA, C., 1955 Editura Academiei Române Bucureşti
53. CRACIUN, T., 1970 Genetica
Ed. Did. şi Ped. –Bucureşti
54. CRACIUN T., 1972 Ameliorarea specială a plantelor.
Editura Sibiu.
55. DAVIDESCU Velicica, Substraturi de cultură.
COSTEA Gabriela, Editura CERES, Bucureşti
MADJAR Roxana,
STĂNICĂ F., CAREŢU
Georgeta, 2001
56. DELIAN Elena, 2001 Fiziologia plantelor. Editura RAO Bucureşti.
57. DOSBA Francoise, 1992 Les maladies a mycoplasmes – L’arboriculture
fruitiere, nr.454
58. DUMITRU Liana, 1991 Studiul unor soiuri şi selecţii noi de nectarine în
vederea completării sortimentului în partea de
sud a ţării. Lucr.ştiinţifice ale I.C.D.P. Piteşti-
Mărăcineni
59. DUMITRU Liana, 1992 Contribuţii la îmbunătăţirea sortimentului de
nectarine pentru condiţiile din Dobrogea.
Lucr.ştiinţifice ale I.C.D.P. Piteşti-Mărăcineni
60. DUMITRU Liana, 1993 Embriocultură şi aplicaţiile ei în pomicultură.
I.C.P.P. Piteşti-Mărăcineni –Utilizarea
biotehnologiei pentru înmulţirea speciilor pomicole
pentru culturi de ţesuturi, 31 mai.
61. DUMITRU Liana, 1993 Câteva consideraţii asupra piersicului pitic
genetic. Apărut în ziarul “Cuget liber” – Constanţa,
3 iulie, singur autor.
62. DUMITRU Liana, 1996 Piersicul dwarf – o noutate pentru grădinile
noastre. Simpoyionul “Zilele caisului şi piersicului”
S.C.P.P. Constanţa.
63. DUMITRU Liana, 1997 Piersicul pitc în grădinile de lângă casă şi în
decorul spaţiilor verzi. Revista Alianţa Agricolă
Constanţa

210
64. DUMITRU Liana, Present and perspective situation of the dwarf
IVAŞCU Antonia, SPIŢĂ peach tree in Romania. Al IV-lea Simpozion
V., 1997 internaţional al piersicului – ISHS – INRA,
Bordeaux, France.
65. DUMITRU Liana, SPIŢĂ Căteva consideraţii privind actualul sortiment de
V., INDREIAŞ Gh., 1998 nectarin existent la S.C.P.P. Constanţa. Sesiunea
omagială 50 de ani de la înfiinţarea Facultăţii de
Horticultură Bucureşti.
66. DUMITRU Liana, HOZA Piersicul cu fructul plat – piersicul mileniului III.
D., STĂNICĂ F., 1998 Sesiunea omagială 50 de ani de la înfiinţarea
Facultăţii de Horticultură Bucureşti.
67. DUMITRU Liana, Dwarf peach – The Pigmy of the Garden.
TRANDAFIRESCU Acta Horticulturae et Regiotecturae, Nitra, Slovacia,
Marioara, INDREIAŞ p. 115-116.
Alexandra, 1998
68. DUMITRU Liana-Melania, Piticii livezilor-piersicul şi nectarinul dwarf.
1999 Revista Fermierul, 8/1999 – Bucureşti.
69. DUMITRU Liana, New ornamental dwarf peach tree varieties in
CEPOIU N,CARETU Romania.
Georgeta , STANICA,F., Al V-lea Simpozion Internaţional al piersicului,
2001 Davis,California,S.U.A.
70. DUMITRU Liana, Creation and introduction of the ornamental
CARETU Georgeta, peach tree in parks and gardens .
GAVAT Corina 2001 Lucrări ştiinţifice U.S.A.M.V.-Bucureşti seria B,vol.
XLIV.
71. DUMITRU Liana, Piersicul ornamental şi rolul său în decorarea
CARETU Georgeta. 2001 spaţiilor verzi.
Lucrări ştiinţifice, anul XXXXIV-vol.I(44), seria
Horticultură-extras-Ed.”Ion Ionescu de la Brad-
Iasi
72. DUMITRU Liana, -New dwarf peach tree varieties registrated in
CEPOIU N., STANICA,F, 2000 by The Fruit
2001 Research Station Constanţa, Romania.
Al V-lea Simpozion Internaţional al
piersicului,Davis,California,S.U.A..
73. DUMITRU Liana, The polimorphism of peroxidaze from
HAGIMA Ioana, CHIRA peach tree leaves
Lenuţa, HOZA,D. 2001. Lucrări ştiinţifice U.S.A.-M.V.Bucureşti,
seria B,vol. XLIV.
74. DUMITRU Liana, Soiuri noi de fructe pretabile la industrializare
NEGOITA Mioara, Sesiunea omagială”50 de ani de la înfiinţarea
ALEXE Constanţa, 2001 Facultăţii de Horticultură-Iaşi.
75. DUMITRU Liana, Cercetări privind valorificarea prin
NEGOITA Mioara, industrializare a unor soiuri noi de piersici.
CATANA Luminiţa,2001 Sesiunea ştiinţifică anuală a I.C.D.I.M.P.H.-
Horting Bucureşti.
76. DUMITRU Liana, 2002 Plantaţi piersici pitici
Revista “Casa de vacanţă”

