Sunteți pe pagina 1din 30

ARGUMENT

Viata oricarui om poate fi amenintata la un moment dat de o suferinta instalata brusc sau
insidios care-l duce intr-o situatie critica ce trebuie rezolvata de serviciul sanitar cu
promptitudine si competenta. Nursingul promoveaza sanatatea, previne imbolnavirile, trateaza
bolnavi din punct de vedere somatic si psihic in orice unitate sanitara, si are rolul de a suplini
nevoia afectata, pentru a recupera in timp persoana bolnava.
Am ales sa aprofundez acest subiec cu scopul de a-mi insusi cunostinte noi despre
afectiunile aparatului genital femin, despre fibromul uterin in principal.
Lucrarea de fata se ocupa cu studiul uneia dintre cele mai intalnite afectiuni genitale
feminine: fibromul uterin, tumora benigna cu incidenta crescuta care afecteaza o categorie larga
de femei. Am ales acest subiect, considerand ca profilaxia si tratarea afectiunilor
ginecologice,precum si ocrotirea mamei si copilului sunt cele mai importante. Ca femeie si
mama, am fost impresionata de numarul destul de mare de femei care sufera de afectiuni
ginecologice si de dorinta lor de a avea copii.
De aici deriva sarcinile multiple ale unei asistente medicale si de noi depinde rezolvarea
cu succes a problemelor, deseori vitale pe care le ridica ginecologia si obstetrica. Ingrijirile
acordate unei bolnave operate de fibrom uterin sunt multiple. Pentru a efectua operatia si pentru
a acorda bolnavei ingrijirile corespunzatoare este nevoie de o echipa completa, in care cadrele
medicale au un rol foarte important.
Rolul asistentei este de a pregati pacienata preoperatoriu si de a preveni complicatiile
postoperatoriu, prin ingrijirile acordate si supravegherea atenta a starii de sanatate.
Scopul acestei lucrari este acela de a scoate in evidenta multitudinea de ingrijiri acordate
bolnavelor operate de fibrom uterin. Se spune ca suntem tot atat de tineri ca si credinta noastra.
Crezul meu este acela al profesiei, de a darui sfaturi si intelegere celor sanatosi, ingrijire celor
suferinzi si de a-i ajuta pe acestia din urma sa depaseasca momentele dificile ale bolii si pentru a
se putea reintegra in familie si societate.
CAPITOLUL I.
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI
GENITAL FEMININ.

Reproducerea este o caracteristica fundamentala a oricarei fiinte si se realizeaza prin


participarea a doua organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundarii gametului
feminin(ovulul) de catre gametul masculin (spermatozoidul). Oul rezultat se grefeaza in cavitatea
uterina, unde continua sa se dezvolte pana ce fatul devine viabil si este expulzat prin uter prin
actul nasterii.
Diferentierea sexuala este prezenta inca din momentul fecundarii oului, dar diferentierea
intersexuala somatopsihica are loc lent in timpul copilariei si se realizeaza dupa pubertate ca
urmare a activitatilor gonadelor. In copilarie, hormonii sexuali secretati in canitate redusa
contribuie, impreuna cu ceilalti hormoni, la cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului,
iar dupa pubertate, acesti hormoni secretati in cantitati crescute la femei cu anumite caracteristici
ciclice, intretin functia sexuala.
Organizartea morfofunctionala a sistemului reproducator la ambele sexe este extrem de
complexa, glandele avand functie atat de a produce gameti (ovule si spermatozoizi) cat si pe cea
de a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor activitati asupra organelor genitale si asupra
intregului organism, asigura conditii optime pentru reproducere.

1.1. Notiuni de anatomie

Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externa - vulva - si un grup de organe
interne localizate in pelvis: vaginul, uterul, trompele Fallope ( uterine) si ovarele. Glandele
mamare constituie anexe ale aparatului genital. Evolutia si starea morfologica a organelor
genitale sunt in stransa interdependenta cu starea hormonala, diferita in fiecare din perioadele de
dezvoltare.
VULVA
Este constituita din:
- muntele lui Venus
- labiile mari
- labiile mici
- clitorisul
- himenul
- glandele Bertholin
- glandele Skene
- bulbii vestibulari
- glandele anexe regionale
- perineul

La nivelul vulvei se afla si orificiul extern al uretrei ( meatul urinar) cu glandele Skene.

Muntele lui Venus: Regiunea anatomica dinaintea simfizei pubiene, acoperita de la


pubertate cu par. Este bogata in tesut grasos, fibroconjunctiv,oferindu-i un relief usor proeminent
si o consistenta moale de pernita.
Labiile mari: sunt plinuri cutaneo- mucoase, constituite din fibre musculare si de tesut
grasos si conjunctiv. Ele sunt acoperite pe fata externa de piele, iar pe partea interna de o
mucoasa prevazuta cu un epiteliu pavimentos. Prezinta foliculi polisebatici pe fata externa si
glande sudoripare a caror functii debuteaza la pubertate.
Anatomic se unesc si formeaza comisura anterioara, extremitatile posterioare se unesc la
fel intre ele, si formeaza comisura posterioara. Contin un bogat plex venos care in cazuri de
traumatisme produce hemoragie profunda si hematoame extinse.
Labiile mici: Sunt formate din tesut conjunctiv si fibre musculare, printre care se gasesc
rare fibre de tip erectil. Sunt acoperite de o mucoasa prevazuta cu un epiteliu pavimentos.
Prezinta glande sebacee si eventual glande sudoripare.
Clitorisul: Este constituit din doi corpi cavernosi, separati printr-un sept incomplet. Se
termina cu o extremitate proeminenta denumita gland, prevazuta cu un fren.
Himenul: Oblitereaza partial orificiul vaginal si este format din tesut conjunctiv bine
vascularizat, fiind acoperit de un epiteliu pavimentos.
Forma orificiului himenal poate fi:
- semilunara
- ciurculara
- cribiforma
- sepatat
- fibriata
Glandele Bartholin: Sunt situate pe cele doua laturi ale extremitatii inferioare a
vaginului in grosimea labiilor mari. Sunt glande tubulare ramificate, alcatuite din lobi formati la
randul lor din acini glandulari cu functie muco-secretorie.
Glandele Skene: Sunt asezate parauretral si se deschid in partile laterale ale orificiului
uretral.
Bulbii vestibulari: Sunt organe erectile incomplet dezvoltate.
Limfaticele vulvei: Sunt drenate de ganglionii limfatici inghinali superficiali si profunzi
si de ganglionii femurali superficiali si profunzi.
Perineul: Este o formatiune musculo-apneoverotica, care inchide in jos excavatia ososa
a bazinului.
Organele genitale interne:
- vaginul
- uterul - corp
- istm
- col (cervixul)
- trompe - portiunea interstitionala
- portiunea istmica
- portiunea ampulara
- ovarele

