PARADIGMA COGNITIV-

COMPORTAMENTALA
Drd. Blaga Petronela
Email: petronelablaga@psychology.ro
Modelul ABC cognitiv
Arhitectura sistemului cognitiv
 I. COGNIŢII DESCRIPTIVE ȘI INFERENŢIALE
 Descrierile – prelucrari informationale care au un dublaj lingvist si refecta stimuli
stimuli in sitemul cognitive.
 Inferentele – prelucrari informationale care pornesc de la descrieri, dar trec dincolo de
actul perceptive.

 Dacă descrierile şi inferenţele sunt uşor accesibile conştient atunci ele sunt numite
gânduri automate (gândurile automate includ orice tip de prelucrare informaţională,
inclusiv imaginile mentale).
 Descrierile şi inferenţele pot fi funcţionale sau disfuncţionale.
 Disfuncţionalitatea se referă la faptul că nu sunt susţinute logic (nu respectă principiile
logicii), empiric (nu sunt dovezi care să le susţină) sau pragmatic / funcţional (nu ne
ajută)

Beck (1976) a propus 9 categorii de descrieri si inferente DISFUNCTINONALE,

asociate cu psihopatologia: gandirea dihotomica, inferenta arbitrara, abstractiune
selective etc.
Cognitii descriptive si inferentiale (CDsI)
disfunctionale vs. functionale

CDsI DISFUNCTIONALE CDsI FUNCTIONALE

1). Gandire dihotomica Gandire nuantata

2). Inferenta arbitrara Inferenta sustinuta logic de

dovezile existente

3). Abstractiune selectiva Abstractiune sustinuta logic

4). Minimalizare sau Maximalizare Evaluare adecvata a

semnificatiei/magnitudinii unui
eveniment
CDsI DISFUNCTIONALE CDsI FUNCTIONALE

5). Suprageneralizarea Generalizarea sustinuta logic

6). Etichetarea Evitarea etichetarii si focalizarea

pe concret

7). Vederea “in tunel” Inregistrarea tuturor dovezilor si

elementelor existente

8). Personalizarea Asumarea responsabilitatii atunci

cand este cazul
II. COGNIŢII EVALUATIVE
Evaluările sunt acele prelucrări informaţionale care se fac în legătură cu
descrierile şi inferenţele, ele putând fi raţionale sau iraţionale.

1. Trebuie absolutist (gândire absolutistă) versus stilul preferenţial (gândire

flexibilă);

2. Catastrofarea versus non-catastrofarea;

3. Toleranţa scăzută la frustrare versus toleranţa crescută la frustrare;

4. Evaluarea globală versus evaluarea contextuală.

Trebuie absolutist
EXERCIŢIUL 1
T: Ce ai gândit când te-ai văzut în faţa mulţimii?
C: Toată lumea se uita la mine și se aștepta să fac o
prezentare bună. Iar eu mă gândeam că o să eșuez
lamentabil. Simţeam că inima o să îmi iasă din piept
și că faţa îmi lua foc. Era evident pentru toată lumea
că m-am panicat.
T: Ce înseamnă pentru tine să ai o performanţa mai
scăzută într-o astfel de situaţie?
C: Este groaznic. Nu exagerez deloc, acesta e cel mai
rău lucru care mi se poate întâmpla. Trebuie să te
descurci bine în astfel de situaţii, altfel ești un ratat și
ca atare nu are cum să se aleagă ceva de capul tău.
III. Credintele centrale/ Scheme

Beck (1995) a identificat 2 credinte centrale disfunctionale care

se asociaza cu psihopatologia:

1). Autodepreciere/neajutorare (helpless)

“Indiferent ce fac, sunt fara valoare”

2). Autoecluderea/ neacceptare (unlovable)

“Indiferent ce fac, sunt de neiubit”
 Consecinte (C)
Nivelul afectiv-emotional/subiectiv
● La acest nivel, efectele rezultă din interacţiunile modificărilor cognitive,
comportamentale și psihofiziologice/biologice;

● Nivelul cognitiv asigură calitatea trăirilor (pozitivă versus negativă), iar cel
psihofiziologic/biologic, intensitatea lor;

● Emoţii funcţionale (pozitive și negative) versus emoţii disfuncţionale (pozitive

și negative);