211
77. DUMITRU Liana, Some researches concerning the peach clingstone
CEPOIU N., GAVAT assortment at the Fruit Research Station
Corina, STANICA,F., Constanţa, Romania.
2002 The XXVI-th International Horticultural Congres
and Exibition(IHC 2002)- Horticulture: Art and
Science for Life.Toronto-Canada
78. DUMITRU Liana, SPITA, Nectarinele-fructele sănătăţii.
V., 2002 Sesiunea ştiinţifică anuală a I.C.D.I.M.P.H.-
Horting Bucureşti.
79. DUTU AL., PARNIA,P ., Realizări şi perspective în domeniul ameliorării
MAZILU, Cr., 1987 portaltoilor.
Mapele documentare nr.14 (partea I-a) şi nr.15
(partea a –II-a ) a I.CP.P. Piteşti
80. DUTU, I., 1992 Stadiul actual privind ameliorarea portaltoilor
vegetativi pentru speciile sâmburoase.
Mapa documentară I.C.P.P. Piteşti, nr 28.p.1-14
81. DUTU, I., 1994 Cercetări privind ameliorarea portaltoil
vegetativi pentru prun,cais , piersic şi migdal.
Teză de doctorat A.S.A.S. Bucureşti.
82. DUTU AL., PARNIA,P Elemente de calcul pentru determinarea valorii
1997 de înlocuire a plantaţiilor de pomi, arbuşti
fructiferi, căpşuni şi viţă de vie.
Revista Hortinform 12/ 64.p.13-17
83. DUŢU I., ŞTEFAN I., Ameliorarea portaltoilor pentru piersic, migdal şi
INDREIAŞ Alexandra, cais. “Contribuţii româneşti la ameliorarea genetică
STĂNOIU T., 1997 a soiurilor şi portaltoilor de pomi, arbuşti fructiferi
şi căpşuni” (1951-1996) “30 de ani de activitate”
(1967-1997). Piteşti-Mărăcineni, : 109-114.
84. DVORNIC Valentina, Cercetări referitoare la rezistenţa la iernarea
1976 piersicului.
Teza de doctorat
85. FIDEGHELLI, C., Programma di miglioramento genetico delle
STRADA G.Della,1980 nettarine del Istituto Sperimentale per la
Frutticola
“L„informatore Agrario“, Verona XXXVI

86. FIDEGHELLI, C., - Modelli di impianto e forme di allevamento del


RIGO,G., 1995 pesco.
L’informare Agrario,nr.30
87. FLEURENT M., 1964 L’art de creer et de soigner un jardin.Ed. Georges
LANG- Paris France.
88. FRACCAROLI, S. La peschicoltura Veronese alle soglie del
BARGIONI,G.,FEBI,A., Verona – Italy.
2000.
89. GHERGHEI A., Menţinerea calităţii legumelor şi fructelor în
IORDĂCHESCU C., stare proaspătă. Editura Tehnică, Bucureşti.
BURZO I., 1979

