Sunteți pe pagina 1din 29

Laborator 1

Experimentul este un procedeu de cercetare care consta in provocarea intentionata a unor


fenomene in conditiile propice pentru studierea lor si a legilor care le guverneaza.

Clasificarea se face dupa mai multe criteria:

1. Dupa momentul evaluarii rezultatului:


● Acut- evalueaza rezultatul imediat , la nivel de ore , minute, secunde.(ex: legiile
reflexe prin spinarizarea broastelor)
● Cronic – evalueaza rezultatul in timp indelungat(zile, sapt.) din momentul
inceperii experimentului. (ex: reflexe conditionate , actiunea stresului asupra
organelor cu aparitia leziunilor la nivelul mucoasei gastrice.
2. Dupa mediul in care se efectueaza experimental:
● In vivo- se adreseaza biosistemului de studio (tesut , organe, organism) si
observa modificariile induse care sunt insa reversibile.(ex:determinarea
volumelor respiratorii, diferite studii clinice).
● In situ – subsistemul biologic care este studiat nu este undepartat din organism,
dar integritatea lui este mult diminuata, iar modificariile produse sunt
ireversibile. Conditiile respective permit nutritia sau celelalte functii ale
organului sau tesutului.
● In vitro – subsistemul biologic este separate de organism si studiat intr-un mediu
controlat unde se realizeaza conditii cat mai aproape de cele ale organismului
sursa. (ex: fertilizarea in vitro, realizarea baii de organe)

Pentru ca diferentele dintre mediu si organul din care se preleveaza sunt existente, rezultatele
vor fi un pic diferite.

● In silico – experimentul se realizeaza pe calculator.


3. Dupa momentul evaluarii parametrului cercetat:
● Direct – parametrul cercetat este masurat direct (ex: det, volumelor respiratorii
cu ajutorul spirometrului)
● Indirect – parametrul cercetat este calculate in functie de alti parametrii de
masura.
4. Dupa modalitatea de contact cu mediul intern al organismului:
● Sangerande – traducatorii si aparatul de investigare intra in contact direct cu
sangele
● Nesangerande – traducatorii si aparatul de investigare nu intra in contact cu
sangele. ( ex: masurarea presiunii arteriale prin metoda ausculatorie)

Experimentul trebuie sa se caracterizeze printr-o buna reproductibilitate , sensibilitate si


precizie. Experimentele se realizeaza pe: broaste, sobolani, cobai. Pentru a inlatura rezistenta
pusa de animal se efectueaza o anestezie. Poate sa fie spinalizare sau cu o serie de
medicamente numite substante analgezice (cloroformul, eterul,chetamina).

In experimentele cornice, anestezia este necesara pentru ca animalul sa revina la starea initiala
vigila. Prin anestezie se suprima reflexele medulare , se obtine relaxarea musculara si se previne
socul oculator. Intr-un experiment se prevede un lot de control (martori) care ofera
experimentatorului posibilitatea eliminarii efectelor nerelevante.

Laborator 2- Transportul transmembranar


Membrana celulara- reprezinta o diferenta morfofunctionala a celulei prin care se realizeza
legatura dintre celula si mediul inconjurator

Permeabilitatea membranara este selective, transportul transmembranar presupune


introducerea in interiorul celulei de substante necesare si de eliminare a produsilor nefolositori.
Aceste schimburi transmembranare sunt intotdeauna bidirectionale si permanente.

Clasificarea transportului transmembranar:

Dpdv a consumului de energie:

● Transport pasiv- se realizeaza prin 3 metode:


⮚ Difuziune simpla
⮚ Difuziune facilitate
⮚ Difiziunea facilitate de protein de canal, transportatori, ionofori.
● Transport active- se realizeaza prin:
⮚ Pompe ionice (ATP-aze)
⮚ Sisteme de macrotransfer: endocitoza (fagocitoza si pinocitoza), exocitoza,
transcitoza.

Osmoza reprezinta difuziunea apei prin membrane. In mod obisnuit volumul celulei ramane
constant pentru ca trecerea moleculelor de apa, intre exterior si interiorul celulei ramane
constant, poarta denumirea de flux hidric net nul.

In anumite conditii apare o diferenta de concenratie transmembranar in sensul ca de o parte si


de alta a membrane exista o diferenta de concentratie a unor sorbiti nedifuzibili. In acest caz
apa va fi atrasa din mediul mai concentrate spre cel mai putin concentrat.

Presiunea osmotica – reprezinta forta care ar trebui aplicata de partea cu concentratie crescuta
a membrane care sa fie capabila sa opreasca fluxul de apa spre acest mediu (molecule de apa)

Valoarea presiunii osmotice a sangelui este determinate de concentratia substantelor difuzibile


in plasma. In plasma se gaseste : Na, Mg, Ca, glucoza etc.

Presiunea coloido-osmotica – reprezinta preiunea osmotica care este conferita sangelui de


catre proteinele din plasma.

Osmolaritatea mediului intern reprezinta o constanta homeostatica si este egala cu 300 m0m/l
(miliosmoli).

In functie de osmolaritatea mediului intern, solutiile se impart in:

⮚ Izoosmotice(izotonice)
⮚ Hiperosmotice(hipertonice)
⮚ Hipoosmotice (hipotonice)
Hematiile si plasma se afla intr-un echilibru osmotic, Solutia de NaCl 9%(la mie) este
izotonica hematiilor. Plasarea hematiilor intr-o solutie hipertonica de NaCl duce la
retatinerea hematiilor (strangerea membrane) pe cand introducerea hematiilor intr-o
solutie hipotonica NaCl duce initial la cresterea volumului acestora si ulterior la ruperea
membrane hematiei. Acest fenomen se numeste HEMOLIZA.

In mediu hipotonic hematiile prezinta o anumita rezistenta numita rezistenta globulara.


Pentru investigarea rezistentei globulare se face testul rezistentei osmotice globulare. Acest
lucru se realizeaza prin determinarea concentratiei mediului hopoton la care incepe
hemoliza unei suspensii de hematii si se numeste rezistenta globulara minima.
Concentratia mediului in care hemoliza este totala se numeste rezistenta globulara
maxima.

Gradul de hemoliza se apreciaza prin intensitatea colorarii solutiilor produse de hemoglobin


aflata in mediu.

Rezistenta globulara minima ii corespunde inceputul unei colorari in rosu, iar r.g. maxima ii
corespunde colorarea totala (analoga cu cea produsa de apa distilata).

Determinarea rezistentei globulare se face in 2 metode :

⮚ Dilutia cu picatura
⮚ Dilutia cu pipeta

Materiale necesare:

Dilutia cu picatura se foloseste:

⮚ Stativ cu 29 eprubete
⮚ Solutie de NaCl 7%(la mie)
⮚ Apa distilata
⮚ Sange venos

Dilutia cu eprubeta se foloseste:

⮚ 21 eprubete
⮚ Sol. NaCl 10% (la mie)
⮚ Apa distilata
⮚ Sange venos

Metoda de lucru:

Se realizeaza dilutii successive de NaCl in eprubete asezate in stativ care raman mereu in
aceeasi pozitie folosind pipeta.In fiecare eprubeta prin metoda cu picatura se gaseste un nr.
Constant de 35 de picaturi. In fiecare eprubeta prin metoda cu pipeta se gaseste 1mL de
NaCl. Pentru omogenizare se agita eprubetele, nu se schimba ordinea lor. Prin punctie de
masa se recolteaza sange si se pune cate o picatura si se agita eprubeta cu atentie. Citirea
rezultatelor se face astfel:

⮚ Dupa 3 ore la temperatura camerei


⮚ Dupa 2 ore la o temp. constanta de 37C
⮚ Dupa 24 ore la o temp. de 4C

Se poate face imediat dupa centrifugare. Coloratia rosie minima corespunde inceputului
hemolizei ( r.g. minima a hemolizei). Ulterior coloratia rosie se amplifica.Concentratia
solutiilor cloruro-sodice corespund inceputului hemolizei si a primei eprubete in care are loc
colorarea totala corespunde rezistentei globulare a hematiilor.