Vaginul: Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit in sensul antero-posterior. Va


ginul are rol in copulatie ( depunerea spermatozoizilor) serveste drept canal de trecere a fatului
si anexele sale in timpul nasterii.
Datorita elasticitatii are posibilitatea de a se deschide in special in cursul nasterii, cand
peretii sai pot veni in contact cu peretii bazinului, pentru ca dupa aceea sa devina la dimensiunile
obisnuite. La femeile in varsta inaintata, vaginul isi pierde supletea transformandu-se intr-un
conduct foarte rigid. Vaginul are o directie oblica de sus in jos si dinapoia, inainte avand o
lungime de aproximativ 12 cm si diametrul de 2 cm.
In drumul sau oblic, strabate o serie de planuri musculare care inchid bazinul in partea de jos a
trunchiului. Muschii din aceasta regiune denumita perineum sunt sustinatorii vaginului si in buna
parte a tuturor organelor bazunului.
Pe fata interna a vaginului se afla mucoasa vaginala alcatuita din mai multe straturi de
celule suprapuse. Suprafata mucoasei este neregulata, cu cute transversale, care pornesc de o
parte si de alta a unor formatiuni mai ingrosate. Aceste cute au un rol important in marirea
suprafetei de contact in timpul actuluilui sexual si in mentinerea lichidului spermatic depus in
vagin.
Mucoasa vaginala se modifica in raport cu secretiile de hormoni sexuali din organism, in
special cu secretia de estrogeni. Vaginul in partea de sus se continua cu colul uterin iar in partea
de jos se dechide in vulva. In partea dinapoi vine in raport cu rectul, iar in partea dinainte in
raport cu vezica si uretra.
Uterul: Este organul in care nideaza si dezvolta produsul de conceptie si care produce expulzia
acestuia dupa dezvoltarea la termen. Este situat in regiunea pelviana, pe linia mediana si
reprezinta raporturi anatomice:
- anterior - cu vezica urinara
- posterior - cu rectul
- inferior - se continua cu vaginul
- superior - cu organele intestinale si colonul
- lartetral - cu ligamentele largi.
Uterul este un organ cavitar, care masoara la nulipare 6,5 cm lungime, iar la multipare 7,8 cm
lungime, are un diametru transvers de 5 cm la baza si de 3 cm la in portiunea medie a colului si
un diametru antero-posterior de 2,5 - 3 cm.
Este format din trei portiuni: corpul, istmul si colul.
Corpul uterin - are aspectul unui con turtit antero-posterior caruia i se descriu doua fete
si doua margini.
- Fata anterioara - usor convexa este acoperita de peritoneu pana la istm, unde acesta se
reflecta pe vezica formand fundul de sac vezico-uterin.
- Fata posterioara - mai convexa, cu o creasta mediana este acoperita de peritoneu care
coboara pe istm si pe primi centimetri ai peretelui vaginal posterior, apoi se reflecta pe rect
formand fundul de sac vagino-rectal (Douglas). Este in raport cu ansele intestinale si colonul
ileo-pelvin. Marginile laterale sunt rotunjite si in raport cu ligamentele largi. Pe se gasesc vasele
uterine si se pot afla vestigii ale canalului Wolff cum este canalul Malpighi- Gartner.
- Marginea superiora sau fundul uterului este ingrosata si rotunjita,concava sau rectilinie
la fetite si net convexa la multipare. Prin intermediul peritoneului este in contact cu ansele
intestinalesi colonul pelvian. Unghiurile laterale denumite coarne uterine se continua cu istmul
tubar si sunt sediul de insertie a ligamentelor rotunde si utero-tubare.
- Istmul: continua corpul uterin si reprezinta o zona retractila a acestuia.
COLUL UTERIN: Este mai ingust si mai putin voluminos decat corpul si are forma unui
butoias cu dou fete convexe si doua margini groase si rotunjite.
Portiunea supravaginala vine anterior in contact cu peretele postero-inferior al vezicii
prin intermediul uni tesut celular putin dens, care decoleaza usor pe linia mediana. Fata
posterioara, acoperita de peritoneu corespunde fundului de sac Douglas. Marginile laterale sunt
in raport cu baza ligamentelor largi si spatiul pelvio-rectal superior.
Portiunea vaginala a colului este delimitata de suprafata de insertie a vaginului ce se face
pe o inaltime de 0,5 cm si este la nivelul unirii treimii cu treimea inferioara.
Portiunea intravaginala proemina in vagin ca un con cu varful rotunjit si centrat de
orificiul extern care la nuluipare este circular sau in fanta transversala ingusta, fanta care la
multipare se lungeste cu 1,5 cm . Buza anterioara mai proeminenta si rotunjita, cea posterioara
mai lunga. Colul este separat de peretii vaginului prin cele 4 funduri de sac.
Mijloacele de fixare si sustinerea ale organelor genitale feminine sunt reprezentate de
aparatul ligamentar care este reprezentat prin:
- ligamente largi
- ligamente rotunde
- ligamente uretero-sacrate
Ligamentele largi se prezinta ca doua repliuri peritoneale pornind de lea marginile
laterale ale uterului la peretii ewxcavatiei pelviene. Fata anterioara este ridicata de ligamentul
rotund, cordon rotunjit de 15 cm, care de la corpul uterin se indreapta antero-posterior
determinand formarea aripioarei anterioare a ligamentului larg, apoi se angajeaza in canalul
inghinal, terminandu-se prin numeroase fascicule fibroase in tesutul celulo-grasos al muntelui lui
Venus si al labiilor mari. Fata posterioara a ligamentului este ridicata in portiunea mijlocie de
catre ovar si ligamentele uretro si tubo-ovariene formand aripioara posterioara. Marginea
superioara a ligamentului larg este locul unde cele doua foite se conntinua una pe alta, fiind
strabatute de trompa careia ii formeaza mezosalpingele sau aripioara superioara. Baza
ligamentului larg cu o grosime de 2,5 cm in plan sagital reprezinta hilul principal prin care
penetreaza vasele si nervii uterului si vaginului. Tesutul celular din partea inferioara a
ligamentului alcatuieste parametrele.
Ligamentele uretro-sacrate sunt doua fascicule conjunctivo-musculare, pornind de la fata
posterioara a regiunii cervico-istmice indepartandu-se postero-superior la sacru pana la nivelul
celei de a doua sau a primei gauri sacrate.Sunt alacatuite din fibre musculare netede ( muschiul
recto-uterin), tesut conjunctiv condensat si fibre conjunctive elastice proprii. Adevarata sustinere
a uterului o realizeaza prineul, prin intremediul peretilor vaginali.

