Rânduiala şi semnificaţia simbolică a Sfintei Liturghi

Liturghia ortodoxă nu a avut tot timpul rânduiala de azi, deoarece exista

Instituţia Catehumenatului iar darurile de pâine şi vin l-e aduceau doar cei
botezaţi, de aceea ritualul pregătirii darurilor (Proscomidia) avea loc înainte de
heruvic.

Momentul plasării Proscomidiei la început are loc în sec. VI – VII atunci când
dispare Catehumenatul. Proscomidiarul are o dublă semnificaţie: 1- reprezintă
peştera Naşterii Mântuitorului, 2- mormântul în care a fost aşezat Hristos.

Sfântul Disc reprezintă ieslea când a fost aşezat Hristos, cât şi lespedea
mormântului în care a fost pus.

Începutul liturghiei cu Binecuvântarea Mare are mai multe înţelesuri:

binecuvântăm Împărăţia pentru că este năzuinţa fiecărui creştin, iar
deschiderea Uşilor Împărăteşti semnifică Naşterea lui Hristos şi descoperirea Lui
în lume, dar imediat uşa se închide fără a se trage perdeaua deoarece nu se ştiu
prea multe lucruri despre copilăria lui Iisus Hristos.

Se cântă Antifoanele care reprezintă proorociile din Vechiul Testament care au

pregătit calea Mântuitorului.

,,Vohodul,, s-au ieşirea cu Sfânta Evanghelie reprezintă începutul activităţii

Mântuitorului şi activitatea Sa în lume,iar purtătorul de lumină îl simbolizează
pe Sfântul Ioan Botezătorul.

Tricântarea ,, Sfinte Dumnezeule ,, semnifică cântarea îngerilor în cinstea Sfintei

Treimi care stau pururi în preajma Tronului Dumnezeiesc.

Cădirea din timpul citirii Sf. Apostol reprezintă Harul Duhului Sfânt care n-e
veghează.

Preotul care citeşte Sf. Evanghelie îl simbolizează pe Hristos care iese la

propovăduire. Sfânta Evanghelie cuprinde învăţătura Mântuitorului care
simbolizează toată învăţătura necesară pentru mântuirea credincioşilor. Ea este
înălţată în văzul credincioşilor deoarece Hristos S-a făcut văzut în lume în
momentul propovăduirii.

Uşile Împărăteşti rămân deschise deoarece Hristos rămâne la propovăduire.

Urmează ecteniile de pomenire şi ecteniile în cadrul căreia se deschide Sfântul
Antimis, pregătindu-se pentru săvârşirea Jertfei Nesângeroase.

! LITURGHIA CREDINCIOŞILOR

La începutul acestei părţi se cântă ,,Heruvicul,, în care oamenii sunte asemânaţi

cu heruvimii, cerându-se să lepădăm grija lumească deoarece va intra Împăratul
Slavei.

Ieşirea cu Sfintele Daruri are o dublă semnificaţie: atăt drumul Mântuitorului pe

dealul Golgotei în drum spre Răstignire, cât şi cortegiul funerar care la dus pe
Hristos la mormânt. În acest moment darurile, sunt scoase din Sf. Altar şi
arătate credincioşilor precum şi Hristos a fost răstignit în văzul tuturor.

Momentul intrării Sf. Daruri în Sfântul Altar şi închiderea uşilor reprezintă

sigilarea mormântului, iar aşezarea Sfântului Aer care înainte este cădit,
reprezintă înfăşurarea Trupului în giulgiu şi ungerea cu mirodeni.

La strană se cântă ,, Ca pe Împăratul tuturor Să-l primim ,, arătând prin aceasta

că îl recunoaştem pe Hristos în chip nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. După
rostirea ecteniei cererilor, preotul deschide uşile împărăteşti şi binecuvintează
pe credincioşi cu formula ,, Pace tuturor!,, imediat îndemnând pe credincioşi ,,
Să ne iubim unii pe alţi ca într-un gînd să mărturisim ,, . Acest lucru arată pacea
dintre credincioşi, acum având loc sărutarea păcii, dacă slujesc mai mulţi preoţi
se sărută pe umeri.

Se rosteşte Crezul, timp în care preotul leagănă Sfântul Aer deasupra Sfintelor
Daruri provocând o pală de vânt, aducând aminte de suflarea de vânt de la
Înviere.