212
90. GHIDRA,V.,SESTRAS Variabilitatea unor caractere ale vigorii pomilor
R.- STRAULEA,M., 1996 şi productivităţii existente în fondul de
germoplasmă la păr.
Sesiunea anuală I.C.P.P. Piteşti.
91. GRUMEZEA N., Tehnica irigării culturilor horticole.
ALEXANDRESCU I., Editura CERES, Bucureşti.
IONESCU Pr., 1979
92. GUERRIERO Rolando, Prove comparative tra nuove selezioni e
LORETI Filiberto, portinnesti del pesco di diversa origine genetica.
MATTEUCCI Mario, Revista di FRUTTICOLTURA nr. 819.
1989.
93. HANSCHE,E.P.,1987 Heritability of fruit quality in peach and
nectarine breeding stocks dwarfed by the Dw.
gene In : “The peach world cultivars to marketing”
U.S.A 117-118
94. HANSCHE, P.E., BERES, Yield Potential Of Trees Dwarfed By The Dw.
W., DARNELL, R., 1988 Gene. The Peach World cultivars to marketing-
S.U.A
95. HOZA, D., 2000 Pomologia, Editura “Prahova” S.A. Ploieşti.
96. ILIESCU Ana-Felicia, Cultura arborilor şi arbuştilor ornamentali,
2002 Editura CERES, Bucureşti
97. INDREIAS, Alexandra Contribuţii privind obţinerea de noi portaltoi
1995 pentru piesic.
Teză de doctorat Universitatea Craiova.
98. INDREIAŞ Alexandra, Comportarea unor selecţii de portaltoi pentru
1996 piersic în pepinieră în condiţiile ecopedologice
din Dobrogea. Lucrările celei de a IV-a Sesiuni
ştiinţifice CSIOS, Cluj-Napoca; :264-272.
99. INDREIAŞ Alexandra, Arhitectonica sistemului radicular la soiul
1997 Springcrest altoit pe 6 portaltoi. Lucr.şt., Volum
omagial (1977-1997), Constanţa, 18-20 iulie 1996;
:203-210.
100. INDREIAŞ Alexandra, Cercetări privind comportarea în livadă a unor
1998 portaltoi generative pentru piersic. Lucr.şt.,
Volum omagial (1977-1998), Băneasa-Bucureşti;
:224-228.
101. INDREIAŞ Alexandra, Rezultate privind crearea de noi hibrizi portaltoi
1998 pentru piersic “50 de ani de la înfiinţarea
Facultăţii de Horticultură-Bucureşti”. (1948-
1998). Sesiunea omagială. Lucr. Şt.; :323-326.
102. INDREIAŞ Alexandra, Behaviour like seed-mothers of some rootstock
TRANDAFIRESCU selections for peach tree. Acta Horticulturae et
Marioara, DUMITRU regiotecturae, Nitra Slovacia, 23-24 sept.1998,
Liana Melania, 1998 :109-110.
103. INDREIAŞ Alexandra, Influenţa portaltoilor asupra creşterii şi
2001 fructificării unor soiuri de piersic. „50 de ani de
învăţământ horticol la Iaşi”. Lucrări şt. USAMV
Iaşi, vol.I, : 227-230.