1.1.1. Vascularizatia si inervatia

Artera ovariana trimite un ram terminal care patrunde pe ligamentul utero-ovarian, se


anastomozeaza cu uterina participand la irigarea uterului.
Venele uterului se formeaza din toate tunicile si conflueaza intr-un sistem de sinisuri cu
peretele endoterial la nivelul statului plexiform. De la aceasta de formeaza marginea uterului,
plexurile venoase uterine de unde sangele dreneaza prin venele tubare si ovariene in vena
ovariana. In jos, se formeaza venele uterine ce se varsa in venele iliace interne. O mica parte din
sangele venos urmeaza calea ligamentului rotund.
Limfaticele: Sunt pornite din endometru si miometru, formeaza sub seros o bogata retea
mai abundenta posterior. De aici pornesc trunchiurile colectoare care de pe marginile uterului se
indreapta spre diferite grupe ganglionare. O parte urmeaza calea ligamentului rotund si ajuns in
ganglionii inghinari superficiali, iar alta prin ligamentul larg la cei iliaci externi. Limfaticele
colului impreuna cu alte parti inferioare ale corpului si superioare ale vaginului colecteaza la
nivelul a trei stari ganglionare:
- Este formata din ganglionul arterei uterine si ganglionul opturator iliac intern si extern.
- Este format din ganglionii iliaci primitivi si latero-sacrati
- Este fotmat din ganglionii lombo-aortici.

Inervatia uterului este asigurata de plexul utero-vaginal, emanatie a plexului hipogastric inferior
cu predominenta simpatica. Plexul utero-vaginal se prezinta ca o textura densa de fibre si
ganglioni plasat in parametre ce anastomozeaza contralateralele si cu plexurile vezicale si
uterine.
Trompele uterine sau salpingele sunt cele doua conducte musculo-membranoase situate in partea
superioara a ligamentelor largi. Ele se intind de la coarnele uterine pana la fata superioara a
ovarelor. La nivelul trompei are loc intanlirea ovulului cu spermatozoizii si constituirea initiala a
oului. Trompele au o lungime de 10-12 cm cu diametre care variaza pe traiectul lor inte 2-4 cm
pana la 6-8 cm, in partea terminala.
Fiecare trompa prezinta 4 parti:
- Partea interstitiala situata in grosimea peretelui uterin
- Istmul care continua partea interna si are o lungime de 3-4 cm
- Ampula cu o lungime de 7-8 cm mai dilatata
- Pavilionul, portiunea terminala, cu o forma de palnie care este dotata cu cate 10-15
franjuri pe margine( fimbrii).
Trompele sunt dotate cu o mare capacitate de mobilitate. Pozitia lor este asigurata de ligamente
largi, ligamente ovariene, cu functie endocrina si in acelasi timpreproducatoare a avulelor.
Ovarele: Sunt organe pereche si constituie glanda sexuala feminina. Sunt situate in
cavitatea pelviana, pe peretele sau posterior. Au o forma ovoidala, cu diametrul longitudinal de 3
cm, latimea de 2 cm si grosimea de 1 cm. Suprafata este neteda pana la pubertate, iar dupa aceea
usor neregulata. Fata superioara a ovarelor este in raport anatomic cu pavilionul trompei. Hilul
ovarian se gaseste pe marginea lor. Ovarul este fixat prin ligamentul utero-ovarian, tubo-ovarian
si lombo-ovarian, precum si prin prin ligamentul mezo-ovarian. Arterele ovarului provin din
arcada vasculara formata din artera ovariana cu o ramura a arterei uterine si din care se deschid
10-12 arteriole care patrund in ovar la nivelul hilului.

1.1.2. Functiile ovariene

Ovarul, gonada feminina are functia de a forma si elibera in fiecare luna un ovul si de a
secreta hormaonii care formeaza fecundarea ovulului si pregatesc organismul feminin pentru
graviditate.
Ovogeneza consta dintr-o serie de transformari pe care le sufera celula germinativa
fuliculara pana la stadiul de ovul matur. Celula germinativa primordiala are un numar complet
(diploid) de cromozomi (44 somatici si 2 sexuali XX). Ea se divide formand ogovonii, iar prin
diviziune miotica a acestora rezulta ovocitele de ordinul I.
In momentul ovulatiei se produce o prima diviziune meiotica din care rezulta o celula mare -
ovocitul II si primul globul polar. Ovocitul II este expulzat prin ruperea folicului, in trompa
uterina, unde are loc o a doua diviziune, rezultand preovulul, care nu se divide si devine oul
fecundabil cu numarul de cromozomi redus la jumatate (22 + X) si al doilea globul polar. Ovulul
ajunge prin trompele uterine prin uter si daca nu a fost fecundat este eliminat cu secretiile
uterine. Daca ovulul nu este fecundat, corpul galben in aproximativ a 24 a zi a ciclului incepe sa
degenereze, se cicatrizeaza. Daca ovulul a fost fecundat, corpul galben persista, are o activitate
endocrina intensa in primul trimestru al sarcinii.
Secretia de hormoni ovarieni consata din estrogen si progesteron. Hormonii estrogeni
sunt sintetizati de celule foliculare in timpul maturarii foliculului, de celulule corpului galben, in
timpul sarcinii de placenta, iar in cantitati mici de catre corticosuprarenale si testiculi. Estrogenii
actioneaza in primul rand asupra organelor genitale feminie, simuland proliferarea mucoasei si a
musculaturii uterine.
Prtogesteronul este secretat de catre celulule corpului galben, de corticosuprarenale si in
timpul sarcinii de catre placenta. Actiunile sale constau in modificarea secretorie a mucoasei
uterine. Secretia hormonala ovariana este controlata de catre hormonii gonadotropi hipofizari.
Galnda mamara: este glanda pereche situata in regiunea antero-posterioara a toracelui,
lateral de stern, la nivelul spatiului delimitat de coasta a 3 a si a 4 a , anterior muschiului pectoral
si dintat. Poate prezenta anomalii numerice in plus sau in minus; anomalii de forma sau volum.
Forma este aproximativ ca a unei emisfere cu tendinta spre conicizare sau aplatizare discoidala,
cu fata plana spre torace, iar convexa libera , centrata pe mamelon. Dimensiunile sunt de 12-13
cm, diametrul, inaltimea de 10-12 cm si gareuatea de aproximariv 150-200 grame. Consistenta
este formata dar elestica.
Tegumentele: sunt netede centrate de areola cu diametrul de 15-20 mm, pigmentata si cu
10-12 tuberculi Morgagni (glande sebacee). In centru areolei proemina mamelonul cilindric sau
conic, rugos si 10-12 orificii galactofore. Tesutul celular subcutanat, bine reprezentat, se desparte
in lama preglandulara care lipseste la nivelul mamelonului si lama retromamara, ce asigura
mobilitatea fata de marele pectoral.
Subcapitolul 1.2.
Notiuni de fiziologie

Menstruatia: reprezinta consecinta corelatiilor neuro-hormonale la femeie, este


reprezentata de o hemoragie asociata cu necroza superficiala a mucoasei uterine, care se produce
ciclic incepand cu pubertatea si sfarsind cu menopauza, constituind expresia activitatii genitale
feminine.
In realitate sunt mai multe cicluri care converg si se conditioneaza reciproc: ciclul
hipotalamo-hipofizar, ciclul ovarian cu ciclul exocrin si endocrin, ciclul uterin endometrial,
ciclul vaginal, ciclul mamar si ciclul genital.

