Sunteți pe pagina 1din 8

7.

Calea pentoz fosfatilor

Calea pentoz-fosfaților este o cale de metabolizare particulara care se desfasoara in :


- eritrocite unde are ca scop generarea de NADPH+H+ necesara refacerii (reducerii)
glutationului (GSH) compus cu activitate anti-oxidanta
- tesuturile in care au loc sinteze intense: ficat, tesut adipos, corticosuprarenala, glanda
mamara care necesita cantitati semnificative de NADPH+H+
- celulele implicate in aparare: granulocyte, mastocyte in care are loc generarea de specii
reactive in scop bactericid

Caracteristicile caii pentoz fosfatilor:


- se desfasoara in citozol
- are loc preponderent in tesuturile in care se desfasoara sinteze reductive intense, si care
necesita cantitati mari de NADPH+H+
- genereaza NADPH+H+ necesar atat sintezelor reductive cat si reducerii glutationului
“gunoier” (scavenger) al radicalilor liberi care au potential lezional la nivelul membranelor
celulare
- genereaza ribozele necesare sintezelor de nucleotide respectiv acizilor nucleici

Procesul se desfasoara in 2 etape:


I. etapa oxidativă (etapa ireversibila)
II. etapa neoxidativă (etapa reversibila).

I. Etapa oxidativă
Glucoza sechestrata in celula sub forma de glucoza 6- fosfat sufera doua reactii succesive de
dehidrogenare astfel:
- o prima dehidrogenare a glucozo-6-fosfatului sub acţiunea glucozo-6-fosfat
dehidrogenazei (G6PDH) în prezenţă de NADP+, cu formare de 6-fosfo-gluconolactonă
şi NADPH + H+. Gluconolactona 6-fosfat este hidrolizata la acid 6-fosfo-gluconic sub
acţiunea glucono-lactonazei.
- urmeaza a doua dehidrogenare in care acidul 6-fosfo-gluconic sub actiunea 6-P-gluconat
dehidrogenazei în prezenţă de NADP+ si urmată imediat de decarboxilare, genereaza o
noua molecule de NADPH + H+ şi pentoza ribuloză-5-fosfat

Ribulozo-5-P formata sufera reactii reversibile de izomerizare in urma carora se transforma în


două pentoze astfel:
- in xiluloză-5-P sub acțiunea fosfopentoz-epimerazei (epimerizare care determina o
inversiune la C3)
- in riboză-5-P sub acțiunea fosfopentoz-izomerazei (izomerizare cetoză-aldoză)
Ecuaţia globală a etapei oxidative a caii pentoz-fosfaţilor este:
Glucoză-6-P + 2 NADP+ + H2O Riboză-5-P + CO2 + 2 NADPH + 2 H+

II. Etapa neoxidativă


Scopul etapei neoxidative este acela de a recicla compusi formati in sensul transformarii lor inapoi
la hexoze perimitand astfel reluarea procesului conform schemei generale:

In proces actioneaza doua enzime:


- transcetolaza care intervine de doua ori: initial in reatia de transfer intre unitatile de 5
atomi de C si apoi in reactia de transfer intre unitatile de 5 si 4 atomi de C
- transaldolaza care intervine in reactia de transfer intre unitatile de 7 si 3 atomi de C
Intre cele două pentoze fosforilate (xiluloză-5-P si riboză-5-P) se transfera un fragment de 2 atomi
de C de la xiluloză-5-P in calitate de donor (cetozic) catre riboză-5-P in calitate de acceptor
(aldozic), rezultand sedoheptuloză-7-P (contine 7 atomi de C) şi gliceraldehidă-3-P. Enzima care
catalizeaza procesul se numeste transcetolaza si utilizeaza drept coenzima tiamin pirofosfatului
(forma activă a vitaminei B1) care realizeaza trasferul fragmentului de 2 C între cele două pentoze.
Asupra noilor zaharuri formate actioneaza transaldolaza care catalizează transferul unui fragment
de 3 C de la sedoheptuloză-7-P la gliceraldehidă-3-P rezultand fructoză-6-P şi eritroză-4-P
(contine 4 atomi de C). Fructoza-6-P formata poate fi izomerizata la glucoza 6-fosfat si relua
procesul fie poate intra in glicoliza.
Eritroza rezultata este utilizata in reactia urmatoare in care intervine din nou transcetolaza
catalizand transferul unui fragment de 2 C de la o nouă moleculă de xiluloză-5-P la eritroză-4-P,
cu formare de fructoză-6-P şi gliceraldehidă-3-P

Bilantul căii pentoz-fosfaţilor constă în degradarea a 3 molecule de glucoză-6-P la două molecule


de fructoză-6-P şi o moleculă de gliceraldehidă-3-P. Multiplicând cu 2 se obtin 4 molecule de
fructoză-6-P si 2 molecule de gliceraldehidă-3-P. Una dintre moleculele de gliceraldehidă-3-P
poate izomeriza formand dihidroxiaceton-P. Prin urmare cele doua trioze formează împreună o
moleculă de fructoză-1,6-P2, care ulterior este convertit la fructoză-6-P. Deci in final din trei
molecule de glucoză-6-P se formeaza 5 molecule de fructoză-6-P.

