Vârsta marilor întrebări

ADOLESCÉNŢĂ s. f. Perioadă a vieţii omului cuprinsă

între vârsta pubertăţii şi cea adultă, în care are loc
maturizarea treptată a funcţiunilor fizice şi psihice ale
organismului. – Din fr. adolescence, lat. adolescentia.

PUBERTÁTE s. f. Perioadă a vieţii omeneşti situată între

copilărie şi adolescenţă, caracterizată prin maturaţia
funcţiilor sexuale, prin apariţia caracterelor sexuale
secundare şi printr-o dezvoltare psihică intensă. – Din fr.
puberté, lat. pubertas, -atis.

Sursa: http://dexonline.ro/

Adolescenţa este "rezultatul" factorilor biologici şi

sociali. Cei biologici rămân neschimbaţi în general, dar cei
sociali sunt total diferiţi de la individ la individ. Perioada pe
care se întinde adolescenţa depinde de aceşti factori şi de
cultura în care creşte fiecare individ.
Din această cauză, adolescenţa este împărţită, mai nou,
în 3 mari etape:
1. Adolescenţa timpurie - cuprinsă între 11 sau 12 ani
până la 14 ani, când au loc schimbări pubertale rapide;

1
 2. Adolescenţa medie - de la 14 la 18 ani, când
schimbările pubertale sunt aproape complete;
3. Adolescenţa târzie - de la 18 la 21 de ani, când
tânărul capătă trăsături adulte definitive şi îşi poate asuma
complet rolul unui adult.
La fete, pubertatea începe, în general, cu cca. 2 ani mai
devreme. Perioada adolescenţei este una dintre cele mai
complexe perioade ale vieţii.

Datoritã schimbărilor biologice şi psihologice care se

petrec, adolescenţa a mai fost numitã şi “epoca furtunoasă”.
Adolescenţa este perioada de tranziţie dintre copilărie şi
maturitate, însoţită de modificări fizice puternice, în urma
cărora se ajunge la maturitatea fizică şi sexuală a adultului.
Teoriile anterioare, biologice, afirmau că pubertatea este
perioada inevitabilă însoţită de "furtuni" şi "stres". În urma
noilor cercetări psihologice s-a constatat că, de fapt, aceste
"furtuni" psihologice nu sunt neapărat comune şi generale în
anii adolescenţei, ci ele sunt rezultatul dezvoltării biologice
şi mediului social. Această perioadă a adolescenţei a crescut
ca număr de ani datorită mediului complex în care trăim, în
care numărul anilor de educaţie, de pregătire pentru viaţă,
este mereu în creştere.

Pubertatea este perioada marilor diferenţieri

sexuale, premergătoare natalităţii - mărimea corpului,
proporţiile se schimbă, caracteristicile sexuale se
readaptează rolului pe care îl vor ocupa in viitorul unui
adult. Schimbările fizice sunt controlate de hormonii de
creştere şi cei sexuali. Chiar daca diferenţele între indivizi
sunt indiscutabile, ereditatea şi mediul îşi vor pune
"amprenta" pe dezvoltarea adolescentului. Hrana şi
sănătatea influenţează vârsta la care va apare pubertatea.

Pubertatea poate afecta starea emoţională şi

comportamentul social al adolescentului. O teorie
împărtăşită de mai mulţi specialişti ar fi că modificările
apărute la pubertate se datorează dispoziţiei schimbătoare a
tânărului, a dorinţei pentru mari schimbări fizice şi
separarea psihologică de părinţi (controlate dintotdeauna de
"Mama Natură"). Schimbările hormonale nu mai sunt
considerate răspunzătoare de starea psihică a

2
adolescentului, ele apar doar in strânsă legătură cu mediul
social în care acesta trăieşte.

Pubertatea are consecinţe psihologice şi sociale

importante. Reacţiile fetelor la apariţia menstruaţiei, sau a
băieţilor la prima ejaculare sunt confuze, datorită, în
general, lipsei unor cunoştinţe exacte despre acestea, sau a
suportului social care lipseşte, sau care se manifestă
inducând mai mult în eroare. De aceea, pubertatea măreşte
conflictul şi distanţele psihologice dintre părinţi şi copii, sau
a celor dintre tineri de aceeaşi vârsta.
Standardele impuse şi aşteptările celor din jur duc, de
multe ori, la maturizarea precoce a băieţilor şi târzie a
fetelor (pentru manipularea emoţională şi socială a acestora
de către societatea unde trăiesc). În contrast, băieţii
maturizaţi târziu şi fetele maturizate timpuriu au dificultăţi
de readaptare la mediu. Stresul şi evoluţia acestei perioade
pubertare pot aduce si alte probleme in viaţa adolescentului,
pe care, uneori, nu le mai poate controla.