⮚ R.g. minima variaza intre 0,46-0,42.


⮚ R.g. maxima variaza intre 0,38-0,34.

Laborator 3 –Proprietati fundamentale

Excitabilitatea – reprezinta proprietatea fundamental a materie vii de a reactiona specific la un


excitant adecvat endogen sau exogen.

Excitatia musculara – reprezinta proprietatea muschiului striat de a raspunde la un stimul prin


generarea unui potential de actiune.

Parametrii excitabili sunt:

1. Intensitatea stimulului se imparte in 4 categorii:


⮚ Stimul subliminar
⮚ Stimul liminar
⮚ Stimul supraliminar
⮚ Stimul maximal (curentul electric permite muschiului sa se contracte)
2. Reobaza – reprezinta intensitatea minima a unui curent electric capabil sa se produca un
rasouns
3. Timpul util – rep. timpul necesar unui curent de intensitatea reobazei capabil sa produca
un raspuns.
4. Cronaxia – rep. timpul minim necesar unui curent de valoarea dubla reobazei capabil sa
declanseze o excitatie.
Cronaxia reprezinta parametrul principal de masurare a excitabilitatiimeuro-musculare.
5. Climazia – reprezinta bruschetea cu care se aplica un stimul.

Preparatul neuro-muscular de broasca este format din : nervul sciatic , muschiul gastro-
cnemian.

Experimental se foloseste ca stimul curentul electric din urmatoarele considerente:

- Produce modificari reversibile


- Poate fi masurat dpdv al intensitatii curentului
- Poate fi apreciat ca durata si mod de actiune
- Poate sa fie aplicat direct pe structura a carui excitabilitate dorim sa o apreciem sau
aplicat indirect atunci cand se excita nervul motor al organului de explorat.

Stabilirea pragului de excitatie- reprezinta cea mai mica intensitate a stimulului capabil sa
determine un raspuns manifest(motor) din partea muschiului.
Materiale necesare:

- Broasca
- Aparatul de inregistrare (miograf)
- O sursa de curent de inductie pentru stimulare
- Semnal electric
- Dispozitiv de inregistrare grafica (Kimograf)
- Trusa de disectie
- Accesorii pentru fixarea animalului pentru experienta

Metada de lucru:

- Se spinalizeaza broasca
- Se fixeaza pe planseta de pluta in decubit ventral (pe burta)
- Se diseca (descopera) muschiul gastro-cnemian.
- Se taie tendonul distal al muschiului si se fixeaza cu un carlig la o penita.
- Se monteaza circuitul de stimulare in paralel se monteaza semnalul electric care este rolul
de a marca momentul de aplicare al stimulului. Cele 2 penite trebuie sa fie la acelasi nivel
pe cilindrul kimografului.
- Se stimuleaza muschiului gastro-cnemian cu intensitate progresiv crescatoare prin
inchideri si deschideri ale circuitului electric care furnizeaza curent de inductie.

Se constata:

- La stimul slab nu apare niciun raspuns contractile, stimuli sunt subliminari


- Prin cresterea intensitatii stimulului se obtine la un moment dat o contractie mica, stimuli
se numesc liminari.
- Cresterea in continuare a intensitatii stimulului determina proportional contractii
musculare mai ample, stimul supraliminar.

Fenomenul de sumatie:

1. Aplicarea de stimuli unici subliminari asupra unui preparat muscular nu produce niciun fel
de contractie
2. Aplicarea de stimuli subliminari multiplii cu frecventa crescuta este urmata de aparitia
unui raspuns contractile prin modificari fizico-chimici care ajung la intensitatea stimulului
laminar acest fenomen se numeste sumatie temporara.

Tehnica de lucru:

1. Se pregateste preparatul neuro-muscular de broasca


2. Se stabileste intensitatea pragului de stimulare
3. Se reduce stimulul sub intensitatea pragului si acesta se repeat cu o frecventa mai mare
se obtine in acest fel un raspuns contractile minim.

Contractilitatea muschiului striat sau neted

Inregistrarea contractiilor musculare se numeste miograma si se realizeaza cu ajutorul unui


aparat numit miograf.
Materiale neceare sunt la fel ca inainte doar ca preparat se foloseste un fragment de stomac de
broasca(muschi neted) care se adapteaza la sistemul de inregistrare sau se poate folosi baia de
organe.

Tehnica de lucru:

1. Se realizeaza o instalatie la fel ca cea a pragului de excitabilitate.

Contractia determinate prin actiunea unica a unui excitant poarta denumirea de secusa
musculara. Are 3 parti componente:

1. Perioada de latenta
2. Perioada de contractie
3. Perioada de relaxare

2.

1.

3.

In functie de durata secusei musculare si de frecventa de stimulare se pot obtine 2 lucruri:

1.Contractii musculare unice(secuse)

2. Contractii musculare fuzionate(tetanice)


Stimularea muschiului cu o frecventa care sa nu permita relaxarea muschiului adica intervalul
dintre stimuli succesivi sa fie mai mic decat durata primelor 2 perioade(latenta + relaxare)
determina un tetanos complet. Daca excitantul se aplica la interval mai mici decat durata
secusei, dar mai mari decat primele 2 perioade(latenta si relaxare) se produc secuse separate
de relaxari incomplete.

Evaluarea reobazei si a cronaxiei la om

Aparatul folosit pentru masurarea cronaxiei se numeste cronaxmetru.Determinarea se face


dupa metoda unipolara. Se folosesc 2 electrozi:

1. Indifferent – se aseaza la nivelul trunchiului sau cefei(este cel pozitiv)


2. Activ – este celnegativ, se plaseaza la locul unde doresti sa se faca determinarea(puncte
motorii)

Punctul motor- reprezinta locul unde nervul trece cel mai superficial(subtire) fata de
determinant.

Tehnica de lucru:

1. Se aplica electrodul active pe un punct motor


2. Se stabileste reobaza(pragul de excitabilitate) nervului sau muschiului
3. Se dubleaza reobaza (se ajunge la cronaxie)
4. Se stabileste un nou prag de excitatie in functie de durata de excitatie.
Legile cronaxie sunt in numar de 3:

1. Cronaxia muschilor agonisti are in portiunea distala(departe) valoare dubla fata de


portiunea proximala(aproape de corp).
2. Cronaxia muschilor posteriori are valoare dubla fata de cea a muschilor anteriori
3. Cronaxiile sunt aceleasi pentru regiuniile omologe.

Aceste legi sunt cele care permit aprecierea starii stimulului nervomuscular si se mai pot folosi
pentru a aprecia valoarea tratamentului sau a conduitei terapeutice.

Tumoarea maligna a tesutului muscular care e numeste rabdomiosarcom, apare la tineri si nou-
nascuti

Laborator 4
Pozitia anatomica fiziologica

Descrie un organism aflat in ortostatism(in picioare) cu capul drept si privirea fixata catre infinit , picioarele se afla
in unghi drept , paralele intre ele, mainiile sunt paralele pe langa corp si cu palmele privind spre anterior

1. Axul longitudinal pleaca din punctul cel mai inalt al calvariei(vertex ) , strabate corpul in lungimea lui si cade in
mijlocul poligonului de sustinere (se mai numeste axul inaltimii sau al taliei)

2. Axul sagital( anteroposterior) strabate corpul din inainte spre inapoi, are un pol anterior si unul posterior( se mai
numeste axul grosimii corpului)

3. Axul transversal strabate corpul de la dreapta la stanga , are 2 poli(stanga , dreapta) se mai numeste axul latimii
corpului

Planuriile sunt niste suprafete imaginare care sectioneaza corpul omenesc si trec prin 2 axe de orientare , in raport
cu pozitia anatomica se descriu 3 planuri:

1. Planul frontal este un plan paralele cu fruntea si imparte corpul intr o parte anterioara si una posterioara, trece
prin axul longitudinal si transversal.