213
104. INDREIAŞ Alexandra, New Generative Rootstocks for Peach Tree.
2001 Scientifical Papers USAMV Bucureşti, Seria B,
XLIV, Horticulture, : 246-249.
105. INDREIAŞ Alexandra, The Breeding Program of Peach Rootstocks at
2002 Fruit Research Station Constanta, Romania.
First International Symposium on Rootstocks for
Deciduous Fruit Tree Species, 11-14 iunie,
Zaragoza, Spania.
106. INDREIAŞ Alexandra, Peach Rootstocks Created and Used in Romania.
DUŢU I. And ŞTEFAN I., First International Symposium on Rootstocks for
2002 Deciduous Fruit Tree Species, 11-14 iunie,
Zaragoza, Spania.
107. ION N., 1994 Curs de Tehnică experimentală horticolă.U.S.A.-
Bucureşti.
108. IONESCU Pr., 1976 Studiul privind efectul irigării piersicului, în
condiţiile din Dobrogea. Teză de doctorat, A.S.A.S.
Bucureşti.
109. IONESCU, Pr., Grupa soiurilor de piersic cu fructul plat,
DUMITRU Liana, 1995 sortiment de mare perspectivă pentru consum în
stare proaspătă şi pentru industrializare.
Horticultura nr. 9
110. IONESCU, Pr., Sortimentul de perspectivă al speciei piersic în
DUMITRU Liana, 1996 atenţia marilor şi micilor producători.
Lucrările ştiinţifice ale I.C.P.P. Piteşti.
111. IONESCU, Pr., Noutăţi în sortimentul de soiuri la specia piersic.
DUMITRU Liana, 1999 Revista Hortinform, Nr.5/81
112. ISAC Il., WAGNER Şt., Tăierile de vară la pomii fructiferi. Red. De
PARNIA Cornelia, 1985 propagandă agricolă MA – Bucureşti.
113. ISAC Il.,2001 Ghidul micului pomicultor.
Editura Pământul, Bucureşti.
114. IVASCU Antonia, 1985 Obţinerea soiurilor pitice de pomi-traduceredin
L’Informatore Agrario 5,ianuarie 1984, nr.1 .
Mapa documentară nr.10 I.C.P.P.Piteşti.
115. IVASCU Antonia, Cercetari privind comportarea unor soiuri de
BERESIU Ileana, 1986 piersic destinate industriei.
Lucrările ştiinţifice ale I.C.P.P. Piteşti.
116. IVASCU Antonia, 1991 Studiul şi stabilirea sortimentului de soiuri de
nectarin în condiţiile staţionale,pedoclimatice din
zona de sud a ţării,în vederea îmbunătăţirii
zonării pe teritoriul Romaniei şi crearea de noi
soiuri.
Teză de doctorat U.S.A-M.V. Bucureşti
117. IVASCU Antonia , 2002 Să redescoperim piersicul.
Edit. Universitas Company-Bucureşti.
118. JACKSON,K.E. 1978 Symposium on hight density planting.
In : Acta Horticulture,65
119. JANICK,J. 1975 Advances in fruit breeding Purdue Universty
Press. West Lafayette-Indiana-U.S.A.

214
120. KESTER,D.,E.,1978 Variety improvement and genetic problems-
Almond och. mang. Univ. of California. In : The
Tree ,10- 24.
121. KOHLHEPP Wolfgang Bonsai pentru grădini şi terase. Edit. M.A.S.T.-
2001. Bucureşti.
122. KOLESNIKOV,V. 1966 Fruit biology
Vir. Publishers, Moscow.
123. LAPINS,K.O., 1980 Mutation breding.
J.Amer.Soc. Hort. Sci. p. 74-99.
124. LENINA Valentina, 1976 Studiul comportării piersicului în partea de vest
a României.
Teza de doctorat – I.A.N.B. Bucureşti.
125. LENINA Valentina, 1981 Sortimentul de piersic pentru consum în stare
proaspătă în condiţiile de la Oradea.
Lucrările ştiinţifice ale I.C.P.P. Piteşti,vol.IX, p.241
126. LUPESCU,Fl., Pomicultură şi pomologie.
MILIŢIU,I.,1967 Editura Didactică şi Pedagocică Bucureşti.
127. MANOLE V., ION Diagnosticul de marketing pe filiera de produs în
Raluca-Andreea, agricultură.Editura Evenimentul Românesc,
PETRACHE A., IOSIF D., Bucureşti
2002
128. MANOLIU M., PARVU Curs de genetică.
Teodora, 1975 Lito-I.A.N.B. Bucureşti.
129. MARIN,N.F.Cristian, 2001 Understanding The Way Rootstocks Dwarfing
Fruit Trees.
Traducere şi adaptare( din “HorticulturResearch
Internaţional Annual Report1996-1997,p.32-35
Buletin ştiinţific I.C.P.P.Piteşti,nr.65(21).
130. MAXIM A., ISAC Maria, Virusologie pomicolă.
ZAGRAI I., PAPP Judit, Editura CERES, Bucureşti.
2002
131. MĂNESCU Creola , Controlul biologic în pomicultură.
BACIU Eugenia, COSMIN Editura CERES Bucureşti
Silvia, 1975.