In concluzie bilantul global este:


6 G-6-P + 12 NADP+ + 7 H2O 5 F-6-P + 6 CO2 + 12 NADPH + 12 H+ + Pi
Cum 5 F-6-P sunt echivalenti cu 5 G-6-P relatia devine:
Glucoză-6-P + 12 NADP+ + 7 H2O 6 CO2 + 12 NADPH + 12 H+ + Pi
Bilantul net al caii pentoz fosfatilor indica faptul ca in acest proces o molecula de glucoză-6-P este
degradata total la 6 CO2 si 12 12 NADPH + 12 H+:

IMPORTANŢA CĂII PENTOZ-FOSFAŢILOR


Scopul principal al cai pentoz fosfatilor este producerea a doi compusi cu roluri esentiale in celula
si anume NADPH+H+ si riboza astfel:
1. NADPH+H+ este folosit ca donor de H in urmatoarele procese:
a. reducerea glutationului (GSH) oxidat
b. sinteze reductive
c. reactii de detoxifiere
d. fagocitoza
2. Riboza este utilizata in sinteza de nucleotide respectiv de acizi nucleici.

a. Reducerea glutatonului oxidat.


Glutatonului (GSH) este un tripeptid γ-glutamil-cisteinil-glicina, numit si scavenger” (gunoier) al
speciilor reactive. Componenta activa a acestui tripeptid este gruparea SH (apartinand restului de
cisteina).

Glutationul poate participa la reactii de reducere prin intermediu gruparii SH, reactii in urma carora
el sufera fenomenul de oxidare. In urma oxidarii glutationului rezulta un dimer in care doua
molecule de GSH sunt legate intre ele printr-o punte disulfidica (GS-SG) conform reactiei:

In organism, in diverse procese metabolice sunt generati, pe seama oxigenului molecular, compusi
secundari, cu reactivitate mare numiti specii reactive ale oxigenului sau ROS (reactive oxygen
species). Acesti compusi sunt agenti oxidanti puternici si au efect lezional la nivelul mebranelor
celulare, proteinelor, ADN-ului. Unul dintre acesti agenti oxidanti este peroxidului de hidrogen
sau apa oxigenata (H2O2). Potentialul nociv al H2O2 este anulat prin descompunerea peroxidului
de hidrogen sub acţiunea glutation peroxidazei (enzimă ce necesită seleniu în calitate de cofactor)
si care utilizeaza drept cosubstrat glutationul conform reactiei:

Pentru menţinerea în celulă a unor rezerve adecvate, glutationul trebuie refacut, proces realizat
prin reducerea structurii GS-SG reactie catalizata de glutation reductaza care utilizeaza
NADPH+H+, care devine astfel esential pentru refacerea glutationului activ (redus).

GSH este astfel unul din componentele principale ale sistemului de apărare anti-oxidantă a
celulelor. El are efect protector asupra membranelor celulare in general si a celor eritrocitare in
particular. In eritrocit calea pentoz fosfatilor reprezintă singura sursă pentru NADPH-ul necesar
refacerii GSH component esential in mentinerea integritatii membranelor acestei celule.
Din acest motiv deficitul enzimatic de glucoza-6-P dehidrogenaza (G6-PDH), la nivel eritrocitar,
diminueaza productia de NADPH, afectează activitatea glutation reductazei determinand scăderea
rezervelor de glutation redus. Prin urmare descompunerea peroxidului de hidrogen este incetinita
acesta se acumuleaza determinand lezarea membranei eritrocitului care in final conduce la
hemoliză.
b.Tesuturile in care au loc biosinteze reductive intense sunt: ficatul, ţesutul adipos, glanda
mamară în lactaţie, glandele corticosuprarenale şi gonadele. In aceste tesuturi calea pentoz
fosfatilor este mult mai activa decat in altele pentru a furniza cantitati suficiente de NADPH+H+in
procesele de detoxifiere a xenobioticelor, sinteza de acizil graşi si colesterol respectiv de hormoni
steroizi.
c. La nivel hepatic exista un sistem de detoxifiere numit sistemul microzomal de
hidroxilare sau citocromul P450. Acest sistem are activitate monooxigenazica si este calea
principala de hidroxilare a compusilor alifatici, aromatici, xenobioticelor (substanțe exogene ca
medicamentele, toxicele, aditivi limentari etc). Potentialul toxic al acestor compusi se datoreaza
caracterului lor lipofil datorita caruia pot traversa membranele celulare si se pot acumula.
Detoxifierea acestor compusi se realizeaza prin convertirea lor in compusi hidrosolubili printr-o
reactie de hidroxilare (monooxigenare), in urma careia ei devin usor excretabili la nivel renal. Prin
activitate monooxigenazica se intelege faptul ca Cit-P450 utilizeaza oxigen molecular incorporand
un oxigen la substrat (S) sub forma de grupare OH in timp ce al doilea oxigen este convertit la apa
pe seama NAPH+H+ conform reactiei generale.
S−H + O2 + NADPH + H+ → S−OH + H2O +NADP+