1.2.1.Ciclul endometrial

Mucoasa uterina este divizata in doua straturi cu caracteristica anatomice si evolutie


diferita:
- stratul profund sau bazal, ce nu sufera nicio mofificare de-a lungul ciclului menstrual,
este format din partea profunda a tubilor glandulari si a corionului.
- stratul superficial, numit si functional, care prezinta importante modificari in cursul
ciclului menstrual.
Ciclul menstrual se poate imparti in trei faze: proliferativa, secretorie si menstruala.
Faza proliferativa: Spre a 10 a zi a ciclului, glandele care au fost ingustate rectilinii, devin
treptat hipotrofice, iar lumenul lor se largeste. In celule nu se mai gasesc nici mucus, nici
glicogen. Spre ziua 13-14, glandele sunt mai mari, epiteliul lor este mai ondulat, sub influenta
mucoasei F.S.H.-ului se secreta estrogeni cu actiune proliferativa asupra mucoasei.
Faza secretorie (progesteronica sau pregravidica), in cea de-a 15 -17 -a zi , la baza
celulelor apar vacuole de glicogen, glandele devin dentalate, glicogenul se deplaseaza spre partea
apicala a celulei, pentru a excreta catre ziua a 25 a. In acest moment partea speciala a celulei se
incarca cu mucus. Arterele spiralate se diferentiaza in zilele 25-27, tot acum stroma se
micsoreaza in grosime prin resorbtia edemului. Determinismul fazei secretorii este: L.H.
progesteron - faza secretorie.
Faza menstruala, dureaza in medie 4 zile. Stratul superficial masoara 8-10 cm in grosime
si se elimina. Menstruatia apara ca un clivaj hemoragic al mucoasei uterine, realizat prin jocul
modificarilor vasculare.

1.2.2. Ciclul vaginal

In mod normal mucoasa vaginala, la femei in plina activitate sexuala are patru zone de
celule care se modifica in cursul ciclului menstrual. Acestea sunt:
- zona superficiala
- zona intermediara
- zona parabazala
- zona bazala
In timpul fazei estrogenice, epiteliul marginal creste si atinge maximul de dezvoltare inainte de
evolutie. Celulele zonei parabazale devin cilindrice, de adesemenea si cele din zona
intermediara, care se stratifica si cresc in volum. Aceasta crestere rezulta din dezvoltarea
celulelor si proliferarea lor.
Continutul celular in glicogen creste in faza aceasta, iar, spre sfarsitul fazei estrogenice
(avansata), straturile zonei superficiale se multiplica (conificarea). Ovulatia se caracterizeaza
prin debutul modificarilor regresive care se manifesta prin oprirea dezvoltarii epitelui
vaginal.Celulele se turtesc si sunt eliminat in placarde. Pe masura ce faza estrogenica avanseaza,
activitatea epiteliului inceteaza iar descuamarea lui se continua.
Faza estrogenica se caracterizeaza printr-o proliferare a celulelelor si o crestere a
acidofilei si a indicelui picnotic. Faza progesteronica se caracterizeaza prin descuamarea
celulelor care se plicaturizeaza si se elimina in cantitate foarte mare.

1.2.3. Ciclul mamar

In cursul unui ciclu menstrual, la nivelul glandelor mamare se produc modificari morfo-
fiziologice sub actiunea celor doi hormoni ovarieni: foliculina si progesteronul. Foliculina, in
prima faza a ciclului ovarian determina hiperplazia tesutului conjunctiv si a canalelor
galactofore. In faza a doua, sub actiunea progesteronului are loc dezvoltarea tesutului lobulo-
alveolar. In timpul sarcinii, sub actiunea foliculinei, glandele mamare se maresc si sunt
dureroase. La examinarea mamelonului chiar in primele luni, va aparea colostrul. Mamelonul si
areola se pigmenteaza mai intens. De asemenea, circulatia devine mai intensa, venele
superficiale se dilata si devin foarte evidente prin transpiratia pielii, construind reteaua Haller.
Dupa nastere, se declanseaza lactatia, in ziua a 3-4 -a datorita inceperii secretiei de
prolactina, precum si datorita excitarii mamelonului prin actul suptului, intervenind si o cale
neuroflexa.

CAPITOLUL II
NOTIUNI TEORETICE DESPRE FIBROMUL UTERIN
2.1 Definitia bolii

Fibromul uterin este o tumoare benigna formata din tesut muscular neted de tip miometrial
si din tesut conjunctiv.
- este ce mai comuna tumora benigna umana si cea mai frecventa;
- se dezvolta din musculatura neteda a peretelui uterin (miom), dar prezinta si o componenta
conjunctiva, de unde si denumirea de fibrom;
- a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca si "pietre ale uterului".
Fibro (greaca) = fibra + oma (greaca) = umflatura.

2.2 Etiologia fibromului uterin

Exista mai multe teorii:


• Teoria hormonala: aparitia fibromului datorita tulburarilor hormonale, Nitherspoon emite
teoria hiperfoliculinemiei, stabilind o legatura de cauzalitate intre formarea chistelor
ovariene cu secretie crescuta de estrogen. Fibromul uterin se dezvolta cu precadere in
perioada de activitate ovariana, creste in timpul sarcinii, dupa tratamente cu Clomifen,
contraceptive si regreseaza dupa menopauza.
• Teoria genetica: existenta unei gene care prin diverse mutatii ar duce la construirea
formatiunii tumorale.
• Teoria musculara: aparitia fibromului ca o reliferare a tesutului muscular si conjunctiv
vascular.
• Teoria resturilor embrionare: se considera fibromul ca fiind consecinta unor resturi
embrionare localizate perivascular, care se multiplica formand aglomerari concentrice de
fibre musculare netede la periferia carora prolifereaza tesutul conjunctiv.
• Teoria neurofibromatizei: explica aparitia fibromului uterin in cadrul unui proces de
neurofibromatoza generalizata. Fibromul uterin se dezvolta de obicei intre 30-45 de ani
fiind foarte rar intanlit inainte de 25 de ani. Nu apare niciodata inainte de pubertate sau
dupa menopauza. In timpul sarcinii fibromul creste in dimensiuni din cauza modificarilor
hormonale.
Tipuri de localizari:
Fibromul uterin se prezinta ca o formatiune tumorala unica sau cel mai adesea multipla, de
dimensiuni variabile se distinge de tesutirile din jur si modifica forma uterului. Localizarea
fibromului uterin este variata in raport cu diferite segmente ale uterului sau ale muschiului uterin:
• Localizarea corporeala - cea mai frecventa, sediul tumorii putand fi fundic, peretele
anterior sau posterior uterin. Situatia tumorii localizata pe peretele posterior antreneaza o
retroversie uterina fixa foarte dureroasa.
• Localizarea cervicala - este mai rara, coexistand cu fibromioamele corpului. Sediul poate
fi supra-vaginal, se situeaza anterior sub peritoneu comprimand vezica si uretra, alteori
posterior sau lateral intre foitele ligamentului larg realizand fibroame uterine
intraligamentare. Sediul intravaginal intereseaza mai ales buza superioara a colului.
• Localizarea subperitoneala (fibromioamele subseroase) pot fi sesile modificand mai mult
sau mai putin conturul uterului, sau pediculate, cand se pot torsiona sau chiar rupe.
• Localizarea in plin miometru - intramural sau interstitial, cand sunt de dimensiuni mici nu
modifica conturul uterului, dar cand cresc in volum produc o marire a uterului ce devine
neregulat, nodular.
• Fibromul uterin submucos - se dezvolta sub endometru, desi este mai putin frecvent are o
mare importanta clinic prin sangerarile pe care le determina. Predispozitia submucoasa
deformeaza mai mult sau mai putin cavitatea uterina, iar uneori dezvolta pedicul,
devenind liber de cavitatea uterina, in aceasta forma sub efectul contractiilor uterine tinde
sa se elimine prin col realizand: fibromul submucos uterin pediculat in stare nascanda.
• Numarul si dimensiunile: nodulii fibromatosi au numar si dimensiuni variabile, cei mici
pot fi microscopic sau de 1-2 mm, cei mari pot atinge dimensiuni variabile, gigantic care
pot ajunge pana la marimea unui uter gravid la termen si greutatea lor poate fi de 5-10 kg
sau mai mult. Tumorile colului sunt solitare, in schimb la nivelul corpului sunt multiplii
noduli tumorali.
• Consistenta fibromului este ferma, culoarea este alb-cenusie sau rozata dupa gradul de
vascularizare si prezinta diverse modificari in caz de necrobioza sau alte degenerescente.
Cand nodulul este proaspat sectionat se pot vedea benzile musculare ce se intersecteaza
sau sunt sub forma unor vartejuri. La femeile in varsta se gasesc fibromioame calcificate
a caror duritate este ca si a osului.
• Transformari structurale ale fibromului uterin: poate fi sediul transformari degenerative
benigne ce survin ca urmere a unor modificari circulatori sau dupa tratamentul cu doze
crescute de progestative.
• Degenerescenta calcara: fibroamele devin dense, dure, de culoare alba-sidefie. In zonele
cu necrobioza se depune calciu si noduli devi duri si grei ca niste pietre, se intanleste
numai dupa menopauza la intervaluri relativ mari.
• Degenerescenta osoasa: mecanismul de producere nu este bine cunoscut.
• Degenerescenta edematoasa: produsa prin blocarea circulatiei venoase de intoarcere, este
mai frecventa in sarcina si lauzie. Fibromul creste brusc in volum, este mai moale, dar nu
este dureros. Pe sectiune are zone gelatinoase, galben-verzui sau mixomatoase.
• Necroza aseptica: este o complictie produsa prin ocluzia arteriala a tumorii. Clinic se
manifesta prin alterarea starii generale, febra, apetit diminuat, greturi, balonare
abdominala. Tumoarea creste in volum, devine mai moale si sensibila, iar sectiune este de
culore rosie inchisa, visinie.
• Necroza septica: se intanleste cel mai frecvent in localizari submucoase pediculate. La
examenul vaginal, nodulul este de culoare brun-verzuie-negricioasa cu zone facelte si
fetid. Este prezenta alterarea statii generale a bolnavei, dar de intensitate variabila.
• Transformarea maligna - cu incidenta controversata, se manifesta clinic prin cresterea si
inmuierea tumorii si aparitia unor metroragii sugestive mai ales in postmenopauza.
• Degenerare grasa - este rara si apare sub doua aspecte: ca sechela sau concomitent cu
stadiile avansate ale distrifiei hialine, cand vacuolele de grasime apar in celule sau alteori
se prezinta ca un tesut adipos cu celule rezultate din metoplazia celulelor musculare.
• Regresiunea fibromului uterin - este mai accentuata dupa nastere, in timpul alaptarii si
dupa instalarea menopauzei pana la disparitia prin citoliza a celulelor musculare
miomatoase.

2.3 Factori de risc


Factori care pot favoriza dezvoltarea fibromului uterin:
- Varsta: odata cu inaintarea in varsta femeile sunt predispuse la aparitia fibroamelor uterine,
insa dupa menopauza acestea pot sa se micsoreze sau chiar sa dispara;
- Etnia: cercetarile arata ca femeile de culore sunt mai expuse riscului de a face fibrom uterin in
comparatie cu cele din rasa caucaziana;

- Ereditatea (cazuri de fibrom uterin in familie).


- Sarcina si nasterea copilului: sarcina si nasterea par sa aiba un efect de protectie si pot scadea
riscul de a dezvolta fibromul uterin.
Alte studii cu privire la identificarea unor factori de risc s-au indreptat catre obezitate,
sustinand ca femeile care sufera de obezitate prezinta un risc mai amre de a face fibrom uterin.
Insa, rezultatele sunt destul de neclare in aceasta privinta.
Daca cercetarile anterioare aratau ca femeile care iau anticonceptionale si sportivele sunt mai
putin expuse riscului de a face fibrom, noile stidii nu au identificat nicio posibila asociere intre
acestea. De asemenea, situatia a ramas destul de neclara si in privinta proprietatilor
protectoare pe care le ofera sarcina si nasterea.

2.4 Simptomatologie

Fibromul uterin se manifesta foarte variat, in functie de numarul, marimea si laocalizarea