132. MEHLENBACHER S., Inheritance of Groth Habit in Progenies of


SCORZA R., 1986 “Com-Pact Redhaven” Peach.Rev. Hort. Sci. Vol.
21 (1). February.
133. MIHAIESCU Gr. 1981. Pomicultura specială. Editura CERES Bucureşti
134. MIHĂIESCU Gr., 1998 Necesitatea şi tehnica răririi fructelor la piersici.
Revista Hortinform nr.5/69
135. MIHĂIESCU Gr., 2002 Cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi în
grădinile orăşeneşti.
Revista Hortinform nr7/119
136. MINOIU N., LETTER Bolile şi dăunătorii speciilor de sâmburoase.
Gh., 1987 Editura CERES vol.II-Bucureşti.
137. MINOIU,N., MURG Silvia Comportarea prunului şi piersicului la infecţiile
1994 cu virusuri. Lucrările ştiinţifice ale I.C.P.P.Piteşti,
vol.XVII,p.119
215
138. MOHACSY,M. 1951. Cultura piersicului-Budapesta. I.D.T. Bucureşti.
139. MONET,R., SALESSES Un Nouveau mutant de nanisme chez lepecher
G, 1975. Ann Amelior. Plantes 25,p. 353-359.
140. MONET,R., 1978 Il miglioramento genetico del pesco, Prunus
persica(L.) Batsch.
Notiziario technico-INRA Bordeaux- France.
141. MONET,R., 1988 Varietes nouvelles de nectarines et brugnones
L’Arboriculture fruittiere,nr. 412.
142. MONET,R., 1990 Orientation actuelles des programmes de creation
varietale du pecher. Journees Peches et
Nectarines.10-11.01.Moissac
143. MONET,R., 1992 Le pecher-“Amelioration des especes vegetales
cultivees objectifs et criteres de selection.
Ed. A. Gallais; H. Bannerot-INRA Paris-France p.
595-604
144. MURVAI Monica, 1979 Contribuţii la studiul unor soiuri de nectarine pentru
R.S. Romania. Teza de doctorat I.A.N.B.
145. MURVAI Monica, 1995 Pomologie – Curs U.S.A.- Bucureşti. Facultatea de
horticultură. (Curs litografiat).
146. NEAGU, M., 1967. Ameliorarea plantelor horticole. Editura
Agrosilvică Bucureşti.
147. NEAGU, M., 1973. Probleme actuale ale ameliorării plantelor
horticole.
Sesiunea ştiinţifică ASAS Bucureşti.
148. NEAGU, M., 1975. Ameliorarea plantelor horticole– Producerea
seminţei şi a materialului săditor.
Editura CERES Bucureşti
149. NEAGU,M., STEFAN Ameliorarea plantelor decorative.
Livia GEORGESCU,M., Editura CERES Bucureşti
CANARACHE Viorica ,
1976
150. NICA Stelian, 1998. Prezent şi perpectivă în cultura caisului, piersicului
şi nectarinului în România. Rev. “Hortinform” nr.
9/73.
151. O‟BRIEN M., CARGILL Principles and practices for harvesting and
B., FRIDLEY R., 1983 handling fruits and nuts. Editura AVI
PIBLISHING COMPANY INC Westport,
Connecticut-U.S.A.
152. PANFIL, C., 1974. Genetica. Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti.
153. ŞTEFAN, N. ,IL. ISAC, .Contribuţia staţiunii Voineşti la stabilirea şi
A., ŞUTA, GH. generalizarea sistemelor de cultură modern în
PETRE,1993 pomicultură.
S.C. AGRIS-Redacţia Rev. Agricole. S.A.
154. ŞTEFAN, N. , 1962. Probleme noi în legătură cu livezile intensive.
Rev.”Grădina,Via, şi Livada”,nr.8.
155. PARNIA,P.,STANCIU, Pepiniera pomicolă.
N., DUTU,I.,MLADIN, Editura CERES Bucureşti.
Gh. ONEA,I., 1984.
216
156. PARNIA,P.,DUTU,I. Un nou portaltoi generativ de perspectivă pentru
1994. piersic şi migdal. Revista Horticultura nr. 10, p. 23-
25.
157. PARNIA,C.,PARVAN POMICULTURA pentru amatori şi practicieni
1999. Editura CERES Bucureşti
158. PĂLTINEANU,Cr., - Dobrogea- condiţiile pedoclimatice,consumul şi
MIHAILESU,Fl., necesarul apei de irigaţie ale principalelor
SECELEANU,I., 2000 culturi agricole.
Editura EX PONTO,Constanţa.
159. POPESCU,M.,MILITIU, . Pomicultura generală şi specială.
I.,MIHAIESCU, Gr., Editura Didactică şi Pedagocică Bucureşti.
CIREASA , GODEANU,
I.,DROBOTA,G. 1982
160. POPESCU,M.,MILITIU I. Pomicultura generală şi specială.
ROPAN,G., PARNIA,P., Editura Didactică şi Pedagocică Bucureşti.
CIREASA ,V.,GODEANU
I.,DROBOTA,G.,CEPOIU
N., 1992.
161. POPESCU,M.,MILITIU I. Pomicultura generală şi specială.
ROPAN,G., PARNIA,P., Editura Didactică şi Pedagocică Bucureşti.
CIREASA ,V.,GODEANU
I.,DROBOTA,G.,CEPOIU
N., 1993.
162. RAICU P., 1983 Ingineria genetică-realizări şi perspective.
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
163. REABOV.I.N., 1956. Selekţia persika v iujnoi zone S.S.S.R.- Selekţ-
Kost.,Kultur.
Selhozghiz,Moskva.
164. RENAUD,R.BERHARD - Diploid plum x Peach Hybrid rootstocks for stone
R.,GRASSELLY,Ch fruit trees.
DOSBA,F., 1986 Hort. Sci. vol.23(1) p. 115-117.
165. ROM.C.R. 1989 - Peach taxonomy and nomenclature.
The Peach World Cultivars to Marketing by
Norman F. Childers and Wayne S.Sherman, U.S.A.
166. ROM.C.R. 1989 -The peach : it’s history and future .
The Peach World Cultivars to Marketing by
Norman F. Childers and Wayne S.Sherman , U.S.A.
167. ROMAN Ana-Maria, Testing the Dynamic Model of Chilling Portions
DUMITRU Liana Melania, in the Extreme South-East Part of Romania.
s.a., 1998 Japonia-Agricultural Information in Asia and
Oceania.
168. SCHMID Hainer, 1999 Pomii şi arbuştii fructiferi. Edit. M.A.S.T.- Bucureşti.
169. SCHMID Hainer, 1999 Pomii fructiferi-Metode de altoire.
Edit. M.A.S.T.- Bucureşti.
170. SHOJI MURASE, Studies on dwarfing rootsocks of peach inJapan.
KATSUYUKI SUZUKI The Peach World cultivars to marketing-S.U.A.
TOSHIHIKO
YAMAZAKI, 1988