2. Planul transversal este dispus orizontal si imparte corpul intr o portiune superioara si una inferioara, trece prin
axul sagital si transversal.

3. Planul sagital este un plans dispus vertical care imparte corpul intr o portiune dreapta si una stanga si trece prin
axul longitudinal si sagital

Daca planul sagital trece prin mijlocul corpului se numeste mediosagital.

Termeni de directionare

Folositi pentru a localiza pozitia unor structuri , organe , suprafete , regiuni.

1. Superior(cranial, cefalic) -catre cap

2. Inferior(caudal)- catre jos

3. Anterior(ventral) catre fata


4. Posterios(dorsal) catre spate

5. Medial-catre linia de mijloc a corpului

6. Lateral-departe de linia de mijloc a corpului

7. Intern(profund)catre interior

8. Extern(superficial) catre exterior

9. Proximal-catre trunchi

10. Distal-departe de trunchi

11. Visceral- se refera la org interne

12. Parietal - catre peretii trunchiului

Proceduriile clinice sunt importante pentru a determina structura si functia organelor la o persoana vie.

Sunt in numar de 5:

1. Observatia- o inspectie vizuala care poate reliefa anumite simptome, o colorare diferita a pielii sau tegumentelor
, cicatrici , diformitati , proeminente etc.

2. Palparea- se realizeaza prin aplicarea ferma a degetelor si prin crearea unei presiuni.

3. Percutia rep o lovire scurta a degetelor examinatorului plasate pe suprafata corpului , lovitura aplicata cu
cealalta mana pt a determina diferite vibratii cu rezonanta diferita pt a gasi organe cu densitati diferite sau chiar
concentrari lichidiene

4. Auscultatie se realizeaza cu ajutorul unui stetoscop(ascultatea sunetelor pe care le fac organele in timpul
functionarii lor)

5. Raspunsul reflex prin care se det conditia anumitor organe si sisteme in legatura directa cu sis nervos

Viteza de conducere nervosa , motorie si senzitiva

Trunchiuriile nervoase sunt formate din fibre motorii care intotdeauna sunt axonii neuronului si fibre senzitive
reprezentate de dentrite

Viteza de conducere a pot de act este proprie fiecarui nerv si fiecarui tip de fibra nervoasa care intra in constitutia
nervului

Viteza de propagare a inf nervos la niv membranei neuronale depinde de 6 factori:

1. Grosimea fibrei nervoase

2. Prezenta sau absenta tecii de mielina

3. Grosimea tecii de mielina

4. Distanta la care se gasesc noduriile lui Randier

5. Temperatura

6. Varsta individului

Se determina viteza de conducere nervoasa pt ca se foloseste la diagnosticarea unor afectiuni neurologice


Viteza de conducere motorie

Fibrele motorii sunt cele mai accesibile stimularii, iar raspunsul motor poate fi observat foarte usor. Stimularea
nervului se poate face transcutanat(prin piele),iar intensitatea impulsului nervos este intotdeauna supra maxmala

Tehnica de lucru:

1. Se alege un muschi distal astfel incat trunchiul sau nervos sa fie accesibil stimularii in 2 puncte in care sa existe o
distanta suficient de mare

2. Se determina latenta raspunsului motor prin masurarea intervalului de timp(milisecunde) din mom stimularii si
aparitia raspunsului motor

3. Prin aprecierea distantei(mm) dintre 2 puncte intre care se plaseaza electrozi: un punct de stimulare distal si
altul de stimulare proximala si punct de culegere

Viteza de conducere senzitiva

Tehniciile care se folosesc indeparteaza contributia fibrelor motorii

Se foloseste stimularea distala cu ajutorul unor electrozi inelari plasati la nivelul degetelor , iar electrozii de
culegere sunt plasati fie pe suprafata pielii la nivelul emergentei proximale fie se folosesc electrozi monopolari tip
ac fixati pe nerv

Electro-nervo-grama rep graficul obtinut in urma inregistrarii activitatii bioelectrice de la nivelul unui trunchi
nervos

Materiale necesare:

1. Broasca

2. Trusa de disectie

3. Bolduri

4. Planseta de pluta

5. Dispozitiv de excitatiesi de culegere a potentialelor

6. Neurostimulator

Tehnica de lucru:

1. Se spinalizeaza broasca

2. Se fixeaza pe planseta de pluta in decubic ventral( cu fata in jos)

3. Se descopera nervul sciatic

4. Se stimuleaza nervul

5. Se inregistreaza pot compus(format din mai multe fibre) al nervului

Pe traseul obtinut se descriu si se disting raspunsuriile diferitelor categorii de fibre nervoase prezente la nivelul
nervului sciatic

O amplitudine crescuta in grupa fibrelor A si niste unde cu amplitudine mai mica in grula fibrelor B si C.
Electromiografie rep metoda de inregistrare a curentiilor de actiune musculara , ea investigheaza starea
functionala a ansamblului neuromuscular, iar aparatul

1. Sistem de culegere rep de electrozi

2. Sistem de amplificare

3. Sistem de afisa

Electrozii de culegere sunr de 2 feluri

1. De suprfata (cutanati) se aplica direct pe tegument , iar distanta dintre ei trb sa fie de 4 cm( unul pe muschi ,
altul pe tendon) Electrozii culeg activitatea de la nivelul tuturor fibrelor muscare (EMG globara)

2. Intramusculari de tip ac- culeg activitatea unei singure fibre musculare (unitati motorii)- EMG unitate motorie

Sistemul de amplificare- amplifica numai curentul venit de la electrod si elimina curentii veniti de la alte elemente
situate la distanta

Sistemul de afisaj poate sa fie termic , in scriitor cu cerneala sau fotografic

Un traseu electomiografic se caracterizeaza prin 4 parametrii:forma , amplitudine , durata , frecventa.

Laborator 5- Mediul intern


Constante biologice. Investigatii biologice

• Hemoleucograma

Hemoglobina (Hb) valoriile normale sunt 13-15g +-2g

Hematocrit(Ht) 42-47+-5%

Elemente din sange:

1. Globule rosii(hematii,eritrocite)- 4-5milioane/mm cub

2. Trombocite(plachete sangvine)-150-300mii/mm cub

3. Leucocite(glubule albe)- 4000-8000/mm cub (pot fi granulocite sau agranulocite etc)

Formula leucocitara:

1. Neutrofile Nesegmentate : 0-3%

2. Neutrofile Segmentate:60-70%

3. Eozenofile: 1-3%

4. Bazofile: 0,5%

5. Limfocite: 20-30%

6. Monocite: 4-8%

• VSH
La o ora intre 6-12mm

La 2 ore intre 10-20 mm

• ASLO(antistreptolizina 0)

Intre 166-220 unitati Todd

Se foloseste pentru streptococ

• Proteinle sangvine

1. Proteine totale: 6-8g%

2. Serine: 55,4-72,9%

3. Glubuline

• alfa 1

• Alfa 2: 3,5-9,5%

• Beta globuline: 8,6-12,6%

• Gama globuline:13,6-22,2%

4. Fibronogenul: 200-400mg%

Probe de disproteinemie

1. Takata-Ara :0,5-0,15%

2. Tymol: 1-4unitati ML(mecklegan)

3. Sulfat de zinc:8-12unitati fotometrice

Lipidograma(lipide din sange):

1. Licemie:600-700mg%

2. Colesterolul total:200-230mg%: colesterol liber-120-140mg%, colesterol esterificat 60-70mg%

3. Trigliceride: 0-200mg%

Ionograma(ionii care se gasesc in sange)

1. Sodiu: 140-150miliechivalenti/L

2. Potasiu: 4,1-5,6miliechiv/L

3. Clorul: 96-108miliechiv/L

4. Calciu:4,1-5,6miliechiv\L

Enzime

Tranzaminaza

1. GOT:1-17unitati

2. GPT:3,5-20 unitati
Amilazemia normala(in sange):2-32 unitati W(wolgemuth)

Amilazurie(in urina) 0-64unitati W

Analize diverse:

1. Glicemia-cant de glucoza din sange: 80-120mg%

2. Bilirubina totala:0-1mg%: bilirubina directa(0,02-0,2mg%) indirecta(0-75mg%)

3. Fierul seric:80-120gama%

• SANGELE reprezinta singurul tesut circulant(este de natura conjunctiva) si este format din plasma
si elemente figurante.