tumorilor.
• Fibromul asimptomatic: evidentiat de cele mai multe ori cu ocazia unui examan
ginecologic de rutina sau descoperit in timpul explorarii chirurgicale a pelvisului.
• Hemoragii uterine: sangerarile uterine reprezinta simptomul cel mai frecvent intanlit la
femeile cu fibrom uterin. Sangerarile uterine se prezinta foarte variat clinic. Explicatia lor
este data de vascularizatia crescuta a uterului, marimea cavitatii uterine si de o
deficienta in contractia musculara pentru a asigura hemostaza. In ordinea frecventei se
intanlesc:
- Menoragia: hemoragie menstruala - reprezinta cea mai obisnuita si forma de sangerare la
femeile cu fibromiom. Menoragiile ne se instaleaza niciodata brusc, menstruatiile devin
progresiv ami ambundente, frecvent cu cheaguri, dureaza mai mult de o saptamana, sfarsind cu
o serozitate rozacee.
- Menometroragiile: sunt sangerari care continua o menstruatie abundenta pana la menstruatia
urmatore. Se intanlesc cu o frecventa de aproximativ 22% din cazuri.
- Metroragiile: sunt mai rare, intanlindu-se in 13% din cazuri; ele survin intre menstruatii,
discontinuu, fiind revelatoare mai ales pentru un miom sub mucos sau polip fibros.
- Hidroreea: in perioada menopauzei se intanlesc hemoragii continue cu exacerbari. Leucoreea
se intanleste sub forma hidroreica. Hidroreea consta intr0o pierdere de lichid clar, apos,
albicios, al carei cantitate poate ajunge la 1 litru/24h. Pioreea sau pierderi purulente pot releva
cateodata un polip fibros pe cale de necrozare. Leucoreea banala nu este un semn de fibrom.
- Leucoreea: abundenta premenstrual, este un simptom comun, in fibromul uterin secretia
cervicala este filanta, translucida sau murdara cand se insoteste cu endocervicita si/sau
endometrita, in obstructiile canalului cervical pot fi prezentate descarcari intermitente de
continut seropurulent, sangvinolent de tip vomica uterina.
• Fibroamele dureroase: aparitia durerilor avertizeaza ca exista cva mai mult decat un
fibromiom banal. Durerea rezultata din degenerari, urmeaza tulburari circulatorii,
infectioase, torsiunii unei tumori pediculate, prin compresiune la nivelul pelvisului sau
printr-o leziune asociata. Ddurerile au caractere diferite:
- Dureri cu caracter colectiv, spasmodic - reflecta contractiile uterine ce tind sa excluda din
cavitatea uterina un nodul submucos sau polip fibromatos, uneori durerea ia aspectul
dismenoreei particulare, atunci cand fibromiomul constituie un obstacol in evacuarea sangelui
menstrual, femeia acuza o jena pelviana sau veritabile dureri lombo-abdominale, insotite de o
sangrare redusa, urmata apoi de cheaguri, care sfarsesc criza dureroasa;
- Dureri intense cu caracter lanciant: insotite de semne de iritatie peritoneala, varsaturi, survin
in cazul fibroamelor intracapsulare;
- Dureri cu caracter de crampe sfasietoare - iar cand se adauga febra, frisoane, leucocitoza, se
constituie semnalul supuratiei si abcedarii unui nodul fibromiomatos.
Cresterea rapida a unui fibrom uterin se insoteste de o stare de tensiune hipogastrica.
Inclavarea unui fibrom uterin in micul bazin se exprima prin dureri caracteristice cu iradieri in
membrele inferioare, prin compresiunea realizata de tumora pe radacinile sciaticului.
Perceperea masei tumorale: in epigastru sau abdomen de catre bolnava este posibila atunci
cand tumora a depasit micul bazin.
• Tulburari functionale ale organelor de vecinatate: in functi de marimea si localizarea lui,
un fibrom uterin poate avea rasunet asupra organelor vecine, generand o serie de
simptome "de imprumut". Manifestarile clinice sunt date de compresiunea tumorii pe
caile urinare, rect, vase.
• Tulburari vezicale: apar tulburari mictionale;
- polakiuria (mictiuni mai frecvente) cu caracter diurn;
- retentia de urina se intanleste mai rar, se manifesta mai ales premenstrual, rareori ia aspect
de retentie acuta.
• Compresiune colorectala: in general sunt putine - tensiune, constipatie, ocluzie
mecanica.
• Compresiune venoasa: poate fi sursa unui edem al memdrelor inferioare. Asocierea unei
infectii latente in micul bazin si a uneihipercoagulabilitati creaza conditiile aparitiei
flebitelor spontane.
• Compresiunea ureterului in fibromul intraligamentar poate produce:
- hidroureter;
- hidronefroza.

2.5 Diagnostic

Diagnosticul fibromului uterin este in principal un diagnostic clinic. Pledeaza pentru fibrom
unele caracteristici palpatorii ale tumorii: bine delimitata, facand corp comun cu uterul, de
consistenta mai dura, indolora. Acesta se completeaza cu datele obtinute prin investigatii
paraclinice in special cele obtinute la examenul ecografic.

2.5.1 Diagnostic clinic


Investigatii clinice: semne secundare, obezitatea, teren varicos, anemiile.
Prin palparea abdomenului poate fi perceputa tumoarea, daca axeasta a depasit "stadiul
pelvian" devenind "tumora pelviabdominala sau abdominala".
Examenul cu valve permite depistarea unor leziuni ale colului.
Tuseul vaginal combinat cu palparea abdomunala confera cele mai valoroase informatii pentru
diagnostic:
- siruare, dimensiune, forma, numarul tumorilor. Fibroamele pot sa deformeze uterulu, fiind
percepute sub furma unor proeminente cu suprafata neteda.
- un semn clasic, prin care fibroamele se diferentiaza de tumorile ovariene, il reprezinta
"solidaritatea" cu uterul. Fibroamele "fac corp comun cu uterul", urmand deplasarile pe care le
imprima uterului si invers. Intre fibrom si uter nu exista "sant de delimitatre".
- consistenta fibroamelor este ceva mai mare decat a peretelui uterin normal ( sunt dure). Daca
survine transformarea sarcomatoasa capata o consistenta ferma. Daca degenereaza edematos
sau se necrobiozeaza, consistenta lor diminua.
- fibroamele sunt nedureroase. Devin dureroase da se necrobiuzeaza, se torsioneaza sau survin
complicatii septice.
Tuseul vaginal permite si depistarea eventualelor leziuni anexiale.

2.5.2 Diagnostic paraclinic

Investigatii de laborator:
- Hb (hemoglobina), Ht (hematocrit), leucocite, trombocite, tip de coagulare (TQ, TH,TS), VSH,
grupa sanguina, Rh.
- Examene biochimice ale sangelui: uree sanguina, glicemie, tymol, proteinemie.
- Examen de urina: urocultura, test de sarcina.
- Examen cardiologic: EKG, masurarea TA, puls.
Examinari complementare:
- Histerometria: permite evidentierea cavitati uterine, alungite, deformate sau alteori pare
scurta prin nodulii sub mucos si intra cavitari; chiuretajul uterin se face cu scop explorator,
terapeutic, biopsic;
- Histerosalpingografia: indicata in diagnosticarea unui fibrom submucos, se efectueaza cu o
substanta de contrast lipo sau hidrosolubila;
- Radiografia simpla: evidentiaza tumorile calcifiate, ca pete alburii sau alb-cenusi rotunjte;
- Flebografia uterina: metoda radiologica de vizualizare a vascularizatiei pelviene, utilizand calea
endouterina de injectare a substantei de contrast;
- Examenul ecografic: aprecizeaza dimensiunile, numarul si chiar topografia tumorilor,
excluzand o sarcina, da detalii asupra situatiei fibromului, depisteaza leziuni asociate si permite
supravegherea tratamentului;
- Examen colposcopic si ctologic:
- Histeroscopia: vizualizeaza baza de implantare a unui fibrom endocavita;
- Celioscopia;
- Cistografia;
- Clisma baritata.

