Sunteți pe pagina 1din 2

Înființată la începutul anilor `80 în de către Lars Ulrich, un adolescent de 18 ani, formația Metallica are o istorie

interesantă . În urma unei aventuri, în care tânărul va merge în turneu cu formația favorită, va lua hotărârea, ca la întoarcerea
în America să încerce să-și alcătuiască o formație.
Cum Lars, pasionat de formațiile britanice care făceau parte din Noul Val al Heavy-Metalului Britanic și atras de tobe,
dorea să-și facă propria trupă Heavy Metal, a reușit în scurt timp să-și construiască o mulțime de conexiuni în lumea Metalului ce
se dezvolta în California. Brian Slagel și Ron Quitana – promotori și editori – i-au devenit repede amici. Astfel, când Brian Slagel
i-a oferit un loc pe compilația „Metal Massacre” lui Lars îi mai rămăsese minorul detaliu de a-și face formația.
James Hetfield locuia în Downey, California, era un tânăr introvertit și foarte timid. Confuz și deprimat datorită
abandonului tatălui său și moartea mamei sale ,James a găsit salvarea în muzică. La 14 ani se apucase de chitară (după ce în
prealabil studiase pianul și tobele). După moartea mamei, el stă în casa unui bun prieten Ron McGovney, pe care îl va convinge să
învețe să cânte la bass.
Împinși de Hugh Tanner, fostul chitarist al formațiilor Leather Cham și Phantom Lord, James Hetfield și Ron
McGovney iau legătura cu Lars Ulrich. Astfel, cei trei se întâlnesc în camera lui Lars. Ulrich a rămas surprins de cât de timid era
Hetfield. Ron și James nu au fost deloc impresionați de talentul lui Lars, Ron întrebându-se dacă Lars a mai cântat la tobe până
atunci. Însă numeroasele „pile” pe care Lars le avea au făcut ca cei trei să bată palma și să încerce să construiască o formație
împreună.
Numele de "Metallica" a fost ales de Lars. Lars îl ajuta pe Ron Quintana, să aleagă un nume pentru o nouă revistă care să
promoveze trupele metal și New Wave Of British Heavy Metal. Quintana a propus două nume pentru revistă: „Metallica” și
„Metal Mania”. Lars i-a sugerat să numească revista „Metal Mania” și și-a numit formația Metallica.
La începutul anului 1982, Metallica a înregistrat Hit the Lights pentru prima compilație „Metal Massacre”, produsă de
Brian Slagel. Numele formației a apărut tipărit greșit pe album: „Mettallica”, dar melodia a reușit să stârnească ceva interes.
Chitaristul Lloyd Grant a fost adus pentru a face solo-ul piesei, el nefiind un membru permanent al trupei. Pentru a aduce un
chitarist în formație, Ulrich a apelat din nou la „The Recycler”. La acest anunț a răspuns Dave Mustaine din Huntington
Beach, California, chitaristul formației „Panic”. Ulrich și Hetfield au fost atât de impresionați de echipamentul lui Mustaine că i-