217
171. SONEA V., ECHIM Mică enciclopedie de Horticultură.Editura
I.,JIDAV L., VOICAN V., Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
1983
172. STĂNICĂ Fl., 1996 Cercetări experimentale privind fertilizarea în
livezi. Teză de doctorat, USAMV Bucureşti.
173. STĂNICĂ F., 1999 Microînmulţirea plantelor horticole şi alte tehnici
de cultură “in vitro”.Editura Grand, Bucureşti.
174. STEFAN,N.,POPA,P. Cultura piersicului în formă de palmetă italiană
1964. şi lucrările necesare în primii ani.
Grădina ,via şi livada ,nr. 7, Bucureşti.
175. ŞTEFAN ,N. şi col. 1972. Indrumătorul pomicultorului.
Editura CERES Bucureşti
176. ŞTEFAN N., CVASNI D., Îndrumătorul pomicultorului. Editura CERES,
MODORAN I., ŞUTA Bucureşti.
Victoria, 1972
177. ŞTEFAN N., CVASNI D., Îndrumătorul pomicultorului. Editura Ceres,
MODORAN I., ŞUTA Bucureşti.
Victoria, 1972
178. STEFAN,I. 1989 - Comportarea în livadă a unor selecţii de portaltoi
pentru piersic la S.C.P.P. Bihor.
Lucrările ştiinţifice ale I.C.P.P. Piteşti, vol XIII p.
211.
179. STEFAN,I., STEFAN Comportarea piersicului altoit cu intermediar
Monica, 1989. dwarf în pepinieră şi livadă.
Lucrările ştiinţifice ale I.C.P.P. Piteşti,vol XIII, p.
253.
180. STEFAN,I. 1994. . Cercetări privind obţinerea de noi genotipuri de
portaltoi pentru cais şi piersic.
Teza de doctorat- USA-MV Bucureşti.
181. STEFAN,I., STEFAN - Rezultate parţiale cu privire la obţinerea de
Monica, 1996. portaltoi de talie mică la cais şi piersic.
Lucrările ştiinţifice ale I.C.P.P. Piteşti,vol XIII. p.
227.
182. STOICULESCU Elena , -Soiuri şi portaltoi noi de pomi şi arbuşti fructiferi
2000 omologaţi pentru producţie.
Rev.” Agricultorul român” nr. 9 / 2000.
183. SUCIU,Z., GOIAN,M., - Grădina de lângă casă.
DRAGANESCU,E. , Edit.” Facla” Timişoara.
PALAGEŞIU,I.,
LACATUŞU,N., 1983.