2.5.3 Diagnostic diferential

De cele mai multe ori fibromul uterin se recunoaste usor prin examenul clinic, dar procesul de
diagnosticare trebuie sa aiba in vedere si alte stari fiziologice si patologice .
• Sarcina - in care oprirea menstruatiei si nu sangerarea este semnul cel mai important,
iar examenul vaginal ne arata caracterele speciale ale uterului gravid (moale, globulos,
contractii), reactiile biologice de sarcina elimina aceasta posibilitate;
• Sarcina extrauterina sau hematocelul
• Cancerul de col uterin - apare in jurul menopauzei sau dupa ea, sangerarea este fara
legatura cu menstruatia neregulata;
• Inflamatiile si tumorile anexiale;
• Chist vegetant;
• Chist dermoid;
• Tumori chistice de ovar - solid fibrom de ovar;
• Uterul fibromatos - este deosebit de fibromul uterin, se intanleste la femeile multipare (
in apropierea menopauzei), manifestandu-se cu menstruatii neregulate, insotite de
balonari si dureri abdominale, la examenul clinic uterul este marit, forma neregulate,
dur, cavtatea uterina este mai amre, dar regulata;
• Adenomioza - determina o marire neregulata, nedepasind o sarcina de 12 saptamani si
apare la femeile tinere;
• Uterul malformat;
• Pelviperitonita statica.

2.6 Tratament

Tratamentul fibromului uterin - se recomanda combaterea factorilor ce pot determona


dereglari hormonale metabolice.
Un scop important este intretinetra unui echilibru hormonal, cu evitarea incarcaturilor
hormonale si combaterea sindromului de congestie pelvian. In perioada de activitate genitala a
femeii, masurile profilactice se realizeaza treptat.
Profilaxia fibromului uterin consta in:
- la pubertate se supravegheaza intreaga dezvoltare a functiei genitale a femeii;
- combaterea cazurilor de congestie pelviana si a disfuncriilor neuroendocrine;
- atentie in utilizarea tratamentelor cu estrogeni si contraceptivelor;
- stimularea natalitatii la varsta tanara;
- depistarea tumorilor in fazele incipiente latente, prevenirea dezvoltarii si a complicatiilor prin
medicatie decongestiva si igiena riguroasa;
- evitarea interventiilor chirurgicale timpurii si repetate pe sfera genitala;
- prevenirea recidivelor dupa operatii, cauzele favorizante cum sunt congestia pelviana si
incarcaturile hormonale, vor fi combatute;
- pentru o buna profilaxie este necesar consultul periodic si dispensarizarea cazurilor cu risc de
imbolnavire (femei care au facut tratamente hormonale, interventii chirurgicale genitale,
sterilitate primara, pubertatea patologica);
- supravegherea tumorilor depistate si tratate.

2.6.1 Tratament igieno-dietetic

• Tratament farmacodinamic cu descongestionante;


• Ca masura de urgenta se aplica tratament medicamentos pentru oprirea imediata a
hemoragiilor sau pentru prevenirea repetarii lor;
• Tratamentul fibromului uterin este chirurgical.

2.6.2 Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos este indicat numai in cazul tumorilor mici, fara semne clinice
deosebite, necomplicate, in preajma menopauzei, cand exista posibilitatea supravegherii
bolnavei si contraindicatii de ordin general sau local pentru actul chirurgical. Scopul terapeuticii
medicale este combaterea hemoragiei, se administreaza ocitocice: Ergomet sau Methergin - in
injectii i.m., o fiola la 12 ore. Cand exista hemoragii mari, se pot administra si i.v. fiole de
Ergomet, se poate administra si per os, o fiola la 6 ore. Oxistinul are efect rapid si de scurta
durata - se poate administra i.v. diluat in 20 ml glucoza,dar se poate administra si i.m.
Medicamente cu efect asupra coagularii: Vit. K1 (3 fiole/zi, dupa masa), Venostat (1-2 fiole/zi,
i.v. sau s.c.), Vit. C (5 tb. de 200 mg/zi sau 2 tb. de 500 mg/zi), Predinson (30 mg/zi).
Tratamentul cu progestative de sinteza: este un tratament de mare importanta, trebuie
inlaturat cu progestativ asociat estrogenitiv, datorita riscului puseului. Se folosesc: 10 mg de
progestativ in zilele 20, 23 si 26 ale ciclului menstrula, pe cale orala sau parenterala. Poate fi
asociat cu androgeni, un singur progestativ doar. La intreruperea tratamentului exista pericolul
de noi si ambundente hemoragii. Tratamentul este de lunga durata si necesita controlul
permanent al uterului. Antagonistii de gmFH (Zoladex) pot reduce mult volumul tumorilor
simptomatologia.
Chiuretajul uterin este un procedeu sigur de oprire a hemoragiei si are scop explorator si
biopsic. Sunt foarte limitate indicatiile: cand bolnava refuza operatia, cand starea generala a
bolnavei nu permite interventia chirurgicala si ca terapie adjuvanta de hemostaza temporara
pentru refacerea bolnavei si pregatirea preoperatorie.

2.6.3 Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical are indicatie atinci cand bolnava prezinta un fibrom uterin cu
dimensiuni mai mari ca a unei sarcini de 3 luni, determinand o sangerate persistenta la
tratamentul medicamentos, cu dureri secundare. Tratamentul chirurgical se impune in cazul:
- fibromului marit in volum;
- miomul este posterior si antreneaza tulburari de compresiune;
- fibromul lateral cu riscul de compresiune pe uter;
- polipi intracavitari cu risc de infectie;
- miomul compresiv sau dureros;
- cand apare o crestere brusca a unui fibrom care era mic;
- cand hemoragia persista peste 3 luni;
- cand apar tulburari asociate secundare;
- inainte de menopauza, pentru a vindeca o sterilitate, a favoriza graviditatea si a trata
avorturile repetate;
- contextul psihologic si social.
Tratamentul chirurgical este cel mai eficient prin extirparea fibromului. Se efectueaza prin:
miomectomie, miometrectomie si histerectomie. Operatiile acestea se fac pe cale vaginala sau
abdominala. Calea de abordare se face in functie de volumul si topografia fibromului. Mai nou,
se recurge la tehnici operatorii conservatoare: miomectomia, miometrectomia, care sa pastreze
intacte sau sa restaureze toate functiile aparatului genital: gestativitate, hormonala si
menstruala.
Miomectomia urmareste pastrarea integritatii functiilor genitale si statica a organelor
pelvisului, extirparea tumorei sau tumorilor fibromatoase cu pastrarea uterului si anexelor sale.
Avantaje: respecta endometrul, care este organ de receptie hormonala prin care se asigura
functionarea normala a ovarelor, pastreaza functia menstruala si de gestatie. Este indicata in
tratamentul chirurgical al fibromului uterin la femeile tinere. Este contraindicata in cazurile de
preexistenta a fibromului cu caracter genital, in afectiuni caute si subacute pelvi-genitale, in
stari precanceroase ale colului, la femei peste 45 de ani si in cazul afectiunulor cardiace grave.
Miomerectomia are ca scop principal conservarea cat mai mare a cavitatii uterine. Se extirpa
nodulii tumorali si se face rezectia unei portiuni largi de miometru cu deschidere obligatorie a
cavitatii uterine. Este indicata in polifibromatoza uterina.
Histerectomia consta in indepartarea uterului odata cu tumora fibromatoasa. Avantajele sunt:
previne aparitia cancerului genital, pierderea de sange este mica si complicatiile sunt rare.
Indicatiile sunt la femeile peste 45 de ani, la femeile tinere cand nu doresc sarcina si nici sa
pastreze menstruatia si in contraindicatiile interventiei conservatoare. Histerectomia se imparte
in subtotal (se pastreaza colul si se efectueaza la femeile tinere) si totala (se suprima uterul in
totalitate si se evita persistenta unui pelvis dureros si riscul degenerarii maligne).
Tehnicile operatorii conservatoare prezinta ca avantaje: evitarea tulburarilor castrarii,
atenuarea acestor tulburari la femeile in pre sau postmenopauza si conservarea integritatii
fiziologice a femeii. Contraindicatiile acestor tehnici si limitele conservarii ovarelor sunt: ovarele
polichistice la femei tinere, nu se lasa pe loc un ovar dupa 45 de ani, evita concentrarea
ovarelor fara trompe, asocierea unui cancer genital care predispune largirea histerectomiei cu
anexectomie.