● Funcţionalitatea/disfuncţionalitatea emoţiilor este dată de experienţa

subiectivă, cogniţiile asociate (convingeri raţionale versus iraţionale) şi
consecinţele lor - de exemplu, consecinţe comportamentale
Consecinte
Nivelul afectiv-emotional/subiectiv
 • Emoţiile negative funcţionale (cum ar fi tristeţea) reflectă prezenţa unei
experienţe subiective negative, a cogniţiilor raţionale, precum şi a unor
consecinţe comportamentale adaptative;

 • Emoţiile negative disfuncţionale (cum ar fi depresia) indică prezenţa

unei experienţe subiective negative, a cogniţiilor iraţionale şi a consecinţelor
comportamentale denotative;

 • Emoţiile pozitive funcţionale (cum ar fi bucuria) reflectă prezenţa unei

experienţe subiective pozitive, a cogniţiilor raţionale, precum şi a unor
consecinţe comportamentale adaptative;

 • Emoţiile pozitive disfuncţionale (cum sunt bucuria şi extazul

nesănătoase) indică prezenţa unei experienţe subiective pozitive, a cogniţiilor
iraţionale şi a consecinţelor comportamentale dezadaptative;
 Discutie

În terapie, modificăm emoţii negative

disfuncţionale în emoţii negative funcţionale
SAU în emoţii pozitive?
 C-NIVELUL AFECTIV-EMOŢIONAL/SUBIECTIV

● O emoţie disfuncţională implică şi echivalenta funcţională a

acesteia (dacă eşti deprimat, eşti şi trist; dacă eşti anxios, eşti şi
îngrijorat);

● Prezenţa unei emoţii funcţionale nu implică însă şi echivalenta

disfuncţională (poţi să fii nemulţumit fără a fi agresiv; poţi să
ai regrete fără a te simţi vinovat);

● Modificăm emoţii disfuncţionale în emoţii funcţionale;

● Putem reduce intensitatea unei emoţii negative funcţionale.

 Exercitiu

Doi studenţi urmează să susţină un examen foarte

important pentru viitoarea lor carieră. Unul este anxios,
celălalt îngrijorat.

 Cum credeţi că ar gândi cei doi?

 Cum credeţi că s-ar simţi?
 Ce consecinţe comportamentale ar avea cele două
emoţii?
Stabilirea legaturii B-C
= clarificarea şi întărirea ideii că emoţiile pe care le trăim sunt consecinţa
modului în care gândim asupra situaţiilor prin care trecem.

Sugeraţi clientului să se gândească:

 în ce măsură persoane diferite puse în aceeaşi situaţie ar
simţi aceleaşi emoţii;
 în ce măsură el/ea simte exact la fel, de fiecare dată când
trece printr-o anumită situaţie;
 cum ar fi o lume în care oamenii ar fi obligaţi să simtă ce
le dictează situaţia, fără să poată modifica acest lucru.
 ATENŢIE

● Evitarea legăturii A-C !

● Clarificarea tuturor problemele emoţionale (primare şi

secundare) şi cele practice;

● Se începe, când este posibil, cu abordarea problemelor

emoţionale, apoi se face trecerea la problemele practice;

● Reluarea frazelor clientului şi înlocuirea în discurs a credinţelor

iraţionale cu altele raţionale (restructurare cognitivă indirectă).
Modelul ABC comportamental
 ABC comportamental
Comportamentele adaptative sunt acele reacţii observabile şi
măsurabile, învăţate în cursul dezvoltării ontogenetice, care
sunt utile persoanei şi o ajută să se adapteze eficient la mediul
său.

Comportamentele dezadaptative sunt acele reacţii observabile şi

măsurabile, învăţate în cursul dezvoltării ontogenetice, care sunt în
detrimentul persoanei şi o împiedică să se adapteze eficient la mediul
său (David şi colab., 2000).

Un comportament nu este adaptativ sau dezadaptativ în sine; el

devine adaptativ sau dezadaptativ doar raportat la un anumit
context.
ABC comportamental
Comportamentele noastre sunt generate de prelucrări
informaţionale amorsate de stimuli şi sunt menţinute de
consecinţele lor.

 Stimuli:
- interni;
- externi;

 Consecinţe:
- întăriri pozitive și negative;
- pedepse;
 ABC comportamental
Cele mai importante prelucrări informaţionale implicate în
generarea comportamentelor sunt de tip descriere şi inferenţă:
1). cunoştinţe procedurale (ca să fac un comportament trebuie
să ştiu cum să-l fac);

2) autoeficacitate (ca să fac un comportament trebuie să am

încredere că pot să-l fac);

3). expectanţe pozitive (fac un comportament dacă mă aştept

să-mi aducă beneficii).
 ABC comportamental
Accelerarea sau decelerarea unui comportament este natural şi automat
însoţită de decelerarea respectiv accelerarea comportamentului opus.