184. TOPOR Elena, 1995 Cercetări privind îmbunătăţirea sortimentului de


cais în Dobrogea. Teză de doctorat, A.S.A.S.
Bucureşti.
185. TRANDAFIRESCU Cercetări privind biologia, ecologia şi combaterea
Marioara, 1995 ciupercii Stereum purpureum la cais şi piersic.
Teză de doctorat, Universitatea Agricolă
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi.

218
186. TRANDAFIRESCU The sensitivity of some peach tree varieties and
Marioara, DUMITRU hybrids to the attack of the fungus Taphrina
Liana Melania, INDREIAŞ deformans (Berk) Tull. The First Horticulture
Alexandra, 1998 Scientific Conference Nitra.
187. TRANDAFIRESCU The estabrishement of the biochemical
Marioara, 2000 particulaties of some peach varieties resistant at
the attack of the fungus Chondrostereum
purpureum (Pers ex Fr) Pouz.Second Balkan
botanical Congres-Istanbul-Turkey
188. TRANDAFIRESCU A rapid test to to evaluate peach varieties with
Marioara, 2002 genetic resistance to Cytospora cincta Sacc. XXVI
– International Horticulture Congress-Toronto.
189. TUDOR. A. T. 1994. Lucrările practicela disciplina deTehnologia
valorificării produselor horticole.
U.S.A.-M.V. – Bucureşti.
190. VLADUT,M., POPESCU Evaluări agricole, metode şi date tehnice utile.
Adelina, 2000. A.N.C.A.- Bucureşti.
191. VOICULESCU N., 1990 Resursele minerale ale solului, cu rol major în
nutriţia speciilor pomicole. Colecţia OIDAIA
Pomicultura
192. VOICULESCU, M. Bazele ecopedologice ale nutriţiei speciilor
CEPOIU,N.,LECA,M. pomicole.
2001 Editura “Muntenia & Leda, Constanţa
193. VOICULESCU N., HOZA Poluarea în pomicultură “procese-efecte-daune”.
D., LECA M., LAZĂR C., Editura GNP inischool-Bucureşti
2002
194. WAGNER Şt., 1985 Alternanţa de rodire a pomilor şi aprecierea
intensităţii acestora. Revista Horticultura nr.8.
195. *** Anuarul statistic F.A.O. 1992
196. *** Anuarul statistic F.A.O. 1994
197. *** Anuarul statistic F.A.O. 1996
198. *** Anuarul F.A.O. statistiques 1997 serie nr. 135-
Roma
199. *** Anuarul statistic al Agriculturii Naţionale
U.S.D.A.-1997-SUA
200. *** Anuarul statistic F.A.O. 2000,vol 1,No 2
201. *** Catalogul oficial al soiurilor (hibrizilor) de
plante de cultură din România. Ediţiile 2000-2012
Bucureşti
202. *** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate
pentru a fi utilizate în România, București, 1999.

219