au cerut să intre-n formație înainte să-l audă cântând. Metallica a început să cânte în cluburile din L.A. însă au fost primiți cu
rezerve de către public, lucru ce nu i-a descurajat, din contra au cântat și mai tare și mai repede. Însă în cadrul trupei tensiunile
între Dave și Ron au crescut foarte mult. Au existat și altercații între Dave și Ron sau Dave și James, de câteva ori Dave fiind dat
afară din formație, însă el revenea a doua zi și întreba dacă poate să continue.
Cu toate acestea Metallica a reușit să înregistreze o casetă demo completă înaintea plecării lui Ron. Demo-ul s-a numit
„No life 'Til Leather” și a atras repede atenția fanilor și promotorilor din California, în special San Francisco.
Următorul membru va fi Cliff Burton, care pe atunci cânta cu formația „Trauma”. Astfel, James și Lars au mers la un club unde
concerta „Trauma”. Cum au intrat în club, o claie de păr roșu ce se mișca foarte repede pe scenă le-a atras atenția. Pe lângă asta,
sunetul pe care chitara acestuia îl scotea i-a uimit pe cei doi. După ce James a numărat corzile a exclamat: „that’s a bass dude!” (e
bass frate!). După concert cei doi s-au dus la Cliff și i-au spus că trebuie neapărat să-l fure! După ce au petrecut ceva timp
împreună (6 luni) Cliff le-a spus că sunt de treabă și că acceptă invitația de a se alătura Metallicii, mai ales fiindcă Trauma
devenise plictisitoare pentru el. Ajunși la New York, fac cunoștință cu Jonny Z. Lars îl trage de-o parte și îi spune lui Jon, că vor
renunța la chitaristul lor. Câteva ore mai târziu chitaristul formației Exodus, Kirk Hammett, a fost adus în New York, pentru a fi
testat de formație. După ce Kirk a dus la bun sfârșit solo-ul la cântecul Seek and Destroy, Lars și James au fost de acord că el este
soluția ideală pentru a fi chitaristul principal al Metallica. În anul 1983, cu un nou chitarist principal, Kirk Hammett, Metallica
intră în studioul din New York, pus la dispoziție de către Megaforce Records, pentru a înregistra primul album.
Jonny Z și soția sa și-au amanetat toate valorile pentru a putea produce și distribui albumul. Un album în care aveau mare
încredere. Cu toate că nu și-au permis publicitate, iar radioul nu se atingea de el, albumul s-a vândut în 65.000 de exemplare foarte
repede. Făcând din Metallica un fenomen al muzicii Underground. La finalul anului 1983, Metallica pleacă în primul turneu trans-
american, Kill’em All For One. Turneul s-a încheiat la începutul anului 1984, pe 2 ianuarie, după 53 de concerte.
“Kill’Em All” nu a fost neapărat un mare succes din punct de vedere financiar, însă el vânduse 300.000 de exemplare,
ceea ce era de-a dreptul incredibil pentru un label independent ca Megaforce. Noul album: Ride The Lightning – în continuare sub