Plasma rep componenta lichidiana care se obtine in urma sedimentarii elem figurante atunci cand sangele este
recoltat pe un anticoagulant.

Plasma contine:proteine albumine fibrinogen, substante organice(aminoacizi , uree) si substante


anorganice(sodiu,potasiu, calciu , mg , i , fe , cu, zn etc).

Serul reprezinta plasma fara fibrinogen. Se obtine prin recoltarea sangelui fara subst anticoagulante

Apa in org este distribuita astfel:

1. Apa intracelulara

2. Apa extracelulara: interetitiala si intravasculara(in vasele de sange)

3. Apa transcelulara(in seroase si umori)

Dererminarea hematocritului

Hematocritul rep raportul dintre volumul hematiilor si cel al sangelui in care se gasesc.

Principiul metodei:

In sangele venos care este recoltat pe un anticoagulant prin centrifugare se separa hematiile de plasma si se det
raportul dintre hematii si volumul sangelui din tubul de sticla

Materiale necesare:

1. Vata

2. Alcool sanitar

3. Anticoagulant(citrat de sodiu3,8%)

4. Ac steril/unica folosinta

5. Tuburi de hematocrit

6. Pipeta Pasteur

7. Centrifuga

Metoda de lucru:

1. Se recolteaza prin punctie venoasa o proba de sange de 3-5ml

2. Se pune pe o subst anticoagulanta si se omogenizeaza continutul


3. Cu o pipeta Pasteur se repartizeaza acest amestec intr-un tub de hematocrit pana la diviziunea
de 100

4. Se centrifugheaza tubul timp de 20min la 4000 de turatii\min in pozitie orizontala pentru


separare rapida.

5. Se obtine separarea sangelui intr un strat superior(plasma) si intr un strat mijlociu abia vizibil de
culoare albicioasa formst din globule albe si trombocite si un strat inferior de culoare rosie format din hemati care
rep hematocritul

6. Dupa rezultat se masoara coloana h rep de eritrocite si coloana H rep de intreaga coloana de
sange.

7. Rezultatele se exprima procentual (%)

Valori normale:

1. Barbati: 46,5+-5%

2. Femei: 42+-5%

3. Copii 35-45%

VSH ofera informatii legate de structura proteica a plasmei.

Reprezinta inaltimea de supernatant(plasma) la o ora , 2 ore si 24 de ore de la recoltare din amestecul de sange si
anticoagulant

Principiu: eritrocitele sedimenteaza intr un timp variabil daca sangele recoltat pe anticoagolant este lasat in repaus

Materiale necesare:

1. Un stativ Westergreen

2. Cronometru

3. Vata

4. Alcool sanitar

5. Ac steril

6. Anticoagulant etc.

Tehnica de lucru

1. Se recolteaza sange venos 3-5 ml intr un vacotainer cu anticoagulant si se omogenizeaza sangele

2. Se pozitioneaza in stativ Westergreen in pozitie perfect verticala

3. Se porneste cronometrul in momentul asezarii in stativ

4. Se citeste la o ora respectiv 2 ore dupa ce este lasat sa precipite

5. Rezultatele se exprima in mm coloana de Hg

Valoriile normale

1. Barbati: 2-7mm/ora respectiv 7-15mm/2 ore

2. Femei: 4-9mm/ora 12-17mm/2ore


3. In sarcina: 35mm/ora

4. Copii:9-12mm/ora

VSH este influentat de 2 factori principali

1. Factori eritrocitari(nr , forma si marimea eritrocitelor)

2. Factori plasmatici(albumine , fribrinogen, globuline)

VSH creste in sarcina si menstruatie, boli neoplazmice, infectioase si scade in stari alergice

Este invers proportional cu hematocritul

Laborator 6-Hemoglobina
Dozarea hemoglobinei prin metoda Sahli

Hemoglobina este o proteina specifica eritrocitelor cu rol in schimburiile gazelor respiratorii si transportul acestora
de la plaman la celula si invers si care da culoarea rosie hematiilor.

Principiu: se urmareste capacitatea de oxigenare a sangelui , este o metoda cantitativa si colorimetrica.

Materiale necesare:

• Hemoglobinometru sahli este format din:

1. Un tub de cercetat care prezinta 2 scale gradate care servesc pentru aprecierea cantitatii de
hemoglobina: una in procente in raport cu sangele considerat normal , iar alta in grame la 100 ml

2. Comparator este format din 2 tuburi etalon care au culoarea unei solutii clorhidrat de hematina
echivalenta cu un sange a carui continut in hemoglobina este de 16%.

• Pipeta Sahli

• Apa distilata

• Sange de testat

• Solutie HCl 0,2 N

Tehnica de lucru:

1. Se pune o solutie de HCl diluat in tubul de cercetat pana la diviziunea 10.

2. Cu o pipeta Sahli se pun 0,02 ml de sange capilar( din deget) si se omogenizeaza continutul
tubului de cercetare

3. Se lasa tubul in repaus timp de 7 min la temperatura camerei

4. Se pune tubul in comparator si se dilueaza cu apa sau HCl 0,2 N pana cand culoarea devine
identica cu cea a tubului comparator.

5. In acest moment se citeste valoarea hemoglobinei , aceasta este de data de cifra de pe scala de
la niv tubului de cercetat in dreptul carui se citeste nivelul

Barbatii: 14-18g% ml

Femeile: 12-16g% ml

Copii:12-17 g la suta de ml
Numararea hematiilor(eritrocite ,globule rosii)

Rep elementele figurate ale sangelui specializate in transportul gazelor respiratorii ( O2 si CO2)

Numarea hematiilor cu ajutorul microscopului intr un volum cunoscut de lichid diluat intr o proportie cunoscuta

Dilutia sangelui

Se foloseste o solutie care este izotona hematiilor si este litica pentru celalalte celule din sange

Mareriale necesare:

1. Lichid de dilutie ( sol. Hayem)

2. Pipeta Potain pentru eritrocite

3. Camera de numarare Burckem- Turk

4. Microscop

5. Lamele de sticla

6. Hartie de filtru

Camera de numarare B-T are o suprafata de 9 mm2 si prezinta o retea gravata special. Suprafata este delimitata
de linii triple si se imparte in 9 patratele de cate un mm2 tot prin linii triple. Patratul din mijloc are o suprafata de
1 mm2 si rep reteaua Thoma care rep 400 de patratele mici fiecare de 1/400mm2 .

Camera Thoma se foloseste pt numararea hematiilor. Patratele laterale drepte si stangi , cele inferioare si
superioare se impart in 16 patratele seperate prin linii duble , fiecare patratel avand suprafata de 1/25 mm2.
Acestea se folosec pentru numararea leucocitelor.

Tehnica de lucru:

1. Pipeta Potein pt leucocite este formata dintr un tub gradat, capilar avand o notatie de 0,5 si 1.
Intre aceste notatii tubul este impartit in 10 segmente egale. Desulra gradatiei 1 se gaseste o bula de dilutie
prevazuta cu o perla rosie , la capatul distal al bulei se observa notatia 101.