2.6.4 Alte terapii

Terapia hormonala: femeia nu poate ramane insarcinata pe tratamentului, dar poate cu succes
sa devina mama dupa intreruperea tratamentului hormonal. Nu exista o limita de varsta pentru
aceste tratamente. Limitarea este impusa doar de situatia clinica a fibromului uterin
Contraceptivele orale: nu micsoreaza fibroamele, dar pot fi eficiente in controlul simptomelor,
in special al sangerarilor.
Analogii GnRh: reduc eficient concentratia estrogenilor la valori apropiate celor din menopauza
si duc la micsorarea fibroamelor. Din pacate, dupa 6 luni de tratament, cand administrarea
agonistilor GnRh trebuie intrerupta, fibroamele cresc rapid din nou. Prin urmare, acesta este un
tratament temporar, foarte eficient insa in utilizarea preoperatorie.
Embolozare: se introduce un cateter prin arterele uterine si se injecteaza un bolus de material
plastic, care se cantoneaza in arteriolele mici care hranesc fibromul. Se reduce astfel fluxul
sanguin si apare necroza. Dar pot aparea, de asemenea, complicatii severe, care pot necesita
interventie chirurgicala de urgenta. Aceasta procedura nu este larg acceptata.
Terapia cu ultrasunete: cu frecventa inalta HIFU nu necesita incizie, deci e neinvaziva. Utilizeaza
unde ultrasonice cu intensitate mare pentru distrugera fibroamelor. Aceasta tehnica este relativ
noua. A fost aprobata abia in 2005.

2.7 Complicatii

Complicatiile fibromului uterin se impart in patru categori:


1. Complicatii locale:
- infectioase: apar in fibromul submucos, iar aparitia unei infectii se traduce prin semnele ei
caracteristice: febra, durere, alterarea starii generale, fibromul infectat, rar intanlit, se mareste
in volum si devine mai moale;
- complicatii anexiale: pot fi acute sau cronice;
- endometrita (inflamatia endometrului) este insotita de marirea cavitatii uterine si de formare,
se manifesta cu leucocitoza si usoara hipertermie si se exteriorizeaza sub forma de leucoree;
- necrobioza septica sau gangrena unui polip produs de col se manifesta cu dureri pelviene de
tip exploziv, insotite de pierderi roscate, polipul devine fragil si sangereaza la atingere;
- hemoragiile: apar foarte des in fibromul submucos, hemoragia este un simptom si poate
deveni o complicatie prin repetare, uneori pot fi foarte ambundente, necesitand o interventie
chirurgicala de urgenta;
- complicatii mecanice: hemoragii intraperitoneale, torsiunea acuta sau lenta a unui fibrom,
ocluzie intestinala, compresiunea pe organele din jur (compresiuni vezicale sau rectale);
- complicatii vasculare: edeme (procesul nu este reversibil si tratamentul este chirurgical);
- degenerescentele fibromului uterin pot fi benigne (degenerare chistica, degenerare
ficozacoloidala si calcaroasa) sa maligne (degenerare maligna sarcomatoasa, foarte rara si
foarte grava), degenerarile maligne pot fi atunci cand fibroamele cresc rapid si se insotesc de
metroragii.
2. Complicatii generale:
- aparatul respirator: apare semne de suferinta reducerea capacitatii sale, datorita tumorilor
voluminoase care ridica diafragmul;
- aparatul circulator:apar dureri pericardice, palpitatii, dispnee paroxistica, tahicardie, HTA,
edem, flebite ale venelor membrelor inferioare sau a micului bazin;
- aparatul urinar: disurie, polakiurie, retentie urinara, hidronefroza, fenomene datorate
compresiunii prin dezvoltarea tumorii;
- obezitatea: este frecventa si este un factor nefavorabil cand este vorba de un act chirurgical;
- tulburari ale croazei sanguine(a posibilitatilor irganice de a-si regla hemoragia) explica in parte
pericolelor trombogenozei fibroamelor.
3. Complicatii obstetricale:
- sterilitate;
- la asocierea cu sarcina pot aparea: compresiune asupra plexului solar, vezicii urinare, rectului
(manifestate prin tenesme vezicale, pevialgii, polakiurie, disurie, tenesme rectale, dureri lombo-
sciatice) si chiar, in cazul fibroamelor mari, avorturi, nasteri premeture, insertii joase ale
placentei.
4. Complicatii postoperatorii:
- flebotromboze: sunt complicatii majore, manifestate adesea prin embolie pulmonara;
- ocluzii postoperatorii;
- peritonite;
- complicatii urinare, specifice histerectomiei totale, cand este vorba de o fistula uretero-
vaginala sau fistula vezico-vaginala.
2.8 Prognostic

Transformarea maligna a fibromului uterin este rara, fiind mai mica de 1%.
Infertilitatea poate aparea in cazul ingustarii portiunii istmice a trompelor uterine sau ca
rezultat al afectarii zigotului, mai ales in cazul fibromului submucos. Complicatiile din perioada
sarcinii includ: avortul spontan, sindromul de insuficienta in crestere intrauterina, travaliul
prematur, diskinezie uterina in timpul travaliului, obstructia canalului de nastere, hihronefroza.
Fibromul uterin este diferit de la caz la caz. Tumoarea in sine este benigna si inofensiva,
regresand prin atrofie, dupa incetatea functiei hormonale ovariene.
Deseori insa, fibromul poate cauza simptome grave periclitand viata bolnavei prin anemie
grava, complicatii cardiace, necroza, degenerescenta sarcomatoasa si asocierea cu cancerul de
col uterin.