 În terapie urmărim însă de multe ori o decelerare a unui comportament

dezadaptativ (A) însoţită de accelerarea unui comportament adaptativ
(B).

 Comportamentul adaptativ B trebuie să aibă următoarele caracteristici

(Catania şi Brigham, 1978):
- să fie incompatibil cu comportamentul dezadaptativ A;
- să aducă aceleaşi beneficii ca şi comportamentul dezadaptativ A;
- să fie adaptativ.
 Exercitiu
• Mariana are 52 de ani, este educatoare şi totodată mama a doi copii (un băiat de 28 de
ani şi o fată de 25 de ani). Una dintre problemele principale cu care se confruntă se leagă
de greutatea corporală. Medicul i-a recomandat să adopte de urgenţă un stil de viaţă mai
sănătos, inclusiv să reducă numărul de calorii pe care îl consumă zilnic. Discutând cu
clienta despre pattern-ul ei alimentar, aceasta relatează următoarele aspecte.
• Mănâncă la ore regulate cele trei mese principale ale zilei, iar prânzul şi micul dejun le
serveşte de obicei singură pentru că programul ei de lucru nu se sincronizează cu cel al
soţului şi al copiilor.
• Găteşte zilnic după ce se întoarce de la grădiniţă pentru toată familia întrucât nici unul
dintre copii nu sunt căsătoriţi şi locuiesc în continuare împreună cu părinţii. Uneori mai
prepară şi mici gustări, pe lângă mâncarea principală, în funcţie de preferinţele sau
micile pofte ale copiilor sau soţului, aceasta fiind unul din modurile prin care îi
„răsfaţă”. Îi place să povestească cu copii ei, iar momentul cel mai oportun pare a fi
atunci când aceştia mănâncă după ce s-au întors de la muncă. Datorită programului
individual, de cele mai multe ori lucrul acesta se întâmplă cu fiecare în parte. Nu de
puţine ori mai ia şi ea o „gustărică” din ceea ce le pune pe masă.
• Unul din obiceiurile de bază ale familiei este să ia toţi masa
împreună, mai ales în weekend. În timpul săptămânii, acest lucru se
întâmplă doar la cină, de obicei în jurul orei 21:00 când toată lumea a
revenit acasă de la serviciu sau de la vizitele şi întâlnirile cu prietenii.
• Sâmbăta, pentru că are mai mult timp la dispoziţie şi se pricepe foarte
bine, găteşte pentru familia ei 2-3 feluri de prăjituri sau fursecuri care
să ajungă măcar primele 2-3 zile din săptămână. Când acestea se
termină, cumpără de la magazinul din drumul spre casă, împreună cu
lucrurile esenţiale cum sunt uleiul sau pâinea şi ceva dulce sau ceva
de ronţăit pentru atunci când cineva doreşte o gustare. La ea în casă
există tot timpul o farfurie cu ceva dulce sau de ronţăit pe masa din
sufragerie, unde îi place să se uite la televizor, pe noptierele din
camera soţilor şi camerele copiilor şi neapărat un coş de fructe în
bucătărie.
• Atunci când are timp şi vrea să se relaxeze cu o baie lungă şi
fierbinte îi place să ia cu ea câteva fructe tăiate felii cu care să se mai
răcorească din când în când în aburul fierbinte.
• Doamna Mariana raportează că se simte foarte ruşinată de felul în
care arată acum. De-a lungul anilor a pus multe kilograme şi aproape
că nu mai seamănă cu persoana care era cândva. Deşi a încercat de
multe ori, niciodată nu a reuşit să se ţină serios de o dietă. Simte că
este incapabilă şi că niciodată nu va reuşi să recapete controlul asupra
acestei probleme. Pacienta relatează că atenţionările medicului au
avut mai degrabă efectul invers, în loc să o motiveze să schimbe ceva,
au făcut-o să se simtă deprimată, iar mâncarea este una din
modalităţile cu care se consolează atunci când se simte mai rău.
Bibloigrafie optionala
Exemplu de subiect pentru examen

La ce se refera mecanismele defensive ?

Prezentati comparativ acest concept in
abordarea dinamic-psihanalitica si cea
umanista.