2. Se dezinfecteaza degetul , se inteapa tegumentul cu un ac steril si de unica folosinta

3. Prima picatura se sterge cu hartie de filtru

4. Strangem degetul pana apare a 2 picatura

5. Se aspira pana la gradatie de 0,5 sau pana la 1

6. Se dilueaza cu lichidul de dilutie pana la diviziunea 101

7. Se realizeaza astfel dilutie 1/200 daca se aspira pana la 0,5 si 1/100 pana la div 1

8. Se omogenizeaza continutul

9. Cu o hartie de filtru se indelarteaza primele picaturi

10. Se umple camera B-T si se indeparteaza cu atentie prin capilare evitandu se patrunderea bulelor
de aer si prelingerea sangelui in santuriile alaturate ale camerei

11. Se asteapta 1-2 minute pt ca hematiile sa precipite( sa sedimenteze)

Tehnica de numarare:
1. Se fixeaza camera BT la microscop

2. Se cauta pana cand apare cauta Thoma , iar numararea hematiilor se face pe 5 patratele mari cu
latura 1/25 care insumeaza un nr de 80 de patratele mici cu suprafata de 1/400 mm2

3. Se incepe numarare cu primul patratel din partea stanga se merge lateral spre draapta , se
coboara un patratel urmarind linia in zig-zag sau se poate numera randul urmator de la draapta la stanga apoi de la
stanga la dreapta

4. Hematiile aflate pe latura de sus si cea stanga

Valori normale:

Barbat 4 mil 500 pana la 5 mil mm3

Femei 4 mil 200- 4 mil 500 mm3

Nou nascut 5 mil - 6 mil mm3 ( este mai mult pt ca schimba tipul de respiratie )

Numarul globulelor rosii variaza in funcite de medie , sex si de conditii altitudinale.

Cresterea nr de hematii - poliglobulie

Scaderea nr de hematii sub valoarea normala- anemie

Laborator 7
Numararea leucocitelor

Leucocitele sau globulele albe sunt elementele figurate ale sangelui care sunt create pt functia de aparare
impotriva unor agenti patogeni (fagocitoza) sau sunt legate de functia inflamatorie

Principiul metodei: numararea leucocitelor se face cu microscopul optic intr un volum de lichid cunoscut diluat intr
o proportie cunoscuta. Dilutia sangelui se realizeaza cu o solutie izotonica cu leucocitele si litica pt celelalte
elemente celulare din sange (hematii + trombocite)

Materiale necesare

1. Lichid de dilutie - solutie Turk

2. Pipeta Potain pt leucocite

3. Camera de numarare B-T

4. Lamela de sticla

5. Ac steril

6. Hartie de filtru

Tehnica de lucru:

1. Dilutia sangelui

• Pipeta Potain pt leucocite este compusa dintr un tub capilar gradat cu notatiile 0,5 si 1 , spatiul
dintre aceste diviziuni este impartit in 10 parti egale , bula de dilutie prevazuta cu o perla alba , iar la capatul distal
al perlei exista gradatia 11.

• Se dezinfecteaza degetul cu alcool , se inteapa tegumentul , prima picatura de sange este stearsa
cu hartia de filtru , iar picatura a 2 obtinuta prin presara se aspira cu pipega Potain pana la div 0,5 sau 1
• Se aspira solutie Turk pana la div 11

• Se obtine o dilutie 1/200 daca aspiream pana la 0,5 sau 1/10 pana la div 1.

2. Umplerea camerei de numarat

• Se omogenizeaza sangele prin agitarea pipetei

• Se elimina primele 2-3 picaturi iar apoi se umple camera B-T cu grija prin capilaritate

• Se asteapta 1-2 minute pt ca leucocitele sa sedimenteze

3. Tehnica de numarare care se face pe 25 de patrate mari care insumeaza o suprafata totala de 1
mm2

Regula: se numara mai intai leucocitele de pe latura stanga si cele de sus, apoi din cele din interior.

Valoriile normale: 4000-8000 de elemente/mm2

Cresterea peste normal a valorii se numeste leucocitoza sau hiperleucocitoza , iar scaderea sub limita normala se
numeste leucopenie

Leucocitoza apare in infectii bacteriene , in procese infalamatorii(artrita), boli de inima , diferite cancere , leucemia
, stres emotional sau fizic , dupa orice fel de interventie chirurgicala

Semne ale leucocitozei:

1. Febra

2. Sangerari de diferite forme sau vanatai

3. Oboseala

4. Stare de rau

5. Tulburari de vedere

6. Scadere ponderala

7. Ameteli pana la lesin

8. Transpiratii profunde

Leucopenie ( <3500) apare in infrctii virale (gripa sau raceala) , afectiunii globale ale celulelor sangelui (aplazie
medulara- toate celulele sangelui sunt scazute) , leucemie , cancer , boli infectioase( HIV , TBC ), boli autoimune
(lupus ) , artrita reumatoida, deficit de vitamine (B12) , deficit de minerale ( Cu , Zn)

Numararea trombocitelor

Trombocitele joaca rol in coagularea sangelui (hemostaza )

Principiul consta in numararea trombocitelor , cu o solutie de EDTA. Se foloseste pipeta Potain pt hematii

Materiale necesare:

1. Solutie de EDTA

2. Pipeta Potain pt hematii

3. Camera de numarare B-T


4. Hartie de filtru

5. Ac steril

Tehnica de lucru este asemanatoare ca si la eritrocite

Tehnica de numarare:

Se face prin numararea trombocitelor pe 10 patrate mari de pe camera Thoma. Aceasta metoda este folosita pt
depistarea si diagnosticul boliilor hematologice

Trombocitoza este primara si secundara

Trombocitoza primara se intalneste in leucemia acuta mieloida , policitemia Vera

Trombozitoza secundara apare prin carenta de fier , infectii , hemoragii , cancer etc.

Semne :

1. Ameteli

2. Dureri de cap , de piept

3. Slabuciune

4. Parestezii ale membrelor ( amorteli )

5. Dispnee la efort , in respirstii

6. Palpitatii

Trombocitopenia-scaderea nr de trombocite (50000) si exista riscul se sangerari, iar daca este sub 10000 exista
riscul apartiei de hemoragii interne

Cauze: leucemie , alte tipuri de cancer , infectii virale cu virusul hepatic C , HIV., ciroza hepatica ,apare la cei ce fac
transfuzii frecvente de sange , sau de natura medicamentoasa ( antineoplazice , antiinflamatorii , antibiotice ) ,
sarcina , lupus, cei care beau cantitati mari de alcool

Simptome:

1. Peteșii ( supuziuni sub piele)

2. Sangerari gingivale

3. Sangerari in urina

4. Stare de oboseala

5. Splenomegalie

6. Menstruatie abundenta

Formula leucocitara: permite selectionarea leucocitelor pe diferite tipuri si stabilirea proportilor dintre seriile
leucocitare prin numararea in total a 200 de leucocite.

Se foloseste pt colorarea lamelei: colorantul vital MGG adica May Grumwald Giemsa. Se baga la microscop si se
foloseste obiectivul cu imersie pt ca pe frotiu se pune o picatura de ulei de cedru. Se umareste formarea unui
traseu in zig-zag pt ca limfocitele au tendinta de a se grupa spre centru , iar PMN (polimorfonuclearele ) si
leucocitele se orienteaza catre margini.
Formula leucocitara este valabila pt 8000-4000 leucocite pe mm3. Cea ce ne intereseaza sunt valoriile absolute ale
fiecarai clase celulare si care se realizeaza prin inmultirea cifrei de leucocite pe mm3 prin cifra procentuala a
leucocitelor respective inmultite cu 100.

Leucocitele se clasifica in

1. Granulacitare - au un nucleu granular , in functie de afinitatea tinctoriala a protoplasmie sunt

• Euzenofile

• Bazofile

• Neutrofile

Aceste tipuri joaca rol in imunitatea nespecifica

2. Agranulacitare - au un nucleu agranular si care se clasifica in

• Limfocite

• Monocite

Acestea intervin in imunitatea specifica.