Anxietatea adolescenţilor legată de relaţiile de

prietenie
Realitatea adolescenţei înscrie în prim-plan relaţiile de
prietenie care îl determină pe adolescent să intre în conflict
cu impulsul său sexual, fapt care îi generează teama.

3
 Adolescentul / a este nesigur /ă şi nu ştie dacă se
comportă corect faţă de prietena sa /prietenul sãu. El /ea nu
ştie mai ales ce gândeşte partenerul despre felul în care
arată din punct de vedere fizic sau despre modul de a gândi
şi vorbi. Fetele se manifestă diferit. Unele cred cã nu sunt
suficient de frumoase şi de elegante, comparându-se mereu
cu prietenele lor, altele cã nu au calităţi psiho-intelectuale la
nivelul anturajului, mai ales în raport cu partenerul către
care aspiră, iar altele sunt prea încrezătoare în propriile
forţe.

Probleme adolescentine
Sexualitatea nu se poate sustrage dinamicii psihologice
şi sociale. Ea este o parte foarte importantă, care depinde
atât de caracteristicile individual anatomice care constituie
baza atracţiei interpersonale, dar şi de unele caracteristici
psihosociale care completează sau combat atracţia între
parteneri (inteligenţa, comportamentul, limbajul).

4
 Majoritatea adolescenţilor sunt de părere cã dragostea
vizează anumite trăiri sexuale. Plimbările de mânã într-un
parc, mersul la discotecă, cluburi sau la spectacole, munca
împreună satisfac pragul minimal emoţional al
adolescentului, nefiind legate de dragostea trupească. O
relaţie apropiată de prietenie presupune înţelegerea
celuilalt, împărtăşirea unor sentimente şi gânduri
(autodezvăluirea), prin urmare o relaţie care se bazează pe
înţelegere reciprocă. Cu toate acestea există adolescenţi
care, deşi doresc să intre în relaţii apropiate cu ceilalţi, nu
reuşesc acest lucru datorită unor temeri pe care le au şi care
cu timpul dezvoltă adevărate fobii sociale.

De regulă, adolescenţii se confruntã cu probleme de

genul:
 Teama de a-şi asuma responsabilitatea: o relaţie de
prietenie presupune o responsabilitate faţă de celălalt
partener care printre altele trebuie ajutat atunci când
are nevoie.
 Teama de a nu fi manipulat: astfel de persoane sunt
deosebit de atente să observe comportamente de
manipulare chiar acolo unde nu este cazul.
 Teama de a nu-l deranja pe celălalt: datorită acesteia
relaţia între cei doi se depreciază, întrucât se instalează
un zid care nu le mai permite să-şi împărtăşească
sentimentele. Construiţi relaţii solide de prietenie.

5
 Cele mai importante sugestii practice pentru
adolescenţi în vederea dezvoltării unor abilităţi
interrelaţionale:

Utilizaţi, într-o anumită limită, autodezvăluirea, de exemplu:

“De când m-am despărţit de prietenul meu mă simt mai
puţin stânjenită”.

Pentru o conversaţie eficientã citiţi revistele, ziarele si

vizionaţi emisiunile de televiziune care satisfac cel mai mult
trebuinţele adolescenţilor.

Mergeţi la concerte, la o sală de sport, la onomasticile

colegilor pentru a cunoaşte oameni şi a vă putea face noi
prieteni.

Fiţi cât mai activ(ă) în ceea ce priveşte relaţiile cu cei care

vã interesează (vorbiţi-le, scrieţi-le, telefonaţi-le).

La o petrecere încercaţi să legaţi prietenie cu o persoană

care v-a plăcut şi să întreţineţi relaţia şi după ce petrecerea
s-a terminat.

Este foarte important să vă cunoaşteţi drepturile personale

şi astfel să vă puteţi exprima opiniile, să spuneţi da sau nu
anumitor propuneri, păreri ce vin din partea celorlalţi.

6
Bibliografie:
Putem creşte copii buni într-o lume negativă! Autor: Zig
Ziglar ,Editura: Curtea Veche
Adolescenţi într-o societate în schimbare, Autor: Margareta
Dincă, Editura: Paideia
Cum să comunici cu băieţii adolescenţi, Autor: Susan Morris
Shaffer, Linda Perlman Gordon
Farmacia Ta, Magazin nr. 35

Prelucrare,
Doina Ciobanu