e. Fagocitoza
In eritrocit scopul principal al caii pentoz fosfatilor este producerea de NADPH+H+ pentru a
neutraliza speciile reactive generate in cursul metabolismului.
Exista insa celule si anume cele implicate in aparare care produc NADPH+H+(pe calea pentoz
fosfatilor) in scopul utilizari lui pentru a genera specii reactive capabile sa distruga bacteriile. In
organismal uman exista doua celule principale implicate in fagocitoza : neutrofilele si macrofagele
(monocitele). Ambele celule poseda doua tipuri de mecanisme de distrugere a bacteriilor: unul
dependent de O2, altul independent de O2. Sistemul dependent de O2 contine o serie de enzime
cum ar fi NADPH oxidaza, superoxide dismutaza, mieloperoxidaza, capabile sa produca specii
reactive (ROS). In aceste celule consumarea intensa a O2 pe seama caruia se formeaza radicalul
superoxid poarta denumirea de explozie respiratorie si activeaza de aproape 20 ori calea pentoz
fosfatilor. Superoxidul format este convertit la apa oxigenta care devine substrat pentru
mieloperoxidaza sau radicalul hidroxil OH·(specie extrem de reactiva). Mieloperoxidaza initiaza
formarea HOCl (care are activitate bactericida de aproximativ 50 mai mare fata de H2O2).
Sistemul independent de O2 utilizeaza schimabarea de pH (scaderea pH-ului) din fagolizozomi si
enzimele lizozomale (lipolitice, proteolitice) pentru distrugerea patogenilor.
2. Riboza este utilizata in sinteza de nucleotide respectiv de acizi nucleici. Riboză-5-P este
precursorul utilizat în sinteza de nucletidelor care servesc drept:
- unităţi structurale ale acizilor nucleici (ADN,ARN)
- componente in structura unor coenzime (NAD+, FAD, coenzima A)
- componente in structura nucleotidelor macroergice (ATP, GTP, UTP, CTP).

Reglarea activităţii căii pentoz-fosfaţilor


Reglarea caii pentoz fosfatilor este realizata prin mecanisme alosteric, covalent si prin control
hormonal.
1. Enzima glucozo-6-P dehidrogenaza (G6PDH) care catalizeaza reactia ireversibila de
debut a procesului este inhibată prin mecanism alosteric de NADPH, produs al reacției.
2. Controlul hormonal este realizat de catre insulina prin mecanism de inductie asupra celor
două dehidrogenaze NADP+-dependente ce actioneaza in etapa oxidativa (ireversibila) a
procesului.
Independent de mecanismele de reglare exercitate asupra activitatii enzimelor limitante de viteza
amploarea unui metabolism, in cazul de fata, caii pentoz fosfatilor, poate fi determinata de tipul
de tesut si de necesitatile de moment ale acestuia. Prin urmare calea pentoz fosfatilor poate
functiona in mod „particular”, astfel:
- la nivel hepatic unde necesarul de NADPH şi cel de riboză-5-P sunt similare, riboză-5-P
este directionata spre sinteza si prin urmare calea pentoz fosfatilor nu mai desfasoara faza
neoxidativa.
- in tesutul adipos sau in celulele implicate in aparare unde necesarul de NADPH predomina
ribozo-5-P este imediat angajat în etapa a doua a caii pentru a reaproviziona procesul cu
glucoza 6-P obtinuta din prin izomerizarea fructozo-6-P format in etapa neoxidativa a
procesului. Prin urmare ambele etape ale caii pentoz fosfatilor sunt active.
- -in situatia in care intr-un tesut necesarul de riboză-5-P devine predominant (sinteza de
nucleotide ptr replicare, transcriptie) acesta poate fi obtinut prin parcurgerea in sens invers
a etapei neoxidative (care este reversibila) plecand de la intemediari glicolitici ca fructoza-
6-P şi gliceraldehida-3-P. Prin urmare in aceasta situatie etapa oxidativa a caii pentoz
fosfatilor poate deveni nefunctionala/neutilizata.