Laborator 8- grupele sanguine


Sistemul AB0

In acest sistem exista 4 grupe sanguine:

1. Grupa 0 sau I

2. Grupa A sau II

3. Grupa B sau III

4. Grupa AB sau IV

Aceste grule sunt dererminate de absenta sau prezenta de pe suprafata hematiilor a unor proteine numite
antigene sau aglutinogene. Cele mai importante antigene sunt antigenele A si B. Anticorpii corespunzatori acestor
antigene se numesc aglutinine sau anticorpi alfa adica antiA , respectiv anticorpi beta adica anticorpi B. Anticorpii
corespunzatori antigenelor A si B nu pot sa traverseze bariera placentara. Antigenele si anticorpii corespunzatori (A
si alfa sau B si beta ) nu pot sa se gaseasca in sangele aceluiasi individ pt ca daca ar intra in contact ar avea loc o
reactie de antigen-anticorp -numita precipitare a hematiilor si de distrugere a acestora . In functie de distrubutia
antigenelor de le hematii si a anticorpiilor din plasma se disting 4 grupe sanguine determinata de tipul de antigen:

Grup sanguine Antigene Anticorpi Distributia grupei


in populatie
01 Lipsesc Alfa si beta 38%
A2 A Beta 41%
B3 B Alfa 16%
AB4 A si B Lipsesc 7%

Stabilirea compatibilitatii grupelor sanguine(stabilirea transfuzabilitatii)

Daca este necersar sa se faca i transfuzie atunci exista urmatoarele reguli de donare:

1. in sangele primitorului se gasesc anticorpi , iar in sangele donatorului se gasesc antigenele , si nu


trebuie sa se faca transfuzie antigen-anticorp.
2. Se recomanda sa se transfuzeze sange izogrup( din acelasi grup)

3. Daca nu exista sange izogrup , se foloseste sange din celelalte grupe compatibile cu conditia ca
sangele transfuzat sa nu depaseasca 10%(500ml) din volumul total al sangelui primitorului.

Grup sanguin Primeste Doneaza


01 (donor universal) 01 01, A2, B3, AB4
A2 01, A2 A2 , AB4
B3 01, B3 B3, AB4
AB4(primitor universal) 0, A, B, AB4 AB4

Determinarea grupei sanguine in sistemul AB0

Principiu: are loc o reactie antigen-anticorp la care participa antigenele de grup sanguin si anticorpii lor specifici.
Este o reactie de aglutinare => aglutinarea hematiilor

Exista 2 metode de evidentiere:

1. Proba Beth-Vincent- se determina prima data antigenul

2. Proba Simonin- se determina prima data aglutinogenul

Proba Beth-Vincent consta in determinatea antigenului

Materiale necesare

1. Seruri hemotest 0, A , B

2. Lame de sticla

3. Sange

Metoda de lucru

1. Pe o lamela de sticla se pun in ordine se la stanga la dreapta o picatura din seruriile hemotest ( la
stanga 0 , la mijloc A , la dreapta B)

2. La coltul unui lame se adauga o cantitate de sange cca 1/10 din cantitatea de ser hemotest,
schimband coltul lamelei cu sange pt fiecare test

3. Se amesteca pt omogenizare

4. Dupa cateva minute (2-3 minute) se observa aglutinarea sau nu a hematiilor.

Proba Simonin

Materiale necesare:

1. Serul cu eritrocite

2. Test de grupe 0, A si B

3. Lame de sticle

4. Sange

5. Vata

6. Alcool
Metoda de lucru

1. Pe o lamela de sticla se pun 3 picaturi (stanga , mijloc , dreapga) sange de cercetat

2. Peste fiecare picatura de sange se adauga cu o micropipeta o cantitate mica de suspensie de


hematii test. (Se mentine aceeasi ordine ca la proba B-V)

Determinarea grupui sanguine in sistemul Rh

Sistemul Rhesus clasifica sangele dupa prezenta sau absenta unor proteine specifice pe suprafata hematiilor dintre
care cea mai frecventa este factorul D ( antigenul D). Persoanele ale caror hematii prezinta acest antigen le
suprafata lor( suprafata membranara) este Rh pozitiv , iar cei care nu au prezinta Rh negativ.

Spre deosebire de sistemul AB0 , sistemul Rh cu absenta antigenului nu prezinta existenta unor amticorpi specifici.
Indivizi Rh negativ nu prezinta in sangele lor anticorpi D. Sistemul Rh se asociaza obligatoriu sistemului AB0 prin
specificarea semnului ,,+ “pentru Rh pozitiv sau semnul ,, - “pentru Rh negativ. Ele reprezinta minimul de informatii
pentru tranfuzii.

Sangele Rh pozitiv poate sa fie primit doar de indivizii Rh pozitiv pe cand persoanele cu Rh negativ pot sa
primeasca de la persoanele cu Rh negativ si o singura data in viata fara nicio problema de la persoanele Rh pozitiv.

Teoretic persoanele Rh negativ pot sa primeasca sange Rh pozitiv o singura data in viata ulterior ei isi creeaza
anticorpi antiRh

Principiu: aglutinarea hematiilor la tratare cu un ser care contine anticorpi antiRh

Materiale necesare:

1. Ser antiRh

2. Lame de sticla

Metoda se lucru:

1. Pe o lamela de sticla se pun o picatura de ser peste care se aduga o picatura de sange in
proportie de 1/10 fata de serul antiRh

2. Se amesteca pt omogenizare pe lamela de sticla

3. Daca apare precipitarea hematiilor este Rh pozitiv , iar daca nu Rh negativ.

Laborator 9- hemostaza (oprirea sangerarii)


Se poate realiza prin 3 metode

1. Hemostaza fiziologica este reprezentata de ansamblul mecanismelor prin care organismul se


apara impotriva hemoragiilor produse prin lezarea vaselor mici si mijlocii

2. Hemostaza medicamentoasa se folosesc diferite medicamente care pot sa completeze lantul


factoriilor de coagulare.

3. Hemostaza chirurgicala care consta in oprirea hemoragiei in timpul unei interventii chirurgicale

Hemostaza fiziologica se desfasoara in 4 timpi:

1. Timpul parietal este reprezentat de toate fenomenele care provoaca vasoconstrictia , care
opreste pe moment hemoragia

2. Timpul trombocitar timpul in care se formeaza trombosul alb trombocitar prin aderarea
trombocitelor de peretii vasului si apoi prin agregarea lor in plasa de fibrina
3. Timpul plasmatic reprezinta ansamblul fenomenelor de coagulare cu formarea trombosului de
fibrina care ulterior se retracta

4. Hemostaza definitiva care se realizeaza prin procese de fibrinoliza care se asociaza cu actiunea
macrofagelor tisulare care duc la retractia si distrugerea trombosului

Explorarea hemostazei se face prin

1. Numararea trombocitelor

2. TS si TC( timp de sangerare si timp de coagulare)

3. Timpul de protombina ( Quick)

4. Timpul de tromboplastina plasmatica (APTT)

Timpul se sangerare rep durata de timo dintre momentul extravazarii sangelui dupa inteparea cu un ac si oprirea
hemoragiei

Testul de sangerare reprezinta un indicator al eficinetei timpului parietal si trombocitar al hemostazei

Materiale necesare:

1. Ac franke ( sau ac intepator)/ ac steril

2. Vata

3. Alcool sanitar

4. Hartie de filtru

5. Cronometru

Tehnica de lucru

1. Se ia un ac si se inteapa pielea dezinfectata , nu mai mult de 3 mm

2. Apare o picatura de ssnge si se incepe cronometrarea

3. Din 30 din 30 de sec se tamponeaza cu hartie de filtru pana cand nu mai apare nimic

4. In momentul disparitiei sangelui de pe hartia de filtru , se opreste cronometrul-> timpul de


sangerare

Valoriile normale sunt intre 2-4 minute

Ca si timpul de coagulare , timpul de sangerare se executa obligatoriu inaintea oricarei interventii chirurgicale si
stomatologice

Timpul de coagulare reprezinta timpul scurs din momentul recoltarii sangelui si cel in care are loc coagularea
completa, manifestata prin dispartia fluiditatii sangelui