Elev: Ungureanu Ștefan clasa a VI-a D Pagină 1


Megaforce Records. Albumul de debut al formației a făcut din Metallica liderul mișcării Thrash. Versurile erau mult mai clare,
producția era infinit mai bună, iar agresivitatea instrumentelor era dublată de cea a versurilor. Influența lui Burton era clară,
progresul formației fiind evident. Cliff era un muzician desăvârșit. Era singurul din formație care studiase cu adevărat muzica. El
a avut o influență foarte mare asupra lui James. Cei doi devenind foarte, foarte apropiați. Acest lucru a dus la crearea unor cântece
foarte puternice, atât ca versuri cât și ca sunet.
Albumul "Ride the Lightning" a ajuns să vândă 800.000 de mii de unități, enorm pentru o casă de discuri independentă.
Metallica începe înregistrarile pentru al treilea album la sfârșitul anului 1985. Acesta este înregistrat tot în Danemarca,
cu același producator Flemming Rasmussen."Master of Puppets", primul album integral sub 'Elektra', este considerat de către
majoritatea fanilor hard-core ai Metallica și de majoritatea specialiștilor ca fiind cel mai bun; cel mai bun album Metallica, dar și
cel mai bun album Heavy-Metal al tuturor timpurilor. Maturizarea formației este evidentă. Complexitatea pieselor este
nemaiîntâlnită până atunci. Albumul ajunge să vândă 500.000 de exemplare relativ repede, Metallica primind primul disc de aur.
Este primul album thrash care intră în top 100 Bilboard, atingând poziția 29 fără să fie difuzat la radio. Succesul avut de Metallica
a făcut ca aceasta să devină o trupă controversată.
Moartea lui Cliff în accident la numai 24 de ani a șocat întreaga lume a metalului, el avea foarte mulți prieteni fiind chiar
și în 1981 un “star” printre cei ce urmăreau evoluția thrash-ului. A doua zi după înmormântare Metallica audia basiști, posibili
înlocuitori pentru postul ocupat de Cliff.
Pentru a evita o reacție negativă a fanilor, Metallica a preferat să elibereze un disc de cover-uri, în locul unui album de studio cu
cântece noi. “The 5.98$ E.P.: Garage Days Re-Revisited”, pentru a face cunoștință fanilor cu noul bassist în iunie 1987. Albumul
a fost în mare parte înregistrat în Garajul lui Lars, de aici și numele E.P-ului.
Cel de-al patrulea album Metallica este „…And Justice For All”. Mulții fani sau specialiști se îndoiau de puterea creativa a
Metallicii fără Cliff. Însă relația dintre James Hetfield și Lars Ulrich a fost întotdeauna primordială pentru formație. Ei sunt baza
forței creative ce înseamnă Metallica. Astfel albumul „…And Justice For All” a fost un succes masiv. Tributul suprem adus de
formație lui Cliff.
Albumul este mai complex și mai direct decât „Master of Puppets” sau „Ride the Lightning”, a avut un succes comercial
mult mai mare decât precedentele (a atins locul 6 în Top 200 Billboard, primul top 10 al lor). Metallica își câștigase deja un loc în
istoria muzicii, chiar devenind o trupă Metal legendară, totul fără ajutorul radioului sau, nici atât, al televiziunii. Ceea ce Metallica
aduce nou odată cu albumul este primul Video-Clip, pentru piesa „One”.
Metallica a crescut cu fiecare album, atât în complexitate cât și ca atitudine. Încercările prin care au trecut i-au făcut mai puternici.
Producția albumului a ținut 10 luni și a costat peste 1 milion de dolari. Producătorul albumului a fost Bob Rock, care fusese
chemat sa mixeze albumul, însă el a dorit să-l producă în totalitate. Bob s-a întâlnit cu James și cu Lars și le-a spus în față că
albumele lor sună foarte prost în comparație cu ceea ce fac pe scenă. Metallica era foarte conservatoare în ceea ce privește muzica
lor. James nu avea un cuvânt de spus în solo-uri sau părțile lui Lars, dar nici ceilalți nu puteau comenta la adresa versurilor sau
riff-urilor. Deveniseră foarte rigizi, iar ca cineva din afara formației să comenteze la adresa muzicii lor li s-a părut foarte deplasat.
De aceea Bob a fost greu acceptat de către formație. Însă după 10 luni de certuri nesfârșite, 10 luni tensionate și foarte grele
(surprinse de filmul „A year and a half in the life of Metallica” partea 1) Metallica, pe 13 august 1991, a scos pe piața „Albumul
Negru”. Albumul a avut un succes fără precedent în istoria Heavy-Metalului, oamenii stăteau la cozi enorme pentru a-l
cumpăra.Muzica de pe acest album este complet diferită față de albumele precedente, influența lui Bob Rock fiind evidentă. În
prima luna au vândut milioane de albume. Succesul era enorm. Iar în 1991, Metallica a caștigat premiul pentru cea mai bună
formație Rock, la MTV Music Awards, și a interpretat melodia „Enter Sandman”. Succesul era monstruos, rămăsese doar să ducă
noul album fanilor.

Premii câștigate Grammy Awards:

 1989: Best Metal Performance - "One"


 1991: Best Metal Performance - "Stone Cold Crazy"
 1992: Best Metal Performance With Vocal - Metallica
 1999: Best Metal Performance - "Better than You"
 2000: Best Hard Rock Performance - "Whiskey in the Jar"
 2001: Best Rock Instrumental Performance - "The Call of Ktulu"
 2004: Best Metal Performance - "St. Anger"
Metallica rămâne și în prezent , una din formațiile preferate ale iubitorilor genului, indiferent de vârstă.

Elev: Ungureanu Ștefan clasa a VI-a D Pagină 2