Materiale necesare

1. Cronometru

2. Lama de sticla

3. Camera umeda

4. Ser fiziologic
5. Vata

6. Alcool

7. Ac steril

Tehnica de lucru:

1. Se pune o picatura de ser fiziologic pe lamela de sticla care se aseaza intr o camera umeda facuta
dintr o curie Petri in care se afla o hartie de filtru umezita

2. Se dezinfecteaza pulpa degetului , se inteapa cu acul steril , iar prima picatura de sange se sterge
cu hartia de filtru

3. A 2 picatura se lasa sa cada libera peste picatura de ser fiziologic de pe lama

4. Se porneste cronometrul in acest moment

5. Din 30 in 30 de sec se inclina camera umeda si se urmareste disparitia fluiditatii sangelui si a


serului fiziologic

6. Se opreste cronometrul cand nubse mai formeaza picatura - se formeaza timpul de coagulare

Valoriile normale sunt de 8-10 minute

Un timp de coagulare prelungit indica intarzierea producerii coagularii sangelui , duce la predispozitia la sangerari
si hemoragii. Un timp de coagulare mai scazut poate sa indice tendinta spre formare a trombilor la nivelul vaselor
sanguine

Timpul de protombina (Quick) reprezinta timpul necesar pt aparitia chiagului de fibrina intr un amestec ee plasma
citratata si tromboplastina calcica intr o proportie cunoscuta.

Factorii coagularii sunt 5, 7, 10.

Timpul Quick exploreaza in mod obisnuit timpul protombinic format din factorul 5, 7 10 a coagulaii , protombina si
fibrinogenul

Protombina(fac 2) este o substanta proteica ce trb convertita in trombina pt a se realiza cheagul de fibrina.

Valoarea normala se exprima in secunde de 11-15 sau procentual intre 80-100%

Datorita variabilitatii valorii timpului dr protombina care exista de la un laborator la altul si datorita agentilor
diferiti folositi ca anticoagulant rezultatele se explica in mod obisnuit sub forma unui raport INR ( variaza intre 0,8-
1,2)

Parametrii coagularii pot fi masurati cu ajutorul coagulometrelor sau analizoare coagulare care combina
avantajele determinarii mecanice si fotoptice care permit si determinarea tendintei de a se forma orice fel de
cheag in conditii patologice

Laborator 10- proprietatiile muschiului cardiac


Pe langa proprietatii muschiilor striati

1. Elasticitatea

2. Contractilitatea

3. Conductibilitatea

4. Tonicitatea
Muschiul inimii are proprietati specifice ca: automatism si ritmicitate.

1. Automatismul reprezinta proprietatea miocardului de a genera in mod spontan potentiale de


actiune in absenta oricarui factor sau influente extrinseci ( are proprietatea de a se autoexcita)

Este o proprietate care se manifesta la nivelul sistemului excito-conductor al inimii ( tesut embrionar sau tesut
excito-conductor)

Pentru restul tesutului miocardului ,automatismul reprezinta o proprietate latenta

Sistemul este format din :

⁃ Nodulul sinoatrial -produce 60-80 contractii pe minut

⁃ Nodulul atrioventricular( Ashtof Davara ??) - au rol (sinoatrial+atrioventricular) in conducerea


impulsui nervos spre miorcard

⁃ Fasciculul His

⁃ Reteaua lui Purkinje

Inima scoasa din organism si degrevata de orice influente extrinseci( nervoase si umorale) continua sa bata o
perioade de timp daca este pusa in conditii adecvate de perfuzie si temperatura.

Materiale necesare:

1. Broasca

2. Trusa de divisectie

3. Cutie petri

4. Ser Ringer

Tehnica de lucru:

1. Se spinalizeaza broasca si se fixeaza in decubit ventral pe o planseta

2. Se inlatura plastronul costal (partea din fata a coastelor)

3. Se deschide pericardul si se evidentiaza cordul care se sectioneaza si se pune intr o cutie petri in
care se gaseste solutie Ringer

4. Se observa ca inima isi continua activitatea contractila

In urma inregistrarii activitatii contractile, mecanice a inimii se realizeaza cardiograma

Material necesar:

1. Broasca

2. Planseta de pluta

3. Trusa de divisectie

4. Dispozitiv de inregistrare

5. Pensa cardiografica Marey

6. Kimograf
Pensa cardiografica este formata din

1. Un suport cu care se fixeaza de planseta de pluta

2. 2 valve concave , opozante , una in pozitie verticala si alta in pozitie orizontala care este mobila

Tehnica de lucru este ca cea de sus , numai ca dupa ce s a evidentiat cordul , se traseaza cordul inimii intre valvele
pensei cardiografice , valva mobila antreneaza penita in scriitoare care se gaseste pe dispozitivul de inregistrare a
kimografului care se roteste cu o anumita viteza , se formeaza un traseu care se repta si care consta in niste
elemente ascendente si descendente separate intre ele de niste segmente

Inscrierea grafica a extracistului de brosca .Revolutie cardiaca

Principiu: daca miorcardului se aplica un stimul in perioada de relaxare ( in timpul distolei) acesta raspunde printr
o contractie care va fi din ce in ce mai ampla cu cat momentul de aplicare al stimulului se face catre sfarsitul
diastolei. Stimulul care provoaca o contractie suplimentara poate provenii dintr o zona a miocardului care se
numeste focar ectopic. Contractia suplimentara se numeste extrasistola. Extrasistola este urmata de perioada post
extrasistolica

Materiale necesare sunt cele necesare inscrierii cardiograme + bobina de inductie , electrozi , semnal electric ,
intrerupator

Tehnica de lucru:

1. Se pregateste broasca ca pt cardiograma

2. Se realizeaza circuitul electric

3. Se intrgistreaza cardiograma (2-3 defectiuni numite martori dupa care se aplica socul electric )

4. Momentul aplicarii stimulului este marcat de o penita semnal in functie de momentul de


aplicare( sistola sau diastola) se pot obtine sau nu contractii

5. Stimulul aplicat in timpul sistolei nu este urmat de niciun raspuns

6. Daca stimulul este aplicat in timpul diastolei apare o contractie suplimentara

7. Urmatoarea contractie apare dupa o perioada mai indelungata de timp numita perioada
extrasistolica

8. Amplitutinea extrasistolei depinde de momentul aplicarii excitatiei fata de durata diastolei.

Laborator 11 electrocardiograma
Inima desfasoara 3 tipuri de activitati

1. Activitatea mecanica se inregistreaza prin cardiograma

2. Act. Electrica este reprezentata de electrocardiograma

Fornocardiograma inregistreaza zgomotul 1 si 2.

EKG( electricardiograma) rep inregistrarea grafica a activitatii electrice a inimii pe axele de derivatie a proiectiei
vectoriilor activitatii cardiace

Fibra cardiaca are activitate electrica manifestata prin: depolarizare si repolarizare. Fenomenele electrice sunt
provocate de stimuli care pleaca de la nivelul sistemului excito-conductor ai inimii. Fenomenele electrice preced
fenomenelor mecanice. Ca orice muschi activitatea miocardului produce un camp electric care poate fi integistrat
cu ajutorul unor electrozi. Intensitatea campului electric se poate masura si poate sa fie reprezentata printr un
grafic numit electrocardiograma cu ajutorul unui aparat numit electrocardiograf

Pentru a face o electrocardiograma exista niste conditii:

1. Pacientul se plaseaza in decubit dorsal , trb sa fie relxat fizic si psihic

2. Temperatura ambientala ,Inconjuratoare trb sa fie in jur de 20 de grade

3. Pielea se degreseaza cu alcool inaintea aplicarii electroziilor.

4. Se calibreaza aparatul astfel incat 1mV(milivolt) corespunde la 10mm pe abcisa

5. Se calibreaza ca durata de timp viteza de derulara a hartiei (25mm/sec in mod normal sau
50mm/sec)

Derivatii reprezinta raportul spatial dintre cei 2 electrozi plasati in contact cu subiectul intre care se culege
diferenta de potential . O electrocardiograma standard este formata din 12 derivati care se obtin prin plasarea a 2
electrozi pe antebrate , 2 pe gambe , 6 in regiunea precordiala in anumite puncte

Apar 3 tipuri de derivati :

1. Derivatii standard ale membrelor care se noteaza cu DI , DII , DIII

2. Derivatii unipolare ale membrelor notate astefel aVR, aVL, aVF

3. Derivatii precordiale notate cu V1...V6

Derivatiile pot sa fie bipolare (V1 v2 etc) cand cei 2 electrozi sunt activi( unul pozitiv si unul negativi) sau unipolare
(aVR etc) atunci cand un electrod este activ si este intotdeauna pozitiv , iar altul este indiferent( are un potential
constant). Sistemul celor 12 derivatii se formeaza in 2 planuri perpediculare unul pe celalalt. Primul plan frontal(
derivatii standrad si ale membrelor ) si unul transversal ( unde se inregistreaza derivatii precordiale) . Fiecare
derivatie inregistreaza activitatea electrrica a inimii dintr un punct de vedere unic se numeste triunghiul Einthoven
. Dpdv electric trunchiul este descris sub forma unui triunghi echilateral care are unul din varfuri spre abdomen ,
iar celelalte 2 varfuri la nivelul umerilor. Pornind de la acest principiu se obtin derivatiile standard bipolare ale
membrelor ( DI, DII etc)

DI -antebrat drept ( electrod negativ ) si stang ( pozitiv )

DII - antebrat drept(negativ ) si gamba stanga (pozitiva)

DIII antebrat stanga (negativ) si gamba stanga (pozitiv)

Derivatiile membrelor

aVR, aVL etc ) in care electrodul activ (pozitiv) ...???

Derivatiile precordiale

V1- se plaseaza parasternal drept in spatiul 4 intercostal

V2- se plaseaza parasternal stang in spatiul 4 intercostal

V4- se plaseaza pe linia medioclaviculara in spatiul 5 intercostal stang


V3- se situeaza la mijloc intre V2 si V4

V5- se plaseaza in spatiul 5 intercostal stang pe linia axilara anterioara

V6- se plaseaza in spatiul 5 intercostal stang pe linia medio-axilara.

Prin plasarea acestor derivatii va aparea electrocardiograma

Inscrierea electrocardiogramei

1mV=10mm

1mm pe ordonata corespunde la 0, 04 secunde

Un traseu electrocardiografic este alcatuit din urmatoarele unde si segmente:

Prima unda este pozitiva si se numeste unda P si are o amplitudine de 0,1-0,2 mV si care tine 0,1 secunde
corespunde depolarizarii atriale( sistola)

Segmentul PQ unde se termina unda P pana la inceputul undei Q

A doua unda majora este defalt un complex ce cuprinde 3 unde. Acest complec trifazic este format initial din unda
Q care este o unda mica negativa , o unda inalta R pozitiva dupa care comlexul se termina cu unda S care este o
unda negativa . Complexul are o durata de 0,1 secunde dar are o amplitudine de 1-2mV de 10 ori mai mare ca
unde P si reprezinta depolarizarea ventriculara ( contractia ventriculelor)

Segmentul ST aflat pe linia izoelectriva de la sf undei S pana la inceputul undei T. Corespunde repolarizarii
ventriculare lente , tine intre 0,35-0,4 secunde

Unda T este o unda pozitiva , monofazica , asimetrica cu o panta descendenta mai mica de amplitudine si durata
dubla fata de unde P si care corespunde repolarizarii ventriculare rapide

Unda U este o unda rar intalnita , pozitiva , mica si rep repolarizarea fibrelor retelei Purkinje.

Laborator 12- Fiziologia respiratiei


Respiratia rep ansamblul fenomenelor fizice , chimice si biologice prin care se asigura schimbul de gaze dintre
organism si mediul inconjurator si acela si schimbul de gaze de la nivel tisular (celular)

Etapele respiratiei pulmonare:

1. Ventilatia pulmonara asigura schimbul de gaze de la si spre membrana alveolo pulmonara

2. Hematoza pulmonara presupune traversarea oxigenul si a CO2 la nivelul membranei alveolare

3. Transportul sanguin al gazelor respiratorii de la nivelul plamaniilor la tesuturi si invers

4. Respiratia tisulara care rep utilizarea oxigenului si eliminatea CO2 de la nivel tisular (celular) care
sunt folosite in metabolismul celular

Ventilatia pulmonara rep un proces dinamic , ciclic ,de introducere si expulzie a aerului din caile respiratorii.

Auscultatia zgomotelor respiratorii rep metoda cea mai importanta de examinare care se poate face direct( prin
aplicarea urechii pentorsce) sau indirect cu ajutorul stetoscopului. In mod obisnuit la nivelul toracelui se percep 2
zgomote:
1. Laringo-traheal( suflu tubar fiziologic) este produs de vehicularea aerului prin orificiul ingust al
glotei.

Aria de ascultare se asculta la nivelul laringei, trahei , manubriului costal , primele 4 vertebre si in spate in zona
interscapulo-vertebrala.

Se caracterizeaza printr un caracter suflant intens de tonalitate joasa , timbru aspru care se asculta in ambii timpi ai
respiratiei. Intensitatea zgomotului este maxima la niv laringelui si se diminueaza pe masura ce ajungi la nivelul
bronhiolelor .

2. Murmurul vezicular apare datorita vehicularii aerului prin sfincterul bronhiolelor supra lobulare.

Aria de ascultatie: se asculta pe toata aria pulmonara , dar mai intens in axila si subclavicular. Zgomotul ca
intensitate este mai redus , are un timbru dulce , aspirativ si continuu. Murmurul se poate inaspric si se poate sa se
diminueaza.

Patologic se mai pot asculta niste zgomote respiratorii supra adaugata care dupa origine apartin: raluri (zgomote
produse la nivelul conductelor respiratorii, alveolelor pulmonare sau cavitatii pulmonare) frecatura
pericardica(zgomote care apar in cavitatea pleurala)

Volume si debite pulmonare care se apreciaza si se inregistreaza cu aparatul spirometrul , iar graficul descris se
numeste spirograma.

Se obtin informatii despre:

Volume de aer sau asocieri de volume de aer( se numesc capacitati)

1. Capacitatea vitala (CV) rep cantitatea maxima de aer care poate sa fie mobilizata printr o singura
miscare ventilatorie de la pozitia de expirare maxima la pozitia de inspiratie maxima

Are 3 subdiviziuni:

⁃ volum curent(VC) - rep volumul de aer vehicular in plaman (expirat si inspirat) in cursul unui ciclu
ventilator de repaus. Are 500 de ml

⁃ Volum insiprator de rezerva(VIR)rep volumul de aer maxim care mai poate fi introdus in plamani
la sfarsitul unui inspiratii de repaus. Are un volum de 3000ml

⁃ volum expirator de rezerva(VER)- rep volumul de aer care poate fi expirat in plus la sfarsitul unui
respiratii de repaus. Are 1200ml

CV=VC+VIR+VER

2. Capacitatea reziduala functionala (CRF) sau volum gazos intratoracic si rep volumul de aer care se
gaseste in plaman la sfarsitul unei expiratii normale

3. Volum rezidual ( VR)-rep volumul de aer ce se gaseste in plamani la sfarsitul unei respiratii
normala . Este in jur de 1200 ml

Capacitatea inspiratorie rep volum maxim de aer ce poate fi inspirat plecand de la sfarsitul unui respir de repaus

CI=VC +VIR
4. Capacitatea pulmonara totala(CPT) rep volumul de gaz ce se gaseste in plaman la sfarsitul unui
inspir complet.

CPT=VR+ CV= CRF+ CI

5. Volumul expirator maxim pe secunda ( VMS) rep volumul de aer expulzat in prima secunda dupa
un inspir fortat iar valoarea normala este intre 75-80% din capacitatea vitala